JACK LONDON – LUPUL DE MARE

Călătoria este o temă importantă în literatură. A călători înseamnă a cunoaşte, a te aventura în necunoscut, a te descoperi pe tine însuţi. Lumea, situaţiile de viaţă se descoperă pe rând în drumul celui care se află pe drumurile vieţii.

Cartea lui Jack London, Lupul de mare prezintă călătoria ca pe o iniţiere în lupta pentru supravieţuire. Romanul a apărut în 1904, a fost tradus în treizeci de limbi şi a devenit una dintre carţile preferate ale tineretului din toată lumea. Eroul principal, Humphrey ( sau Hump, poreclă dată de către unul dintre personaje ) trăieşte experienţe interesante pe mare. Supravieţuieşte unui naufragiu şi ajunge pe goeleta Năluca, unde cunoaşte o mulţime de oameni şi este pus într-o serie de situaţii nemaiîntâlnite până atunci. Corabia Năluca este imaginea la scară mică a lumii în care trăim, o lume cu reguli aspre, în care omul luptă pentru existenţă. Eroul îl cunoaşte pe Wolf Larsen, un adevărat lup de mare, cu o filozofie aparte despre viaţă, bucătarul dezordonat Mugridge, marinarii Leach, Johnson. De la toţi, Hump învaţă câte ceva. Situaţiile-limită se ivesc, pentru că eroii noştri cunosc capcanele mării: o luptă cu piraţii, încercarea de ucidere a lui Larsen, revolta de pe vas. Imaginea unui cadavru îi prilejuieşte lui Hump reflecţii amare despre viaţă : fiinţa umană este ieftină, iar viaţa e ”o trăire animalică şi nearticulată”. Îşi dă seama de necesitatea luptei pentru existenţă în această lume în care omul e lup pentru ceilalţi, ”homo homini lupus”.De aici, imaginea omului-lup, reprezentată atât de bine prin Wolf Larsen, un personaj cu trăsături nordice, trecut prin viaţă, care îl citeşte pe Darwin, dar şi pe Ecclesiast. Este un marinar versat,personaj diabolic, crud, comparat cu îngerii căzuţi ai lui Milton. El îl învaţă pe Humphrey că viaţa e o luptă continuă, în care uneori omul îşi încalcă principiile pentru a-şi atinge scopul. E o lume dură , în care doar cel puternic are şanse de reuşită. Chiar oamenii de pe vas sunt vânători de foci, deci, situaţiile-limită ân care sunt puşi sunt, pe rând, cele de vânător sau vânat. Este relevantă din acest punct de vedere scena luptei dintre bucătarul Mugridge şi rechin, bucătarul va fi ucis. El a încercat mereu să îi ţină piept lui Wolf Larsen, fără succes, însă. De aici reiese ideea dominaţiei celui mai puternic. În contrast cu aceste realităţi dure ale vieţii, prezenţa tinerei Maud Brewster atenuează imaginea de luptă continuă prin prezenţa dragostei, care învinge în raportul dintre uman şi animalitate. Dragostea îl va umaniza pe Humphrey, ucenicul lui Wolf Larsen . Concluzie : Cartea propusă spre analiză prezintă călătoria drept o modalitate de a cunoaşte viaţa cu greutăţile ei, cu durerile ei, dar şi cu dragostea care o face suportabilă.