Junimea-Varsta Spiritului Critic in Cultura Romana

4
,,Junimea”-vârsta spiritului critic în cultura română Prima preocupare de a vorbi despre ,,spiritul critic” în cultura română aparţine lui Garabet Ibrăileanu, în studiul omonim Din punctul său de vedere, spiritul critic ţine de la 1840 până la 1880, adică tocmai cât ţine perioada de formare a României moderne, cu alte cuvinte, vremea cand s-a introdus în ţarile române cultura apuseana modernă şi când a fost mai urgentă şi mai la ordinea zilei problema asimilarii culturii străine. Dupa 1880, începe procesul de organizare internă mai serioasă, pe baza şi cu elementele civilizaţiei nou introduse(apusene). ,,Critica” de care vorbeşte în acest studiu Ibrăileanu, e critica culturii, a societăţii şi a literaturii în genere, şi nu critica literară, cum o înţelegem acum, adică critica scriitorilor, a operelor. Pentru Ibrăileanu, ultima manifestare a acestui spirit critic e articolul lui Titu Maiorescu — ultimul reprezentant al şcolii critice moldoveneşti ,,În contra neologismelor”( 1881) an în care, cu proclamarea regatului, România modernă era creată. ,,Ceea ce a scris dupa aceea dl Maiorescu e critică literară.” Deci activitatea critică a lui Maiorescu se împarte în două perioade distincte A. Prima perioadă, de critică a culturii, a introducerii şi asimilării culturii europene, cu: Despre scrierea limbei române (1866), O cercetare critică asupra poeziei române (1867), Contra şcoalei Bărnuţiu (1868), În contra direcţiei de astăzi în cultura română (1868), Observări polemice (1869), Direcţia nouă (1872), Beţia de cuvinte (1873), Răspunsurile “Revistei Contimporane” (1873), În contra neologismelor (1881)

Transcript of Junimea-Varsta Spiritului Critic in Cultura Romana

,,Junimea-vrsta spiritului critic n cultura romn

Prima preocupare de a vorbi despre ,,spiritul critic n cultura romn aparine lui Garabet Ibrileanu, n studiul omonim Din punctul su de vedere, spiritul critic ine de la 1840 pn la 1880, adic tocmai ct ine perioada de formare a Romniei moderne, cu alte cuvinte, vremea cand s-a introdus n arile romne cultura apuseana modern i cnd a fost mai urgent i mai la ordinea zilei problema asimilarii culturii strine. Dupa 1880, ncepe procesul de organizare intern mai serioas, pe baza i cu elementele civilizaiei nou introduse(apusene).

,,Critica de care vorbete n acest studiu Ibrileanu, e critica culturii, a societii i a literaturii n genere, i nu critica literar, cum o nelegem acum, adic critica scriitorilor, a operelor.

Pentru Ibrileanu, ultima manifestare a acestui spirit critic e articolul lui Titu Maiorescu ultimul reprezentant al colii critice moldoveneti ,,n contra neologismelor( 1881) an n care, cu proclamarea regatului, Romnia modern era creat. ,,Ceea ce a scris dupa aceea dl Maiorescu e critic literar.

Deci activitatea critic a lui Maiorescu se mparte n dou perioade distincte

A. Prima perioad, de critic a culturii, a introducerii i asimilrii culturii europene, cu: Despre scrierea limbei romne (1866), O cercetare critic asupra poeziei romne (1867), Contra coalei Brnuiu (1868), n contra direciei de astzi n cultura romn (1868), Observri polemice (1869), Direcia nou (1872), Beia de cuvinte (1873), Rspunsurile Revistei Contimporane (1873), n contra neologismelor (1881)

B. Celelalte articole, de dupa 1881, Comediile d-lui Caragiale, Eminescu i poeziile lui, Poei i critici etc. sunt articole de critic literar.

Spiritul critic a existat i nainte de Maiorescu, la paoptiti (Koglniceanu), ns, n privina limbii i a literaturii, deosebirea st n faptul c, pe cnd vechea coal a luptat mai mult mpotriva strictorilor de limb i a influenelor strine n literatur, dl Maiorescu a luptat mai mult mpotriva prostului gust literar, sau n contra lui "Scriei, biei, numai scriei!"...(Ibrileanu, idem).

n privina literaturii, chestiunea trebuie privit din dou puncte de vedere: al caracterului specific romnesc -originalitatea; i al calitilor artistice -- valoarea estetic.Pe cnd vechea coal (paoptitii) lupt mpotriva imitaiei i insist pe specificul romnesc, Maiorescu a luptat mai mult, a scris mai mult i a adus mai multe argumente nsistnd pe valoarea estetic a produciei artistice-literare.

ntr-adevr, spre deosebire de anii premergtori revoluiei de la 1848, cnd o nevoie acut de literatur original l fcea pe Heliade Rdulescu s adreseze apeluri entuziaste pentru scrieri romneti, deceniul al aptelea al secolului XIX ajunsese s cunoasc o relativ afluen de poei i prozatori, ale cror mijloace artistice erau adesea mult disproporionate fa de idealurile i de preteniile lor. Se punea acum problema unei selectri a adevratelor valori pe baza unor criterii estetice i o asemenea sarcin i asum Maiorescu. Adversarii de idei i-au numit depreciativ aciunea critic judectoreasc, ntruct studiile i articolele lui nu analizeaz detaliat opera literar discutat, ci conin mai mult sentine asupra ei. Aceste judeci critice se ntemeiaz pe o vast cultur, un gust artistic sigur i pe impresionante intuiii. nsui mentorul ,,Junimii considera acest fel de critic (net afirmativ sau negativ) necesar doar acelei epoci de confuzie a valorilor, urmnd ca modalitile ei de realizare s se nuaneze mai trziu, ntr-o via literar n care marii scriitori vor fi ridicat nivelul artistic i, implicit, vor fi fcut s sporeasc exigena publicului.

Aceast oper de ndrumtor, de lupttor pentru impunerea valorilor avea s-o duc Maiorescu ntreaga via, mprit ntre activitatea politic ,universitar, de avocat i de critic literar. I s-a reproat lui Maiorescu faptul c n-a consacrat mai mult timp literaturii, dar, atta ct este, opera lui de critic marcheaz profund una dintre cele mai nfloritoare epoci din istoria literaturii romne: perioada ,,marilor clasici. Rolul ,,Junimii, al lui Maiorescu nsui, este legat de creaia i impunerea n contiina publicului a unor scriitori ca Eminescu, Creang, Caragiale, Slavici i alii.

Cele mai importante lucrri maioresciene,n care se manifest spiritul critic, i fr de care nu se poate nelege complet rolul de ,,spiritus rector( ndrumtor) al culturii romne al lui Titu Maiorescu, sunt

O cercetare critic asupra poeziei romne de la 1867.

-este un ,,studiu elementar (Maiorescu)

-analiza critic a produciei literare de la noi(mai puin important)

-teoretizarea , pentru ntia dat n literatura romn a unor concepte/ idei estetice fundamentale

-cap. Condiiunea material a poeziei i cap. Condiiunea ideal a poeziei sunt un adevrat tratat-de mici dimensiuni-de teorie literar, necesar iniierii unui public prea puin avizat

-afirmarea gratuitii artei (valoarea estetic este autonom, independent de alte valori precum cea etic)

Comediile d-lui I L Caragiale (1885)

-articol polemic

-ia atitudine mpotriva detractorilor lui Caragiale, ale crui comedii fuseser acuzate ca ,,imorale

-pune, teoretic, problema raporturilor dintre art i moral

-valoarea ,,moral a artei

n contra direciei de astzi n cultura romn (1868)

-critica ,,formelor fr fond;

-pledoaria pentru lucrul temeinic, bine fcut;

-autoritatea critic ce se reclam de la un principiu pur, transcendent : Adevrul ( formula negatoare a criticii culturale-sintez general n atac)