Jocul ielelor

-Demonstratie -

Adept al modernismului lovinescian,Camil Petrescu este cel care prin opera sa,fundamenteaza principiul sincronismului,altfel spus,ajuta la sincronizarea literaturii romane cu literatura europeana,prin introducerea unor principii estetice si prin crearea personajului lucid si analitic,in opozitie evidenta cu ideile samanatoriste ale vremii.

Prima forma aartistica a dramei Jocul ielelordateaza inca din anul 1916,piesa fiind publicata ulterior abia in anul 1947 in volumul Teatru.

Drama este o specie a genulului dramatic cu un continut grav,un conflict puternic ce pune in evidenta complexitatea personajelor in raport cu realitatea.

Tema piesei o constituie drama de idei cu puternice accente filozofice ,a personajului principal Gelu Ruscanu,care slujind ideea de dreptate absoluta intre in conflict cu sine si cu realitatea din jur.

Titlul piesei ilustreaza crezul artistic al lui Camil Petrescu sintetizat si in motto-ul Jocul ideilor e jocul ielelor.Gelu Ruscanu,intelectualul lucid,hipersensibil si orgolios,adept al idealului de dreptate judeca viata in doi termeni:totul sau nimic.Omul care vede idei absolute este mistuit launtric de jocul lor halucinant ai pedepsit,asa cum,de altfel cel care are curajul sa priveasca dansul ielelor moare sau innebuneste.

Stilul lui Camil Petrescu este anticalofil si se particularizeaza orin formule estetice moderne care se concentreaza prin interesul pentru starile difuze ale eroilor ce implica patrunderea in zonele cele mai adanci ale subconstientului.

Incipitul piesei prezinta uciderea unui director de ziar din Paris,care publicase scrsorile de dragoste adresate lui de sotia ministrului de ustitie,acest capitol avand un rol important in declansarea dramei.

Gelu Ruscanu,personajul principal al dramei,simpatizant al ideilor socialiste si directorul ziarului Dreptatea Sociala: porneste o campanie contra ministrului de justitie Serban-Saru-Sinesti,cand afla ca acesta este un asasin;deaici pornind sirul tuturor actiunilor.

O scena semnificativa din piesa o reprezinta intalnirea dintre Ruscanu si Irena,matusa care l-a crescut.Femeia invoca imaginea lui Grigore Ruscanu,tatal lui Gelu,fata de care are o datorie Etica.Gelu afla ca Sinesti a facut un gest de generozitate sufleteasca fata de tatal sau,pe care l-a acoperit financiar si moral atunci cand delapidase o suma importanta de bani pierduta la carti.Matusa il roaga sa nu publice scrisoarea ce il incrimina pe Sinesti insa Gelu refuza.Din aceasta scena reiese faptul ca personajul are o relatie stransa cu tatal sau,vestile il coplesesc simtindu-se lovin in zona cea mai pura a fiintei lui,insa nu renunta la ideea dreptatii,neputand scapa de obsesia sa.

O alta confruntare este aceea dintre Gelu si Praida din actul al trei-lea,doi prieteni cu conceptii filozofice diferite.Pentru Gelu,dreptatea este absoluta,iar pentru Praida este un factor istoric determinat de circumstantele istorice si social-politice.Din aceasta scene si acest dialog in contradictoriu reiese incapatanarea si dorinta lui Gelu de a-si exprima ideile de justitie incercand cu orice pret sa demonstreze ca are dreptate.

In concluzie consider ca Jocul ielelor este o drama a conctiintei ce impinge personajul principal,obsedat de ideile pure,spre sinucidere.Sunt de acord cu ideea criticului Marian Popa ce considera ca Gelu Ruscanunu este un invins:ar fi fost un invins daca ar fi continuat sa traiasca,dar moartea sa este moartea cauzei sale..Pot spune ca eroul este un invingator prin faptul ca nu abdica de la indealurile sale si nu accepta sa faca nici un compomis.