JEAN BAPTISTE COLBERT

Economia este stiinta care studiaza in esenta modul in care oamenii, colectivitatile si societatea isi asigura bunurile necesare existentei, alegand solutiile de utilizare eficienta a resurselor limitate pentru satisfacerea nevoilor nelimitate. Termenul de economie este intalnit pentru prima oara in lucrarea filozofului si istoricului grec Xenophon (430-355 I.H) intitulata ,,Oikonomia” si inseamna administrarea gospodariei. Economisti de seama sunt: David Ricardo, Fr.Quensnay, Adam Smith, Friederich List, A.Műller, J.B.Say.

Printre acestia se numara si Jean Baptiste Colbert (n. 29 august 1619 — d. 6 septembrie 1683) care a fost un economist francez, reprezentant al Şcolii Mercantiliste de economie.S-a nascut intr-un frumos oras din Franta, la Reims. Prin activitatea sa de mai tarziu, va influenta remarcabil economia Frantei, care avea o piata consolidata si, ca urmare si a faptelor bune ale lui Colbert, tot mai dezvoltata, reper esential pozitiv intr-o Europa ce avea ca referinta, deseori, Franta.A fost un finantist de renume a carui administratie a contribuit mult la „splendoarea domniei lui Ludovic al XIV-lea”.Cardinalul Mazarin a fost cel care l-a recomanadat regelui ,,ca un om de incredere, bun valet, care se va gandi doar sa-l serveasca si deloc sa guverneze”.A devenit ministru de finante si a influentat prin multe lucruri bune economia franceza si finantele tarii.

In planul gandirii economice Jean Baptiste Colbert a fost un mercantilist de mare voga, vazand in excedentul cat mai ridicat al balantei comerciale, un instrument al progresului economic si social al Frantei. Mai concret, a favorizat industria si comertul, considerandu-le ,,izvoare esentiale de bogatie si putere pentru Franta”.A adus in tara specialisti straini cu scopul de a amplifica numarul de manufacturi de stat. A actionat pentru reorganizarea finantelor publice si private, a creat mari companii de navigatie si a ,,stimulat popularea Canadei, unde stindardul cu crini al Regelui Frantei fusese infipt inca de Jacques Cartier, plecat intr-o prima expeditie in Canada, din frumosul Sain-Malo din provincia Bretaniei, in 1534”. A diminuat, insa rolul agriculturii, considerand-o, in buna masura, o „camara din care visteria publica isi putea lua resurse, mai ales in scopul acoperirii cheltuielilor planturoase ale curtii tineretii lui Ludovic al XIV-lea”, cat spentru dezvoltarea manufacturilor de stat. Reactia in timp fata de asemenea masuri de tip administrativ dirijist a fost liberala, ea devenind o componenta esentiala a marelui curent fiziocrat ce i-a succedat lui Colbert.

Din punct de vedere al gesticii cotidiene si am comportamnetului sau cotidian, Colbert, potrivit unui contemporan, abatele Choisy, el „are fata in mod natural posomorata, ochi adanci, sprancene groase si negre, toate acestea dandu-i o mina austera, o prima abordare negativa si chiar salbatica”. Dar, apoi, urmarindu-l, „il poti afla mai detasat, mai destins, expeditiv si de o siguranta de nezdruncinat... Cu cat este mai ignorant, cu atat mai mult doreste sa para savant, citand, adeseori, chiar in afara discutiei ca atare, maxime sau pasaje in limba latina, pe care le-a invatat pe dinafara”. Se mai spune ca era ,,un burghez care avea slabiciunea clasica a semenilor sai burghezi, aceea de a se pretinde purtator din nastere al unui nume mare de familie”. Astfel ca, intr-o noapte – este un fapt pe care istoria il da cert in „L'Eglise des Cordeliers de Reims”, a inlaturat piatra funerara de pe mormantul bunicului sau, pentru a o inlocui cu o alta placa veche de piatra pe care erau gravate „inaltele fapte ale cavalerului Colbert, originar din Scotia”. Desigur, un fals, chiar daca acest alt Colbert a existat pesta Marea Manecii. Era, intr-un fel, „partea goala” a

caracterului lui Colbert. . Spirit solid, avea, insa geniul finantelor. In spiritul scolii, al curentului de gandire caruia ii apartinea ( cel al mercantilismului dezvoltat ) a urmarit sa creeze o Franta economic independenta, care sa nu cumpere aproape nimic din exterior.Temandu-se de o diminuare a populatiei tarii sale, a dat in anul 1666 un edict in virtutea caruia toti capii de familie, tati de 10 copii, sunt exceptati de la orice impozit, pe intreaga durata a vietii lor. In acelasi timp, un cuplu care se casatorea la 20 de ani, era exonerat de impozite vreme de 5 ani, insa, prin compensatie, un celibatar de 20 de ani, chiar traind sub acoperisul familial, era supus impozitelor, taxelor respective.Acestea erau componente demografice interesante in gandirea si actiunea lui Jean Baptiste Colbert.

Pierderea favorurilor regale l-a durut, chiar l-a ruinat pe Colbert mai mult decat maladia sa de calculi renali, careia i-a suportat in mod stoic durerile. Tinta vietii lui fusese, de fapt, Franta si ea se ,,confunda cu marea personalitate a regelui Ludovic al XIV-lea”. „Nu-mi lasati, deci, timp sa mor”, ii spunea Colbert sotiei sale, care „persista sa-l intretina cu afaceri de stat”. ,,Pe patul de moarte, va spune aceste cuvinte amare, privindu-l pe regele sau: „Daca as fi facut pentru Dumnezeu ceea ce am facut pentru acest om, as fi fost de 10 ori salvat”... Era, insa, singurul ministru de Finante al unui rege al Frantei care si-a conservat slujba pana la moarte”.

Colbertismul

Jean Baptiste Colbert - ministru al Frantei sub regele Louis XIV a reusit sa obtina un anumit grad de echilibru in finantele statului francez. Personalitate economică complexă, specialist în domeniul administraţiei publice, economiei şi

finanţelor, Colbert consideră industria şi comerţul drept izvoarele fundamentale de bogăţie şi

putere pentru Franţa. În acest sens, el a militat pentru aducerea specialiştilor străini în vedereadezvoltării sectorului manufacturier pentru reorganizarea finanţelor publice şi private. Colbert a creat docrima numita mercantilism care avea in vedere extinderea de comert (şi menţinerea unui echilibru favorabil de comerţ) aceasta fiind cheia bogăţiei de stat. Politicile sale - au devenit cunoscute sub numele de Colbertism - Au fost toate orientate în această direcţie. Colbertismul privind societăţile sale înfiinţate în camere de comerţ, redirecţionarea de capital la export şi de import-industriile de substituţie, a instituit un sistem de protecţie a tarifelor şi a taxelor, a blocat toate veniturile straine de la tranzacţionare în coloniile franceze, , etc

Până şi mare Colbert nu a fost interesat de comert intern, care, în opinia sa, nu a făcut nimic pentru bogăţia de stat. Agricultorii francezi şi producătorii mici au rămas blocati în sufocantele meşteşuguri ale oraşului medieval şi in breslele comerciale. Restricţiile şi tarifele interne privind libera circulatie de bunuri şi de muncă între regiuni, a rămas la locul lor. Sistemul fiscal a fost consolidat; cu mica nobilime privilegiata şi a clerului exceptati de la impozitare şi de import mare. Povara impozitelor a scăzut chiar şi la agricultorii francezi si meşteşugarii oraşelor mici.

Colbert, a recunoscut în faţa ducelui de Sully necesitatea unei retele mai bune de transport intern , dar numai pentru că a fost necesar a conecta porturile de import

franceze- pentru industriile de export. Colbert a forţat fermierii locali şi pescajul lor de animale pentru a lucra la întreţinerea drumurilor.

Sistemul Colbertist creat este un paradox. El a generat o "progresie" a economiei de externe, permiţând în acelaşi timp ca economia internă să stagneze. Exegeţiisăi îi reproşează însă minimalizarea rolului agriculturii în societate, deoarece, pentru Colbert,

acest sector al economiei nu poate fi considerat decât “o cămară” din care vistieria publică îşi

acoperă cheltuielile cu luxul casei regale a lui Ludovic al XIVlea şi cu cheltuielile ocazionate de

dezvoltarea manufacturilor statului. În cele din urmă, comentatorii, cum ar fi : Marchal Vauban, Claude Jacques Herbert, Pierre Le Pesant de Boisguilbert şi Vincent de Gournay au ridicat vocile şi au cerut explicatii pentru reforma sistemului. Forbonnais şi Graslin au crezut ca politicile Colbert au fost, în general, corecte. Tot ceea ce a fost necesar, au susţinut, a fost de a aduce economia internă într-o formă mai buna prin renunţarea la unele restrictii medievale, prin raţionalizarea administraţiei şi de a face povara fiscală mai echilibrata. Alţii, în special în Quesnay si Physiocratic , credeau că ideile Colbertiene au fost total greşite. O mare parte a sistemului Colbertian a fost (temporar) dezmembrat în timpul lui Jacques Turgot a mandatului scurt ca controlor general, în anii 1770. La sfârşitul zilei, reformele au fost prea puţine şi prea tardive. Tensiunile create de paradoxul Colbertianist - şi incapacitatea (şi reticenţa) succesorilor lui Colbert - au fost, probabil, cauza principală a Revoluţiei Franceze din 1789.  Mercantilismul

Colbert pe langa curentul prezentat mai sus a sustinut si alte idei privint deyvoltarea economiei, un al doilea curent economic constituit de el purtand numele de Mercantinism. Jean Baptiste Colbert prin acesta a avut drept obiectiv esenţial, achiziţia de metale preţioase prin practicarea unei politici de dezvoltare industrială, pe baza reglementărilor  şi interdicţiilor statului. Ideea de bază a mercantilismul industrialist constă în faptul că, puterea politică nu poate fi legată decât de expansiunea comercială. Aceste idei fiind sustinute inca din perioada premoderna,un exemplu fiind in “Codul lui Hammurabi” sunt tratate problemele ale dreptului de proprietate mobiliară şi imobiliară, ale dreptului comercial, dreptului muncii (cu precădere ale angajării mâinii de lucru), ale sclaviei. În cuprinsul său, apare pentru prima oară reglementat fenomenul “muncii salariate“, ca fenomen generat pe de o parte de perioadele în care se cerea o mai mare cantitate de muncă, ce nu putea fi acoperită exclusiv prin munca sclavilor şi, pe de altă parte, ca urmare a existenţei clasei sociale a “oamenilor liberi”, care aveau posibilitatea de a angaja. Angajarea trebuia să se facă, conform Codului, pe o perioadă scurtă de timp şi în baza unei anumite sume, ce era stabilită şi reglementată legal.Ca şi “Codul lui Hammurabi”, textele de origine hindusă, “Călăuză pentru regi la întocmirea decretelor” ( Arthasastra) şi “Legile lui Manu ”, ne oferă şi ele oserie de informaţii interesante. În cadrul lor sunt analizate cu predilecţie aspectele esenţiale ale sclaviei, sursele de formare a sclavilor şi domeniile în care erau folosiţi.În “Legile lui Manu”, se consideră sclavia ca un fenomen justificat, de origine divină, cu rol important în prosperitatea castelor superioare: preoţii (brahmanii) şi războinicii

(ksatriyi). Clasa socială menită a se ocupa cu activitatea economică – agricultura, meşteşuguri, comerţ - era denumită “clasa gospodarilor”(voişii). Astfel putem vorbi despre mercantinism ca fiind o politica economica de ingrijire bazată pe conceptul puterea unei natiuni poate fi mărită daca exporturile superioare sunt importurile. Mercantilismul ca ideologie desemnează ideile şi Politicile dezvoltate în jurul acestei doctrine Privind balanta comerţului din Gândirea economică europeană un secolului al XVII-lea şi cea mai mare parte o secolului al XVIII-lea.

Termenii "mercantilism" şi "Sistemul Mercantil" Au fost Utilizaţi pentru prima de date în 1,763 de Francez fiziocratul marchizul de Mirabeau şi popularizaţi mai tarziu de Adam Smith în "Avuţia Naţiunilor". Dezideratele gândirii mercantiliste se pot traduce prin Necesitatea únor reglementări ale vieţii economice şi acceptarea declarată o goanei după profit o Naţiunilor şi un indivizilor. Thomas Mun (1,571--1,641) A expus această doctrină în "Comoara Angliei de Comerţ Exterior" (1,664): "Mijlocul la indemana pentru sporirea avuţiei şi o tezaurului nostru Îl constituie Comerţul exterior, unde aplicăm Trebuie sa intotdeauna regula de o vinde străinilor anual mai noi decat mult consumăm, valorica, din produsele lor".

In general,mercantilistii sua axat pe oferta cu scopul de a exporta surplusul de produse si pentru a procura valuta necesara. Ei au urmarit o abordare macroeconomica a fenomenelor si produselor, insa niciodata nu au reusit  sa separe aspectele economice de cele politice,adeseori acestea suprapunandu-se, economia capatand , de cele mai multe ori forma actiunii politice. Totusi , putem considera mercantilismul ca un pas important in deyvoltarea economico-sociala a epocii. El a fost o prima incercare de descifrare a scopului miscarii capitalului, de analiya a circulatiei marfurilor si a economiei de schimb , pregatind in buna masura terenul pentru afirmarea fiziocratismului si ulterior , a doctrinei liberalismului clasic. 

Contributii

Jean Baptiste Colbert a fondat Academia de Stiinte (acum parte din Institutul Francez), Observatorul din Paris, Academiile de Arhitectura si de Muzica, de Inscriptii si Medalii, Academia Franceza de la Roma, Academii Arles, Soissons, Nimes si Academia de Pictura si Sculptura.

Colbert nu a scapat din atentie nici afacerile ecleziastice, luand parte in lupta dintre rege si papalitate cu privire la drepturile regale asupra episcopiei vacante.A avut un proiect pentru reducerea numarului de persoane dedicate vietii monahale de birou.El insusi a aratat de la inceput ca nu doreste sa interfereze cu erezia, pentru ca el a realizat valoarea comerciala a hughenotilor, care au fost bine reprezentate prin clasele de negustori.

In concluzie Jean Baptiste Colbert a fost reprezentant seama al mercantilismului francez dezvoltat, superitendend al constructiilor, cotrolor general al finantelor Frantei, secretar de stat la institutia Casei Regale si economistul care a favorizat industria si comertul pe care le-a apreciat ca izvoare fundamentale de bogatie si putere pentru Franta.

Bibligrafie:Istoria gandirii economice Lector drd. Georgiana Daniela DincaInternet