Jocul ielelor

Adept al modernismului lovinescian, Camil Petrescu este cel care, prin opera lui, fundamentează principiul sincronismului, altfel spus, contribuie Ia sincronizarea literaturii române cu literatura europeană , prin aducerea unor noi principii estetice ,şi prin crearea personajului intelectual lucid şi analitic, în opoziţie evidentă cu ideile sămănătoriste ale vremii, Prima formă artistică a dramei "Jocul ielelor" datează din 1916, după care Camil Petrescu a realizat mai multe variante, piesa fiind publicată abia în 1947, în volumul de "Teatru”.

Tema piesei o constituie drama de idei cu puternice accente filozofice a personajului principal Gelu Ruscanu care, slujind ideea de justitie absoluta, intra in conflict cu sine si cu realitatea din jur. Titlul ilustrează crezul artistic al lui Camil Petrescu,

sintetizat de el în motoul volumului de versuri: "Jocul ideilor e jocul ielelor". Gelu Ruscanu ,intelectualul lucid ,hipersensibil,orgolios , încătuşat al idealului de dreptate absoluta judeca viata in doi termeni: totul sau nimic. Omul care vede idei absolute este mistuit lăuntric de jocul lor halucinant şi pedepsit, întocmai cum cel care are curajul să privească dansul ielelor moare sau înnebuneşte.

Stilul lui Camil Petrescu este anticalofil (impotriva scrisului frumos) si se particularizeaza prin formule estetice moderne, care se concretizeaza prin interesul pentru starile difuze ale eroilor, prin exaltarea trairilor, sondarea pana in zonele cele mai adanci ale subconstientului. Constiinta eroului selecteaza acele fapte care vor duce la optiunea finala a sinuciderii.

Incipitul piesei prezinta uciderea directorului de ziar din Paris, Calmette, care publicase scrisorile de dragoste adresate lui de soţia ministrului justiţiei acest episod avand un rol important în declanşarea dramei. Finalul se află în acord cu scena declanşatoare de la început, personajul fiind obligat să îşi joace propria moarte, repetând scena sinuciderii tatălui său.

Gelu Ruscanu, personajul principal al dramei, simpatizant al ideilor socialiste si directorului ziarului "Dreptatea sociala" este tipul intelectualului lucid, orgolios, darInadaptat ce trăieşte într-o lume utopică, în care conştiinţa are un rol important.Portretul fizic al personajului este realizat in mod direct de Camil Petrescu prin intermediul didascaliilor, acesta fiind un

mijloc artistic modern, rareori utilizat intr-o piesa de teatru: "Gelu e un barbat ca de 27-28 de ani de o frumusete mai curand feminina, cu un soi de melancolie in privire, chiar cand face acte de energie. Are nervozitatea instabila a animalelor de rasa.”De asemenea Dramaturgul foloseste tehnica moderna a oglinzilor paralele), utilizata in caracterizarea indirecta.Astfel, pentru Praida si Penciulescu Ruscanu este "omul care vedeidei", pentru Sinesti este un însetat de absolut: ".. .judeci pe toatalumea dupa mentalitatea dumitale..."; ".In text pe langa monologul interios ce constituie un mijloc artistic de ilustrare a trairilor apare si autocaracterizarea..

O scena importanta din piesa o reprezinta întâlnirea dintre Ruscanu siIrena, matusa care 1-a crescut. Femeia invoca imaginea lui Grigore Ruscanu, tatal lui Gelu, fata de care are o datorie etica. Gelu Afla ca Sinesti a facut un gest de generozitate sufleteasca fata de Grigore Ruscanu, pe care 1-a acoperit financiar si moral atunci când acesta delapidase o suma importanta de bani pierduta la carti, si il roaga sa nu publice scrisoarea,acesta refuzand. Din aceasta scene reiese ca personajul are o relatie speciala cu imaginea tatalui sau,aceste vesti il coplesesc simbtindu-se lovit in zona cea mai pura a fiintei lui ,insa nu renunta la ideea dreptatii ,neputand scapa de obsesia sa.

O alta confruntare importanta este aceea dintre Ruscanu si Praida, dinactul al treilea, doi prieteni cu conceptii filosofice diferite.Pentru Gelu, dreptatea este absoluta, dar pentru Praida aceasta esteun factor istoric determinat de circumstantele istorice sisocial-politice: "Criteriul dreptatii e totdeuna o cauza". Asadar inconceptia lui Praida, ideea de drepatate trebuie coborâta din sferaabstracta a teoriei si aplicata la necesitatea istorica, concreta.Din aceasta scena reiese incapatanarea si dorinta lui Gelu de a-si exprima ideile de justitie absoluta incercand sa demonstreze cu orice pret ca are dreptate.

In concluzie consider ca jocul ielelor este o dramă de conştiinţă care împinge personajul central, obsedat de ideile pure, spre sinucidere.sunt de acord cu ideea criticului marian popa care

considera ca Gelu Ruscanu "nu este un invins: ar fi fost invins daca ar fi continuat sa traiasca, dar moartea sa este moartea cauzei sale". ("Camil Petrescu" -M.Popa). Sustin ca eroul este un invingator prin faptul ca nu abdica de la idealurile sale, prin atitudinea intransigenta fata de imperfectiunile societatii, adica nu accepta sa faca nici un compromis     Daca ar fi cedat siabiciunilor omenesti ar fi insemnat sa renunte la nazuintele sale, sa-si schimbe structura spiritual si sa traiasca asemenea unui om obisnuit, ceea ce ar fi fost un esec pe toateplanurile.