La ce se referă calitatea mediului interior?

Calitatea mediului interior este un factor determinant în ceea ce priveşte sănătatea şi

starea de bine a ocupanţilor unei clădiri, este determinată de compoziţia aerului (cu referire la

poluanţii chimici, fizici, biologici sau de altă natură) şi de confort.

Confortul se împarte în următoarele subcategorii:

confortul termic;

confortul acustic;

confortul vizual.

Confortul termic se realizează prin:

asigurarea unei temperaturi operative medii, ca rezultantă a temperaturii

aerului, a suprafeţelor delimitatoare, a umidităţii şi vitezei de mişcare a aerului,

în concordanţă cu natura activităţii şi îmbrăcămintea ocupanţilor;

limitarea asimetriei temperaturilor radiante şi a gradienţilor de temperatură la

valori acceptabile;

evitarea situaţiilor în care ocupanţii vin în contact cu suprafeţe prea reci sau

prea calde;

evitarea curenţilor de aer (limitarea vitezei de mişcare a aerului);aceste

exigenţe se cer a fi îndeplinite atât în condiţii de iarnă, cât şi în condiţii de vară.

Confortul acustic dintr-o încăpere este în funcţie de caracteristicile geometrice ale

spaţiului, de absobţia acustică a elementelor de construcţie delimitatoare , precum şi de

nivelul de presiune acustică ale surselor interioare sau exterioare. Confortul acustic poate fi

asigurat prin evitarea zgomotelor jenante, prin reducerea intensităţii acestora la sursă sau prin

izolare acustică la zgomote aeriene sau de impact. Nivelul de zgomot normat admisibil are

valori corelate cu natura activităţii care se desfăşoară într-un anumit spaţiu ( activitate

intelectuală, odihnă, îngrijirea sănătăţii etc.)

Confortul vizual este starea conştientă, care apare datorită acţiunilor fiziologice şi

psihologice, ce exprimă satisfacţia faţă de mediul ambiant. Mediul ambiant vizual într-un

spaţiu închis apare dacă acesta este iluminat şi are două componente:

- încăpere delimitată de suprafeţe opace sau transparente (componentă pasivă);

- lumina, care face vizibilă încăperea (componentă activă)

Omul percepe doar lumina care ajunge la ochi, văzul exact însemnând şi perceperea

corectă a culorilor. Acestea sunt considerate ca fiind corespunzătoare dacă ele coincid cu

culorile percepute la lumina naturală, de unde rezultă nevoia iluminatului natural prin ferestre,

luminatoare etc. Confortul vizual reprezintă concordanţa dintre iluminat şi calitatea luminii,

caracterizată de culoarea luminii sau de temperatura acesteia.

Poluanţii atmosferici pot exista în concentraţii mai mari în spaţiile interioare decât în

exterior. În trecut, se acorda o atenţie semnificativ mai mică poluării aerului din interior,

comparativ cu poluarea aerului din exterior, în special cea produsă de emisiile industriale şi

din transporturi. În ultimii ani, însă, ameninţările reprezentate de expunerea la poluarea

aerului din interior au devenit mai vizibile. Calitatea precară a aerului din interior poate fi

deosebit de nocivă pentru grupurile vulnerabile, precum copiii, persoanele în vârstă şi cele cu

boli cardiovasculare şi cronice, precum astmul.

Printre principalii poluanţi ai aerului din interior se numără radonul (un gaz radioactiv

format în sol), fumul de ţigară, gazele sau particulele provenind de la arderea combustibililor,

substanţele chimice şi alergenii. Monoxidul de carbon, dioxid de azot, particulele şi compuşii

organici volatili pot fi găsiţi atât în exterior, cât şi în interior. Clădirea sau mediul interior

poate prezenţa riscuri pentru sănătatea ocupanţilor în măsură în care adăposteşte surse de

poluare chimică sau fizică şi/sau asigura condiţii favorabile de dezvoltare a

microorganismelor. Principalele surse de poluare în clădiri pot genera: poluanţi chimici, fizici

şi biologici.

Produşii chimici de sinteză fac parte integrantă din mediul nostru ambiant. Aceştia pot

fi întâlniţi în alimente, apă, aer, fiind emişi de materiale de construcţii, mobilier, produse de

întreţinere, etc. Efectele poluării chimice asupra stării de sănătate sunt multiple şi merg de la

simpla percepţie senzorială la efecte foarte grave, care pot afecta sistemul respirator, sistemul

nervos sau gastro-intestinal. Anumiţi poluanţi chimici sunt încadraţi chiar în categoria

substanţelor cancerigene. Dacă toxicitatea individuală a celei mai mari părţi din aceşti

poluanţi este cunoscută, nu se ştie practic nimic de toxicitatea acestora când se găsesc în

amestec şi au concentraţii reduse, aşa cum se prezintă cel mai adesea în aerul interior al

clădirilor în care locuim sau ne desfăşurăm activitatea.

Principalii poluanţi fizici prezenţi în interiorul clădirilor sunt umiditatea excesivă,

radonul, praful, fibrele (în special de azbest), câmpurile electrice şi magnetice, câmpurile

electromagnetice de joasă şi înaltă frecvenţă. Prezenţa acestor poluanţi poate cauza cele mai

diverse simptoame, de la uscăciunea căilor respiratorii, la pierderi de memorie şi dificultăţi de

concentrare până la boală canceroasă.

În categoria poluanţilor biologici pot fi incluşi microbii, viruşii, bacteriile, polenul şi

mirosurile care se dezvoltă în aerul interior şi care provin de la fiinţe umane, animale de casă,

acarieni, gândaci, plante de interior, mucegai etc. Acestea provoacă alergii, afecţiuni ale căilor

respiratorii, cei mai vulnerabili fiind copiii şi persoanele în vârstă. Riscurile legate de aceşti

poluanţi sunt cu atât mai mari cu cât concentraţia este mai mare.O bună calitate a aerului

presupune cunoaşterea surselor de poluanţi, reducerea emisiilor la minimum posibil şi

evacuarea continuă a poluanţilor aerieni prin ventilare.

În concluzie, principalul rol al unei clădiri este de a asigura ocupanţilor un mediu

sănătos, plăcut şi confortabil, cât mai puţin dependent de condiţiile exterioare, în special

meteorologice şi acustice.

Bibliografie:

1. www.bariera-de-vapori.ro

2. www.eea.europa.eu

3. www.ecomagazin.ro

4. www.ghiduldesanatate.ro