Demisie. Valabilitatea consimtamntului. Caracterul irevocabil al manifestarii de vointa al Categorie: Jurispruden i spee de dreptul muncii

Demisie. Valabilitatea consimtamntului. Caracterul irevocabil al manifestarii de vointa al salariatului privind ncetarea, din initiativa sa, a contractului individual de munca.Codul Muncii, art.79, Codul Civil, art.948 pct.2, 953, 956Amenintarea legata de consecintele disciplinare sau penale pe care le puteau avea faptele salariatei, pentru care se ntrevedea o cercetare disciplinara, nu constituie o amenintare nelegitima, de natura a vicia consimtamntul acesteia la semnarea demisiei, prin violenta psihica, iar sustinerea angajatei privind amenintarea cu un rau privind integritatea sa fizica, trebuie apreciata si prin prisma functiei ocupata n cadrul societatii, caci n raport de criteriul subiectiv al pregatirii si nivelului de cunostinte a salariatei, este putin probabil ca temerea acesteia, privind punerea n practica a presupusei amenintari sa fi fost reala, iar simpla temere reverentioasa, fata de persoanele avnd functii de conducere, nu este de natura a vicia consimtamntul.Manifestarea de vointa a salariatului cu privite la ncetarea din initiativa sa a contractului individual de munca este irevocabila, retractarea ei fiind posibila numai cu acordul expres sau implicit al angajatorului.(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A VII-A CIVILA SI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE, DECIZIA CIVILA NR.1067/18.02.2011)

Delibernd asupra recursului, constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr.5781/22.07.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a VIII-a Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, n dosarul nr.48820/3/LM/2009, a fost respinsa, ca nentemeiata, contestatia formulata de contestatoarea B.C.E., n contradictoriu cu intimata S.C. R. S.A., mpotriva dispozitiei nr. **** din 30.10.2009

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, prin dispozitia sus mentionata intimata, n calitate de angajator, a dispus ncetarea contractului de munca al contestatoarei ncepnd cu data de 01.11.2009, ca urmare a demisiei conform art. 79 Codul muncii.

Prin nscrisul datat de contestatoare - 28.10.2009, nregistrat de angajator sub nr. **** din 28.10.2009, aceasta aduce la cunostinta demisia din cadrul R., fara nicio alta mentiune.

Pe cererea de demisie s-a facut mentiunea de catre reprezentanti angajatorului ca se renunta partial la preaviz, urmnd ca ncetarea contractului individual de munca sa aiba loc la 01.11.2009.

Prin cererea din 30.10.2009, nregistrata sub nr.25308, contestatoarea a solicitat angajatorului sa aprobe retragerea cererii de demisie depusa la 28.10.2009, motivnd ca a dat-o fiind supusa la presiuni psihice si amenintari cu tribunalul si nchisoarea.

Demisia constituie, conform art. 79 alin.1 Codul muncii, actul unilateral de vointa a salariatului, care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului ncetarea contractului individual de munca, dupa mplinirea unui termen de preaviz.

Emiterea unei decizii de ncetare a raporturilor de munca prin demisie este facultativa pentru angajator, necesitatea anularii intervenind doar n situatia n care s-ar constata ca nu a existat intentia salariatului de a demisiona.

Fata de faptul ca nu exista obligativitatea emiterii deciziei care sa constatate demisia, legea nu prevede nici ndeplinirea unor conditii de forma a acestui act, sustinerile contestatoarei n sensul ca actul trebuia sa fie semnat de directorul societatii neputnd fi retinute. De altfel, prin decizia nr. **** 3.11.2008 emisa de Directorul Executiv Resurse Umane, depusa la dosar, s-a facut dovada calitatii de mputernicit al societatii a persoanei care a semnat decizia.

Emiterea deciziei ce constata demisia n perioada n care salariata s-a aflat n concediu medical nu afecteaza valabilitatea acesteia, art. 60 alin.1 litera a Codul muncii fiind aplicabil doar n ipoteza concedierii.

Ct priveste posibilitatea revocarii demisiei n perioada de preaviz, se retine ca legislatia muncii nu contine un text care sa acopere o asemenea ipoteza, doctrina si practica fiind n sensul ca manifestarea de vointa a salariatului cu privire la ncetarea, din initiativa sa, a contractului individual de munca este irevocabila; retractarea ei este posibila numai cu acordul expres sau implicit al angajatorului, care n speta nu a existat.

Pentru a fi valabil consimtamntul trebuie sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamnt. Violenta consta n amenintarea unei persoane cu un rau care i produce o temere ce o determina sa ncheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi ncheiat. Pentru a fi viciu de consimtamnt violenta trebuie sa fie determinanta pentru ncheierea actului juridic si sa fie injusta (ilicita, nelegitima).

Contestatoarea arata ca depunerea demisiei la data de 28.10.2009 , a avut loc n conditiile n care n acea zi se afla n concediu medical, fiind chemata n mod imperativ la serviciu de catre sefa de compartiment, pentru a da explicatii n legatura cu ntocmirea unui act aditional. La presiunea sefelor de compartiment si departament, s-a deplasat la sediul societatii din Calea Victoriei, unde se afla sefa de divizie, cele trei persoane cerndu-i sa-si dea demisia, altfel nu va putea parasi ncaperea dect daca se va arunca pe fereastra.

Contestatoarea a afirmat ca s-a prezentat la camera de garda a Spitalului Municipal, n ziua de 28.10.2009, (ca urmare a faptului ca n seara zilei de 27.10.2009 s-a simtit rau), cnd i s-a prescris concediul medical, astfel ca s-a ntors acasa, de unde a plecat la serviciu doar la insistenta sefei de compartiment. n raspunsul la interogatoriu, la ntrebarea 22, contestatoarea neaga ca s-a prezentat la spital la ora 13.30, lasnd sa se nteleaga, asa cum rezulta si din cererea de chemare n judecata, ca deplasarea la medic a avut loc n cursul diminetii, fiindu-i rau nca din seara zilei de 27.10.2009.

Din nscrisurile medicale eliberate de Spitalul Municipal, comunicate intimatei la cererea acesteia, a rezultat ca prezentarea la camera de garda a avut loc la data de 28.10.2009, orele 13.31, n urma recomandarii medicului de la spital fiind eliberat certificatul medical din 29.10.2009 , de catre medicul de familie. Concluzia este ca prezentarea la spital a avut loc dupa discutiile de la serviciu si scrierea demisiei, asa nct nu se poate retine ca se afla n starea de tulburare provocata de boala, care a determinat-o sa ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o.

Prin raspunsul la interogatoriu, la ntrebarile numerotate cu 1 si 2, contestatoarea arata ca nu si aminteste daca a dat o nota explicativa la data de 27.10.2009 si neaga faptul ca i s-a solicitat sa completeze aceasta nota explicativa la data de 28.11.2009.

La dosar a fost depusa declaratia din 27.10.2009, completata la data de 28.10.2009, data de contestatoare, prin care i se solicita explicatii cu privire la ntocmirea unui act aditional la un contract de munca.

Prima instanta a constatat din nscrisurile depuse ca, la 27.10.2009, salariatei i s-au cerut explicatii cu privire la ndeplinirea obligatiilor de serviciu, imputndu-i-se ca a pus la dispozitia unui angajat o copie a unui act, desi nu exista originalul, fiind banuita ca a aplicat semnatura salariatului prin copierea de pe un alt act.

Prima instanta a apreciat, n acest context, n care se contura o posibila abatere disciplinara sau chiar infractiune, prin falsificarea unui nscris, eventualele afirmatii ale sefilor contestatoarei n fata carora au fost date explicatiile, ca fapta sa constituie neglijenta n serviciu si risca sa faca puscarie, nu apar ca nelegitime, pentru a fi echivalate cu violenta morala.

Declaratia martorei ascultate n cauza, care a relatat ca prin amenintarea cu puscaria, contestatoarea a fost determinata sa-si dea demisia, fiind aproape sechestrata, este irelevanta, ntruct faptele sunt cunoscute din spusele contestatoarei, si nu direct, martora fiind de altfel subiectiva n calitate de prietena a partii.

Faptul ca salariatele aflate pe pozitii superioare ierarhic contestatoarei, actionnd ca reprezentanti ai angajatorului, au facut cunoscut acesteia ca este posibila tragerea la raspundere disciplinara sau penala, nu are natura ilicita, astfel ca nu se poate retine vicierea consimtamntului n decizia de a demisiona. Angajatorul are prerogativa disciplinara, exercitiul unui drept neputnd constitui violenta, iar n situatia n care o culpa profesionala se nscrie n tiparul unei fapte penale, dreptul persoanei vatamate de apela la organele de cercetare penala sau la instanta deriva de asemenea din lege.

Avnd n vedere mprejurarile depunerii demisiei, salariata a ales varianta ncetarii raporturilor de munca n acest fel pentru evitarea unei actiuni disciplinare, care, asa cum am aratat, constituie un drept al angajatorului, nefiind cuprinsa n sfera ilicitului.

mpotriva acestei hotarri, a declarat recurs, n termen si motivat contestatoarea B.C.E..

n motivarea recursului, ntemeiat n drept pe dispozitiile art.304 pct.9 si art.3041 Cod procedura civila, recurenta a aratat ca, instanta de fond a interpretat n mod eronat dispozitiile art.948 pct.2, 953, 956 Cod civil, deoarece a considerat ca amenintarea exercitata de 3 persoane asupra recurentei, n sensul ca nu va putea parasi ncaperea n care se afla, fara sa semneze demisia, dect daca va sari pe geam, nu reprezinta violenta psihica.

Din adeverinta eliberata de Spitalul Municipal rezulta ca, dupa discutia cu cele 3 persoane-angajate ale intimatei, s-a dus la camera de garda, n conditiile n care suferise un atac de panica, deci a dovedit ca atitudinea celor 3 persoane i-a creat o stare puternica de temere, n absenta careia nu ar fi semnat demisia.

A mai aratat ca martora K.V. a confirmat starea de frica si de boala n care se afla, precum si faptul ca initial a fost la spital n aceeasi zi dimineata si a sunat-o.

Instanta de fond porneste de la ideea ca "se contura o posibila abatere disciplinara sau chiar infractiune", retinnd ca din acest motiv recurenta si-ar fi dat demisia, ceea ce nsemna de fapt ncalcarea prezumtiei de nevinovatie. Instanta a retinut ca recurenta a ntocmit un act aditional la contractul de munca al unui salariat, respectiv ca a pus la dispozitia acestuia copia respectivului act, desi nu exista originalul, fiind banuita ca ar fi aplicat semnatura salariatului prin copierea de pe un alt act. n mod normal singurul care putea sa-si conteste semnatura era salariatul, care daca era interesat sa intre un posesia actului respectiv putea sa semneze n original.

n realitate, recurenta nu a savrsit faptele de care era acuzata, iar instanta nu era chemata sa analizeze pretinsa abatere de care a fost acuzata, pentru care nu s-au administrat probe, ci sa verifice daca a fost supusa la violente psihice.

Faptul ca a fost amenintata ca nu va iesi din ncaperea n care era dect daca semneaza demisia, este o amenintare cu un rau iminent, deoarece se afla la etajul 8, iar sugestia care i s-a facut ca a ales ntre a semna demisia si a sari pe geam a fost de natura sa-i produca o stare puternica de teama, n afara careia nu ar fi semnat demisia. Nu se poate face abstractie de faptul ca i era rau din cauza tensiunii si a inimii, starea de sanatate fiind dovedita cu acte medicale.

A mai aratat ca instanta a ncalcat dispozitiile art.61-67 Codul muncii, deoarece a apreciat, contrar acestora, ca demisia a fost data cu ndeplinirea prevederilor legale.

Din probele administrate n cauza a rezultat ca:

Demisia recurentei este rezultatul unui viciu de consimtamnt, deoarece i-a fost smulsa prin violenta psihica, deci trebuie dispusa anularea ei.

Demisia recurentei nu este un act unilateral de vointa liber exprimata, fiind silita sa-si dau demisia, astfel nct instanta trebuia sa constate ca n realitate prin dispozitia atacata s-a dispus o concediere ilegala, abuziva cu ncalcarea dispozitiilor art. 61-67 Codul muncii.

A mai aratat ca s-a simtit foarte rau ncepnd cu seara zilei de 27.10.2009, iar pe data de 28.10.2009 s-a prezentat la Camera de Garda a Spitalului Municipal, unde a fost consultata de urgenta. S-a constatat ca avea o tensiune foarte ridicata, pe fondul unei cardiopatii ischemice si i s-a propus internarea.

A refuzat internarea si a solicitat sa i se dea tratamentul acasa, deoarece avea n ngrijire pe fratele meu si pe mama acesteia care aveau nevoie de prezenta zilnica a recurentei.

S-a ntors acasa de la Spitalului Municipal si dupa circa o ora a fost sunata de sefa de compartiment, S.C., care i-a solicitat imperativ sa se prezinte la locul de munca, avnd de rezolvat probleme care nu sufera amnare, desi recurenta a informat-o ca nu se simte bine si ca este n concediu medical.

n legatura cu ora prezentarii la Spitalului Municipal, recurenta a nvederat ca, daca s-ar fi prezentat dimineata la serviciu asa cum s-a sustinut in ntmpinare, sefa acesteia, d-na S. nu avea motiv sa o sune, ori din felul n care au fost puse ntrebarile rezulta ca se recunoaste faptul ca a fost sunata sa se prezinte la serviciu.

Martora propusa de recurenta a aratat ca s-a dus dimineata la spital si a sunat-o sa-i spuna ca se simte rau. I-a spus martorei ca se simte rau, deoarece sunt prietene si n caz de urgenta putea apela la ea sa o ajute, deoarece recurenta l are n ngrijire pe fratele si mama acesteia.

A mai aratat recurenta ca prta a depus declaratii notariale, date la data de 19.07.2010, n loc sa aduca angajatele n instanta pentru a fi audiate ca martori, fapt ce se explica prin teama paratei ca s-ar fi putut stabili adevarul n legatura cu cele ntmplate.

n plus, n mod evident angajatele s-au dus la notar cu declaratii dinainte pregatite, sens n care solicita nlaturarea probatoriului pe care prta ncearca sa-l administreze prin declaratii notariale, deoarece martorii trebuie ascultati in conditiile prevazute de art. 192-198 Cod procedura civila.

Cu toate ca recurenta se simteam foarte rau, s-a prezentat la sediul din Calea Dorobantilor nr. 164, unde sefa de compartiment i-a reprosat ca nu a ntocmit la timp un act aditional la contractul individual de munca al unui angajat si i-a cerut n mod imperativ sa-si dea demisia, deoarece fapta sa nseamna neglijenta n serviciu si risca sa fac puscarie.

Vaznd ca refuza, S.C., mpreuna cu sefa de departament, S.A.M., profitnd de starea n care se afla, a fortat-o sa se urce ntr-un autoturism si a fost condusa la sediul din Calea Victoriei nr.37, unde se aflau cu probleme de serviciu si directorul Diviziei Servicii de Resurse Umane, A.D., care, probabil le-a solicitat celor doua sa o conduca acolo.

mpreuna, cele trei doamne, i-au spus ca nu va pleca de acolo dect daca va sari pe geam de la etajul 8, unde se afla sau daca si da demisia.

Scopul prezentei celor trei persoane cu functii de conducere a fost n mod evident exercitarea unor presiuni psihice, iar recurenta nu avea cum sa cheme un martor sa fie de fata, deoarece nu ar fi fost lasat nimeni sa intre. Avnd n vedere starea n care se afla, precum si presiunile la care a fost supusa, recurenta a fost constrnsa sa scrie respectiva demisie, dupa care a sunat-o pe prietena sa, K.M.V., pe care a rugat-o sa o ajute sa ajunga acasa, aceasta conducnd-o cu un autoturism.

Martora audiata la cererea recurentei a aratat ca era ntr-o stare de rau si de tulburare, astfel nct nu a avut curajul sa plece singura acasa.

Ulterior, dupa ce si-a luat medicamentele, s-a dus din nou la Camera de garda, unde data fiind starea n care se afla, s-a consemnat prezentarea recurentei si s-au ntocmit acte. Initial i s-a propus si de dimineata internarea, dar a refuzat, deoarece trebuia sa aiba grija de mama si de fratele sau.

Atunci cnd a raspuns la interogatoriu a nteles ca este ntrebata cnd s-a prezentat initial la spital, iar prima prezentare a fost dimineata, cnd a fost ndrumata sa se adreseze medicului de familie. Prezenta recurentei a fost nregistrata n registre abia a doua oara, starea fiind mult mai grava si pentru a fi acoperiti medicii, daca i se facea mai rau, deoarece refuzase internarea.

A mai aratat ca actele medicale depuse de prta, nu fac dect sa confirme ca si dupa discutia cu cele 3 angajate care i-au impus sa-si dea demisia, era ntr-o stare medicala extrem de proasta, avnd tensiune mare, care provoaca stari de vertij, dureri de cap, probleme de concentrare.

In registru s-a consemnat ca la ora 13, 30 s-a prezentat la camera de garda avnd "atac de panica", iar acest aspect dovedeste ca a fost supusa la presiuni psihice din partea angajatelor prtei.

Recurenta sustine ca decizia atacata este de fapt o concediere abuziva, deoarece a fost supusa la presiuni psihice pentru a-i da demisia. Nu existau motive de concediere si, pentru a evita atacarea unei decizii n instanta, a fost fortata sa semneze demisia.

A mai aratat ca instanta de fond a ncalcat dispozitiile art.60 al.1, 74, 76, 78 din Codul muncii, deoarece n ciuda probelor administrate n cauza, n mod nelegal nu a calificat decizia prin care se ia act de demisie ca o decizie de desfacere a contractului de munca si nu a analizat daca este emisa cu respectarea dispozitiilor legale aplicabile n astfel de situatii.

Astfel, decizia atacata, desi se numeste de ncetare a contractului de munca este o decizie de concediere emisa n perioada n care era n concediu medical, deci cu ncalcarea art.60 al.1 lit. a din Codul muncii.

n plus decizia mentionata este emisa cu ncalcarea disp.art.74 Codul muncii, deci se aplica, in principal, dispozitiile art.76 Codul Muncii si in subsidiar dispozitiile art.78 Codul muncii.

n literatura juridica se arata ca "doctrina concedierii implicite"din dreptul englez se poate aplica n practica judiciara si consta n "recunoasterea dreptului unui salariat care a demisionat de a dovedi ca demisia nu a fost dect urmarea comportamentului patronului, care a facut imposibila continuarea raportului de munca, deci ca, n realitate a intervenit concedierea, salariatul a fost fortat sa demisioneze, fiind vorba de fapt de o concediere nelegala, abuziva."

Chiar daca instanta nu va constata ca decizia de ncetare a contractului de munca, este de fapt o concediere, ea poate fi atacata n justitie n baza art.283 lit.a din Codul muncii.

n mod nelegal, instanta de fond a retinut ca decizia atacata, prin care se ia act de demisia recurentei este legala, deoarece recurenta a revenit asupra demisiei nainte de emiterea deciziei si nainte de ncetarea contractului de munca", respectiv a revocat demisia la data de 30.10.2009, iar contractul de munca urma sa nceteze de la 1.11.2009.

.C.C.J.- S.C.A.F. a statuat prin decizia nr. **** 26.10.2007: "demisia ca act juridic unilateral si produce efectele de la data ia care cealalta parte ia act de manifestarea de vointa, iar nu din momentul manifestarii de vointa propriu zise, n caz contrar ajungndu-se la o nfrngere a principiului revocabilitatii actelor juridice unilaterale".

n prezentul caz angajatorul a dispus ncetarea contractului de munca de la 01.11.2009, iar revocarea demisiei a fost anterioara -30.10.2009.

.C.C.J. a statuat ca prin admisibilitatea revenirii la demisie se respecta si prevederile art. 1 din Protocolul 1 al CEDO, ntruct asa cum s-a decis n practica Curtii, termenul de bun" cuprinde si alte drepturi si interese care constituie active si pot fi considerate drepturi de proprietate".

Prin ntmpinarea intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analiznd ntregul material probator administrat n cauza, prin prisma criticilor formulate si tinnd seama de dispozitiile art.3041 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:

Sunt nefondate criticile recurentei, referitoare la gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. art.948 pct.2, 953, 956 Cod civil, art.61-67 din Codul muncii, n conditiile n care sustinerile recurentei-contestatoare din cadrul contestatiei si la interogatoriul administrat de instanta la cererea partii adverse sunt contrazise de nscrisurile depuse la dosar, ceea ce este de natura a naste un puternic dubiu cu privire la sinceritatea acestei.

Evident, ntr-un litigiu de munca, dovedirea vicierii consimtamntului angajatului n ceea ce priveste actul demisiei ridica dificultati de probatiune, si tocmai de aceea coroborarea probatoriului si a celor mai mici indicii este necesara.

Astfel, contestatoarea a afirmat ca s-a prezentat la camera de garda a Spitalului Municipal, n ziua de 28.10.2009, (ca urmare a faptului ca n seara zilei de 27.10.2009 s-a simtit rau), cnd i s-a prescris concediul medical, astfel ca s-a ntors acasa, de unde a plecat la serviciu doar la insistenta sefei de compartiment, situatie de fapt confirmata si de martora K.V.M., iar n raspunsul la interogatoriu, la ntrebarea 22, neaga ca s-a prezentat la spital la ora 13.30, lasnd sa se nteleaga, asa cum rezulta si din cererea de chemare n judecata, ca deplasarea la medic a avut loc n cursul diminetii, fiindu-i rau nca din seara zilei de 27.10.2009.

Aceeasi pozitie o are contestatoarea si n interogatoriul pe care l propune spre a fi luat intimatei, ntrebarile 1 si 2, astfel nct precizarile si explicatiile date prin cererea de recurs, sub acest aspect, nu vor fi retinute.

nsa, din nscrisurile medicale eliberate de Spitalului Municipal, depuse de intimata la dosarul de fond, a rezultat ca prezentarea la camera de garda a avut loc la data de 28.10.2009, orele 13.31, n urma recomandarii medicului de la spital fiind eliberat certificatul medical din 29.10.2009, de catre medicul de familie.

Prin urmare, este justificata concluzia instantei de fond ca prezentarea la spital a avut loc dupa discutiile de la serviciu si scrierea demisiei, contrar sustinerilor de mai sus.

De asemenea, raspunznd la interogatoriul propus de intimata, contestatoarea arata ca nu si aminteste daca a dat o nota explicativa la data de 27.10.2009 si neaga faptul ca i s-a solicitat sa completeze aceasta nota explicativa la data de 28.11.2009, n conditiile n care la dosar este depusa declaratia contestatoarei din 27.10.2009, completata la data de 28.10.2009, prin care i se solicita explicatii cu privire la ntocmirea unui act aditional la un contract de munca.

Se observa ca aceasta nota explicativa este data n preziua semnarii demisiei, cnd recurenta a luat cunostinta de fapta cercetata, astfel nct nu se poate retine nici faptul ca actul demisiei i-ar fi fost impus profitnd si de tulburarea, emotia produsa salariatei de aflarea faptei n legatura cu care i s-au cerut explicatii.

Amenintarea invocata de recurenta, legata de consecintele disciplinare sau penale pe care le puteau avea faptele recurentei-contestatoare, pentru care se ntrevedea o cercetare disciplinara, nu constituie o amenintare nelegitima, de natura a vicia consimtamntul acesteia la semnarea demisiei prin violenta psihica, instanta de fond marginindu-se sa constate aceasta, fara a cerceta faptele n sine.

Ct priveste prezentarea recurentei la ora 13, 30 la camera de garda avnd "atac de panica", acest aspect nu este de natura a conduce la prezumtia ca recurenta-contestatoare a fost supusa la presiuni psihice din partea angajatelor prtei, fiind aproape sechestrata si amenintata de acestea cu un rau privind integritatea sa fizica, asa cum sustine recurenta, o atare prezumtie simpla fiind necesar oricum a se corobora si cu alte probe, care n cauza nu exista.

n acest sens, trebuie avut n vedere si faptul ca functia ocupata de recurenta n cadrul societatii era aceea de specialist resurse umane, astfel nct, dupa acest criteriu subiectiv al pregatirii si nivelului de cunostinte al recurentei, este putin probabil ca temerea acesteia, privind punerea n practica a presupusei amenintari, sa fi fost reala, iar simpla temere reverentioasa, fata cele trei persoane avnd functii de conducere, nu este de natura a vicia consimtamntul.

De asemenea, se retine ca declaratiile extrajudiciare apartinnd celor trei angajate ale societatii, nu au fost avute n vedere de prima instanta la pronuntarea sentintei atacate, nefiind date n conditiile art.192-198 Cod procedura civila, astfel ca si aceasta critica este nefondata.

n aceste conditii, nu existau temeiuri pentru a califica decizia contestata, prin care se ia act de demisie, ca fiind o decizie de concediere abuziva, supusa dispozitiilor legale aplicabile n aceasta materie, sentinta primei instante fiind legala si temeinica si sub acest aspect.

Curtea nu poate primi nici motivul de recurs prin care se invoca faptul ca recurenta a revenit asupra demisiei nainte de emiterea deciziei si nainte de ncetarea contractului de munca", ntruct, asa cum corect a apreciat si prima instanta, manifestarea de vointa a salariatului cu privire la ncetarea din initiativa sa a contractului individual de munca este irevocabila, retractarea ei fiind posibila numai cu acordul expres sau implicit al angajatorului.

Demisia nu trebuie aprobata de angajator, caruia doar trebuie sa i se aduca la cunostinta, si, mai mult dect att, nu este necesar ca angajatorul sa emita o decizie privind ncetarea contractului.

Or, n speta, asa cum rezulta din mentiunile nscrise pe cererea recurentei (fila 44 dosar fond), angajatorul a luat act de manifestarea de vointa a salariatei n sensul ncetarii raportului de munca prin demisie la data de 28.10.2009, cnd s-a si decis cu privire la numarul de zile de preaviz, actul fiind nregistrat n evidentele societatii cu aceeasi data, astfel nct retractarea ulterioara a demisiei, n lipsa acordului intimatei, nu mai era posibila.

Pentru considerentele mai sus expuse, vaznd si dispozitiile art. 312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul ca nefondat

Detalii: http://legeaz.net/spete-dreptul-muncii/demisie-valabilitatea-consimtamantului-caracterul-irevocabil-1067-2011Page 1 of 12