MAXI ALINA NICOLETA AN III CEtica si deontologie

JURAMANTUL LUI HIPOCRATE

Hipocrate a fost un medic celebru din Grecia, care si-a castigat reputatia ca fiind pãrintele

medicinei. Totusi, se stiu putine lucruri despre el, cu exceptia faptului ca a calatorit mult in

Grecia si Asia Mica, pentru a aduna informatii si pentru a preda.

Platon il numea pe Hipocrate “Asclepios al insulei Cos”, o fraza din care rezulta ca

Hipocrate venea dintr-o lunga linie de savanti bine-cunoscuti. Aristotel a facut referiri la

Hipocrate ca fiind “marele medic” care insa avea o statura mica.

O colectie de aproape saizeci de lucrari, intitulata “Corpus

Hippocraticum”, in care autorul vorbeste despre anatomia omului, tratamente

si etici medicale a fost fondata de Hipocrate. Unele din manuscrise dateaza

din secolul al X-lea d. Hr. Cei care au studiat aceasta opera au ajuns la

concluzia ca ideile exprimate si stilul scrierii variaza de la lucrare la lucrare.

Se presupune deasemenea ca lucrarile au fost scrise pe parcurs de un secol sau mai mult. De

accea este indoielnic faptul ca Hipocrate a scris toate lucrarile, dar este recunoscut ca marea

figura istorica a carui lucrari au reprezentat baza medicinei.

Pentru eforturile sale in a revolutiona medicina, juramantul lui Hipocrate este luat de toti

absolventii de medicina.

Jurământul lui Hippocrate este un jurământ atribuit lui Hippocrate, medic

din Grecia antică, care cuprinde îndatoririle morale ale unui medic în exercitarea profesiunii sale.

Multe din principiile acestui jurământ sunt și astăzi valabile, ca păstrarea secretului profesional

sau interzicerea relațiilor intime cu pacienții. Altele sunt subiecte controversate, cum ar fi

interzicerea avortului sau a eutanasiei.

În multe universități, absolvenții facultăților de medicină rostesc la sfârșitul ceremoniei de

încheiere a ciclului universitar jurământul lui Hippocrate:

MAXI ALINA NICOLETA AN III CEtica si deontologie

Varianta originala a juramantului

“Jur pe Apollo, pe Asclepios, pe Higeea si Panaceea, pe totii zeii si zeitele, luandu-i ca martori ca voi indeplinni, pe cat ma vor ajuta puterile si priceperea, juramantul si legamantul care urmeaza. 

Pe invatatorul meu intr-ale medicinii il voi socoti deopotriva cu cei care m-au adus pe lume, voi imparti cu el averea mea si, la nevoie, ii voi indestula trebuintele, pe copiii sai ii voi privi ca pe fratii mei si, daca vor dori sa devina medici, ii voi invata fara plata si fara sa le cer vreun legamant. 

Preceptele, lectiile orale si tot restul invataturii le voi impartasi fiilor mei, fiilor invatatorului meu si ucenicilor uniti printr-o fagaduiala si printr-un juramant, potrivit legii medicale, dar nimanui altcuiva. 

Le voi indruma ingrijirea bolnavilor spre folosul lor, pe cat ma vor ajuta puterile si mintea, si ma voi feri sa le fac orice rau si orice nedreptate. 

Nu voi incredinta nimanui otravuri, daca imi va cere, si nu voi indemna la asa ceva, tot astfel nu voi incredinta nici unei femei leacuri care sa o ajute sa lepede.  Imi voi petrece viata si voi indeplini mestesugul in nevinovatie si curatie. 

Nu voi practica operatia scoaterii pietrelor din basica udului, lasand-o in seama celor ce se ocupa cu aceasta. In orice casa as intra, voi intra spre folosul bolnavilor, pazindu-ma de orice fapta rea si stricatoare comisa cu bunastiinta, mai ales de ademenirea femeilor si a tinerilor liberi sau sclavi. 

Orice as vedea si as auzi in timp ce imi fac meseria sau chiar in afara de aceasta, nu voi vorbi despre ceea ce nu-i nici o nevoie sa fie destainuit, socotind ca, in asemenea imprejurari, pastrarea tainei este o datorie. 

Daca voi respecta acest legamant fara sa-l calc, fie sa ma bucur pe deplin de viata si de meseria mea, pururi cinstit de ceilalti, iar daca il voi nesocoti si voi fi un sperjur, merit sa am o soarta dimpotriva”.

MAXI ALINA NICOLETA AN III CEtica si deontologie

Varianta moderna a juramantului

“Odata admis printre membrii profesiunii de medic:Ma angajez solemn sa-mi consacru viata in slujba umanitatii;

Voi pastra profesorilor mei respectul si recunostinta care le sunt datorate;

Voi exercita profesiunea cu constiinta si demnitate;

Sanatatea pacientilor va fi pentru mine obligatie sacra;

Voi pastra secretele incredintate de pacienti chiar si dupa decesul acestora;

Voi mentine prin toate mijloacele onoarea si nobila traditie a profesiunii de medic;

Colegii mei vor fi fratii mei;

Nu voi ingadui sa se interpuna intre datoria mea si pacient consideratii de nationalitate, rasa, religie, partid sau stare sociala;

Voi pastra respectul deplin pentru viata umana de la inceputurile sale chiar sub amenintare si nu voi utiliza cunostintele mele medicale contrar legilor umanitatii.

Fac acest juramant in mod solemn, liber, pe onoare!”

Formularea moderna a juramantului lui Hipocrat, adoptat de Asociatia Medicala Mondiala in cadrul Declaratiei de la Geneva din anul 1975.  

Bibliografie ;

1. http://ro.wikipedia.org/wiki/Jur%C4%83m%C3%A2ntul_lui_Hippocrate

2. https://dansantimbreanu.wordpress.com/juramantul-lui-hipocrat-se-respecta-oare-in-

romania/