Izvoarele Dreptului international publicA. Tratatul international : Este considerat cel mai important izvor al D.I.P., atat datorita claritatii cu care exprima normele de drept , tehnicii sofisticate si precise folosite, cat si frecventei utilizarii sale. Tratatul poate fi definit ca forma expresa de manifestare a vointei dintre doua sau mai multe state, incheiat in scopul de a crea, a modifica sau a abroga norme de drept international. Intr-o tot mai mare masura prin tratate internationale sunt codificate si dezvoltate reguli de drept cutumiar, dreptul international devenind in acest fel tot mai clar si mai precis. Ca izvor de drept, tratatul international prezinta avantaje substantiale fata de cutuma internationala:-se stabilesc cu precizie normele de drept recunoscute de statele care se angajeaza sa le respecte;-crearea unor noi norme de drept international se poate realiza in termen mai scurt decat pe cale cutumiara, cand sunt necesare adesea decenii sau secole-prin tratate internationale, se pot reglementa domenii noi ale relatiilor internationale. Nu orice tratat incheiat intre doua sau mai multe state poate fi izvor de drept. Pentru ca un tratat sa fie izvor de drept trebuie ca el insusi sa fie licit, deci sa nu contravina principiilor fundamentale ale dr internat si normelor de baza ale acestuia, de la a caror aplicare nu se poate deroga. El trebuie, de asemenea, sa nu fie lovit de nulitate pentru vicii de consimtamant . Sunt ilicite, sub acest aspect, in primul rand tratatele impuse prin forta. B. Cutuma internationala Forma nescrisa de exprimare a unui izvor de drept. Cutuma internationala nu trebuie confundata cu obiceiul, acesta fiind o practica ce nu a obtinut inca recunoastere juridical. Pt existenta cutumei sunt necesare a fi indeplinite cumulative 2 elemente de ordin material si elemente de drept subiectiv. Este o practica generala, relative indelungata si uniforma, considerate de state ca exprimand o regula de conduita obligatorie. Elementul material consta in :a)generalitatea practiciib)durata practiciic)uniformitatea practiciiGeneralitatea practicii: apreciata in functie de nr de state care trebuie sa urmeze o anumita conduita, manifestata prin actiuni si inactiuni, pt ca aceasta sa devina norma cutumiara. Este astfel necesara o participare a unui nr mare de state, unele norme cutumiare se pot forma insa si intr-un spatiu geographic limitat, cu participarea a mai putine state dintr-o anumita zona geografica. Exista si posibilitatea crearii unei norme cutumiare intre 2 state in conditiile unei practici indelungate si continue. Durata practicii: Factorul timp e hotarator in crearea unei norme cutumiare, indeplinindu-se insa conditia unei practice repetate si constante in acel interval de timp. Durata nu este fixa si relative. Uniformitatea practicii: Vizeaza ca actele repetate sa fie cel putin similare, neexcluzandu-se insa mici diferente neesentiale. Elementul psihologic: Acest element presupune ca statele sa recunoasca normei de conduita o redare stiintifica, sa o considere obligatorie avand reprezentarea clara ca se impune ca o obligatie juridical de dr internat. Aplicarea normei cutumiare O norma cutumiara se poate aplica numai daca este in concordanta cu normele imperative ale dr internatNorma conventionala are prioritateO norma conventionala cuprinsa intr-un tratat multilateral este opozabila statelor parti, dar poate fi obligatorie si pt state terte care nu sunt parti ca regula cutumiara de dr internat pe care statul tert o recunoaste si la care acheseaza.O norma cutumiara neacceptata de un stat nu poate fi opusa acestuia.Normele cutumiare au aceeasi forta juridica pt statele pe care le accepta ca si norme conventionaleNormele cutumiare se aplica in general in acele domenii in care exista norme conventionaleO norma care la origine este cutumiara poate deveni conventionala prin reglementarea ei intr-un tratat, dupa cum si o norma conventionala poate deveni cutumiara prin acceptarea sa de catre alte state.C. Principiile generale de drept ca izvoare de drept-sunt norme de maxima generalitate comuna marilor sisteme de drept si transpuse in ordinea juridica internat din ordinea juridica interna a statelor fiind compatibile exigentelor si specificului dr internat public. Principiile generale de drept nu trebuie confundate cu pr. fund ale dr. internat public, ele facand parte din dr intern al statelor. Printre aceste reguli juridice interne cu valoare de principiu aplicabile si in dr internat public sunt de mentionat: Legea speciala deroga de la legea generalaAutoritatea de lucru judecat Principiul bunei credinte in indeplinirea obligatiilor conventionalePr. Egalitatii partilorPr. raspunderii pentru prejudicial cauzatPr. prescriptiei raspunderiiDr. la aparare Dr. partilor in exercitarea unei cai de atacUnele reguli de baza ale organizarii si procedurii inst de judecata