Legendele Capului Kaliakra

Se spune că sfântul Nicolae, patronul pescarilor, fugea de otomani iar

Dumnezeu lungea tot mai mult pământul de sub picioarele sale pentru a-l

ajuta să scape. Aşa s-a format capul Kaliakra din Bulgaria. Un loc în care

40 de fecioare şi-au legat părul între ele şi s-au aruncat în mare, preferând

să moară pentru a nu fi prinse şi convertite la islam de către temuţii

otomani. Şi tot pe aici s-au ascuns şi averile lui Lyzimah, succesorul lui

Alexandru cel Mare, sau s-a petrecut o mare confruntare navală în războiul

ruso-turc.

Cam astea sunt legendele. La care se mai adaugă inspiraţia proprie,

alimentată de vizita acolo în compania unui copil. Bineînţeles că ne-am

transformat imediat în cavaleri şi domniţe, că am fost întâmpinaţi la

intrarea în cetate cu urale şi muzică medievală, că ne-am luptat cu vântul

duşman ce vroia să ne arunce de pe stânci în mâna inamicilor, că am

salvat păsări rare. Chiar şi fără copil, e greu să nu inventezi poveşti odată

ce intri prin poarta vechii cetăţi, în cel mai frumos loc întâlnit pe malul Mării

Negre: capul Kaliakra.

Fosta fortăreaţă e atât de bine poziţionată (chiar şi acum, pe promotoriu,

veţi descoperi o unitate militară) încât ar fi fost imposibil să fi aparţinut unui

singur popor. Printre zidurile ei au trecut tracii, romanii, bizantinii şi bulgarii.

Când te afli acolo ai senzaţia că eşti invincibil dar istoria dovedeşte că

orice poate fi cucerit!

Noi cel puţin ne-am lăsat cuceriţi de imaginea pereţilor stâncoşi abrupţi,

de timpul încremenit ce contrastează cu mişcarea leneşă a morilor de

1

vânt ce umplu orizontul. Există mulţi turişti, restaurant, un mic muzeu

găzduit de o grotă în stâncă, rândunele înşirate ca mărgelele şi nelipsitele

suveniruri.Dar lucrul care contează cel mai mult este priveliştea unică,

şocantă pentru ochiul obişnuit cu ţărmurile blânde şi joase ale Mării Negre!

Din secretele vecinilor bulgari: midiile de la cap Kaliakra 

La nici 50 de km de Vama Veche, pe langa capul Kaliakra, in

Bulgaria, rasare, din Marea Neagra, o ferma de scoici.

Bine ascuns sub malul stancos al marii, gasim si un restaurant cu specific

pescaresc, unde se prepara zilnic, intre 3 si 600 de kg de midii,

bineinteles proaspat culese.

Turistii au descoperit repede acest loc de o frumusete salbatica si vin aici

sa guste delicioasele preparate din scoici. Merita sa bati zeci de km pentru

o supa sau niste midii in sos de vin.

Conteaza, poate, si faptul ca imaginatia bucatarilor de aici nu are limite.

Scoicile sunt folosite atat la...sarmale, cat si la frigarui. In meniu gasim si

peste: calcan, zargan, rechin sau salate cu nume incitante, bineinteles

preparate tot pe baza de peste: "Nevasta marinarului", "Lacrimile

nimfei", "Nostalgia marinarului", "Noapte romantica".

2

Si, cum multi dintre turistii care vin sa manance aici sunt romani, bulgarii au

meniuri in limba noastra, pigmentate cu cateva greseli care nu fac altceva

decat sa te binedispuna. Asa ca daca va intrebati ce peste

este…caraghiosul pe care-l recomanda cu ardoare chelnerul, sa stiti ca se

refera la scrumbie.

Si privelistea incanta: vezi in departare ferma de scoici, instalatia

impresionand prin marime. De o platforma au fost agatate mii de franghii,

de care midiile s-au prins si si-au facut casa. Iar daca ai noroc, poti vedea

gaste salbatice iesite la...pescuit.

Si daca tot ajungeti la ferma, nu ratati o vizita la capul Kaliakra. Stanci ce se

inalta la 60 de metri deasupra marii, apa limpede... nici nu ai spune ca esti

la Marea Neagra. Aici vedem si un muzeu, o bisericuta, precum si cateva

restaurante. Un loc perfect pentru a-ti petrece o dupa amiaza intreaga.

3

Capul Kaliakra

Capul Kaliacra este un promontoriu spectaculos, lung şi îngust, pe

litoralul bulgăresc al Mării Negre. Coasta este abruptă, cu stânci verticale

care ating 70 m înălţime. Promotoriul are o istorie bogată încă din

antichitate, când locul era locuit de tribul tracic Tirisis. Din acest motiv,

numele antic al capului a fost Tirisis.

Capul Kaliacra, cu priveliştea spectaculoasă asupra mării, este unul

dintre cele mai atractive locuri turistice de pe Coasta Mării Negre.

Ce se poate vedea la Capul Kaliakra 

• Ruinele fortăreţei medievale. În secolul al 14-lea, fortăreaţa era un

adevărat orăşel medieval. Se mai pot vedea încă ruine de ziduri, fundaţii

de biserici, chiar şi o fântănă. În trecut, peşterile din promotoriu au fost

conectate la cetate prin tuneluri şi erau folosite pentru încărcarea şi

descărcarea navelor.

• Restaurantul Cap Kaliakra. Are o terasă în aer liber cu o privelişte

spectaculoasă asupra mării. Restaurantul oferă o varietate de feluri de

mâncare de midii şi toate fructele de mare.

• Capela St. Nikola (Sf. Nicolae). Capela a fost construită în anul

1993 în cinstea Sfântului Nikola, protectorul marinarilor.

• Muzeul Capului Kaliakra. Se află situat într-o peşteră naturală din

stânca calcaroasă. În muzeu, se pot vedea atât machete exacte ale

4

promotoriului şi cetăţii medievale, cât şi vestigii din antichitate şi din

perioada medievală descoperite pe promotoriu.

• Treptele care coboară pâna la malul mării. Imediat după terasa

restaurantului, în dreapta, se află o potecă spectaculoasă care coboară

pâna la nivelul mării.

• Rezervaţia naturală Kaliakra. Pe lângă spectaculoasele stânci de

coastă, rezervaţia mai cuprinde peste 400 specii de plante şi 310 feluri de

păsări, o mare parte dintre ele protejate prin lege. Regiunea este extrem

de importantă pentru păsările migratoare, deoarece Via Pontica - a doua

mare rută de migraţie din Europa, trece prin ea.

În fiecare toamnă, în lunile august şi septembrie, peste 29000 de berze,

pelicani şi cocori, precum și peste 3000 de alte păsări, unele pe cale de

dispariţie, traversează rezervaţia.

Alte atracţii din zona Capului Kaliakra

• Rezervaţia arheologică Yailata.

• Orasul Balcic.

• Staţiunea Albena.

• Plaja si farul Shabla.

• Golfuleţul Bolata.

5

De reţinut 

• Pe vremea dacilor, pe actualul promotoriu Cap Kaliakra, se ridica o

cetate numită Tirisis. Grecii au redenumit-o Kali Akra însemnând bun

adăpost, denumire păstrată până în epoca bizantină şi preluată de turci

sub forma Celigra.

• În sec. al 14-lea, despotatul Dobrogei şi-a stabilit capitala aici, în timp

ce călugării au transformat peşterile de pe faleză în schit.

• În anul 1396, cetatea a fost asediată de turci şi salvată prin intervenţia

voievozilor munteni, dar în 1421 ea a fost totuşi cucerită şi distrusă.

Legenda locală spune că 40 de fecioare s-au aruncat de pe faleză în mare

ca să nu fie prinse de turci. Cetatea a fost ruinată definitiv.

• Pe 11 august 1791, în apele mării din zona Capului Kaliakra, a avut loc

bătălia navală din cadrul războiului ruso-turc (1787-1792).

• Între anii 1913-1916 și 1918-1940, promotoriul a făcut parte din județul

Caliacra, România.

• În anii 1930, cercetătorul român Grigore Antipa a întemeiat aici o

staţiune de cercetări zoologice marine a Institutului Bio-Oceanografic din

Constanţa. Ruinele se mai pot vedea încă, afându-se la un kilometru spre

vest de şoseaua care duce la cetate.

• În anii 1950, pe promotoriu a fost instalat un radar militar al forţelor

Pactului de la Varşovia (azi al forţelor NATO).

6

• În cetatea medievală de la Capul Kaliakra, arheologii bulgari au

descoperit un inel-bijuterie (de purtat pe deget) pentru otrăvire, bine

conservat, datat din secolul al 14-lea. Din inel, otrava era turnată în

paharul sau mâncarea adversarilor. Inelul încă mai conţinea otravă.

• Legenda spune că Lisimah, unul dintre succesorii lui Alexandru cel

Mare, a confiscat tezaurul regal şi a fugit la cetatea care exista atunci pe

promotoriu, Kaliakra. El ar fi murit într-o furtună violentă, împreună cu

toată flota sa.

7