La ce sunt bune cărţile?   

  Îmi vine să răspund: la totul şi la nimic. Poţi trăi foarte bine fără

să citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea

să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumuseţea

muzicii lui Mozart. În ce mă priveşte, mă număr printre cei care nu pot

trăi fără cărţi. Am nevoie să citesc aşa cum am nevoie să mănânc şi

să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura îmi este la fel de

indispensabilă ca şi aceea materială. Resimt fiecare zi fără o carte ca

pe o zi pierdută.

 

       Cărţile sunt cărăuşii civiizaţiei. Fără cărţi, istoria e

mută, literatura nu are glas, ştiinţa paralizată, iar gândirea

şi meditaţia suspendate.

      Cărţile sunt tablouri pictate cu o singură culoare. O

culoare ce naşte prin cuvinte un curcubeu întreg.

       Cărţile sunt moştenirile pe care marile spirite le lasă

omenirii, care sunt date din generaţie în generaţie ca daruri

pentru posteritatea celor care nu s-au născut încă.

        Cărţile dau glas răspunsurilor la întrebările care ne

frământă dacă le căutam, ne transmit forţă, speranţă, ne

învaţă să ne lăsăm purtaţi pe aripile imaginaţiei, ne oferă ca

refugiu din viaţa cotidiană un loc magic.

Litere sunt suspinele unui univers ce vrea a glăsui, cuvintele sunt împletiri de litere ce dansează pe buze ofilite de şoapte, frazele sunt alai de cuvinte ce s-au îndrăgostit

într-un dans al ideilor. Poveştile sunt imperii de fraze în care iubirea, suferinţa, viaţa stau spânzurate. Cărţile sunt cimitire de poveşti ce aşteaptă praful timpului să le îngroape atunci când sufletul a ales să citească tăcerea.

Cărţile care te ajută cel mai mult sunt cele care te fac să gândeşti cel mai mult. Cel mai greu înveţi când citeşti cărţi uşoare; dar o carte extraordinară care vine de la un gânditor remarcabil este o corabie a gândirii, plină la refuz cu adevăr şi frumuseţe.

Carte. Veşnicie în sicriu de hârtie.

Cărţile sunt albinele care duc polenul însufleţitor de la o minte la alta.