Klaus cel mic şi Klaus cel mare

Hans Christian Andersen

În această poveste este vorba despre doi oameni pe care îi chema Klaus. Oamenii îi

deosebeau spunându-i Klaus cel mare celui care avea patru cai, şi Klaus cel mic celui care avea

un singur cal. Klaus cel mic trebuia să are toată ziua pentru Klaus cel mare ca acesta să îi

împrumute cei patru cai ai lui, să poata ara şi el.

Klaus cel mic era foarte mândru că avea cinci cai. Cel mai mult îi plăcea când băteau

clopotele, iar oamenii bine îmbrăcaţi care treceau pe lângă el îi dădeau bineţe. Klaus cel mic era

atunci atât de fericit, încât pocnea din bici şi spunea „Hii, căluţii mei!”. Klaus cel mare îi spuse

să nu mai spună aşa pentru că numai un cal era al lui, iar dacă mai continua, el va lua ciocanul şi

va lovi calul lui Klaus cel mic. Klaus cel mic nu a ascultat, iar Klaus cel mare i-a lovit calul şi l-a

omorât. Klaus cel mic s-a tânguit o vreme după cal, apoi i-a jupuit pielea şi a pus-o într-un sac.

Asftel, a plecat la drum.

Klaus cel mic a ajuns la o colibă şi a rugat-o pe femeia care locuia acolo să îl găzduiască.

Femeia i-a răspuns că soţul ei nu era acasă şi nu l-a lăsat să intre. Atunci, Klaus cel mic s-a

căţărat pe acoperiş ca să doarmă acolo. De pe acoperiş a văzut în casa femeii, pe o masă,

prăjituri, plăcintă, vin, carne, iar la masă văzu un dascăl pe care femeia îl invitase. Soţul femeii

ura foarte tare dascălii.

Femeia, când văzu că vine soţul ei, strânse totul de pe masă, puse vinul şi friptura în

cuptor, iar pe dascăl îl băgă într-o ladă goală. Atunci, Klaus cel mic a oftat, iar când soţul femeii

l-a auzit, l-a întrebat ce face pe acoperiş şi l-a invitat în casă. Însă, în casă, femeia i-a servit cu

terci. Klaus cel mic a dat atunci cu piciorul în sacul lui, iar pielea de cal a făcut zgomot. Ţăranul

l-a întrebat ceare în sac, iar el a spus că are un vrăjitor. A spus că acesta a făcut o magie ca să

apară vin şi friptură în cuptor. Când ţăranul s-a uitat în cuptor, nu i-a venit să creadă, şi l-a

întrebat pe Klaus cel mic dacă nu poate să îl cheme pe dracul. Atunci Klaus cel mic i-a spus ca

dracul e foarte urât şi că îl va transforma într-un dascăl pe care îl va găsi într-o cutie. După ce

văzu aceasta, ţăranul i-a spus lui Klaus cel mic că îi dă o baniţă cu galbeni şi căruţa în care se

afla dascălul în schimbul vrăjitorului.

Pe drum, Klaus cel mic vru să arunce lada cu dascălul, dar acesta îi spuse că dacă nu îl

aruncă, îi va da o baniţă cu galbeni. Când ajunse acasă, Klaus cel mic îl chemă pe Klaus cel mare

să îi arate câţi galbeni are. Klaus cel mare a fost uimit că acesta a primit două baniţe cu galbeni

pentru o piele de cal. S-a dus şi el acasă şi şi-a omorât cei patru cai, apoi a plecat la târg să vândă

pieile. Când ciubotarii auziră cât vrea Klaus cel mare pe o piele de cal, au vrut să îl bată. Klaus

cel mare a fugit acasă, unde a plănuit să îl omoare pe Klaus cel mic.

Klaus cel mic o avea într-un pat pe bunica lui, care era moartă. Klaus cel mare a luat

toporul şi s-a dus acasă la Klaus cel mic, însă în loc să îl omoare pe el, a lovit-o pe bătrâna care

era deja moartă. Klaus cel mic o îmbrăcă pe babă în haine de sărbătoare şi se duse la un hangiu

iute din fire. Klaus îi spuse hangiului să o servească pe babă cu un pahar de vin, dar să vorbească

tare, pentru că baba e surdă. Când ajunse la căruţă, hangiul strigă la babă să ia paharul de vin

care era din partea lui Klaus cel mic. Baba nu a auzit, iar hangiul a mai strigat de două ori, până

când s-a enervat şi i-a aruncat paharul de vin pe faţă. Klaus cel mic a ieşit în goană şi l-a apucat

de piept pe hangiu spunând că a omorât-o pe femeie. Hangiul s-a speriat şi i-a dat lui Klaus cel

mic o baniţă de aur, apoi a înmormântat-o pe babă, spunând că e bunica lui.

Din nou, când Klaus cel mic a ajuns acasă, l-a chemat pe Klaus cel mare, care s-a mirat

că acesta are atât de mulţi bani. Klaus cel mic i-a spus că a omorât-o pe bunica lui, apoi a vândut-

o pe o baniţă de galbeni. Atunci, Klaus cel mare s-a dus acasă, a luat un topor şi şi-a omorât şi el

bunica, după care a plecat la târg să o vândă. La târg, Klaus cel mare vrea să îşi vândă bunica

moartă pe o baniţă de galbeni, dar i se spune ca ce a făcut este o nelegiuire şi că trebuie pedepsit.

El fuge acasă speriat, iar când ajunge îl bagă pe Klaus cel mic într-un sac ca să-l arunce în apă. În

drum, se opreşte la o biserică. Cât timp Klaus cel mare este la biserică, pe lângă Klaus cel mic

trece un bătrân cu o cireadă. Klaus cel mic îi spune că el este prea tânăr ca să moară, iar bătrânul

este de acord să facă schimb de locuri cu el, şi se bagă în sac în locul lui Klaus cel mic, care ia

cireada bătrânului şi pleacă. Klaus cel mare iese din biserică, ia sacul şi îl aruncă în apă, crezând

că în el se află Klaus cel mic. Ajunge apoi la o răscruce unde îl văzu pe Klaus cel mic cu vitele.

Acesta îi spune că atunci când a ajuns pe fundul apei, a văzut o sirenă care i-a dat o cireadă de

vite. Auzind acestea, Klaus cel mare se bagă într-un sac şi îi spune lui Klaus cel mic să lege o

piatră de el şi să îl arunce în apă ca să ajungă mai repede la fund. Klaus cel mare se îneacă, iar

Klaus cel mic pleaca mai departe cu cireada lui de vite.