Anul II • nr. 4 (13) • 26 februarie 2009 • Se distribuie în localitãþile Fierbinþi Târg, Dridu, Maia, Brazii, Adîncata

În urmã cu doi-trei ani, am vãzut pe ecraneletelevizoarelor epopeea a trei porci mistreþi (de faptniºte purceluºi) care au spart vitrina unui restaurantde pe însoritul nostru litoral. Bietele animale au fosthãituite de poliþie ( dar ºi de jurnaliºti ) ºi într-un târziuucise, spre liniºtea turiºtilor cãrora le-a fost stricatãodihna unei dupã-amiezi de august. M-am întrebatatunci, aºa cum fac ºi acum, de ce porcilor nu le-afost solicitatã contra-valoarea vitrinei sau de ce nu aufost închiºi într-o puºcãrie de maximã securitate, caun exemplu pentru întreaga noastrã porcime. O paceedenicã s-a aºternut de atunci peste oameni ºi porci,într-un amestec binefãcãtor pentru România.

Dar a venit Þiriac ºi vânãtoarea lui boemã, cuavioane personale, cu pãduri personale ºi chiar cu

S-a închis sezonulde vânãtoare

porci personali, astfel încât nouã nu ne-a mai rãmasdecât sã ne lipim de gardul de sârmã ºi sã ne zgâim laei. Ziariºtii nu au pierdut nici de data aceasta ocaziade a face un mic foc ca sã iasã mult fum. S-au organizatmese rotunde, au fost chemaþi analiºti de politicãmistreþianã, au fost efectuate transmisii din helicoptere,s-a bãut þuicã ºi vin fiert ºi chiar s-au fumat havanedin havana.

Nici Þiriac nu a mai ieºit în faþa opiniei publicestrigând de sub mustaþã; „Sunt porcii mei, pãdureamea! Ce..porcii mei aveþi cu ea!” În schimb ziariºtii s-au dat de ceasul morþii sã afle numele celor invitaþi,patroni, prinþi ºi regine ºi mai ales ce au discutat eiacolo în sãlbãticia pregãtitã cu atâta grijã de omul deafaceri cu cea mai mare prizã la public. Apoi ºi-auadus aminte cã tot atâta prizã la mistreþi a avut ºi AdrianNãstase, asta ca sã nu mai vorbim de NicolaeCeauºescu. ªi pânã la urmã, prizele i-au electrocutat.

Nu am înþeles niciodatã de ce este legalãvânãtoarea sportivã (!!!), unde bieþii porci sunt omorâþi…de plãcere ºi interzis braconajul, în care oamenii ºiporcii se omoarã între ei …de foame. Dar asta e oaltã poveste.

Acum este iar liniºte. Între oameni ºi porci s-aaºternut confuzia, aºa cum stã bine unei societãþimoderne ºi europene. Pânã la anul ( sau pânã pestepatru ani..) ne va fi destul de dificil sã deosebimmistreþii unii de alþii. Nu cã nu ar fi posibil, ci pur ºisimplu pentru cã nu ar avea nici un rost. În definitiv, s-a închis sezonul de vânãtoare.

Dan Elias

Preotul Dogaru Ionuþ Cornel din satul Rãsimniceaa fost cel ce a organizat întâlnirea copiilor din Brazii ºiMaia cu caravana cãrþilor dar ºi cu lumea bunã,ajunsã aici pentru a face propagandã cititului. Cumera de aºteptat, preºedintele Traian Bãsescu nu a datcurs invitaþiei, dacã nu cumva greºim ºi întreagapoveste cu venirea lui în aceste locuri nu a fost decâto strategie a organizatorilor. Dumitru Costin, doiambasadori ºi mai ales Andreea Marin Bãnicã nu epuþin lucru. Apoi douã prinþese, un prinþiºor ºi mulþiPDL-iºti. Am aflat mai târziu ºi explicaþia pentru ceidin urmã. Astfel, în aceeaºi zi de vineri, primarul dinMaia îºi sãrbãtorea ziua de naºtere. În schimb,primarul din Brazii nu a participat la activitãþi, fiind separe supãrat cã nu a fost invitat oficial. Au mai fost defaþã, Maria Petre, prieten statornic al acestor locuri ºipreºedintele PDL Ialomita, Cazacu Marinicã.

Veþi citi mai jos cum au decurs evenimentele ºimulte alte amãnunt, aºa cum au fost ele înregistratede colaboratorii noºtri. Adicã tot ce au fãcut greierii,persoanele care trãiesc din imagine, pe bazã dezâmbet, mult zâmbet, microfon, blitzuri ºi reflectoare.Eu vreau sã vã vorbesc despre furnici. Greul

Furnicile ºi greieraºii

activitãþilor a fost dus de cele douã colective aleºcolilor I-VIII din cele douã localitãþi. ªerban Ileanala Brazii ºi Niculae Ileana la Maia, împreunã cuprofesorii, învãþãtorii, educatorii ºi elevii celor douãºcoli. Zile la rând au fãcut cursuri, dar ºi curãþenie. Aumãturat, au zugrãvit, au spãlat, au lipit, astfel încâtmusafirii lor sã se simtã bine. Iar lucrurile au mersperfect numai datoritã lor. Elevii, dar ºi mulþiprofesori, au solicitat autografe celor pe care „îi vezila televizor”. Noi spunem cã drept ar fi fost ca lucrurilesã se petreacã tocmai pe dos.

Dan Elias

Am fost de nenumãrate ori la ªcoala din Braziiºi nu înþeleg de ce, dar de fiecare datã „am reuºit”sã nu-l vãd! Despre ce este vorba? Despre unarbore, singur-singurel în curtea ºcolii, aproape deintrare. Nu un arbore oarecare, ce poate fi întâlnitla tot pasul, ci faimosul Sophora japonica pendulasau acatia boiereascã. Acesta este cel mai apreciatdin punct de vedere estetic dintre cele 22 de speciicunoscute de salcâm japonez.

Sophora japonica pendulala Brazii!

(continuare în pag. 5 )

În fiecare zi din ultimii 15-17 ani,femeia din aceastã imagine poate fiîntâlnitã pe ºoseaua ce leagãlocalitãþile Maia ºi Fierbinþi de Jos.La ora 8 merge spre Fierbinþi ºi înjurul orei 10 se întoarce în Maia.De fiecare datã numai ºi numai

pe jos, în fiecare zi fãrã excepþie!! Dacã vrei sãopreºti maºina ca sã o ajuþi sã facã drumul cu maipuþin efort, femeia se uitã la tine ca ºi cum i-ai fi unduºman ºi în cuvinte fãrã noimã te apostrofeazã.Realizezi atunci cã biata femeie este bolnavã ºitrãieºte într-o lume numai a ei.

Cu greutate am aflat câteva date. Se numeºteVasile Constantina ºi este nãscutã în anul 1950. Estelicenþiatã în limbi strãine ºi a lucrat o perioadã caprofesor undeva în Bucureºti. Este necãsãtoritã ºifãrã copii. Locuieºte singurã în Maia de cevavreme. A avut un frate ºi o sorã, care din pãcate numai sunt.

Maratonulsingurãtãþii

În numãrul 1 al ziarului nostru am detaliatproblematica legatã de acest arbore ºi aminteam cãexistã doi în curtea bisericii lui Barbu Catargiu dinMaia ºi unul în curtea fostului conac al generaluluiArion din Fierbinþi-Târg. Iatã cã la doi paºi de noiexista un al patrulea Sophora pendula. Suntem siguricã ºi acesta este legat de numele unui boier român,fiind probabil plantat nu mai târziu de jumãtateasecolului XIX. Pare mai puþin îngrijit decât ceilalþi(deºi nici „fraþii” lui nu erau cine ºtie ce de protejaþi),singur într-o grãdinã mare ºi cu aparenþa unor tãierice nu l-au avantajat.

D.T.

(continuare în pag. 5 )Dan Elias

26 februarie 2009

2

Folclor (mai vechi sau mai nou)din Fierbinþi (II)

Într-o situaþie asemãnãtoare colegului Leon Toaderaveam sã mã aflu eu însumi un an sau doi mai târziu,când, student în anul al doilea fiind (dupã notiþelepãstrate rezultã cã am fãcut cursul de folclor în anul alII-lea, 1960/1961), acelaºi profesor Mihai Pop ne-acerut ºi nouã o culegere de folclor din localitatea natalã.M-am adresat, evident, pãrinþilor mei, învãþãtoriiAlexandru (Foaie) ºi Florica Constantinescu, nãscuþi,crescuþi ºi trãitori în târgul de pe Ialomiþa. Dar, spresurpriza mea (ºi nu prea), verdictul a fost, „la noi, mamã,nu mai este folclor, aºa cum îþi cere þie Domnul profesor.Dar sã încercãm la þaþa Anica; ea vine din Oltenia ºiacolo se pãstreazã mai bine tradiþia”. Am acceptat ideeaºi am „atacat-o” pe þaþa Anica (de fapt, lelea Anica,– ea prefera acest apelativ, mai puþin uzitat în zonanoastrã ºi oamenii, vecinii aºa i se adresau), soþia de-adoua a lui nea Ionicã Cioceanu, vecinul nostru de pestedrum, meseriaº cu faimã în sat, rotar, dogar foartepriceput, ºi un om cam ciudat, cã, din câte îmi amintesc,oamenii îi ziceau „Potrighitu”, „potrivitul”, cel care, defapt, nu se potriveºte cu ceilalþi, este împotrivã, un felde „Gicã contra”, cum se zice în argoul tinerilor deastãzi sau de mai ieri. Lângã nea Ionicã, despãrþiþi doarde o „ulicioarã”, care ducea spre cimitirul din câmp alsatului, era nea ªtefan Alexe, fierarul, în ale cãrui lovituride baros mã trezeam în fiecare dimineaþã. Câteva casemai încolo, spre Târg, se aºezase alt meseriaº, sobarul,iar câteva gospodãrii mai departe, spre ORACA, altãinstituþie apãrutã la vremea aceea, locuia un tâmplar,la care tatãl meu a apelat când mi-a venit rândul sãfac stagiul militar, ca elev TR, tocmai la Vânju Mare,cerându-i sã-mi confecþioneze un cufãr de lemn, culacãt, bun în astfel de împrejurãri.

Vreau sã zic, reconstituind topografia de atunci avecinãtãþii Fundu-Danciului, cã avea o structurã tipicãaºezãrilor rurale de la începutul secolului al XX-lea, cumeseriaºi care rãspundeau tuturor necesitãþilorlocuitorilor, în marea lor majoritate agricultori. Erau,desigur, ºi câteva cârciumi, una spre Târg, a lui DobreBucãlan, alta spre ieºirea din sat, a lui MincuConstantinescu, dacã îmi aduc aminte bine. Cu timpulau apãrut meserii noi – tot peste drum, soþul unei finede-a bunicilor mei era ºofer la RATA, iar în timpul liberfãcea pe frizerul, un alt vecin devenise lucrãtor labrutãrie, mai departe, tot la ºosea, pe partea noastrã,coana Marioara Bãtãleasa (a lui Batalu) fãcea uncomerþ înfloritor cu vopsele de lânã, ginerele ei erabrigadier silvic, alþi vecini lucrau „cu cârca”, „la-mpins

vagoane”, la marele siloz de la garã, iar odatã cuînflorirea navetismului au apãrut alte ocupaþii, precumaceea a lui nea Miticã, de lângã garã, care-ºitransformase curtea într-o „parcare cu platã” pentrubicicletele navetiºtilor.

Lelea Anica era soþia de-a doua a vecinului nostru,cãruia îi murise nevasta ºi o aduse pe „creºtina” astade undeva din Oltenia, nu ºtiu în ce împrejurãri. Certeste cã ea s-a arãtat foarte receptivã ºi mi-a spus, încâteva scurte „sesiuni” de cercetare, o serie de cântecelirice provenind din zona Olteniei, mai precis din comunaAlmãjel, judeþul Mehedinþi, cum am notat în caietul meuatunci. Din pãcate, nu am însemnat nici data culegerii,nici vârsta „informatorului” sau data naºterii, la vremeaaceea fiind total neiniþiat în tehnica cercetãrii de teren.

Primul este un cântec liric, cuprinzând, de fapt, treimotive distincte, asamblate conform principiuluicontaminãrii, specific folclorului. Vedem întâi portretulfetei, realizat în tuºe pline de gingãºie: „Foaie verdearsunicã/ Mândra-i naltã, subþiricã/ Parcã-i trasã prinverigã, /Iute ca o rândunicã./ Gura-i pahar de cristal,/Buzele – mãrgãritar,/Dinþii ºiruri de mãrgele,/ Obrãjori– bujori de sânge,/Când îi vezi inima-þi plânge;/Fãgurelulde guriþã/Busuioc ºi tãmâiþã./A mea mândrãbistriceanã/Are faþa ca icoana”). Auzim apoi reproºuladresat iubitului care întârzie la întâlnire: „Foaie verdefir de grâu/Trandafir cu creanga-n râu,/Ce vii, bade,aºa târziu,/Dragostea sã mã omoare/Mã topesc de pepicioare”. Finalul, deschizându-se tot cu „Foaie verde”,are o notã socialã, între fata sãracului ºi fata bogatului,flãcãul o preferã pe prima: „Foaie verde nucã seacã/Dragã mi-e fata sãracã,/Cãci cu mâna ei se-mbracã,/Dar fata bogatului/Datã-n mâna dracului/Pentru firulde la mânã/Vinde oala de smântânã,/Cãucelul de fãinã/ªi-o bucatã de slãninã”.

Splendid este cântecul despre fata mãritatã înstrãini, lelea Anica aflându-se, chiar dacã la a douacãsãtorie, în aceastã situaþie: „Eu þi-am spus ºi þi-oimai spune/Cã tu n-ai noroc pe lume,/Cã trecând pelâng-o baltã/Când fusei însãrcinatã/Mi-a cãzut norocu-n apã./Bãgai mâna sã-l ajung,/Norocu’ cãzu la fund;/Bãgai mâna ca sã-l iau,/Norocul strigã : - Nu vreau!”.Datã de pãrinþi dupã „un crai din lume”, femeia leascunde acestora traiul ei în noua familie: „La o lunã ºimai bine,/Veni mama pe la mine,/Mã-ntrebã de-i rãusau bine./Eu de fricã, de ruºine./Îi spusei cã trãiescbine./Dar la un an ºi mai bine,/Veni taica pe la mine,/

Mã-ntrebã de-i rãu sau bine./Trãiesc bine, trãiesc rãu/ªtie numai Dumnezeu/ªi cu sufleþelul meu”.

Mã suii pe maidan e un cântec cu care„informatoarea” mea de acum cincizeci de ani a venitdin locurile ei natale, conservând o metaforã de marevechime ºi de mare frumuseþe pentru portretizareaiubitului: „Mã suii pe maidan/ªi strigai la ungurean/Sã-ºi închidã oile/Cã-mi mãnâncã florile./ Florile-s cutrebuialã,/C-am o sorã fatã mare/Cu trei coade pespinare,/Ea le unge, ea le laie,/Ea le dã pe Jii la vale/Sãopreascã podu-ãl mare,/Podul cel cu zalele/Un’ rãsaresoarele./Nu e soare rãsãrit/ªi e neica-mpodobit/Cupodoabe de argint/Din creºtet pânã-n pãmânt”.

Un cântec, amintind de Primul Rãzboi Mondial,este plasat tot în zona Mehedinþiului: „Sus, sus, sus laOrºova/Curã gloanþele ca ploaia./Picã unul, picã doi,/Pic-o mie dintre noi;/Picã unul, picã opt,/Picãregimentul tot./Pic-un soldat în cãrare/ªi-l zãri o fatãmare:/ «– Fatã mare, fatã mare,/Vin de-mi punelumânare!»/Cãpitanul strigã tare:/ «– Fugi, fetiþo, dincãrare,/C-aºa-i soldatul ursat/Ca sã moarã împuºcat/ªi de sabie tãiat/ªi de gloanþe-nconjurat/Nu-i cãsãpiede vaci/ªi de unguri-(a)ustriaci;/Nu-i cãsãpie de boi/ªi de unguri, de ciocoi»”.

În circulaþie la vremea respectivã, „la modã”, cumse zice, trebuie sã fi fost ºi cântecul despre fata rãnitãîntr-un accident feroviar ºi salvatã de iubitul ei: „Suspe linia feratã/Este-o fatã tamponatã/Tamponatã devagoane/ ªi strigã în gura mare:/«– Vin, Gheorghiþã,vin’ mai tare»./Tamponatã la guriþã/ªi strigã mereu:«– Gheorghiþã,/Vin sã-þi dea lelea guriþã!»/Ca Gheorghebãiat mai rar,/Scoate caii din coºar,/Pe Murgu ºi peCezar/ªi mi-i pune la docar,/La docar ºi la cãruþã/ªipleacã cu-a lui mândruþã,/Sã mi-o ducã la spital/Peste-o vale ºi un deal./ «– Sãrut mâna, doctoriþã! »/ «– Da’ce cauþi, mã Gheorghiþã? »/«– Am venit cu-a meamândruþã/Sã mi-o vindeci la guriþã»./La guriþã-ovindeca/ªi mândra mi-l sãruta”.

Dacã acest cântec pare sã fi fost „la modã” învremea respectivã, având, ca sã zicem aºa, o distribuþienaþionalã (lucru ce trebuie, totuºi, demonstratprintr-oinvestigaþie mai laborioasã), celelalte texte poartãmarca locului de unde a venit cu ele vecina mea dinMehedinþi. Sunt, întâi, toponimele („pe Jii la vale”,„Orºova”, „mândra bistriceanã”, adicã de la Bistriþa,numele mai multor localitãþi din zona respectivã,„ungurean”, locuitor al satelor „ungureneºti”, cupopulaþie transilvãneanã aºezatã pe versanþii sudici aiMunþilor Carpaþi), apoi unele regionalisme („cãucel”,diminutivul de la „cãuc”, în Transilvania „cãuº”, „lingurãmare de lemn cu mânerul scurt, cu care þãranul scoatefãina din sac”, conform explicaþiei din Dicþionarul luiLazãr ªãineanu, poate ºi participiul „ursat” de la verbul„a ursi”, „a predestina”). Dar asupra acestor amãnunten-am stat sã reflectez atunci, când nici prin minte nu-mi trecea cã, peste numai câþiva ani, aveam sã devinasistentul Profesorului Mihai Pop la disciplina Folclorliterar românesc!

Prof. Nicolae CONSTANTINESCU

26 februarie 2009

3

FIERBINÞENI DE ALTÃDATÃ

Marian ªTEFAN

Nãscut la 27 septembrie1939 la Grecii de Jos, comunaFierbinþi, judeþul Ialomiþa.Studii liceale la Fierbinþi (primapromoþie a liceului dinlocalitate), absolvent alFacultãþii de istorie aUniversitãþii din Bucureºti(1963). Muzeograf (1963-1967), redactor la revistaMagazin istoric din 1967.

11. Paºtele

N-am fost ºi nu sânt o fire religioasã. Nicifamilia mea, deºi bunicul Barbu fusese fiu depreot. Dar Paºtele, ca sãrbãtoare, mi-a rãmasîn suflet prin ceea ce se întâmpla atunci înuniversul familiei mele.

De fiecare datã se fãceau pregãtiri. Mamaþinea morþiº sã ne facã ceva nou de îmbrãcat.Lua câteva fuioare de cânepã ºi mã trimiteala un om care avea o maºinã de confecþionatfrânghii. Mã întorceam cu un ghem mare desfoarã din care mama ne fãcea tãlpi pentrusandale, iar feþele le croia dintr-o pânzã de docceva mai consistentã. Ni le albea cu cretã. Neîmbrãca frumos ºi ne trimitea sã trecem pe subDomnul.

Cel mai mult îmi plãcea când mama ne luacu ea la bisericã în seara când se cântaProhodul. Aveam o cãrticicã cu textul ºi mamane þinea lângã ea, sã cântãm ºi noi. Se formaumai multe grupuri ºi cântau pe rând câte ostrofã. Era un adevãrat concurs, care echipãcântã mai frumos, mama având întotdeaunagrijã sã strângã în jurul ei fetele ºi femeile careaveau voce.

În noaptea de Înviere, îmi plãcea sã privescrâul de lumânãri aprinse, strecurându-se pecãrarea de pe creasta dealului, înacompaniamentul corului de broaºte ascunseîn lanul de stânjenei galbeni de pe vale...

Totul a fost minunat pânã într-o zi. Cred cã eramprin clasa a V-a sau a VI-a. Mama îmi fãcuse uncostumaº frumos din pânzã albitã de tort: pantaloniscurþi, hainã ceva mai lunguþã ºi o cãmaºã din olandãgalben pai, cu ºiret roºu la gât. Nelipsitele sandaleºi ºosete albe. La plecare mi-a fãcut freza cu cãrare,folosind o periuþã pe care o udase în apa dinceaunul în care fãcuse seara mãmãliguþa. Dupãuscare, pãrul încremenea, menþinându-ºi vremeîndelungatã forma, datoritã amidonului pe care îlconþinea apa în care fusese înmuiatã periuþa. Aºam-a trimis la bisericã, sã mã împãrtãºesc. Am intratºi m-am aºezat cuminte la rând, în faþa altarului,unde preotul îndeplinea ritualul cunoscut. Ajuns înfaþa lui, a bãgat linguriþa în cupa cu împãrtãºanie,dar când s-o îndrepte spre gura mea, din nu ºtiu cemotiv, s-a oprit la jumãtatea drumului, urmãrindinsistent cu privirea lumea din bisericã. Am aºteptatcâteva secunde, dar când am observat cã dinlinguriþã începuserã sã se prelingã stropi de vin roºu,am intrat în panicã ºi de teamã sã nu-mi pãtezemândreþea de cãmaºã, m-am ridicat pe vîrfurilepicioarelor, am cãscat gura mare ºi i-am prinslinguriþa. Surprins, popa s-a uitat crunt la mine ºim-a admonestat, în auzul tuturor: „Ho, mã lingãule,

cã-mi înghiþi linguriþa!“ Câþiva au izbucnit în râs, iareu, ruºinat, am rupt-o la fugã în hohote de plâns.

Când sã intru în curte, bunica m-a vãzut ºi m-aîntrebat ce s-a întâmplat. I-am spus printre sughiþuri,iar ea m-a liniºtit: „E-te-te al dracului, sã vezi tuce-i fac eu lu cotoiul ãla când l-oi vedea! În loc sã-mpãrtãºeascã copiii, el zgâieºte ochii dupã muieriledin bisericã...“

ªi s-a þinut de cuvânt. Am fost martor, unul fericitºi pe deplin rãzbunat. La sfârºitul slujbei, în drumspre locuinþa sa, popa trecea prin faþa casei bunicii.„Ai grijã, pândeºte-l ºi când îl vezi sã mã strigi“.Aºa am fãcut. În zadar încercase maicã-mea s-opotoleascã pe bunica. Aºa cã la strigarea mea, aieºit la poartã ºi când preotul s-a apropiat, i-aretezat-o scurt: „Ascultã, mã, eu trimit copiii labisericã sã-i împãrtãºeºti, nu sã-i batjocoreºti. Sãnu te mai prind cã intri-n curtea mea, neruºinatule!“

Popa a mai intrat în curtea bunicii, dar eu n-ammai cãlcat în bisericã cât timp a mai pãstorit popaGheorghe Popescu...

Ca orice gospodinã care se respectã, mamapregãtea tot felul de bunãtãþi pentru masa de Paºti.Nemaipomenita ciorbã acrã de miel, drobul ºifriptura bine rumenitã. Dar cozonacii? Dupã ce îiscotea din cuptor, ne ruga sã avem rãbdare, sã serãceascã, pentru cã fierbinþi nu erau buni ºi „necãdeau grei la burtã...“ În fine, lua un cozonãcelmai mic, anume fãcut pentru probã, ºi-l frângea înmâini, dându-ne câte-o bucatã. Gusta ºi ea: „Parcãnu-i prea dulce; ar mai fi trebuit puþin rom, poate ºininþicã nucã...“ Mereu era nemulþumitã. „Lasã, mã,cã sânt destul de gustoºi; sã faci ºi la anu“, îirãspundea tata, fãcându-ne ºugubãþ cu ochiul.

Bunica nu prea avea „forme“ ºi punea cozonaciipentru copt în ce-i cãdea în mânã: o cratiþã de tuci,o oalã... O vedeam cã vine la noi: „Ia vedeþi, mã, eceva de capul lui?“ ºi punea pe masã un gogoloidin ãla. ªi gustam: „Nemaipomenit, mamaie!“Curioasã, gusta ºi mama: „Nu v-am spus eu, al ei emai dulce, ia uite, a amestecat ºi rahat prin nucã...“Iar bunica, s-o flateze: „Auzi Leano maicã, sã-midai ºi mie unul dã-la de-al tãu, cã-i copt în formã ºipot sã tai felii frumoase sã împãrþesc ºi eu mâine...“ªi-i dãdea. Dupã care lua cozonacii ºi-i punea peun blat mare, în „camera de dincolo“, învelindu-icu o faþã de masã mai groasã, pentru a se pãstraproaspeþi...

Abia aºteptam o clipã de neatenþie ºi intram cuTiþa în camerã. „Operaþia“ noastrã consta în golireacozonacului de tot miezul, dupã care aºezam carcasadin coajã exact în locul unde fusese mai înainte.Repetam operaþiunea de douã-trei ori, pânã cedescopera mama isprava noastrã. „Iar i-aþighiorlãnit, mã nebunilor, nu puteþi sã mâncaþi ºi voifrumos ca toþi oamenii?!“ Noi ne prãpãdeam derâs, iar tata abia aºtepta sã ia coaja groasã pe careo mânca cu lapte bãtut...

Trei zile de sãrbãtoare, trei zile de zbenguialãpentzru copii, iar pentru cei mari de odihnã.Dimineaþa, cei mari, îndeosebi bãtrânii, se îmbrãcaufrumos ºi mergeau la bisericã. Dupã-amiazã, ceibãtrâni se strângeau la poartã la taifas. Noi, cei mici,ne duceam pe malul bisericii, unde se þinea hora.Fetele ºi flãcãii erau frumos îmbrãcaþi, fiecare seînnoise cu câte ceva. Þaþa Codina lui Miricã veneacu coºul plin de cocoloaºe din floricele tãvãlite prinsirop de zahãr colorat în roºu. De la ea mâncam,

pentru cã ºtiam cã-i curatã. Altãdatã fãcea susandin miez de seminþe de floarea soarelui ºi cremãde zahãr ars. Venea ºi Petre Bojog cu îngheþatã ºilimonadã.

Cel mai mult îmi plãcea când fãceau flãcãiiconcurs la joc: Sârba, Geamparalele, Raþa,Galaonul, dar mai ales Brâul. Aici era specialistMarin Miºunaru, el rãmânea întotdeauna ultimul.Pentru cã ce am înþeles eu, câºtiga cel care rezistamai mult...

Când ne întorceam seara acasã, începea altãdistracþie. În sala mare (fusese atelierul detâmplãrie al tatei) mama întindea întotdeaunarogojini noi pe sub preºuri. Eu ºi Tiþa începeamsã-i imitãm, ba pe Auricã al lui Mafoame, ba peMandalina þaþii Ancuþii, ba pe Culina lui Goaþã, bape Fãnicã al lui Androne, în timp ce mama ºi tatase prãpãdeau de râs. ªi cum aproape de fiecaredatã era de faþã ºi mãtuºa noastrã Stanca,reprezentaþia lua proporþii. Întãrâtatã de bunanoastrã dispoziþie, odatã sãrea de pe scaun, înfigeamâna într-unul dintre noi, ºi-o auzeai: „Ia sã facemo horã ca la noi la Fierbinþii de Jos!“ ªi-ncepea sãcânte ºi dupã douã-trei miºcãri, lansa o strigãturã:„ªi, ºi,ºi pe loc! ªi la stânga, stânguiliþa, ca la noipe Ialomiþa!“ Dupã ce mai trãgeam ºi-o gampara,de trosnea rogojina sub tãlpile noastre, se ridicamama: „Ia zi, Stanco, un vals, sã v-arãt eu vouãcum se dansa la bal la Fierbinþi pe vremea mea“.Mã lua de mânã ºi-mi zicea sã scot pieptul înainteºi la comanda ei porneam dansul – un-doi-trei, un-doi-trei – , spre admiraþia tuturor. Dupã ce dãdeamdou-trei ture, se oprea: „ªi-acuma, hai cu toþi laConga!“, parcã aºa îi spunea. Ne înºiram unul înspatele celuilalt prinzându-ne de mijloc ºi porneamsã dãm roatã sãlii, cântând: „Dimineaþa conga/ Ladouãºpe conga/Seara la culcare/Nu te ia somnulde foame!”

Urma apoi ora de cântare. Toþi aveam vocefrumoasã. Tata era bas-bariton ºi la rugãminteanoastrã insistentã, ne cânta Volga, Volga, îlînvãþase pe front de la o rusoaicã, învãþãtoare, încasa cãreia fusese cazat împreunã cu cãpitanul sãu,tata fiind ordonanþã. Îi cîntase de atâtea oricântecul încât tata îi învãþase cuvintele în limba rusã.Fãcându-ne cu ochiul, ne explica aproape defiecare datã cu un fel de falsã modestie cã domnulcãpitan era îndrãgostit lulea de învãþãtoare, daraceasta îi fãcea ochi dulci...ordonanþei. Parcã oaud ºi-acum pe mama: „Hai, lasã vorba, ºi cântã,dacã cânþi, ce-o tot descânþi atâta, e fiþe-arrusoaica a dracu!“. Tata începea sã cânte ºi noi neprãpãdeam de râs...

Ne plãcea sã cântãm în cor, pe mai multe voci:În poieniþã, lângã plopi, Pe cãrare sub un brad,Foaie verde lãmâiþã, Suspinã Niprul, Codrule,frunzã galninã, La oglindã, Cucule, pasãre surãºi cîte ºi mai câte...

Când dãdeam semne de plictisealã, tatadezmorþea repede atmosfera:

– Auzi, Leano, ia zi tu, mã, un Tatãl nostru...ªi mama începea sã cânte cu glasul ei tremurat,

acompaniatã de hohotele noastre de râs. Apoi, casã nu se supere, Tiþa îi sãrea în ajutor ºi începeausã cânte pe douã voci. Atunci se fãcea liniºte ºinimeni nu mai râdea. Pânã ºi tata, care nu le preaavea cu religia, se trezea aplaudând: „Frumos! Jospãlãria!“

Dacã stau bine ºi mã gândesc, cred cã în acele„spectacole“ ºi-a fãcut debutul viitoarea cântãreaþãTiþa ªtefan...

26 februarie 2009

4

Elevii ªcolii Maia au fost vizitaþi vineri 20 februarie2009 (în jurul orei 13,30) de o echipã din parteacompaniei „Citeºte cu mine”! derulatã de BloculNaþional Sindical ºi Poly Center Roma & Miorities.

Din echipa ce a împãrþit pachete cu rechizite, cãrþiºi dulciuri au fãcut parte reprezentanþi ai Fundaþiei SO.SI. SE. SA., precum ºi vedeta TV. Andreea MarinBãnicã.

respectiv cele douã grupe de preºcolari.În fiecare clasã Andreea Marin Bãnicã a vorbit

despre importanþa lecturii de la vârste fragede ºidespre oportunitãþile pe care studiul cãrþilor le poateoferi în viaþã.

„Credeþi-mã, o carte vã poate schimba viaþa”!Cu multã dragoste, vedeta TV. a împãrþit cãrþi ºi a

citit din ele elevilor din ªcoala Maia. Elevii, cu emoþiiîn glas, au citit fragmente din aceste cãrþi dãruite cumultã dragoste de vedetã. Pe chipul elevilor se citeabucuria acestui eveniment. Citirea unui text alãturi deAndreea Marin Bãnicã a constituit un moment deosebitdin viaþa lor.

Toþi elevii de la ªcoala Maia au primit pachete decãrþi: - „Adevãrul despre istorie”, „Lumea anticã”,„Lumea animalelor”, „Micul Prinþ”, „Micul Vrãjitor”,„Evoluþia vieþii”, Emil Racoviþã ºi Expediþia Belgicã”– acestea sunt doar câteva titluri, rechizite ºi dulciuri.Biblioteca ºcolii Maia s-a îmbogãþit cu volume donatede invitaþii la aniversarea de anul trecut a fiicei vedetei,Ana-Violeta Bãnicã.

Vizita s-a sfârºit dupã câteva ore. La masa festivã,Andreea Marin Bãnicã a mulþumit tuturor acelora cares-au implicat în campania „Citeºte cu mine”!.

Campania „Citeºte cu mine”! a fost lansatã pe 18septembrie 2008 ºi se va desfãºura timp de un an de zile.

Cele douã instituþii care au avut iniþiativa de aorganiza aceastã campanie considerã, în opinia lor,cã singura „armã” împotriva analfabetizãrii ºi„computerizãrii” generaþiei viitoare este schimbareaatitudinii tinerilor faþã de carte ºi lecturã, începând dela cele mai fragede vârste.

Cornelia Constantin

În urma demisiei doamnei Apostol Ecaterina din funcþia de director adjunct, Inspectoratul ªcolar aljudetului Ialomita l-a desemnat pe domnul Crasnea Vasile in functia rãmasã vacantã. Astfel, din data de 16februarie ºi pânã la sfârºitul lunii august, cel puþin, când se va organiza concurs de obþinere a funcþiei dedirector, domnul Crasnea va îndeplini atribuþiile de director adjunct in cadrul Grupului ªcolar AgricolFierbinþi-Târg .

Prioritãþile dumnealui vor fi, aºa cum a declarat, revigorarea pregãtirilor pentru examenele de atestatprofesionl, a comisiilor metodice, determinarea elevilor cãtre o conduitã decentã, interzicerea pãrãsiriiincintei ºcolii în timpul pauzelor sau a cursurilor. Deasemenea domnul Crasnea a promis cã va realiza ºi vapropune spre aprobarea Consiliului de administraþie un nou Regulament de ordine interioarã care sã cuprindãmai multe amendamente privind disciplina elevilor, dar ºi a cadrelor didactice. O altã promisiune a fost cãin acest an ºcolar va propune un concurs ºcolar de fizicã, desfãºurat la nivel judeþean.

Avem speranþa cã toate promisiunile vor deveni realitate; dincolo de intenþii sunt eforturile care trebuiedepuse pentru concretizarea scopurilor propuse.

Marieta Buzescu

CAMPANIA „CITEªTE CU MINE”VEDETA TV ANDREEA MARIN BÃNICÃ

LA SCOALA MAIA

La evenimentul de vineri 20 februarie, alãturi deAndreea Marin Bãnicã au participat persoanecunoscute din lumea diplomaticã, Jaap Werner,ambasadorul Olandei la Bucureºti, ambasadorulAlgeriei, prinþul Sturdza, prinþesele Maria ºi IoanaGhica, reprezentanþi ai ambasadei Canadei ºi Austriei.

Reprezentanþii companiei „Citeºte cu mine”! aufost întâmpinaþi cu pâine împletitã ºi sare de „bunvenit” de cãtre primarul comunei Maia, NiculaeCostel, directoarea ªcolii Maia, Niculae Ileana ºielevi.

Vedeta Andreea Marin împreunã cu reprezentanþiicompaniei „Citeºte cu mine”! au intrat în fiecare clasã,

ªtafetã preluatã din mersla Grup ªcolar Agricol Fierbinþi-Târg

Încercãrile mele de autodumirire în ceea ce priveºtescopurile celor cinci plus unu, au sfârºit lamentabil. Ovreme m-am temut de o lipsã de perspectivã sorã cumediocritatea, de o neputinþã ontologicã ºi în consecinþãdefinitivã. Eram eu prea mic pentru un rãspuns atât demare? Erau ei prea „vânoºi”, consecinþã a faptului cã au„sânge în ei”, iar eu neputincios prin inversul situaþieifluxului sanguin? Departe de a mã lãsa învins, amperseverat în strângerea de probe, astfel încât la unmoment dat minþii mele sã i se aprindã becul iluminãrii.

Cei „5+1” nu sunt lãcãtuºi mecanici, fieraribetoniºti sau, Doamne fereºte, avocaþi. Dacã ar fi fostaºa, utilitatea lor socio-profesionalã nu ar mai fi avutnevoie de nici o demonstraþie. Caracterul palpabil,ºublerian, al rezultatelor, ar fi eliminat orice urmã deîndoialã în ceea ce priveºte locul lor printre noi. Dar aºa,e foarte dificil sã spui cu ce se ocupã. Au darul de a secompleta ºi de a se contempla reciproc în cele mainãstruºnice demersuri. Ei înºiºi au mari îndoieli cu privirela felul ocupaþiei lor. De la cremele de dat pe piele, la„magiunul” haznalelor, de la falusurile terentiene, ladulceaþa literaturii socialiste, de la clonãri poetice, la reþeteculinare. Ubicuitatea lor, chiar dacã nu la modul explicit,îi aºeazã într-o poziþie de guru. Cã formeazã un tot unitarºi indestructibil, este pus în evidenþã ºi deinsuportabilitatea pluralului,(„guri”!) ceea ce aruncã înmetafizicã orice încercare de explicaþie pertinentã.Aceastã stare de „bivolari” ai intelectualitãþii, cocoþaþitoþi ºase pe singurul tron disponibil, nu ne lasã nouãdecât ipostaza pupãtorilor de sandale goi-puºcã.

Cine sunt ei? Cum au reuºit simbioza anatomo-mentalã ºi în ce scop? Care este legãtura lor cu masele?Cine le conferã statutul ºi de ce? Toate acestea ºi alteleîncã o mie de întrebãri, ne bat la uºa urechilor dintr-unmotiv simplu. Cei 5 plus 1 vorbesc în numele Culturiiromâne ºi în acelaºi timp scuipã seminþe pe cheliilenoastre! Daþi-mi voie ca din aceastã perspectivã sã încerco înþelegere a mecanismelor, sã verific ascendenþa A.D.N.-urilor nobiliare ºi nu în ultimul rând, sã-mi testez rezistenþaîn faþa acestui bombardament salivar. ( Îmi vine în gândposibilitatea transferului de înþelepciune ºicorespunzãtor, de prostie, prin schimburile de fluide ºimã cuprinde frica!).

„Ajuns pe-a vieþii mijlocie treaptã” (vorba lui Dante),mã vãd în drepturi de a primi unele rãspunsuri, sau mãcarîn a fi lãsat sã întreb. Nu cred cã formele maturitãþii excludnaivitatea, adicã starea de originar a materiei, ci maidegrabã o potenþeazã.

Înainte de a încheia primul episod al demersuluinostru, îi voi numi aici pe cei 5 plus 1, urmând ca pe viitorsã-i cunoaºtem mai bine. La modul prietenesc ei sunt:Mano, Pata, Lichi, Pleº ºi Nobeluþ, plus Mircicã. Sau :Nicolae Manolescu, cel mai mare fãcãtor de ierarhii dupãCãlinescu, Horia Roman Patapievici, singurul fizicianajuns director la Institutul Cultural Român, GabrielLiiceanu, eseisto-filosof ºi reporter de lux (vezi Cioran),Andrei Pleºu, ministru-filosof, Mircea Cãrtãrescu, primulºi ultimul viitor laureat al premiului Nobel pentru literaturãºi manele ºi Mircea Dinescu, acest veºnic copil de aur alpoeziei româneºti.

Numai citind numelor acestor veritabili monstruleþisacri ai culturii noastre ºi te cuprinde o stare detranspiraþie. Cât de rece, vom vedea! ( Va urma )

P.S.Pentru a vã trezi interesul, voi reproduce aici douã

versuri scrise de Mihai Gãlãþeanu, autor (?) pe care N.M.nu numai cã îl ierarhizeazã, dar îl ºi apreciazã pentru„libertatea de expresie”.În acelaºi timp, N.M. nu vedenimic bun la Paul Goma, Ion Caraion, Breban sau EmilBrumaru. Despre raporturile sale cu Cezar Ivãnescu, cesã mai vorbim! Dar sã nu vã þin în tensiune ºi sã vã citescdin poemul „O noapte cu patria”. El începe prin „Ce þâþemortale ai tu, fã, patrie” ºi cum nu era de ajuns, secontinuã cu libertatea maximã, libertatea micþiunilor: „cã—m-aº în poienile tale, patrie”.Despre acestea ºi nunumai, în numãrul viitor.

Dan Elias

Sindromul„bivolari”

26 februarie 2009

5

Aproximativ 160 de elevi ai ªcolii cu claseleI-VIII Brazii au fost vizitaþi vineri, 20 februarie 2009,de o echipã din partea campaniei „Citeºte cu mine”derulatã de Blocul Naþional Sindical ºi Policy CenterRoma & Minorities. Aceasta a fost o altã „staþie” acaravanei „Citeºte cu mine” iar întâlnirea cu micuþiibrãzeni a marcat continuarea acþiunilor concrete menitesã stârneascã interesul copiilor pentru lumea cãrþilorºi sã îi convingã pe aceºtia cã aventurile cu adevãratfascinante pot fi gãsite ºi în pagini de carte, nu doarpe monitorul computerului sau pe ecranul televizorului.Lor li s-au alãturat ºi Open Society Institute, FundaþiaPreþuieºte viaþa, Fundaþia So.Si.Se.Sa. ºi FundaþiaEUROACTION, precum ºi edituri care au oferitcopiilor pachete de cãrþi: Reader’s Digest, All, Cartex2000, Niculescu, Corint, CD Press, FederaþiaSindicatelor Libere din Învãþãmânt ºi BibliotecaNaþionalã a României.

Din “Caravana poveºtilor” au fãcut parteAmbasadorul UNICEF, Andreea Marin Bãnicã,Excelenþa Sa Ambasadorul Algeriei, Senouci Bereski,Excelenþa Sa Ambasadorul Olandei la Bucureºti, JaapL. Werner, Alteþa Sa Regalã Prinþul Michael deLaufenburg, Alteþele Lor Prinþesele Maria ºi IoanaGhyka, Alteþa Sa Prinþul ªerban Dimitrie Sturdza,precum ºi reprezentanþi ai Ambasadei Canadei ºi aiAmbasadei Austriei la Bucureºti, reprezentanþi aipresei. În echipa ce a împãrþit cãrþi ºi dulciuri s-auaflat preºedintele Fundaþiei So.Si.Se.Sa., dl Ghiocel

Adolescenþii predispuºi la ceartã au zona creieruluiresposabilã de rãspunsul emoþional mai dezvoltatã;mai exact, cercetãtorii de la Universitatea dinMelbourne au descoperit cã o zonã din centrulcreierului adolescenþilor este sursa acestui conflict.Zona creierului responsabilã de comportament fiindsupradezvoltatã, face ca adolescenþii sã reacþionezemult mai intens la factorii de stres. Ei se aruncã învaluri când vine viitura fãrã sã se fereascã din caleaacesteia ca celelalte categorii de vârstã. Astfel,adolescenþii sunt atraºi de conflicte, sunt dispuºi sã lestârneascã, dar nu au nici o idee cum ar putea sã iasãdintr-o astfel de situaþie. De aceea, pãrinþii trebuie sãconsidere temperamentul violent al copilului lor ca odisfuncþie ºi nu ca o problemã de educaþie.Orice

Caravana „Citeºte cu mine” a poposit ºi la BraziiBontaº, vicepreºedintele Policy Center Roma &Minorities, d-na Oana Stanciu precum ºi preºedinteleBlocului Naþional Sindical, Dumitru Costin.

“Evoluþia vieþii”, “Adevãrul despre istorie”, “Lumeaanticã”, “Lumea animalelor”, “Emil Racoviþã” “Miculprinþ”, “Micul vrãjitor” sunt doar câteva titluri ce auajuns vineri pe bãncile elevilor din ªcoala Brazii. Deasemenea, printre cãrþile dãruite s-au aflat ºi celeprimite în dar de Andreea Marin, cu ocazia aniversariifiicei sale, Ana Violeta Bãnicã. “Le mulþumesc atâtoroameni care au înþeles îndemnul “Citeºte cu mine!” ºiau fãcut donaþii de carte: Andreea Esca ºi AlexandreEram, Gabriela Vrânceanu Firea, Mircea Radu, IuliaDobrin, Roxana Iliescu (n.r. B1 TV), Ilie ºi AmaliaNãstase, Laurenþiu Ciocazanu (n.r. director editorialAdevãrul), Robert Turcescu, oameni cu sufletul maredin mediul de afaceri, publicitate, colegi din presã”, adeclarat Andreea Marin Bãnicã dupã eveniment.

Organizatorii, invitaþii de viþã nobilã ºi cu cei dinmediul diplomatic, reprezentanþi ai Inspectoratuluiªcolar ºi oameni politici ai judeþului Ialomiþa au intratpe rând în toate clasele unde Andreea Marin Bãnicãle-a citit copiilor “Greierele ºi furnica”, “Cãþeluºulºchiop”, “La Paºti” sau “Doi fraþi cuminþi”. Cu toþii auinvitat în final cadrele didactice ºi elevii sã continuelecturarea cãrþilor primite, astfel încât aceastã acþiunesã-ºi atingã scopul: schimbarea atitudinii pe care tineriio au faþã de carte este singura “armã” împotriva“analfabetizãrii” ºi “computerizãrii” generaþiei viitoare.

Într-o românã aproape perfectã, ambasadorulOlandei la Bucureºti Excelenta Sa, domnul Jaap L.Werner le-a citit micuþilor de clasa a IV-a din cartealui preferatã, “Brotac ºi strãinul”, povestindu-le cãºi-a adus fiica alãturi de acest demers pentru a sprijiniîmpreunã lupta împotriva abandonului ºcolar ºi aanalfabetismului. “Cititul are de suferit de cele maimulte ori din cauza televizorului sau computerului, însãnoi vrem sã le transmitem copiilor cã aceastã activitateeste importantã pentru a-þi forma o culturã care te vaajuta în viaþã”, a mãrturisit Werner.

(L.A.)

adolescent poate fi îndreptat pe calea cea bunã prinrãbdare ºi înþelegere. Pãrinþii, ºcoala, societateatrebuie sã fie atenþi ºi responsabili de deciziile pe carele iau cu privire la comportamentul adolescenþilor. Încazul lor , ei sunt victime de douã ori:

- în primul rând pentru cã nu îºi pot þine în frâuemoþiile, nu-ºi pot control pe deplin reacþiile … nupentru cã nu au învãþat acest lucru ci pentru cã o partedin creerul lor nu le permite sã “înveþe“(ceea ce nu sepoate învãþa: reacþii în condiþii de stress, frustrare,complexare… nedumirire cu privire la tot ce înseamnãlumea aceasta în care au fost aruncaþi, prin naºtere,fãrã ca nimeni sã-i întrebe când, unde ºi în ce condiþii);

- în al doilea rând pentru cã societatea nu aretimpul ºi rãbdarea cuvenitã pentru a înþelege reacþiilelor ºi pentru a-i ajuta sã treacã de aceastã perioadã.Adulþii se simt lezaþi:”cum eu… de un mucos!?” Lepândesc greºelile pentru a-i sancþiona, þin sã-ºi impunãautoritatea într-un mod mult mai „violent” dercâtreacþiile adolescenþilor. Zic „violent” referindu-mã lalipsa de rãbdare, înþelegere ºi impunerea normelor detot soiul. Trebuie sã determinãm adolescenþii sãconºtientizeze cã...trebuie sã respecte... ºi esteabsolut necesar sã evitãm determinareaadolescenþilor sã respecte...

Nu înseamnã ca adolescenþii ar trebui sã fie lãsaþide capul lor. Ei trebuie sã fie îndreptaþi spre uncomportament paºnic ºi responsabil. De cãtre cine?Deci, ne trebuie rãbdare pricepere ºi multã voinþã.Câþi dintre noi le deþinem pe toate? ªi dacã noigreºim...

Marieta Buzescu

De ce unii adolescenþisunt rebeli ºi violenþi?

Toþi aceºti arbori pot spune povestea unei lumi ºia unei epoci. În jurul lor s-a nãscut ºi s-a murit, s-aconstruit, dar parcã mai mult s-a dãrâmat, s-a iubit ºis-a plâns. Foarte uºor poate fi pus jos de toporul unuibinevoitor ºi ars nu mai mult de douã zile într-o sobãoarecare. Ar fi un mare pãcat. De aceea cred cãºcoala poate face în aºa fel încât acest arbore sã fiecunoscut ºi protejat. Pentru început, o tãbliþã ºi unmic gard ar fi suficiente. Mai apoi însã, este de datoriaConsiliilor locale din Brazii, Maia ºi Fierbinþi-Târg sãasigure o protecþie pe termen lung ºi conformã culegile existente. Patru arbori Sophora japonicapendula îºi aºteaptã ocrotitorii.

D.T.

În fiecare dimineaþã merge pe jos din Maia în Fierbinþi,în pardesiul ei fãrã culoare, cu capul plecat ºi cu o sacoºã înmânã, ca sã-ºi cumpere…o pâine sau doi-trei cartofi. Deunde are atâta energie sã facã zilnic 14-15 km? Ce mecanismnecunoscut nouã, o face sã reia în fiecare zi, cu precizie demetronom, un drum inutil, pânã la urmã?

Am calculat în joacã distanþa pe care a parcurs-o pânãacum ºi rezultatul este uimitor; peste 80.000 de km!! Adicãde douã ori ecuatorul planetei noastre!! Sau de 32 de oridistanþa Bucureºti – Paris!!

Dar Vasile Constantina, femeia care în fiecare zi parcurgedistanþa Maia-Fierbinþi-Maia doar ca sã-ºi cumpere o pâine,nu vrea sã ºtie de calculele noastre. De peste 15 ani, eaignorã oboseala ºi lumea din jurul ei. Probabil cã nu vom ºtiniciodatã ce resorturi mentale o face pe Constantina sã fieun maratonist al singurãtãþii. Sau poate e tocmai pe dos ºinoi suntem cei cu adevãrat singuri, trecând nepãsãtori uniipe lângã alþii. Mãcar o datã ºi numai pentru câteva secunde,ar fi bine sã ne oprim ca sã ne putem întreba; încotro?

Maratonul singurãtãþii

Sophora japonica pendulala Brazii!

(urmare din pag. 1)

(urmare din pag. 1)

26 februarie 2009

6

Dragobetele este considerat echivalentul românescal sãrbãtorii Valentine’s Day, sau ziua Sfântului Valentin– sãrbãtoare a iubirii. Evenimentul era sãrbãtoritodinioarã pe 24 februarie, deoarece se considera cã eleste fiu al Babei Dochia ºi primul deschizãtor alprimãverii. Probabil cã 24 februarie însemna pentruomul arhaic începutul primãverii, ziua când natura setrezeºte, ursul iese din bârlog, pãsãrile îºi cautã cuiburi,iar omul trebuia sã participe ºi el la bucuria naturii. Dealtfel, se spune cã cei ce se întâlnesc în aceastã zi sevor iubi tot anul, asemenea pãsãrilor care se logodescîn aceastã perioadã.

Entitate magicã asemãnãtoare lui Eros sau Cupidon,Dragobetele se diferenþiazã de blajinãtatea SfântuluiValentin din tradiþia catolicã, fiind un bãrbat chipeº, unneastâmpãrat ºi un nãvalnic. Preluat de la vechii daci,unde Dragobetele era un peþitor ºi un naº al animalelor,românii l-au transfigurat în protectorul iubirii.

D r a g o b e t eZiua Îndrãgostiþilor –varianta româneascã

Pentru a scãpa de kilogramele în plus sepoate folosi dieta disociatã consideratã unadintre cele mai simple si eficiente diete dinlume. Respectatã întocmai dã rezultate foartebune.

LUNI- Cartofi fierti (simpli)

MARÞI- Brânzeturi dietetice,

iaurt, lapte

MIERCURI- Fructe ( în cantitãþi mai

mici strugurii si bananele )

JOI- Orez fiert simplu

VINERI- Legume fierte - de orice

fel

SAMBATA- Carne de pui ( piept ) sau

peºte ( fiert sau gratar )

DUMINICA - Din primele 4 zile - combinatla 3 sau 4 ore.

Informatii :Nu existã restricþii de cantitate, dar nu

trebuie sã se exagereze.Regimul se þine 1 sãptãmânã, maxim 2

sãptãmâni.Sunt interzise : dulciurile, sucurile, alcoolul

ºi apa mineralãSe recomandã : a se consuma numai apã

platã. Exerciþiile uºoare sunt binevenite petoatã durata regimului.

Nota: Nu se iau vitamine sau alte suplimentenutritive.

Farã un efort prea mare , într-o sãptamânãse poate slãbi între 2 ºi 4 kg.

Marieta Buzescu

Dieta disociatãObiceiurile de Dragobete – zi aºteptatã cândva cunerãbdare de toþi tinerii – au fost în bunã parte uitate,astãzi pãstrându-se doar în amintirea bãtrânilor. Înaceastã zi satele româneºti rãsunau de veselia tinerilorºi de zicala : Dragobetele sãrutã fetele. Sunt multecredinþe populare cu referire la Dragobete. Astfel, sespunea cã cine participa la aceastã sãrbãtoare aveasã fie ferit de bolile anului ºi cã Dragobetele îi ajutã pegospodari sã aibã un an îmbelºugat. Îmbrãcaþi desãrbãtoare, flãcãii ºi fetele se întâlneau în faþa bisericiiºi plecau sã caute flori de primãvarã prin pãduri ºilunci. În sudul României (Mehedinþi), fetele seîntorceau în sat alergând (obicei numit zburãtorit),urmãrite de câte un bãiat cãruia îi cãzuse dragã. Dacãbãiatul era iute de picior ºi o ajungea, iar fata îl plãcea,îl sãruta în vãzul tuturor. Sãrutul acesta semnificalogodna celor doi pentru un an sau chiar pentru maimult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitatepentru a afla ce nunþi se mai pregãtesc pentru toamnã.

Nici oamenii mai în vârstã nu stãteau degeaba, ziuaDragobetelui fiind cea în care trebuiau sã aibã grijã detoate orãtãniile din ogradã, dar ºi de pãsãrile cerului.În aceastã zi nu se sacrificau animale pentru cã astfels-ar fi stricat rostul împerecherilor. Femeile obiºnuiausã atingã un bãrbat din alt sat, pentru a fi drãgãstoasetot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimelerãmãºiþe de zãpadã, numitã zãpada zânelor, iar apatopitã din omãt era folositã pe parcursul anului pentruînfrumuseþare ºi pentru diferite descântece de dragoste.

O altã tradiþie spune cã Dragobetele a fosttransformat într-o buruianã, numitã Nãvalnic, de MaicaPrecistã, dupã ce nesãbuitul a îndrãznit sã îi încurce ºiei cãrãrile.

Înlocuit de acel Sfânt Valentin, ce nu are legãturãcu spiritualitatea româneascã, astãzi Dragobeteleautohton riscã sã fie dat uitãrii.

Îndemnul nostru este acelaºi: alegeþi sau distraþi-vãcu ambele prilejuri, dar iubiþi în fiecare zi!

(L.A.)

„Jurnalul de joi” pe net!Jurnalul de joi poate fi citit pe: www.guraialomitei.com

www.ziarulialomita.ro

În mod obiºnuit , cuvântul sec, din sintagmeprecum „lãsatul secului” sau „ mâncare de sec”,este înþeles ca fiind sinonim cu uscat, fãrã grãsime,de post. „ Lãsatul secului” ar însemna deci începutulvremii de sec, lãsatul postului. ªi totuºi, nimic maifals ca aceastã etimologie popularã, în careaccentul cade în primul rând pe calitatea mâncãrii,aºa cum nu se întâmplã de fapt în învãþãtura sfinþilorpãrinþi.

Secul pe care îl lasã postul ortodox este seclum(saeculum), adicã lumea, în sensul de mondenitate,modã, obiceiuri lumeºti. E vorba aici nu decomunitate, de umanitate, ci de lumea care nu-lcunoaºte pe Dumnezeu, de lumea în toatãstrãlucirea ei de tinichea, despre care Hristos ne-a avertizat: „ Eu mãrturisesc despre ea cã lucrurileei sunt rele”. În ce constã aceastã lume, o va spuneºi ucenicul cel iubit, Apostolul Ioan, în felul sãuunic prin simplitate ºi concizie: ” Tot ce este de lalume, aceasta este: pofta trupului ºi pofta ochilorºi trufia vieþii „. El nu se referã aici numai la pãcate,ci la toate lucrurile zadarnice care ne ocupã viaþa

Etimologii uitate ºi ne consumã timpul. Nu omul este condamnat încuvintele sfântului, ci nimicurile în care se risipeºte;ele alcãtuiesc acum, mai presus de orice, lumea. Estetot atâta efermitate în viaþa lumii, cât ºi într-un banalziar de ºtiri: astãzi îl parcurgi cu voluptate, pentru camâine sã nu mai facã doi bani. Poate cã aceastaeste ºi cel mai mare pãcat al lumii: pierderea de timp,risipirea ei atât de pãtimaºã în deºertãciuni. Unuldintre cele mai tulburãtoare versuri din psalmi esteºi acesta: „ Dumnezeu sunteþi, ºi toþi fii Celui Preaînalt,dar voi ca niºte oameni muriþi.....”

De aceea, lãsatul secului este mai întâi de toateun îndemn la reculegere, la reînnoirea vieþii prinlãsarea pãcatelor ºi a preocupãrilor deºarte ºi prinîntoarcerea spre Dumnezeu. Aºa se spune înfrumoasele cântãri bisericeºti de post: „ Ziua postuluipãrãsire de pãcate sã-þi fie, suflete, ºi cãtreDumnezeu plecare ºi apropiere”.

Postul ortodox nu este aºadar un exerciþiualimentar, o dietã „ purificatoare”, aºa cum seconcepe în multe confesiuni ezoterice (dupã cum nuexistã în creºtinism alimente necurate sau interzise).El reprezintã însã un act spiritual superior, acela dea corecta vieþuirea imediatã ºi instinctualã ºi de aorienta lumea dupã sensul ei înalt ºi singurul adevãrat:acela de creaþie a lui Dumnezeu.

Sursa: www.ortho-logia.com

Lãsatul secului

7

26 februarie 2009

Stimate domnule Dan Elias, În primul rând aº dori sã vã felicit, pentru ziarul pe care îl redactaþi, atât pe dumneavoastrã cât ºi

întreaga redacþie, pentru efortul pe care îl depuneþi, pentru micul nostru orãºel.Am citit printre rânduri articolul recent “Criza ºi bugetul sau ursul pacãlit de vulpe”, ºi am decis

sã vã trimit un material despre aceastã crizã care ne sperie pe toþi în ultima perioadã. Acest materialne aratã care sunt motivele adevarate ºi ce interpreteazã presa ºi politicienii noºtri. Succes în continuarepentru activitatea dumneavoastrã !

Cu deosebitã consideraþie, Marina Gheorghe

UNDE AU „DISPÃRUT” BANII ?

Marina Gheorghe este primul cititor ce intrã în dialog cu noi.Îi mulþumim ºi publicãm aici prima parte a articolului pe care aavut amabilitatea sã ni-l trimitã.

Redacþia

În dialog cu cititorii

Se va vorbi încã mult timp despre criza în carea plonjat întreaga lume. În ziarul german Die Zeita apãrut recent o analizã relevantã pe temaenunþatã în titlu ºi al cãrei text îl redãm în formãprescurtatã :

Criza financiarã a distrus uriaºe avuþii.Totuºi, miliardele nu au dispãrut, ci tocmai se

redistribuie. Le putem da de urmã la firmeleamericane de construcþii, la managerii unor bãncidin Germania ºi la investitori din China.

La 31 octombrie 2008, faxul Fondului specialpentru stabilizarea pieþelor financiare, creat anumepentru acest scop de statul german, intra un fax cuantetul Commerzbank, prin care acesta solicita nicimai mult nici mai puþin decât 8,2 miliarde euro ca sprijinpentru ieºirea din crizã. La puþine zile dupã aceea, HypoReal Estate anunþa numai pentru trimestrul trei opierdere de 3,05 miliarde. Tot în acele zile, preºedinteleConsiliului de Administraþie al Deutsche Bankrecunoºtea: „Aceasta este prima crizã globalãadevãratã ºi ne aflãm încã în faza desluºirii mijloacelorde a combate”.

Banca Angliei aprecia la acea vreme cã pierderileinstituþiilor financiare se cifreazã la 2,8 bilioane dolari.Se spunea adesea cã banii s-au fãcut scrum, cã aufost pulverizaþi, cã au dispãrut. Cã distrugerea lorcontinuã. Cât de mare va fi pierderea în final? Nimeninu ºtie câte bãnci ºi concerne vor trebui salvate deguverne. Dar cea mai interesantã întrebare este: undese aflã banii?

În deºertul Nevada milioanele s-autransformat în vile luxoase

La aceastã întrebare vom afla un rãspuns completdupã ce vom întreprinde o lungã cãlãtorie ce ne vaduce în deºertul american Nevada ºi în zonelepreorãºeneºti ale marilor metropole americane, încentrul financiar din Frankfurt ºi în China, la managerulfinanciar al unui fond de stat. Vom vedea ce facepremierul italian Silvio Berlusconi, dar ºi o pensionarãdin Germania care a avut intuiþia de a nu-ºi risca baniiîn aceastã crizã, bani care ajutã acum la gestionareacrizei, deºi ea n-ar nicio idee de cele ce se întâmplã.

Pe parcursul acestei cãlãtorii, vom vedea cã baniirar dispar pe o perioadã mai lungã ºi încã mai rar cã setransformã în scrum. Cel mai adesea ei îºi schimbãdoar stãpânii.

Totuºi, unde sunt cele 2,8 bilioane dolari? Cel maiîn mãsurã sã rãspundã la aceastã întrebare este uneconomist german, Max Otte, Care chiar a înþeles ces-a întâmplat în anii trecuþi în economia mondialã. Cudoi ani în urmã, acesta era un necunoscut profesor deeconomie la Institutul superior de economie din Worms.Spre deosebire de alþii, el nu a crezut o clipã cã acþiunilevor creºte la infinit, fiind convins cã lumea se îndreaptã

spre catastrofã. A scris o carte pe care a intitulat-o„Crahul se apropie” ºi a publicat-o în 2006. Iniþial nus-a bucurat de vreo atenþie, dar acum a ajuns bestseller.

M. Otte ne propune mai întâi o cãlãtorie în zoneleamintite din America, unde se aflã gata construite sauîn faze avansate mii ºi mii de case, întregi aºezãri.Boom-ul imobiliar dureazã de 10 ani ºi a fost posibilpentru cã cine a vrut ºi n-a vurt a primit credite. Lamarginea oraºului Las Vegas s-a construit de 550milioane dolari pe 790 hectare. În întreaga Americã s-au construit 4,67 milioane case ºi locuinþe proprietateprivatã luxoase, adicã 990 miliarde dolari bãgaþi înpereþi, duºumele, scãri, ferestre etc. În toþi aceºti ani,americanii au cumpãrat tot ce avea patru pereþi. Acumfoarte, foarte multe dintre acestea stau goale ºi nimeninu le mai cumpãrã.

Suspecta generozitate a bãncilorUn lucru este foarte clar ºtiut: a da împrumut ºi a

lua împrumut constituie baza oricãrui sistem financiar.Creditul este cea mai veche idee a capitalismului.Persoana A se împrumutã la o bancã B cu o sumã pecare A o înapoiazã cu un plus reprezentând dobânda.O afacere bunã pentru amândouã pãrþile. Bancaprimeºte dobânda ºi face o afacere bunã. Persoana Apoate sã-ºi cumpere cu suma împrumutatã ceva pecare altfel nu ºi-ar fi putut permite. Desigur, cu condiþiaca A sã-ºi poatã permite un astfel de credit. Cum sepoate întâmpla ca o întreagã lume sã fie afectatã decriza americanã?

În anii trecuþi, aproape fiecare american a pututsã-ºi permitã un credit. Cererea de case a crescut ºi,odatã cu ea, ºi preþul. ªi pentru cã preþurile crescuserãatât de mult, s-a ajuns la situaþia ca dealerii sãcontacteze telefonic pânã ºi femei de serviciu saulucrãtori sezonieri la strângerea recoltei, care nucâºtigau mai mult de 5 dolari pe orã, pentru a-iconvinge sã ia credite. Acestora, dealerii le prezentaulucrurile astfel: dacã veþi cumpãra o casã de 200.000dolari ºi nu veþi putea înapoia creditul, nu face nimic,pentru cã preþurile vor creºte ºi, în cinci ani, casa vavalora 300.000 dolari. Aºa cã veþi putea lua un noucredit pe casã ºi veþi putea plãti creditul luat iniþial. Nuse poate sã nu funcþioneze!

Aºa cã femeia de serviciu ºi zilierul s-au dus labancã, ºi banca le-a acordat creditul solicitat. Darbãncile ºtiau cã, dacã nu vor primi înapoi crediteleacordate, nu se poate întâmpla nimic rãu, pentru cã,atunci, casele respective le-ar fi revenit ºi, peste cinciani, conform credinþei lor, vor valora 300.000 dolari,deci nu numai cã nu ar fi pierdut, ci ar fi avut de câºtigatdiferenþa.

Practic, era vorba de o afacere în care ar fi fostnumai câºtigãtori. Evident, atâta vreme cât preþurilear fi tot crescut. ªi, cum aproape nimeni nu se îndoiade acest lucru, firmele au construit tot mai multe case,

1,2 milioane an de an. ªi tot mai mulþi oameni s-auîmprumutat ca sã le cumpere.

Viaþa scurtã a paradigmei preþurilor veºnicmari

A mers aºa pânã când s-a întâmplat ceea ce descriasimplu economistul american Robert Schiller: „Uriaºaofertã de case noi a început sã suprasatureze piaþa, iarpreþurile caselor au început sã cadã”.

Deodatã, milioane de americani nu au mai primitcredite noi pentru a-ºi finanþa vechile ipoteci, pentrucã bãncile ipotecare americane au realizat cã baniicei mulþi pe care ele i-au împrumutat nu o sã-i maiprimeascã înapoi. Aceºti bani tocmai au fost bãgaþiîn imobilele nevandabile ºi se aflã în buzunareledealerilor imobiliari ºi ale proprietarilor iniþiali careau reuºit sã-ºi vândã la timp ºi cu câºtig casele lor.Banii respectivi se mai aflau ºi în buzunareleproducãtorilor de ciment, ale zidarilor ºi celorlalþilucrãtori de pe ºantier care probabil cã ºi-au cumpãratcu ei maºini japoneze sau frigidere germane sau jucãriichinezeºti pentru copiii lor.

S-a întâmplat cã acum bãncile ipotecare americaneau fost acelea care au rãmas fãrã aceºti bani ºi nuvreunui concern financiar german, englez sau elveþian.ªi atunci apare fireascã întrebarea, cum de s-aîntâmplat cã bãncile americane au fãcut afacerispeculative, dar pierderile de 2,8 bilioane dolari aufost înregistrate de instituþiile financiare de pe totglobul? Cum a fost posibil ca, din cauza imobilelordin deºertul Nevada, devenite acum nevandabile,Commerzbank din Germania sã aibã nevoie de oinfuzie de 8,2 miliarde euro?

Max Otte spune cã, dacã vrei sã înþelegi cum de s-a putut rãspândi criza la nivel mondial, ar trebui sã neîndreptãm atenþia asupra industriei financiare. Desãptãmâni bune el conferenþiazã despre pieþe de capitalºi burse mondiale. Industria financiarã înseamnã, spuneel, în primul rând bãncile de investiþii precum GoldmanSachs, JP Morgan, Morgan Stanley sau LehmanBrother, ale cãror afaceri s-au derulat în principal cuacþiuni, împrumuturi, opþiuni ºi contracte la termene.În realitate, acestea nu au fãcut nimic altceva decâtceea ce au fãcut producãtorii de handy care cautã sãproducã telefoane mobile tot mai perfecþionate. Totaºa, bãncile de investiþii cautã permanent sã producãnoi ºi tot mai bune hârtii de valoare. ªi unii ºi alþii nuvor decât un singur lucru: sã-ºi vândã produsele lor.

(va urma)

26 februarie 2009

Editat de: S.C. ELIAS EXPRES S.R.L.Tipãrit la S.C. ARTPRINT S.R.L. Slobozia

Conturi S.C. ELIAS EXPRES S.R.L.Cont BCR Fierbinþi

cod IBAN - RO19RNCB0172103791210001Cont Trezoreria Dridu

cod IBAN - RO17TREZ3965069XXX000320Subvenþii

Cont Trezoreria Driducod IBAN - RO17TREZ3965070XXX000324

Dacã aveþi întrebãrile, sugestii, opinii saupoveºti de viaþã,vã rugãm sã ne contactaþi peadresa de e-mail. Ne puteþi trimite fotografiicu ceea ce vi se pare interesant sau pur ºisimplu, sã ne propuneþi teme de discuþie. Noinu renunþãm la ideea cã putem scrie acest ziarîmpreunã.

Stimaþi cititori!

CASETA DE REDACÞIEDirector: Dan Elias

Redactori:Luminiþa Anghel, Mariana ªtefan,Marieta Buzescu, Mihaela Neagu,

Daniela Mihai, Cornelia ConstantinE-mail: eliasjurnal@yahoo.com

Moment de sãrbãtoare, de bucurie ºi festinfamilial, dar ºi al comunitãþii, ziua Lãsatului de Secpentru Postul Paºtelui continuã sã reprezinte ºiastãzi în viaþa spiritualã a sãtenilor, dar ºi a multororãºeni, un important prag simbolic ce se impunea fi trecut într-un context ceremonial, structuratîn conformitate cu normele impuse de autoritateatradiþiei.

Duminica Lãsatului de Sec este precedatã deuna dintre cele mai mari sãrbãtori dedicate morþilor,moºilor ºi strãmoºilor, numitã Moºii de iarnã.

Obiceiurile legate de primãvarã marcheazãdiferitele etape în desfãºurarea vieþii sãteºti, legatede sãrbãtorile mai importante ale cicluluicalendaristic de primãvarã. Sfârºitul câºlegilor –Lãsata Secului este sãrbãtoritã cu mai multemanifestãri care marcheazã pe de-o parteîncheierea perioadei cãsãtoriilor, iar pe de altã partesosirea primãverii, începutul muncilor de primãvarãºi, o datã cu creºtinismul, începutul lungii perioadede privaþiuni de ascenzã, a postului cel mare.Începutul acestei perioade este marcat prinpetrecerile de Lãsatul Secului, petreceri cumâncare ºi bãuturã, cântec ºi joc. Poporul lenumeºte „Refenele” sau, în unele locuri, „Vergel”.

Momentul de vârf al acestei perioade esteAjunul Lãsatului Secului. Tot ceea ce se face întimpul acestei nopþi este din belºug: oamenii

Lãsatul de Sec pentru Postul Paºteluidanseazã mult pentru a face „coºul” sã creascã,pentru a creºte cânepa, mãnâncã ºi beau dinabundenþã pentru a compensa zilele ascetice alepostului. Familia se reuneºte pentru aceste petreceri:tinerii li se alãturã celor în vârstã, copii pãrinþilor,nepoþilor bunicilor. Toþi sãrbãtoresc în armonie ºi îiiartã pe cei cu care s-au certat.

Prin termenul „Lãsatul Secului” se înþelege îngenere „ziua cea de pe urmã de frupt sau de dulce alCâºlegilor: când se intrã într-un post”, „ziua cea depe urmã a Câºlegilor de iarnã, adicã ziua nemijlocitînainte de începerea Pãresimilor sau a Postului mare,epilogul datinilor ºi a credinþelor, dar mai ales apetrecerilor ºi a veseliei din Câºlegile de iarnã”.

În zona noastrã, petrecerea nocturnã are locduminica seara, petrecerea fiind familialã: cei micivin la cei mari, finii la naºi. La masã este obiceiu catoþi sã mãnânce un ou fiert, pentru a se spune: „cu unou se astupã ºi cu un ou se destupã gura la Paºti”,dar ºi pentru ca postul sã parã mai scurt.

PostulPostul este prin excelenþã timp de rugãciune, de

cãinþã ºi mãrturisire a pãcatelor, de înfrânare, derãbdare ºi mai ales de iertare. Înfrânarea de lamâncarea „de frupt” este numai un aspect al postiriiortodoxe, cel vãzut. Dar în Sinaxarul Sâmbetei Albe,vorbindu-se despre „marea luptã a postului”, se aratãtreptele sale, ca într-o scarã: „Mai întâi dragostea ºidepãrtarea minþii de la lucrãrile ºi faptelenecuviincioase; apoi însuºi postul, dar sã nu postimnumai de mâncãri, ci sã postim ºi cu limba ºi cu ochiiºi sã ne oprim ºi sã ne îndepãrtãm de la orice faptãrea”

Pentru post nu sunt reþete speciale sau limite deculturã, de preocupãri ºi nici forme de practicare, cifiecare dupã voinþa lui îl sãvârºeºte conform rânduieliiBisericii, dar mai ales dragostei faþã de Ziditor ºisemen: cu alte cuvinte, postul nu este scop în sine ºinici obligaþie, ci un mijloc pentru liniºtea sufleteascãºi curãþia inimii, adicã reintrarea în harul ºi dragosteadumnezeiascã ºi în sânul Sfintei Biserici.

Unul din mijloacele obiºnuite ale manifestãriipostului este munca cinstitã.Truda ºi viaþa fãrã întinareau fost armele strãmoºilor noºtri, arme sugerate deCreator, care i-au ajutat sã-ºi recapete harul pierdutprin pãcatul neascultãrii.

Mântuitorul Hristos ne cere sã respectãm ºi sãcultivãm omul din noi, iar dacã slãbiciunile firii ne facsã pãcãtuim, avem acum posibilitatea de a ne îndreptaprin post, aºa cum au fãcut sfinþii toþi ºi moºtenitoriiÎmpãrãþiei cerurilor, al cãror nume este scris în Carteavieþii.

Daniela Mihai

Mai este un pic ºi pe 1 Martie sãrbãtorim ziuade Marþiºor ºi venirea primãverii. Este o sãrbãtoareromâneascã mult aºteptatã de doamne ºidomniºoare. Se oferã mici cadouri ce poartãnumele de marþiºoare ºi flori; flori de primãvarãcum ar fi lalele, ghiocei, viorele sau zambile.

Toate aceste cadouri sunt precedate de simbolulmãrþiºorului, adicã firul de aþã sau ºnurul, formatdin 2 culori, alb ºi roºu, care se leagã la acesteaformând o fundiþã.

Culorile aþei au ºi ele o semnificaþie; se spunecã albul simbolizeazã iarna, zapada, iar roºulprimãvara - fiindcã atunci începe natura sã învie,bujorii sã roºeascã, copacii sã înfloreascã.

Legenda Mãrþiºorului ºi a Babei Dochia spunecã a fost odatã o babã, pe nume Dochia, care aveao fatã vitregã pe care nu o îndragea ºi pe care,într-o zi geroasã de iarnã, a trimis-o sã-i spele larâu o hainã foarte murdarã. Fata s-a supus, însãnu putea sã facã haina albã ca neaua, aºa cum i-acerut baba, iar atunci a apãrut Marþiºor, un bãrbatcare avea puteri magice ºi care i-a oferit fetei ofloare albã ºi roºie ºi i-a spus sã mai spele o datãhaina dupa care sã se ducã acasã.

Fata a fãcut precum i s-a spus ºi mare i-a fostmirarea babei Dochia când a vãzut cã haina eraalbã ca neaua. Observând floarea pe care o aveafata, a crezut ca a venit primãvara ºi a pornit cuoile pe munte. Vremea fiind frumoasã, pe drum ºi-a dat cojoacele de pe ea. Însã când a ajuns în vârfa prins-o frigul ºi în acest timp i s-a arãtat ºi Mãrþiºorcare o mustra pentru fapta necugetatã de a-ºi trimitefata la râu sã spele pe frigul acela, dupa care adispãrut. Legenda spune cã a venit gerul ºi oile s-au transformat în pietre iar baba a rãmas singurãîn munte.

De atunci culorile alb ºi roºu simbolizeazã luptadintre iarnã ºi primavarã, dintre rãu ºi bine.

Poate ºi bunicii voºtri vã spuneau povestea asta,cã cele 9 zile: de la 1 martie pânã pe data de 9 cândse împart mucenicii, sunt zilele babei Dochia. Cumera ziua (frig, ploaie, vânt sau soare) aºa era sufletulei. Iar noi copii fiind, ne alegeam fiecare o zi dinperioada asta: “ pe data de ….5 este baba mea!” ºiaºteptai cu nerãbdare sã vezi cum era baba ta!...dacã era soare ºi frumos, aveai sufletul bun, iardacã era frig, ploaie, viscol aveai sufletul rãu.

Unele cercetãri au scos la ivealã faptul cã ºi pevremea dacilor se serba marþiºorul, care simbolizavenirea primãverii. Aceºtia purtau monede de aur,argint sau bronz, în funcþie de starea materialã afiecãruia, pe un fir de aþã, pentru a avea noroc înanul respectiv ºi pentru a fi frumoºi, pânã cândînfloreau pomii, dupã care le legau la crengileacestora.

Aceastã tradiþie s-a pãstrat ºi în ziua de astãzi ºise leagã de acest ºnur alb cu roºu, diferite simboluriale dragostei ºi norocului: inima, ancora, sãgeata,coºar, potcoava, trifoi cu patru foi.

Dupã trecerea Mãrþiºorului, care þine de pe 1Martie pânã pe 8 Martie, se leagã ºnurul de crengilecopacilor înfloriþi, pentru a fi roditori în acel an.

Mihaela Neagu

Mãrþiºor