KIWI

În pădurile din care este originară, planta care face kiwi poate fi descrisă ca un arbust cu vițe lungi, viguroase și lemnoase, asemănătoare lianelor, cu aspect de arbust cațărător. Un astfel de arbust acoperă o zona de 3-4,5 m lățime, 5-7 m lungime și 2,7-3,6 m înălțime.

Foliaj: frunze mari, de culoare verde închis, cu aspect lucios, forma ovală spre rotundă, cu 17-25 cm diametru. Frunzele și lăstarii tineri sunt acoperiți cu peri roșiatici, pe când frunzele mature au peri de culoare verde închis pe partea superioară și albi, cu vene albicioase pe partea inferioară.

Florile: sunt mari, au 2,5-5 cm diametru, culoare albă spre crem; apar câte una sau câte trei, pe vițe, la axilele frunzelor. Perioada de înflorire se întinde pe mai multe săptămâni, din mai până în iunie, în funcție de condițiile climaterice. Kiwi este un arbust androsteril, adică florile poartă fie organele reproductive masculine, fie cele feminine.

Fructul: este oval sau alungit, cu pielița maronie, acoperită cu peri mici, tari. Pulpa fructului este fermă, tare, până când fructul este complet copt și are o culoare verde deschisă, strălucitoare, uneori gălbuie sau maronie. Mijlocul fructului este suculent, cu linii demarcatoare între care se află semințe mici de culoare purpuriu inchis sau aproape negre. Aroma fructului este dulce acrișoară spre acidă.

Kiwi și substanțele nutritiveFructele conțin:

• apă – 81,8%• glucoză – 2,79%• fructoză – 2,73%• zaharoză – 3,91%• acizi – 1,29%• substanțe tanante – 0,95%• săruri minerale – 0,48%

Fosfor - 33 mg/100g

Calciu – 19-30 mg/100g

Fier – 0,7 – 3,7 mg/100g• vitamine:

vit. C 76 – 140 mg/100g (portocala -  50 mg/100g)

vit. B1 0,04 mg/100g

vit. B2 0,07 mg/100g

vit. B6 0,06 mg/100g

Potasiu - kiwi conține mai mult K decât bananele.

Kiwi – 374 mg/100g

Banana - 348 mg/100g

Magneziu - kiwi conține mai mult Mg decât mărul, para, piersica, portocala.

Kiwi – 20 mg/100g

Măr – 12 mg/100g

Para – 7 mg/100g

Piersica – 8 mg/100g

Portocala - 13 mg/100g

Cantitatea de vit.C din 100 g fructe kiwi acoperă 95 % din necesarul unui adult pe zi. Din punct de vedere al conținutului în antioxidanți, kiwi se află pe locul trei, după portocale și struguri. Valoarea energetică a fructelor este de 48 kcal/100g.

Valoarea medicinală

• Luteina – reduce riscul de apariție a cancerului, a bolilor de inimă și previne cataracta. Kiwi este considerat a fi, după porumb, fructul cu cea mai bogată sursă de luteină.

• Fibre - rol in accelerarea tranzitului intestinal.• Cupru - mineral cu rol în procesul de dezvoltare a oaselor, a

creierului și a sistemului imunitar; • Potasiu - ajută la funcționarea inimii și are un rol semnificant

în controlul presiunii arteriale.

Fructul de kiwi este un bun înlocuitor al aspirinei.

 Aria de răspândire pe glob este destul de largă, kiwi extinzându-se în mai puţin de 100

de ani, din estul Chinei, de unde provine, în Noua Zeelandă (prima ţară care a promovat

această cultură), în Japonia, Europa, America de Nord şi Sud.

Producţia mondială a atins în anul 2009, cca. 1.840.000 t. Cele mai importante ţări

producătoare sunt Italia (460.000 t) şi China (450.000 t), urmate îndeaproape de Noua

Zeelandă (380.000 t). Alte ţări producătoare Chile (160.000 t), Iran (130.000 t), Franţa

(70.000 t), Grecia (60.000 t).

În România, este cultivată din anul 1993 la Ostrov, (Judeţul Constanţa) şi se află în

Câmpul didactic experimental al Facultăţii de Horticultură din Bucureşti.

Recoltarea

 Recoltarea fructelor se realizează la aproximativ 160  - 180 de zile de  la  înflorit, când au atins volumul şi greutatea maximă. 

Calendaristic, perioada de recoltare este cuprinsă între 15 octombrie şi 15 noiembrie. Cu cât fructele se recoltează mai târziu cu atât durata de păstrare este mai lungă şi calităţile organoleptice sunt desăvârşite.

Recoltarea trebuie începută când conținutul fructelor în zaharuri ajunge la 7,5 grade refractometrice. Fructele se culeg manual, fără peduncul.

Genul:  Actinidia Familia: Dilleniaceae

Acestui gen îi aparțin 53 de specii, din care numai patru reprezintă interes pentru producția de fructe: actinidia deliciosa, actinidia chinensis, actinidia arguta și actinidia kolomikta.

Actinidia deliciosa, soiul Hayward deține 90% din suprafața cultivată cu kiwi în Noua Zeelandă. Acest soi are coacere târzie (în noiembrie), fructe mari (90-120 g), scurt elipsoidale, cu pulpa de culoare verde închis, strălucitoare, cu țesutul placentar alb și cu gust echilibrat, fin aromat.

Specia Actinidia chinensis, originară din China, este reprezentată prin numeroase soiuri cultivate în această țară. Fructele sunt mici (circa 40 g), cu pielița aproape glabră ( lipsit de perișori) și cu pulpa divers colorată, la unele soiuri fiind verde, la altele, galben-albicioasă sau galben portocalie, roză sau chiar roșie.

Specia Actinidia arguta este originară din nord-estul Asiei. Fructele sunt mici sau foarte mici (10-30 g), glabre, cu pulpă divers colorată în funcție de soi: verde, roșie sau roză.

Specia Actidinia kolomikta se  valorifică prin uscare, deoarece fructele sunt foarte mici (2-4 g), rezultând un produs asemănător stafidelor.

Actinidia deliciosa

Actinidia arguta

Actidinia kolomiktaActinidia chinensis

Valorificare

Fructele se pot consuma proaspete, deshidratate, confiate sau prelucrate sub formă de dulceaţă, gem, suc, cidru (Kiwine), compot, lichior etc.

Boli și dăunători

Kiwi nu are probleme din acest punct de vedere, probabil și datorită faptului că dăunătorii nu preferă frunzele, scoarța (aromă mentolată) și rădăcina arbustului. 

  Melcii pot ataca ramurile tinere. Alți dăunători mai sunt cârtițele, puricii plantelor, precum și nematodele, care reduc vigoarea arbustului.