Franz Kafka

Opera lui Kafka se caracterizeaza printr-o viziune halucinanta, grotesca, tragicomica asupra realitatii, caracteristica expresionismului si suprarealismului. Naratiunea evolueaza labirintic si fragmentar. Naratorul este unul impersonal, subiectiv, neomniscient, relatand faptele strict din perspectiva protagonistului, la persoana a treia. Prin urmare, viziunea acestuia asupra lumii este una limitata. El nu are acces decat la gandurile protagonistului, intentiile celorlalte personaje ramanand un mister sau putand fi doar intuite. Temele abordate sunt alienarea, dezintegrarea relatiilor interumane (Metamorfoza, Verdictul), complexitatea absurda a birocratiei in care personajele devin victime si raman blocate intr-un sistem eronat (Procesul, America, Colonia penitenciara), imposibilitatea omului de a intelege sensul propriei existente (Castelul, Marele zid chinezesc, Un medic de tara, In fata legii). Forma predilecta este parabola, o poveste in spatele careia autorul ascunde niste adevaruri care trebuie decodificate. Kafka foloseste frecvent ironia si satira pentru a condamna idealurile marunte ale unei societati burgheze care nu-si constientizeaza propria absurditate. Sentimentul creat este unul tragicomic, iar mesajul, incifrat si inaccesibil, poate genera multiple interpretari. Situatiile din romanele lui Kafka sunt experiente totalitare care devin emblematice, referindu-se la administratie si birocratie. In societatile totalitare totul este controlat, pana si aspectele intime ale vietii. Acest lucru creeaza complicitati absurde. Proza lui Kafka este initiofuga, nu finala, aflandu-se intr-o perpetua fuga de situatia initiala si prin urmare nu isi propune sa se incheie cu o concluzie. Incipitul kafkian este de multe ori punctul de greutate al intregii opere. In general, locul actiunii nu este specificat, ceea ce ofera operei lui Kafka universalitate; se pot intui insa, in linii mari, regiunile geografice pe care unele lucrari le revendica: Europa Centrala (Procesul, Castelul). Din punct de vedere tematic, multe opere kafkiene se afla sub triada lege-vinovatie-pedeapsa. Legea imperativa dar incognoscibila, arbitrara si absurda (ca in Procesul si Castelul) este forma prevalenta prin care mitologia obsedanta a tatalui se manifesta in imaginarul lui Kafka. Vinovatia personajelor nu este mereu evidenta, ci fie se subantelege (Procesul, Metamorfoza), fie este indusa printr-un proces de culpabilizare (Verdictul). Pedeapsa este mereu exagerata si inevitabila. De aici deriva subtema relatiei complicate dintre tata si fiu. In Metamorfoza si Verdictul este exprimata vehementa cu care tatii isi revendica inapoi statutul de capi ai familiei, nepermitand sa fie inlocuiti de fii in acest rol. In centrul conflictelor dintre generatii stau asadar echilibrele de putere si transferul de autoritate. O alta tema importanta este alienarea manifestata prin izolare fizica si emotionala (Metamorfoza) sau indepartarea omului de propriul temei (Castelul, Marele zid chinezesc). O tema aproape omniprezenta este birocratia care insumeaza multe dintre problemele mentionate anterior: alienarea, futilitatea, teroarea, autoritatea, culpabilizarea si legea arbitrara.Procesul prezinta episoade discontinue din viata lui Josef K., prim procurist la o banca importanta, pe masura ce o vina din trecut, sau poate chiar inexistenta, ii aduce succesiv arestul la domiciliu, interogarea intr-o sala de judecata si pedeapsa cu moartea. El se considera total nevinovat si din acest motiv, intrprinde prea putine masuri pentru a contracara amploarea procesului, cu toate ca procedurile legale ii permit un grad de libertate. In timpul primei interogari, Josef K. se dezlantuie intr-o tirada, ce ii va fi defavorabila ulterior, impotriva metodelor dezonorante si absurde ale justitiei. Abia mai tarziu, Josef K. indemnat de unchiul sau Karl, apeleaza la serviciile avocatului Huld, care se dovedeste a fi inutil. Ulterior, se indreapta spre pictorul Titorelli, un bun cunoscator al justitiei, care-i dezvaluie ca procesul se poate finaliza cu trei feluri de achitari: una reala (foarte putin probabila), una aparenta sau una taraganata la nesfarsit. Absurdul situatiei culmineaza cu parabola In fata legii pe care un preot i-o povesteste protagonistului intr-o catedrala pentru a scoate in evidenta faptul ca legea este si ramane inaccesibila ratiunii. Prezenta unor episoade de iubire scurte si spontane subliniaza lipsa de angajament sentimental al protagonistului. Josef K. se simte atras de domnisoara Burstner, o chiriasa intr-un apartament vecin si de Leni, asistenta avocatului Huld. Capitolul final al romanului este tragic si teatral: doi domni il executa pe Josef K. cu un cutit de macelar, iar eroul se supune fara impotrivire destinului sau si accepta sa moara ca un caine. Procesul poate fi comparat de cititorii sai cu procedurile legale ale denunturilor si proceselor de fatada specifice Blocului Estic. Procedurile legale descrise in acest roman reflecta intocmai justitia Imperiului Austro-Ungar, unde sistemul era mai degraba inchizitorial decat adversarial: judecatorul nu era un arbitru impartial, ci mai degraba se implica total in acuzarea inculpatului. Kafka intentioneaza sa decredibilizeze si sa ridiculizeze justitia defectuoasa din acea perioada. In capitolul Primul interogatoriu, judecatorul il confunda pe Josef K. cu un zugrav, iar in capitolul In sala goala, juristii nu se ocupa cu studiul documentelor legale, ci cu lectura unui roman pornografic intitulat Torturile pe care Grete le-a indurat de la sotul ei Hans.Procesul este un exemplu cat se poate de evident al unei justitii defectuoase, absurde, ce da nastere la o intreaga retea de complicitati din care individului ii este imposibil sa iasa. O simpla greseala birocratica declanseaza o situatie confuza care la randul ei ruineaza o intreaga existenta. Josef K. este prins intr-un cerc vicios, acceptand in cele din urma pedeapsa unei vinovatii inexistente. Tema abordata intentioneaza sa demonstreze ca in societatile totalitare destinul individului este controlat si dirijat de sisteme birocratice absurde. Dintre cele trei mari romane, Castelul este cel mai complex si cu cea mai mare diversitate de personaje. Sosirea protagonistului intr-un sat la poalele castelului, dupa ce este informat de numirea sa in pozitia de arpentor, marcheaza intrarea intr-o lume a absurdului birocratic. Nefiind primit in Castel, i se solicita autorizatie pentru a innopta la han si orice intalnire cu seful sau, Klamm, ii este blocata. Desi i se confirma telefonic si in scris ca isi va lua in primire postul cat mai curand, afla de la primarul satului ca numirea sa este o eroare deoarece Castelul nu are nevoie de arpentori. Lui K. ii parvin totusi, prin curierul Barnabas, mesajele sefului sau Klamm prin care acesta il indeamna sa persevereze. Mai mult, doi tineri incomozi si infantili, desemnati de Castel primesc ordin sa-l secundeze. Actiunea se amplifica prin bizara poveste de iubire dintre K. si Frieda, o chelnerita de la Curtea Domneasca. Frieda, amanta lui Klamm, ii permite lui K. sa-si intrezareasca seful printr-o gaura in usa. K si Frieda se logodesc si traiesc impreuna in conditii vitrege in sala de gimnastica a unei scoli, unde K. este angajat provizoriu ca om de serviciu. Logodna se rupe cand Frieda isi da seama ca pentru K. nu reprezinta decat un instrument pentru a patrunde in lumea Castelului. Romanul, neterminat, continua cu zadarnicirea eforturilor lui K de a ocupa pozitia promisa.Nuvela Metamorfoza este considerata reprezentativa pentru literatura moderna fiind plasata de critici in centrul canonului literar European. Transformarea lui Gregor Samsa, un comis voiajor oarecare, intr-o insecta monstruoasa este descrisa ca un fapt firesc care nu necesita explicatii sau argumente. Samsa isi pierde slujba, statutul social si sprijinul familiei, nu-si mai poate comunica gandurile si se retrage intr-o izolare fortata, insa sentimentele sale raman profund umane. Traieste iluzia ca va reveni la forma initiala, il preocupa viitorul familiei, ii este frica de reactia sefului, il incanta muzica Gretei si chiar manifesta un interes aproape obscen fata de tabloul doamnei cu boa de blana. Tragedia lui Samsa consta mai ales in faptul ca nu mai poate tempera reactiile haotice ale celor dragi. Mama sa lesina cand il vede redus la stadiul de animal, iar tatal sau il brutalizeaza de fiecare data cand incearca sa se aventureze in afara camerei sale. Doar sora sa, Grete, pare sa manifeste intelegere si luciditate, dar tot ea este cea care in finalul nuvelei isi sfatuieste familia ca Gregor este o povara si ca a sosit momentul sa se descotoroseasca de el. Aceasta decizie a familiei se imprima in gandirea lui Gregor ca o sentinta. Privat si de afectiunea sorei, Gregor hotaraste sa se retraga dintr-o lume vrajmasa, unde se simte un parazit.Alienarea, dezintegrarea relatiilor interumaneIn Metamorfoza, Kafka abordeaza una din temele importante ale prozei sale si anume vehementa cu care tatii isi revendica inapoi statutul de capi ai familiei, nepermitand sa fie inlocuiti de fii in acest rol. In centrul conflictelor dintre generatii stau asadar echilibrele de putere si transferul de autoritate. Tatl lui Samsa sufer si el ometamorfoz. nainte de a redeveni capul familiei, el era un btrn neputincios i indolent, pe care falimentul suferit cu cinci ani n urm il redusese la un stadiu de pasivitate i dependen fa de fiul su. Gregor i amintete c l gsea de obicei ghemuit n pat, ostenit sau mbrcat n halat, eznd n fotoliu i c se slujea de un baston pentru a se putea deplasa. Dupmetamorfozalui Samsa, tatl ntinerete ntr-un mod spectaculos: se angajeaz la o banc, poart uniform albastr, strns pe corp, cu nasturi aurii i are o privire vioaie i tnr . Mai mult, i asum rolul de aprtor al familiei, mpotriva monstruozitii fiului, pe care l ine la distan cu lovituri de baston.O alta tema importanta este alienarea manifestata prin izolare fizica si emotionala. Gregor Samsa isi accepta cu supunere noua infatisare sperand sa revina la forma anterioara. Nemaiputand comunica cu familia, se retrage in universul sau restrains, dar continua sa manifeste sentimente profund umane. El continua sa se ingrijoreze pentru viitorul familiei, sa fie placut impresionat de muzica Gretei si sa fie afectat de discutiile familiei la adresaDezintegrarea relatiilor interumane este o alta tema abordata in Metamorfoza. Gregor starneste sentimente de repulsie in urma metamorfozei, relatiile cu familia sa degrandandu-se treptat. Pana si sora sa, Grete, singura care manifesta luciditate si intelegere, ajunge sa fie dezgustata de infatisarea lui Gregor si in final, isi sfatuieste familia sa se descotoroseasca de el.