KARr ovE KNAUscAno

Lupta meaCARTEA A DOUA: UIV SANART iUONACOSNT

Traducere din limba norvegianisrMrNA nAcurlreNu

&e

PARTEA A TREIA

29 iulie 2008

Vara a fost lungi si inci nu s-a sfhr;it . Pe 26 iunie am ter-minat prima parte a romanului, iar de atunci, de mai mult deo luni, le-am luat pe Vanja si pe Heidi de la gridinigi si le-amdus acasi, cu tor ceea ce presupune o viagi. de zi cu zi devenitlastfel mai aglomerati. Niciodati n-am ingeles rostul vacantei,niciodati n-am simgit nevoia de asa ceva, intotdeauna mi-amdorit doar si muncesc mai mult. insi, dacl trebuie, trebuie.Prima slptlmAni pllnuiserim, de fapt, si o petrecem la casa devacanti pe care Linda ne-a pus si o cumplrl"m roamna trecut;.;i care urma sI fie in acelasi timp loc pentru scris ;i refugiu deweekend, insl dupl trei zile am renunrar gi ne-am intors cumasina in ora;. Si aduni trei copii mici gi doi adulgi pe o supra-fali nu prea mare, cu oameni de jur imprejur gi fhre altnocupalie decit plivitul gridinii si tunsul ierbii nu e neapirat oidee bunl", in special daci starea de spirit predominanti este dela bun inceput dezbinarea. Ne-am certat si am ridicat tonul demai multe ori, probabil spre amuzamentul vecinilor, iar senzatiade claustrofobie pe care mi-o dideau cele cAteva sute de gridinimeticulos cuhivate, populate de oameni bltrini pe jumi"tatedezbricagi, mi f}cea irascibil. Astfel de stlri de spirit sunt re-pede receptate si preluate de copii, in special de Vanja, ea reac-:ioneaz5. aproape instantaneu la schimbiri ale tonului si ale-ntensitlgii vocii gi, daci lucrurile scapi de sub conuol, incepe,a faci ceea ce gtie c5. ne displace cel mai mult iar daci. dureazi,.:licient de mult, ne face sX. ne pierdem cumpitul. Deja frustragi

8 Karl Oae Knausgdrd

la maximum, ne e aproape imposibil sL ne mai apirim, gi

o linem aga, in tipete, strigite;i nefericire. in siptSmina urmi-toare am inchiriat o magini si ne-am dus pe insula Tjiirn, nudeparte de G6teborg, unde prietena Lindei, Mikaela, care este

nEa Vanjei, ne invitase la cabana de vari a iubitului ei. O lntre-basem daci gtia cum e si stai cu trei copii gi daci era intr-adevirsigurl cl vrea si venim, dar era siguri, aga spusese, putea giticu copiii, se g6.ndise, putea si-i ia gi pe ei la scildat si la pescuitde crabi, ca sI avem si noi putin timp pentru noi. Am acceptatoferta gi am plecat cu magina pini la regedinga de vari de peTjorn, la marginea acestui straniu peisaj ce pdrea aproape la felcu sudul Norvegiei, am parcar si am tibirit iniuntru cu rogicopiii, plus bagajele. Ideea fusese si stim acolo toati sS"ptimAna,

insl trei zile mai tArziu ne-am incircat lucrurile tn maginl;i amluat-o din nou citre sud, spre ugurarea evidenti a Mikaelei gi

a lui Erik.Oamenii care nu au copii rareori ingeleg ce presupune asra,

indiferent cit de maturi gi de inteligenri ar fi in rest - in oricecaz, asa a fost pentru mine inainte s5" am copii. Mikaela gi Eriksunt oameni axafi pe carieri, de cind o cunosc, Mikaela a avutnumai funcgii de conducere in domeniul cultural, in timp ce

Erik este directorul unei fundatii internagionale cu sediul inSuedia. Dupi Tjorn, urma sL meargi la o intAlnire in Panama,inainte ca amindoi si-gi petreacl apoi concediul in Provence,cici asta este viaga lor: locuri despre care eu doar am citit pe eiii agteapti cu bragele deschise. Si in aceastl viagi am pitrunsnoi cu scutecele si cu gervegelele noastre umede, cuJohn care se

ca,tiri peste tot, cu Heidi gi Vanja care se bat gi urh, rAd gi plAng,care niciodatl nu minAnci la masi, care niciodati nu fac ce

spunem noi - in orice caz, nu atunci cind suntem cu algii gi

chiar ne dorim si. se comporre frumos, fiindci lgi dau seama:

cu cit mai mare este miza pentru noi, cu atat mai indisciplinagidevin ei, gi, chiar daci regedinla aceea de vari era mare gi in-cipitoare, nu era suficient de mare si de lncipltoare pentru caei sI accepte sI treacS. neobservagi. Erik se prefrcea ci nu se remede nimic, voia si pari generos si prietenos cu copiii, dar era

Lupta mea. Un b,irbat indrdgostit 9

constant contrazis de limba.iul corpului, de bragele lipite detrup, de felul cum tot timpul mergea 9i punea lucrurile tnapoila locul lor gi de privirea parci agintiti in deplrtiri. Era apropiatde lucrurile gi de locul pe care le cunoscuse roat5" viala, insl dis-tant fati. de cei care il populau in acele zile, se uita la ei asa cumte-ai uita la o cArtigl sau la un porc spinos. L-am ingeles gi l-amplicut. Dar, in acelagi timp, eu venisem acolo cu toare asteadupi mine, si orice intAlnire adevlrati era imposibili. Erik i9ifhcuse studiile la Cambridge gi la Oxford gi lucrase mai mulgiani ca broker in cartierul financiar din Londra, insi, Ia o plim-bare pe care el gi Vanja au f}"cut-o pe un deal de lA"ngi. mare,a lisat-o s5. se carere singuri la cAliva metri in fag5, in timp ce elstltea nemiscat gi admira priveligtea, frri a lua in calcul faptulc5. ea avea doar patru ani ;i cI nu purea aprecia singurS. riscurile,prin urmare, cu Heidi in brage, a trebuit sL fug intr-acolo si sIpreiau controlul asupra situa,tiei. Atunci cAnd, o jumitate de orimai ti.rziu, ne-am asezat intr-o cafenea, eu cu picioarele tepenedupl sprintul de pe munte, si l-am rugat si-i dea lui John bu-cilele dintr-o chifli pe care o pusesem lAngi el, fiindci eu tre-buia si le urmlresc pe Heidi ;i Vanja gi in acela;i timp si Ie aducceva de mAncare, el a dat din cap, avea si se ocupe, totusi nua impS.turit ziarul din care cirea, nici micar nu si-a ridicat pri-virea, si nu a observat cum John, la o jumltate de metru de el,devenea din ce in ce mai agitat si, intr-un ffnal, a inceput si gipepi.ni ce s-a inrogit la fagi,, de frustrare ci bucilica pe care o voiase afla sub nasul lui, dar n-o putea ajunge. Am vizut-o pe Linda,c:ue stLtea la celilalt capit al mesei, ci s-a enervat rl"u, insi si-amuscat limba, n-a fbcut nici o remarci, a agteptar pAni cand amiesit, m-a luat deoparte si atunci mi-a spus ci ar trebui sI mer-gem acasi. Imediat. Obignuit cu capriciile ei, i-am spus ci. arrebui si taci din guri 9i sL nu ia astfel de decizii cAnd e asa denervoasl Asta a f}cut-o, desigur, si fie;i mai nervoasi, 9i lucru-rile au continuat aga pini cAnd, in dimineaga urmiroare, ne-amiuir in magini gi am luat-o din loc.

Cerul senin, albastru, ;i peisajul meschin si bltut de vAnt,:ar frumos, impreunl" cu bucuria copiilor gi cu faptul ci. ne aflam

10 Karl Oue Knausgdrd

intr-o magini, gi nu intr-un comPartiment de tren sau la bordul

unui avion, care pentru noi fuseseri mijloacele principale de

transport in ultimii ani, au mai relaxat atmosfera, dar n-a durat

mult pini am luat-o de la capit, clci trebuia si,mincim, iar

.e.t"riarrt,rl pe care l-am gisit gi lAngi care am oprit s-a dovedit

a fi al unui club de iahting -, insi, mi-a spus ospitarul, daci tre-

ceam podul, intram in ora;, iar acolo, dupi vreo cinci sute de

metri, era un alt restaurant, afa ci douizeci de minute mai tArziu

ne aflam pe un pod lnalt gi ingust, dar intens circulat, lmpin-

gind doui cirucioare, fliminzi ;i inconjuragi doar de un peisaj

industrial. Linda era furioasi, privirea i se intunecase, tot timPul

nimeream ln asemenea situagii, a sPus ea printre dingi, absolut

nimeni nu mai pigea a;a ceva, nu eram in stare de nimic, acum

ar fi trebuit si mincim toati familia, am fi putut si ne simgim

bine, dar noi mergeam prin vint, niucigi de ma;ini care vijiiaugi de gaze de egapament pe blestematul ista de pod. Mai vizu-

sem vreodati familii cu trei copii, afari, intr-o asemenea situagie?

Strada pe care mergeam s-a terminat in faga unei ugi de metal

cu logoul unei firme de securitate. Pentru a intra in orag, care,

de altfel, plrea trist gi dezolat, a trebuit si facem un ocol de cel

pugin cincisprezece minute prin peisajul industrial. Aq fi piri-sit-o, fiindci lntotdeauna se plAngea, intotdeauna voia altceva,

dar nu frcea niciodati nimic ca siJ obgini, doar se plAngea;i

iar se plAngea, niciodatl nu lua lucrurile aqa cum erau, iar cindrealitatea nu coresPundea agteptlrilor, pe mine didea vina, in

probleme mirunte sau importante. Bun, ne-am fi despirgit,

insi chestiunile de logistici ne aduceau intotdeauna din nou im-

preuni, aveam o magini gi doui clrucioare,' aga ci nu ne-a ri-mas decit si ne prefacem ci ceea ce fusese sPus nu fusese totugi

spus, si impingem cirucioarele murdare 9i gubrede peste pod 9i

in sus pini la frumosul club de iahting, si le siltim in magini

gi si punem copiilor centura ca si mergem pani la cel mai apro-

piat McDonald's, care s-a dovedit a fi intr-o benzinirie chiar

ia iegirea din centrul ora;ului Goteborg, unde eu am stat afari

pe o banci gi mi-am mAncat cA'rnatul, in timp ce Vanja gi Linda

stiteau ln maginl gi-i mA.ncau pe ai lor. John 9i Heidi dormeau.

Lupta rnea. Un bArbat indrdgo*it 11

Excursia plinuitl la parcul de distracgii Liseberg am anulat-o,n-ar ft ft.cut decAt sL inriutS.teascl lucrurile dati fiind starea despirit care domnea acum printre noi, in schimb, citeva ore mait6.rziu, ne-am oprit, dintr-un impuls de moment, la un ,,Ti.rAmal basmelor" ieftin 9i improvizat, unde totul era de cea mai proas-ti calitate, si i-am dus intAi pe copii la un mic ,,circ", care constadintr-un cAine ce sirea prin nisre cercuri a;ezate la inal,timea unuigenunchi, dintr-o doamni fortoasi, cu infltisare masculini.,venitl. probabil de undeva din Europa de Est, care, imbrlcatiin bikini, arunca acelea;i cercuri sus in aer;i Ie rotea ln jurul gol-durilor - trucuri pe care se pricepea si le facl orice fatl dingcoala mea primarl - ;i dintr-un birbat blond de vArsta mea, cuiminei, turban ;i colicei de grisime atArnind deasupra ;alva-rilor, care ;i-a umplut gura cu benzinS. gi de patru ori a scuipatfliclri inspre tavanul jos. John qi Heidi se holbau de ai fi zisci. Ie ies ochii din cap. Vanja rimi.sese cu gAndul la ghereta peldngi care trecuserlm unde puteai cigtiga jucirii de plus, aga citrigea incontinuu de mine gi mi intreba cAnd avea si se termi-ne spectacolul. Din cAnd in cAnd mL uitam la Linda. Stitea cuHeidi in brage gi avea lacrimi in ochi. Cind am ie;it din sali;i am inceput si coborAm tnspre masinure, impingindu-nefiecare cl"ruciorul pe lAngi o piscinl" mare cu un tobogan lung,in spatele ci.ruia trona un troll enorm, inalt de vreo treizeci demetri, am intrebat-o de ce se emotionase.

-Nu gtiu, a spus ea. intotdeauna m-a miscat circul.

-Cum asa?

-E atAt de jalnic, atit de mic si de ieftin! $i, totodati, atitde frumos!

- Chiar gi ista?

-Da. Nu i-aivizut pe Heidi gi pe John? Erau complet hip-notizati.

-Dar Vanja nu, am replicat zAmbind.Linda a zimbit si ea.

-Ce? a intrebat Yanja,lntorcAndu-se. Ce-ai zis, tata?

-Am spus doar cI, la circ, nu te-ai gAndit decAt la animllugulde plug pe care l-ai vizut ;'os.

12 KarlOue Knausgdrd

Vanja a zimbit ara cum zimbea de obicei atunci cind vor-

beam despre ceva ce fhcuse ea. Mulgumiti, dar;i avidi, gata de

mai mult.

-Ce-am ftcut? a intrebat.

-M-ai tras de mineci. $i ai zis cI vrei sI pui fise.

- De ce? a continuat ea.

-De unde si gtiu eu? i-am rispuns. Voiai probabil si cigtigi

vreun animilug de plq.-Putem si ne ducem acum?

-Da, am spus. E acolo jos.

Am aritat in lungul potecii Pavate, inspre leagi.nele ;i apa-

ratele pe care abia daci le puteam ziri printre copaci.

-Primegte 9i Heidi una? a spus ea.

-Daci vrea, a spus Linda.

-Vrea, a spus Vanja ;i s-a aplecat inspre Heidi, care stitea

in cirucior. Vrei, Heidi?

-Da, a spus Heidi.A trebuit si cumplrim fise de nouizeci de coroane in total

pAni ca fiecare si-gi capete goricelul de plug' Soarele ardea pe

cer deasupra noastri, aerul din pidure era stitut, tot felul de

sunete zorniitoare gi stridente de la aparatele din jur se ameste-

cau cu muzica disco a anilor '80 care venea de la tarabe. Vanja

a vrut vati de zahilr, aqa cl zece minute mai tdrziu stiteam Ia

o masl lAngi un chioqc, inconjuragi de viespi neribditoare

gi agresive, intr-o cilduri de cuptor care flcea ca zahLrul sI se

lipeasci de tot ce atingea, adici de masi, de spatele ciruciorului,

de braEe gi de miini, spre enervarea zgomotoasi a copiilor, care

nu asta igi imaginasers,vlzdnd aparatul ce invArtea zahlr. Ca-

feaua mea era amari gi aproape de nebiut. Un biiat micug 9i mur-

dar a venit spre noi pe tricicleti, direct in clruciorul lui Heidi,

9i ne-a privit agteptind si vadl ce sPunem. Avea pirul ;i ochii

inchigi la culoare, putea ft romAn, albanez sau Poate grec. Dupice s-a izbit cu roata de citeva ori de cirucior, s-a pozigionat in a;a

fel incit si nu putem iegi gi a rimas acolo, cu ochii in pimAnt.

-Ce-ar fi s-o intindem? am spus.

Lupta mea. Un bdrbat indrdgostit 13

- Heidi voia si dea o turl pe cal, a spus Linda. Nu putemface asta mai intAi?

Un blrbat solid cu urechi clipiuge, negricios gi el, a venitsi l-a ridicat pe bliatul cu bicicleta, l-a clrat in spagiul liber infala chiogcului, l-a bltut de cAteva ori ugurel pe cap gi s-a intorsla carucatita mecanici. pe care o manevra. Bragele acesteia erauechipate cu co;ulege mici in care te puteai aseza si care urcau gicoborau, rotindu-se ln acelagi timp lent. Biiatul a inceput sipedaleze in spatiul liber, unde oameni in haine de vari veneausi plecau ftli incetare.

-Sigur, am spus si m-am ridicat, am luat vata de zahilr aVanjei ;i pe a lui Heidi gi le-am aruncat intr-un cog de gunoi siam impins ciruciorul cu John, care igi rotea capul dintr-o partein alta ca si prindi toate lucrurile interesante, citre aleea ceducea in ,,Vestul Silbatic".

Dar, in ,,Vesrul Silbatic" - o movili nisipoasi cu trei bariciproaspit construite pe care stitea scris ,,mini", ,,serif' si ,,in-chisoare", ultimele doui pline de afige cu ,,ciutat de poligie", gicare erau mirginite de mesteceni, pe o parte, si de o rampl undetinerii se dideau pe pllci, pe cealalti parre -, locul de cilirit erainchis. iniuntru, chiar mai sus de ,,-ine", esr-europeanca de lacirc stltea pe o piatri gi fuma.

-Calug! a spus Heidi gi s-a uitat in jur.

-Atunci mergem Ia migirusul de la intrare, a spus Linda.John gi-a trA.ntit de pimint biberonul cu apl. Vanja s-a stre-

curat pe sub gard si a fugit inspre ,,min5.". VizAnd-o, Heidi s-aridicat din clrucior si i-a luat-o pe urme. Am zlrit un automatalb-rogu de cola in spatele presupusului birou al;erifului, m-amscotocit in buzunarul pantalonilor si am evaluat conlinutul:doui elastice de pir, o agrala de pir cu buburuzi, o bricheti,trei pietre ;i doui scoici mici pe care Vanja le gisise pe insulaTjilrn, o hArtie de douizeci de coroane, doui monede de cincisi noui de o coroanl.

-Eu fumez o ligari intre timp, am spus. ML asez acolo.Am aritat cu capul tnspre un trunchi de copac de la mat-

ginea parcului. John si-a ridicat braEele in aer.

14 Karl Oue Knausg,ird.

-Du-te! a spus Linda ;i l-a siltat din clrucior. Ji-e foame,

]ohn? a spus ea. Ah, ce cald e! Nu-i niciieri vreun pic de umbripe-aici? Si mi pot ageza;i eu cu el?

-Acolo, sus, am spus gi am aritat lnspre restaurantul de pe

deal, care era construit sub formi de tren, cu bufetul in loco-

motivi gi mesele in vagon.

Nu se zirea nici picior de om. Scaunele stiteau rezemate cu

spitarul de mese.

-Acolo mi duc, a spus tinda. $i ii dau pufin si sugi. Egti

tu etent la fete?'

Am dat din cap, m-am intors sPre automatul de cola 9i am

cumpirat o dozi,, m-am atezat pe trunchiul de copac, mi-am

aprins o gigari gi am ridicat privirea inspre coliba de lemn

construitl in grabi, unde Vanja gi Heidi fbceau curse inluntrugi afari, pe ugi.

-Aici e bezni iniuntru! mi-a strigat Vanja. Vino si vezi!

Am ridicat mina 9i i-am flcut semn, lucru cu care, din fe-

ricire, a pirut si se mulgurneascl. Jinea tot timpul goarecele

strins la piept cu cealalti mini.Apropo, unde era;oricelul lui Heidi?

Am iscodit cu privirea in sus pe deal. $i acolo, chiar lingibiroul gerifului, l-am zirit cu capul blgat in nisip. La restaurant,

Linda a tras un scaun lAngi Perete, s-a agezat 9i a inceput si-lalipteze pe John, care la inceput a dat din picioare, apoi s-a li-nigtit complet. Doamna de la circ urca sPre virful dealului. Un

tiun m-a pigcat de picior. L-am plesnit cu ateta forEi, incit mi

l-am ftcut zob pe piele. Jigara avea un gust groaznic pe cilduri,dar am tras cu invergunare fumul ln plimtni;i m-am holbat lnsus la vArfurile de molid, de un verde intens acolo unde soarele

strilucea asupra lor. Un alt tiun mi s-a asezat pe picior. L-am

alungat neryos, m-am ridicat, am aruncat gigara jos gi am luat-o

lnspre fete, cu cutia de cola pe jumitate plini gi inci rece ln mAni.

-Tata, tu te duci in spate cAt noi suntem aici gi incerci sl ne

vezi printre scinduri, bine? a spus Vanja, mijind ochii la mine.

-in reguli, am rispuns gi am dat ocol baricii.

Lupta rilea. Un bdrbat indrdgo*it 15

Le-am auzit fitiindu-se gi chicotind inluntru. Mi-am aple-cat capul inspre o cripituri ;i m-am uitat iniuntru. insi dife-renga dintre lumina de afari gi intunericul din interior era preamare ca s5. v5.d ceva.

-Tata, qti acolo? a strigat Vanja.

-Da.-Ne vezi?

-Nu. Agi devenit invizibile?

-Da!Cand au iesit, m-am preft.cut ca nu le vid. Mi-am adntit pri-

virea asupra Vanjei si am chemat-o.

-Dar sunt aici, a zis ea, dind din miini.-Vanja! am spus. Unde te-ai dus? Iegi, re rog, asra nu mai e

glumi!

- Dar sunt aici! Aici!

-Vanja...!-Tu chiar nu mI, vezi? Chiar sunt invizibili?PSrea nespus de fericiti, dar li simgeam torodatl o ugoarl

neliniste in voce. Exact atunci John a inceput si gipe. M-amuitat in sus. Linda s-a ridicat, flnAnduJ strAns lipit de ea. Nu-istitea in fire si flpe aga.

-A, aici esti! i-am spus Vaniei. Ai fost aici tot timpul?

-Daaaa, a ftcut ea.

-Auzi ci John plAnge?

Ea a dat din cap si s-a uitat in sus.

-Atunci trebuie sS mergem, am spus. Haide!Am apucat-o de mAni pe Heidi.

-Nu uleau, a spus. Nu aleau sd yii de mlnill-in reguli, i-am zis. Atunci urc5.-te in clrucior!

- Nu uleau cdluciol!'a spus.

-Si te duc in brate, atunci?

-Nu uleau blaye!

M-am dus dupl clrucior. Cind m-am intors, ea se urcasepe gard. Vanja se asezase pe jos. Sus pe deal, Linda coborAse din

t Replicile scrise cu italice sunt in limba suedezl in original (n.red.)