LP 1313.Pregătirea, asistarea, efectuarea îngrijirii şi explorării specifice bolnavilor cu afecţiuni endocrine: explorarea funcţională a glandelor endocrine. (Tehnică) / 3 ore

PREGATIREA , ASISTAREA, EFECTUAREA INGRIJIRII SI EXPLORARII SPECIFICE BOLNAVILOR CU AFECTIUNI ENDOCRINE

I. Explorarea functionala a hipofizei

II. Explorarea functionala a glandelor suprarenale

III. Explorarea functionala a tiroidei

IV. Explorarea functionala a paratiroidelor

V. Explorarea functionala a glandelor sexuale

VI. Explorarea functionala a pancreasului endocrin

I. EXPLORAREA FUNCTIONALA A HIPOFIZEI

A. Explorarea hipofizei anterioare

1. Examenul radiologic al scheletului – pune in evidenta semne determinate de procesele tumorale ale glandei Radiografia craniului din: fata , profil, incidenta fronto-occipitala- evidentierea seii turcesti Tomografia in plan frontal si sagital Radiografia oaselor lungi- deficinte ale STH-ului

2. Examenul oftalmologic- evidentiaza modificari functionale si morfologice ale analizatorului optic determinate de tumori hipofizare ce comprima nervul optic

Examenul acuitatii vizuale

Determinarea campului vizual

Masurarea tensiunii intraoculare3. Dozarea stimulinelor hipofizare

Dozarea din sange:- dimineata, pe nemancate - punctie venoasa, - 10-20 ml de sange, fara subst. coagulanta

Dozarea din urina: - recolatarea urinii in 24 de ore - 200ml urina se trimit la laborator - se specifica cant. toala de urina emisa in 24 de ore - valorile se exprima in cant. totala de hormon eliminat prin urina in 24 de ore

4. Testul cu cortizon- pune in evidenta hiperfunctia lobului anterior hipofizar.

Determinarea eliminarii prin urina a 17-cetosteroizilor- se determina eliminarea 17-cetosteroizilor din urina- se administreaza timp de 3-5 zile 100g cortizon, sau 40g prednison- se face determinarea eliminarii 17-cetosteroizilor zilnic , cat si in ziua intreruperii adm.cortizonului.

Cortizonul inhiba secretia de ACTH, deci a 17-cetosteroizilor

B. Explorarea hipofizei posterioare

urmareste eliminarea hormonului antidiuretic-vasopresina, adiuretina;

stimuleaza tubii distali renali marind resorbtia apei ;

insuficienta secretorie de vasopresina da nastere diabetului insipid . 1. Studiul bilantului hidric

masurarea zilnica a cant de lichide ingerate si eliminate

determinarea densitatii urinei2. Proba de apa si sete- pune in evidenta tulburarea capacitatii de concentrare a rinichiului in lipsa hormonului antidiuretic hipofizar

Tehnica - la ora 8.00 bolnavul evacueaza vezica ; - bolnavul va fi cantarit ; - bea 1 litru de ceai slab timp de 15min ;

1

- urineaza din 30-30 min pana la 12.00 ; - se determina densitatea fiecarei probe; - la 12.00 bolnavul va fi cantarit din nou si va mananca un regim mixt , fara lichide;

- se recolteaza urina la 16.00 ; 20.00, si a doua zi la 8.00;- se determina densitatea urinii;bolnavul va fi cantarit .

in caz de diabet insipid:- urina are o densitate de 1001-1003- cantitatea de apa se elimina in prima ora- se continua eliminarea masiva a rezervelor de apa ale organismului- se constata scaderea masiva a greutatii.

3. Proba de incarcare cu clorura de sodiu Se determina 8 zile la rand concentratia de NaCl din urina in toate mostrele evacuate; Se administreaza bolnavului 5g de NaCl peste regimul alimentar pe care l-a avut ; Se continua determinarea zilnica a concentratiei sarii din urina ; Bolnavul nu are restrictie la lichide pe toata perioada probei.Rezultatul: - la indivizii sanatosi conc. NaCl in urina creste - in insuficienta hipofizara posterioara, conc. NaCl ramane neschimbata.

4. Teste de clearence In diabet insipid scade resorbtia tubulara a apei dupa metoda clearance.

II. EXPLORAREA FUNCTIONALA A GLANDELOR SUPRARENALE

A. Explorarea corticosuprarenalei ( C.S.R)

Corticosuprarenala secreta : mineralocorticoizi, glicocorticoizi, hormoni androgeni

Se fac determinari ale hormonilor din sange si urina.1. Dozarea electrolitilor din sange si urina

Pentru dozarile biochimice din sange se vor recolta 10 ml sange venos fara subst. coagulanta

Pentru dozarile din urina se va recolta urina emisa in 24 de ore si se va trimite la laboratora) Determinarea hematocritului Se recolteaza prin punctie venoasa 5ml sange + 2 picaturi de heparina

Se amesteca bine

Se centrifugheaza 30 min la o turatie de 3000/ min

Hematocritul (Ht) are valori crescuteb) Determinarea cantitativa a lichidelor extracelulare Se face dupa tehnica determinarii masei circulante

Subs. Folosita este: rodanatul de sodiu sau inulina.c) Determinarea raportului salivar Urmareste raportul dintre Na si K in salivaTehnica - se executa dimineata, pe nemancate - bolnavul clateste gura cu apa curata, fara alte subst.

- se aduna intr-un balon Erlenmeyer saliva secreta timp de un minut- se trimite la laborator ptr dozajul Na si K

proba nu se poate aplica bolnavilor cu regim declorurat

raport Na/ K mai mare de 2 = insuficinta suprarenalad) Testul de incarcare hidrica Robinson, Power, KeplerTehnica – bolnavul are o alimentatie mixta, cu lichide dupa nevoie, pana la ora 18.00; - se suprima lichidele de la aceasta ora;

- la 22.30 se goleste vezica - se strange urina din acest moment si pana dimineata la ora 7.30 - se determina cant totala de urina eliminata - bolnavul ramane nemancat in pat - la 8.30 goleste din nou vezica, dupa care se administreaza 20ml apa / kg corp - bolnavul o consuma timp de 45 de minute - bolnavul urineaza la: 9.30 ; 10.30 ; 11.30 ; 12.30 - fiecare emisie se strange separat si se determina cantitatea

Daca vreo proba din zi intrece cant de urina emisa noaptea – insuficienta suprarenala poate fi exclusa Daca nici una din probele de zi nu intrece urina de noapte, se va determina :

2

- ureea si clorul din sange si urina de noapte.2. Testarea tulburarilor de metabolism glucidic

Glicogenul poate fi mobilizat de adrenalina doar cu ajutorul cortizonuluia) Testul de foame- bolnavii de insuficienta corticosuprarenala au nevoie de un aport continuu de glucide

Tehnica - dupa masa de seara bolnavul nu mai mananca nimic pana a doua zi - a doua zi se determina glicemia din 4 in 4 ore, fara ca bolnavul sa manance

b) Proba hiperglicemiei provocate- in insuf. corticosuprarenala curba hiperglicemiei provocate creste lent si coboara la fel de lent la o stare

de hipoglicemie c) Proba de toleranta la insulina

Tehnica- se determina glicemia - se administreaza bolnavului i.v. 0,1 unitate de insulina/ kg corp

- se determina glicemia la 30min; 60min; 90min; 120min; 180min. Asistenta – va avea pregatita glucoza ptr administrare orala si i.v.

La 30 min – glicemia scade cu 50%

La 90-120 min- revine la valorile initialed) Proba cu adrenalina

Tehnica- se determina glicemia- se administreaza subcutanat 1mg de adrenalina

Cresterea glicemiei la indivizii sanatosi

La bolnavii cu insuf. corticosuprarenala –cresteri usoare ale glicemiei sau deloc.e) Testul Thorn

Tehnica:

1. Pregatirea bolnavului – bolnavul nu mananca 12 ore inaintea probei - dimineata se determina numarul eozinofilelor si al leucocitelor

2. Efectuarea testului - se injecteaza i.m. A.C.T.H.- 25 unitati(2mg) - se determina nr. eozinofilelor si leucocitelor la 2 ore, 3ore si 4 ore de la administrare.

Se va determina inainte sensibilitatea la A.C. T. H.

La indivizii sanatosi nr eozinifilelor scade cu 50-60%

3. Dozarea hormonilor corticosuprarenali si a metabolitilor lor in sange si urina.a) Dozarea hormonilor din sange

Dozarea hormonilor din sange se face mai rar fiind metoda laborioasa

Se recolteaza 100g sange + subst. anticoagulanta

Determinarea se face din plasma dupa centrifugare.b) dozarea hormonilor din urina

Se recolteaza urina din 24 ore + acid acetic

Se trimite la laborator 100ml

Se indica in biletul de trimitere la laborator cantitatea totala de urina emisa in 24 ore, ptr a se calcula excretia in valori absolute pe 24 de ore

V.N.: B= 7-25mg/24ore ; F= 4-15 mg/24 ore.

B. Explorarea medulosuprarenalei

Hiperfunctia medulosuprarenalei poate fi decelata prin probe de provocare care favorizand o descarcare de adrenalina si noradrenalina produc crize de hipertensiune arteriala

1. Testul presor la rece Tehnica:

1. Pregatirea bolnavului – bolnavul nu mananca 12 ore inaintea probei - dimineata bolnavul in decubit dorsal ramane la pat relaxat 10-15 min

2. Efectuarea testului - se masoara T.A. - se lasa mansonul tensiometrului pe bratul bolnavului

- se scufunda cealalta mana in apa rece de 4 grade, timp de 1 min

3

- se masoara T.A. imediat dupa scufundare la: 30 sec; 1min; 2min; 3min;

T.A. se ridica cu 10-25 mmHg, si revine la normal in 2-3 min

In feocromocitoame –se provoaca crize de hipertensiune arteriala2. Testul la histamina- histamina determina o dilatatie capilara accentuata

Tehnica:1.Pregatirea bolnavului – bolnavul nu mananca 12 ore inaintea probei

- dimineata bolnavul in decubit dorsal ramane la pat relaxat 10-15 min

2. Efectuarea testului - se masoara T.A- se injecteaza i.v. 0,015-0,05histamina in 1-2 ml solutie izotonica de clorura de sodiu- se masoara T.A., timp de 5-10 min, din 30-30 sec- pana la valoarea initiala

C.N. initial avem o scadere moderata a T.A., apoi o crestere a valorii

In feocromocitoame, T.A. creste imediat dupa injectie atingand valoare maxima dupa 1-3 min, superioara celei din testul presor la rece

3. Teste adrenolitice- subst. adrenolitice produc la bolnavii cu feocromocitom scaderea imediata si considerabila a T.A. , ce se mentine 20-30min.

4. Examenul radiologic al glandelor suprarenale Radiografia pe gol a abdomenului

Opacifierea bazinetelor cu subst. opacifiante

Radiografia de contrast negativ prin retroperitoneu

III. EXPLORAREA FUNCTIONALA A TIROIDEI

Explorarea funcţională a glandei tiroide se face prin determinarea metabolismului bazal, determinarea iodemiei, a iodului legat proteic, ioduriei, colesterolemiei, reflexograma achiliană, radioiodocaptare şi altele.

A. Determinarea metabolismul bazal (M.B.)

M.B.= cantitatea de energie pe care organismul o cheltuieşte în repaus absolut, la temperatura şi presiunea atmosferice optime.

Această energie se produce prin oxidarea alimentelor şi este necesară pentru menţinerea funcţiilor vitale ale organismului.

Valoarea medie a cheltuielilor energetice ale metabolismului bazal la aduItul sănătos este de o calorie mare pe kgcorp/oră.

Determinarea se face cu spirometrul (Krogh, Knipping), pulmotestul Godart sau aparatul Sprirolyth.

Determinarea se face indirect: se măsoară cantitatea de 02 consumat pe o unitate determinată de timp.Tehnica:

1. Pregătirea psihica si fizica a bolnavului:1.1. Cu 3 zile inainte de examinare, bolnavul primeşte regim sărac în proteine. 1.2 În aceste zile va consuma cantitati moderate, fara a ramane flamand1.3 Se recomanda urmatorul regim:

- dimineata: ceai sau cafea fara lapte, si 1-2 covrigi cu unt- la 10.00: un covrig cu fructe sau compot- la pranz: supa, cartofi ; legume ; prajituri, compot sau fructe ; paine- la 16.00: ca dimineata- seara: legume, cartofi, macaroane, paine.

1.4 Se va odihni mult, evitând efortul fizic; va fi ferit emoţii.1.5 Bolnavul nu va lua medicamente sedative sau excitante1.6 In seara zilei din ajunul examinării nu va consuma nimic şi nu va fuma.1.7 Somnul de noapte în preajma examinării trebuie să fie liniştit.1.8 În ziua examinării, eforturile fizice trebuie reduse minimum, se interzice baia sau toaleta completa1.9. Transportul bolnavului la sala de examinare se va face cu căruciorul.1.10 Bolnavul va sta 30 min. în repaus (decubit dorsal) înainte de probă.1.11 Bolnavii ambulatorii vor sta în repaus cel puţin o oră.

2. Pregatirea psihica si efectuarea probei2.1. Bolnavul va fi pregătit din punct de vedere psihic (emoţia şi neliniştea pot falsifica rezultatul).2.2. Se vor nota vârsta, sexul, înălţimea şi greutatea

4

2.3. Bolnavul va fi conectat la aparat cu circuitul închis după metoda cunoscută de la spirografie; bolnavul respiră numai în aparat.2.4. După ce respiraţia bolnavului s-a normalizat se începe înregistrarea incursiunilor respiratorii timp de 6 min.2.5. Din spirograma obţinută se calculează volumul de oxigen şi producţia de bioxid de carbon.

Din datele obţinute se pot calcula necesităţile calorice ale organismului pe 24 h. Cantitatea de căldură produsă se determină indirect pornind de la consumul de O2 . Raportand valorile obţinute la valorile teoretice din tabele, se va obţine valoarea metabolismului bazal, care se exprimă in procente. Rezultatul de +25% inseamnă că arderile din organism sunt cu 25% mai intense decât în starea normală. Se apreciază ca valori normale între 0% şi +15%. Deoarece numeroşi factori extratiroidieni influenţează M.B., rezultatul testului trebuie interpretat numai în corelaţie cu datele clinice.

B. Studiul reglarii echilibrului vegetative

1. Testul presor la rece

Se face identic dupa tehnica descrisa la explorarea medulosuprarenalei

In hipertiroidism- T.A. creste cu 30-60 mmHg, revenirea este foarte lenta

2. Determinarea timpului mediu de reincalzire a extremitatilor

In hipertiroidism extremitatile sunt bine irrigateTehnica:

1. Pregătirea psihica si fizica a bolnavului:1.1. Cu 3 zile inainte de examinare, bolnavul primeşte regim sărac în proteine. 1.2 În aceste zile va consuma cantitati moderate, fara a ramane flamand1.3 Se recomanda urmatorul regim:

- dimineata: ceai sau cafea fara lapte, si 1-2 covrigi cu unt- la 10.00: un covrig cu fructe sau compot- la pranz: supa, cartofi ; legume ; prajituri, compot sau fructe ; paine- la 16.00: ca dimineata- seara: legume, cartofi, macaroane, paine.

1.4 Se va odihni mult, evitând efortul fizic; va fi ferit emoţii.1.5 Bolnavul nu va lua medicamente sedative sau excitante1.6 In seara zilei din ajunul examinării nu va consuma nimic şi nu va fuma.1.7 Somnul de noapte în preajma examinării trebuie să fie liniştit.1.8 În ziua examinării, eforturile fizice trebuie reduse minimum, se interzice baia sau toaleta completa

2. Pregatirea psihica si efectuarea probei2.1. Bolnavul va fi pregătit din punct de vedere psihic (emoţia şi neliniştea pot falsifica rezultatul).2.2. Se vor nota vârsta, sexul, înălţimea şi greutatea2.3. Bolnavul va ramane in pat , si se va determina temperatura pe fata palmara a mainilor.2.4. Se scufunda apoi mainele intr-o baie de apa la temp de 15 grade, mentinandu-se timp de 5min.2.5. Se tamponeaza apa de pe suprafata mainilor fara frictionare sau apasare.2.6. Se masoara temperatura cutanata la aceleasi puncte din 3-3 min pana ce temp. se ridica la 25 de grade Timpul mediu de reincalzire este de 10-20 minute In hipertiroidism, timpul este scurtat In hipotiroidism, tetanie, distonie neurovegetativa ttimpul este prelungit pana la 30 min

C. Determinarea tulburarilor in metabolismul glucidic Se determina prin dozarea zaharului din sange si urina prin proba hiperglicemiei provocate In hipertiroidism : hiperglicemie cu hglicozurie In hipotiroidism: hipoglicemie

D. Determinarea tulburarilor in metabolismul colesterolului Recoltarea sangelui se face prin punctie venoasa, 2-5ml sange fara subst. anticoagulanta Hipertiroidism: - colesterolemia este scazuta pana la 100-80mg%

- raportul dintre colesterolul esterificat si total – scade Hipotiroidism - colesterolemia este ridicata la 250-500mg%

- raportul dintre colesterolul esterificat si total- creste

5

E. Determinarea tulburarilor in metabolismul iodului1. Dozarea iodului protidic in plasma Se va recolta 5-6 ml sange( punctie venoasa) + subst. anticoagulanta, a.i. sa rezulte 2ml plasma

V.N. 4-8 γ la 100ml plasma

In hipertiroidism iodemia creste pana la 18 γ %

Valorile iodului protidic reflecta cant de tiroxina(T4) si triiodtironina(T3) circulanta

La determinarea lui se va tine cont de tratamentele, investigatiile, consumul de alimente cu un continut de iod in ultimile 12 luni.

2. Iodocaptarea tiroidiana Urmareste dinamica fixarii iodului in glanda tiroidaTehnica:

1. Pregătirea fizica si psihica a bolnavului 1.1. Este necear ca persoana care urmează a fi testată să nu fi intrat în contact în ultimele 3 luni cu iod (ioduri) sau brom (bromuri).

Se cuprind aici:- examinări radiologice cu substante de contrast iodate (colecisto-, uro-, bronhografii etc.);- tratamente cu substanţe iodate (unele antireumatice, siropuri tuse, mexaform etc.) sau bromate (calciu bromat pansamente cu tinctură de iod, iodoform (stomatologie), solutie Lugol (ginecologie).

1.2. În ultima lună bolnavul trebuie să nu ia: sulfamide ( inclusiv antidiabetice); substanţe cu acţiune asupra sistemului central (ganglioplegice, calmante, tranchilizante etc.); preparate hormonale (inclusiv unguente cu corticoizi).

2. Pregătirea bolnavului în ziua examinării2.1. Bolnavul trebuie ca în dimineaţa respectivă sa nu mănânce, să nu bea apă, să nu fumeze, să nu ia medicamente.2.2. Se administrează pe cale bucala 5-15 microCurie 131I, sub forma de NaI in 40-50 ml lapte2.3. Se determină radioactivitatea la nivelul lojei tiroidiene cu ajutorul unui contor de scintilatie, la 2-4-6-8-2-72 de ore de la

ingerarea iodului radioactiv Rezultatele se raporteaza la radioactivitatea unei solutii standard de 131I :200ml ser fiziologic+5-15 microCurie 131I. Din solutie se utilizeaza 1ml C.N. : la 24 ore se fixeaza 40% din subst. radioactiva Hipertiroidism: fixarea maxima la 6-8 ore Hipotiroidism : fixarea maxima la 48-72 ore3. Determinarea eliminarii urinare a radioiodului Se poate face concomitent cu iodocaptarea Dupa 24ore restul iodului necaptat este eliminat prin urina C.N. : eliminarea este de 40-70 % Hipertiroidism: scade la 5-40% Hipotiroidism : creste la 80%

F. Scintigrama tiroidiana

Se realizeaza cu ¹³¹I , 125 I, 99Th, captat de glanda tiroida , emite radiatii gammace actioneaza asupra unui aparat electronic de numaratoare

La acesta se adapteaza un dispozitiv de inscriere , care cu ajutorul unui mecanism automat de deplasare , se plimba in fata glandei tiroide, inregistrand morfologia glandei sub forma de linii intrerupte cu densitate uniforma

Tehnica:1. Pregătirea fizica si psihica a bolnavului

1.1. Este necear ca persoana care urmează a fi testată să nu fi intrat în contact în ultimele 3 luni cu iod (ioduri) sau brom (bromuri). Se cuprind aici:- examinări radiologice cu substante de contrast iodate (colecisto-, uro-, bronhografii etc.);

- tratamente cu substanţe iodate (unele antireumatice, siropuri tuse, mexaform etc.) sau bromate (calciu bromat pansamente cu tinctură de iod, iodoform (stomatologie), solutie Lugol (ginecologie).

1.2. În ultima lună bolnavul trebuie să nu ia: sulfamide ( inclusiv antidiabetice); substanţe cu acţiune asupra sistemului central (ganglioplegice, calmante, tranchilizante etc.); preparate hormonale (inclusiv unguente cu corticoizi).

2. Pregătirea bolnavului în ziua examinării2.1. Bolnavul trebuie ca în dimineaţa respectivă sa nu mănânce, să nu bea apă, să nu fumeze, să nu ia medicamente.2.2. Se administrează per os 30- 50 microCurie 131I, sub forma de NaI 2.3. Se face scintigrama la 2-3 ore, eventual 24ore de la administrarea iodului radioactiv2.4. bolnavul in decubit dorsal, se repereaza suprafata glandei tiroide2.5. Contorul este adaptat la aparatul de inscriere si cu ajutorul dispozitivului automat se parcurge in linii orizontale toata suprafata

glandei. Glanda poate prezenta: - goluri : chisturi sau neoformatii - aglomerari de linii intrerupte: gusa nodulara cu fenomene de hipertiroidism

6

Sunt interzise la femei însărcinate , anemii grave, nefropatii, insuficienta cardiaca grava, sindrom hemoragipar explorarea functionala a tiroidei cu cu iod radioactiv

Ele se execută numai în caz de necesitate evidentă la copii şi femei la vârsta activităţii procreatoare. Radiografia simpla a gatului, ecografia tiroidiana, tomodensimetria, R.M.N, si punctia bioptica a glandei tiroide, completeaza la

nevoie explorarea morfo-functionala a tiroidei.

IV. EXPLORAREA FUNCTIONALA A PARATIROIDELOR

A. Examinarile radiologice

Examenul radiologic al scheletului – cresterea sau diminuarea transparentei osoase, chisturilor, calusurilor vicioase

Examenul radiologic al rinichilor: - calculii renali

Arteriografia paratiroidiana: - adenom paratiroidian

B. Examinarile biochimice

Se determina: calcemia , calciuria, fosfatemia, fosfaturia in conditii obisnuite , precum si sub influenta unor produsi homonali1. Determinarea calcemiei si fosfatemieiTehnica : - bolnavul nemancat

- se recolteaza sange venos fara staza: 10-15 ml, fara subst. coagulanta - sangele se coaguleaza

Calcemia normala : 10(9-11)mg / 100ml ser din care:- 40-45% este legat de proteine - restul este calciu ionizat activ

Fosfatemia : 3-5mg/ 100ml ser; este ionizat in intregime In hiperfunctie Ca creste, iar P scade.

2. Determinarea calciuriei si fosfaturiei a) determinarea calciuriei – calciuria se urmareste 3-6 zile

- se fac determinari din urina colectata in 24 de ore- bolnavul este tinut la un regim mixt, evitandu-se alimentele cu un continut mare de Ca

ionic- testul Sulkovici: reactivul Sulkovici + urina(Ca)= oxalat de Ca care precipita; cant. de

pp.reflecta gradul calciuriei- V.N. : 100mg / 24 ore.

b)determinarea fosfaturiei- de face din urina emisa in 24 de ore - V.N. : 1,3 – 3g / l

C. Testul reactivitatii la parathormon

Tehnica: - testul se face dimineata, pe nemancate- se recolteaza urina timp de 3 ore- se stabileste eliminarea orara de P- se administreaza 200 unitati de parathormon pe cale i.v. - se continua dozarea orara a fosfaturiei inca 3-4 ore

In conditii normale, creste de 5-6 ori Hiperfunctia glandei : creste de 2 ori Hipofunctia glandei : scade de 10 ori

1. Proba Hamilton – Highman- utilizeaza hormonul din sangele bolnavilorTehnica: - se dozeaza Ca la un iepure

-se administreaza iepurelui 3 ml de sange de la bolnav- peste o ora se repeta dozarea Ca din sangele iepurelui

In caz de hiperfunctie paratiroidiana a bolnavului, valoarea Ca din sangele iepurelui este crescuta.

D. Explorarile electrice

Aceste metode se folosesc ptr determinarea modificarilor excitabilitatii neuromusculare aparute sub influenta schimbarilor metabolismului calciului

7

1. Cronaximetria- cronaxia este un parametru al excitabilitatii.

Explorarile paraclinice utilizeaza cronaxia motorie, in vederea arecieriistarii functionale a nervilor motori si a muschilor pe care-i inerveaza.

Determinarea se face cu cronaximetre electronice.Tehnica: - asistenta se va ingiji ca temp. camerei sa fie optima, frigul determina contractii musculare ce falsifica rezultatele;

- legarea bolnavului in circuit se face cu electrozi - stimularea este monopolara: un electrod indiferent si unul activ- electrodul indiferent se fixeaza in: reg scapulara –mb.sup ; reg. lombara / suprapubiana- mb.inf;- electrodul activ- la polul negativ al generatorului;- aparatul stabileste reobaza cu ajutorul unui potentiometru;- cu un reosta se dubleaza dubleaza valoarea acestuia si se reduce durata de trecere a curentului la minim;- se fixeaza timpul min . necesar aparitiei contractiei musculare.

Valorile cronaxiei se exprima in miimi de secunda

Cronaxia este prelungita in caz de leziuni ale nervului motor periferic, boli musculare,tulburari umorale si endocrine

2. Electromiografia- este o metoda de investigatie neuromusculara care inregistreaza potentialele de actiune musculara aparute in cursul contractiei voluntare.

Inregistrarea se face cu elecromiograful format din: -electrozi periferici; - amplificatoare ; - dispozitive de inscriere. Elecrozii sunt: - electrozi cutanati – se fixeaza pe tegumente; - elecrozi profunzi – se introduc in profunzimea muschiului

3. Electrocardiografia- vezi lp 6

V. EXPLORAREA FUNCTIONALA A GLANDELOR SEXUALE

A. Explorarea funcţională a testiculului Metodele de explorare a testiculelor sunt:

1. Spermograma indică funcţia spermatogenetică a testiculului; stabileste sterilitatea sau fertilitatea masculină.Tehnica:- recoltarea se face dupa o abstinenta de 3-5 zile, 2-5ml (volumul unei ejaculari)

- intr-un vas de sticla curat si incalzit la temperatura corpului- produsul recoltat se transporta la laborator imediat, pastrand recipientul intr-un vas cu apa calda;- examinarea se face la cel mult o ora de la recoltare.

Examen morfologic:- vol unei ejaculari este de 2-5 ml- aspectul : opalescent, grunjos.

Examenul microscopic: - se face pe ama preincalzita si lamela, urmarind mobilitatea spermatozoizilor- numararea spermatozoizilor se face cu ajutorul unei celule Burker, in dilutie 1 /200- nr. spermatozoizilor = 60-120 mil/ ml- 80-85% cu vitalitate normala

Examenul biochimic determina: - pH-ul - este slab alcalin- electrolitilor; a proteinelor; acizilor aminati; fructozei; fosfatazei alcaline etc.

Spermograma se completeaza cu biopsia testiculara.2. Explorarea radiologica

Radiografia cu subst. de contrast a veziculei seminale

Uretrografia retrograda – ptr investigarea uretrei posterioare+prostata

Radiografia scheletului

3. Dozarile hormonale includ:- dozarea hormonilor androgeni;- dozarea 17-cetosteroizilor cu separarea cant. a celor doua fractiuni;- dozarea hormonilor estrogenidin urina barbatului.

Hormonii androgeni la barbat sunt secretati de: glanda suprarenala + testicule

17-cetosteroizii sunt produsi de degradare ai hormonilor androgenice se elimina prin urina

Din cantitatea totala de 17-cetosteroizi din urina , 2 / 3 provin din glanda suprarenala, restul din testicule.

8

B. Explorarea funcţională a ovarelor Metode de explorare ale ovarului:

1. Biopsia functionala a endometrului studiaza variatiile aspectului morfologic al mucoasei uterine in cursul ciclului menstrual

Tehnica:- recoltarea se face cu o chiureta mica tubulara / canula aspiratoare - se fac 2-3 prelevari: - ziua a 8-a ; a 24-a ciclului; uneori si in ziua a17-a;

- fragmentele de mucoasa sunt introduse in lichid fixator- amestec Susa - se trimite la laboratorul de histopatologie

amestecul Susa – conserva arhitectura corionului;- scoate in evidenta glicogenul- fixeaza nucleii si citoplasma

in functie de faza ciclului se pot decela : - starile de insuficienta foliculara sau progesteronica; - dezechilibrul foliculino-progesteronic

2. Examenul cito-vaginal epiteliul vaginal sufera modificari in timpul ciclului menstrual

exam. microscopic al elementelor descuamate permite studiul impregnarii hormonaleTehnica: - prelevarea se face cu o spatula de lemn, sub control vizual prin speclul vaginal

- recoltarea se face de la nivelul fundurilor de sac laterale ale vaginului- prelevarea in ziua 7, a14-a, a 21-a a ciclului- materialul prelevat este intins pe doua lame , fixat si trimis la laborator.

3. Dozarile hormonale in sange si urina Se fac ptr dozarea : - estrogenilor urinari si plasmatici

- progesteronului si pregnandionului in sange - 17-cetosteroizilor din urina

Dozarile hormonale se fac dinamic:- in cursul ciclului menstrual - in timpul administrarii stimulinelor sau a altor preparate hormonale.

Tehnica:- asistenta va efectua recoltari din sange si urina dupa aceeasi tehnica ca si ptr dozarea celorlalti hormoni

4. Testul hipertermiei progesteronice

Estrogenii scad temperatura bazala

Progesteronul creste temperatura bazala

Curba termica prezinta o usoara ascensiune dupa ovulatie

Normal, din prima zi a menstruatiei temperatura se mentine sub 37 grade Celsius timp de 14-15 zile

La jumatatea ciclului , in perioada ovulatiei si inceputul fazei corpului galben, temp. se urca cu cateva zecimi de grade si ramane ridicata pana la 1-2 zile inainte de urmatoarea menstruatie

In caz de sarcina , temp nu scade si se mentine ridicata pana la sfarsitul lunii a 3-a.Tehnica:- masuratorile se fac dimineata, dupa un somn de cel putin 7 ore, fara a se scula din pat

- de preferat la aceeasi ora- se ia de preferinta rectal, dar se poate lua si bucal sau vaginal- termometrul a fost mentinut cel putin 3 min- temperatura bazala se determina 2-3 cicluri consecutive

Mentinerea curbei termice la acelasi nivel, sub 37 grd Celsius reflecta o insuficienta ovariana.

5. Explorarea biologica a sarcinii

Se bazeaza pe determinarea hormonului de sarcina , gonadotrofina corionica , in sange sau urina.6. Reactia de sarcina pe broscoiul de balta

Reactia se face din urina sau din serul sangvin.Tehnica: - cate 2 ml de urina filtrata si acidifiata cu acid acetic se injecteaza la doua animale mascule, in sacul limfatic dorsal;

- dupa 2 si 4 ore se preleveaza urina de la broscoi din cloaca cu ajutorul unei pipete - se examineaza la microscop- rezultat + : se observa numerosi spermatozoizi in miscare- rezultat - : se repeta prelevarea dupa 24 de ore, ptr siguranta

7. Reactia imunologica de sarcina Reactia este una de tip Ag-Ac , se face din urina ptr depistarea gonadotrofinei corionice.

Testul se pozitiveaza la 8 zile de la intarzierea menstrei, deci la trei sapt. de la fecundatie

Are o probalilitate de 98%Tehnica: - se recolteaza 10-20 ml urina de dimineata(este mai conc. In hormon)

- se trimite la laborato8. Ecografia vaginala

9

Pune in evidenta sarcina , la 7-10 zile de la intarzierea menstrei

VI. EXPLORAREA FUNCTIONALA A PANCREASULUI ENDOCRIN

A. Determinarea glucozei in sangeTehnica: - se anunta bolnavul cu 24 de ore inainte despre efectuarea probei

- este rugat sa nu manance - se recolteaza dimineata pe nemancate 1-2 ml sange prin punctie venoasa pe fluorura de sodiu, sau cu o micropipeta de

0,1 ml, prin inteparea pulpei degetului sau a lobului urechii si se trimite la laborator; V.N. : 0,8 -1 gram / litru de sange Valori mai mari, la determinari repetate, de 1,35g /1000ml sange, ridica banuiala de diabet

B. Determinarea glucozei in urina Glucoza apare in urina numai daca nivelul ei in sange se ridica pana in jurul valorii de 180 mg/100ml;

1. Determinarea calitativa a glucozei in urina se face cu reactivul Fehling sau Nylander;

Tehnica: - peste urina din eprubeta se toarna aproximativ ½ cant. de reactiv, fata de cant. de urina- se tine eprubeta cu ajutorul unei cleme de lemn, a.i. gura eprubetei sa fie orientata in directia opusa examinatorului- se incalzeste continutul eprubetei la flacara pana la fierbere- in prezenta glucozei , continutul eprubetei se coloreaza in negru, imediat sau in cateva minute.- rezultatul se noteaza in foaia de observatie- indiferent de rezultat se recolteaza sange ptr determinarea glicemie si glicozurie cantitative la laborator

2. Determinarea cantitativa a glucozei din urina se face prin polarimetrie; Urina, inainte de a fi introdusa in polarimetru, se trateaza cu reactivul Courtonne (acetat de plumb) care precipita toate

substantele azotate, optic active, dupa care se filtreaza de mai multe ori.C. Determinarea corpilor cetonici in urina

Se face in toate cazurile de glicozurie1. Proba Legal-Imbert

se foloseste pentru determinarea acetonei;Tehnica: - peste 5-6 ml de urina din eprubeta se toarna cateva picaturi de reactiv

- se agita usor eprubeta- apoi cu grija se prelinge pe marginea eprubetei 1 ml amoniac, a. i. Sa nu se amestece cele doua lichide- daca urina contine acetona , la limita de separare a celor doua lichide se formeaza un disc violet- se noteaza rezultatul pozitiv, sau negativ.

2. Proba Gerhard se foloseste pentru evidentierea acidului acetil acetic;

Tehnica:- peste urina din eprubeta se toarna cateva picaturi de perclorura de fier- in prezenta acidului acetil-acetic, apare o culoare rosie

D. Determinarea rezervei alcaline Are scopul de a stabili cantitatea de ioni alcalini existenti in sange pentru neutralizarea acizilor formati in organism; Determinarea se face dupa metoda Van Slyke;

Tehnica: - cu o ora inainte de efectuarea probei, bolnavul ca ramane in repaus,- apoi i se vor recolta 10 ml sange, prin veno-punctie fara staza, pe 0,5 gram oxalat de potasiu fin pulverizat;

- se agita usor si se pune intr-un tub de centrifuga care se trimite la laborator.

10

E. Proba hiperglicemiei provocate Pot fi depistate cazuri latente de diabet, cu valori normale de glicemie;

1. Determinarea hiperglicemiei provocate prin administrarea glucozei per osTehnica: - bolnavul ingereaza dimineata pe nemancate 1g glucoza/kilocorp, dizolvata in apa sau ceai;

- inainte de administrarea glucozei, bolnavul evacueaza vezica urinara; - se recolteaza sange pentru dozarea glicemiei;

- se repeta recoltarea la 30, 60, 90, 12 si 180 de minute dupa administrarea glucozei;- bolnavul sta in repaus la pat, fara sa ingereze alimente sau lichide;- la fiecare recoltare de sange bolnavul va urina pentru determinarea cantitativa a glicozuriei.

la indivizi cu metabolism glucidic normal, in scurt timp dupa ingerarea glucozei, apare o neta urcare a glicemiei, atingand valorile maxime intr-o ora, care nu depaseste 150-180 mg;

dupa 2 ore glicemia revine la nivelul initial, datorita stimularii secretiei insulare; cantitatea de insulina insa se produce in exces, din care motiv, la 3 ore dupa ingerarea glucozei, glicemia scade sub valorile initiale; pe toata durata probei, zaharul nu apare in urina; la diabetici valorile initiale de glicemie, dupa ingerare de glucoza, se ridica la valori mult mai inalte, care continua sa se urce si dupa 2

ore; revenirea la nivelul initial se face cu mare intarziere, iar glucoza apare si in urina;2. Determinarea hiperglicemiei provocate prin administrarea glucozei pe cale i.v.Tehnica: - se recolteaza sange dimineata pe nemancate si se invita bolnavul sa-si evacueze vezica;

- se administreaza pe cale intravenoasa o solutie de glucoza 50% in cel mult 2 minute (0,33 g glucoza/kilocorp);- la 15, 30, 45, 60 de minute dupa injectie se repeta recoltarea din lobul urechii;- recoltarea se face cu o micropipeta de 0,1 ml spalata cu o solutie de heparina.

Nivelul maxim al glicemiei se atinge in 10-15 minute si la 40-60 de minute revine la valorile initiale;

F. Proba Staub-Traugott Este tot o proba de hiperglicemie provocata, utila pentru depistarea diabetului latent.Tehnica: - proba se executa pe nemancate;

- dimineata se determina glicemia;- se administreaza bolnavului 50g de glucoza dizolvata in 250ml ceai;- la o jumatate si o ora se determina din nou glicemia;- peste o jumatate de ora, bolnavul primeste din nou 50 g glucoza dizolvata in 250 g ceai;

- la ½ ora, la 1 ½, 2 ½ si 3 ½ ore se determina din nou glicemia; - se va inscrie curba glicemiei; - cu ocazia fiecarei recoltare, bolnavul va urina pentru a determina cantitatea de glucoza din urina; - la diabetici proba se executa cu 20-30 g de glucoza;

Curba hiperglicemiei prezinta unele particularitatia) la indivizi sanatosi: a doua doza de glucoza nu determina un nivel al glicemiei ca la prima doza, ea putand ramanand in

limite normale- efect Staub pozitiv;b) la diabetici glicemia provocata de a doua doza este tot atat de inalta ca si cea provocata de prima doza - efect Staub

negativ.

G. Testul tolerantei la glucoza, sensibilizat prin cortizon Depisteaza precoce diabetul latent.

Tehnica:- seara la orele 22 bolnavul primeste per os 50 mg de cortizon acetat; - peste 8 ore, dimineata, se repeta aceeasi doza; - bolnavul ramane nemancat;

- peste 2 ore primeste 100g glucoza dizolvata in 250 g de ceai;- se fac recoltarile de sange, ca si ptr proba hiperglicemiei provocate

Testul este pozitiv daca la 2 ore dupa ingerarea glucozei, valoarea glicemiei depaseste 140 mg/100 ml sange venos;

11

H. Testul de incarcare cu tolbutamid Exploreaza capacitatea tesutului insular de a secreta insulina, precum si promptitudinea raspunsului fata de stimulul medicamentos.

Tehnica : - dimineata pe stomacul gol se dozeaza glicemia bolnavului;- se administreaza pe cale intravenoasa 1 gram de Tolbutamid in forma de solutie 5%;- durata injectiei este de 3 minute;- dupa 20-30 de minute se dozeaza din nou glicemia;- tolbutamidul scade glicemia;- daca la 20 de minute dupa administrarea lui, glicemia depaseste 80% din valoarea initiala si la 30 de

minute 77% din aceste valori, este vorba de un diabet latent;

I. Determinarea tolerantei fata de hidrati de carbon Se foloseste pentru stabilirea regimului dietetic al bolnavilor de diabet.

Tehnica : - se administreaza bolnavului o dieta mixtace contine 200-250 de grame hidrati de carbon;- bolnavul nu va manca nimic in plus fata de acest regim, alimentele trebuie sa le consume in intregime;

- incepand din dimineata probei, se recolteaza 24 de ore urina bolnavului in trei fractiuni separate la cate 8 ore (6-14, 14-22, 22-6);

- se determina cantitatea fiecarei fractiuni si apoi cate o proba de 50-100 ml din fiecare se trimite la laborator pentru determinarea cantitativa a glucozei eliminate;- pe fiecare proba se va indica cantitatea totala din care a fost luata.

Determinarea zaharului in urina se face cu ajutorul polarimetrului. Cantitatea exprimata in grame% se inmulteste cu cant totala a fractiunii respective= cantitatea de zahar eliminata intr-o

fractiune Prin adunarea cifrelor de le cele trei fractiuni = cant. de zahar eliminat de urina din cele 200-250 grame de hidrati de carbon

ingerati Diferenta dintre ele constituie gradul de toleranta fata de hidratii de carbon.

J. Determinarea sensibilitatii fata de insulina Cantitatea de glucoza care dispare din urina sub influenta unei unitati de insulina, poarta numele de echivalent insulina-glucoza;Tehnica - se determina toleranta bolnavului la hidrati de carbon;

- prin doze progresive de insulina, se incearca ridicarea tolerantei pana la disparitia zaharului din urina;- la bolnavii cu regimul si doza de insulina instituite, intreruperea insulinei pentru 24 de ore permite

controlul regimului dietetic pe care bolnavul il primeste. Echivalentul insulina-glucoza este de 2-10 La indivizi insulino-rezistenti el scade sub 1.

12