KAIZERUL IN EXIL „Dragă Ludendorf, vino! Ne-am despărţit de mult, dar gândul

meu e mereu ia tine: de câteori mă uit pe fereastră, parcă t evăd!'

Metamorfoza ganaraluîui Âverescu

Сц profundă uimire aducem la cu­noştinţa cititorilor noştri că una din cele mai piue glorii ale armatei ro-rriâue, si una din cele mai strălucite speranţe ale neamului,, generalul A-verescu. a că/ut ta mania religioasă, ca odinioară conu Mitifă Sturdza.

Senzaţionala ştire am aflat-o, nu dela gurile rele liberale, ci chiar din ziarul ^îndreptarea", al cărui patron iste popularul general.

Dintr'un articol întitulat; „Grandi­oase întrunire a Ligei Poporului din I'ârgovişie. Primirea triumfată a gene­ralului Âverescu. Inaugura,-ca IJgei iu Dămboviţa", spicuirii lucruri inte­resante ce dovedesc deplin afirmaţiu-tvea noastră.-

Despre momentul când automobilul generatului' Âverescu a intrat pe ba­riera oraşului Târgoviştc. „Îndrepta­rea", spune:

«O mar,' de capete îl salută cu cuvintele : Să trăiam! tatăl nostru •'»

„Tatăl noţstru" reaminteşte rugă­ciunea cunoscuta adresată lui Dum­nezeu; iar pedcallăparte calificativul de adoraţiunc mislică al unor secte religioase din Rusia către şeful lor: „tată, tătuţă".

Din acelaş articol al „Indreptărei", ceva mai*jos, spunând că d. general Âverescu şi cu însoţitorii săi au mers pe jos până la club :

cS'ar fi spus că este o procesiune reli­gioasa.»

După asia, a urmai, fireşte, tradi­ţionalul banchet. Ei bine, d. general Âverescu, la începutul mesei, când s'a servit ţuica, în loc s'o bea, ce cre­deţi că a făcut şi a grăit?

Tot „îndreptarea" ne spune:

«Nu pol închina acvst pahar în cinstea celor prezenţi şi reproducând un rit bi«cri-cese îl vărs in memoria eroilor morii în lupta dela Mătăsii.>

Desigur, nimic nu-1 obliga pe d. genera! Âverescu ca să ridice un toast chiar dela aperitiv, uzul fiind ca dis­cursurile să înceapă la desert. Prin urmare este evident că d-sa, „repro­ducând ritul bisericesc", n'a făcut de­cât să asculte îndemnul vocaţiuhei re­ligioase cc s'a deşteptat aşa subit şi puternic iu sufletul său scârbit de deşertăciunile iuniei... politice.

Insfârşil. „îndreptarea", mai scrie:

*I'i-hnIiri (fala Tihyorlslr, despre care coi localnici врав că и adunat umi uadlă Iunie veselă dttâl clii-ic sftldele 'sărbători ah' Piti­ţilor, e o dovadă că. .»

Sperăm că aceste citaţiuni sunt su­ficiente spre a proba că d. general Âverescu, când a înfiinţai .,1 iffH Po­

porului", nu a avui intenţia să a-daoge u n n o u şi banal partid politic pe lângîi celelalte, de rari tava e să­tula, ci a urmai telul inspirat de Sfântul Duh ca sa întemeieze a nouă credinţi religioasă.

Se vor ridica în curând iu toată ţara temple noui în cari icoana de căpetenie va reprezenta chipul gene­ratului Avcrcscu. II sfătuim însă să nu se mai ducă la bărbier câteva luni, înainte ca pictorii să-i facă por­tretul, căci lumea e obişnuită să-şi închlpuiască pe sfinţi purtând bărbi lungi şi venerabile, nu simple bar-bişoanc.

Dela Sfântul Gheorghe. generalul Âverescu este al doilea ostaş viteaz care va fi trecut în calendar. Şi oare­care asemănare intre aceşti doui este faptul ca, precum Sfântul Oheorghe e reprezentat călare pe cal răpunând cu lancea un balaur cu trei capele, Sfântul Âverescu va ti "desigur zu­grăvit, in automobil, luptând cu tri­nitatea fraţilor Brătieni cari îi pun beţe ' i i roate.

Că metamorfoză d-lui general A-venscu s'a petrecut la Târgoviştc nu e o pură întâmplare. Este degetul Providenţei care a designat aceasta cetate istorică pentru producerea ma­relui eveniment. In adevăr, se ştie că Ia Târgoviştc c Mănăstirea Dealu­

l u i unde se află liceul militar înfiinţat de Ni cu f-'ilipescu. Cazarmă şi mănăs­tire, miros de pulbere de puşcă şi mirezme de tămâie... Intr'o astfel de atmosferă ambiantă s'a transformai un general în şeful unei caste re­ligioase. ^ Kiriak Nâpadorjan

Numărul viitor va ii pus în vân­zare Luni 25 Martie.

PIAMULUi MEU

Loliei

...Minu aruncat departe pianul... in antreu Şi-mi zic: O/i, rea Apolloşi.spbendldeGrfeu Din adâncimi de iaduri şi dincolo de Ştijx Vedeţi că d-na Ir/rec a dat aci ur. chi.i.

Căci pianul <• orchestra de plină simfonic, Cc ar tleşlcptri din moarte la }.laupbis o

momit] PI are meşteşugul ca'n Ion de Iii şi la Să lic'n Veghie noaptea o-latreagi mahala.

Pianul i-» iubire., iubirca'nlr'un catren Aşa spleiţdtd căutată de dulcele Cliopiu. P farmecul ilr nise in toamne aurii, k' cant dc adânci doruri... acord de ciocârlii.

far tund răsărea luna, stăpână peste noi; In nule diczule de-alălea, alât'-n ori Uft sunet in surdină... acord din Iiertioz Pra destul, şi lumea eu o vedeam in roz,

Pu ai făcut celebrii V ifozarLsi llosini, La line inspiraţii găsit-a un IJcliiei... Şi-acum, vai! cc ruşine ! tratai eşti ca o lobă. ...Ce-o să te /ari la iarnă, căci in antreu

nn-i sobă y Detneri

- w е ю -^ u . © 8 l G I N A l a S

Fără s u p ă r a r e !

Majestatea Sa Gheşeftul simte că i se apropie agonia. De câteori s'au-dc ra ţipat de sirena la Conştiinţa, negustorii din«iuima Capitalei o iau la fugă - nu de teama aeroplanelor, ca altădată dau buzna dc se vîră prin vitrine, scăzând preţurile afişate cu cel puţin treizeci la suta. Apoi, ca. sâ-şi aerisească sperietura, ies în pragul prăvăliei, vestindu-şi vecinul : „Ai auzit, Şutii? A mai sosit dija un vapor cu marfă dela Aliaţi !"

Majest; .'.a Sa .Gheşeftul îşi perde capul «lin pricină unei singure sirene eu aburi. Dar când va auzi şucratul maşineior ce 'n curând - Doamne ajută ! o s;t colinde întreaga Eu­ropă, târând vagoanele pline cu tot soiul de bunătăţi? Atunci, numai a tunci negustorul care astăzi te poc­neşte e'un „Dacâ-ţi ' place !" arc să mănânce... ce. nu-i place. (Pofta bună !)

Adevăruri r ă s tu rna t e .

Se zice: „Cine fură a/i un ou, mâine fură un bou.' 1

Se zicea pe vremuri. Azi oul tinde s'ajungă în preţ - boul de odi­nioară. Broasca a crăpat de îngâm­fare, şi-a luat singură pedeapsa (vor­besc de broasca din fabulă). Oul crapă de... ruşine, auzind pe negustor câ-1 yînde c'uii leu şi cincizeci, ju-rându-se pe toţi d'aeasă că-1 costă un leu şi patruzeci, când el l a plătit ia ţara eu douăzeci bani bucata. Şi eu nu cred' ca primul care a furat nu ou, a doua zi a furai un bou dând fiinţă sus-citatei ziditori. Bă-nucsc ia mijloc o zăpăceală de li­tere." De ce să furi după un ou nu­maidecât un bou?... Observaţi şi d-voastră: cuvântul „bou" sc com­pune din /; şi mt. Cc caută b înaintea iui ou, ca să dea naştere găliganu­lui dc „bou"?. . . Mă N rog: puteţi des­chide nu importă cc Zoologie din lu­me si 'u niciuna nu veţi găsi a ase­menea ruşinoasă împerechere. Păre­rea mea c foarte simpla. lat-o:

Primul individ care a furat un ou, a doua zi a furat... tot un ou. Fiind însă beat turta, oul i s'a părut cât boiil. De unde, b fiind litera cu care începe vorba „beat", b-ou: adică, oii şderpelit d'tin beţiv.

Ceeace am voit sîi demonstrăm,

F U B N ! C A

f iţi mi lo ş i - , .

S'a scumpii traiul enorm. Toţi suntem de acord, 'toii plătim fără să ne tocmim. Unii chiar se mira: „De unde dracii ies atâţia bani!" Mi­rare de pomana: toţi vedem ca banii ies din buzunarele cumpărătorilor ca să intre în buzunarele negustorilor cari, la rândul lor, îi depun la banei, umplând buzunarele bancherilor cari, la rândul lor, sub formă de îm­prumut cu gir solvabil sau *pe hi-potecă, ne umflă nouă buzunarele golite de negustorii cari, e tc , etc. învârteala continuă în cerc un cerc vifios din care, iu majoritatea cazu­rilor, nu poţi ieşi decât cu picioarele înainte şi-un preot ce-ii urea/ă pe nas: „Veşnica pomenire!' '

(iât va ţine acest dans ameţitor, greu de sptfc: omul se învaţă cu binele, dar cu răul ! Posibil ca mai târziu banul pierzându-şi complect va­loarea, să fie înlocuit cu... palme. Eu unul, atunci, toaia ziua aş cum­păra. Şi cu ce poftă aş plăti! Rână atunci, „eu ce trăesc oamenii săraci şi 'u special cerşetorii'*?

Pe oamenii săraci îi putem lăsa • deoparte: prin faptul ca trăesc, iu-

seumeaza că nu sunt săraci! Cerşe-

J U S T I Ţ I A

Sunt incâ sub emoţia pe care mi-a pricinuit-o lectura deciziei prin care Curtea de Casaţie de sfii iţea-'ă senii (a cuc , Ia tribunal, zicea că dwcretul-Icge prin care se acordă ovreilor îutpâ-niîntenirea. Iară alt titlu decît infir­mitatea de care se bucură enoriaşii hahamului dela Buhuşi, este inconsti-tuţională - şi prin urmare fără pu­tere în faţa instanţelor judecătoreşti.

E drept că înalta Curte n'a zis că surogatul acesta este constituţio­nal, de vreme ce recunoaşte că, pentru a fi luat în seamă de judecată, trebuie să fie ratificat de constituantă, adică să fie. pe urmă, făcut constituţional — dar, în vederea necesităţii, porunceşte instanţelor mai m ă r u n t e să'-l primeas­că, deocamdată, cu rezerva ca, pe urmă. văzînd şi făcînd.

înţeleg, dar, că, deşi duşmană de moarte cu spiritul juridic, decizia Curţii de Casaţie e s t e cuminte, g o s ­podărească, ba chiar patriotică • şi cu toate astea tremur de emoţie cînd mă gândesc la ca. - v

Şi uit'-te de ce: Azi, e vorba de o măsura care,

potrivit cu prerogativele noastre de ţară independentă, ne este impusă de bancherii oVrei ca condiţie sine cjiut nou, pe lângă fj Ia sula afara de comision, ca .să ne acorde" împrumutul pe carc-1 negociază la Paris. Je.au Th. Florţscu ut i i i u i K i r preşedintelui noş-

torii insă/.. Străzile sunt pline. Dece se scumpeşte traiul, d'aia îi vad mai graşi. Ba unu, cari înainte îţi arata mâna ciungă şi murdară, azi, aceiaş mână ţi-o prezintă în mânuse fâra degete. Dai bucuros, dai fără scârbă ; plus compătimirea, simpatia omului orgolios ca se găsesc Indivizi cari suferă şi mai mult decât el. Popescu, se zice, a spus odată unui cerşetor:

Te văd tânăr, voinic şi sănă­tos. Dece nu înveţi o meserie?

Aş învăţa CU plăcere, daca dum­neata ai -putea să-mi indici una mai bună decât asta.

Nu. vă mai interesaţi de alţii. Cre­atorul ştie ce face. Aţi văzut vreo vrabie moarta tic foame din cauza scumpitei traiului ?

Nae D. Tăranu

Revista „FURNICA" Propriatir: N. D, ŢĂRANI)

Apare de două oti pe săpiă.r.3nă : Lunca şl Vinerea , Preţul : 50 b a n i toata

Abonamentul: 50 lei po an; 25 lei. pe şease luni; 12.50 pe trei luni, plătit înainte prin

mandat poşta!.

Adresa: Revista .FURNICA" — Rucureşti

tiu de consiliu. Fiind, dar, în joc, un interes superior la debutul Romî-niei Mari. necesitaieu invocată de Ca­saţie ţine loc de toată filosofia Drep­tului. Decît e vorbirea că, niîine, se poate prezintă alt caz de necesitate, şi atunci mă tem ca magistratura înal­tă, avîud să-şi schimbe cămaşa, va fi silită să-i rupă gura, ca sa nu ră-miie neprimenită fiindcă pe unde o scoate toată lumea, n'ar mai ieşi.

Uit'-te speţa, de-o pildă: pe fie­care zi, aţi văzut, poliţia prinde sau e iu urmărirea hoţilor cari fură dela madam Sură Cacâlâ zeci 'de mii de lei ; ori a profesoiilor cari falsifică certificate de studii pentru elevii pa­ra lîi; sau, iu fine, a diviziei de puu-guşi cari, la Ploeşti, aveau, in de­pozit, mărfuri furate pentru jumătate de milion. Daca. acum, unul din a-ceşti profesionişti s'ar prezintă cu re­curs la Casaţie şi ar zice:

Innaltă Caute, eu, de meseria mea am fost proprietar urban. Nem­ţii, cînd au fost aduşi aici de către Hiescu, Marghiloman, Dobrovicz şi ceilalţi Lupu Kostachi, mi-ati devas­tat tot avutul şi acum sunt pe drumuri, cu nevastă şi cu copii. Fiind ca nevasta 'mi-a plăcut acum două­zeci de am"; şi fiindcă pruncii, fără să fi reclamat vre-uu drept la viaţă, s'au născut depe urma plăcerilor melc

sunt dator să-i hrănesc şi sa-i îmbrac. Nu mai am, însă, nimic pe faţa pâmîntului ; şi, cum. la vîrsta mea, n'ain vreme să învăţ o meseria

care cerc cunoştinţe, am vrut să lift* brăţişez pe aceea de măturător, sin­gura care nu reclama nici studii, nici aptitudini speciale.

Ca să ies în stradă, însă, spre a-mi exercita profesiunea, cu cinci Ici pe zi, cînd se va hotărî primăria să

pe uliţă stârvurile cailor inexorabilii necesitate de : . . . ISO ici ;

120 det to; 60 idem ; 45 -

ridice de morţi, a m

iţari . . . . r h i n t e a n . . cămaşă. . . i n e x p r i m a b i l i tîrn amnar . Urbei . cremene opinci . Suma din faţa 300 de lei, adică

Ici noui cinci sute Fără această suma, tara sa mai

vorbesc de tirania gurci şi de ne­cesităţile inexorabile alo celor d'a-casă, desfid pe d. prim-preşedinte, cu tot respectul ce datoresc supremei justiţii a ţăici melc, să se încumete a îmbrăţişa, fie şi vremelnic, cariera modestă dar onorabila de măturător de stradă şi. fără', la îndcmînă, cu rostul de sănătate care mă tace, totuşi, apt do a ciştiga plinea dc toate zilele, familia mea ar nutri dc foame, cea mai ruşinoasă moarte pe caro o poate concepe un spirit per­vers în epoca aceasta democratică, cînd oligarhia de pretutindeni a mu­rit ochită cu ţarul tuturor•'spîuzurâ-torilor, cum foarte bine zicea Miilea pe cînd muscalii trimiteau aici mi­niştri săraci.

In această situaţie, sugrumai de sărăcie, am furat 500 do Ici ca să rămîn în viaţa cinstita, cit şi familia mea. Necesitatea în caro m'aiu aflat, nu din voia mea. .era.; cum vedeţi domnilor judecători, aşa de imperi­oasă, încît mă punea în dilemă: sa fur sau să-mi ucid familia şi, cum din doua rele, omul onest e dator sa aleagă po cel mai mic, am furat. Pentru aceste motive, iu acord per­fect cu jurisprudenţa constantă a ace­stei înalte Curţi, vă rog sa binevoiţi a casa sentinţa curţii ele apel, care, in indulgcuţa-i creştinească, m'a mi­luit cu şase luni de puşcărie.

Or, mă apucă fiorii şi acum cilld mă gândesc la situaţia recurentului şi rin pot dormi cu gândul la emoţia prin care trebuie să treacă judecata, cînd, ascultîpd pledoaria măturătoru­lui dc stradă, ar vedea câ-i dă oala 'n foc, pe cînd ea, judecata, n'ar pu­te-o trage la o parte fiindcă e cu... paiul în ochi.

Să te ferească Dumnezeu sa ai do judecat procese in cari necesitatea c unicul substrat juridic a! cazului.

CTinţău

SFÂRŞIT DE CEARTA

Tu, cu caracterul tău, ar fi trebuit să fi nevasta unui imbecil! Bărbate, ursita s'a îndeplinit!

Desen de F. Ş i r a t o

T I N E R E Ţ E !

— Cum, dragă, acum îl vezi?... d'un ceas de când se ţine după noi! — D'aia îmi mirosea a coşciug!

Desen de. F. Ş l rato

f OPESCU & Comp —• Adaptări. —

Lc actualitate. Vi iele Slint lalele fiindcă -iui se

găseşte .nutreţ sau e prea scump. Pă­sările sunt ucise ca sa nu moară tio foame, porumbul care le servea îna­inte de hrană abia îndestulând sto­macul ţăranului şi mahalagiului ro­mân. Omul, redus de război la Ul­tima gaură a învingătoarei de curea, omoară în dreapta, omoară iu stân­ga, omoară cei cade în mâna. Ba anii omoară chiar şi oameni. La ur­ma urmei ' judecă ei da ce buri să scapi de război, ea sa pieri de i-nanijie.

Dar câttd n'ai nici gâşte, nici raţe, nici boi şi nici măcar curajul să €-sasinezi pe semenul tau, atunci ce faci?... Să vă răspund tot eu: faci. economii.

Francezul spune: ,,Pomana dreaptă o ineepi cu tine' 1. Economiile se fac contrariu: le începi cu alţii.

Primul animal domestic care tnt-e.şte nu numai în curte dar şi în in­timitatea stăpânului, este sluga. Aşa dar: şo pâ ea! Dă-o afară ea să raci economie! Găseşte ea alt stăpân care îi \ a aplica acelaş sistem, minus leafa. Procedaţi întocmai, dar nu va lăudaţi în gura mare, ca fariseii depe vre­mea lui Isus Hrislos. Ca ci iată cc-am auzit deunăzi dela două cocoane cari se oprise la trăncăneală pe un colţ dc stradă :

— Bărbatu-meu, sâracu, face ce poate dar tot nu ne-ajungem. Seum-petea c teribilă ! O servitoare am avut, a stat uu an şi-apoi a trebuit să-i dau drumul că n'avea ce mânca.

Numai o servitoare?!... Chipu­rile noi, anul trecui, am avut două­sprezece.

Douăsprezece! ! - D a : câte una în fiecare lună. lată un ea/, când chiar daca ai o

singură servitoare, tot n'ai făcut nici o economie. ^

Mcdiocra ţ ia .

Biroul zizie a lenevie. D-nul şef a plecat mai adineaori, târând până la uşe un oftat lung ce avea aerul să nu se mai isprăvească: s'a dus la tribunal, unde are prima înfăţişare în procesul de divorţ cu nevastă-sa.

Copiştii, rămaşi de capul lor... (Vai de capul lor!) A fost destul ea unu să ceară in gura mare:

Cine are o ţigarc? Ca toţi ceilalţi sa-i răspundă ho­

hotind, în cor: {'.ini: are o ţigară, îi dăii un băţ

de chibrit! Problema rămasa uerţzoivată mul­

ţumită lui „voim lorgu", sub şeful, care intervine autoritar; /

Aţi început să sbicraţi ca v'au-de. la Paris... şi c ruşine: sa mă faceţi de râs tocmai acum, când e a-proape sa se iichec pacea!

Ei aşi! - sa sclifoseşte Va-xilescu. Mai întâi, nici nu ştii unde-i Parisu.

La cinematograf... - răspunde loflexu în locul subjşefului: chiar ieri am fost de 1'am vitzut.

Copiştii sgâiese ochii clevetififlu-şi limba 'u gura ca şerpii: ho-ho ! ho-ho!.. .

D-nul sub-şef lc svârle o privire severă dc seif, stinge ilaritatea nu­mai cu trei cuvinte:

Sunteţi nişte măgari! Apoi, eând gUriîe s'au închis ca

uu ceaslov cu scoarţe groase j fii uu umblu ca voi haimana

pela toate cinematografele ; eu am văzut Parisul iu carne şi oase! Ala oraş civilizat, uu Bucureştii...

D-le sub-şef, imi viaţi voie... vă 'nşelaţi. La Paris sunt peste trei sine mii locuitori analfabeţi şi aproape q jumătate milion cari nu ştiu boabă franţuzeşte.

Taci, mă... mincinosule! Vrei să ne prindem... p'o li-

gare ? . Admis! Probe, Georgcscule?

Copistul seoate un ziar din bu­zunar, citeşte în gura mare:

.,La Paris se găsesc peste trei sute mii copiii in vârstă de trei ani..."

Auzi, d-le sub-şef? Aşlia sunt analfabeţii...

Continuând cititul : şi-aproape o jumătate milion

copii dc ţâţa.. ." Cari nu ştiu boaba l'rauţurcşte.

D-^c sub şef, am câştigat pariul: ţi-garea...

Ca le-ai ars ! urla furios corul copiştilor mulţumiţi că d. sub-şef a mâneai o păcăleală. .

Nae D. Ţăranu

Un viţiu şi o virtute - Capi to l d in „ L u p t a c o n t r a v i ţ i i lo r -

Niciodată timpul n 'a fost ma i pro­pice pentru combaterea viţiilor şi pro­pagarea virtuţilor, ea timpul de faţă ; vom ziee mai kitâi : de oarece fiecare din noi simte solemnitatea momen­telor prin care neamul nostru tfece, şi astfel se simte şt el, individul, înălţat sufleteşte, - iar după ee am plătit acest tribut ipocriziei, vom a-daoga: şi fiindcă e greu sa pâca-tueşti când Dumnezeu ţi-a ascultat mai mul; ea oricând rugarea din Ta­tăl nostru: ,,şi nu ne duce pe noi in ispita", şi e uşor sa fii virtuos dupa vorba Romanului : „Posteşte", robul lui Dumnezeu, ta u'ate ce nimica".

Astfel, mă mir şi nu nia mir, iă tocmai acuma, nu mai văd nici uni

din asociaţiile c«-şj propuseseră să ne fericească prin stârpi rea funestelor de­prinderi a tuturor ismelor, inclusiv rachiu! de ism.i creaţă, nu lc mai văd, zic, desVoltând acea activitate de odinioară, care sc manifesta prin întruniri hebdomadare de cari apos­tolii ei înşişi se pare că aveau ne­voie spre propria lor reconfortare mo­rală, nici reapărând interesantele re­viste ca „Antialooolul", etc., ale că­ror sumare erau foarte citite la ru­brica: „Cărţi şi reviste" a ziarelor. Nu mă mir, fiindcă pe lângă scum-petea hârtiei este şi raritatea mijloa­celor dc perdiţiune, cari pot explica, pâini la uu punct, suspendarea, pana, la alt: pune!, a acelor propagande, şi. mă mir, deoarece ştim cu- toţ i i că e iu firea omenească să pornească eu atât mai multă străşnicie la luptă, cu cât izbânda îi apare mai uşoară.

Ce-ar fi mai uşor, îutr'adevăr, în zilele acesteia, decât să propagi unele virtuţi, precum: aceea a sobrietăţii, a mortificării corporale; după-pilda oamenilor sfinţi şi a martirilor tu­turor naţiilor şi* religiunilor, si chiar după pilda acelor reformatori propo­văduitori ai „reîntoarcerii la natură", pentru cari croitorul, eismarul sau bărbierul erau agenţi inutili, şi chiar răufăcători, ai unei civilizaţii de co-rupţiune şi desfrâu? Sau să combaţi alcoolismul devenit imposibil, ca şi iiieotiuismul şi celelalte atâtea - Us­iné de cari spuneam, -, adică devenite imposibile, cu excepţia unei infime minorităţi, ce singură şi-a mai putut păstra posibilitatea tuturor acestor-isme, inclusiv cişmele sau ismenele?

l 'n singur viţiu ar mai fi rămas doar greu tje combătut, şi o singură virtute eu anevoie de propagat, d a r

se vede ea pentru lucruri atât dc di­ficile nu există elemente cari să poată constitui o asociaţie, -'- toate „ele­mentele" fiind rechiziţionate pentru necesităţile alcătuirii celor o mie şi unul de partide, cari toate vor să' facă fericirea neamului după axioma : „Chà,rîté bien ordonnée commence par soi-même".

Viţiul ar fi : lăcomia dc câştig a acelei minorităţi,'' iar virtutea: răb­darea imensei majorităţi, lată doua lucruri cari, imul spre a ii combătut, altul spre- a fi propagat, ar reclama sforţări supraumane. Căci dacă se ştie că lăcomia de câştig e ceva pro­fund omenesc, se ştie dc asemenea că răbdarea e virtutea măgarului. Şi dacă e greu 'să-1 opreşti pe om de a fi om, nici nu-1 poţi sili, aşa la infinit, să fie măgar.

De unde ar urma ceva ee nu mai pot să spun, până la supiimarca emzurei. Ion Grămăticii

Sùïfîçcltsle ţi explicaţiile itusltaţii-Jur din aeesi număr suni dale de N. D. Ţăranii.

T U T U N U L

Sc vede "ă şi la Rogi с funcţionează и comisie de aprovizionare, de v r e m e Ofi lucrurile sc pCtreC şi aci aidoma ca la... cealaltă.

La cea dinti.iu, sc fixează preţ maximal, pentru fasole, spre pilda : doui lei kilogramul - dar in piaţă n'o găseşti nicăiri. Data, insă, ai tre­cere la vreunul din oamenii lui Dumi-trescu-Militari, atunci te baga in d o s şi-ţi faco batirul de ţi-o da cu şapte lei.

Aşa se petrece cu cartofii, cu mă­laiul, cu carnea • • .pînâ şi cu punea. Pe preţul comisiei, capeţi, dacă' cum­va nu ţi-ai pierdut cartela, cincizeci de dramuri de pîine, necoaptă şi fără sare - dar daca plăteşti opt Ici (ie bucată, ai cite vagoane-ţi trebuie.

Mai drept, mai cinstit şi mai Fi-loţim nici ca se poate.

Dar cu Regia n'avcm nici măcar mingîicrea a s ta . Fabrica de mahorcă e administrată de d. Kiriaccscu, poate cel mai cinstit om din ţara romi-uească; miuistrul-direetor al Regiei este vrednic şi priceput, o - ştiu din cunoştinţă personală, cum nu sunt zece slujbaşi in Romînia Marc - şi, totuşi, lucrurile, la Regie, merg ca la manutanţă, ca la ministerul de in­dustrie, într'im c.uvînt ca in pinii, la prăvălia acaparatorilor.

Sunt silit, dar, să povestesc aci ceeace ştie toată lumea, incluziy, prin excepţie, chiar cei dela monopol.

In ziua cînd se dă debitanţUor tu­lim, nici un debit nu e deschis fiindcă oamenii sunt, cu sacii, la de­pozit; a doua zi, toate debitele simt deschise dar nici unul n'are tutun, liindcă s'a vilului din ajun. Din ziua, dar, cînd se împarte la debifanţi pro­dusele Regiei şi pînă în ziua cînd sc împart iar, şi pe urma mereu, (ie luni întregi, pîuă cînd vor pricepe cei dela Regie că nu mai poate să meargă aşa, nu se găseşte, la debite, o ţigară, un pachet dc tutun sau o cutie de chibrituri. Dar, in schimb, cîrciumarii dela ţară au chibrituri că-căiău, şi vînd cu un leu cutia ; aca­paratorii, la mahala, desfac tutunul de calitatea a patra cu trei lei pa­chetul - iar chelnerii de prin ca­fenelele din Bucureşti, mii de ţigarete de damă cu treizeci şi cinei de bani bucata.

înţeleg că ministrului de finanţe nti-i pasă de chesatul aresta, pentrucă, sijîrcit cum e, nu s'a dai ia darul fumatului ; dar noi, cei cu meieahnă, nu ne putem da în lături dela obli­gaţia patriotică de a ghiftui bugetul Regiei ; e, prin urmare, dator sa gă­s e a s c ă o soluţie: ori atribuie, fie­cărui cap de familie, pe bază de atis-weiss, raţia de ţigări pe care o va hotărî consiliul de adminiatraţie; ori lasă şi distribuţia tutunului tot p e mînă colonelului Barca, cel care nea înţărcat a« piine.

Ai' in.ti li o soluţie intermediară : să liiuieaîă la toată lumea, nu numai anora. i.'iiu de ţigări, • dar nu \ i îndemn Să vă faceţi iluzii asupra a-cesfei soluţii, pentrucă alîta e dc pu­ţin demoeralt ministrul de finanţe in­cit un â'ar ţine de cuvînt chiar daca v'ar făgădui.

(ăi bectimis ea d. Chiriaceacu, ră-mîne făra sens si sfatul d-lui Carp : „răbdare şi tutun" singura vorbi istorică a celui mai marc bărbat de slaf din ţinutul Tibănestilor.

Giubek

CUSUTE CU A Ţ A A L B A

Iu vremurile acestea mai grele de­cât răspunderile d-lui ionel Brătianu şi mai tuiburi decât chestiunea I o-rontalului, eu nu ştiu decât două ca­tegorii de oameni demni de a fi in­vidiaţi, pie toata suprafaţa Românici-Mari: 1. bolnavii dc diabet, cari n'au nici voe să consume zahăr â bd lei kilogramul, şi 2. cetăţenii cari n'au nevoie să călătorească pe Căile Ferate Române.

Dar, in vreme ce bolnavii de dia­bet plătesc situaţia lor privilegiată de a nu suferi după urma cri/ei dc za-har, eu oarecare neplăceri... senti­mentale ; cetăţeni cari n'au ocazia sa călătorească pe Căile Ferate Române, departe dc a ..plăti" ace: stă fericire, mai economisesc şi tas i respectivă a biletului de tren.

De altfel, încă depe timpul ncu-tralităţei, trenul României era obice­iul unor numeroase controverse şi discuţii: ,,Vinc, e pe drum, a în­târziat, nu mai soseşte"... Acelaş lu­ciu sc Întâmplă şi astăzi, când hotă­rârea de a pleca la Canada pe jos e mai puţin eroică decât aceea de a călători pâhăja Pcriş pe acoperişurile vagoanelor... Erau, odinioară, în ţara româneasca tot felul de trenuri, şi aşa niai departe. Azi nu mai există decât un singur fel de trenuri: tre­nuri... de plăcere. Existau altădată tot felul de servicii la căile ferate: telegrafice, telefonice, de mişcare. Ac­tualmente numai exista decât un sin­gur fel dc serviciu : serviciul de... ne­mişcare.

E şi acesta un rezultai al reali-zărei idealului nostru naţional. Cât făceai altădată dela Bucureşti până la graniţă? Patru ceasuri, cu trenul de Arad. Acum te sui în gara dc- Nord Miercuri şi te dai jos la Plocşti, Du­minică, ^ dacă nu te-a dat mai re­pede jos de pe scările vagonului vre­un stâlp de pod, - şi exclami cu ad­miraţie :

Mare e România Marc, dom­nule', pe onoarea mea !

•Lucrul nu trebuie sa ne mire, de oarec< însuşi d. Pkerekyde, im erudit ,,maccu"-giu a exclamai in ultimul consiliu de miniştri:

CiCA. . . Şl . . . C i C A Fiecare /ticni •are două fi te. Să nu priveşti lucrul doar din Incul Iau. Aspectele duble pol fi şugubeţe. Inul cică'i bine, (diu! cică'i rău.

Domnişoara Milo rcfiiz'o moşie, Un om cn parale, şi ia un ţingău. Dcacord prelenă: nţii oare cum să /,'.-:' ("nul cicu'i bine, aflu! cică'i rău.

Ari dăm ovreimei incclălcnirc. ('.uza se. revoltă Dar dom Radă răii Declară că asla'i marc fericire. Unul cică'i bine, altul ricăi rău.

Dalbului se plânge ~ia'l trădează soaţa. Dar d'altă părere c amantul său, Şi o'mpărtăşeţte şi muerea hoaţa.. Inul cică'i bine, altul i'ică'i rău.

Germania, care a rămas o silrcaulă, Ţipă şi sc plânge, face lămbălău. Şi din contră căuta azi voioasa Franţă. Uliul cică'i bine alini cică'i rău.

Făcu chel nea Lincu. s'a'nlrecul cu gluma La o căi-ciumioară dela Făgădău. K bolnav, ('răşinarul sbui dă, 'şi facu suna, l'uu! cică'i bine, uliul cică'i rău

Domnul Bcalianu c azi la pidcre. I'u takisl dărjstrigă : -,.Jos cu-acesl că/au !* Liberalul insă zice: - „Ce jilăcere'." i'mil cică'i bine, altul cică'i rău.

Contele de Tekirghiol

La „Chemin de fer" toată filo­zofia e s.ă şiii să te... opreşti la timp !

Printre numeroasele reforme pe cari direcţia C. F. R. Ie-a introdus •in ceeace -priveşte circulaţia trenuri­lor e şi aceea a suprimărei luminci din vagoane. (Măsura luată cu mult mai îna inte ca guvernul să suprime Lamina d-lui C. Stere).

lata pentru ce veci in. mea, niadant Chiostăque. silita de împrejurări să-şi trifneată .singura odrasla, pe domni­şoara Fifina, până la Ploeşti, s'a în­grijit din vreme să-i pună în geaman­tan şi o lumânare de spermanţet, „ca sa nu-şi bage biata fala degetele, in ii] ochi, toata noaptea."

împrejurarea a Vrui insă ca dom­nişoara Chiosfcque să călătorească"în tovărăşia urnii amabil locotenent de cavalerie, care fiind de părere ca lu­mina de luminare ,,strică vederea", a făcut tot ce î-a stat în putinţă pentrucă tânăra călătoare să nu se plictisească nici pe întuneree.,.

Alaltăcri, domnişoara Fifina, s'a în­tors dela Piocşti. Pc când, îşi desfă­cea bagajele, madam Chiostequc zări lumânarea pusa la plecare, neatinsă.

•-• Bine, Fifino, n'ai folosit lumâ­narea pc drum? întrebă dumneaei.

Nu. mama, n'am mâi avut ne­voie de ea ! răspunse roşindu-se. Fifina, cu gândul la amabilul loco­tenent dc cavalerie.

(Oamenii de ştiinţa vor explica mai târziu cum poate un locotenent să ţină loc de lumânare ; deocamdată să zicem că mica noastră istorioară n'are nici o „morală").

POLITICA... CURATA

Chicoane Aleea, te speli dija pe picioare?! — Trebue, dragă Moki: am primit o scrisoare dela şehi şi vreau

sa'i răspund. *• Desen de F. Ş i ra to