POPULAŢIA EVREIASCĂ DIN ROMÂNIA ÎNTIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

CUPRINS:

Nota Editorului………………………………………………………4 Introducere………………………………………………………….16 Evoluţia numerică regională a populaţiei Evreieşti din România……………………………………………….32 (Sabin Manuilă , Wilhelm Filderman) Anexe……………………………………………………………….60

POPULAŢIA EVREIASCĂ DIN ROMÂNIA ÎN

TIMPUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

Sabin Manuilă şi Wilhelm Filderman

Introducere de Larrz Watts Editor : Kurt W. Treptow

Fundaţia Culturală Română Iaşi 1994

NOTA EDITORULUI

Primul volum din seria Romanian Civilisation Studies pune îndiscuţie o problemă importantă din istoria României şi a Europei secoluluiXX – aceea a Holocaustului. Prigoana populaţiei evreieşti din România întimpul celui de-al doilea război mondial este mult discutată în ultimul timp,mai ales de la prăbuşirea sistemului comunist în Europa de Est, ceea ce afăcut possibilă o reevaluare a istoriei contemporane care , până nu demult , afost falsificată pentru a servi intereselor propagandistice ale diferitelorpartide comuniste din zonă. În România post-comunistă , centrul de discuţii în dezbaterea privindHolocaustul este Mareşalul Antonescu, dictatorul militar al României înperioada 1940-1944. Antonescu a fost apreciat de către mulţi pentruadministrarea judicioasă a ţării în aceşti ani dificili şi pentru felul curajosîn care a înfruntat agresiunea sovietică, luptând pentru recâştigareateritoriilor româneşti, Basarabia şi Bucovina de Nord , după ocuparea lorbrutală de către Uniunea Sovietică în iunie 1940.1 Alţii l-au condamnat cafiind un necruţător dictator antisemit, responsabil pentru moartea a sute şimii de oameni , în special evrei.2 Această broşură are intenţia de a pune înlumină adevărul despre această problemă paradoxală şi foarte puţinstudiată , conţinând o introducere de Larrz Watts, unul dintre puţinii istoricioccidentali care se ocupă în mod serios de studierea regimului Antonescuşi un important , dar puţin cunoscut studiu ce pune în discuţie problemaevreilor din România în timpul celui de-al doilea război mondial , realizat dedoi dintre cei mai buni specialişti în problemă, Dr. Sabin Manuilă cel mai

important demograf din România în perioada interbelică3 şi Dr.W.Filderman liderul comunităţii evreieşti din România în timpul perioadeiîn discuţie. Ca fost preşedinte al Federaţiei Uniunilor Comunităţilor Evreieşti dinRomânia, Filderman este considerat un luptător ardent pentru drepturilepoporului evreu4. Eforturile sale de a apăra drepturile evreilor români înperioada interbelică şi în timpul celui de-al doilea război mondial sunt binecunoscute. Acest fapt nu a convenit noilor lideri comunişti care l-au expulzatdin ţară, împreună cu rabinul şef Alexandru Şafran. Ei au fost înlocuiţi cu oconducere sponsorizată de comunişti care, chiar după prăbuşireacomunismului, continuă să susţină o propagandă ce vrea să ascundă adevărulprivind prigonirea evreilor români în timpul celui de-al doilea războimondial pentru propriile lor interese.

Natura acestei probleme este atestată de Wilhelm Filderman într-untestament legalizat la New York în 1956:

A fost mult acuzat regimulMareşalului Ion Antonescu ca fiindînfeudat nazismului şi Mareşalulînsuşi a fost executat de agenţiiMoscovei ca fascist. Adevărul este căMareşalul Antonescu este cel care apus capăt mişcării fasciste înRomânia, oprind activităţile teroristeale Gărzii de Fier din 1941 şisuprimând toate activităţile politiceale acestei organizaţii. Eu însumi,răspunzând unei întrebări a luiAntonescu la procesul său – montatde comunişti – am confirmat căteroarea fascistă de stradă a fostoprită în România la 21 Ianuarie1941, zi în care Mareşalul a luat

1un excelent şi bine documentat studiu referitor la Antonescu a apărutrecent în Statele Unite. Vezi Larry L.Watts, Romanian Cassandra: IonAntonescu and the Struggle for Reform, 1916-1941, New Zork: ColumbiaUniversity Press, 1993.

2Vezi, de exemplu, Andrei Codrescu, They bless a Sratue of a MassMurderer, în International Herald Tribune, 8 decembrie 1993.

3Despre viaţa lui Sabin Manuilă (1894-1964), vezi Mănuilă, Sabin înEnciclopedia - Români în ştiinţa şi cultura occidentală, ed. Ion Manea ,Davis, CA, Academia Româno – Americană de ştiinţe şi arte, 1992, pp. 242-245; şi Sabina Manuilă, Studies on the Historical Demography of Romania,(Cluj - Napoca: Te Romanian Cultural Foundation,1992), pp. 7-17.

măsuri drastice pentru a face săînceteze anarhia fascistă provocatăde această organizaţie şi restabilireaordinii în ţară. În timpul perioadei dedominaţie hitleristă în Europa, eu amfost în contact permanent cuMareşalul Ion Antonescu care a făcutfoarte mult bine pentru îndulcireasorţii evreilor expuşi persecuţiilorrasiale naziste….Eu am fost martorulunor scene emoţionante desolidaritate şi de ajutor între evrei şiromâni în momente de grele încercăridin timpurile imperiului nazist dinEuropa. Mareşalul Antonescu arezistat cu succes presiunilor nazistecare cereau măsuri dure contraevreilor….. El este cel care mi-a datpaşapoarte în alb pentru salvarea deteroarea nazistă a evreilor dinUngaria a căror viaţă era în pericol!Datorită politicii sale, averile evreilorau fost puse sub un regim deadministraţie tranzitorie care,făcându-le să pară pierdute, le-aasigurat conservarea în scopulrestituirii lor la momentul oportun. Am menţionat aceste lucruripentru a sublinia faptul că poporulromân, chiar când a avut într-omăsură limitată controlul ţării, ademonstrat sentimente umanitare şide moderaţie politică.

4Pentru biografia lui Wilheim Filderman (1882-1963), vezi S. Schafferman ,Doctorul Wilhelm Filderman – 50 de ani de istorie jurnalismul români, Tel.Aviv, 1986 şi Filderman, Wilhelm în Enciclopedia – Români în ştiinţa şicultura occidentală, pp. 145 – 146 .

Independenţa lui Filderman şi refuzul său de a urmări liniapartidului l-au transformat repede într-o ţintă a autorităţilor comuniste. Aşacum a explicat Filderman în 1956:

Ataşamentul meu pentru ideiledemocratice şi refuzul meu de a facejocul comuniştilor a deranjat profundautorităţile de ocupaţie şi urma să fiuasemenea altor personalităţi ale vieţiipublice româneşti victima metodelortotalitare de lichidare. Am decisatunci să părăsesc clandestin ţara…5

Odată cu creşterea număruluiatacurilor comuniştilor româniîmpotriva liderilor “istorici” evrei.Conducătorii Federaţiei UniunilorComunităţilor Evreieşti –reprezentând organizaţiile generale şisionice evreieşti şi comitetele lor deconducere – au fost intimidaţi,terorizaţi, şantajaţi şi în finalînlăturaţi din funcţiile lor…Filderman nu mai era stăpân pesituaţie. După o serie de atacuri şiameninţări, el şi-a dat demisia dinfuncţia de Preşedinte al FederaţieiUniunilor Comunităţilor Evreieşti…Înacelaşi timp compania defăimătoareîmpotriva mea s-a intensificat. Toatemetodele “clasice” comuniste au fostfolosite. Insultele la adresa mea aufost făcute publice şi au fost fabricate

tot felul de colomnii, intensificate dezvonuri,,, Mi-am dat seama foartebine ce se va întâmpla după ce voi fiînlăturat din funcţie. Filderman îmispusese că aflase de la o sursă deîncredere că Moses Rosen va fi noulrabin şef.

5O copie a acestui document se află în Arhiva Centrului de Istorie şiCivilizaţiei Europeană al Academiei Române / Filiala Iaşi. O soartă similarăa avut-o şi rabinul şef Alexandre Şafran, care a însemnat în memoriile salede mai sus.

Sperăm că acest prim volum al seriei Romanian Civilization Studiesva capta interesul tuturor celor interesaţi într-o discuţie serioasă aproblemelor populaţiei evreieşti din România în timpul celui de-al doilearăzboi mondial. O astfel de discuţie nu poate avea loc decât într-o manierănepasională, bazată pe o examinare riguroasă a documentelor pe care leavem la dispoziţie.

Kurt W. Treptow

INTRODUCERE

Studiul care urmează – “Evoluţia numerică a populaţiei evreieştidin România” – şi care acoperă perioada dintre anul 1930 şi sfârşitul celuide-al doilea război mondial a fost prezentat pentru prima oară la CongresulMondial al Institutului Internaţional de Statistică de la Stockholm, din 1957,fiind apoi publicat la Roma şi New York. Remarcabil este faptul că aceststudiu este foarte rar amintit sau citat de către istoricii care se ocupă deproblema populaţiei evreieşti din România în anii 1940-1944. Este cu atâtmai remarcabil cu cât cei doi autori erau cei mai calificaţi pentru a sepronunţa asupra subiectului demografiei populaţiei evreieşti din România întimpul celui de-al doilea război mondial. Dr. Wilhelm Filderman era liderulUniunii Comunităţilor Evreieşti din România în timpul războiului, cât şipreşedinte al Comitetului Reunit de Distribuţie şi a fost chiar şi el trimis încentrele de concentrare din Transilvania, pentru scurt timp. Dr. Sabin

Manuilă absolvent al Universităţii Johns Hopkins, era cel mai bunstatistician şi demograf al României, totodată lucrând şi pe postul deDirector General al Institutului central de Statistică din Bucureşti şi apoiconsilier special al Biroului de Recensământ al Statelor Unite.

Dr. Filderman îşi câştigase deja reputaţia de luptător neobosit şi curajosîmpotriva discriminării antisemite încă înainte de instaurarea celui de-al III-lea Reich. În timpul Conferinţei de Pace de la Paris din 1919-1920 ,Filderman s-a făcut remarcat prin cererile sale deschise şi hotărâte pentrudrepturile evreimii româneşti, stârnind deseori mânia colegilor săi care nuerau evrei.1 Munca lui Filderman a devenit mult mai dificilă odată ceantisemitismul neoficial, manifestat prin atacuri sporadice ale ‘huliganilor’ sponsorizaţi de stat asupra magazinelor evreieşti şi asupra studenţilorevrei, a căpătat dintr-o dată un caracter oficial după venirea la tron a luiCarol al II-lea în 1930, prin apariţia primei legi antisemite explicite, în19342. În 1936 , procurorii au primit ordin să revizuiască cetăţenia română aevreilor , fapt ce a avut ca rezultat pierderea cetăţeniei pentru 225000 evreidin Basarabia şi Bucovina în 1939.3

Un an mai târziu , Carol a promulgat o copie a legilor rasialeantisemite date de Hitler şi a înviat Garda de Fier să intre în guvernul său.4În această perioadă , Filderman a continuat să conducă o luptă inegalăîmpotriva antisemitismului. În timpul războiului Filderman a condus această bătălie la fel deneînfricat şi, surprinzător, a fost deseori ascultat cu simpatie de dictatorulmilitar român , Mareşalul Ion Antonescu.5

1 Potrivit declaraţiilor lui I.G.Duca, membru al Partidului Liberal,‘evreii nu erau însă mulţumiţi cu textul stabilit , îl găseau prea restrictiv’ . Carezultat, Duca, fiind Ministru de Finanţe , a fost chemat la negocieri cuBrătianu şi Filderman , dar, ‘ chiar de la început , acestea au luat un caracterinamical , Dr. Filderman , care se simţea susţinut de toată formidabilaputere a iudaismului internaţional, vorbea agresiv şi de sus. Brătianu, jignit ,s-a încăpăţânat în rezistenţa sa , iar înţelegerea nu s-a putut încheia.’ Duca , aconsiderat că aceasta a fost ‘o greşeală de neiertat’ a lui Brătianu , ‘fiindcădacă dădeai odată drepturi evreilor trebuia să le dai în aşa condiţii încât să-Imulţumeşti pe deplin şi să faci din ei , la Conferinţa Păcii , agenţi ai cauzeiromâneşti…’.(I.G.Duca, Amintiri politice, volumul III, Munchen , IonDumitru Verlag , 1982, p. 152

2Hugh Seton-Watson , Eastern Europe between the Wars :1918-1939,New York , Harper Torchbooks,1962, p. 143-4; British Public RecordsOffice [PRO], Foreign Office [FO] 371/22447, Document R56,3 ianuarie1938, Comitetul Reunit de Afaceri Externe, Neville Laski şi LeonardG.Montefiore către Subsecretarul de Stat pentru Afaceri Externe

3Joshua Staar , Jewish Citizenship in Romania , în Jewish SocialStudies , Volumul III, Nr.1(1941)

4 Monitorul Oficial , Nr.183,9 august 1940. Carol îi exclusese peevrei din presă şi din practica medicală.

5 Vezi de exemplu , Leni Yahil, Te Holocaust : Te Fate of EuropeanJewrz, New York , Oxford University Press, 1990, pp.345-348; şi RaulHilberg , Perpetrators , Victims , Bystanders : Te Jewish Catastrophe , 1933-1945 , New York , Harper Perrenial , 1993 , p. 84-85.

La sfârşitul războiului , când era deja clar faptul că autorităţilecomuniste îl vor incrimina pe cel care ar fi putut deveni un erou popular,pentru că s-a ridicat împotriva sovieticilor , după ce aceştia au invadat şi auanexat o porţiune din teritoriul românesc , Filderman a respins toatepresiunile care s-au făcut asupra sa pentru a se alătura corului crescând alcelor care denunţau pe Antonescu . În schimb , el s-a simţit onorat de arecunoaşte în mod public faptul că a sprijinit pe Mareşal, chiar prin apariţiasa ca martor al apărării la procesul-spectacol al lui Antonescu.6 Pentrutemeritatea sa şi în special pentru independenţa sa de neclintit în apărareaintereselor evreimii româneşti , Filderman a fost vânat, arestat şi expulzatdin România de către comunişti, care doreau să poată controla organizaţiileevreimii româneşti.7

Aici se poate găsi o explicaţie parţială a neglijării acestui studiu. Înefortul de a-l incrimina pe Antonescu şi de a concentra responsabilitateapentru antisemitismul românesc asupra persoanei sale, documentele caresugerau altceva au fost intenţionat trecute cu vederea de către noii lidericomunişti ai României. Prezenţa în noua conducere a unor personalităţi dinvecea Gardă, precum Gheorghe Tătărescu , care ordonaseră acţiuniantisemite înainte de război, nu numai că a întărit această tendinţă , ci acondus la o politică de interzicere a oricărei referinţe pozitive cu privire laAntonescu. Aceasta nu pentru a da de înţeles că incriminarea lui Antonescu nu aservit unui scop util şi poate necesar societăţii româneşti în general. Când un

eveniment este de o asemenea oroare şi magnitudine ca Holocaustul şipropria stimă a unei întrgi populaţii este pusă la îndoială, incriminarea unuiindivid capătă caracter politic. Oricum, în paralele cu astfel de calcule,conturarea completă a unor trăsături de caracter străine pentru el, acel tip detrăsături care ar fi împiedicat succesele lui Filderman în relaţiile sale cuAntonescu, erau atribuite Mareşalului.

6Vezi Curierul Israelit, 25 martie 1945; USNA,Record Group226,OSS,document 125349, Raportul OSS nr.GR-404, 5 aprilie 1945,‘Suppression of Curierul Israelit , Organ of Union of Romanian Jews’,Filiala Modernă Militară: PRO, FO 371/50167, document 59113(R7983/1197/37), telegrama nr.124,28mai 1946, domnul A.Holman către domnulBevin.

7 Jean Ancel, Arhivele Dr. W.Filderman (Grupul de registre6),Ierusalim, Arhivele Centrale Yad Vashem, 1974, p. vi; Raul Hilberg,Perpetrators, Victims, Bystanders:Te Jwish Catastroph 1933-1945,NewYork, Harper Perennial,1992,p.117;Alexandre Safran, Resisting the Storm:Romani 1940-1947 ediţie şi adnotări de J.Ancel, Ierusalim,Y.Vashem,1987

De exemplu, Antonescu a fost caracterizat ca oportunist şi ipocrit ,atunci când el a fost una dintre puţinele personalităţi politice româneşti carenu avea nici una din aceste două trăsături de caracter. De asemenea , i s-auatribuit atitudini pro-fasciste şi antisemite ‘binecunoscute’ , anterioare luiseptembrie 1940, cu toate că documentele indică contrariul8. Un alt motiv puternic pentru care această situaţie trebuie să rămânăaşa cum este şi pentru care asemenea documente ca acelea ale luiFilderman şi Manuilă continuă a nu fi luate în seamă este incertitudinea căun eveniment de proporţiile Holocaustului poate fi analizat prin metodeistorice nepasionale.9 Neţinând cont de răspunsul final la această întrebaremai largă , se impune necesitatea de a contrabalansa impulsul emoţional ,care determină simplificări cu înţelegerea intelectuală a complexităţiiacesteia, dacă extinderea antisemitismului în societatea română interbelicăşi rolul conducerilor succesive în propagarea acestuia vor fi abordate în modserios . Şi problema n-a fost poate, nicăieri atât de complexă în zonele aflatesub influenţă germană ca în România , unde evreii din Vechiul Regat, sudulTransilvaniei şi Banat au avut în general imgini mult mai bune despreautorităţile romăne decât cei din Basarabia şi Bucovina10.

Aşa cum a explicat Leni Yahil , în cartea care avea să devină lucrareafundamentală despre Holocaust, ‘nu este uşor să înţelegi situaţia dinRomânia şi este cu atât mai dificil să o evaluezi corect, pentru că ea a fostmarcată de ambiguitate…’ Pe de altă parte , Antonescu a ‘justificat înaparenţă răzbunarea românilor faţă de evrei. Din contra, acelaşi Antonescu apromis să oprească deportările , să anuleze regulamentul cu privire lasteaua galbenăşi, ca rezultat al intervenţiei medicului personal,să revoacenumeroase ordine de deportare..

8 Vezi Larry L.Watts , Romania Cassandra :Ion Antonescu and theStruggle for Reform, 1916-1941, New York, Columbia U niversityPress 1993, pp.266-316 (în special).

9 Vezi Saul Friedlander , Memory , History, and the Extermination ofJews of Europe, Bloomington , Indiana University Press,1993.

10 Vezi de exemplu , Nora Levin , Te Holocaust : the Distruction ofEuropean Jewry , 1933.-1945, New York, Thomas Y.Crowell, 1968,pp.563-590; Christopher R.Browning, Te Final Solution and the German ForeignOffice: A Study of Referat DIII of Abteilung Deutschland,1940-1943, NewYork, Holmes and Meier , 1978, pp.114-116 şi 170-171; Wattsop.cit.,pp.157-162, 231-237, şi 345-373 (în special). Acestea au fost evenimente unice, fără precedent atât în ţările ocupate cât şiîn cele libere.’11

Din păcate , în era post-comunistă o competiţie pentru favorurileţărilor vest-europene percepută de ţările central şi sud-est europene ca ocompetiţie pentru suma zero, a dus uneori la tentative eronate de a seprezenta ca fiind mai puţin antisemite în perioada anilor 1930-1940 decâtvecinele lor foste comuniste şi de a-şi înfăţişa vecinii în cele mai sumbreculori, adesea prin folosirea rău-voitoare a statisticilor. Pe lângă faptul că aupierdut esenţa semnificaţiei Holocaustului şi a problemelor pe care le-aprezentat pentru populaţia ne-evreiască din regiune, aceasta practic este, deasemenea, greşită deoarece nu a existat neapărat o legătură directă întreantisemitismul de dinainte de război şi participarea la Holocaust aregimurilor din timpul războiului. Aşa cum sublinia Ezra Mendelsohn într-un studiu delicat în mod special evreimii din Europa Centrală şi de Est, ‘faptul că mult mai mulţi evrei români au supravieţuit războiului decât înUngaria şi Polonia demonstrază că fenomenele dintre cele două războaie nuau fost cruciale pentru soarta evreilor în timpul Holocaustului. În timp ce înRomânia Garda de Fier , formaţiune de extremă dreapta, a fost distrusă în

1941, În Ungaria gruparea Săgeţile Încrucişate a supravieţuit , a venit laputere în 1944 şi a cooperat cu naziştii la distrugerea evreilor din Ungaria. Şi, în timp ce atât Horthy cât şi Antonescu erau dornici să rămânăindependenţi faţă de germani, acesta din urmă a avut mai mult succes . Esteo ironie că România , care a refuzat să-şi emancipeze cetăţenii evrei înaintede primul război mondial, a urmat o politică antisemită între cele douărăzboaie mondiale şi a fost martoră la dezvoltarea celei mai puternicemişcări fasciste native din Întreaga Europă de Est, s-a dovedit a fi un loc maisigur pentru evrei decât Ungaria, Polonia, Cehoslovacia şi Statele Baltice’12

Studiul Dr. Filderman şi Dr. Manuilă este reprodus aici într-oîncercare de a arunca lumină asupra acestor complexităţi şi ambiguităţi.

Larry Watts11Yihal, op. cit.,p.347. După Yahil : ‘ Concluzia este că în România – maimult decât în alte sfere de influenţă germană- au existat forme trediţionale deantisemitism ; şi deşi a existat persecuţie, aceasta nu a fost caracterizată deplanificarea sistematică pe care germanii au reuşit să o introducă în ţările pecare le-au controlat total.’12Ezra Medelsohn, The Jews of East Central Europe between the WorldWars, Bloomington, Indiana University Press, 1987,p.211. Scriind înainte deRevoluţia română din decembrie 1989, Mendelsohn subliniază de asemenea:‘Numai puţin surprinzător este faptul că în timpul regimului comunist dedupă război, în ciuda naţionalismului fanatic românesc şi stalinist, evreii autrăit şi continuă să trăiască mai bine în [România] decât în alte ţăricomuniste din regiune.’ Ibidem.

EVOLUŢIA NUMERICĂ REGIONALĂ APOPULAŢIEI EVREIEŞTI

DIN ROMÂNIA1

Sabin Manuilă şi Wilfelm Filderman

Cifre exacte în toate detaliile cu privire la populaţia evreiască dinRomânia nu se pot produce, pentru că ele nu există. Cauza acestei situaţiisurprinzătoare trebuie căutată în evenimentele istorice din ultimele deceniicare pe de o parte au produs radicale şi repetate schimbări de graniţe politice, iar pe de altă parte au produs deplasări masive de populaţie atât îninteriorul ţării cât şi peste graniţe.

Lucrarea de faţa s-a fâcut în condiţii deosebit de grele pentru cămulte din consecinţele evenimentelor istorice nu s-au înregistrat de loc sauau fost măsurate prin metode indirecte. Astfel de date care s-ar putea să maiexiste încă sunt ţinute de autorităţile de stat care nu obişnuiesc să oferepublicului informaţii statistice. Totuşi autorii au sentimentul că pot săcontribuie prin cunoştinţele personale în legătură cu situaţia locală,cunoştinţe câştigate de-a lungul perioadei în care au deţinut poziţii oficiale înRomânia, ceea ce I-a ţinut în contact permanent cu subiectul acestui studiu.Ei consideră că sunt bine calificaţi pentru a interpreta datele disponibile ,care sunt prea adesea deformate de amatori în această problemă.

Date generale

Schimbările care au intervenit în graniţele României sunt în generalcunoscute . Ca urmare a primului război mondial, populaţia şi teritoriulRomâniei s-au dublat. Evenimentele care au precedat şi urmat cel de-aldoilea război mondial, au schimbat graniţele României spre Est , Nord şiSud. Aceste modificări au dus la o schimbare radicală şi în numărulevreilor, care la recensământul din 1930 au fost în număr de 756.930. Cifralor a fost calculată la sfârşirul războiului – în 1945 – la 355.972 ăentruteritoriul de azi al României, iar la ultimul recensământ (28 noiembrie 1956)cifra lor a fost găsită la 144.198. Cele trei cifre denotă clar tendinţa spredeclinul numeric al evreilor din România ca urmare a condiţiunilor politicedin ultimele două decenii.

1O versiune prescurtată a acestui studiu a fost publicată în lb.româna,New York în 1958 sub titlul: Populaţia evreiască din România. Scăderea de la cifra recensământului din 1930 la cifra postbelică sedatoreşte în mod principal schibărilor de graniţă. Din populaţia calculatădin 1945 un însemnat număr a emigrat în Israel . Numai în perioada 1948până în august 1952 statistica Buletin Of Israel raportează 128.609 noisosiţi din România. Numărul evreilor emigraţi clandestin de pe teritoriul deazi al României nu poate fi stabilit , dar se urcă la o cifră considerabilă darfiindcă ieşirea din ţară s-a făcut în toate direcţiile şi într-un timp destul deîndelungat. Cea mai greu de urmărit este evoluţia numerică e evreilor dinteritoriul ocupat de Rusia Sovietică în iunie 1940, ca urmare a ultimatuluidat de ea în colaborare cu Germania nazistă şi reacordat ei prin Tratatul dePace din 10 februarie 1947 din Paris . Acest teritoriu cuprinde întrega

Basarabie , Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei din judeţul Dorohoi cedatăRusiei la 28 iunie 1948. Teritoriul acesta a avut în 1930 o populaţie de275.419 evrei. Această regiune a avut densitatea evreiască cea mai mare dinRomânia. - 8,1 % faţă de madia ţării de 4,0%. Când armatele germano – române au reocupat aceste teritorii în varaanului 1941, o parte a populaţiei evreieşti a fost evacuată de autorităţilesovietice şi o parte s-a refugiat din proprie iniţiativă în Rusia Sovietică.Aceşti evacuaţi şi refugiaţi s-au răspândit în toate direcţiile . Sunt numeroasedovezi ale peregrinărilor. Astfel, într-o notă din arhiva Dr. W.Fildermancitim : ‘în 1947 un delegat RPR care a fost la Moscova, reîntors la Bucureştia cerut ajutor pentru cei 100.000 evrei români care se găseau în Rusia. Dr.Filderman a intervenit imediat în favoarea lor la Joint DistributionCommittee, dar din motive tehnice nu s-a putut rezolva nimic’ O parte a evreilor din Basarabia şi Bucovina au fost deportaţi înSiberia . Dr. Bikel citează relaţiile date de United Press din Berlin , careevaluează cifra evreilor în Siberia la 10000.2

Pentru a putea urmări evoluţia numerică a evreilor din România estenecesar să reţinem schimbările produse prin cedările de teritorii din preajmacelui de-al doilea război mondial:

Cedaţi Rusiei Sovietice(Basarabie,Bucovina şiţinutul Herţei)

275.419 37,9%

Cedaţi Ungariei(Transilvania de Nord)

138.917 19,1%

Cedaţi Bulgariei(Dobrogea de Sud)

807 0,1%

Rămaşi în România 312.972 42,9%TOTAL 728.115 100%

În rezumat , majoritatea , adică exact 57,1 % a evreilor dinRomânia (calcul făcut după naţionalitate etnică la recensământul din 1930)au fost detaşaţi de România prin evenimentele din preajm,a celui de-aldoilea război mondial. Mulţi dintre aceştia nu au mai avut contact cu statulromân. Acest fapt important trebuie avut în vedere ori de câte ori se discutăşi evoluţia numerică a evreilor din România. Iată acum evoluţia numerică e evreilor pe regiuni. La recensământulgeneral din 1930 , s-au găsit pe teritoriul Vechiului Rgeat:

Provincia Dupănaţionalitateetnică(declaraţialiberă)

După limbă (idiş) După religie(mozaică)

Oltenia 3.305 93,7% 601 17,1% 3.523 100%Muntenia 86.545 91,8% 19,842 21,0% 94.216 100%Dobrogea 3,795 94,1% 1,816 45,0% 4,031 100%Moldova 158.421 97,9% 109.654 67,9% 162.268 100%TOTAL 252,066 95,4% 131,913 49,9% 264.038 100%

După cum se ştie, cel mai apropiat criteriu pentru stabilirea număruluiexact al evreilor din România este cel al religiei . La prima etapă deasimilare se pierde limba maternă. În Vechiul Regat 50,1% din evrei şi-auînsuşit limba maternă română. Din cei asimilaţi lingvistic, o parte mică(4,6%) s-au asimilat şi etniceşte. Nu este probabil ca cei din religia mozaic şide limbă maternă idiş să fi declarat altă aparenţă etnică decât cea de evreu,deşi teoretic lucrul este posibil, întrucât naţionalitatea etnică s-a înregistratpe bază de declaraţie liberă a individului.3

2 Dr. S.Bikel deportarea în Siberia a supravieţuitorilor evrei înBasarabia şi Nordul Bucovinei s-a înfăptuit , în Viitorul Nostru , 6 aprilie1954, p. 31.

3 Franz Burgdorfer în Analele Institutului Central de Statistică , vol. I ,1942 ,Bucureşti, pp. 323-327. Vezi şi Allgemeines Statistisches Archiv , vol.30 , Heft II, 1941 Verlag Von Gustav Fischer, Jena.

4 Din care 33.516 în Bucureşti

La recensământul din 25 ianuarie 1948 nu s-a înregistrat nici neamuletnic, nici religia populaţiei, ci numai limba. În total s-a înregistrat 97.566persoane cu limbă maternă idiş (fără ţinutul Herţei şi Dobrogea de Sud )faţă de 132.213 din 1930 (inclusiv ţinutul Herţei şi Dobrogea de Sua).

La ultimul recensământ, din 23 noiembrie 1956 numărul evreilor deneam din Vechiul Regat a fost de 94.562, iar al celor cu limbă maternă idişde 19.804 (fără ţinutul Herţei şi Dobrogea de Sud). Oscilaţiunile de la un recensământ la altul sunt semnificative. Iatăcifrele celor de limbă maternă idiş în cele două provincii principale,Muntenia şi Moladova, la cele trei recensăminte:

Muntenia Moldova1930…………………..19.842……………………109.6541948…………………..36.3174……………………59.2691956…………………..4.824………………………14.585

Iar după naţionalitatea etnică cifrele sunt :

Muntenia Moldova1930……………………86.545………………….158.4211956……………………46.771…………………..46.179

În interpretarea acestor cifre, intră numeroşi factori ca: dislocări depopulaţie , emigraţie, influenţe psihologice,( atmosfera politică) , evoluţiademografică naturală, şi chiar factorul de tehnică statistică. Modificările încifre sunt esenţiale. Cifra evreilor în Muntenia scade de la 1930 la 1956aproape la jumătate , iar în Moldova la sub o treime. Emigrarea evreilor afost deci mult mai intensivă în regiunile de Est ale României, unde evreiierau mai puţin asimilaţi, decât în vestul ţării. Este şi mai semnificativăscăderea proporţiei celor de limbă maternă idiş. În Muntenia în 1930 23%din evrei aveau limba maternă declarată idiş. În 1956 acest procent a scăzutla 10.5%. În Moldova, cifrele sunt de 69,2% în 1930 şi 31,2% în 1956. Pierderile suferite din cauzele directe ale războiului au fost evaluatede organizaţiile evreieşti din România conduse de Dr. Filderman la 150005.Această cifră cuprinde pierderile în jurul lui 3000 vieţi în timpul guvernăriiscurte a Gărzii de Fier şi 3-4000 victimele represaliilor militare din Iaşi. Deasemenea cuprinde pierderile suferite de populaţia deportată în Transnistria.Numărul celor deportaţi a fost de aproximativ 40000 , din care 30000 s-aureîntors.

5Dr. S.Manuilă şi Dr. W.Filderman, ‘Precizări asupra numărului Evreilordin România’, MS 1956,p. 7.

Din cei 10000 care nu s-au reîntors, o parte au pierit înTransnistria sau în cursul transportului. Cifra totală a evreilor morţi ‘fie dincauză că au fost ucişi pe teritoriul românesc fie că au pierit din cauzadeportărilor’ este dată de Dr. W.Filderman ca fiind de 15000. Cifra evreilor din Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei ,calculată pentru anul 1930 a fost de 275.419. Din această populaţie, 100000s-au retras din faţa armatelor germano-române în interiorul Rusiei Sovieticeîn 19416. [în raportul prin care Dr. Filderman cere ajutor la JointCommittee pentru evreii români din Rusia, cifra lor este dată de asemenea de100000 ]. La recensământul din 1941 făcut după reocuparea acestor regiuni,s-au găsit 126000 evrei. Diferenţa este de 49.419 .( totalurile sunt obţinuteprin totalizarea cifrei calculate pe baza recensământului din 1930, - deci nucuprinde sporul natural 1930-1941) şi cea găsită la recensământul din 1941.Aceasta este cifra probabilă a evreilor dispăruţi parte prin refugiu, parteprin suprimare. Din cei 126000 evrei recenzaţi au fost la rândul lor deportaţi înTransnistria 109000 din care 54.500 (aproximativ 50%) au pierit. Dinaceste evaluări ale organelor de conducere evreieşti din România rezultă căpierderile de vieţi evreieşti din regiunile Basarabia, Bucovina şi ţinutulHerţei sunt de 103.919 suflete (49.419 – 54.500). Aceasta este cifra evreilorde a căror existenţă nu se poate găsi urmă, majoritatea lor fiind suprimată iaro parte care nu poate fi desigur evaluată s-a retras în interiorul Rusieimajorând cifra de 100000 dată de Dr. Ekulischer şi Dr W. Filderman. Cifra actuală a populaţiei evreieşti din Basarabia, Bucovina de Nord ŞIţinutul Herţei, după calculele de mai sus ar trebui să fie de 71.500, la careprobabil se adaugă cei 10000 refugiaţi din timpul războiului, Dând un totalde 171500 în loc de 275419 cât a fost în 1930. Rapoartele recente de presăarată însă că numărul evreilor în oraşele din Basarabia, Bucovina şi ţinutulHerţei este egal cu numărul lor din preajma războiului. Iată cofrele evreilor din provinciile istorice Basarabia şi Bucovina(inclusiv partea de Sud a Bucovinei rămasă României aşa cum apar larecensământul de populaţie din 29 decembrie 1930). Cifrele din Basarabia demonstrează caracterul conservativ al evreilordin această provincie . Din numărul evreilor identificaţi prin religie, s-audeclarat ca aparţinând naţionalităţii etnice evreieşti 99,3% iar limbiimaterne idiş în proporţie de 97,5%.

6 Eugen M.Kulischer, The Displacement of Popultion in Europe ,Montreal, 1943.

Provincia Evrei denaţionalitateetnică

Evrei de limbăidiş

Evrei de religiemozaică

Basarabia 204.858 99.3% 201.278 97,5% 206.958 100%Bucovina 92,492 99,3% 74,288 79,8% 93,101 100%

În Bucovina unde conştiinţa naţională a evreilor este tot aşa de fermăca în Basarabia, 99,3% din ei identificaţi după criteriul religiei s-au declaratde neam etnic evreiesc iar limba maternă idiş este declarată de 79,8% apopulaţiei evreieşti stabilită după acelaşi criteriu. O însemnată parte aevreilor din Bucovina au limba maternă germană. Transilvania ( inclusiv Banat, Crişana şi Maramureş) la 1930 a avutloc:

Provincia Evrei denaţionalitateetnică

Evrei de limbăidiş

Evrei de religiemozaică

Transilvaniaistorică

78,726 96,6% 52,008 63,8% 81,503 100%

Banat 11,248 80,1% 757 5,4% 14,043 100%Crişana-Maramureş

88,825 90,3% 58,510 60,1% 97,287 100%

TOTAL -Transilvania

178,799 92,7% 111275 57,7% 192,833 100%

În Transilvania, conştiinţa naţională a evreilor este foarte fermă.Numai în Banat 20% din evrei se declară de alt neam (maghiar), pe când înTransilvania numai 3,4% din evrei se declară de alt neam decât evrei. În cepriveşte limba idiş, ea este vorbită de 60% din evreii din nordul şi estulTransilvaniei şi numai de o mică minoritate din vest (în Banat: 5,4%).

Evenimentele din cursul războiului au influenţat considerabil numărulevreilor din Transilvania. Prin Dictatul de la Viena , 1940 Transilvania deNord a fost cedată Ungariei. Pe acest teritoriu au trăit la 1930 ,138.917evrei. (cifra de 148.295 pare a fi cifra persoanelor de religie mozaică.)Recensământul maghiar din 31 ianuarie 1941 a găsit 151.125 evrei înTransilvania de Nord. În Transilvania de Sud au rîmas 54.538. Evreii dinTransilvania de nord au fost deportaţi în Germania sau în tabere de muncă decătre guvernul maghiar cu excepţia unui număr de 14000. S-au reîntors înRomânia şi s-au aflat în lagăre la sfârşitul războiului în total 44000. Deci ausupravieţuit 58.000 şi au pierit 90.295 sau 60,9% din total. La recensământul din 23 noiembrie 1956 numărul evreilor a fost :

Provincia Naţionalitate etnică Limba maternă idişTransilvania (inclusivCrişana – Maramureş)

34,959 9.118

Banat 7,776 610TOTAL 42,735 9,728

Deşi datele recensământului din 1956 nu permit o comparaţie reală cucele ale recensământului din 1930 , date fiind condiţiile cu totul diferite alecelor două recensăminte şi ale tehnicii de recensământ întrebuinţate, totuşitrebuie să acceptăm ca un fapt real scăderea generală a numărului evreilorde la 192.833 (după religie) din 1930 la 42.735 (după neam etnic ) în 1956. Sunt însă preţioase cifrele privind Banatul unde nu au existat pierderiprin deportări sau atrocităţi şi totuşi numărul evreilor a scăzut considerabilde la 1930 la 1956 şi anume de la maximum (după religie) din 1930 de14,043 la 7,776 (după neam etnic ) din 1956. Această scădere este indicativăpentru intensitatea procesului de imigraţiune de evrei din România de la1944 până la 1956. Dispunem de date incomplte asupra mişcării naturale a populaţieievreieşti de la 1940 încoace. În perioada 1931-1939 creşterea naturală aevreilor din România a fost de 6,917 suflete (0,9% ) la o populaţie totalăevreiască de 728.515 evrei după naţionalitate etnică în 19307.

CONCLUZII

1) Cifra totală totală a evreilor din România s-a redus considerabil înultimele două decenii . Pierderile se datorează : reducerii teritoriale a

ţării; atrocităţilor antievreieşti din cursul războiului atât pe teritoriulţării cât şi peste graniţe; atrocităţi comise de armate şi autorităţi străine, care au controlat temporar teritoriul României; migraţiunilor intense şiîndelungate din toată durata celor două decenii.

7 Dr. S.Manuilă , Studiu etnografic asupra populaţiei României ,Bucureşti , Editura Institutului Central de Statistică , 1940 , p. 99.

2) Evenimentele politice internaţionale au influenţat considerabil raportuldintre naţionalitatea etnică declarată, limba maternă idiş şi religiamozaică a evreilor din fiecare regiune a României . Raportul dintre celetrei elemente este esenţial pentru judecarea situaţiei.

3) Limba maternă idiş a fost declarată la recensământul din 1930 de68,5% a evreilor din întreaga ţară (calculat la cei de religie mozaică).Acest procent variază şi în timp şi în spaţiu. El este mult mai scăzut în1956 decât era în 1930. ( 71,2 % în 1930 faţă de 23,7 % în 1956 ,calculat la proporţia dintre neamul etnic declarat şi limba maternă idiş.Am ales acest criteriu cu scop de comparabilitate pentru cărecensământul din 1956 n-a înregistrat religia).

4) Pierderile de vieţi ale evreilor au fost evaluat pe regiuni la 15000 înprovinciile Vechiului Regat, Transilvania de Sud şi Bucovina de Sud ,de 103.919 în Basarabia , Bucovina şi ţinutul Herţei din judeţulDorohoi şi 90.295 în Transilvania de Nord , încorporată de HitlerUngariei. În total se evaluează la 209.214 pierderile evreieşti de peteritoriul României în 1939 , ceea ce reprezintă 27% din cifra totală aevreilor (îm loc de 53% , evaluat de Dr. Kulischer ) , din care seatribuie :2% administraţiei române , 13% acţiunii militare germano-române desfăţurată aproape exclusiv pe frontul răsăritean şi 12%acţiunii guvernului unguresc secondat de autorităţile germane.

5) Concluzia generală : ‘ în nici o ţară dominată de nazişti n-asupravieţuit o aşa mare proporţie a populaţiei evreieşti ‘ , conchideraportul Dr. W.Filderman.8

8 Dr. W.Filderman , Situaţia numerică a evreilor din România m,Jurnalul de Dimineaţă , Bucureşti , 10 august 1946.

ANEXA I

ROMÂNIA – RECENSĂMÂNTUL DIN 1930

Distribuţia evreilor în provinciile istorice

Totalul populaţiei evreieşti în România - Procentul din totalul pop. româneşti

După naţionalitate etnică……………728,115 (96.2%)…………4.0%După religie…………………………756,930 (100%)………….4.2%După limba maternă – idiş ………….518,754 (68.5%)…………2.9%

Cifrele din interiorul graniţelor reprezintă numărul evreilor dupănaţionalitatea etnică şi procentul evreilor din totalul populaţiei fiecăreiprovincii

ANEXA II

ROMÂNIA – 1940-1945

Populaţia evreiască cedatăÎn timpul celui de-al doilea război mondial

57.1% din evreii români au trăit în regiuni cedate ţărilor vecine.

ANEXA III

ROMÂNIA POSTBELICĂ – 1945

1) Transilvania a avut 138.917 evrei în 1930. În 1945 erau 58000.Numărul lor a scăzut în timpul celui de-al doilea război mondialdatorită morţii şi migrării cu 90.295 sau 60,9%.

2) Basarabia , nordul Bucovinei şi ţinutul Herţei au avut 275.419evrei în 1930. Numărul lor a scăzut în timpul celui de-al doilearăzboi mondial datorită morţii şi migrării cu 103.919 sau 39,7% .

Acest fapt a rezultat în parte din migrarea din provinciile ocupatede URSS. Adevărata scădere a numărului evreilor în acea zonă eramai aproape de 23,9%.

3) Dobrogea de sud a avut 807 evrei în 1930. Nici o schimbaresemnificativă.