]ordi Sierra i Fabra

KAFKASI)

pApusA cArAroARE)

Traducere din limba spanioldde Zenaida Anamaria Luca-Hac

EDITURA VREMEABUCURE9TI

2019

-

,,i*qffi' I h$'1';' '

,iffii,, rj

Murlurvrrnr

in primul rAnd, ii mulfumesc lui Cesar Aira, al

cirui articol ,,Pdpuga cildtoare" publicat pe primapagind ,,BabeLia" din El Pats,8mai2004, m-a fdcut sd

indrdznesc sd scriu aceastd poveste.in al doilea rdnd,le mulfumesc fetilei r6mase

anonimi gi autorului Metamorfozei perfttu o povesteatAt de speciald; ii mullumesc Dorei Dymant (sau

Diamant dupd alte surse), care a spus povestea; mul-

lumiri lui Klaus Wagenbach care a transformat-o inlegendi, ciutAnd fetila fir5 incetare, Precum 9i tutu-ror celor care au spus-o pAnd astdzi.

lordi Sierra i Fabra,Vallir an a, au gu st 20 0 4,

dupd 80 de ani de la moartea lui Franz Kafkn

76

CupnrNs

Primul vis, pdpuga pierdutX... ..................7A doua fantezie. Scrisorile Brigidei ......19A treia iluzie: lungul drum al pdpugii cdldtoare.....42Al patrulea surAs: darul .......60Corolar..... ............73Mulfumiri. ...........76

Pnrtvrur vrs, niruge rrnnnuri.

a.

Plimbdrile prin parcul Steglitz erau ca un bal-sam pentru el. $i diminefile, atAt de dulci... Perechitinere, premafure, perechi ancorate in timp, perechicare nici mdcar nu gtiau cd sunt perechi, bdtrAni gibdtrAne cu mAini pline de povegti 9i cu riduri plinede trecut, uitAndu-se dupd locurile cu soare, soldafidichisi{i, cu prestan!5, servitoare in uniforme impe-cabile, guvernante cu bdiefei gi fetife imbrdcali cuhdinule curate gi i:rgrijite, cupluri cu landouri cunou-ndscufi, cupluri cdrora le muriserd visurile, bdr-bafi singuri gi femei singure cu priviri ferite, bdrbalisinguri gi femei singure cu priviri neruginate, paznici,grddinari, vAnzdtori...

Parcul Steglitz mustea de viafd la acel inceput devard. Un adevdrat dar, o adevdratd binecuvAntare!

$i Franz Kafka absorbea aceastd viafd ca un burete,cdidtorind cu privirea, sufletul lui capta energiile dinjur, cdutAnd zAmbete printre copaci. $i el era ca toficeilal1i, solitar, cu pagii pierdufi sub acoperdmAntuldiminefii. Mintea-i zbura liberi, desprinsd de timp,care, acolo, se legdna toropit de linigtea din jur, jucAn-du-se vesel, in inima treciltorilor. Linigtea aceea...lntreruptd doar de joaca cclpiilor, de vocile mamelor

chemdtoare, poruncitoare gi prevenitoare, de cuvin-tele linigtitoare pe care le avzea mai aproape sau maideparte. Linigtea aceea... $i pldnsetul fetifei, nestd-pAnit, in hohote, neagteptat l-a ficut peFranz Kafkasd se opreascd. Stitea atdt de aproape de el, la cAfivapagi... gi nu mai era nimeni in jur. Nu se certase cuvreun copil, n-o pedepsise nici mama, nici mdcar nucdztse, pentru ci fetifa nu avea semne cd s-ar fi lovit.Sthtea qi plAngea, de !i se rupea inima, atAt de tristd,ci pe chipul ei pdreau si se fi adunat toate durerilegi toatd disperarea lumii. Franz Kafka se uitd in susulgi-n josul aleii. Nimeni n-o bdga in seam5. Nu eranimeni cu ea. O clipd nu qtiu ce sd facd. Copiii sunt opldmad[ delicatd, trebuie sh ai mare grijd cu ei. Suntun amestec de rAsete ce ugor se prefac in lacrimi giinvers, un amestec debdzdi,ci gi de energii vulcanice,de intrebiri ce nu se mai sfArgesc gi de incdp5lAnareepuizantd. Franz Kafka nu avea copii qi era deinfeles.Totuqi, sentimentul acela atAt de coplegitor... Fetifapdrea sd aibd doar cAliva ani. Ii era greu sd-gi deaseama cAli anume. VArsta fetifelor mici e un mister.Da, exact, tocmai acea vArstd de nedefinit, cAnd maisunt fetife, cu toate cd incep sd creascd. Era imbr[-catd curat gi ingrijit: ghetufe, pantalonagi, bluzd cuguler de danteld gi o pelerind trei-sferturi din careiegea o fustild cu multe volane. Avea pdrul lung,inchis la culoare, prins in doud codile incAntdtoare.Era frumoasd, ca toate fetifele. Frumoasd pentru ciera in primdvara viefii. Chiar dacd, acum, lacrimile iificeau chipul si pari ingrozitor de urAt. Franz Kafkardmase t5cut. Ce fXcea o fetifd atAt de micd acolo,singurd? Se pierduse? Dacd era aqa, trebuia s-o ia demAnd, s-o liniqteasci gi sd caute impreund un pazniccare s-o insofeascd. Dar cum sd se liniqteascd o copild

cAnd un necunoscut vine la ea gi-i vorbegte, o ia demAnd gi pleacd cu ea? N-ar fi mai riu? Nu, mai rdu arfi sd-qi vadd de drum, ca un iresponsabil, gi s-o lase inmijlocul parcului. Imprevizibili, copiii dqtia! $i plAn-sul ei atAt de sfAqietor... Niciodatd nu mai vdzuse sauauzise pe cineva sd plAngd atAt de tare. Se resemnd,pentru c5, uneori, viala nu te lasd si alegi. Ea e cea

care-li aratd drumul. Aga cd fdcu primul pas spremiculi, iqi scoase pdldria ca s[ pari mai pulin seriosgi igi lumind fafa cu cel mai frumos zAmbet. Cu toateastea, trebuie cd ardta de parcd-l durea stomacul, darnu mai avea ce face gi nici nu mai avea vreo impor-tan![. Franz Kafka se opri in fafa fetifei.

b.

- Bund!Fetifa se potoli pulin. Mai plAngea, dar nu chiar

atAt de tare. Ridicd capul gi didu peste el. ln dispe-rarea ei incrAncenatd nici mXcar nu-l vdzuse apropi-indu-se. Ochii ii erau ca doui lacuri ce se tot revdr-sau gi rAuri iegeau din ele curgAnd ca nigte torentedezldnluite, scurgAndu-i-se pe obraji pAnd in golulde sub bdrbie. Scoase doud-trei suspine inainte de a-irdspunde.

- Bund.

- Ce !i se intAmpld?Nu l-a privit cu teamd. Era doar inocenld purd.

CAnd viafa infloregte, toate sunt doar ferestre giugi deschise. in ochii ei, insd, vedeai, mai degrab5,durere, suferinfi, tristefe q;i o emofie adAncd ce pdreasd o fi adus la limita induririi.

- Te-ai pierdut? intrcbi Franz Kafka vdzAnd cd

ea tdcea.

- Nu eu.

Lui ii sund ciudat: ,,rr7l e1)" . in loc sd fi spus ,,rtt', ,ea zisese ,,n7J e1J" .

- Unde stai? Fetita a ardtat cu mAna undevala stAnga ei, in direc,tia caselor ce se zdreau printrecoroanele copacilor. Asta l-a ugurat pe salvatorulingrijorat de fetile pldngdcioase, pentru cX ardta lim-pede cd micula nu se rdtdcise.

-Te-a necdjit cineva?

$tia cd nu era nimeni prin apropiere, dar era ointrebare obligatorie gi mai ales in acele clipe deci-sive in care-i putea cAqtiga increderea. Ea dddu dincap in semn ci nu. ,,Nu eu". Era clar c[ cei care serdtdcise era fratele ei mai mic. Cum putuse o mamdresponsabili, veghetoare qi atentd cum ar fi trebuit sdfie, sd-gi lase copiii si se joace singuri in parg chiardacd intr-un parc atAt de liniqtit gi de frumos cum eraSteglitz? $i dacd el ar fi fost un monstru, un asasinde fetife?

- Agadar, nu te-ai rdtdcit - a vrut el ca lucrurilesd fie foarte clare.

- V-am spus cd nu eu - a suspinat micufa.- Cine atunci?

- Pdpuga mea.

$i din nou lacrimile, linute in frAu cAteva clipe,ii reapdrurd in ochi. Amintirea pdpugii o cufundddin nou in cea mai adAncd deznddejde. Franz Kafkaincercd s-o facd si nu mai plAngd.

- Pipuga ta? - a repetat uluit.- Da.Pdpuqd sau nu, frate sau nu, erau lacrimile cele

mai sincere si amare pe care le vdzuse vreodatd.Lacrimi ce trXdau o nelinigte ajunsd la culme gi o tris-tele nemdrginitd. Ce putea face? N-avea nici o idee.Si plece? Era prins in cercul invizibil al fetei atAt de

10 71

tulburate. Sd rdmAnd? De ce? Nu gtia cum sd vor-beascd cu o copili. $i mai ales cu una care plAngeapentru cd tocmai igi pierduse pdpuga.

- Unde ai vdzut-o ultima datd?

- Pe banca aceea.

- $i tu ce fdceai?

- Md jucam dincolo - gi i-a ardtat un loc unde sejucau nigte copii.

- $i ai stat mult timp acolo?

- Nu gtiu.Acelea erau, de buni seam5, intrebdri pe care le-ar

fi pus un polilist aflat in fafa unui delict, dar acolo nuera nici un delict gi nici el nu era polilist. Avea de-a facecu cineva care nici mdcar nu era adult. Asta il irrcurcdgi mai tare. Ciuddfenia furtAmpldrii il prindea din cein ce mai mult. Ar fi vrut sd plece, dar nu se indura. tlopreau fetila aceea gi abisul din ochii ei plAnqi. Ajun-gea si-i fi spus o sc:rzd., un ,,imi pare rdu" , gi acum arfi tr drum spre casd. Sau un sfat: ,,ar fi bine sd te duciacasd, fetito" . AtAt de simplu. De ce durerea unui copile atAt de puternicd? Situagia era cAt se poate de reald.Relafia unei fetile cu pdpuga ei e una dintre cele maiputemice din univers. O forfi iegitd din comun, pusdin migcare de o energie teribild. $i atunci, dintr-odat5"Franz Kafka se insenind. Era atdt de simplu... Celpulin pentru mintea lui de scriitor.

- Stai, stai, ce aiurit sunt! Cum o cheami pep[puga ta?

- Brigida.

-Brigida? Desigur! - qi incepu sd rAdd cu un rAsmai mult decAt convingdtor. Desigur, ea e! Nu-miaminteam numele, iartd-m[! Ce zdpdcit mai suntcAteodatd!Am atAta de lucru!

Fetila deschise larg ochii.

- Pdpuga ta nu s-a pierdut -ii spuse Franz Kafkabucuros. A plecat intr-o cdldtorie!

c.

Micufa il privi cu neincredere. Pentru ea, sur-priza era totald. Dar ea era, totusi, o copild gi cei micivor sd creadi. Au nevoie sd creadd. in lumea lor nuexisti neincredere, aqa cum existd in lumea celormari. Universul lor e plin de sori gi de luni, de un qirneintrerupt de zile pline de pace, de iubire gi de mAn-gAieri. Cel pufin acolo, in parcul Steglitz, in inimaBerlinului. $i in anul 1923.Franz Kafka ii susfinu pri-virea aceea, punAndu-gi figura lui cea mai bund dejucdtor imaginar - ceea ce nu fusese niciodatd. Cheiasuccesului, pe lAngd inocenla copilei, se afla in puterealui de a o convinge, in siguranla cu care avea sd-i vor-beascd gi in maniera in care ii va povesti ideea nds-trugnicd care ?ncepea sd se i se nascd in minte.

- A plecat in... cdldtorie? - a ingiimat ea.

- Da!Fiecare secundd pe care o cAgtiga era un rdgazpre-

!ios: ii l[sa timp sd-gi pldsmuiasci povestea in minte.

- $i unde s-a dus?

- Vino sd ne agezdm - qi i-a aritat banca cea maiapropiatd, liber6, acoperiti mai tot timpul de umbraunor copaci. Obosesc repede, gtii?

Avea 40 de ani, aga cd pentru fetild el era unbdtrAn. $i probabil cd, din cauza sindtdlii gubrede,chiar asta qi era in realitate. $i cum sd nu fie imbdtrA-nitinainte de vreme cineva care se retrdsese din lumegi iegise la pensie de un an din cauza tuberculozei?

S-au aqezat pe banci gi de indatd s-a simlit multmai ugurat vdzAnd cd izbutise si-i opreascd lacrimilemicufei sale prietene. in plus, nici cei care treceau pe

L2 13

ldngd ei nu-i bdgau in seamd. AmAndoi erau la add-post de toate privirile. Restul depindea de...

- $i te numeqti...? Se prefdcu el cd uitase.- Elsi.

- Elsi, desigur! Firegte, era pdpuga ta, pentru cdscrisoarea e pentru tine!

- Ce scrisoare?

- Cea pe care fi-a scris-o ca s5-!i explice de ce aplecat aqa, pe neagteptate, fird sd-!i spund. Dar, dingrab6, am ldsat-o acasd. Ti-o aduc mAine s-o citeqti,bine?

Nu putea gti dacd-l credea. Nu-qi dddea seamadacd avea tonul potrivit, convingdtor qi limpede gi,mai ales, vesel gi iipsit de griji. Totul depindea deacele cAteva clipe. Fetifa-l putea crede nebun. Tot agacum, la fel de bine, se putea agdlade o speranfd. $i eamai multd nevoie avea de speranfd decAt de realitate.

- De ce a plecat Brigida in cdlitorie fird mine? -fdcu ea un botic supdrat.

Era intrebarea pe care o aqtepta. Se simfea mAn-dru cd putea sd-i prevadd reac{iile prietenei sale,chiar daci numai cu o secundd mai devreme.

- De cAt timp era pdpuqa ta?

- Dintotdeauna a fost pdpuga mea.

-Agu, deci ! O aveai de-o viafd.

-Da.- Ei, atunci se expiicd!

- Ce?

- Mai ai frali sau surori mai mari?

- Da, am.

- $i e vreunul cdsdtorit?

- Nu, nu este.* O, ca sd vezi!

- Dar verigoara mea Ute, da!

- $i, cAnd s-a cdsdtorit, n-a plecat de-acasd, de lapdrinfii ei?

- Ba da.

- Pdi la fel a ficut gi Brigida. A ajuns la vArsta lacare pdpugile se emancipeazd.

Nu era sigur cd limbajul lui era inleles de fetifd,dar nu avea altul.

-Vreau sd spun c5" pentru noi tof, vine un momentcAnd plecdm din casa pirinlilor nogtri ca sd cdldtorimqi sd cunoaqtem viafa, lumea gi poate un viitor minu-nat...

- Mie nu mi-a spus niciodati.Elsi il urmirea imbufnat5, gata sd cadd din nou

in deznddejde.

-Poate sd fi uitat sau poate n-ai infeles tu.Fetifele vorbesc cu pdpugile lor? Desigur, nu

incape nicio ir-rdoiald. Dar fetilele cred ci pdpugile vor-besc cu ele? Sigur. N-o putea l5sa de izbeligte pe cura-joasa Brigida gi nici nu-i putea spune lui Elsi cd asa eraviafa. Nu era un comentariu potrivit pentru vArsta ei.

- Tocmai de aceea fi-a scris scrisoarea.Elsi ii cAntdri cuvintele. Unul cite unul. lncet-in-

cet, incerca, cu mintea ei, sd infeleagd noua realitate.Franz Kafka stdtea nemigcat. Dar ii era de ajuns sdvadd ochiqorii aceia care nu mai plAngeaw ca sd gtiecd era pe cale sd reugeascd. Fusese foarte convingd-tor. Cel mai ndstrugnic lucru poate ft crezut dac[ espus cu sinceritate.

- $i de ce v-a scris dumneavoastrd pdpuga mea?Era a doua intrebare cheie. $i, firegte, era pregdtit

pentru ea.

- Pentru cd sunt pogtag de pdpugi, a spus el fdrdsd clipeasc5.

1.4 15

d.Elsi rdmdsese mascd! Se lupta sd-giinfrAngd dure-

rea, strdduindu-se sd infeleagd realitatea cea noud.Cu toate cd nu era deloc sigurd cd totul era asa cumspunea el.

- Pogtagii nu aduc scrisorile acasd?

- Pogtaqii obignuifi, da, dar pogtagii de pdpugi,nu. Scrisorile pipugilor sunt speciale, pentru cd suntdiferite. Trebuie sd le inmAndm direct destinatarelor.Nu crezi cd pirinlii tdi s-ar mira foarte ca tu si pri-megti o scrisoare, tu care egti aga de micd? $i dacd,inainte de a !i-o da, ar citi-o ei, din curiozitate? Nu-iaga cd nu !i-ar pldcea?

- Nu.- Pdi vezi!

- Eu, oricum, nu prea gtiu sd citesc bine.Yezi - s-a agdfat el de prilejul pe care i-l ofe-

rea. Asta se intAmpld foarte des. Fetifele care primescscrisori nu le pot citi qi atunci o fac eu, le citesc scri-sorile cu voce tare. De aceea e nevoie de un pogtag depdpugi. E o treabi foarte importantd.

Izbutise s-o facd pe Elsi sd nu mai plAngd deloc.Copila qi-a trecut m6neca peste ochi ca sd-gi gteargdlacrimile care nu apucaserd sd se usuce. Din cAndin cAnd, igi ldsa privirea in pdmAnt, la picioare, darnumai pentru a se intoarce din nou la chipul pogta-gului de p5pugi.

Tristefea fetei era singurul lucru care-l mai ingri-jora.

- De ce nu vd duceli sd aduce{i scrisoarea?

- S-a fdcut tdtziu, imi pare rdu. Programul meude lucru tocmai s-a incheiat gi tu, de asemenea/ atcam trebui si te duci acasd, nu-i aga?

Elsi se uitd la ceasul din Turn.

- Limbile ceasului nu sunt incd impreunate -observd ea. Dar nu mai e mult. La ce ord incepefi sX

lucrafi mAine?

- La ce ord cobori in parc?

- CAnd cele doud limbi stau aqa - gi gi-a pus dege-tele ardtdtoare intr-un anume unghi ca sd-i arate.

- O, foarte bine! - a exclamat el. Chiar la ora aceeaincep gi eu. MAine o sd fii prima.

- 9i o si-mi aducefi scrisoarea Brigidei?Pentru nimic in lume Elsi n-avea sd uite de scri-

soarea aceea. Avea sd meargd acasi qi sd-gi petreacdtot restul zilei gAndindu-se la ea. Avea sd mdnAnce, sicineze gi sd meargd la culcare fdrd sd gi-o scoati dinminte. Nu mai avea nimic altceva de fXcut. N-o maiavea pe Brigida, dar ii rdmAnea mdcar o scrisoare dela ea. O micd mare lume. Franz Kafka era sigur c[ adouazide diminea![ ea avea sd se trezeascd qi sd facitotul ca de obicei: si se joace, si invefe, sd meargd laqcoald sau orice altceva fdcea ea in mod obignuit, dar,cAnd avea s[ vind ora, gtia ci va alerga s[-l caute inparcul Steglitz. Avea o intAlnire. Una pe care nu si-arfi inchipuit-o vreodatd.

- Sigur cd-!i voi aduce scrisoarea de la pipuqa ta.Ai incredere in mine.

Elsi sdri de pe bancd gi rdmase in picioare in fafalui. Pdru cd nu gtia ce sd facX. in sfArgit, fdcu un passpre noul ei prieten gi-l sdruti pe obraz. Era atingereagingagd a unui fluture.

-Atunci pe mAine, igi lud ea rdmas-bun.

- Desigur, gopti Franz Kafka emofionat.

e.

A vdzut-o trecAnd prin stAnga, indepdrtAndu-se,fdrd grabd, pas dupi pas/ cu capul in jos, mititic5

L6 17

gi fragild. Un fir de viafd. Dar atAt de puternic. Elsise fdcea din ce in ce mai micd. Mai intAi a inghifit-odepXrtarea, apoi erau oamenii care treceau pe lAngdea si care o ascundeau de privirile lui gi, in sfArgit...dispdruse. Dar nu gi din mintea lui. Numai atunciFranz Kafka pdru sd reactioneze.

- Dumnezeule! - iqi ridicd amAndoud mdinilegi-gi cuprinse capul in palme. Tocmai se vArAse intr-omareincurcdturd. Nu se temea de nimeni gi de nimic,dar da, se temea de o persoand micufd care abia dacdavea un metru, care putea plAnge de-!i rupea inimagi care-l privea cu ochii aceia atAt de pdtrunzdtori.Spuse ,,da" lx,:rei forfe coplegitoare ca aceea a inimiinoii sale prietene. Spuse ,,da" tJrrei rini profunde pecare i-ar fi putut-o face o intAmplare ca aceea.

Cu copiii nu te joci! Ce-i trebuia sd-gi compliceviafa! Dar, fdrhacea scrisoare, Elsi ar cregte cu cea maicumplitd traumd din cAte existd: crezdnd cd pdpugasa o pdrdsise. Dacd el ar fi dat greg, in sufletul lui Elsis-ar fi dezldnfuit frustrarea ndscutd din respingere.Dacd nu si-ar fine cuvAntul gi n-ar ajunge la intAlnirea doua zi cu scrisoarea promisd, Elsi n-ar mai credeniciodatd in natura umand. Era in joc o speranfd. Celmai sfAnt lucru din viafd.

FranzKafka simfi fur4icdturiin mAini: ii creqteauaripi de Icar care-l ridicau pdnd la acele lumi posibiledoar in mintea sa nelinigtitd gi neliniqtitoare, lumicare se ndgteau cAnd se apleca, cu pana in mAn5, asu-pra foii de hArtie qi ndscocea cele mai ciudate poveqtiinventate vreodatd. Era scriitor. Dar niciodatd nuscrisese scrisoarea unei pdpugi cdldtoare pentru fetilacare-i fusese stdpAnd pAni cAnd se despdrfiserd.

Se ridicd de pe banci pradi nervilor, literalmentecuprins de febra creafiei. Pentru orice eventualitate,