L.P. 1

I. Substanţe şi forme (preparate medicamentoase)

Definiţia medicamentului – pentru diagnosticul, prevenirea, tratamentul şi ameliorarea bolilor.

Originea medicamentelor

vegetală – morfina, atropina, digoxinul.animală: hormoni (insulina porcină, bovină); enzime (tripsina, amilaza)

minerală: caolinul, bentonitasemisintetice: unele antibiotice (penicilina G)sintetice: chimioterapicele, sulfamidele antibacteriene, etc.

metode biotehnologice:tehnologia ADN-ului recombinant,

tehnica hibridomului (pentru obţinerea anticorpilor

monoclonali).

Drogul – Conţine una sau mai multe substanţe active care se pot extrage, izola sau reproduce şi materii balast.Principiile active: substanţe medicamentoase chimic pure, cu efect farmacodinamic.

Alcaloizi – Ex. morfina, atropina.Glicozide – Ex. glicozidele tonicardiace, glicozidele antrachinonice.Saponine – Ex. infuzia din rădăcină de Primula, cu efect expectorant.Materii tanante – Se găsesc, de exemplu în fructele de afin, care sunt folosite pentru tratamentul simptomatic al diareelor.Uleiurile volatile (eterice) – Ex. uleiul de mentă, de cimbrişor, de eucalipt. Au acţiune antiseptică şi spasmolitică.Substanţele mucilaginoase – Ex. infuzia de flori de tei.

COMPOZIŢIA PREPARATELOR MEDICAMENTOASE

Forma farmaceutică facilitează administrarea şi

poate determina activitatea terapeutică a unui

medicament!

substanţa activă principală substanţele adjuvante - substanţele cu rol corectiv -excipientul - vehicul.substanţe ajutătoare tehnice: materiale şi recipiente de condiţionare-ambalare -

Clasificarea preparatelor medicamentoasea)după starea de agregare: solide

semisolide şi moilichide gazoase

b)după calea de administrare:

pentru uz extern – care se aplică pe tegumentele şi mucoasele

accesibilepentru uz intern - care se administrează prin înghiţire sau per ospentru administrare parenterală sau injectabile: injecţiile şi perfuziile

c)după modul de prescriere şi preparare

magistrale -

oficinale -

tipizate (specialităţile farmaceutice) -

d)după modul de calculare a dozelor prescrise

forme divizate – se eliberează în doze parţiale (ex. comprimate,

fiole, supozitoare).forme care se eliberează nedivizat, dar se împart în doze parţiale la administrare (ex. picături pentru uz intern, poţiuni).forme care nu necesită divizare (ex. unguente, pudre, soluţii pentru uz extern).

Denumirea medicamentelor

1.Denumirea chimică Ex. sulfatul de magneziu.

2.Denumirea comună internaţională (DCI) – recomandată de

OMS, sau denumirea generică,

“metil-propil-propandiol dicarbamat” .....“meprobamat”.3. Denumirea oficinală – în limba latină.

4.Denumirea comercială –

este înregistrată (notată cu ® abreviere de la engl.

registered=înregistrat).

-patente referitoare la medicamentele în formă finită (substanţa

activă şi forma farmaceutică). Ex. Dormicum®, Enap®.

Medicamentul originalMedicamentul generic este un medicament industrial reprodus (copiat) după formula unui medicament original, existent deja în circulaţie care îndeplineşte următoarele condiţii: are aceeaşi compoziţie calitativă şi cantitativă, aceeaşi formă farmaceutică, aceleaşi indicaţii terapeutice, prin studii de bioechivalenţă demonstrează aceeaşi biodisponibilitate cu produsul original, e comercializat de altă firmă decât cea inovatoare sub numele generic (stabilit) sau sub nume propriu, având un preţ mai mic.Medicamentele esenţiale sunt medicamente stabilite de O.M.S. pentru ajutorul ţărilor în curs de dezvoltare, în scopul construirii arsenalului lor terapeutic. Se pot elibera cu sau fară reţetă.

I.Forme medicamentoase solideSunt: pulberile, pilulele, capsulele, comprimatele, drajeurile şi granulele şi alte forme solide asemănătoare.

http://www.celebritydietdoctor.com/tag/diet-pills/

1.Pulberile Clasificare: după compoziţie sunt pulberi simple (cu o singură substanţă activă) şi compuse (conţin două sau mai multe substanţe active).după calea de administrare există pulberi pentru uz extern şi pulberi pentru uz intern (se înghit).

http://www.mystiqueproducts.com/powder/index.htm

Compoziţie: substanţa sau substanţele active şi excipientul.Excipienţii sunt de 2 tipuri, în funcţie de calea de administrare a pulberii.

pentru uz intern: zahărul, lactoza şi amidonul din diferite specii de graminee sau din alte plante. Ex. din grâu, porumb, orez, cartof.pentru uz extern: talcul, amidonul şi mai rar Lycopodium

Rolul excipienţilor: completează cantităţile, pot funcţiona şi ca substanţe cu rol corector, pot preveni apariţia reacţiilor fizico-chimice nedorite.

După calea de administrare se cunosc 2 tipuri de pulberi: pulberi pentru uz extern pulberi pentru uz intern Pulberile pentru uz extern se folosesc în boli dermatologice, răni, având acţiune antimicrobiană, dezinfectantă, dezodorizantă, adsorbantă, sicativă. Pulberile administrate pe răni deschise, piele lezată, arsuri, pielea sugarilor trebuie să fie sterile. Pudrele sunt cele mai fine pulberi şi servesc la protejarea mecanică, uscarea sau răcorirea pielii. Pudrele cosmetice (farduri, pudre depilatoare) se folosesc timp îndelungat pentru îngrijirea pielii sănătoase şi pentru protecţie împotriva agenţilor atmosferici şi a razelor solare şi conţin excipienţi, parfumuri, coloranţi.

http://www.guerlainterracotta.com/

Pulberile pentru uz intern sunt de 2 feluri: nedivizate şi divizate. Pulberile nedivizate se eliberează într-un singur ambalaj (pachet, pungă de hârtie). Substanţele active au acţiune de intensitate redusă, dozarea este imprecisă. Nu conţin excipient. Bolnavul îşi măsoară aproximativ cantitatea de administrat pentru odată, folosind unităţi de măsură casnice (linguriţă rasă, vârf de cuţit). Un exemplu este reprezentat de pulberile cu antiacide. Pulberile divizate sunt nişte preparate magistrale, conţin substanţe puternic active, greutatea unui praf este cuprinsă între 0,25 g şi 1 g; fiecare doză este împachetată în plicuri sau se poate introduce în nişte capsule de amidon (caşete)

Avantajele pulberilor:se prepară uşor; au aspect omogen, cele pentru uz intern au absorbţie bună prin diluare, acţionând mai rapid decât alte forme farmaceutice (de ex. comprimatele). Dezavantajele pulberilor: conservare dificilă datorită suprafeţei mari de contact cu aerul, umiditatea, lumina, microorganismele; administrare dificilă în cazul pulberilor amare, uneori se poate produce lichefierea pulberilor. 2.Pilulele se obţin în farmacie, fiind preparate magistrale. Avantaje: pot fi preparate foarte uşor, cu materii prime şi ustensile simple, gustul şi mirosul neplăcut al unor componente este diminuat, au o stabilitate bunăDezavantaje: riscul de a nu se dezagrega în timp util pentu a ceda substanţele active, întărirea, eliminarea ca atare.

3.Capsulele sunt preparate farmaceutice destinate administrării orale, formate dintr-un înveliş care conţine doze unitare de substanţe active solide sau lichide. După compoziţia lor se clasifică în: a)amilacee (caşete) - preparate din amidon (de obicei din făină de orez).

b)gelatinoase - se prepară din gelatină, pe cale industrială. După forma lor sunt de 2 tipuri: 1.operculate – sunt capsule cu înveliş tare, numite şi capsule dure, ampicilina, oxacilina, etc. Avantaje: maschează gustul şi mirosul neplăcut al unor substanţe, asigură protecţia şi stabilitatea substanţelor active, sunt uşor de înghiţit, datorită formei lor alungite, suprafeţei lucioase şi umectării rapide în contact cu saliva, astfel încât alunecă uşor, au biodisponibilitate bună, se conservă timp îndelungat.Dezavantaje:cost de producţie ridicat, limite de aplicare (nu toate persoanele le pot înghiţi – copii, bătrâni), stagnare în esofag.

http://www.topnews.com.sg/content/22214-cancer-could-rise-blood-pressure-pills

http://gallery.hd.org/_c/medicine/pills-red-and-yellow-antibiotics-closeup-1-AJHD.jpg.html

2.sferice – sau capsulele gelatinoase moi.Se mai numesc şi perle. unele vitamine liposolubile, de ex. vitamina E. Avantaje: se înghit uşor, nu au gust sau miros neplăcut, au aspect modern, atractiv, substanţa activă se absoarbe foarte uşor după ruperea învelişului, biodisponibilitatea este mare, sunt foarte stabileExistă şi capsule moi pentru alte căi: rectală, vaginală, oftalmică, pentru supt, etc.

c)enterosolubile – sunt gastrorezistente

http://www.asia.ru/en/ProductInfo/1159752.html

O varietate de capsule operculate (transparente sau nu) este reprezentată de spansule

Avantajele capsulelor: pot mascha gustul neplăcut, pot proteja mucoasa gastrică de acţiunea iritantă a substanţelor active; pot proteja substanţele active de inactivarea prin acidul clorhidric din sucul gastric, pot dirija absorbţia.

http://www.spansulespharma.com/html/phenylephrine-ambroxol-diclofenac-sodium-hcl-suppliers-manufacturers-aboutus.htm

4.Comprimatele (tabletele) se obţin pe cale industrială, prin comprimarea substanţelor medicamentoase sub formă de pulberi ca atare sau cu diferiţi excipienţi. Conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe active. -formă de discuri plate sau bombate cu diametru de 3-15 mm, dar există şi comprimate de formă dreptunghiulară sau triunghiulară. Sunt albe sau de diferite culori.

http://www.porpoiseintl.com/filtermedia/co2tablets.html

http://www.drugdevelopment-technology.com/projects/lexapro-forest/lexapro-forest2.html

http://primeherbonix.tradeindia.com/Exporters_Suppliers/Exporter15241.289789/Herbal-Tablets-Multivitamin-Tablets.html

http://saokimpharma.com/english/index.php?option=com_product&view=product&id=85&Itemid=69&lang=en

http://image.made-in-china.com/2f0j00yktTrDQqTEYv/Drugs-and-Medicine-Paracetamol-500mg-Tablet.jpg

Avantaje: - preparare industrială cu randament ridicat şi cost scăzut- cântărirea substanţelor se face riguros- sunt stabile- ocupă un spaţiu redus, fiind uşor manipulabile şi transportabile- pe suprafaţă se imprimă diferite semne care permit identificarea

sau şanţuri care ajută la divizarea lor. - mirosul şi gustul neplăcut sunt resimţite mai puţin ca la pulberi- dezagregarea este mai rapidă ca a pilulelor

Dezavantaje: lipsa dezagregării, cimentarea, dificultăţi la înghiţire la copii sau bătrâni, doar unele substanţe medicamentoase rezistă presării.

Există mai multe tipuri de comprimate: 1.comprimatele bucale sunt plate, cu margini rotunjite (pentru

a nu provoca iritaţii locale), au gust plăcut, fiind de obicei dulci şi uneori aromatizate. Ele sunt de 2 feluri:

-comprimate pentru supt, (antiseptice – ex. Faringosept) (antiacide – ex. Dicarbocalm)

-comprimate sublinguale, (ex. Nitroglicerina).

2.comprimatele clasice sau neacoperite - cedează substanţa activă în cca 30-60’.

3.comprimatele acoperite - Au suprafaţa netedă, adesea colorată şi lustruită. Dacă învelişul este un film polimeric subţire sunt numite comprimate filmate.

Comprimatele acoperite trebuie să se dezagrege în 60', iar cele filmate în 30'.

4.comprimatele efervescente - cedează substanţa activă în cca 5’. Ex. Calciu efervescent 200, Upsarin, preparate polivitaminice.

http://www.solvaypcc.com/market/application/0,0,-_EN-1000028-1000020,00.html

http://www.healthcarepackaging.com/images/Zentube.jpg

5.comprimatele retard sau cu acţiune prelungită Cea mai simplă formă este constituită din cele în care nucleul, acoperit cu o peliculă enterosolubilă conţine doza de întreţinere. La administrare stratul exterior se dezagregă imediat, iar sâmburele numai în 2-4 ore după ce ajunge în intestin. Alte tipuri sunt cele cu straturi multiple sau de tip sandwich şi cele cu matriţă inertă din plastic nedigerabil cum ar fi clorura de polivinil. 6.comprimatele vaginale - cedează substanţa activă în 2’;

7.comprimatele pentru prepararea soluţiilor de uz extern – Ex. Cloramina B.8.comprimatele subcutanate (comprimate pentru implante sau pelete) - sunt sterile. Ex pelete cu hormoni, disulfiram.

http://www.drwilsonobgyn.com/enews2009-06/index.html

http://www.speakup.ro/2008-05-31/cloramina/

• 5.DRAJEURILE5.DRAJEURILE se obţin pe cale industrială prin acoperirea comprimatelorcomprimatelor cu un înveliş - drajefieredrajefiere. Sunt acoperite cu unul sau mai multe straturi, au formă biconvexă, suprafaţă lucioasă, sunt albe sau colorate. Ex. Lanatozid C, Stamicin, Triferment. Drajeurile cu învelişuri duble sau triple (duplex sau triplex) cedează mai lent lent substanţa activă.

• Învelişul drajeurilor poate fi solubil în apă în mediu acid -drajeuri gastrosolubile sau numai în intestin - drajeuri enterosolubile.

• 6.GRANULELE6.GRANULELE se obţin pe cale industrială. Sunt formaţiuni solide cu aspect de fragmente vermiculare, sferice, cilindrice, uniforme cu gust plăcut, albe sau colorate, constituite din agregate de pulberi medicamentoase, zahăr şi aromatizanţi destinate administrării orale. Se dozează cu linguriţa sau cu unitatea de măsură prevăzută în ambalaj. Pot fi înghiţite sau mestecate ca atare ori sunt dizolvate în apă sau ceai înainte de administrare. La temperatura de 37 0C cedează substanţa activă în 15’, iar cele efervescente în 5’. Sunt preferate îndeosebi la copii.

• AvantajeAvantaje: stabilitate crescută, omogenitate ridicată, biodisponibilitate mare. • DezavantajeDezavantaje: nu corespund pentru substanţele cu gust neplăcut, care se

inactivează la nivel gastrointestinal sau iritante.

• PastilelePastilele sunt preparate unidoză obţinute prin turnare destinate suptului prin dezintegrarea lentă în gură în vederea obţinerii, în general, a unui efect local în cavitatea bucală sau la nivelul faringelui.

• Sunt cunoscute şi sub denumirea de lozenges = romb, sau hard candy lozenges = bomboane tari. O formă asemănătoare sunt acadelele sau lollipops, produse solide pe băţ, care se sug (ex.Fentanil citrat).

• Tabletele turnateTabletele turnate sunt preparate de formă cilindrică care se mestecă în cavitatea bucală şi apoi se înghit (Cavit).

• Ciocolatele medicamentoase se obţin prin amestecarea substanţelor active în principal cu cacao sau ciocolată. Pot conţine substanţe purgative, vitamine.

2.Forme medicamentoase 2.Forme medicamentoase semisolide şi moisemisolide şi moi

• Sunt supozitoarele, unguentele, pastele, emplastrele şi săpunurile.

• 1.SUPOZITOARELE sunt forme farmaceutice semisolide, ce conţin doze unitare din una sau mai multe substanţe active, care la temperatura camerei sunt solide şi se topesc la temperatura corpului de 37 37 00CC. Pot fi magistrale şi tipizate. 

• După calea de administrare se clasifică în: • a.rectalea.rectale - au formă semicilindrică sau de torpilă,

care se administrează rectal pentru efecte locale sau resorbtive.

• se indică atunci când calea orală nu e abordabilă (în tulburări gastrointestinale, la bolnavii hepatici, la comatoşi, la copii mici) şi când substanţa medicamentoasă e foarte iritantă ori este distrusă sau suferă un efect de biotransformare puternic în cadrul primului pasaj hepatic.

• Dezavantaje: Dezavantaje: • unii bolnavi refuză administrarea pe această cale,• antibioticele se pot da limitat astfel, • cantitatea şi viteza absorbţiei sunt mai reduse decât pe

cale orală, • nu se pot administra în caz de fisuri anale, leziuni rectale, • uneori la sugari mucoasa fiind foarte sensibilă permite

absorbţia mărită a substanţei active, cu acţiune energică, chiar toxică.

• Conţin una sau mai multe substanţe active şi excipient. Excipientul pentru supozitoarele magistralesupozitoarele magistrale este untul untul de cacaode cacao, extras din seminţele arborelui Theobroma cacao prin prăjire şi presare, care la temperatura corpului se topeşte rapid şi cedează aproape instantaneu substanţa activă, dar are dezavantajul că râncezeşte râncezeşte uşoruşor.

• Excipienţii pentru supozitoarele tipizatesupozitoarele tipizate sunt: masa masa gelatinoasăgelatinoasă şi şi macrogoliimacrogolii, compuşi hidrosolubili. Macrogolii sau PEG-urile sunt din punct de vedere chimic polimerizate de etilenglicol, care rezultă din condensarea oxidului de etilen cu apa. În funcţie de greutatea moleculară au consistenţă solidă sau lichidă. Nu Nu râncezesc, nu irită. Pentru a favoriza alunecarea râncezesc, nu irită. Pentru a favoriza alunecarea supozitoarele tipizate trebuie umectate înainte de supozitoarele tipizate trebuie umectate înainte de administrare. administrare. 

• b.vaginaleb.vaginale sunt numite globule sau ovule, având formă sferică sau ovoidală. Conţin de obicei substanţe destinate eliberării substanţelor active intravaginal, pentru a trata afecţiuni ginecologice, deşi există şi posibilitatea absorbţiei sistemice, mai ales a unor hormoni.

•   c.uretrale (bujiuri)c.uretrale (bujiuri) au formă de bastonaşe lungi, cilindro-conice, cu un capăt mai efilat, destinate tratamentului afecţiunilor uretrale, ce conţin ca substanţe active medicamente pentru tratamentul unor afecţiuni inflamatoare sau microbiene.

• 2.UNGUENTELE2.UNGUENTELE sunt preparate farmaceutice de consistenţă moale, care se aplică pe tegumente şi mucoase în scop de protecţie sau terapeutic. Conţin una sau mai multe substanţe active şi excipienţi, care se mai numesc şi baze de unguente.

 • Cerinţe generale pentru unguente:• să aibă aspect omogen• să-şi menţină consistenţa la temperaturi între 20-37 0C• să adere bine de tegumente sau mucoase• să nu râncezească• să aibă pH 4,5 – 8,5• să cedeze uşor substanţa activă• să aibă capacitate de penetraţie adecvată scopului terapeutic

• Clasificare:Clasificare:• după locul de aplicare: dermice, oftalmice, nazale, pentru

plăgi.• după tipul acţiunii: de protecţie, epitelizante, cosmetice,

revulsive, dezinfectante.• după capacitatea de pătrundere: epidermice, endodermice,

diadermice (acestea din urmă au capacitate resorbtivă, la distanţă).

• după baza de unguent şi modul de includere a substanţei active: unguente-soluţii, unguente-suspensii şi unguente-emulsii.

• Bazele de unguente sunt de 2 tipuri : • hidrofobe• hidrofile• a). Bazele de unguente hidrofobe - sunt

liposolubile, produc stază de căldură, împiedică perspiraţia şi evaporarea sudorii, au efect de protecţie.

• 1.Geluri de hidrocarburi - sunt hidrocarburi saturate superioare care se obţin la distilarea petrolului. Nu râncezesc, nu irită tegumentele, dar nu sunt bine tolerate de piela inflamată. Ex. Vaselina albă, Parafina lichidă.

• 2.Lipogeluri - sunt trigliceridele acizilor graşi superiori (grăsimi neutre). Ex. ulei de floarea soarelui, ulei de măsline, ulei de in, ulei de peşte.

• 3.Baze de unguent cu proprietăţi emulsive şi emulsii tip A/U: lanolina lanolina - ceara lânii oilor, care este secreţia glandelor sebacee ale oilor, obţinută prin spălare de pe lână şi purificare. Lanolina hidratată poate încorpora o cantitate mare de apă. Alte exemple: cetaceum - un produs ceros obţinut din cavităţile pericraniene ale caşalotului; ceara albă, ceara galbenă. Pentru unguentele magistralemagistrale se foloseşte Unguentum simplexUnguentum simplex, prevăzut de Farmacopeea Română, care conţine 90% vaselină şi 10% lanolină.

• b)Bazele de unguente hidrofile - sunt hidrosolubile, permit evaporarea apei, având efect răcoritor şi antiinflamator.

• 1.Hidrogelurile - formează cu apa coloizi vâscoşi, cu efect răcoritor, se spală cu apă, sunt alterabile datorită invadării de către microorganisme. Ex. glicerolatul de amidon, metilceluloza, macromolecule care cu apa dau soluţii sub formă de geluri.

• 2.Geluri de polietilenglicoli PEG (macrogoli) – constituie baze de unguente hidrosolubile negrase, neiritante pentru tegumente, care cedează treptat substanţele active înglobate în ele.

• 3.Emulgatori hidrofili – pot fi ionici şi neionici. Dintre emulgatorii hidrofili neionici este oficinal oleatul de sorbimacrogol 300 numit şi Tween 80.

• Unguentele soluţii conţin baze liposolubile şi sunt

denumite pomezi sau unguente propriu-zise. Au o

consistenţă grasă, formează un strat protector

subţire pe suprafaţa pielii, cedând lent

medicamentul.

• Se indică în dermatoze cronice sau subacutecronice sau subacute, pe

piele uscată sau scamoasă. Nu se aplică pe Nu se aplică pe

leziuni congestive, în situaţii acute. leziuni congestive, în situaţii acute.

•

• Unguentele emulsii, care conţin apă 10% sunt

denumite creme. Cremele favorizează pătrunderea

medicamentelor în piele, amestecându-se cu

grăsimile de pe suprafaţă, emulsionându-le şi

înmuind epiderma prin apa conţinută.

• Au efect emolient sau răcoritor, se spală cu

uşurinţă.

• Sunt avantajoase în dermatitele pruriginoase, în dermatitele pruriginoase, în

ultima fază a eczemei, pentru îngrijirea tenului, ultima fază a eczemei, pentru îngrijirea tenului,

în dermatoze acute şi subacute. în dermatoze acute şi subacute.

• 3.PASTELE sunt unguente suspensii, care conţin pulberi (talc, oxid de zinc, amidon) peste 25%.

• Excipientul este vaselina albă, care păstrează stază de căldură.

• Pastele au efect protector, sicativ, calmant.• Se aplică în zonele lichenificate sau pe Se aplică în zonele lichenificate sau pe

leziuni uşor zemuinde. leziuni uşor zemuinde.

• 4.SĂPUNURILE sunt sărurile alcaline ale acizilor graşi superiori. Au efect de curăţire sau degresare; pot fi folosite pentru pătrunderea unor substanţe active prin tegumente;

• există şi săpunuri medicinalesăpunuri medicinale, care încorporează substanţe antiseptice: sulf, gudron, borax, resorcinol.

• 5.EMPLASTRELE sunt constituite din săpunuri, rezine, ceruri, substanţe grase, cauciuc, în care pot fi încorporate şi substanţe medicamentoase. După destinaţie se clasifică în emplastre medicamentoase, utilizate în scop terapeutic şi emplastre adezive, utilizate pentru acoperirea leziunilor pielii şi fixarea pansamentelor.

• Un exemplu de emplastre medicamentoase este reprezentat de plasturii adezivi pentru absorbţie transdermică (TTS – transdermal therapeutic system sau TDDS - transdermal drug delivery system), care se numesc şi patch-uri şi se aplică pe pielea nelezată, cedând lent substanţa activă în vederea absorbţiei transcutanate şi a efectului sistemic. Calea transdermică asigură o administrare prelungită, controlată şi constantă a substanţei medicamentoase în timp, pe durata aplicării, evitându-se efectul primului pasaj hepatic. Exemple: plasturii cu nitroglicerină folosiţi pentru efectul antianginos, cei cu scopolamină pentru răul de mişcare.

• Efectul poate fi terminat cu uşurinţă prin înlăturarea plasturelui, complianţa este superioară, dar totuşi pot exista inegalităţi în cadrul procesului de absorbţie. După scoaterea de pe piele a unui plasture, mulţi adezivi antrenează celulele primului strat cornos de deasupra (stripping effect - exfoliere, detaşare), de aceea reaplicarea în acelaşi loc a plasturelui este rareori posibilă.

• Emplastrele adezive se pot găsi sub formă de benzi rulate (rulouri), cum este leucoplastul (folosit pentru fixarea pansamentelor), sub formă de dreptunghiuri (pe ţesătura textilă acoperită cu emplastru se fixează mici comprese îmbibate cu substanţe antiseptice -de ex. Romplast cu rivanol, URGO).

• Dezavantajele emplastrelor adezive: sunt impermeabile pentru apă şi datorită efectului ocluziv produc macerarea pielii, pentru pielea sensibilă find indicată

utilizarea celor cu perforaţii.