(capitolul IV3 din bibliografie)Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii

3 Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii -răspunderea civilă delictuală

-prejudiciul-fapta ilicita-vinovatia-capacitatea delictuala

- răspunderea pentru fapta proprie-pentru fapta altei persoane- răspunderea părintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori- răspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor- răspunderea institutorilor si artizanilor pentru faptele elevilor si ucenicilor- răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale- răspunderea pentru prejudiciile cauzate prin ruina edificiului- răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA PROPRIE1 Noţiunea de răspundere civilăRăspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice care constă icircntr-un raport juridic obligaţional conform căruia o persoană are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este ţinută răspunzătoare prin dispoziţiile legaleIcircntr-o altă formulare25 răspunderea civilă a fost definită ca fiind o instituţie juridică alcătuită din totalitatea normelor de drept prin care se reglementează obligaţia oricărei persoane de a repara prejudiciul cauzat altuia prin fapta sa extracontractuală sau contractuală ori pentru care este chemată de lege să răspundăRăspunderea civilă este de două feluri

1

bull răspundere civilă contractualăbull răspundere civilă delictualăRăspunderea civilă contractuală apare icircn cazul nerespectării clauzelor unei convenţii

Top of the Document

Răspunderea civilă delictuală se concretizează icircntr-o obligaţie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictualeRăspunderea civilă delictuală este reglementată de art 998-1003 Cod civilPotrivit art 998 Cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara iar art 999 Cod civil precizează că omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa3 Natura juridică a răspunderii civile delictualeFapta ilicită declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut icircl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzatRăspunderea civilă delictuală este o sancţiune specifică dreptului civil care se aplică pentru săvacircrşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii nu icircn considerarea persoanei care a săvacircrşit fapta ilicită ci a patrimoniului acesteia4 Felurile răspunderii civile delictualeRăspunderea civilă delictuală este de mai multe feluri respectivbull răspunderea pentru fapta proprie (art 998 -999 Cod civil)bull răspunderea pentru fapta altei persoane1) răspunderea părinţilor pentru faptele ilicite săvacircrşite de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)

2

bull Răspunderea pentru lucruri edificii şi animale1) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general (art 1000 alin 1 Cod civil)2) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate icircn paza juridică a unei persoane (art 1001 Cod civil)3) răspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciile cauzate ca urmare a ruinei edificiului ori a unui viciu de construcţie (art 1002 Cod civil)

Top of the Document

5 Răspunderea pentru fapta proprie51 ReglementareRăspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este reglementată de Codul civil romacircn icircn art 998-999Art 998 Cod civil dispune că bdquoorice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală sa ocazionat a-l reparardquo iar art 999 Cod civil prevede că bdquoomul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sardquo

52 Condiţiile generale ale răspunderiiDin analiza textelor art 998 şi 999 Cod civil rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer icircntrunite cumulativ următoarele condiţiibull existenţa unui prejudiciubull existenţa unei fapte ilicitebull existenţa unui raport de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul constacircnd icircn intenţia neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionatAlături de aceste elemente icircn literatura de specialitate27 s-a susţinut şi necesitatea existenţei capacităţii delictuale a celui care a cauzat prejudiciulAlţi autori28 au argumentat icircn sensul că această condiţie trebuie analizată numai ca un element al vinovăţiei autorului faptei ilicite şi nu ca o condiţie distinctă a răspunderii civile delictuale

3

Icircntr-o altă opinie 29s-a precizat că existenţa capacităţii delictuale a celui ce a săvacircrşit fapta ilicită poate fi examinată separat după cum poate fi onsiderată un element implicat icircn condiţia vinovăţiei

Top of the Document6 Prejudiciul61 Noţiunea de prejudiciuPrejudiciul calificat ca o condiţie sine qua non30 este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvacircrşite de o altă persoanăAlţi autori32 au apreciat că prejudiciul reprezintă rezultatele dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială efecte ale icircncălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoanePrejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile delictuale condiţie necesară şi esenţială a acesteia deoarece atacirct timp cacirct o persoană nu a fost prejudiciată ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparaţie pentru că nu poate face dovada unui interes62 Clasificarea prejudiciuluiPrejudiciul se clasifică icircn funcţie de mai multe criterii respectivbull după natura sa prejudiciu patrimonial şi prejudiciu nepatrimonialbull după durata producerii prejudiciul este instantaneu sau succesivbull după cum putea sau nu să fie prevăzut icircn momentul produceriiprejudiciu previzibil şi prejudiciu imprevizibilPrejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al cărui conţinut poate fi evaluat icircn bani De exemplu distrugerea unui bun pierderea capacităţii de muncăPrejudiciul nepatrimonial este acel prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare icircn bani De exemplu atingerea adusă onoarei şi demnităţii persoanei suferinţa fizică provocată de un accidentRezultacircnd din atingerea unor valori morale ale omului prejudiciile nepatrimoniale sunt numite daune morale

4

Icircn deplin consens cu recomandările făcute de Consiliul Europei cu privire la repararea daunelor morale cu ocazia Colocviului ţinut sub auspiciile sale la Londra icircn 196933 doctrina şi jurisprudenţa romacircnă au acceptat că o atare răspundere civilă nepatrimonială contribuie şi la reducerea compensatorie asuferinţelor fizice şi psihice icircncercate de părţile vătămate prin lovirile vătămările mutilările desfigurările restracircngerea posibilităţilor de a duce o viaţă normală ori alte asemenea situaţii determinate de vătămarea integrităţii a sănătăţii ori cauzarea morţii unei persoane apropiatePunerea de acord a jurisprudenţei romacircne cu legislaţia comunitară europeană referitoare la repararea daunelor morale a determinat concluzia că o atare despăgubire de bdquocompensarerdquo sau bdquosatisfacţierdquo a victimei să fie recunoscută exclusiv icircn cadrul infracţiunilor contra vieţii integrităţii şi sănătăţii persoanei libertăţii persoanei a acelora prin care s-au adus atingeri gravepersonalităţii umane şi a raporturilor de familiePrejudiciul instantaneu este acea consecinţă dăunătoare care se produce dintr-o dată sau icircntr-un interval de timp scurtPrejudiciul succesiv constă icircn consecinţa dăunătoare care se produce continuu sau eşalonat icircn timpPrejudiciul previzibil este acel prejudiciu care a putut să fie prevăzut la momentul săvacircrşirii faptei ilicitePrejudiciul imprevizibil este acel prejudiciu care nu a putut să fie prevăzut la momentul săvacircrşirii faptei ilicite63 Condiţiile reparării prejudiciuluiPrejudiciul dă dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare dacă sunt icircndeplinite cumulativ două condiţii- prejudiciul să fie cert- prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă631 Prejudiciul să fie certPrejudiciul este cert atunci cacircnd este sigur atacirct sub aspectul existenţei cacirct şi al icircntinderii saleEste considerat cert prejudiciul actual precum şi prejudiciul viitor adică acel prejudiciu care apare după soluţionarea

5

acţiunii icircn despăgubire icircn măsura icircn care sunt sigure atacirct apariţia acestui prejudiciu cacirct şi posibilitatea de a fi determinat632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncăAceastă condiţie este justificată prin faptul că icircn caz contrar repararea prejudiciului ar reprezenta o icircmbogăţire fără justă cauzăAnaliza condiţiei se face icircn raport de trei posibile situaţii icircn raport de calitatea terţului care plăteşte victimei1 Dacă victima primeşte o pensie de invaliditate sau pensie de urmaş acordată de Asigurările sociale pentru reparareaprejudiciului ea va fi icircndreptăţită să formuleze acţiune icircn răspundere civilă delictuală avacircnd ca obiect diferenţa de prejudiciu care nu este acoperită de plata acestei pensii2 Dacă victima are calitatea de persoană asigurată se fac următoarele distincţiibull indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator icircn calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de persoane se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicitebull indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator icircn calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de bunuri nu se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite icircn acest caz autorul faptei ilicite poate fi obligat la plata unei despăgubiri reprezentacircnd diferenţa dintre prejudiciu şi indemnizaţia de asigurarebull dacă autorul faptei ilicite are calitatea de asigurat icircn cadrul unei asigurări facultative sau obligatorii de răspundere civilă asiguratorul va putea fi obligat să plătească despăgubiri victimei iar victima icircl va acţiona pe autorul faptei ilicite doar pentru diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de laasigurator3 Dacă victima primeşte o sumă de bani de la o terţă persoană cu titlu de ajutor va putea să solicite şi plata de despăgubiri de la autorul faptei ilicite iar dacă terţul a plătit icircn locul autorului faptei ilicite victima va putea să pretindă de la autor diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la terţ

6

64 Principiile reparării prejudiciuluiRepararea prejudiciului se poate realiza prin convenţia părţilor sau prin intentarea unei acţiuni icircn justiţie pentru plata despăgubirilorPe cale convenţională victima şi autorul faptei ilicite pot să icircncheie icircn mod valabil o convenţie prin care să stabilească atacirct icircntinderea despăgubirilor cacirct şi modalitatea de plată a acestoraDacă icircntre părţi nu a intervenit o asemenea convenţie victima se va adresa instanţei de judecată cu o acţiune avacircnd ca obiect plata despăgubirilorIcircn cadrul unei astfel de acţiuni repararea prejudiciului se face icircn funcţie de următoarele principii- principiul reparării integrale a prejudiciului- principiul reparării icircn natură a prejudiciului641 Principiul reparării integrale a prejudiciuluiRestabilirea situaţiei anterioare săvacircrşirii faptei ilicite justifică principiul reparării integrale a prejudiciului ca un principiu fundamental al răspunderii civile delictualeLa repararea integrală a unui prejudiciu urmează a fi avute icircn vedere următoarele aspectebull este supusă reparării atacirct paguba efectivă (damnum emergens) cacirct şi beneficiul nerealizat (lucrum cesans)bull se repară atacirct prejudiciul previzibil cacirct şi prejudiciul imprevizibilbull la stabilirea icircntinderii despăgubirilor nu are relevanţă starea materială a victimei sau a autorului faptei ilicitebull prejudiciul trebuie să fie reparat icircn icircntregime indiferent de forma sau gradul de vinovăţie642 Principiul reparării icircn natură a prejudiciuluiRepararea icircn natură a prejudiciului constă icircntr-o activitate sau operaţie materială concretizată icircn restituirea bunurilor icircnsuşite pe nedrept icircnlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru distrugerea sau ridicarea lucrărilor făcute cu icircncălcarea unui drept al altuia etcSub aspectul reglementării principiul reparării icircn natură nu este consacrat icircn Codul civil dar este recunoscut icircn doctrină şi jurisprudenţă

7

643 Repararea prin echivalent a prejudiciuluiAtunci cacircnd nu este posibilă repararea icircn natură a prejudiciului repararea se face prin echivalentRepararea prin echivalent este o modalitate subsidiară şi compensatorie devenind aplicabilă ori de cacircte ori repararea icircn natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilăRepararea prin echivalent se poate face icircn două modalităţi- acordarea unei sume globale care se stabileşte prin hotăracircrea judecătorească de obligare la plata despăgubirilor- stabilirea unor prestaţii periodice icircn formă bănească care se plătesc victimei după caz temporar sau viager De exemplu icircn cazul săvacircrşirii unei infracţiuni contra persoanei cauzatoare de vătămări corporale cu urmarea unei invalidităţi temporare autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despăgubiri periodice către partea vătămată pacircnă la data icircncetării stării de invaliditateIcircn doctrină40 s-a precizat că icircn cazul icircn care după acordarea despăgubirilor prin hotăracircre judecătorească se face dovada unor noi prejudicii avacircnd drept cauză aceeaşi faptă ilicită se pot obţine despăgubiri suplimentare fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotăracircrii anterior pronunţate644 Stabilirea despăgubirilor icircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciuluiIcircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciului stabilirea despăgubirilor se face ţinacircnd cont de următoarele elementebull icircntinderea prejudiciului şi modul de calcul al echivalentului daunelor se calculează la momentul pronunţării hotăracircrii judecătoreşti de acordare a despăgubirilorbull autorul faptei ilicite poate să fie obligat şi la plata dobacircnzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire iar aceste dobacircnzi curg din momentul icircn care hotăracircrea judecătorească a rămas definitivăbull dacă fapta ilicită a produs o vătămare a sănătăţii sau integrităţii corporale fără consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unei sume globale care să acopere cheltuielile victimei cu refacerea sănătăţii precum şi diferenţa dintre venitul pe care victima l-ar fi obţinut şi suma de bani primită pe perioada concediului medical

8

bull dacă vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a produs consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice care prezintă diferenţa dintre venitul obţinut anterior vătămării şi venitul obţinut după vătămare (pensie ajutor social)bull dacă urmarea faptei ilicite constă icircn decesul victimei se vor acorda despăgubiri care să acopere cheltuielile medicale şi de icircnmormacircntare precum şi pentru prejudiciile patrimoniale şi morale ale persoanelor aflate icircn icircntreţinerea victimeiInstanţele judecătoreşti investite cu soluţionarea unor acţiuni avacircnd ca obiect plata despăgubirilor icircn cazul vătămării integrităţii corporale au decis şi icircn sensul că icircn cazul icircn care cel vătămat corporal trebuie să depună un efort suplimentar este necesar ca acesta să primească şi echivalentul acestui efortdeoarece numai astfel se restabileşte situaţia anterioară şi nu i se impune celui vătămat să suporte indiferent sub ce formă consecinţele activităţii ilicite a cărei victimă a fost Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare chiar şi icircn situaţia icircn care ulterior producerii prejudiciului realizează la locul de muncă acelaşi venit şi chiar mai mare dacă sedovedeşte că datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort icircn plus care a necesitat pentru compensare cheltuieli suplimentare de alimentaţie şi medicaţie adecvată

Top of the Document7 Fapta ilicită71 DefiniţieIcircn materia răspunderii civile delictuale fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care icircncălcacircndu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei persoaneIcircn alte formulări fapta ilicită a fost definită ca fiind acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat icircncălcarea drepturilorsubiective sau intereselor legitime ale unei persoane43 sau ca reprezentacircnd un act de conduită prin săvacircrşirea căruia se icircncalcă regulile de comportament icircn societate

9

Deşi dispoziţiile art 998 Cod civil se referă la bdquoorice faptă care cauzează altuia prejudiciurdquo icircn realitate pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală fapta trebuie să fie ilicităDe exemplu este ilicită fapta posesorului de rea-credinţă care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine producacircnd astfel proprietarului care potrivit art 480 Cod civil are dreptul să culeagă fructele o daună constacircnd icircn contravaloarea fructelor icircnsuşite pe nedrept Icircn asemenea situaţii sunt icircntrunite condiţiile prevăzute de art 998 Cod civil iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese acesta avacircnd obligaţia ca potrivit art 484 Cod civil să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelorIcircn acest sens şi art 25 şi 35 din Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicităRăspunderea civilă delictuală operează atacirct icircn cazul icircncălcării unui drept subiectiv dar şi atunci cacircnd sunt prejudiciate anumite interese ale persoaneiIcircn aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute icircn vedere nu numai normele juridice dar şi normele de convieţuire socială icircn măsura icircn care reprezintă o continuare a prevederilor legaleDeoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi icircncălcateLegea impune de regulă obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora Icircncălcarea acestei obligaţii are loc icircn principiu printr-o activitate pozitivă prin acte comisive dar fapta ilicită poate icircmbrăca şi forma unei inacţiuni icircn acele situaţii cacircnd potrivit legii o persoană esteobligată să icircndeplinească o activitate sau să săvacircrşească o anumită acţiune72 Trăsăturile caracteristice ale faptei iliciteFapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice

10

bull fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială constacircnd icircntr-o conduită ori manifestare umană exteriorizatăbull fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihicebull fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate73 Cauzele care icircnlătură caracterul ilicit al fapteiIcircn anumite situaţii deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane răspunderea nu este angajată deoarece este icircnlăturat caracterul ilicit al fapteiCauzele care icircnlătură caracterul ilicit al faptei sunt 1048707 legitima apărare1048707 starea de necesitate1048707 icircndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege1048707 icircndeplinirea ordinului superiorului1048707 exercitarea unui drept1048707 consimţămacircntul victimeiLegitima apărareLegitima apărare definită icircn art 44 Cod penal reprezintă o faptă săvacircrşită icircn scopul apărării vieţii integrităţii corporale a sănătăţii libertăţii onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea ale altei persoane sau icircn apărarea unui interes general obştesc icircmpotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului agresoruluio asemenea pagubăO persoană este considerată icircn legitimă apărare dacă fapta a fost săvacircrşită icircn următoarele condiţii- există un atac material direct imediat şi injust icircmpotriva persoanei care comite fapta- atacul să fie icircndreptat icircmpotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori icircmpotriva unui interes general- atacul să pună icircn pericol grav viaţa integritatea corporală drepturile celui atacat ori interesul public- apărarea celui care săvacircrşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu ataculStarea de necesitateStarea de necesitate definită de art 45 alin 2 Cod penal presupune că fapta a fost săvacircrşită pentru a salva de la un

11

pericol iminent şi care nu putea fi icircnlăturat altfel viaţa integritatea corporală sau sănătatea autorului a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes publicFapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală lipsindu-i caracterul ilicit dacă a fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superioruluiExecutarea ordinului superiorului50 icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv iar modul de executare al ordinului nu este ilicitExercitarea unui dreptExercitarea unui drept icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său s-au creat anumite restracircngeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei alte persoaneDreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege icircn temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său sub sancţiunea recunoscută de lege icircn scopul valorificării unui interes personal direct născut şi actual legitim şi juridic protejat icircn acord cu interesulobştesc şi cu normele de convieţuire socialăExercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii- dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat icircn limitele sale interne respectiv potrivit scopului economic şi social icircn vederea căruia este recunoscut de lege astfel cum rezultă din prevederile art 3 alin 2 din Decretul nr 311954- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-credinţă conform dispoziţiilor art 57 din Constituţia Romacircniei şi art 970 alin 1 Cod civilDacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat

12

Icircn dreptul civil prin abuz de drept se icircnţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu icircncălcarea principiilor exercitării saleExercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci cacircnd dreptul nu este utilizat icircn vederea realizării finalităţii sale ci icircn intenţia de a păgubi o altă persoanăInstanţele judecătoreşti au decis că bdquodeşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile cacircnd ea este săvacircrşită cu permisiunea legii Este cert că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane Icircn acest sens exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut de art 21 din Constituţia Romacircniei nu poate fi calificată ca o faptă ilicitărdquoSancţiunea care intervine icircn cazul abuzului de drept constă icircn obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului săuConsimţămacircntul victimeiConsimţămacircntul victimei reprezintă o cauză care icircnlătură caracterul ilicit al faptei icircn măsura icircn care victima prejudiciului a fost de acord icircnainte de săvacircrşirea faptei ca autorul acesteia să acţioneze icircntr-un anumit mod deşi exista posibilitatea producerii unei pagube8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesarca icircntre fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate icircn sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciuCodul civil impune această cerinţă prin art 998-999 astfel potrivit art 998 răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul iar conform art 999 răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul

13

cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa saNecesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite icircn condiţiile icircn care caracterul ilicit al acesteia este dat de icircmprejurarea că prin ea a fost icircncălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criteriibull sistemul cauzalităţii necesare57 potrivit căruia cauza este fenomenul care precedacircnd efectul icircl provoacă icircn mod necesarbull sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile58 care consideră că fenomenul-cauză nu acţionează izolat ci este condiţionat de mai mulţi factori care nu produc icircn mod nemijlocit efectul dar icircl favorizează astfel icircncacirct aceste condiţii alcătuiesc icircmpreună cu icircmprejurarea cauzală o unitate indivizibilă icircn cadrul căreia ele ajung să dobacircndească prin interacţiune cu cauza un rol cauzal

Top of the Document

9 Vinovăţia91 NoţiuneVinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite icircn raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce92 Structura vinovăţieiVinovăţia este alcătuită icircn structura sa din doi factori- factorul intelectiv implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvacircrşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce- factorul volitiv care constă icircn actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite

93 Formele vinovăţieiCodul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei Dispoziţiile cuprinse icircn art 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei formele vinovăţiei şi modalităţile acestora

14

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

bull răspundere civilă contractualăbull răspundere civilă delictualăRăspunderea civilă contractuală apare icircn cazul nerespectării clauzelor unei convenţii

Top of the Document

Răspunderea civilă delictuală se concretizează icircntr-o obligaţie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o faptă ilicită2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictualeRăspunderea civilă delictuală este reglementată de art 998-1003 Cod civilPotrivit art 998 Cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat a-l repara iar art 999 Cod civil precizează că omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa3 Natura juridică a răspunderii civile delictualeFapta ilicită declanşează o răspundere civilă delictuală al cărei conţinut icircl constituie obligaţia civilă de reparare a prejudiciului cauzatRăspunderea civilă delictuală este o sancţiune specifică dreptului civil care se aplică pentru săvacircrşirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii nu icircn considerarea persoanei care a săvacircrşit fapta ilicită ci a patrimoniului acesteia4 Felurile răspunderii civile delictualeRăspunderea civilă delictuală este de mai multe feluri respectivbull răspunderea pentru fapta proprie (art 998 -999 Cod civil)bull răspunderea pentru fapta altei persoane1) răspunderea părinţilor pentru faptele ilicite săvacircrşite de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)

2

bull Răspunderea pentru lucruri edificii şi animale1) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general (art 1000 alin 1 Cod civil)2) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate icircn paza juridică a unei persoane (art 1001 Cod civil)3) răspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciile cauzate ca urmare a ruinei edificiului ori a unui viciu de construcţie (art 1002 Cod civil)

Top of the Document

5 Răspunderea pentru fapta proprie51 ReglementareRăspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este reglementată de Codul civil romacircn icircn art 998-999Art 998 Cod civil dispune că bdquoorice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală sa ocazionat a-l reparardquo iar art 999 Cod civil prevede că bdquoomul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sardquo

52 Condiţiile generale ale răspunderiiDin analiza textelor art 998 şi 999 Cod civil rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer icircntrunite cumulativ următoarele condiţiibull existenţa unui prejudiciubull existenţa unei fapte ilicitebull existenţa unui raport de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul constacircnd icircn intenţia neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionatAlături de aceste elemente icircn literatura de specialitate27 s-a susţinut şi necesitatea existenţei capacităţii delictuale a celui care a cauzat prejudiciulAlţi autori28 au argumentat icircn sensul că această condiţie trebuie analizată numai ca un element al vinovăţiei autorului faptei ilicite şi nu ca o condiţie distinctă a răspunderii civile delictuale

3

Icircntr-o altă opinie 29s-a precizat că existenţa capacităţii delictuale a celui ce a săvacircrşit fapta ilicită poate fi examinată separat după cum poate fi onsiderată un element implicat icircn condiţia vinovăţiei

Top of the Document6 Prejudiciul61 Noţiunea de prejudiciuPrejudiciul calificat ca o condiţie sine qua non30 este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvacircrşite de o altă persoanăAlţi autori32 au apreciat că prejudiciul reprezintă rezultatele dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială efecte ale icircncălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoanePrejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile delictuale condiţie necesară şi esenţială a acesteia deoarece atacirct timp cacirct o persoană nu a fost prejudiciată ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparaţie pentru că nu poate face dovada unui interes62 Clasificarea prejudiciuluiPrejudiciul se clasifică icircn funcţie de mai multe criterii respectivbull după natura sa prejudiciu patrimonial şi prejudiciu nepatrimonialbull după durata producerii prejudiciul este instantaneu sau succesivbull după cum putea sau nu să fie prevăzut icircn momentul produceriiprejudiciu previzibil şi prejudiciu imprevizibilPrejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al cărui conţinut poate fi evaluat icircn bani De exemplu distrugerea unui bun pierderea capacităţii de muncăPrejudiciul nepatrimonial este acel prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare icircn bani De exemplu atingerea adusă onoarei şi demnităţii persoanei suferinţa fizică provocată de un accidentRezultacircnd din atingerea unor valori morale ale omului prejudiciile nepatrimoniale sunt numite daune morale

4

Icircn deplin consens cu recomandările făcute de Consiliul Europei cu privire la repararea daunelor morale cu ocazia Colocviului ţinut sub auspiciile sale la Londra icircn 196933 doctrina şi jurisprudenţa romacircnă au acceptat că o atare răspundere civilă nepatrimonială contribuie şi la reducerea compensatorie asuferinţelor fizice şi psihice icircncercate de părţile vătămate prin lovirile vătămările mutilările desfigurările restracircngerea posibilităţilor de a duce o viaţă normală ori alte asemenea situaţii determinate de vătămarea integrităţii a sănătăţii ori cauzarea morţii unei persoane apropiatePunerea de acord a jurisprudenţei romacircne cu legislaţia comunitară europeană referitoare la repararea daunelor morale a determinat concluzia că o atare despăgubire de bdquocompensarerdquo sau bdquosatisfacţierdquo a victimei să fie recunoscută exclusiv icircn cadrul infracţiunilor contra vieţii integrităţii şi sănătăţii persoanei libertăţii persoanei a acelora prin care s-au adus atingeri gravepersonalităţii umane şi a raporturilor de familiePrejudiciul instantaneu este acea consecinţă dăunătoare care se produce dintr-o dată sau icircntr-un interval de timp scurtPrejudiciul succesiv constă icircn consecinţa dăunătoare care se produce continuu sau eşalonat icircn timpPrejudiciul previzibil este acel prejudiciu care a putut să fie prevăzut la momentul săvacircrşirii faptei ilicitePrejudiciul imprevizibil este acel prejudiciu care nu a putut să fie prevăzut la momentul săvacircrşirii faptei ilicite63 Condiţiile reparării prejudiciuluiPrejudiciul dă dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare dacă sunt icircndeplinite cumulativ două condiţii- prejudiciul să fie cert- prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă631 Prejudiciul să fie certPrejudiciul este cert atunci cacircnd este sigur atacirct sub aspectul existenţei cacirct şi al icircntinderii saleEste considerat cert prejudiciul actual precum şi prejudiciul viitor adică acel prejudiciu care apare după soluţionarea

5

acţiunii icircn despăgubire icircn măsura icircn care sunt sigure atacirct apariţia acestui prejudiciu cacirct şi posibilitatea de a fi determinat632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncăAceastă condiţie este justificată prin faptul că icircn caz contrar repararea prejudiciului ar reprezenta o icircmbogăţire fără justă cauzăAnaliza condiţiei se face icircn raport de trei posibile situaţii icircn raport de calitatea terţului care plăteşte victimei1 Dacă victima primeşte o pensie de invaliditate sau pensie de urmaş acordată de Asigurările sociale pentru reparareaprejudiciului ea va fi icircndreptăţită să formuleze acţiune icircn răspundere civilă delictuală avacircnd ca obiect diferenţa de prejudiciu care nu este acoperită de plata acestei pensii2 Dacă victima are calitatea de persoană asigurată se fac următoarele distincţiibull indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator icircn calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de persoane se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicitebull indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator icircn calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de bunuri nu se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite icircn acest caz autorul faptei ilicite poate fi obligat la plata unei despăgubiri reprezentacircnd diferenţa dintre prejudiciu şi indemnizaţia de asigurarebull dacă autorul faptei ilicite are calitatea de asigurat icircn cadrul unei asigurări facultative sau obligatorii de răspundere civilă asiguratorul va putea fi obligat să plătească despăgubiri victimei iar victima icircl va acţiona pe autorul faptei ilicite doar pentru diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de laasigurator3 Dacă victima primeşte o sumă de bani de la o terţă persoană cu titlu de ajutor va putea să solicite şi plata de despăgubiri de la autorul faptei ilicite iar dacă terţul a plătit icircn locul autorului faptei ilicite victima va putea să pretindă de la autor diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la terţ

6

64 Principiile reparării prejudiciuluiRepararea prejudiciului se poate realiza prin convenţia părţilor sau prin intentarea unei acţiuni icircn justiţie pentru plata despăgubirilorPe cale convenţională victima şi autorul faptei ilicite pot să icircncheie icircn mod valabil o convenţie prin care să stabilească atacirct icircntinderea despăgubirilor cacirct şi modalitatea de plată a acestoraDacă icircntre părţi nu a intervenit o asemenea convenţie victima se va adresa instanţei de judecată cu o acţiune avacircnd ca obiect plata despăgubirilorIcircn cadrul unei astfel de acţiuni repararea prejudiciului se face icircn funcţie de următoarele principii- principiul reparării integrale a prejudiciului- principiul reparării icircn natură a prejudiciului641 Principiul reparării integrale a prejudiciuluiRestabilirea situaţiei anterioare săvacircrşirii faptei ilicite justifică principiul reparării integrale a prejudiciului ca un principiu fundamental al răspunderii civile delictualeLa repararea integrală a unui prejudiciu urmează a fi avute icircn vedere următoarele aspectebull este supusă reparării atacirct paguba efectivă (damnum emergens) cacirct şi beneficiul nerealizat (lucrum cesans)bull se repară atacirct prejudiciul previzibil cacirct şi prejudiciul imprevizibilbull la stabilirea icircntinderii despăgubirilor nu are relevanţă starea materială a victimei sau a autorului faptei ilicitebull prejudiciul trebuie să fie reparat icircn icircntregime indiferent de forma sau gradul de vinovăţie642 Principiul reparării icircn natură a prejudiciuluiRepararea icircn natură a prejudiciului constă icircntr-o activitate sau operaţie materială concretizată icircn restituirea bunurilor icircnsuşite pe nedrept icircnlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru distrugerea sau ridicarea lucrărilor făcute cu icircncălcarea unui drept al altuia etcSub aspectul reglementării principiul reparării icircn natură nu este consacrat icircn Codul civil dar este recunoscut icircn doctrină şi jurisprudenţă

7

643 Repararea prin echivalent a prejudiciuluiAtunci cacircnd nu este posibilă repararea icircn natură a prejudiciului repararea se face prin echivalentRepararea prin echivalent este o modalitate subsidiară şi compensatorie devenind aplicabilă ori de cacircte ori repararea icircn natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilăRepararea prin echivalent se poate face icircn două modalităţi- acordarea unei sume globale care se stabileşte prin hotăracircrea judecătorească de obligare la plata despăgubirilor- stabilirea unor prestaţii periodice icircn formă bănească care se plătesc victimei după caz temporar sau viager De exemplu icircn cazul săvacircrşirii unei infracţiuni contra persoanei cauzatoare de vătămări corporale cu urmarea unei invalidităţi temporare autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despăgubiri periodice către partea vătămată pacircnă la data icircncetării stării de invaliditateIcircn doctrină40 s-a precizat că icircn cazul icircn care după acordarea despăgubirilor prin hotăracircre judecătorească se face dovada unor noi prejudicii avacircnd drept cauză aceeaşi faptă ilicită se pot obţine despăgubiri suplimentare fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotăracircrii anterior pronunţate644 Stabilirea despăgubirilor icircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciuluiIcircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciului stabilirea despăgubirilor se face ţinacircnd cont de următoarele elementebull icircntinderea prejudiciului şi modul de calcul al echivalentului daunelor se calculează la momentul pronunţării hotăracircrii judecătoreşti de acordare a despăgubirilorbull autorul faptei ilicite poate să fie obligat şi la plata dobacircnzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire iar aceste dobacircnzi curg din momentul icircn care hotăracircrea judecătorească a rămas definitivăbull dacă fapta ilicită a produs o vătămare a sănătăţii sau integrităţii corporale fără consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unei sume globale care să acopere cheltuielile victimei cu refacerea sănătăţii precum şi diferenţa dintre venitul pe care victima l-ar fi obţinut şi suma de bani primită pe perioada concediului medical

8

bull dacă vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a produs consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice care prezintă diferenţa dintre venitul obţinut anterior vătămării şi venitul obţinut după vătămare (pensie ajutor social)bull dacă urmarea faptei ilicite constă icircn decesul victimei se vor acorda despăgubiri care să acopere cheltuielile medicale şi de icircnmormacircntare precum şi pentru prejudiciile patrimoniale şi morale ale persoanelor aflate icircn icircntreţinerea victimeiInstanţele judecătoreşti investite cu soluţionarea unor acţiuni avacircnd ca obiect plata despăgubirilor icircn cazul vătămării integrităţii corporale au decis şi icircn sensul că icircn cazul icircn care cel vătămat corporal trebuie să depună un efort suplimentar este necesar ca acesta să primească şi echivalentul acestui efortdeoarece numai astfel se restabileşte situaţia anterioară şi nu i se impune celui vătămat să suporte indiferent sub ce formă consecinţele activităţii ilicite a cărei victimă a fost Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare chiar şi icircn situaţia icircn care ulterior producerii prejudiciului realizează la locul de muncă acelaşi venit şi chiar mai mare dacă sedovedeşte că datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort icircn plus care a necesitat pentru compensare cheltuieli suplimentare de alimentaţie şi medicaţie adecvată

Top of the Document7 Fapta ilicită71 DefiniţieIcircn materia răspunderii civile delictuale fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care icircncălcacircndu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei persoaneIcircn alte formulări fapta ilicită a fost definită ca fiind acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat icircncălcarea drepturilorsubiective sau intereselor legitime ale unei persoane43 sau ca reprezentacircnd un act de conduită prin săvacircrşirea căruia se icircncalcă regulile de comportament icircn societate

9

Deşi dispoziţiile art 998 Cod civil se referă la bdquoorice faptă care cauzează altuia prejudiciurdquo icircn realitate pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală fapta trebuie să fie ilicităDe exemplu este ilicită fapta posesorului de rea-credinţă care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine producacircnd astfel proprietarului care potrivit art 480 Cod civil are dreptul să culeagă fructele o daună constacircnd icircn contravaloarea fructelor icircnsuşite pe nedrept Icircn asemenea situaţii sunt icircntrunite condiţiile prevăzute de art 998 Cod civil iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese acesta avacircnd obligaţia ca potrivit art 484 Cod civil să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelorIcircn acest sens şi art 25 şi 35 din Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicităRăspunderea civilă delictuală operează atacirct icircn cazul icircncălcării unui drept subiectiv dar şi atunci cacircnd sunt prejudiciate anumite interese ale persoaneiIcircn aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute icircn vedere nu numai normele juridice dar şi normele de convieţuire socială icircn măsura icircn care reprezintă o continuare a prevederilor legaleDeoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi icircncălcateLegea impune de regulă obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora Icircncălcarea acestei obligaţii are loc icircn principiu printr-o activitate pozitivă prin acte comisive dar fapta ilicită poate icircmbrăca şi forma unei inacţiuni icircn acele situaţii cacircnd potrivit legii o persoană esteobligată să icircndeplinească o activitate sau să săvacircrşească o anumită acţiune72 Trăsăturile caracteristice ale faptei iliciteFapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice

10

bull fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială constacircnd icircntr-o conduită ori manifestare umană exteriorizatăbull fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihicebull fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate73 Cauzele care icircnlătură caracterul ilicit al fapteiIcircn anumite situaţii deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane răspunderea nu este angajată deoarece este icircnlăturat caracterul ilicit al fapteiCauzele care icircnlătură caracterul ilicit al faptei sunt 1048707 legitima apărare1048707 starea de necesitate1048707 icircndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege1048707 icircndeplinirea ordinului superiorului1048707 exercitarea unui drept1048707 consimţămacircntul victimeiLegitima apărareLegitima apărare definită icircn art 44 Cod penal reprezintă o faptă săvacircrşită icircn scopul apărării vieţii integrităţii corporale a sănătăţii libertăţii onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea ale altei persoane sau icircn apărarea unui interes general obştesc icircmpotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului agresoruluio asemenea pagubăO persoană este considerată icircn legitimă apărare dacă fapta a fost săvacircrşită icircn următoarele condiţii- există un atac material direct imediat şi injust icircmpotriva persoanei care comite fapta- atacul să fie icircndreptat icircmpotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori icircmpotriva unui interes general- atacul să pună icircn pericol grav viaţa integritatea corporală drepturile celui atacat ori interesul public- apărarea celui care săvacircrşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu ataculStarea de necesitateStarea de necesitate definită de art 45 alin 2 Cod penal presupune că fapta a fost săvacircrşită pentru a salva de la un

11

pericol iminent şi care nu putea fi icircnlăturat altfel viaţa integritatea corporală sau sănătatea autorului a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes publicFapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală lipsindu-i caracterul ilicit dacă a fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superioruluiExecutarea ordinului superiorului50 icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv iar modul de executare al ordinului nu este ilicitExercitarea unui dreptExercitarea unui drept icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său s-au creat anumite restracircngeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei alte persoaneDreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege icircn temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său sub sancţiunea recunoscută de lege icircn scopul valorificării unui interes personal direct născut şi actual legitim şi juridic protejat icircn acord cu interesulobştesc şi cu normele de convieţuire socialăExercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii- dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat icircn limitele sale interne respectiv potrivit scopului economic şi social icircn vederea căruia este recunoscut de lege astfel cum rezultă din prevederile art 3 alin 2 din Decretul nr 311954- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-credinţă conform dispoziţiilor art 57 din Constituţia Romacircniei şi art 970 alin 1 Cod civilDacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat

12

Icircn dreptul civil prin abuz de drept se icircnţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu icircncălcarea principiilor exercitării saleExercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci cacircnd dreptul nu este utilizat icircn vederea realizării finalităţii sale ci icircn intenţia de a păgubi o altă persoanăInstanţele judecătoreşti au decis că bdquodeşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile cacircnd ea este săvacircrşită cu permisiunea legii Este cert că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane Icircn acest sens exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut de art 21 din Constituţia Romacircniei nu poate fi calificată ca o faptă ilicitărdquoSancţiunea care intervine icircn cazul abuzului de drept constă icircn obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului săuConsimţămacircntul victimeiConsimţămacircntul victimei reprezintă o cauză care icircnlătură caracterul ilicit al faptei icircn măsura icircn care victima prejudiciului a fost de acord icircnainte de săvacircrşirea faptei ca autorul acesteia să acţioneze icircntr-un anumit mod deşi exista posibilitatea producerii unei pagube8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesarca icircntre fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate icircn sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciuCodul civil impune această cerinţă prin art 998-999 astfel potrivit art 998 răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul iar conform art 999 răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul

13

cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa saNecesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite icircn condiţiile icircn care caracterul ilicit al acesteia este dat de icircmprejurarea că prin ea a fost icircncălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criteriibull sistemul cauzalităţii necesare57 potrivit căruia cauza este fenomenul care precedacircnd efectul icircl provoacă icircn mod necesarbull sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile58 care consideră că fenomenul-cauză nu acţionează izolat ci este condiţionat de mai mulţi factori care nu produc icircn mod nemijlocit efectul dar icircl favorizează astfel icircncacirct aceste condiţii alcătuiesc icircmpreună cu icircmprejurarea cauzală o unitate indivizibilă icircn cadrul căreia ele ajung să dobacircndească prin interacţiune cu cauza un rol cauzal

Top of the Document

9 Vinovăţia91 NoţiuneVinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite icircn raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce92 Structura vinovăţieiVinovăţia este alcătuită icircn structura sa din doi factori- factorul intelectiv implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvacircrşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce- factorul volitiv care constă icircn actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite

93 Formele vinovăţieiCodul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei Dispoziţiile cuprinse icircn art 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei formele vinovăţiei şi modalităţile acestora

14

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

bull Răspunderea pentru lucruri edificii şi animale1) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general (art 1000 alin 1 Cod civil)2) răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animalele aflate icircn paza juridică a unei persoane (art 1001 Cod civil)3) răspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciile cauzate ca urmare a ruinei edificiului ori a unui viciu de construcţie (art 1002 Cod civil)

Top of the Document

5 Răspunderea pentru fapta proprie51 ReglementareRăspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie este reglementată de Codul civil romacircn icircn art 998-999Art 998 Cod civil dispune că bdquoorice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală sa ocazionat a-l reparardquo iar art 999 Cod civil prevede că bdquoomul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sardquo

52 Condiţiile generale ale răspunderiiDin analiza textelor art 998 şi 999 Cod civil rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer icircntrunite cumulativ următoarele condiţiibull existenţa unui prejudiciubull existenţa unei fapte ilicitebull existenţa unui raport de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul constacircnd icircn intenţia neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionatAlături de aceste elemente icircn literatura de specialitate27 s-a susţinut şi necesitatea existenţei capacităţii delictuale a celui care a cauzat prejudiciulAlţi autori28 au argumentat icircn sensul că această condiţie trebuie analizată numai ca un element al vinovăţiei autorului faptei ilicite şi nu ca o condiţie distinctă a răspunderii civile delictuale

3

Icircntr-o altă opinie 29s-a precizat că existenţa capacităţii delictuale a celui ce a săvacircrşit fapta ilicită poate fi examinată separat după cum poate fi onsiderată un element implicat icircn condiţia vinovăţiei

Top of the Document6 Prejudiciul61 Noţiunea de prejudiciuPrejudiciul calificat ca o condiţie sine qua non30 este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvacircrşite de o altă persoanăAlţi autori32 au apreciat că prejudiciul reprezintă rezultatele dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială efecte ale icircncălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoanePrejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile delictuale condiţie necesară şi esenţială a acesteia deoarece atacirct timp cacirct o persoană nu a fost prejudiciată ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparaţie pentru că nu poate face dovada unui interes62 Clasificarea prejudiciuluiPrejudiciul se clasifică icircn funcţie de mai multe criterii respectivbull după natura sa prejudiciu patrimonial şi prejudiciu nepatrimonialbull după durata producerii prejudiciul este instantaneu sau succesivbull după cum putea sau nu să fie prevăzut icircn momentul produceriiprejudiciu previzibil şi prejudiciu imprevizibilPrejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al cărui conţinut poate fi evaluat icircn bani De exemplu distrugerea unui bun pierderea capacităţii de muncăPrejudiciul nepatrimonial este acel prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare icircn bani De exemplu atingerea adusă onoarei şi demnităţii persoanei suferinţa fizică provocată de un accidentRezultacircnd din atingerea unor valori morale ale omului prejudiciile nepatrimoniale sunt numite daune morale

4

Icircn deplin consens cu recomandările făcute de Consiliul Europei cu privire la repararea daunelor morale cu ocazia Colocviului ţinut sub auspiciile sale la Londra icircn 196933 doctrina şi jurisprudenţa romacircnă au acceptat că o atare răspundere civilă nepatrimonială contribuie şi la reducerea compensatorie asuferinţelor fizice şi psihice icircncercate de părţile vătămate prin lovirile vătămările mutilările desfigurările restracircngerea posibilităţilor de a duce o viaţă normală ori alte asemenea situaţii determinate de vătămarea integrităţii a sănătăţii ori cauzarea morţii unei persoane apropiatePunerea de acord a jurisprudenţei romacircne cu legislaţia comunitară europeană referitoare la repararea daunelor morale a determinat concluzia că o atare despăgubire de bdquocompensarerdquo sau bdquosatisfacţierdquo a victimei să fie recunoscută exclusiv icircn cadrul infracţiunilor contra vieţii integrităţii şi sănătăţii persoanei libertăţii persoanei a acelora prin care s-au adus atingeri gravepersonalităţii umane şi a raporturilor de familiePrejudiciul instantaneu este acea consecinţă dăunătoare care se produce dintr-o dată sau icircntr-un interval de timp scurtPrejudiciul succesiv constă icircn consecinţa dăunătoare care se produce continuu sau eşalonat icircn timpPrejudiciul previzibil este acel prejudiciu care a putut să fie prevăzut la momentul săvacircrşirii faptei ilicitePrejudiciul imprevizibil este acel prejudiciu care nu a putut să fie prevăzut la momentul săvacircrşirii faptei ilicite63 Condiţiile reparării prejudiciuluiPrejudiciul dă dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare dacă sunt icircndeplinite cumulativ două condiţii- prejudiciul să fie cert- prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă631 Prejudiciul să fie certPrejudiciul este cert atunci cacircnd este sigur atacirct sub aspectul existenţei cacirct şi al icircntinderii saleEste considerat cert prejudiciul actual precum şi prejudiciul viitor adică acel prejudiciu care apare după soluţionarea

5

acţiunii icircn despăgubire icircn măsura icircn care sunt sigure atacirct apariţia acestui prejudiciu cacirct şi posibilitatea de a fi determinat632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncăAceastă condiţie este justificată prin faptul că icircn caz contrar repararea prejudiciului ar reprezenta o icircmbogăţire fără justă cauzăAnaliza condiţiei se face icircn raport de trei posibile situaţii icircn raport de calitatea terţului care plăteşte victimei1 Dacă victima primeşte o pensie de invaliditate sau pensie de urmaş acordată de Asigurările sociale pentru reparareaprejudiciului ea va fi icircndreptăţită să formuleze acţiune icircn răspundere civilă delictuală avacircnd ca obiect diferenţa de prejudiciu care nu este acoperită de plata acestei pensii2 Dacă victima are calitatea de persoană asigurată se fac următoarele distincţiibull indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator icircn calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de persoane se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicitebull indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator icircn calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de bunuri nu se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite icircn acest caz autorul faptei ilicite poate fi obligat la plata unei despăgubiri reprezentacircnd diferenţa dintre prejudiciu şi indemnizaţia de asigurarebull dacă autorul faptei ilicite are calitatea de asigurat icircn cadrul unei asigurări facultative sau obligatorii de răspundere civilă asiguratorul va putea fi obligat să plătească despăgubiri victimei iar victima icircl va acţiona pe autorul faptei ilicite doar pentru diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de laasigurator3 Dacă victima primeşte o sumă de bani de la o terţă persoană cu titlu de ajutor va putea să solicite şi plata de despăgubiri de la autorul faptei ilicite iar dacă terţul a plătit icircn locul autorului faptei ilicite victima va putea să pretindă de la autor diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la terţ

6

64 Principiile reparării prejudiciuluiRepararea prejudiciului se poate realiza prin convenţia părţilor sau prin intentarea unei acţiuni icircn justiţie pentru plata despăgubirilorPe cale convenţională victima şi autorul faptei ilicite pot să icircncheie icircn mod valabil o convenţie prin care să stabilească atacirct icircntinderea despăgubirilor cacirct şi modalitatea de plată a acestoraDacă icircntre părţi nu a intervenit o asemenea convenţie victima se va adresa instanţei de judecată cu o acţiune avacircnd ca obiect plata despăgubirilorIcircn cadrul unei astfel de acţiuni repararea prejudiciului se face icircn funcţie de următoarele principii- principiul reparării integrale a prejudiciului- principiul reparării icircn natură a prejudiciului641 Principiul reparării integrale a prejudiciuluiRestabilirea situaţiei anterioare săvacircrşirii faptei ilicite justifică principiul reparării integrale a prejudiciului ca un principiu fundamental al răspunderii civile delictualeLa repararea integrală a unui prejudiciu urmează a fi avute icircn vedere următoarele aspectebull este supusă reparării atacirct paguba efectivă (damnum emergens) cacirct şi beneficiul nerealizat (lucrum cesans)bull se repară atacirct prejudiciul previzibil cacirct şi prejudiciul imprevizibilbull la stabilirea icircntinderii despăgubirilor nu are relevanţă starea materială a victimei sau a autorului faptei ilicitebull prejudiciul trebuie să fie reparat icircn icircntregime indiferent de forma sau gradul de vinovăţie642 Principiul reparării icircn natură a prejudiciuluiRepararea icircn natură a prejudiciului constă icircntr-o activitate sau operaţie materială concretizată icircn restituirea bunurilor icircnsuşite pe nedrept icircnlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru distrugerea sau ridicarea lucrărilor făcute cu icircncălcarea unui drept al altuia etcSub aspectul reglementării principiul reparării icircn natură nu este consacrat icircn Codul civil dar este recunoscut icircn doctrină şi jurisprudenţă

7

643 Repararea prin echivalent a prejudiciuluiAtunci cacircnd nu este posibilă repararea icircn natură a prejudiciului repararea se face prin echivalentRepararea prin echivalent este o modalitate subsidiară şi compensatorie devenind aplicabilă ori de cacircte ori repararea icircn natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilăRepararea prin echivalent se poate face icircn două modalităţi- acordarea unei sume globale care se stabileşte prin hotăracircrea judecătorească de obligare la plata despăgubirilor- stabilirea unor prestaţii periodice icircn formă bănească care se plătesc victimei după caz temporar sau viager De exemplu icircn cazul săvacircrşirii unei infracţiuni contra persoanei cauzatoare de vătămări corporale cu urmarea unei invalidităţi temporare autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despăgubiri periodice către partea vătămată pacircnă la data icircncetării stării de invaliditateIcircn doctrină40 s-a precizat că icircn cazul icircn care după acordarea despăgubirilor prin hotăracircre judecătorească se face dovada unor noi prejudicii avacircnd drept cauză aceeaşi faptă ilicită se pot obţine despăgubiri suplimentare fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotăracircrii anterior pronunţate644 Stabilirea despăgubirilor icircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciuluiIcircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciului stabilirea despăgubirilor se face ţinacircnd cont de următoarele elementebull icircntinderea prejudiciului şi modul de calcul al echivalentului daunelor se calculează la momentul pronunţării hotăracircrii judecătoreşti de acordare a despăgubirilorbull autorul faptei ilicite poate să fie obligat şi la plata dobacircnzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire iar aceste dobacircnzi curg din momentul icircn care hotăracircrea judecătorească a rămas definitivăbull dacă fapta ilicită a produs o vătămare a sănătăţii sau integrităţii corporale fără consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unei sume globale care să acopere cheltuielile victimei cu refacerea sănătăţii precum şi diferenţa dintre venitul pe care victima l-ar fi obţinut şi suma de bani primită pe perioada concediului medical

8

bull dacă vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a produs consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice care prezintă diferenţa dintre venitul obţinut anterior vătămării şi venitul obţinut după vătămare (pensie ajutor social)bull dacă urmarea faptei ilicite constă icircn decesul victimei se vor acorda despăgubiri care să acopere cheltuielile medicale şi de icircnmormacircntare precum şi pentru prejudiciile patrimoniale şi morale ale persoanelor aflate icircn icircntreţinerea victimeiInstanţele judecătoreşti investite cu soluţionarea unor acţiuni avacircnd ca obiect plata despăgubirilor icircn cazul vătămării integrităţii corporale au decis şi icircn sensul că icircn cazul icircn care cel vătămat corporal trebuie să depună un efort suplimentar este necesar ca acesta să primească şi echivalentul acestui efortdeoarece numai astfel se restabileşte situaţia anterioară şi nu i se impune celui vătămat să suporte indiferent sub ce formă consecinţele activităţii ilicite a cărei victimă a fost Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare chiar şi icircn situaţia icircn care ulterior producerii prejudiciului realizează la locul de muncă acelaşi venit şi chiar mai mare dacă sedovedeşte că datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort icircn plus care a necesitat pentru compensare cheltuieli suplimentare de alimentaţie şi medicaţie adecvată

Top of the Document7 Fapta ilicită71 DefiniţieIcircn materia răspunderii civile delictuale fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care icircncălcacircndu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei persoaneIcircn alte formulări fapta ilicită a fost definită ca fiind acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat icircncălcarea drepturilorsubiective sau intereselor legitime ale unei persoane43 sau ca reprezentacircnd un act de conduită prin săvacircrşirea căruia se icircncalcă regulile de comportament icircn societate

9

Deşi dispoziţiile art 998 Cod civil se referă la bdquoorice faptă care cauzează altuia prejudiciurdquo icircn realitate pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală fapta trebuie să fie ilicităDe exemplu este ilicită fapta posesorului de rea-credinţă care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine producacircnd astfel proprietarului care potrivit art 480 Cod civil are dreptul să culeagă fructele o daună constacircnd icircn contravaloarea fructelor icircnsuşite pe nedrept Icircn asemenea situaţii sunt icircntrunite condiţiile prevăzute de art 998 Cod civil iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese acesta avacircnd obligaţia ca potrivit art 484 Cod civil să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelorIcircn acest sens şi art 25 şi 35 din Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicităRăspunderea civilă delictuală operează atacirct icircn cazul icircncălcării unui drept subiectiv dar şi atunci cacircnd sunt prejudiciate anumite interese ale persoaneiIcircn aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute icircn vedere nu numai normele juridice dar şi normele de convieţuire socială icircn măsura icircn care reprezintă o continuare a prevederilor legaleDeoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi icircncălcateLegea impune de regulă obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora Icircncălcarea acestei obligaţii are loc icircn principiu printr-o activitate pozitivă prin acte comisive dar fapta ilicită poate icircmbrăca şi forma unei inacţiuni icircn acele situaţii cacircnd potrivit legii o persoană esteobligată să icircndeplinească o activitate sau să săvacircrşească o anumită acţiune72 Trăsăturile caracteristice ale faptei iliciteFapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice

10

bull fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială constacircnd icircntr-o conduită ori manifestare umană exteriorizatăbull fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihicebull fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate73 Cauzele care icircnlătură caracterul ilicit al fapteiIcircn anumite situaţii deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane răspunderea nu este angajată deoarece este icircnlăturat caracterul ilicit al fapteiCauzele care icircnlătură caracterul ilicit al faptei sunt 1048707 legitima apărare1048707 starea de necesitate1048707 icircndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege1048707 icircndeplinirea ordinului superiorului1048707 exercitarea unui drept1048707 consimţămacircntul victimeiLegitima apărareLegitima apărare definită icircn art 44 Cod penal reprezintă o faptă săvacircrşită icircn scopul apărării vieţii integrităţii corporale a sănătăţii libertăţii onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea ale altei persoane sau icircn apărarea unui interes general obştesc icircmpotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului agresoruluio asemenea pagubăO persoană este considerată icircn legitimă apărare dacă fapta a fost săvacircrşită icircn următoarele condiţii- există un atac material direct imediat şi injust icircmpotriva persoanei care comite fapta- atacul să fie icircndreptat icircmpotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori icircmpotriva unui interes general- atacul să pună icircn pericol grav viaţa integritatea corporală drepturile celui atacat ori interesul public- apărarea celui care săvacircrşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu ataculStarea de necesitateStarea de necesitate definită de art 45 alin 2 Cod penal presupune că fapta a fost săvacircrşită pentru a salva de la un

11

pericol iminent şi care nu putea fi icircnlăturat altfel viaţa integritatea corporală sau sănătatea autorului a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes publicFapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală lipsindu-i caracterul ilicit dacă a fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superioruluiExecutarea ordinului superiorului50 icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv iar modul de executare al ordinului nu este ilicitExercitarea unui dreptExercitarea unui drept icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său s-au creat anumite restracircngeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei alte persoaneDreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege icircn temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său sub sancţiunea recunoscută de lege icircn scopul valorificării unui interes personal direct născut şi actual legitim şi juridic protejat icircn acord cu interesulobştesc şi cu normele de convieţuire socialăExercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii- dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat icircn limitele sale interne respectiv potrivit scopului economic şi social icircn vederea căruia este recunoscut de lege astfel cum rezultă din prevederile art 3 alin 2 din Decretul nr 311954- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-credinţă conform dispoziţiilor art 57 din Constituţia Romacircniei şi art 970 alin 1 Cod civilDacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat

12

Icircn dreptul civil prin abuz de drept se icircnţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu icircncălcarea principiilor exercitării saleExercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci cacircnd dreptul nu este utilizat icircn vederea realizării finalităţii sale ci icircn intenţia de a păgubi o altă persoanăInstanţele judecătoreşti au decis că bdquodeşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile cacircnd ea este săvacircrşită cu permisiunea legii Este cert că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane Icircn acest sens exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut de art 21 din Constituţia Romacircniei nu poate fi calificată ca o faptă ilicitărdquoSancţiunea care intervine icircn cazul abuzului de drept constă icircn obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului săuConsimţămacircntul victimeiConsimţămacircntul victimei reprezintă o cauză care icircnlătură caracterul ilicit al faptei icircn măsura icircn care victima prejudiciului a fost de acord icircnainte de săvacircrşirea faptei ca autorul acesteia să acţioneze icircntr-un anumit mod deşi exista posibilitatea producerii unei pagube8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesarca icircntre fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate icircn sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciuCodul civil impune această cerinţă prin art 998-999 astfel potrivit art 998 răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul iar conform art 999 răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul

13

cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa saNecesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite icircn condiţiile icircn care caracterul ilicit al acesteia este dat de icircmprejurarea că prin ea a fost icircncălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criteriibull sistemul cauzalităţii necesare57 potrivit căruia cauza este fenomenul care precedacircnd efectul icircl provoacă icircn mod necesarbull sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile58 care consideră că fenomenul-cauză nu acţionează izolat ci este condiţionat de mai mulţi factori care nu produc icircn mod nemijlocit efectul dar icircl favorizează astfel icircncacirct aceste condiţii alcătuiesc icircmpreună cu icircmprejurarea cauzală o unitate indivizibilă icircn cadrul căreia ele ajung să dobacircndească prin interacţiune cu cauza un rol cauzal

Top of the Document

9 Vinovăţia91 NoţiuneVinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite icircn raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce92 Structura vinovăţieiVinovăţia este alcătuită icircn structura sa din doi factori- factorul intelectiv implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvacircrşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce- factorul volitiv care constă icircn actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite

93 Formele vinovăţieiCodul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei Dispoziţiile cuprinse icircn art 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei formele vinovăţiei şi modalităţile acestora

14

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Icircntr-o altă opinie 29s-a precizat că existenţa capacităţii delictuale a celui ce a săvacircrşit fapta ilicită poate fi examinată separat după cum poate fi onsiderată un element implicat icircn condiţia vinovăţiei

Top of the Document6 Prejudiciul61 Noţiunea de prejudiciuPrejudiciul calificat ca o condiţie sine qua non30 este definit ca fiind efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvacircrşite de o altă persoanăAlţi autori32 au apreciat că prejudiciul reprezintă rezultatele dăunătoare de natură patrimonială sau nepatrimonială efecte ale icircncălcării drepturilor subiective şi intereselor legitime ale unei persoanePrejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile delictuale condiţie necesară şi esenţială a acesteia deoarece atacirct timp cacirct o persoană nu a fost prejudiciată ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparaţie pentru că nu poate face dovada unui interes62 Clasificarea prejudiciuluiPrejudiciul se clasifică icircn funcţie de mai multe criterii respectivbull după natura sa prejudiciu patrimonial şi prejudiciu nepatrimonialbull după durata producerii prejudiciul este instantaneu sau succesivbull după cum putea sau nu să fie prevăzut icircn momentul produceriiprejudiciu previzibil şi prejudiciu imprevizibilPrejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al cărui conţinut poate fi evaluat icircn bani De exemplu distrugerea unui bun pierderea capacităţii de muncăPrejudiciul nepatrimonial este acel prejudiciu care nu este susceptibil de evaluare icircn bani De exemplu atingerea adusă onoarei şi demnităţii persoanei suferinţa fizică provocată de un accidentRezultacircnd din atingerea unor valori morale ale omului prejudiciile nepatrimoniale sunt numite daune morale

4

Icircn deplin consens cu recomandările făcute de Consiliul Europei cu privire la repararea daunelor morale cu ocazia Colocviului ţinut sub auspiciile sale la Londra icircn 196933 doctrina şi jurisprudenţa romacircnă au acceptat că o atare răspundere civilă nepatrimonială contribuie şi la reducerea compensatorie asuferinţelor fizice şi psihice icircncercate de părţile vătămate prin lovirile vătămările mutilările desfigurările restracircngerea posibilităţilor de a duce o viaţă normală ori alte asemenea situaţii determinate de vătămarea integrităţii a sănătăţii ori cauzarea morţii unei persoane apropiatePunerea de acord a jurisprudenţei romacircne cu legislaţia comunitară europeană referitoare la repararea daunelor morale a determinat concluzia că o atare despăgubire de bdquocompensarerdquo sau bdquosatisfacţierdquo a victimei să fie recunoscută exclusiv icircn cadrul infracţiunilor contra vieţii integrităţii şi sănătăţii persoanei libertăţii persoanei a acelora prin care s-au adus atingeri gravepersonalităţii umane şi a raporturilor de familiePrejudiciul instantaneu este acea consecinţă dăunătoare care se produce dintr-o dată sau icircntr-un interval de timp scurtPrejudiciul succesiv constă icircn consecinţa dăunătoare care se produce continuu sau eşalonat icircn timpPrejudiciul previzibil este acel prejudiciu care a putut să fie prevăzut la momentul săvacircrşirii faptei ilicitePrejudiciul imprevizibil este acel prejudiciu care nu a putut să fie prevăzut la momentul săvacircrşirii faptei ilicite63 Condiţiile reparării prejudiciuluiPrejudiciul dă dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare dacă sunt icircndeplinite cumulativ două condiţii- prejudiciul să fie cert- prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă631 Prejudiciul să fie certPrejudiciul este cert atunci cacircnd este sigur atacirct sub aspectul existenţei cacirct şi al icircntinderii saleEste considerat cert prejudiciul actual precum şi prejudiciul viitor adică acel prejudiciu care apare după soluţionarea

5

acţiunii icircn despăgubire icircn măsura icircn care sunt sigure atacirct apariţia acestui prejudiciu cacirct şi posibilitatea de a fi determinat632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncăAceastă condiţie este justificată prin faptul că icircn caz contrar repararea prejudiciului ar reprezenta o icircmbogăţire fără justă cauzăAnaliza condiţiei se face icircn raport de trei posibile situaţii icircn raport de calitatea terţului care plăteşte victimei1 Dacă victima primeşte o pensie de invaliditate sau pensie de urmaş acordată de Asigurările sociale pentru reparareaprejudiciului ea va fi icircndreptăţită să formuleze acţiune icircn răspundere civilă delictuală avacircnd ca obiect diferenţa de prejudiciu care nu este acoperită de plata acestei pensii2 Dacă victima are calitatea de persoană asigurată se fac următoarele distincţiibull indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator icircn calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de persoane se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicitebull indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator icircn calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de bunuri nu se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite icircn acest caz autorul faptei ilicite poate fi obligat la plata unei despăgubiri reprezentacircnd diferenţa dintre prejudiciu şi indemnizaţia de asigurarebull dacă autorul faptei ilicite are calitatea de asigurat icircn cadrul unei asigurări facultative sau obligatorii de răspundere civilă asiguratorul va putea fi obligat să plătească despăgubiri victimei iar victima icircl va acţiona pe autorul faptei ilicite doar pentru diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de laasigurator3 Dacă victima primeşte o sumă de bani de la o terţă persoană cu titlu de ajutor va putea să solicite şi plata de despăgubiri de la autorul faptei ilicite iar dacă terţul a plătit icircn locul autorului faptei ilicite victima va putea să pretindă de la autor diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la terţ

6

64 Principiile reparării prejudiciuluiRepararea prejudiciului se poate realiza prin convenţia părţilor sau prin intentarea unei acţiuni icircn justiţie pentru plata despăgubirilorPe cale convenţională victima şi autorul faptei ilicite pot să icircncheie icircn mod valabil o convenţie prin care să stabilească atacirct icircntinderea despăgubirilor cacirct şi modalitatea de plată a acestoraDacă icircntre părţi nu a intervenit o asemenea convenţie victima se va adresa instanţei de judecată cu o acţiune avacircnd ca obiect plata despăgubirilorIcircn cadrul unei astfel de acţiuni repararea prejudiciului se face icircn funcţie de următoarele principii- principiul reparării integrale a prejudiciului- principiul reparării icircn natură a prejudiciului641 Principiul reparării integrale a prejudiciuluiRestabilirea situaţiei anterioare săvacircrşirii faptei ilicite justifică principiul reparării integrale a prejudiciului ca un principiu fundamental al răspunderii civile delictualeLa repararea integrală a unui prejudiciu urmează a fi avute icircn vedere următoarele aspectebull este supusă reparării atacirct paguba efectivă (damnum emergens) cacirct şi beneficiul nerealizat (lucrum cesans)bull se repară atacirct prejudiciul previzibil cacirct şi prejudiciul imprevizibilbull la stabilirea icircntinderii despăgubirilor nu are relevanţă starea materială a victimei sau a autorului faptei ilicitebull prejudiciul trebuie să fie reparat icircn icircntregime indiferent de forma sau gradul de vinovăţie642 Principiul reparării icircn natură a prejudiciuluiRepararea icircn natură a prejudiciului constă icircntr-o activitate sau operaţie materială concretizată icircn restituirea bunurilor icircnsuşite pe nedrept icircnlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru distrugerea sau ridicarea lucrărilor făcute cu icircncălcarea unui drept al altuia etcSub aspectul reglementării principiul reparării icircn natură nu este consacrat icircn Codul civil dar este recunoscut icircn doctrină şi jurisprudenţă

7

643 Repararea prin echivalent a prejudiciuluiAtunci cacircnd nu este posibilă repararea icircn natură a prejudiciului repararea se face prin echivalentRepararea prin echivalent este o modalitate subsidiară şi compensatorie devenind aplicabilă ori de cacircte ori repararea icircn natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilăRepararea prin echivalent se poate face icircn două modalităţi- acordarea unei sume globale care se stabileşte prin hotăracircrea judecătorească de obligare la plata despăgubirilor- stabilirea unor prestaţii periodice icircn formă bănească care se plătesc victimei după caz temporar sau viager De exemplu icircn cazul săvacircrşirii unei infracţiuni contra persoanei cauzatoare de vătămări corporale cu urmarea unei invalidităţi temporare autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despăgubiri periodice către partea vătămată pacircnă la data icircncetării stării de invaliditateIcircn doctrină40 s-a precizat că icircn cazul icircn care după acordarea despăgubirilor prin hotăracircre judecătorească se face dovada unor noi prejudicii avacircnd drept cauză aceeaşi faptă ilicită se pot obţine despăgubiri suplimentare fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotăracircrii anterior pronunţate644 Stabilirea despăgubirilor icircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciuluiIcircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciului stabilirea despăgubirilor se face ţinacircnd cont de următoarele elementebull icircntinderea prejudiciului şi modul de calcul al echivalentului daunelor se calculează la momentul pronunţării hotăracircrii judecătoreşti de acordare a despăgubirilorbull autorul faptei ilicite poate să fie obligat şi la plata dobacircnzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire iar aceste dobacircnzi curg din momentul icircn care hotăracircrea judecătorească a rămas definitivăbull dacă fapta ilicită a produs o vătămare a sănătăţii sau integrităţii corporale fără consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unei sume globale care să acopere cheltuielile victimei cu refacerea sănătăţii precum şi diferenţa dintre venitul pe care victima l-ar fi obţinut şi suma de bani primită pe perioada concediului medical

8

bull dacă vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a produs consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice care prezintă diferenţa dintre venitul obţinut anterior vătămării şi venitul obţinut după vătămare (pensie ajutor social)bull dacă urmarea faptei ilicite constă icircn decesul victimei se vor acorda despăgubiri care să acopere cheltuielile medicale şi de icircnmormacircntare precum şi pentru prejudiciile patrimoniale şi morale ale persoanelor aflate icircn icircntreţinerea victimeiInstanţele judecătoreşti investite cu soluţionarea unor acţiuni avacircnd ca obiect plata despăgubirilor icircn cazul vătămării integrităţii corporale au decis şi icircn sensul că icircn cazul icircn care cel vătămat corporal trebuie să depună un efort suplimentar este necesar ca acesta să primească şi echivalentul acestui efortdeoarece numai astfel se restabileşte situaţia anterioară şi nu i se impune celui vătămat să suporte indiferent sub ce formă consecinţele activităţii ilicite a cărei victimă a fost Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare chiar şi icircn situaţia icircn care ulterior producerii prejudiciului realizează la locul de muncă acelaşi venit şi chiar mai mare dacă sedovedeşte că datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort icircn plus care a necesitat pentru compensare cheltuieli suplimentare de alimentaţie şi medicaţie adecvată

Top of the Document7 Fapta ilicită71 DefiniţieIcircn materia răspunderii civile delictuale fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care icircncălcacircndu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei persoaneIcircn alte formulări fapta ilicită a fost definită ca fiind acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat icircncălcarea drepturilorsubiective sau intereselor legitime ale unei persoane43 sau ca reprezentacircnd un act de conduită prin săvacircrşirea căruia se icircncalcă regulile de comportament icircn societate

9

Deşi dispoziţiile art 998 Cod civil se referă la bdquoorice faptă care cauzează altuia prejudiciurdquo icircn realitate pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală fapta trebuie să fie ilicităDe exemplu este ilicită fapta posesorului de rea-credinţă care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine producacircnd astfel proprietarului care potrivit art 480 Cod civil are dreptul să culeagă fructele o daună constacircnd icircn contravaloarea fructelor icircnsuşite pe nedrept Icircn asemenea situaţii sunt icircntrunite condiţiile prevăzute de art 998 Cod civil iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese acesta avacircnd obligaţia ca potrivit art 484 Cod civil să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelorIcircn acest sens şi art 25 şi 35 din Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicităRăspunderea civilă delictuală operează atacirct icircn cazul icircncălcării unui drept subiectiv dar şi atunci cacircnd sunt prejudiciate anumite interese ale persoaneiIcircn aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute icircn vedere nu numai normele juridice dar şi normele de convieţuire socială icircn măsura icircn care reprezintă o continuare a prevederilor legaleDeoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi icircncălcateLegea impune de regulă obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora Icircncălcarea acestei obligaţii are loc icircn principiu printr-o activitate pozitivă prin acte comisive dar fapta ilicită poate icircmbrăca şi forma unei inacţiuni icircn acele situaţii cacircnd potrivit legii o persoană esteobligată să icircndeplinească o activitate sau să săvacircrşească o anumită acţiune72 Trăsăturile caracteristice ale faptei iliciteFapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice

10

bull fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială constacircnd icircntr-o conduită ori manifestare umană exteriorizatăbull fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihicebull fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate73 Cauzele care icircnlătură caracterul ilicit al fapteiIcircn anumite situaţii deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane răspunderea nu este angajată deoarece este icircnlăturat caracterul ilicit al fapteiCauzele care icircnlătură caracterul ilicit al faptei sunt 1048707 legitima apărare1048707 starea de necesitate1048707 icircndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege1048707 icircndeplinirea ordinului superiorului1048707 exercitarea unui drept1048707 consimţămacircntul victimeiLegitima apărareLegitima apărare definită icircn art 44 Cod penal reprezintă o faptă săvacircrşită icircn scopul apărării vieţii integrităţii corporale a sănătăţii libertăţii onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea ale altei persoane sau icircn apărarea unui interes general obştesc icircmpotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului agresoruluio asemenea pagubăO persoană este considerată icircn legitimă apărare dacă fapta a fost săvacircrşită icircn următoarele condiţii- există un atac material direct imediat şi injust icircmpotriva persoanei care comite fapta- atacul să fie icircndreptat icircmpotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori icircmpotriva unui interes general- atacul să pună icircn pericol grav viaţa integritatea corporală drepturile celui atacat ori interesul public- apărarea celui care săvacircrşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu ataculStarea de necesitateStarea de necesitate definită de art 45 alin 2 Cod penal presupune că fapta a fost săvacircrşită pentru a salva de la un

11

pericol iminent şi care nu putea fi icircnlăturat altfel viaţa integritatea corporală sau sănătatea autorului a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes publicFapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală lipsindu-i caracterul ilicit dacă a fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superioruluiExecutarea ordinului superiorului50 icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv iar modul de executare al ordinului nu este ilicitExercitarea unui dreptExercitarea unui drept icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său s-au creat anumite restracircngeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei alte persoaneDreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege icircn temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său sub sancţiunea recunoscută de lege icircn scopul valorificării unui interes personal direct născut şi actual legitim şi juridic protejat icircn acord cu interesulobştesc şi cu normele de convieţuire socialăExercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii- dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat icircn limitele sale interne respectiv potrivit scopului economic şi social icircn vederea căruia este recunoscut de lege astfel cum rezultă din prevederile art 3 alin 2 din Decretul nr 311954- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-credinţă conform dispoziţiilor art 57 din Constituţia Romacircniei şi art 970 alin 1 Cod civilDacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat

12

Icircn dreptul civil prin abuz de drept se icircnţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu icircncălcarea principiilor exercitării saleExercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci cacircnd dreptul nu este utilizat icircn vederea realizării finalităţii sale ci icircn intenţia de a păgubi o altă persoanăInstanţele judecătoreşti au decis că bdquodeşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile cacircnd ea este săvacircrşită cu permisiunea legii Este cert că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane Icircn acest sens exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut de art 21 din Constituţia Romacircniei nu poate fi calificată ca o faptă ilicitărdquoSancţiunea care intervine icircn cazul abuzului de drept constă icircn obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului săuConsimţămacircntul victimeiConsimţămacircntul victimei reprezintă o cauză care icircnlătură caracterul ilicit al faptei icircn măsura icircn care victima prejudiciului a fost de acord icircnainte de săvacircrşirea faptei ca autorul acesteia să acţioneze icircntr-un anumit mod deşi exista posibilitatea producerii unei pagube8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesarca icircntre fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate icircn sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciuCodul civil impune această cerinţă prin art 998-999 astfel potrivit art 998 răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul iar conform art 999 răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul

13

cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa saNecesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite icircn condiţiile icircn care caracterul ilicit al acesteia este dat de icircmprejurarea că prin ea a fost icircncălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criteriibull sistemul cauzalităţii necesare57 potrivit căruia cauza este fenomenul care precedacircnd efectul icircl provoacă icircn mod necesarbull sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile58 care consideră că fenomenul-cauză nu acţionează izolat ci este condiţionat de mai mulţi factori care nu produc icircn mod nemijlocit efectul dar icircl favorizează astfel icircncacirct aceste condiţii alcătuiesc icircmpreună cu icircmprejurarea cauzală o unitate indivizibilă icircn cadrul căreia ele ajung să dobacircndească prin interacţiune cu cauza un rol cauzal

Top of the Document

9 Vinovăţia91 NoţiuneVinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite icircn raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce92 Structura vinovăţieiVinovăţia este alcătuită icircn structura sa din doi factori- factorul intelectiv implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvacircrşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce- factorul volitiv care constă icircn actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite

93 Formele vinovăţieiCodul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei Dispoziţiile cuprinse icircn art 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei formele vinovăţiei şi modalităţile acestora

14

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Icircn deplin consens cu recomandările făcute de Consiliul Europei cu privire la repararea daunelor morale cu ocazia Colocviului ţinut sub auspiciile sale la Londra icircn 196933 doctrina şi jurisprudenţa romacircnă au acceptat că o atare răspundere civilă nepatrimonială contribuie şi la reducerea compensatorie asuferinţelor fizice şi psihice icircncercate de părţile vătămate prin lovirile vătămările mutilările desfigurările restracircngerea posibilităţilor de a duce o viaţă normală ori alte asemenea situaţii determinate de vătămarea integrităţii a sănătăţii ori cauzarea morţii unei persoane apropiatePunerea de acord a jurisprudenţei romacircne cu legislaţia comunitară europeană referitoare la repararea daunelor morale a determinat concluzia că o atare despăgubire de bdquocompensarerdquo sau bdquosatisfacţierdquo a victimei să fie recunoscută exclusiv icircn cadrul infracţiunilor contra vieţii integrităţii şi sănătăţii persoanei libertăţii persoanei a acelora prin care s-au adus atingeri gravepersonalităţii umane şi a raporturilor de familiePrejudiciul instantaneu este acea consecinţă dăunătoare care se produce dintr-o dată sau icircntr-un interval de timp scurtPrejudiciul succesiv constă icircn consecinţa dăunătoare care se produce continuu sau eşalonat icircn timpPrejudiciul previzibil este acel prejudiciu care a putut să fie prevăzut la momentul săvacircrşirii faptei ilicitePrejudiciul imprevizibil este acel prejudiciu care nu a putut să fie prevăzut la momentul săvacircrşirii faptei ilicite63 Condiţiile reparării prejudiciuluiPrejudiciul dă dreptul victimei de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare dacă sunt icircndeplinite cumulativ două condiţii- prejudiciul să fie cert- prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă631 Prejudiciul să fie certPrejudiciul este cert atunci cacircnd este sigur atacirct sub aspectul existenţei cacirct şi al icircntinderii saleEste considerat cert prejudiciul actual precum şi prejudiciul viitor adică acel prejudiciu care apare după soluţionarea

5

acţiunii icircn despăgubire icircn măsura icircn care sunt sigure atacirct apariţia acestui prejudiciu cacirct şi posibilitatea de a fi determinat632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncăAceastă condiţie este justificată prin faptul că icircn caz contrar repararea prejudiciului ar reprezenta o icircmbogăţire fără justă cauzăAnaliza condiţiei se face icircn raport de trei posibile situaţii icircn raport de calitatea terţului care plăteşte victimei1 Dacă victima primeşte o pensie de invaliditate sau pensie de urmaş acordată de Asigurările sociale pentru reparareaprejudiciului ea va fi icircndreptăţită să formuleze acţiune icircn răspundere civilă delictuală avacircnd ca obiect diferenţa de prejudiciu care nu este acoperită de plata acestei pensii2 Dacă victima are calitatea de persoană asigurată se fac următoarele distincţiibull indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator icircn calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de persoane se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicitebull indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator icircn calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de bunuri nu se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite icircn acest caz autorul faptei ilicite poate fi obligat la plata unei despăgubiri reprezentacircnd diferenţa dintre prejudiciu şi indemnizaţia de asigurarebull dacă autorul faptei ilicite are calitatea de asigurat icircn cadrul unei asigurări facultative sau obligatorii de răspundere civilă asiguratorul va putea fi obligat să plătească despăgubiri victimei iar victima icircl va acţiona pe autorul faptei ilicite doar pentru diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de laasigurator3 Dacă victima primeşte o sumă de bani de la o terţă persoană cu titlu de ajutor va putea să solicite şi plata de despăgubiri de la autorul faptei ilicite iar dacă terţul a plătit icircn locul autorului faptei ilicite victima va putea să pretindă de la autor diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la terţ

6

64 Principiile reparării prejudiciuluiRepararea prejudiciului se poate realiza prin convenţia părţilor sau prin intentarea unei acţiuni icircn justiţie pentru plata despăgubirilorPe cale convenţională victima şi autorul faptei ilicite pot să icircncheie icircn mod valabil o convenţie prin care să stabilească atacirct icircntinderea despăgubirilor cacirct şi modalitatea de plată a acestoraDacă icircntre părţi nu a intervenit o asemenea convenţie victima se va adresa instanţei de judecată cu o acţiune avacircnd ca obiect plata despăgubirilorIcircn cadrul unei astfel de acţiuni repararea prejudiciului se face icircn funcţie de următoarele principii- principiul reparării integrale a prejudiciului- principiul reparării icircn natură a prejudiciului641 Principiul reparării integrale a prejudiciuluiRestabilirea situaţiei anterioare săvacircrşirii faptei ilicite justifică principiul reparării integrale a prejudiciului ca un principiu fundamental al răspunderii civile delictualeLa repararea integrală a unui prejudiciu urmează a fi avute icircn vedere următoarele aspectebull este supusă reparării atacirct paguba efectivă (damnum emergens) cacirct şi beneficiul nerealizat (lucrum cesans)bull se repară atacirct prejudiciul previzibil cacirct şi prejudiciul imprevizibilbull la stabilirea icircntinderii despăgubirilor nu are relevanţă starea materială a victimei sau a autorului faptei ilicitebull prejudiciul trebuie să fie reparat icircn icircntregime indiferent de forma sau gradul de vinovăţie642 Principiul reparării icircn natură a prejudiciuluiRepararea icircn natură a prejudiciului constă icircntr-o activitate sau operaţie materială concretizată icircn restituirea bunurilor icircnsuşite pe nedrept icircnlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru distrugerea sau ridicarea lucrărilor făcute cu icircncălcarea unui drept al altuia etcSub aspectul reglementării principiul reparării icircn natură nu este consacrat icircn Codul civil dar este recunoscut icircn doctrină şi jurisprudenţă

7

643 Repararea prin echivalent a prejudiciuluiAtunci cacircnd nu este posibilă repararea icircn natură a prejudiciului repararea se face prin echivalentRepararea prin echivalent este o modalitate subsidiară şi compensatorie devenind aplicabilă ori de cacircte ori repararea icircn natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilăRepararea prin echivalent se poate face icircn două modalităţi- acordarea unei sume globale care se stabileşte prin hotăracircrea judecătorească de obligare la plata despăgubirilor- stabilirea unor prestaţii periodice icircn formă bănească care se plătesc victimei după caz temporar sau viager De exemplu icircn cazul săvacircrşirii unei infracţiuni contra persoanei cauzatoare de vătămări corporale cu urmarea unei invalidităţi temporare autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despăgubiri periodice către partea vătămată pacircnă la data icircncetării stării de invaliditateIcircn doctrină40 s-a precizat că icircn cazul icircn care după acordarea despăgubirilor prin hotăracircre judecătorească se face dovada unor noi prejudicii avacircnd drept cauză aceeaşi faptă ilicită se pot obţine despăgubiri suplimentare fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotăracircrii anterior pronunţate644 Stabilirea despăgubirilor icircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciuluiIcircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciului stabilirea despăgubirilor se face ţinacircnd cont de următoarele elementebull icircntinderea prejudiciului şi modul de calcul al echivalentului daunelor se calculează la momentul pronunţării hotăracircrii judecătoreşti de acordare a despăgubirilorbull autorul faptei ilicite poate să fie obligat şi la plata dobacircnzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire iar aceste dobacircnzi curg din momentul icircn care hotăracircrea judecătorească a rămas definitivăbull dacă fapta ilicită a produs o vătămare a sănătăţii sau integrităţii corporale fără consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unei sume globale care să acopere cheltuielile victimei cu refacerea sănătăţii precum şi diferenţa dintre venitul pe care victima l-ar fi obţinut şi suma de bani primită pe perioada concediului medical

8

bull dacă vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a produs consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice care prezintă diferenţa dintre venitul obţinut anterior vătămării şi venitul obţinut după vătămare (pensie ajutor social)bull dacă urmarea faptei ilicite constă icircn decesul victimei se vor acorda despăgubiri care să acopere cheltuielile medicale şi de icircnmormacircntare precum şi pentru prejudiciile patrimoniale şi morale ale persoanelor aflate icircn icircntreţinerea victimeiInstanţele judecătoreşti investite cu soluţionarea unor acţiuni avacircnd ca obiect plata despăgubirilor icircn cazul vătămării integrităţii corporale au decis şi icircn sensul că icircn cazul icircn care cel vătămat corporal trebuie să depună un efort suplimentar este necesar ca acesta să primească şi echivalentul acestui efortdeoarece numai astfel se restabileşte situaţia anterioară şi nu i se impune celui vătămat să suporte indiferent sub ce formă consecinţele activităţii ilicite a cărei victimă a fost Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare chiar şi icircn situaţia icircn care ulterior producerii prejudiciului realizează la locul de muncă acelaşi venit şi chiar mai mare dacă sedovedeşte că datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort icircn plus care a necesitat pentru compensare cheltuieli suplimentare de alimentaţie şi medicaţie adecvată

Top of the Document7 Fapta ilicită71 DefiniţieIcircn materia răspunderii civile delictuale fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care icircncălcacircndu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei persoaneIcircn alte formulări fapta ilicită a fost definită ca fiind acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat icircncălcarea drepturilorsubiective sau intereselor legitime ale unei persoane43 sau ca reprezentacircnd un act de conduită prin săvacircrşirea căruia se icircncalcă regulile de comportament icircn societate

9

Deşi dispoziţiile art 998 Cod civil se referă la bdquoorice faptă care cauzează altuia prejudiciurdquo icircn realitate pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală fapta trebuie să fie ilicităDe exemplu este ilicită fapta posesorului de rea-credinţă care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine producacircnd astfel proprietarului care potrivit art 480 Cod civil are dreptul să culeagă fructele o daună constacircnd icircn contravaloarea fructelor icircnsuşite pe nedrept Icircn asemenea situaţii sunt icircntrunite condiţiile prevăzute de art 998 Cod civil iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese acesta avacircnd obligaţia ca potrivit art 484 Cod civil să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelorIcircn acest sens şi art 25 şi 35 din Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicităRăspunderea civilă delictuală operează atacirct icircn cazul icircncălcării unui drept subiectiv dar şi atunci cacircnd sunt prejudiciate anumite interese ale persoaneiIcircn aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute icircn vedere nu numai normele juridice dar şi normele de convieţuire socială icircn măsura icircn care reprezintă o continuare a prevederilor legaleDeoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi icircncălcateLegea impune de regulă obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora Icircncălcarea acestei obligaţii are loc icircn principiu printr-o activitate pozitivă prin acte comisive dar fapta ilicită poate icircmbrăca şi forma unei inacţiuni icircn acele situaţii cacircnd potrivit legii o persoană esteobligată să icircndeplinească o activitate sau să săvacircrşească o anumită acţiune72 Trăsăturile caracteristice ale faptei iliciteFapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice

10

bull fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială constacircnd icircntr-o conduită ori manifestare umană exteriorizatăbull fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihicebull fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate73 Cauzele care icircnlătură caracterul ilicit al fapteiIcircn anumite situaţii deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane răspunderea nu este angajată deoarece este icircnlăturat caracterul ilicit al fapteiCauzele care icircnlătură caracterul ilicit al faptei sunt 1048707 legitima apărare1048707 starea de necesitate1048707 icircndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege1048707 icircndeplinirea ordinului superiorului1048707 exercitarea unui drept1048707 consimţămacircntul victimeiLegitima apărareLegitima apărare definită icircn art 44 Cod penal reprezintă o faptă săvacircrşită icircn scopul apărării vieţii integrităţii corporale a sănătăţii libertăţii onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea ale altei persoane sau icircn apărarea unui interes general obştesc icircmpotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului agresoruluio asemenea pagubăO persoană este considerată icircn legitimă apărare dacă fapta a fost săvacircrşită icircn următoarele condiţii- există un atac material direct imediat şi injust icircmpotriva persoanei care comite fapta- atacul să fie icircndreptat icircmpotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori icircmpotriva unui interes general- atacul să pună icircn pericol grav viaţa integritatea corporală drepturile celui atacat ori interesul public- apărarea celui care săvacircrşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu ataculStarea de necesitateStarea de necesitate definită de art 45 alin 2 Cod penal presupune că fapta a fost săvacircrşită pentru a salva de la un

11

pericol iminent şi care nu putea fi icircnlăturat altfel viaţa integritatea corporală sau sănătatea autorului a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes publicFapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală lipsindu-i caracterul ilicit dacă a fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superioruluiExecutarea ordinului superiorului50 icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv iar modul de executare al ordinului nu este ilicitExercitarea unui dreptExercitarea unui drept icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său s-au creat anumite restracircngeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei alte persoaneDreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege icircn temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său sub sancţiunea recunoscută de lege icircn scopul valorificării unui interes personal direct născut şi actual legitim şi juridic protejat icircn acord cu interesulobştesc şi cu normele de convieţuire socialăExercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii- dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat icircn limitele sale interne respectiv potrivit scopului economic şi social icircn vederea căruia este recunoscut de lege astfel cum rezultă din prevederile art 3 alin 2 din Decretul nr 311954- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-credinţă conform dispoziţiilor art 57 din Constituţia Romacircniei şi art 970 alin 1 Cod civilDacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat

12

Icircn dreptul civil prin abuz de drept se icircnţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu icircncălcarea principiilor exercitării saleExercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci cacircnd dreptul nu este utilizat icircn vederea realizării finalităţii sale ci icircn intenţia de a păgubi o altă persoanăInstanţele judecătoreşti au decis că bdquodeşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile cacircnd ea este săvacircrşită cu permisiunea legii Este cert că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane Icircn acest sens exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut de art 21 din Constituţia Romacircniei nu poate fi calificată ca o faptă ilicitărdquoSancţiunea care intervine icircn cazul abuzului de drept constă icircn obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului săuConsimţămacircntul victimeiConsimţămacircntul victimei reprezintă o cauză care icircnlătură caracterul ilicit al faptei icircn măsura icircn care victima prejudiciului a fost de acord icircnainte de săvacircrşirea faptei ca autorul acesteia să acţioneze icircntr-un anumit mod deşi exista posibilitatea producerii unei pagube8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesarca icircntre fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate icircn sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciuCodul civil impune această cerinţă prin art 998-999 astfel potrivit art 998 răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul iar conform art 999 răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul

13

cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa saNecesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite icircn condiţiile icircn care caracterul ilicit al acesteia este dat de icircmprejurarea că prin ea a fost icircncălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criteriibull sistemul cauzalităţii necesare57 potrivit căruia cauza este fenomenul care precedacircnd efectul icircl provoacă icircn mod necesarbull sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile58 care consideră că fenomenul-cauză nu acţionează izolat ci este condiţionat de mai mulţi factori care nu produc icircn mod nemijlocit efectul dar icircl favorizează astfel icircncacirct aceste condiţii alcătuiesc icircmpreună cu icircmprejurarea cauzală o unitate indivizibilă icircn cadrul căreia ele ajung să dobacircndească prin interacţiune cu cauza un rol cauzal

Top of the Document

9 Vinovăţia91 NoţiuneVinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite icircn raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce92 Structura vinovăţieiVinovăţia este alcătuită icircn structura sa din doi factori- factorul intelectiv implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvacircrşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce- factorul volitiv care constă icircn actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite

93 Formele vinovăţieiCodul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei Dispoziţiile cuprinse icircn art 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei formele vinovăţiei şi modalităţile acestora

14

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

acţiunii icircn despăgubire icircn măsura icircn care sunt sigure atacirct apariţia acestui prejudiciu cacirct şi posibilitatea de a fi determinat632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncăAceastă condiţie este justificată prin faptul că icircn caz contrar repararea prejudiciului ar reprezenta o icircmbogăţire fără justă cauzăAnaliza condiţiei se face icircn raport de trei posibile situaţii icircn raport de calitatea terţului care plăteşte victimei1 Dacă victima primeşte o pensie de invaliditate sau pensie de urmaş acordată de Asigurările sociale pentru reparareaprejudiciului ea va fi icircndreptăţită să formuleze acţiune icircn răspundere civilă delictuală avacircnd ca obiect diferenţa de prejudiciu care nu este acoperită de plata acestei pensii2 Dacă victima are calitatea de persoană asigurată se fac următoarele distincţiibull indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator icircn calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de persoane se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicitebull indemnizaţia de asigurare primită de victimă de la asigurator icircn calitate de persoană asigurată pentru o asigurare de bunuri nu se cumulează cu despăgubirile datorate de autorul faptei ilicite icircn acest caz autorul faptei ilicite poate fi obligat la plata unei despăgubiri reprezentacircnd diferenţa dintre prejudiciu şi indemnizaţia de asigurarebull dacă autorul faptei ilicite are calitatea de asigurat icircn cadrul unei asigurări facultative sau obligatorii de răspundere civilă asiguratorul va putea fi obligat să plătească despăgubiri victimei iar victima icircl va acţiona pe autorul faptei ilicite doar pentru diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de laasigurator3 Dacă victima primeşte o sumă de bani de la o terţă persoană cu titlu de ajutor va putea să solicite şi plata de despăgubiri de la autorul faptei ilicite iar dacă terţul a plătit icircn locul autorului faptei ilicite victima va putea să pretindă de la autor diferenţa dintre prejudiciu şi suma primită de la terţ

6

64 Principiile reparării prejudiciuluiRepararea prejudiciului se poate realiza prin convenţia părţilor sau prin intentarea unei acţiuni icircn justiţie pentru plata despăgubirilorPe cale convenţională victima şi autorul faptei ilicite pot să icircncheie icircn mod valabil o convenţie prin care să stabilească atacirct icircntinderea despăgubirilor cacirct şi modalitatea de plată a acestoraDacă icircntre părţi nu a intervenit o asemenea convenţie victima se va adresa instanţei de judecată cu o acţiune avacircnd ca obiect plata despăgubirilorIcircn cadrul unei astfel de acţiuni repararea prejudiciului se face icircn funcţie de următoarele principii- principiul reparării integrale a prejudiciului- principiul reparării icircn natură a prejudiciului641 Principiul reparării integrale a prejudiciuluiRestabilirea situaţiei anterioare săvacircrşirii faptei ilicite justifică principiul reparării integrale a prejudiciului ca un principiu fundamental al răspunderii civile delictualeLa repararea integrală a unui prejudiciu urmează a fi avute icircn vedere următoarele aspectebull este supusă reparării atacirct paguba efectivă (damnum emergens) cacirct şi beneficiul nerealizat (lucrum cesans)bull se repară atacirct prejudiciul previzibil cacirct şi prejudiciul imprevizibilbull la stabilirea icircntinderii despăgubirilor nu are relevanţă starea materială a victimei sau a autorului faptei ilicitebull prejudiciul trebuie să fie reparat icircn icircntregime indiferent de forma sau gradul de vinovăţie642 Principiul reparării icircn natură a prejudiciuluiRepararea icircn natură a prejudiciului constă icircntr-o activitate sau operaţie materială concretizată icircn restituirea bunurilor icircnsuşite pe nedrept icircnlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru distrugerea sau ridicarea lucrărilor făcute cu icircncălcarea unui drept al altuia etcSub aspectul reglementării principiul reparării icircn natură nu este consacrat icircn Codul civil dar este recunoscut icircn doctrină şi jurisprudenţă

7

643 Repararea prin echivalent a prejudiciuluiAtunci cacircnd nu este posibilă repararea icircn natură a prejudiciului repararea se face prin echivalentRepararea prin echivalent este o modalitate subsidiară şi compensatorie devenind aplicabilă ori de cacircte ori repararea icircn natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilăRepararea prin echivalent se poate face icircn două modalităţi- acordarea unei sume globale care se stabileşte prin hotăracircrea judecătorească de obligare la plata despăgubirilor- stabilirea unor prestaţii periodice icircn formă bănească care se plătesc victimei după caz temporar sau viager De exemplu icircn cazul săvacircrşirii unei infracţiuni contra persoanei cauzatoare de vătămări corporale cu urmarea unei invalidităţi temporare autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despăgubiri periodice către partea vătămată pacircnă la data icircncetării stării de invaliditateIcircn doctrină40 s-a precizat că icircn cazul icircn care după acordarea despăgubirilor prin hotăracircre judecătorească se face dovada unor noi prejudicii avacircnd drept cauză aceeaşi faptă ilicită se pot obţine despăgubiri suplimentare fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotăracircrii anterior pronunţate644 Stabilirea despăgubirilor icircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciuluiIcircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciului stabilirea despăgubirilor se face ţinacircnd cont de următoarele elementebull icircntinderea prejudiciului şi modul de calcul al echivalentului daunelor se calculează la momentul pronunţării hotăracircrii judecătoreşti de acordare a despăgubirilorbull autorul faptei ilicite poate să fie obligat şi la plata dobacircnzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire iar aceste dobacircnzi curg din momentul icircn care hotăracircrea judecătorească a rămas definitivăbull dacă fapta ilicită a produs o vătămare a sănătăţii sau integrităţii corporale fără consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unei sume globale care să acopere cheltuielile victimei cu refacerea sănătăţii precum şi diferenţa dintre venitul pe care victima l-ar fi obţinut şi suma de bani primită pe perioada concediului medical

8

bull dacă vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a produs consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice care prezintă diferenţa dintre venitul obţinut anterior vătămării şi venitul obţinut după vătămare (pensie ajutor social)bull dacă urmarea faptei ilicite constă icircn decesul victimei se vor acorda despăgubiri care să acopere cheltuielile medicale şi de icircnmormacircntare precum şi pentru prejudiciile patrimoniale şi morale ale persoanelor aflate icircn icircntreţinerea victimeiInstanţele judecătoreşti investite cu soluţionarea unor acţiuni avacircnd ca obiect plata despăgubirilor icircn cazul vătămării integrităţii corporale au decis şi icircn sensul că icircn cazul icircn care cel vătămat corporal trebuie să depună un efort suplimentar este necesar ca acesta să primească şi echivalentul acestui efortdeoarece numai astfel se restabileşte situaţia anterioară şi nu i se impune celui vătămat să suporte indiferent sub ce formă consecinţele activităţii ilicite a cărei victimă a fost Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare chiar şi icircn situaţia icircn care ulterior producerii prejudiciului realizează la locul de muncă acelaşi venit şi chiar mai mare dacă sedovedeşte că datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort icircn plus care a necesitat pentru compensare cheltuieli suplimentare de alimentaţie şi medicaţie adecvată

Top of the Document7 Fapta ilicită71 DefiniţieIcircn materia răspunderii civile delictuale fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care icircncălcacircndu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei persoaneIcircn alte formulări fapta ilicită a fost definită ca fiind acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat icircncălcarea drepturilorsubiective sau intereselor legitime ale unei persoane43 sau ca reprezentacircnd un act de conduită prin săvacircrşirea căruia se icircncalcă regulile de comportament icircn societate

9

Deşi dispoziţiile art 998 Cod civil se referă la bdquoorice faptă care cauzează altuia prejudiciurdquo icircn realitate pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală fapta trebuie să fie ilicităDe exemplu este ilicită fapta posesorului de rea-credinţă care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine producacircnd astfel proprietarului care potrivit art 480 Cod civil are dreptul să culeagă fructele o daună constacircnd icircn contravaloarea fructelor icircnsuşite pe nedrept Icircn asemenea situaţii sunt icircntrunite condiţiile prevăzute de art 998 Cod civil iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese acesta avacircnd obligaţia ca potrivit art 484 Cod civil să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelorIcircn acest sens şi art 25 şi 35 din Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicităRăspunderea civilă delictuală operează atacirct icircn cazul icircncălcării unui drept subiectiv dar şi atunci cacircnd sunt prejudiciate anumite interese ale persoaneiIcircn aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute icircn vedere nu numai normele juridice dar şi normele de convieţuire socială icircn măsura icircn care reprezintă o continuare a prevederilor legaleDeoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi icircncălcateLegea impune de regulă obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora Icircncălcarea acestei obligaţii are loc icircn principiu printr-o activitate pozitivă prin acte comisive dar fapta ilicită poate icircmbrăca şi forma unei inacţiuni icircn acele situaţii cacircnd potrivit legii o persoană esteobligată să icircndeplinească o activitate sau să săvacircrşească o anumită acţiune72 Trăsăturile caracteristice ale faptei iliciteFapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice

10

bull fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială constacircnd icircntr-o conduită ori manifestare umană exteriorizatăbull fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihicebull fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate73 Cauzele care icircnlătură caracterul ilicit al fapteiIcircn anumite situaţii deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane răspunderea nu este angajată deoarece este icircnlăturat caracterul ilicit al fapteiCauzele care icircnlătură caracterul ilicit al faptei sunt 1048707 legitima apărare1048707 starea de necesitate1048707 icircndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege1048707 icircndeplinirea ordinului superiorului1048707 exercitarea unui drept1048707 consimţămacircntul victimeiLegitima apărareLegitima apărare definită icircn art 44 Cod penal reprezintă o faptă săvacircrşită icircn scopul apărării vieţii integrităţii corporale a sănătăţii libertăţii onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea ale altei persoane sau icircn apărarea unui interes general obştesc icircmpotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului agresoruluio asemenea pagubăO persoană este considerată icircn legitimă apărare dacă fapta a fost săvacircrşită icircn următoarele condiţii- există un atac material direct imediat şi injust icircmpotriva persoanei care comite fapta- atacul să fie icircndreptat icircmpotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori icircmpotriva unui interes general- atacul să pună icircn pericol grav viaţa integritatea corporală drepturile celui atacat ori interesul public- apărarea celui care săvacircrşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu ataculStarea de necesitateStarea de necesitate definită de art 45 alin 2 Cod penal presupune că fapta a fost săvacircrşită pentru a salva de la un

11

pericol iminent şi care nu putea fi icircnlăturat altfel viaţa integritatea corporală sau sănătatea autorului a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes publicFapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală lipsindu-i caracterul ilicit dacă a fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superioruluiExecutarea ordinului superiorului50 icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv iar modul de executare al ordinului nu este ilicitExercitarea unui dreptExercitarea unui drept icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său s-au creat anumite restracircngeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei alte persoaneDreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege icircn temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său sub sancţiunea recunoscută de lege icircn scopul valorificării unui interes personal direct născut şi actual legitim şi juridic protejat icircn acord cu interesulobştesc şi cu normele de convieţuire socialăExercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii- dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat icircn limitele sale interne respectiv potrivit scopului economic şi social icircn vederea căruia este recunoscut de lege astfel cum rezultă din prevederile art 3 alin 2 din Decretul nr 311954- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-credinţă conform dispoziţiilor art 57 din Constituţia Romacircniei şi art 970 alin 1 Cod civilDacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat

12

Icircn dreptul civil prin abuz de drept se icircnţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu icircncălcarea principiilor exercitării saleExercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci cacircnd dreptul nu este utilizat icircn vederea realizării finalităţii sale ci icircn intenţia de a păgubi o altă persoanăInstanţele judecătoreşti au decis că bdquodeşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile cacircnd ea este săvacircrşită cu permisiunea legii Este cert că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane Icircn acest sens exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut de art 21 din Constituţia Romacircniei nu poate fi calificată ca o faptă ilicitărdquoSancţiunea care intervine icircn cazul abuzului de drept constă icircn obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului săuConsimţămacircntul victimeiConsimţămacircntul victimei reprezintă o cauză care icircnlătură caracterul ilicit al faptei icircn măsura icircn care victima prejudiciului a fost de acord icircnainte de săvacircrşirea faptei ca autorul acesteia să acţioneze icircntr-un anumit mod deşi exista posibilitatea producerii unei pagube8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesarca icircntre fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate icircn sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciuCodul civil impune această cerinţă prin art 998-999 astfel potrivit art 998 răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul iar conform art 999 răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul

13

cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa saNecesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite icircn condiţiile icircn care caracterul ilicit al acesteia este dat de icircmprejurarea că prin ea a fost icircncălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criteriibull sistemul cauzalităţii necesare57 potrivit căruia cauza este fenomenul care precedacircnd efectul icircl provoacă icircn mod necesarbull sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile58 care consideră că fenomenul-cauză nu acţionează izolat ci este condiţionat de mai mulţi factori care nu produc icircn mod nemijlocit efectul dar icircl favorizează astfel icircncacirct aceste condiţii alcătuiesc icircmpreună cu icircmprejurarea cauzală o unitate indivizibilă icircn cadrul căreia ele ajung să dobacircndească prin interacţiune cu cauza un rol cauzal

Top of the Document

9 Vinovăţia91 NoţiuneVinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite icircn raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce92 Structura vinovăţieiVinovăţia este alcătuită icircn structura sa din doi factori- factorul intelectiv implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvacircrşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce- factorul volitiv care constă icircn actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite

93 Formele vinovăţieiCodul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei Dispoziţiile cuprinse icircn art 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei formele vinovăţiei şi modalităţile acestora

14

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

64 Principiile reparării prejudiciuluiRepararea prejudiciului se poate realiza prin convenţia părţilor sau prin intentarea unei acţiuni icircn justiţie pentru plata despăgubirilorPe cale convenţională victima şi autorul faptei ilicite pot să icircncheie icircn mod valabil o convenţie prin care să stabilească atacirct icircntinderea despăgubirilor cacirct şi modalitatea de plată a acestoraDacă icircntre părţi nu a intervenit o asemenea convenţie victima se va adresa instanţei de judecată cu o acţiune avacircnd ca obiect plata despăgubirilorIcircn cadrul unei astfel de acţiuni repararea prejudiciului se face icircn funcţie de următoarele principii- principiul reparării integrale a prejudiciului- principiul reparării icircn natură a prejudiciului641 Principiul reparării integrale a prejudiciuluiRestabilirea situaţiei anterioare săvacircrşirii faptei ilicite justifică principiul reparării integrale a prejudiciului ca un principiu fundamental al răspunderii civile delictualeLa repararea integrală a unui prejudiciu urmează a fi avute icircn vedere următoarele aspectebull este supusă reparării atacirct paguba efectivă (damnum emergens) cacirct şi beneficiul nerealizat (lucrum cesans)bull se repară atacirct prejudiciul previzibil cacirct şi prejudiciul imprevizibilbull la stabilirea icircntinderii despăgubirilor nu are relevanţă starea materială a victimei sau a autorului faptei ilicitebull prejudiciul trebuie să fie reparat icircn icircntregime indiferent de forma sau gradul de vinovăţie642 Principiul reparării icircn natură a prejudiciuluiRepararea icircn natură a prejudiciului constă icircntr-o activitate sau operaţie materială concretizată icircn restituirea bunurilor icircnsuşite pe nedrept icircnlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru distrugerea sau ridicarea lucrărilor făcute cu icircncălcarea unui drept al altuia etcSub aspectul reglementării principiul reparării icircn natură nu este consacrat icircn Codul civil dar este recunoscut icircn doctrină şi jurisprudenţă

7

643 Repararea prin echivalent a prejudiciuluiAtunci cacircnd nu este posibilă repararea icircn natură a prejudiciului repararea se face prin echivalentRepararea prin echivalent este o modalitate subsidiară şi compensatorie devenind aplicabilă ori de cacircte ori repararea icircn natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilăRepararea prin echivalent se poate face icircn două modalităţi- acordarea unei sume globale care se stabileşte prin hotăracircrea judecătorească de obligare la plata despăgubirilor- stabilirea unor prestaţii periodice icircn formă bănească care se plătesc victimei după caz temporar sau viager De exemplu icircn cazul săvacircrşirii unei infracţiuni contra persoanei cauzatoare de vătămări corporale cu urmarea unei invalidităţi temporare autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despăgubiri periodice către partea vătămată pacircnă la data icircncetării stării de invaliditateIcircn doctrină40 s-a precizat că icircn cazul icircn care după acordarea despăgubirilor prin hotăracircre judecătorească se face dovada unor noi prejudicii avacircnd drept cauză aceeaşi faptă ilicită se pot obţine despăgubiri suplimentare fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotăracircrii anterior pronunţate644 Stabilirea despăgubirilor icircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciuluiIcircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciului stabilirea despăgubirilor se face ţinacircnd cont de următoarele elementebull icircntinderea prejudiciului şi modul de calcul al echivalentului daunelor se calculează la momentul pronunţării hotăracircrii judecătoreşti de acordare a despăgubirilorbull autorul faptei ilicite poate să fie obligat şi la plata dobacircnzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire iar aceste dobacircnzi curg din momentul icircn care hotăracircrea judecătorească a rămas definitivăbull dacă fapta ilicită a produs o vătămare a sănătăţii sau integrităţii corporale fără consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unei sume globale care să acopere cheltuielile victimei cu refacerea sănătăţii precum şi diferenţa dintre venitul pe care victima l-ar fi obţinut şi suma de bani primită pe perioada concediului medical

8

bull dacă vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a produs consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice care prezintă diferenţa dintre venitul obţinut anterior vătămării şi venitul obţinut după vătămare (pensie ajutor social)bull dacă urmarea faptei ilicite constă icircn decesul victimei se vor acorda despăgubiri care să acopere cheltuielile medicale şi de icircnmormacircntare precum şi pentru prejudiciile patrimoniale şi morale ale persoanelor aflate icircn icircntreţinerea victimeiInstanţele judecătoreşti investite cu soluţionarea unor acţiuni avacircnd ca obiect plata despăgubirilor icircn cazul vătămării integrităţii corporale au decis şi icircn sensul că icircn cazul icircn care cel vătămat corporal trebuie să depună un efort suplimentar este necesar ca acesta să primească şi echivalentul acestui efortdeoarece numai astfel se restabileşte situaţia anterioară şi nu i se impune celui vătămat să suporte indiferent sub ce formă consecinţele activităţii ilicite a cărei victimă a fost Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare chiar şi icircn situaţia icircn care ulterior producerii prejudiciului realizează la locul de muncă acelaşi venit şi chiar mai mare dacă sedovedeşte că datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort icircn plus care a necesitat pentru compensare cheltuieli suplimentare de alimentaţie şi medicaţie adecvată

Top of the Document7 Fapta ilicită71 DefiniţieIcircn materia răspunderii civile delictuale fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care icircncălcacircndu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei persoaneIcircn alte formulări fapta ilicită a fost definită ca fiind acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat icircncălcarea drepturilorsubiective sau intereselor legitime ale unei persoane43 sau ca reprezentacircnd un act de conduită prin săvacircrşirea căruia se icircncalcă regulile de comportament icircn societate

9

Deşi dispoziţiile art 998 Cod civil se referă la bdquoorice faptă care cauzează altuia prejudiciurdquo icircn realitate pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală fapta trebuie să fie ilicităDe exemplu este ilicită fapta posesorului de rea-credinţă care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine producacircnd astfel proprietarului care potrivit art 480 Cod civil are dreptul să culeagă fructele o daună constacircnd icircn contravaloarea fructelor icircnsuşite pe nedrept Icircn asemenea situaţii sunt icircntrunite condiţiile prevăzute de art 998 Cod civil iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese acesta avacircnd obligaţia ca potrivit art 484 Cod civil să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelorIcircn acest sens şi art 25 şi 35 din Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicităRăspunderea civilă delictuală operează atacirct icircn cazul icircncălcării unui drept subiectiv dar şi atunci cacircnd sunt prejudiciate anumite interese ale persoaneiIcircn aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute icircn vedere nu numai normele juridice dar şi normele de convieţuire socială icircn măsura icircn care reprezintă o continuare a prevederilor legaleDeoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi icircncălcateLegea impune de regulă obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora Icircncălcarea acestei obligaţii are loc icircn principiu printr-o activitate pozitivă prin acte comisive dar fapta ilicită poate icircmbrăca şi forma unei inacţiuni icircn acele situaţii cacircnd potrivit legii o persoană esteobligată să icircndeplinească o activitate sau să săvacircrşească o anumită acţiune72 Trăsăturile caracteristice ale faptei iliciteFapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice

10

bull fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială constacircnd icircntr-o conduită ori manifestare umană exteriorizatăbull fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihicebull fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate73 Cauzele care icircnlătură caracterul ilicit al fapteiIcircn anumite situaţii deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane răspunderea nu este angajată deoarece este icircnlăturat caracterul ilicit al fapteiCauzele care icircnlătură caracterul ilicit al faptei sunt 1048707 legitima apărare1048707 starea de necesitate1048707 icircndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege1048707 icircndeplinirea ordinului superiorului1048707 exercitarea unui drept1048707 consimţămacircntul victimeiLegitima apărareLegitima apărare definită icircn art 44 Cod penal reprezintă o faptă săvacircrşită icircn scopul apărării vieţii integrităţii corporale a sănătăţii libertăţii onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea ale altei persoane sau icircn apărarea unui interes general obştesc icircmpotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului agresoruluio asemenea pagubăO persoană este considerată icircn legitimă apărare dacă fapta a fost săvacircrşită icircn următoarele condiţii- există un atac material direct imediat şi injust icircmpotriva persoanei care comite fapta- atacul să fie icircndreptat icircmpotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori icircmpotriva unui interes general- atacul să pună icircn pericol grav viaţa integritatea corporală drepturile celui atacat ori interesul public- apărarea celui care săvacircrşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu ataculStarea de necesitateStarea de necesitate definită de art 45 alin 2 Cod penal presupune că fapta a fost săvacircrşită pentru a salva de la un

11

pericol iminent şi care nu putea fi icircnlăturat altfel viaţa integritatea corporală sau sănătatea autorului a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes publicFapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală lipsindu-i caracterul ilicit dacă a fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superioruluiExecutarea ordinului superiorului50 icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv iar modul de executare al ordinului nu este ilicitExercitarea unui dreptExercitarea unui drept icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său s-au creat anumite restracircngeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei alte persoaneDreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege icircn temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său sub sancţiunea recunoscută de lege icircn scopul valorificării unui interes personal direct născut şi actual legitim şi juridic protejat icircn acord cu interesulobştesc şi cu normele de convieţuire socialăExercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii- dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat icircn limitele sale interne respectiv potrivit scopului economic şi social icircn vederea căruia este recunoscut de lege astfel cum rezultă din prevederile art 3 alin 2 din Decretul nr 311954- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-credinţă conform dispoziţiilor art 57 din Constituţia Romacircniei şi art 970 alin 1 Cod civilDacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat

12

Icircn dreptul civil prin abuz de drept se icircnţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu icircncălcarea principiilor exercitării saleExercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci cacircnd dreptul nu este utilizat icircn vederea realizării finalităţii sale ci icircn intenţia de a păgubi o altă persoanăInstanţele judecătoreşti au decis că bdquodeşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile cacircnd ea este săvacircrşită cu permisiunea legii Este cert că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane Icircn acest sens exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut de art 21 din Constituţia Romacircniei nu poate fi calificată ca o faptă ilicitărdquoSancţiunea care intervine icircn cazul abuzului de drept constă icircn obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului săuConsimţămacircntul victimeiConsimţămacircntul victimei reprezintă o cauză care icircnlătură caracterul ilicit al faptei icircn măsura icircn care victima prejudiciului a fost de acord icircnainte de săvacircrşirea faptei ca autorul acesteia să acţioneze icircntr-un anumit mod deşi exista posibilitatea producerii unei pagube8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesarca icircntre fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate icircn sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciuCodul civil impune această cerinţă prin art 998-999 astfel potrivit art 998 răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul iar conform art 999 răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul

13

cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa saNecesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite icircn condiţiile icircn care caracterul ilicit al acesteia este dat de icircmprejurarea că prin ea a fost icircncălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criteriibull sistemul cauzalităţii necesare57 potrivit căruia cauza este fenomenul care precedacircnd efectul icircl provoacă icircn mod necesarbull sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile58 care consideră că fenomenul-cauză nu acţionează izolat ci este condiţionat de mai mulţi factori care nu produc icircn mod nemijlocit efectul dar icircl favorizează astfel icircncacirct aceste condiţii alcătuiesc icircmpreună cu icircmprejurarea cauzală o unitate indivizibilă icircn cadrul căreia ele ajung să dobacircndească prin interacţiune cu cauza un rol cauzal

Top of the Document

9 Vinovăţia91 NoţiuneVinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite icircn raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce92 Structura vinovăţieiVinovăţia este alcătuită icircn structura sa din doi factori- factorul intelectiv implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvacircrşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce- factorul volitiv care constă icircn actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite

93 Formele vinovăţieiCodul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei Dispoziţiile cuprinse icircn art 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei formele vinovăţiei şi modalităţile acestora

14

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

643 Repararea prin echivalent a prejudiciuluiAtunci cacircnd nu este posibilă repararea icircn natură a prejudiciului repararea se face prin echivalentRepararea prin echivalent este o modalitate subsidiară şi compensatorie devenind aplicabilă ori de cacircte ori repararea icircn natură a prejudiciului nu este obiectiv posibilăRepararea prin echivalent se poate face icircn două modalităţi- acordarea unei sume globale care se stabileşte prin hotăracircrea judecătorească de obligare la plata despăgubirilor- stabilirea unor prestaţii periodice icircn formă bănească care se plătesc victimei după caz temporar sau viager De exemplu icircn cazul săvacircrşirii unei infracţiuni contra persoanei cauzatoare de vătămări corporale cu urmarea unei invalidităţi temporare autorul faptei ilicite va fi obligat la plata unor despăgubiri periodice către partea vătămată pacircnă la data icircncetării stării de invaliditateIcircn doctrină40 s-a precizat că icircn cazul icircn care după acordarea despăgubirilor prin hotăracircre judecătorească se face dovada unor noi prejudicii avacircnd drept cauză aceeaşi faptă ilicită se pot obţine despăgubiri suplimentare fără a se putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotăracircrii anterior pronunţate644 Stabilirea despăgubirilor icircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciuluiIcircn cazul reparării prin echivalent a prejudiciului stabilirea despăgubirilor se face ţinacircnd cont de următoarele elementebull icircntinderea prejudiciului şi modul de calcul al echivalentului daunelor se calculează la momentul pronunţării hotăracircrii judecătoreşti de acordare a despăgubirilorbull autorul faptei ilicite poate să fie obligat şi la plata dobacircnzilor la suma stabilită cu titlu de despăgubire iar aceste dobacircnzi curg din momentul icircn care hotăracircrea judecătorească a rămas definitivăbull dacă fapta ilicită a produs o vătămare a sănătăţii sau integrităţii corporale fără consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unei sume globale care să acopere cheltuielile victimei cu refacerea sănătăţii precum şi diferenţa dintre venitul pe care victima l-ar fi obţinut şi suma de bani primită pe perioada concediului medical

8

bull dacă vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a produs consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice care prezintă diferenţa dintre venitul obţinut anterior vătămării şi venitul obţinut după vătămare (pensie ajutor social)bull dacă urmarea faptei ilicite constă icircn decesul victimei se vor acorda despăgubiri care să acopere cheltuielile medicale şi de icircnmormacircntare precum şi pentru prejudiciile patrimoniale şi morale ale persoanelor aflate icircn icircntreţinerea victimeiInstanţele judecătoreşti investite cu soluţionarea unor acţiuni avacircnd ca obiect plata despăgubirilor icircn cazul vătămării integrităţii corporale au decis şi icircn sensul că icircn cazul icircn care cel vătămat corporal trebuie să depună un efort suplimentar este necesar ca acesta să primească şi echivalentul acestui efortdeoarece numai astfel se restabileşte situaţia anterioară şi nu i se impune celui vătămat să suporte indiferent sub ce formă consecinţele activităţii ilicite a cărei victimă a fost Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare chiar şi icircn situaţia icircn care ulterior producerii prejudiciului realizează la locul de muncă acelaşi venit şi chiar mai mare dacă sedovedeşte că datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort icircn plus care a necesitat pentru compensare cheltuieli suplimentare de alimentaţie şi medicaţie adecvată

Top of the Document7 Fapta ilicită71 DefiniţieIcircn materia răspunderii civile delictuale fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care icircncălcacircndu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei persoaneIcircn alte formulări fapta ilicită a fost definită ca fiind acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat icircncălcarea drepturilorsubiective sau intereselor legitime ale unei persoane43 sau ca reprezentacircnd un act de conduită prin săvacircrşirea căruia se icircncalcă regulile de comportament icircn societate

9

Deşi dispoziţiile art 998 Cod civil se referă la bdquoorice faptă care cauzează altuia prejudiciurdquo icircn realitate pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală fapta trebuie să fie ilicităDe exemplu este ilicită fapta posesorului de rea-credinţă care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine producacircnd astfel proprietarului care potrivit art 480 Cod civil are dreptul să culeagă fructele o daună constacircnd icircn contravaloarea fructelor icircnsuşite pe nedrept Icircn asemenea situaţii sunt icircntrunite condiţiile prevăzute de art 998 Cod civil iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese acesta avacircnd obligaţia ca potrivit art 484 Cod civil să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelorIcircn acest sens şi art 25 şi 35 din Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicităRăspunderea civilă delictuală operează atacirct icircn cazul icircncălcării unui drept subiectiv dar şi atunci cacircnd sunt prejudiciate anumite interese ale persoaneiIcircn aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute icircn vedere nu numai normele juridice dar şi normele de convieţuire socială icircn măsura icircn care reprezintă o continuare a prevederilor legaleDeoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi icircncălcateLegea impune de regulă obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora Icircncălcarea acestei obligaţii are loc icircn principiu printr-o activitate pozitivă prin acte comisive dar fapta ilicită poate icircmbrăca şi forma unei inacţiuni icircn acele situaţii cacircnd potrivit legii o persoană esteobligată să icircndeplinească o activitate sau să săvacircrşească o anumită acţiune72 Trăsăturile caracteristice ale faptei iliciteFapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice

10

bull fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială constacircnd icircntr-o conduită ori manifestare umană exteriorizatăbull fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihicebull fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate73 Cauzele care icircnlătură caracterul ilicit al fapteiIcircn anumite situaţii deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane răspunderea nu este angajată deoarece este icircnlăturat caracterul ilicit al fapteiCauzele care icircnlătură caracterul ilicit al faptei sunt 1048707 legitima apărare1048707 starea de necesitate1048707 icircndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege1048707 icircndeplinirea ordinului superiorului1048707 exercitarea unui drept1048707 consimţămacircntul victimeiLegitima apărareLegitima apărare definită icircn art 44 Cod penal reprezintă o faptă săvacircrşită icircn scopul apărării vieţii integrităţii corporale a sănătăţii libertăţii onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea ale altei persoane sau icircn apărarea unui interes general obştesc icircmpotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului agresoruluio asemenea pagubăO persoană este considerată icircn legitimă apărare dacă fapta a fost săvacircrşită icircn următoarele condiţii- există un atac material direct imediat şi injust icircmpotriva persoanei care comite fapta- atacul să fie icircndreptat icircmpotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori icircmpotriva unui interes general- atacul să pună icircn pericol grav viaţa integritatea corporală drepturile celui atacat ori interesul public- apărarea celui care săvacircrşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu ataculStarea de necesitateStarea de necesitate definită de art 45 alin 2 Cod penal presupune că fapta a fost săvacircrşită pentru a salva de la un

11

pericol iminent şi care nu putea fi icircnlăturat altfel viaţa integritatea corporală sau sănătatea autorului a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes publicFapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală lipsindu-i caracterul ilicit dacă a fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superioruluiExecutarea ordinului superiorului50 icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv iar modul de executare al ordinului nu este ilicitExercitarea unui dreptExercitarea unui drept icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său s-au creat anumite restracircngeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei alte persoaneDreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege icircn temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său sub sancţiunea recunoscută de lege icircn scopul valorificării unui interes personal direct născut şi actual legitim şi juridic protejat icircn acord cu interesulobştesc şi cu normele de convieţuire socialăExercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii- dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat icircn limitele sale interne respectiv potrivit scopului economic şi social icircn vederea căruia este recunoscut de lege astfel cum rezultă din prevederile art 3 alin 2 din Decretul nr 311954- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-credinţă conform dispoziţiilor art 57 din Constituţia Romacircniei şi art 970 alin 1 Cod civilDacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat

12

Icircn dreptul civil prin abuz de drept se icircnţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu icircncălcarea principiilor exercitării saleExercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci cacircnd dreptul nu este utilizat icircn vederea realizării finalităţii sale ci icircn intenţia de a păgubi o altă persoanăInstanţele judecătoreşti au decis că bdquodeşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile cacircnd ea este săvacircrşită cu permisiunea legii Este cert că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane Icircn acest sens exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut de art 21 din Constituţia Romacircniei nu poate fi calificată ca o faptă ilicitărdquoSancţiunea care intervine icircn cazul abuzului de drept constă icircn obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului săuConsimţămacircntul victimeiConsimţămacircntul victimei reprezintă o cauză care icircnlătură caracterul ilicit al faptei icircn măsura icircn care victima prejudiciului a fost de acord icircnainte de săvacircrşirea faptei ca autorul acesteia să acţioneze icircntr-un anumit mod deşi exista posibilitatea producerii unei pagube8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesarca icircntre fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate icircn sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciuCodul civil impune această cerinţă prin art 998-999 astfel potrivit art 998 răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul iar conform art 999 răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul

13

cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa saNecesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite icircn condiţiile icircn care caracterul ilicit al acesteia este dat de icircmprejurarea că prin ea a fost icircncălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criteriibull sistemul cauzalităţii necesare57 potrivit căruia cauza este fenomenul care precedacircnd efectul icircl provoacă icircn mod necesarbull sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile58 care consideră că fenomenul-cauză nu acţionează izolat ci este condiţionat de mai mulţi factori care nu produc icircn mod nemijlocit efectul dar icircl favorizează astfel icircncacirct aceste condiţii alcătuiesc icircmpreună cu icircmprejurarea cauzală o unitate indivizibilă icircn cadrul căreia ele ajung să dobacircndească prin interacţiune cu cauza un rol cauzal

Top of the Document

9 Vinovăţia91 NoţiuneVinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite icircn raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce92 Structura vinovăţieiVinovăţia este alcătuită icircn structura sa din doi factori- factorul intelectiv implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvacircrşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce- factorul volitiv care constă icircn actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite

93 Formele vinovăţieiCodul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei Dispoziţiile cuprinse icircn art 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei formele vinovăţiei şi modalităţile acestora

14

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

bull dacă vătămarea sănătăţii sau integrităţii corporale a produs consecinţe de durată se vor acorda despăgubiri sub forma unor prestaţii periodice care prezintă diferenţa dintre venitul obţinut anterior vătămării şi venitul obţinut după vătămare (pensie ajutor social)bull dacă urmarea faptei ilicite constă icircn decesul victimei se vor acorda despăgubiri care să acopere cheltuielile medicale şi de icircnmormacircntare precum şi pentru prejudiciile patrimoniale şi morale ale persoanelor aflate icircn icircntreţinerea victimeiInstanţele judecătoreşti investite cu soluţionarea unor acţiuni avacircnd ca obiect plata despăgubirilor icircn cazul vătămării integrităţii corporale au decis şi icircn sensul că icircn cazul icircn care cel vătămat corporal trebuie să depună un efort suplimentar este necesar ca acesta să primească şi echivalentul acestui efortdeoarece numai astfel se restabileşte situaţia anterioară şi nu i se impune celui vătămat să suporte indiferent sub ce formă consecinţele activităţii ilicite a cărei victimă a fost Partea vătămată are dreptul la despăgubiri corespunzătoare chiar şi icircn situaţia icircn care ulterior producerii prejudiciului realizează la locul de muncă acelaşi venit şi chiar mai mare dacă sedovedeşte că datorită invalidităţii a fost nevoită să facă un efort icircn plus care a necesitat pentru compensare cheltuieli suplimentare de alimentaţie şi medicaţie adecvată

Top of the Document7 Fapta ilicită71 DefiniţieIcircn materia răspunderii civile delictuale fapta ilicită este definită ca fiind orice faptă prin care icircncălcacircndu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei persoaneIcircn alte formulări fapta ilicită a fost definită ca fiind acţiunea sau inacţiunea care are ca rezultat icircncălcarea drepturilorsubiective sau intereselor legitime ale unei persoane43 sau ca reprezentacircnd un act de conduită prin săvacircrşirea căruia se icircncalcă regulile de comportament icircn societate

9

Deşi dispoziţiile art 998 Cod civil se referă la bdquoorice faptă care cauzează altuia prejudiciurdquo icircn realitate pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală fapta trebuie să fie ilicităDe exemplu este ilicită fapta posesorului de rea-credinţă care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine producacircnd astfel proprietarului care potrivit art 480 Cod civil are dreptul să culeagă fructele o daună constacircnd icircn contravaloarea fructelor icircnsuşite pe nedrept Icircn asemenea situaţii sunt icircntrunite condiţiile prevăzute de art 998 Cod civil iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese acesta avacircnd obligaţia ca potrivit art 484 Cod civil să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelorIcircn acest sens şi art 25 şi 35 din Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicităRăspunderea civilă delictuală operează atacirct icircn cazul icircncălcării unui drept subiectiv dar şi atunci cacircnd sunt prejudiciate anumite interese ale persoaneiIcircn aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute icircn vedere nu numai normele juridice dar şi normele de convieţuire socială icircn măsura icircn care reprezintă o continuare a prevederilor legaleDeoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi icircncălcateLegea impune de regulă obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora Icircncălcarea acestei obligaţii are loc icircn principiu printr-o activitate pozitivă prin acte comisive dar fapta ilicită poate icircmbrăca şi forma unei inacţiuni icircn acele situaţii cacircnd potrivit legii o persoană esteobligată să icircndeplinească o activitate sau să săvacircrşească o anumită acţiune72 Trăsăturile caracteristice ale faptei iliciteFapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice

10

bull fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială constacircnd icircntr-o conduită ori manifestare umană exteriorizatăbull fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihicebull fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate73 Cauzele care icircnlătură caracterul ilicit al fapteiIcircn anumite situaţii deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane răspunderea nu este angajată deoarece este icircnlăturat caracterul ilicit al fapteiCauzele care icircnlătură caracterul ilicit al faptei sunt 1048707 legitima apărare1048707 starea de necesitate1048707 icircndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege1048707 icircndeplinirea ordinului superiorului1048707 exercitarea unui drept1048707 consimţămacircntul victimeiLegitima apărareLegitima apărare definită icircn art 44 Cod penal reprezintă o faptă săvacircrşită icircn scopul apărării vieţii integrităţii corporale a sănătăţii libertăţii onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea ale altei persoane sau icircn apărarea unui interes general obştesc icircmpotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului agresoruluio asemenea pagubăO persoană este considerată icircn legitimă apărare dacă fapta a fost săvacircrşită icircn următoarele condiţii- există un atac material direct imediat şi injust icircmpotriva persoanei care comite fapta- atacul să fie icircndreptat icircmpotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori icircmpotriva unui interes general- atacul să pună icircn pericol grav viaţa integritatea corporală drepturile celui atacat ori interesul public- apărarea celui care săvacircrşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu ataculStarea de necesitateStarea de necesitate definită de art 45 alin 2 Cod penal presupune că fapta a fost săvacircrşită pentru a salva de la un

11

pericol iminent şi care nu putea fi icircnlăturat altfel viaţa integritatea corporală sau sănătatea autorului a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes publicFapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală lipsindu-i caracterul ilicit dacă a fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superioruluiExecutarea ordinului superiorului50 icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv iar modul de executare al ordinului nu este ilicitExercitarea unui dreptExercitarea unui drept icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său s-au creat anumite restracircngeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei alte persoaneDreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege icircn temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său sub sancţiunea recunoscută de lege icircn scopul valorificării unui interes personal direct născut şi actual legitim şi juridic protejat icircn acord cu interesulobştesc şi cu normele de convieţuire socialăExercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii- dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat icircn limitele sale interne respectiv potrivit scopului economic şi social icircn vederea căruia este recunoscut de lege astfel cum rezultă din prevederile art 3 alin 2 din Decretul nr 311954- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-credinţă conform dispoziţiilor art 57 din Constituţia Romacircniei şi art 970 alin 1 Cod civilDacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat

12

Icircn dreptul civil prin abuz de drept se icircnţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu icircncălcarea principiilor exercitării saleExercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci cacircnd dreptul nu este utilizat icircn vederea realizării finalităţii sale ci icircn intenţia de a păgubi o altă persoanăInstanţele judecătoreşti au decis că bdquodeşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile cacircnd ea este săvacircrşită cu permisiunea legii Este cert că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane Icircn acest sens exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut de art 21 din Constituţia Romacircniei nu poate fi calificată ca o faptă ilicitărdquoSancţiunea care intervine icircn cazul abuzului de drept constă icircn obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului săuConsimţămacircntul victimeiConsimţămacircntul victimei reprezintă o cauză care icircnlătură caracterul ilicit al faptei icircn măsura icircn care victima prejudiciului a fost de acord icircnainte de săvacircrşirea faptei ca autorul acesteia să acţioneze icircntr-un anumit mod deşi exista posibilitatea producerii unei pagube8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesarca icircntre fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate icircn sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciuCodul civil impune această cerinţă prin art 998-999 astfel potrivit art 998 răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul iar conform art 999 răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul

13

cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa saNecesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite icircn condiţiile icircn care caracterul ilicit al acesteia este dat de icircmprejurarea că prin ea a fost icircncălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criteriibull sistemul cauzalităţii necesare57 potrivit căruia cauza este fenomenul care precedacircnd efectul icircl provoacă icircn mod necesarbull sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile58 care consideră că fenomenul-cauză nu acţionează izolat ci este condiţionat de mai mulţi factori care nu produc icircn mod nemijlocit efectul dar icircl favorizează astfel icircncacirct aceste condiţii alcătuiesc icircmpreună cu icircmprejurarea cauzală o unitate indivizibilă icircn cadrul căreia ele ajung să dobacircndească prin interacţiune cu cauza un rol cauzal

Top of the Document

9 Vinovăţia91 NoţiuneVinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite icircn raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce92 Structura vinovăţieiVinovăţia este alcătuită icircn structura sa din doi factori- factorul intelectiv implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvacircrşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce- factorul volitiv care constă icircn actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite

93 Formele vinovăţieiCodul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei Dispoziţiile cuprinse icircn art 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei formele vinovăţiei şi modalităţile acestora

14

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Deşi dispoziţiile art 998 Cod civil se referă la bdquoorice faptă care cauzează altuia prejudiciurdquo icircn realitate pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală fapta trebuie să fie ilicităDe exemplu este ilicită fapta posesorului de rea-credinţă care culege recolta de pe o suprafaţă de teren care nu-i aparţine producacircnd astfel proprietarului care potrivit art 480 Cod civil are dreptul să culeagă fructele o daună constacircnd icircn contravaloarea fructelor icircnsuşite pe nedrept Icircn asemenea situaţii sunt icircntrunite condiţiile prevăzute de art 998 Cod civil iar posesorul este obligat să restituie proprietarului terenului fructele culese acesta avacircnd obligaţia ca potrivit art 484 Cod civil să plătească cheltuielile făcute pentru obţinerea fructelorIcircn acest sens şi art 25 şi 35 din Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice menţionează expres răspunderea pentru fapta ilicităRăspunderea civilă delictuală operează atacirct icircn cazul icircncălcării unui drept subiectiv dar şi atunci cacircnd sunt prejudiciate anumite interese ale persoaneiIcircn aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute icircn vedere nu numai normele juridice dar şi normele de convieţuire socială icircn măsura icircn care reprezintă o continuare a prevederilor legaleDeoarece drepturile subiective şi interesele legitime ale persoanelor sunt numeroase şi diferite la fel sunt şi faptele prin care acestea pot fi icircncălcateLegea impune de regulă obligaţia persoanelor de a se abţine de la orice faptă prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective şi intereselor legitime ale altora Icircncălcarea acestei obligaţii are loc icircn principiu printr-o activitate pozitivă prin acte comisive dar fapta ilicită poate icircmbrăca şi forma unei inacţiuni icircn acele situaţii cacircnd potrivit legii o persoană esteobligată să icircndeplinească o activitate sau să săvacircrşească o anumită acţiune72 Trăsăturile caracteristice ale faptei iliciteFapta ilicită prezintă următoarele trăsături caracteristice

10

bull fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială constacircnd icircntr-o conduită ori manifestare umană exteriorizatăbull fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihicebull fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate73 Cauzele care icircnlătură caracterul ilicit al fapteiIcircn anumite situaţii deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane răspunderea nu este angajată deoarece este icircnlăturat caracterul ilicit al fapteiCauzele care icircnlătură caracterul ilicit al faptei sunt 1048707 legitima apărare1048707 starea de necesitate1048707 icircndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege1048707 icircndeplinirea ordinului superiorului1048707 exercitarea unui drept1048707 consimţămacircntul victimeiLegitima apărareLegitima apărare definită icircn art 44 Cod penal reprezintă o faptă săvacircrşită icircn scopul apărării vieţii integrităţii corporale a sănătăţii libertăţii onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea ale altei persoane sau icircn apărarea unui interes general obştesc icircmpotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului agresoruluio asemenea pagubăO persoană este considerată icircn legitimă apărare dacă fapta a fost săvacircrşită icircn următoarele condiţii- există un atac material direct imediat şi injust icircmpotriva persoanei care comite fapta- atacul să fie icircndreptat icircmpotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori icircmpotriva unui interes general- atacul să pună icircn pericol grav viaţa integritatea corporală drepturile celui atacat ori interesul public- apărarea celui care săvacircrşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu ataculStarea de necesitateStarea de necesitate definită de art 45 alin 2 Cod penal presupune că fapta a fost săvacircrşită pentru a salva de la un

11

pericol iminent şi care nu putea fi icircnlăturat altfel viaţa integritatea corporală sau sănătatea autorului a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes publicFapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală lipsindu-i caracterul ilicit dacă a fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superioruluiExecutarea ordinului superiorului50 icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv iar modul de executare al ordinului nu este ilicitExercitarea unui dreptExercitarea unui drept icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său s-au creat anumite restracircngeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei alte persoaneDreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege icircn temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său sub sancţiunea recunoscută de lege icircn scopul valorificării unui interes personal direct născut şi actual legitim şi juridic protejat icircn acord cu interesulobştesc şi cu normele de convieţuire socialăExercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii- dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat icircn limitele sale interne respectiv potrivit scopului economic şi social icircn vederea căruia este recunoscut de lege astfel cum rezultă din prevederile art 3 alin 2 din Decretul nr 311954- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-credinţă conform dispoziţiilor art 57 din Constituţia Romacircniei şi art 970 alin 1 Cod civilDacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat

12

Icircn dreptul civil prin abuz de drept se icircnţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu icircncălcarea principiilor exercitării saleExercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci cacircnd dreptul nu este utilizat icircn vederea realizării finalităţii sale ci icircn intenţia de a păgubi o altă persoanăInstanţele judecătoreşti au decis că bdquodeşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile cacircnd ea este săvacircrşită cu permisiunea legii Este cert că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane Icircn acest sens exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut de art 21 din Constituţia Romacircniei nu poate fi calificată ca o faptă ilicitărdquoSancţiunea care intervine icircn cazul abuzului de drept constă icircn obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului săuConsimţămacircntul victimeiConsimţămacircntul victimei reprezintă o cauză care icircnlătură caracterul ilicit al faptei icircn măsura icircn care victima prejudiciului a fost de acord icircnainte de săvacircrşirea faptei ca autorul acesteia să acţioneze icircntr-un anumit mod deşi exista posibilitatea producerii unei pagube8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesarca icircntre fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate icircn sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciuCodul civil impune această cerinţă prin art 998-999 astfel potrivit art 998 răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul iar conform art 999 răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul

13

cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa saNecesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite icircn condiţiile icircn care caracterul ilicit al acesteia este dat de icircmprejurarea că prin ea a fost icircncălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criteriibull sistemul cauzalităţii necesare57 potrivit căruia cauza este fenomenul care precedacircnd efectul icircl provoacă icircn mod necesarbull sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile58 care consideră că fenomenul-cauză nu acţionează izolat ci este condiţionat de mai mulţi factori care nu produc icircn mod nemijlocit efectul dar icircl favorizează astfel icircncacirct aceste condiţii alcătuiesc icircmpreună cu icircmprejurarea cauzală o unitate indivizibilă icircn cadrul căreia ele ajung să dobacircndească prin interacţiune cu cauza un rol cauzal

Top of the Document

9 Vinovăţia91 NoţiuneVinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite icircn raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce92 Structura vinovăţieiVinovăţia este alcătuită icircn structura sa din doi factori- factorul intelectiv implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvacircrşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce- factorul volitiv care constă icircn actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite

93 Formele vinovăţieiCodul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei Dispoziţiile cuprinse icircn art 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei formele vinovăţiei şi modalităţile acestora

14

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

bull fapta are caracter obiectiv sau existenţă materială constacircnd icircntr-o conduită ori manifestare umană exteriorizatăbull fapta ilicită este rezultatul unei atitudini psihicebull fapta este contrară ordinii sociale şi reprobată de societate73 Cauzele care icircnlătură caracterul ilicit al fapteiIcircn anumite situaţii deşi fapta ilicită provoacă un prejudiciu altei persoane răspunderea nu este angajată deoarece este icircnlăturat caracterul ilicit al fapteiCauzele care icircnlătură caracterul ilicit al faptei sunt 1048707 legitima apărare1048707 starea de necesitate1048707 icircndeplinirea unei activităţi impuse sau permise de lege1048707 icircndeplinirea ordinului superiorului1048707 exercitarea unui drept1048707 consimţămacircntul victimeiLegitima apărareLegitima apărare definită icircn art 44 Cod penal reprezintă o faptă săvacircrşită icircn scopul apărării vieţii integrităţii corporale a sănătăţii libertăţii onoarei sau bunurilor aceluia care exercită apărarea ale altei persoane sau icircn apărarea unui interes general obştesc icircmpotriva unui atac ilicit exercitat de o altă persoană faptă de apărare prin care se pricinuieşte atacatorului agresoruluio asemenea pagubăO persoană este considerată icircn legitimă apărare dacă fapta a fost săvacircrşită icircn următoarele condiţii- există un atac material direct imediat şi injust icircmpotriva persoanei care comite fapta- atacul să fie icircndreptat icircmpotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia ori icircmpotriva unui interes general- atacul să pună icircn pericol grav viaţa integritatea corporală drepturile celui atacat ori interesul public- apărarea celui care săvacircrşeşte fapta ilicită să fie proporţională cu ataculStarea de necesitateStarea de necesitate definită de art 45 alin 2 Cod penal presupune că fapta a fost săvacircrşită pentru a salva de la un

11

pericol iminent şi care nu putea fi icircnlăturat altfel viaţa integritatea corporală sau sănătatea autorului a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes publicFapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală lipsindu-i caracterul ilicit dacă a fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superioruluiExecutarea ordinului superiorului50 icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv iar modul de executare al ordinului nu este ilicitExercitarea unui dreptExercitarea unui drept icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său s-au creat anumite restracircngeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei alte persoaneDreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege icircn temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său sub sancţiunea recunoscută de lege icircn scopul valorificării unui interes personal direct născut şi actual legitim şi juridic protejat icircn acord cu interesulobştesc şi cu normele de convieţuire socialăExercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii- dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat icircn limitele sale interne respectiv potrivit scopului economic şi social icircn vederea căruia este recunoscut de lege astfel cum rezultă din prevederile art 3 alin 2 din Decretul nr 311954- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-credinţă conform dispoziţiilor art 57 din Constituţia Romacircniei şi art 970 alin 1 Cod civilDacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat

12

Icircn dreptul civil prin abuz de drept se icircnţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu icircncălcarea principiilor exercitării saleExercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci cacircnd dreptul nu este utilizat icircn vederea realizării finalităţii sale ci icircn intenţia de a păgubi o altă persoanăInstanţele judecătoreşti au decis că bdquodeşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile cacircnd ea este săvacircrşită cu permisiunea legii Este cert că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane Icircn acest sens exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut de art 21 din Constituţia Romacircniei nu poate fi calificată ca o faptă ilicitărdquoSancţiunea care intervine icircn cazul abuzului de drept constă icircn obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului săuConsimţămacircntul victimeiConsimţămacircntul victimei reprezintă o cauză care icircnlătură caracterul ilicit al faptei icircn măsura icircn care victima prejudiciului a fost de acord icircnainte de săvacircrşirea faptei ca autorul acesteia să acţioneze icircntr-un anumit mod deşi exista posibilitatea producerii unei pagube8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesarca icircntre fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate icircn sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciuCodul civil impune această cerinţă prin art 998-999 astfel potrivit art 998 răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul iar conform art 999 răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul

13

cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa saNecesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite icircn condiţiile icircn care caracterul ilicit al acesteia este dat de icircmprejurarea că prin ea a fost icircncălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criteriibull sistemul cauzalităţii necesare57 potrivit căruia cauza este fenomenul care precedacircnd efectul icircl provoacă icircn mod necesarbull sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile58 care consideră că fenomenul-cauză nu acţionează izolat ci este condiţionat de mai mulţi factori care nu produc icircn mod nemijlocit efectul dar icircl favorizează astfel icircncacirct aceste condiţii alcătuiesc icircmpreună cu icircmprejurarea cauzală o unitate indivizibilă icircn cadrul căreia ele ajung să dobacircndească prin interacţiune cu cauza un rol cauzal

Top of the Document

9 Vinovăţia91 NoţiuneVinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite icircn raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce92 Structura vinovăţieiVinovăţia este alcătuită icircn structura sa din doi factori- factorul intelectiv implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvacircrşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce- factorul volitiv care constă icircn actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite

93 Formele vinovăţieiCodul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei Dispoziţiile cuprinse icircn art 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei formele vinovăţiei şi modalităţile acestora

14

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

pericol iminent şi care nu putea fi icircnlăturat altfel viaţa integritatea corporală sau sănătatea autorului a altuia sau un bun important al său ori al altuia sau un interes publicFapta ilicită nu va declanşa răspunderea civilă delictuală lipsindu-i caracterul ilicit dacă a fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege sau a ordinului superioruluiExecutarea ordinului superiorului50 icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă a fost emis de organul competent emiterea ordinului s-a făcut cu respectarea formelor legale ordinul nu este vădit ilegal sau abuziv iar modul de executare al ordinului nu este ilicitExercitarea unui dreptExercitarea unui drept icircnlătură caracterul ilicit al faptei dacă prin exercitarea de către o persoană a prerogativelor conferite de lege dreptului său s-au creat anumite restracircngeri sau prejudicii dreptului subiectiv aparţinacircnd unei alte persoaneDreptul subiectiv a fost definit ca prerogativă conferită de lege icircn temeiul căreia titularul dreptului poate sau trebuie să desfăşoare o anumită conduită ori să ceară altora desfăşurarea unei conduite adecvate dreptului său sub sancţiunea recunoscută de lege icircn scopul valorificării unui interes personal direct născut şi actual legitim şi juridic protejat icircn acord cu interesulobştesc şi cu normele de convieţuire socialăExercitarea dreptului subiectiv civil este guvernată de două principii- dreptul subiectiv civil trebuie să fie exercitat icircn limitele sale interne respectiv potrivit scopului economic şi social icircn vederea căruia este recunoscut de lege astfel cum rezultă din prevederile art 3 alin 2 din Decretul nr 311954- dreptul subiectiv civil trebuie exercitat cu bună-credinţă conform dispoziţiilor art 57 din Constituţia Romacircniei şi art 970 alin 1 Cod civilDacă dreptul subiectiv este exercitat abuziv se va angaja răspunderea civilă delictuală a titularului pentru prejudiciile pe care le-a cauzat

12

Icircn dreptul civil prin abuz de drept se icircnţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu icircncălcarea principiilor exercitării saleExercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci cacircnd dreptul nu este utilizat icircn vederea realizării finalităţii sale ci icircn intenţia de a păgubi o altă persoanăInstanţele judecătoreşti au decis că bdquodeşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile cacircnd ea este săvacircrşită cu permisiunea legii Este cert că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane Icircn acest sens exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut de art 21 din Constituţia Romacircniei nu poate fi calificată ca o faptă ilicitărdquoSancţiunea care intervine icircn cazul abuzului de drept constă icircn obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului săuConsimţămacircntul victimeiConsimţămacircntul victimei reprezintă o cauză care icircnlătură caracterul ilicit al faptei icircn măsura icircn care victima prejudiciului a fost de acord icircnainte de săvacircrşirea faptei ca autorul acesteia să acţioneze icircntr-un anumit mod deşi exista posibilitatea producerii unei pagube8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesarca icircntre fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate icircn sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciuCodul civil impune această cerinţă prin art 998-999 astfel potrivit art 998 răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul iar conform art 999 răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul

13

cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa saNecesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite icircn condiţiile icircn care caracterul ilicit al acesteia este dat de icircmprejurarea că prin ea a fost icircncălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criteriibull sistemul cauzalităţii necesare57 potrivit căruia cauza este fenomenul care precedacircnd efectul icircl provoacă icircn mod necesarbull sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile58 care consideră că fenomenul-cauză nu acţionează izolat ci este condiţionat de mai mulţi factori care nu produc icircn mod nemijlocit efectul dar icircl favorizează astfel icircncacirct aceste condiţii alcătuiesc icircmpreună cu icircmprejurarea cauzală o unitate indivizibilă icircn cadrul căreia ele ajung să dobacircndească prin interacţiune cu cauza un rol cauzal

Top of the Document

9 Vinovăţia91 NoţiuneVinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite icircn raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce92 Structura vinovăţieiVinovăţia este alcătuită icircn structura sa din doi factori- factorul intelectiv implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvacircrşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce- factorul volitiv care constă icircn actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite

93 Formele vinovăţieiCodul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei Dispoziţiile cuprinse icircn art 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei formele vinovăţiei şi modalităţile acestora

14

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Icircn dreptul civil prin abuz de drept se icircnţelege exercitarea unui drept subiectiv civil cu icircncălcarea principiilor exercitării saleExercitarea unui drept va fi considerată abuzivă doar atunci cacircnd dreptul nu este utilizat icircn vederea realizării finalităţii sale ci icircn intenţia de a păgubi o altă persoanăInstanţele judecătoreşti au decis că bdquodeşi de natură a aduce prejudicii unui drept subiectiv fapta cauzatoare nu are caracter ilicit şi astfel nu se pune problema angajării unei răspunderi civile cacircnd ea este săvacircrşită cu permisiunea legii Este cert că cel ce exercită prerogativele pe care legea le recunoaşte dreptului său subiectiv nu poate fi considerat că acţionează ilicit chiar dacă prin exerciţiul normal al dreptului său aduce anumite atingeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei persoane Icircn acest sens exercitarea dreptului constituţional al liberului acces la justiţie prevăzut de art 21 din Constituţia Romacircniei nu poate fi calificată ca o faptă ilicitărdquoSancţiunea care intervine icircn cazul abuzului de drept constă icircn obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul de natură patrimonială sau morală cauzat prin exercitarea abuzivă a dreptului săuConsimţămacircntul victimeiConsimţămacircntul victimei reprezintă o cauză care icircnlătură caracterul ilicit al faptei icircn măsura icircn care victima prejudiciului a fost de acord icircnainte de săvacircrşirea faptei ca autorul acesteia să acţioneze icircntr-un anumit mod deşi exista posibilitatea producerii unei pagube8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciuPentru a fi angajată răspunderea unei persoane este necesarca icircntre fapta ilicită şi prejudiciu să existe un raport de cauzalitate icircn sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciuCodul civil impune această cerinţă prin art 998-999 astfel potrivit art 998 răspunderea este angajată pentru fapta omului care cauzează altuia prejudiciul iar conform art 999 răspunderea este angajată nu numai pentru prejudiciul

13

cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa saNecesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite icircn condiţiile icircn care caracterul ilicit al acesteia este dat de icircmprejurarea că prin ea a fost icircncălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criteriibull sistemul cauzalităţii necesare57 potrivit căruia cauza este fenomenul care precedacircnd efectul icircl provoacă icircn mod necesarbull sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile58 care consideră că fenomenul-cauză nu acţionează izolat ci este condiţionat de mai mulţi factori care nu produc icircn mod nemijlocit efectul dar icircl favorizează astfel icircncacirct aceste condiţii alcătuiesc icircmpreună cu icircmprejurarea cauzală o unitate indivizibilă icircn cadrul căreia ele ajung să dobacircndească prin interacţiune cu cauza un rol cauzal

Top of the Document

9 Vinovăţia91 NoţiuneVinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite icircn raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce92 Structura vinovăţieiVinovăţia este alcătuită icircn structura sa din doi factori- factorul intelectiv implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvacircrşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce- factorul volitiv care constă icircn actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite

93 Formele vinovăţieiCodul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei Dispoziţiile cuprinse icircn art 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei formele vinovăţiei şi modalităţile acestora

14

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

cauzat prin fapta sa dar şi de acela cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa saNecesitatea raportului de cauzalitate rezultă şi din definiţia faptei ilicite icircn condiţiile icircn care caracterul ilicit al acesteia este dat de icircmprejurarea că prin ea a fost icircncălcat dreptul obiectiv şi a fost cauza un prejudiciu dreptului subiectiv al persoanei Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse următoarele criteriibull sistemul cauzalităţii necesare57 potrivit căruia cauza este fenomenul care precedacircnd efectul icircl provoacă icircn mod necesarbull sistemul indivizibilităţii cauzei cu condiţiile58 care consideră că fenomenul-cauză nu acţionează izolat ci este condiţionat de mai mulţi factori care nu produc icircn mod nemijlocit efectul dar icircl favorizează astfel icircncacirct aceste condiţii alcătuiesc icircmpreună cu icircmprejurarea cauzală o unitate indivizibilă icircn cadrul căreia ele ajung să dobacircndească prin interacţiune cu cauza un rol cauzal

Top of the Document

9 Vinovăţia91 NoţiuneVinovăţia reprezintă atitudinea psihică a autorului faptei ilicite icircn raport de fapta respectivă şi faţă de urmările pe care aceasta le produce92 Structura vinovăţieiVinovăţia este alcătuită icircn structura sa din doi factori- factorul intelectiv implică un anumit nivel de cunoaştere a semnificaţiei sociale a faptei săvacircrşite şi a urmărilor pe care aceasta le produce- factorul volitiv care constă icircn actul de deliberare şi de decizie a autorului faptei ilicite

93 Formele vinovăţieiCodul penal stabileşte o reglementare juridică cu caracter general a vinovăţiei Dispoziţiile cuprinse icircn art 19 Cod penal stabilesc conţinutul vinovăţiei formele vinovăţiei şi modalităţile acestora

14

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Codul penal reglementează două forme de vinovăţie intenţia şi culpa Intenţia se poate prezenta icircn două modalităţi1) intenţie directă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui prin săvacircrşirea faptei2) intenţie indirectă cacircnd autorul prevede rezultatul faptei şi deşi nu-l urmăreşte acceptă posibilitatea producerii luiCulpa este de două feluri1) imprudenţa (uşurinţa) cacircnd autorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l acceptă socotind fără temei că el nu se va produce2) neglijenţa cacircnd autorul nu prevede rezultatul faptei sale deşi trebuia şi putea să-l prevadă4 Cauzele care icircnlătură vinovăţiaCauzele care icircnlătură vinovăţia61 sunt icircmprejurările care icircmpiedică atitudinea psihică a persoanei faţă de faptă şi urmările acesteia Aceste cauze suntbull fapta victimei icircnseşibull fapta unui terţ pentru care autorul nu este ţinut să răspundăbull cazul fortuitbull forţa majoră

Top of the Document

5 Capacitatea delictualăPentru a fi considerată răspunzătoare de propria sa faptă se cere ca persoana să aibă discernămacircntul faptelor sale adică să aibă capacitate delictuală Lipsa discernămacircntului echivalează cu absenţa factorului intelectiv respectiv a lipsei vinovăţieiAnaliza capacităţii delictuale impune prezentarea a trei situaţii posibile1) pentru minori prin lege se stabileşte o prezumţie legală de existenţă a discernămacircntului icircncepacircnd cu vacircrsta de 14 ani2) persoanele nepuse sub interdicţie care suferă de boli psihice care le afectează discernămacircntul icircn măsura icircn care au icircmplinit vacircrsta de 14 ani sunt prezumate că au capacitate delictuală

15

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

3) icircn cazul persoanelor puse sub interdicţie răspunderea va fi angajată numai dacă victima prejudiciului va reuşi să facă dovada că la momentul săvacircrşirii faptei ilicite interzisul a acţionat cu discernămacircnt

96 Proba condiţiilor răspunderii civile delictualePotrivit art 1169 Cod civil cel care face o propunere icircn faţa instanţei de judecată trebuie să o dovedească deci sarcina probei revine celui care face o afirmaţieProcesul civil fiind pornit de către reclamant prin introducerea cererii de chemare icircn judecată acesta trebuie să-şi dovedească pretenţia pe care a supus-o judecăţii (onus probandi incumbit actori)Referitor la proba condiţiilor răspunderii civile delictuale icircn raport de dispoziţiile art 1169 Cod civil victima prejudiciului va trebui să facă dovada existenţei prejudiciului a faptei ilicite a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu precum şi a vinovăţiei Fiind vorba de fapte juridice sub aspect probator este admis orice mijloc de probă inclusiv proba testimonială

Top of the Document

10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice Răspunderea civilă delictuală a persoanei juridice pentru fapta proprie a persoanei juridice va fi angajată ori de cacircte ori organele acesteia cu prilejul exercitării funcţiei ce le revine vor fi săvacircrşit o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciiAceastă formă de răspundere este reglementată prin următoarele acte normativebull Decretul nr 311954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridicebull Legea nr 311990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale cu modificările ulterioarebull Legea nr 151990 privind reorganizarea unităţilor economice icircn regii autonome şi societăţi comerciale cu modificările ulterioare

16

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

bull Ordonanţa Guvernului nr 262000 cu privire la asociaţii şi fundaţii modificată şi completată prin Legea nr 2462005Persoana juridică este ţinută răspunzătoare pentru faptele persoanelor fizice care intră icircn componenţa sa dar persoanele fizice sau juridice care compun organele persoanei juridice au o răspundere proprie pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii atacirct icircn raport cu persoana juridică cacirct şi cu victima prejudiciuluiVictima prejudiciului poate să cheme icircn judecată pentru plata de despăgubirindash persoana juridicăndash persoana juridică icircn solidar cu persoanele fizice care au acţionat icircn calitate de organe ale persoanei juridicendash persoanele fiziceIcircn situaţia icircn care persoana juridică a plătit victimei despăgubiri va avea posibilitatea să intenteze o acţiune icircn regres icircmpotriva persoanei fizice care compune organul de conducere

Top of the Document

RĂSPUNDEREA CIVILĂ DELICTUALĂ PENTRU FAPTA ALTEI PERSOANECodul civil icircn art 1000 reglementează trei forme de răspundere pentru fapta altuia1) răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art 1000 alin 2 Cod civil)2) răspunderea comitenţilor pentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţate (art 1000 alin 3 Cod civil)3) răspunderea institutorilor şi meşteşugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi sub supravegherea lor (art 1000 alin 4 Cod civil)Răspunderea pentru fapta altei persoane reprezintă o derogare de la principiul general conform căruia orice persoană răspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa faptăAceastă formă de răspundere civilă delictuală se fundamentează pe o prezumţie legală de culpă Aceasta icircnseamnă că icircn toate cazurile de răspundere pentru fapta

17

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

altuia icircn sarcina celui considerat responsabil operează o prezumţie legală de culpă care exonerează victima de obligaţia probei Prezumţia de culpă este relativă (juris tantum) icircn cazul părinţilor institutorilor şi meşteşugarilor şi absolută (juris et de jure) icircn cazulcomitenţilor

Top of the Document

1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori11 ReglementareConform art 1000 alin 2 Cod civil tatăl şi mama după moartea bărbatului sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dacircnşii iar alin 5 prevede că aceştia sunt exoneraţi de răspundere dacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn prezent textul din Codul civil este interpretat icircn acord cu dispoziţiile constituţionale care instituie egalitatea dintre bărbat şi femeie62 precum şi cu prevederile art 97 alin 1 din Codul familiei conform căruia ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi icircndatoriri faţă de copiii lor minori fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie din afara căsătoriei ori adoptaţiIcircn concluzie ambii părinţi răspund solidar dacă minorul a săvacircrşit o faptă prin care s-a produs un prejudiciu unei terţe persoane12 Fundamentarea răspunderii părinţilorFundamentarea răspunderii părinţilor are la bază exercitarea necorespunzătoare a icircndatoririlor legale ce le revin faţă de copii care din această cauză săvacircrşesc fapte ilicite cauzatoare de prejudiciiReferitor la această problemă icircn doctrină au fost formulate mai multe teoriibull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a copilului minorbull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de educare65

18

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

bull răspunderea părinţilor se icircntemeiază pe neicircndeplinirea obligaţiei de a creşte copilul astfel cum aceasta este reglementată icircn art 1001 alin 2 Codul familieiCodul civil stabileşte un sistem de prezumţii cu privire la răspunderea părinţilor cu scopul de a simplifica victimei sarcina probei Dacă victima prejudiciului face dovada laturii obiective a răspunderii civile respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite şi existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu icircn baza art 1000 alin 2 Cod civil se declanşează o triplă prezumţie de culpăbull prezumţia că icircn icircndeplinirea obligaţiilor părinteşti au existat abateri constacircnd icircn acţiuni sau inacţiuni ilicitebull prezumţia de culpă a părinţilor de obicei sub forma neglijenţeibull prezumţia de cauzalitate icircntre aceste abateri şi fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de copilul minor icircn sensul că neexercitarea icircndatoririlor părinteşti a făcut posibilă săvacircrşirea faptei

13 Domeniul de aplicare a dispoziţiilor art 1000 alin 2 Cod civilRăspunderea reglementată de art 1000 alin 2 Cod civil este aplicabilă următoarelor persoanebull părinţilor indiferent dacă filiaţia copilului este din căsătorie sau din afara căsătorieibull adoptatorilor icircn situaţia icircn care copilul este adoptat deoarece icircn acest caz drepturile şi icircndatoririle părinteşti trec de la părinţii fireşti la adoptator14 Condiţiile răspunderii părinţilor141 Condiţiile generaleCondiţiile generale privesc elementele răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi se analizează icircn persoana minorului deoarece acesta este autorul faptei ilicite pentru care părinţii sunt chemaţi să răspundă respectiv existenţa prejudiciului existenţa faptei ilicite existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciu vinovăţiaReferitor la vinovăţie nu se cere condiţia ca minorul să fi acţionat cu discernămacircnt adică cu vinovăţie

19

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

142 Condiţiile specialeRăspunderea părinţilor implică existenţa a două condiţii specialendash copilul să fie minorndash copilul să locuiască cu părinţii săiCopilul să fie minorReferitor la această condiţie prevederile art 1000 alin 2 Cod civil au icircn vedere că minoritatea trebuie să existe la momentul săvacircrşirii faptei ilicite Astfel părinţii sunt ţinuţi răspunzători chiar dacă icircntre timp copilul a icircmplinit vacircrsta de 18 aniPărinţii nu răspund icircn următoarele situaţiibull minorul a dobacircndit capacitate deplină de exerciţiu prin căsătorie Această situaţie se aplică femeii care se căsătoreşte la 16 ani sau chiar 15 ani dar icircn acest din urmă caz este necesară icircncuviinţarea primarului general al municipiului Bucureşti sau a preşedintelui Consiliului judeţean icircn raza teritorială a căruia domiciliază femeiabull pentru copilul major lipsit de discernămacircnt ca efect al alienaţiei ori debilităţii mintale fără deosebire cum este sau nu pus sub interdicţieCopilul să locuiască cu părinţii săiComunitatea de locuinţă a copilului cu părinţii săi rezultă din dispoziţiile art 1000 alin 2 Cod civil care se referă la copiii minori care locuiesc cu părinţiiDe regulă locuinţa copilului coincide cu domiciliul Sub acest aspect art 14 alin 1 din Decretul nr 311954 dispune că domiciliul legal al minorului este la părinţii săi iar atunci cacircnd părinţii nu au locuinţă comună domiciliul este la acela dintre părinţi la care copilul locuieşte statornicPotrivit art 100 Codul familiei copilul minor locuieşte cu părinţii săi Dacă părinţii nu locuiesc icircmpreună aceştia vor decide de comun acord la care dintre ei va locui copilul Icircn caz de neicircnţelegere icircntre părinţi instanţa judecătorească ascultacircnd autoritatea tutelară precum şi pe copil dacă acesta a icircmplinit vacircrsta de 10 ani va decide ţinacircnd seama de interesele copiluluiReferitor la cea de a doua condiţie specială prezintă interes nu domiciliul minorului ci locuinţa acestuia

20

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Răspunderea părinţilor se va angaja şi icircn acele situaţii icircn care nu este icircndeplinită condiţia comunităţii de locuinţă la data săvacircrşirii faptei prejudiciabile de către minor deoarece fundamentarea acestei forme de răspundere este icircnsăşi icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor părinteşti Asemenea situaţii pot să apară icircn următoarele cazuribull minorul a părăsit locuinţa părinţilor fără acordul acestorabull minorul se află temporar la rude sau prietenibull minorul se află internat icircn spitalbull minorul a fugit dintr-o şcoală specială de muncă şi reeducareicircn care se afla internatIcircn cazul icircn care minorul a fost icircncredinţat unuia dintre părinţi printr-o hotăracircre judecătorească va răspunde numai părintele căruia i-a fost icircncredinţat copilul deoarece numai acest părinte exercită drepturile şi icircndatoririle părinteşti faţă de minor (art 43 şi 65 Codul familiei)15 Icircnlăturarea prezumţiilor stabilite privind răspunderea părinţilorConform art 1199 Cod civil prezumţiile sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscutPrezumţiile legale sunt stabilite prin norme juridice care nu pot fi interpretate extensiv şi pot fi absolute sau relativePrezumţiile legale absolute sunt acelea icircmpotriva cărora icircn principiu nu este permisă dovada contrară iar prezumţiile legale relative sunt acelea icircmpotriva cărora se poate face proba contrarăPotrivit art 1000 alin 5 Cod civil părinţii sunt apăraţi de răspundere dacă probează că n-au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilIcircn raport de această prevedere legală icircn doctrină şi jurisprudenţăs-a afirmat că prezumţia de culpă a părinţilor este o prezumţie legală relativă deoarece poate fi răsturnată prin probă contrarăObiectul probei contare trebuie să icircl constituie faptul că părinţii şi-au icircndeplinit icircn mod ireproşabil icircndatoririle ce le reveneau că nu se poate reţine un raport de cauzalitate

21

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

icircntre fapta lor ndash ca părinţi ce nu şi-au făcut datoria faţă de copilul minor ndash şi fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvacircrşită de minor16 Efectele răspunderii părinţilorDacă sunt icircndeplinite condiţiile generale şi speciale ale acestei forme de răspundere părinţii vor fi ţinuţi să răspundă integral faţă de victima prejudiciului cauzat de minorIcircn situaţia icircn care minorul nu are discernămacircnt vor răspunde numai părinţiiDacă la momentul săvacircrşirii faptei minorul a acţionat cu discernămacircnt victima are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe minorbull să-i cheme icircn judecată pe părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi ambii părinţibull să cheme icircn judecată minorul şi unul dintre părinţiDacă minorul este chemat icircn judecată el va răspunde icircn temeiul art 998-999 Cod civil pentru fapta proprieIcircn măsura icircn care părinţii au plătit victimei despăgubirile datorate pentru fapta săvacircrşită de minorul cu discernămacircnt vor avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva minorului recuperacircnd ce au plătit pentru minorDacă un părinte a plătit integral despăgubirea acesta are o acţiune icircn regres icircmpotriva celuilalt părinte acţiunea divizibilă pentru jumătate din suma plătită deoarece obligaţia de plată a părinţilor este o obligaţie solidară

Top of the Document

2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor21 Reglementarea legalăPotrivit art 1000 alin 3 Cod civil comitenţii răspund de prejudiciul cauzat de prepuşii lor icircn funcţiile icircncredinţateSpre deosebire de părinţi institutori şi artizani comitenţii nu sunt exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabil deoarece nu sunt menţionaţi icircn alin 5 al art 1000 Cod civil icircn categoria persoanelor care pot fi exonerate de răspundere22 Domeniul de aplicare al art 1000 alin 3 Cod civil

22

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Analiza domeniului de aplicare a răspunderii comitentului pentru fapta prepusului porneşte de la ideea că nu există o definiţie a termenilor de comitent şi prepusPentru ca o persoană să aibă calitatea de comitent icircn raport cu altă persoană icircntre cele două persoane trebuie să existe un raport de subordonare icircn care prepusul se află icircn subordinea comitentului Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepuşenieCondiţia raportului de subordonare este icircndeplinită icircn toate cazurile icircn care pe baza acordului de voinţă dintre ele o persoană fizică sau juridică a icircncredinţat unei persoane fizice o anumită icircnsărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucţiuni a icircndruma şi controla activitatea prepusuluiIzvoarele raportului de prepuşenie sunt variatebull contractul individual de muncă71bull calitatea de membru al unei organizaţii cooperatistebull contractul de mandat dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a mandatarului faţă de mandantbull contractul de antrepriză dacă din conţinutul său rezultă o subordonare foarte strictă a antreprenorului faţă de beneficiarul lucrării23 Fundamentarea răspunderii comitentului pentru fapta prepusuluiPentru fundamentarea răspunderii comitentului icircn doctrină şi jurisprudenţă au fost propuse mai multe teorii bull teoria prezumţiei legale de culpă conform căreia răspundereacomitentului se icircntemeiază pe o culpă icircn alegerea prepusului ndash culpa in eligendo ndash ori pe culpa icircn supravegherea prepusului ndash culpa in vigilendo teorie ce nu poate fi aplicată icircn ipoteza icircn care alegerea prepusului se face prin concursbull teoria riscului potrivit căreia cel ce profită de activitatea prepusului trebuie să-şi asume şi riscurile care decurg din această activitate teorie criticată pentru că nu explică dreptul comitentului de a formula acţiunea icircn regres icircmpotriva prepusului pentru a obţine restituirea despăgubirilor plătite victimei

23

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

bull teoria potrivit căreia culpa prepusului este culpa comitentului avacircnd drept argument faptul că prepusul acţionează ca un mandatar al comitentului Principalele critici aduse acestei teorii se referă la faptul că răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altei persoane şi nu pentru propria faptă precum şi că reprezentarea este valabilă numai icircn materia actelor juridice nu şi a faptelor juridicebull teoria garanţei comitentului faţă de victima faptului prejudiciabil bazată pe o prezumţie absolută de culpă garanţie care rezultă din faptul că icircn temeiul raportului de prepuşenie comitentul exercită supravegherea icircndrumarea şi controlul activităţii prepusuluiIcircn doctrină şi jurisprudenţă este acceptată şi constituie opinia dominantă teoria garanţiei

24 Condiţiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului241 Condiţii generaleCondiţiile generale ale răspunderii comitentului sunt condiţiile răspunderii pentru fapta proprie şi trebuie să fie icircndeplinite de prepusbull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite săvacircrşite de prepusbull raportul de cauzalitate icircntre fapta ilicită şi prejudiciubull vinovăţia prepusului242 Condiţii specialeAlături de condiţiile generale pentru angajarea răspunderii comitentului se cer icircntrunite două condiţii specialebull existenţa raportului de prepuşenie la data săvacircrşirii faptei ilicitebull săvacircrşirea faptei ilicite de către prepus icircn funcţiile ce i-au fost icircncredinţate de comitentReferitor la cea de a doua condiţie specială se impun următoarele precizărindash comitentul nu va răspunde icircn cazurile icircn care prepusul a săvacircrşit o faptă ilicită care nu are legătură cu exerciţiul

24

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

funcţiei icircncredinţate76 (de exemplu fapta prejudiciabilă a fost săvacircrşită icircn timpul concediului de odihnă)ndash comitentul nu răspunde dacă victima a cunoscut faptul că prepusul acţionează icircn interesul său propriu sau cu depăşirea atribuţiilor ce decurg din funcţia icircncredinţată şi nici atunci cacircnd activitatea prepusului a ieşit de sub controlul exercitat de comitentIcircn practica instanţelor judecătoreşti s-a reţinut că una dintre condiţiile prevăzute de art 1000 alin 3 Cod civil pentru angajarea răspunderii comitentului constă icircn aceea ca fapta prepusului să fi fost săvacircrşită icircn icircndeplinirea funcţiilor care i-au fost icircncredinţate acestuia din urmă Fapta săvacircrşită de un salariat cu ocazia unui transport icircn interesul unităţii la care este angajat icircndeplineşte această cerinţă chiar dacă acesta nu a respectattraseul stabilit icircn foaia de parcurs Icircn consecinţă este antrenată răspunderea unităţii pentru prejudiciul creat de prepusul său icircn aceste condiţii25 Efectele răspunderii comitentului pentru fapta prepusului251 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi victima prejudiciuluiVictima prejudiciului are următoarele posibilităţibull să-l cheme icircn judecată pe comitent pentru a se despăgubi icircn temeiul art 1000 alin 3 Cod civilbull să-l cheme icircn judecată pe prepus icircn temeiul art 998-999 Cod civilbull să cheme icircn judecată comitentul şi prepusul pentru a fi obligaţi icircn solidar la plata despăgubirilorPentru a se exonera de răspundere comitentul poate invoca numai acele icircmprejurări care erau de natură să icircnlăture răspunderea pentru fapta proprie a prepusului252 Efectele răspunderii comitentului icircn raporturile dintre comitent şi prepusDacă comitentul a acoperit prejudiciul va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva prepusului care este autorul faptei ilicite deoarecendash răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia şi nu o răspundere pentru fapta proprie

25

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

ndash răspunderea comitentului reprezintă o garanţie pentru victimăndash prejudiciul trebuie să fie acoperit de cel care l-a produs adică de prepusIcircn practica judiciară78 s-a reţinut faptul că unitatea comitentă nu are icircn raporturile cu prepusul persoana icircncadrată icircn muncă poziţia unui codebitor solidar Dispoziţiile art 1052 şi 1053 Cod civil potrivit cărora obligaţia solidară se icircmparte de drept icircntre debitori codebitorul solidar care a plătit debitul neputacircnd pretinde de la fiecare codebitor decacirct partea acestuianu sunt aplicabile icircn raporturile dintre comitent şi prepus Aşa fiind calitatea comitentului de garant icirci dă dreptul după despăgubirea victimei să se icircntoarcă icircmpotriva prepusului său pentru icircntreaga sumă plătită26 Corelaţia dintre răspunderea părinţilor şi răspunderea minoruluiDacă prepusul este un minor şi săvacircrşeşte icircn funcţiile icircncredinţate o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii răspunderea părinţilor va fi icircnlăturată de răspunderea comitentului

Top of the Document

3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor31 Reglementarea legalăPotrivit dispoziţiilor art 1000 alin 4 Cod civil institutorii şi artizanii sunt responsabili de prejudiciul cauzat de elevii şi ucenicii lor icircn tot timpul ce se găsesc sub a lor priveghereCa şi părinţii ei se pot exonera de răspundere bdquodacă probează că nu au putut icircmpiedica faptul prejudiciabilrdquo (conform art 1000 alin 5)32 Domeniul de aplicarePentru aplicarea prevederilor art 1000 alin 4 din Codul civil doctrina a considerat necesar să se dea o definiţie clară şi cuprinzătoare tuturor termenilor icircntacirclniţi icircn acest articolInstitutorii sunt cei care dau instrucţiuni şi asigură supravegherea

26

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Icircn această categorie sunt incluşi educatorii din icircnvăţămacircntul preşcolar icircnvăţătorii din icircnvăţămacircntul primar profesorii din cel gimnazial liceal profesional ori tehnic Aceste prevederi nu se pot aplica cadrelor didactice din icircnvăţămacircntul superior sau persoanelor ce administrează activitatea căminelor studenţeştiLiteratura juridică actuală foloseşte ca icircnlocuitor al cuvacircntului bdquoinstitutorrdquo termenul generic de bdquoprofesorrdquo Icircn cadrul acestuia s-au inclus ca urmare a constatărilor practice judiciare pedagogii din internatele de elevi şi supraveghetorii din taberele şi coloniile de vacanţă din instituţiile de reeducare sau ocrotire pentru copiii lipsiţi de icircngrijire părinteascăIcircn literatură şi practică au existat controverse icircn legătură cu posibilitatea ca unitatea de icircnvăţămacircnt să fie obligată la reparaţie icircmpreună sau icircn locul profesorului pentru prejudiciul cauzat de elevii din interiorul eiMajoritatea autorilor icircnsă au statuat faptul că numai o persoană fizică poate fi trasă la răspundere icircn speţă profesorul iar nu persoana juridică reprezentată de o instituţie şcolară inspectorat judeţean de icircnvăţămacircnt sau chiar Ministerul Educaţiei şi CercetăriiArtizanii care icircn doctrină mai sunt numiţi şi meşteşugari sunt persoane care primesc spre pregătire ucenicii pentru a se forma profesional Aceştia sunt ţinuţi icircn temeiul obligaţiilor de serviciu la supravegherea ucenicilorArtizanii icircn sensul articolului 1000 alin 4 pot fi atacirct meşteşugarii individuali particulari cacirct şi unităţile de pregătire practică ce ţin de regiile autonome sau de societăţile comercialeCa şi icircn cazul institutorilor răspunderea pentru fapta prejudiciabilăsăvacircrşită de ucenic revine persoanei fizice meşteşugarului care vine icircn contact direct cu ucenicul şi deci are obligaţia de a-l instrui şi supravegheaElevii sunt persoanele care fac parte dintr-o unitate şcolară aflată icircn subordinea Ministerului Educaţiei şi Cercetării sau a altui organism central abilitat

27

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Ucenicii sunt persoane care spre deosebire de elevi prin activitatea depusă contribuie atacirct la icircnsuşirea unei meserii cacirct şi la sporirea profitului meseriaşului care foloseşte lucrările practice executate de ei icircn scopuri exclusiv personaleDe asemenea ei nu se pot identifica cu funcţionarii şi muncitorii obişnuiţi din cauza faptului că sunt beneficiarii unor icircndatoriri de instruire şi supraveghere Ei dobacircndesc aptitudinile necesare unei meserii sub icircndrumarea unei persoane fizice sau juridice calificată drept artizanO controversă ivită icircn literatura şi practica judiciară este cea referitoare la vacircrsta pe care trebuie să o aibă ucenicul sau elevul pentru a atrage răspunderea artizanului sau institutoruluiO primă opinie are icircn vedere faptul că icircn art 1000 alin 2 Cod civil făcacircndu-se trimitere la răspunderea părinţilor se prevede expres condiţia minorităţii copiilorS-a considerat astfel că articolul 1000 alin 4 Cod civil menţionează generic termenii de elev şi ucenic şi ca urmare bdquoarticolul 1000 alin 4 Cod civil trebuie să fie aplicat indiferent de vacircrsta autorului deşi este greu de admis o răspundere mai largă pentru persoane străine decacirct pentru părinţirdquoCealaltă teză icircn care sunt cuprinse opiniile celor mai mulţi dintre autori consideră că institutorii sau artizanii sunt pasibili de răspundere numai icircn cazul icircn care fapta păgubitoare a fost săvacircrşită de elevi sau ucenici minoriIcircn susţinerea acestei teze s-au folosit mai multe argumente astfel calitatea de elev ori ucenic este identificată cu minoritatea prezumţia relativă de răspundere a artizanilor şi institutorilor icircşi are temeiul icircn icircndatorirea de supraveghere astfel că bdquonumai minorii au a fi supravegheaţirdquo şi faptul că ar fi nedrept ca institutorii şi artizanii să fie bdquoicircmpovăraţi cu o prezumţie derăspundere mai icircntinsă decacirct cea a părinţilorrdquoUn alt argument formulat rezultă din icircnsăşi analiza alin 4 al art 1000 Astfel la momentul adoptării Codului civil termenul de bdquoinstitutorirdquo se referea la icircnvăţătorii icircncadraţi icircn

28

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

ciclul primar al icircnvăţămacircntului unde se icircntacirclnesc numai elevi minoriPrin aplicarea acestui alineat şi altor cadre didactice din cicluri superioare primului (gimnazial liceal) practica judiciară nu a dorit extinderea limitei de vacircrstă a elevilor peste cea a minorităţiiCacirct priveşte ucenicii la acea dată ei nu puteau fi decacirct minori conform legii majoratul icircncepacircnd cu vacircrsta de 21 de ani83Practica judiciară a statuat faptul că alin 4 al art 1000 se referă exclusiv la pagubele provocate de elev ori ucenic altei persoane nefiind vorba deci de prejudiciile cauzate elevului sau ucenicului pe perioada cacirct se află sub supravegherea institutorului sau artizanului Icircn acest din urmă caz se poate invoca obligaţia de reparare a prejudiciului conform articolelor 998-999Cod civil numai atunci cacircnd se va dovedi legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a institutorului sau artizanului şi paguba pricinuită elevului sau ucenicului33 Fundamentarea răspunderii institutorilor şi artizanilorFundamentarea acestei forme de răspundere rezultă din icircnsăşi formularea art 1000 alin 4 Cod civil care priveşte elevii şi ucenicii care se află sub bdquosupraveghereardquo institutorilor şi artizanilorArt 1000 alin 4 Cod civil stabileşte o triplă prezumţie dedusă din fapta ilicită cauzatoare de prejudicii comisă de elev sau ucenic1048707 prezumţia că icircndatorirea de supraveghere nu a fost icircndeplinită icircn mod corespunzător1048707 prezumţia de cauzalitate dintre neicircndeplinirea acestei icircndatoriri şi săvacircrşirea de către elev sau ucenic a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii1048707 prezumţia vinei (culpei) institutorului sau artizanului icircn icircndeplinirea necorespunzătoare a icircndatoririlor ce icirci reveneau34 Condiţiile răspunderii institutorilor şi artizanilor341 Condiţii generale

29

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Pentru angajarea răspunderii institutorilor şi artizanilor conform articolului 1000 alin 4 Cod civil reclamantul trebuie să probeze condiţiile răspunderii pentru fapta propriebull existenţa prejudiciuluibull existenţa faptei ilicite a elevului sau uceniculuibull existenţa raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciubull existenţa vinovăţiei elevului sau ucenicului Icircn opinia celor mai mulţi dintre autori existenţa acestei din urmă condiţiinu este necesară Răspunderea va fi angajată şi icircn cazul icircn care nu se face dovada capacităţii delictuale a elevului cacircnd acesta era lipsit de discernămacircnt ori avea un discernămacircnt diminuat icircn această situaţie supravegherea trebuind să fie mai strictăIcircn momentul icircn care reclamantul a probat aceste condiţii generale el nu va fi nevoit să facă dovada şi a condiţiilor pe care se fundamentează răspunderea pentru că după cum am văzut acestea sunt prezumate de lege Iar cum aceste prezumţii sunt relative conform art 1000 alin 5 Cod civil cel chemat să răspundă va putea face dovada că deşi a acţionat cu maximumde diligenţă fapta prejudiciabilă nu a putut fi prevenităCa urmare a icircnlăturării acestei prezumţii va putea fi angajată răspunderea părinţilor pentru copilul minor342 Condiţiile speciale ale răspunderii institutorilor şi artizanilorPentru ca institutorii şi artizanii să poată să răspundă icircn baza art 1000 alin 4 se mai cer icircndeplinite icircncă două condiţiibull cel ce a cauzat prejudiciul să aibă calitatea de elev ori ucenic şi să fie minorbull fapta ilicită cauzatoare de prejudicii să fi fost săvacircrşită icircn timp ce elevul sau ucenicul se afla sau trebuia să se afle sub supravegherea insitutorului ori artizanuluiIcircn practica judiciară au apărut icircnsă cazuri icircn care deşi elevul sau ucenicul trebuia să fie sub supravegherea institutorului sau artizanului icircn fapt el nu se găsea sub această supraveghere

30

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Instanţa a hotăracirct icircn acest caz că deşi elevul ori ucenicul nu se afla icircn fapt sub supravegherea sa artizanul sau institutorul va putea fi tras la răspundere atunci cacircnd prin fapte omisive sau comisive contrare icircndatoririlor legale ce icirci incumbau a favorizat sustragerea de sub supraveghere86

(exemplu clasic este acela al profesorului care lipseşte sau icircntacircrzie de la cursuri permiţacircndprin aceasta să se săvacircrşească o faptă ilicită producătoare de prejudicii)Institutorul sau artizanul se va putea icircnsă exonera de răspundere dacă va dovedi că elevul sau ucenicul s-a sustras supravegherii acesta neavacircnd posibilitatea de a icircmpiedica săvacircrşirea faptei prejudiciabileIcircn final hotăracircrea judecătorească va trebui să constate faptul că institutorului sau artizanului nu i se poate imputa vreo vină icircn supraveghere35 Efectele răspunderii institutorilor şi artizanilorIcircn măsura icircn care toate condiţiile generale şi speciale sunt icircndeplinite institutorul sau artizanul va fi obligat să presteze o reparaţie integrală a prejudiciului Reclamantul are icircnsă posibilitatea să cheme icircn justiţiendash pe elev ori ucenicndash pe elev ori ucenic şi institutor şi artizan icircmpreunăAceştia sunt răspunzători in solidum faţă de victimă Icircn cazul icircn care institutorul sau artizanul va dovedi faptul că deşi şi-a icircndeplinit icircndatorirea de supraveghere nu a putut preveni săvacircrşirea faptei prejudiciabile se va putea atrage icircn subsidiar răspunderea părinţilor invocacircnd ca motiv neicircndeplinirea sau icircndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiei de a asigura educaţia copilului minor87Pentru toate situaţiile icircn care institutorul sau artizanul a plătit integral despăgubirea victimei acesta are o acţiune icircn regres contra elevului sau ucenicului pentru a cărui faptă personală a răspuns Icircn aceste cazuri art 1000 alin 4 Cod civil funcţionează ca o garanţie pentru victimă iar acţiunea icircn regres se exercită conform art 998-999 Cod civil şi icircşi are temeiul icircn efectele subrogaţiei legale prin plata creditoruluiAcţiunea icircn regres are ca principiu repararea integrală a prejudiciului astfel că autorul direct al faptei păgubitoare va

31

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

fi obligat să icircnmacircneze institutorului sau artizanului icircntreaga despăgubire pe care acesta a fost nevoit să o plătească victimei

Top of the Document

1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale11 Reglementarea legalăPotrivit art 1001 Cod civil proprietarul unui animal sau acela care se serveşte de dacircnsul icircn cursul serviciului este responsabil de prejudiciul cauzat de animal sau că animalul se află sub paza sa sau că a scăpatOrdonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 55200288 aprobată cu modificări prin Legea nr 60200389 icircn art 4 prevede că proprietarii de cacircini prevăzuţi la art 1 au obligaţia să depună la sediul poliţiei icircn a cărei rază este situat imobilul icircn care este deţinut cacircinele o adeverinţă icircn fotocopie eliberată de Asociaţia Chinologică Romacircnă afiliată la Federaţia Chinologică Internaţională din care să rezulte icircncadrarea cacircinelui icircn categoriileprevăzute la art 1 precum şi o declaraţie pe propria răspundere cuprinzacircnd printre alte date existenţa unei asigurări de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse de cacircinii prevăzuţi la art 1 lita Art 1 din OUG nr 552002 prevede că prin cacircini periculoşi se icircnţelege cacircinii aparţinacircnd următoarelor rase grupate icircn două categorii după cum urmeazăa) categoria I cacircinii de luptă şi de atac asimilaţi prin caracterele morfologice cu cacircini de tipul Pit Bull Boerbul Bandog şi metişii lorb) categoria a II-a cacircinii din rasele American Staffordshire Terrier Tosa Rottweiller Dog Argentinian Mastino Napolitano Fila Brazileiro Mastiff Ciobănesc Caucazian Cane Corso şi metişii lor12 Domeniul de aplicare

32

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Domeniul de aplicare al acestei forme de răspundere implică determinarea persoanelor care sunt chemate să răspundă precum şi a animalelor pentru care a fost instituită această răspundereReferitor la persoanele care sunt chemate să răspundă conform art 1001 Cod civil răspunderea revine persoanei care exercită paza juridică a animalului la momentul producerii prejudiciuluiPrin pază juridică se icircnţelege dreptul pe care icircl are o persoană de a se folosi icircn interes propriu de animalul respectiv ceea ce presupune prerogativa de comandă şi supraveghere a animaluluiPaza juridică se prezumă că aparţine proprietarului pacircnă la proba contrară precum şi persoana cărei proprietarul i-a transmis paza juridică cum ar fi uzufructuarul chiriaşul comodatarulIcircn practica instanţelor judecătoreşti91 s-a reţinut că icircn raport cu dispoziţiile art 1001 Cod civil persoanele care sunt ţinute a răspunde pentru prejudiciul produs de animale sunt acelea care aveau paza juridică icircn momentul producerii pagubeiDacă animalul aparţine icircn coproprietate mai multor titularii aceştia au paza juridică care atrage răspunderea solidară pentru prejudiciul cauzat de animalIcircntr-o altă cauză avacircnd ca obiect acţiunea icircn despăgubiri formulată de proprietarul unui autoturism avariat de cacircinele pacircracirctului instanţa a admis acţiunea cu motivarea că bdquoicircn situaţia icircn care cacircinele pacircracirctului scăpat de sub supraveghere a produs un prejudiciu reclamantului răspunderea civilă delictuală a pacircracirctului este antrenată icircn condiţiile art 1001 Cod civil potrivitcărora proprietarul unui animal răspunde pentru prejudiciul cauzat de acesta fie că animalul se află icircn paza sa fie că a scăpatrdquo92

Paza juridică nu se confundă cu paza materială deoarece aceasta din urmă presupune doar un contact material cu animalulAu paza materială a animalului ciobanul văcarul zootehnicianul

33

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Cu privire la animalele pentru care se aplică dispoziţiile art 1001 Cod civil răspunderea se va angaja pentru prejudiciile cauzate de- animalele domestice- animalele sălbatice aflate icircn captivitate (grădini zoologice circuri) - animalele sălbatice din rezervaţii şi parcuri de vacircnătoarePentru animalele sălbatice care se găsesc icircn stare de libertate nu sunt aplicabile dispoziţiile art 1001 Cod civil Pentru acestea există Legea nr 103199694 care icircn art 15 alin 2 prevede că răspunderea civilă pentru cauzele provocate de vacircnat revine gestionarului fondului de vacircnătoare iar pentru cele cauzate de vacircnatul din speciile strict protejate autorităţii publicecentrale care răspunde de silvicultură icircn măsura icircn care nu şi-au icircndeplinit obligaţiile privind prevenirea şi limitarea acestora Icircn acest caz este vorba de o răspundere pentru fapta proprie icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil şi nu o răspundere pentru prejudiciul cauzat de animal icircn temeiul art 1001 Cod civil13 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animalePentru fundamentarea acestei forme de răspundere icircn doctrină s-au formulat trei opinii1 fundamentarea răspunderii pe ideea de risc icircn sensul că cel care beneficiază de foloasele de pe urma unui animal trebuie să suporte şi consecinţele negative produse de acesta2 fundamentarea răspunderii pe ideea unei prezumţii de culpă icircn supravegherea animalului 3 fundamentarea răspunderii pe ideea de garanţie pe care paznicul juridic trebuie să o asigure terţilor14 Condiţiile răspunderii pentru fapta animaluluiPentru angajarea răspunderii victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de către animal precum şi a faptului că la momentul producerii prejudiciului animalul se afla icircn paza juridică a persoanei de la care se pretind despăgubiri

34

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Paznicul juridic se poate exonera de răspundere dacă va dovedi că prejudiciul s-a produs datorită faptei victimei icircnseşi faptei unei terţe persoane pentru care nu este ţinut să răspundă sau unui caz de forţă majorăRăspunderea pentru fapta animalelor este condiţionată de icircmprejurarea că la producerea rezultatului păgubitor animalul a participat activ iar participarea acestuia să icircmbrace caracterul unei fapte distincte cu forţă cauzală proprieRăspunderea paznicului juridic are un caracter obiectiv şi se justifică nu prin conduita sa culpabilă ci prin existenţa raportului de cauzalitate icircntre fapta animalului aflat sub paza sa şi prejudiciul cauzat persoanei vătămate15 Efectele răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animaleVictima prejudiciului produs de animal are dreptul să solicite despăgubiri- de la cel care are paza juridică a animalului icircn temeiul art 1001 Cod civil- de la cel care are paza materială a animalului icircn temeiul art 998-999 Cod civilPaznicul juridic al animalului dacă a plătit despăgubirile poate formula acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircn temeiul art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document2 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului21 Reglementarea legalăConform art 1002 Cod civil proprietarul unui edificiu este responsabil de prejudiciul cauzat prin ruina edificiului cacircnd ruina este urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţie22 Domeniul de aplicareDeterminarea domeniului de aplicare al răspunderii instituite prin art 1002 Cod civil impune prezentarea următoarelor noţiuni98bull edificiubull noţiunea de ruină a edificiuluibull lipsa de icircntreţinere a edificiului

35

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

bull viciu de construcţiebull persoana răspunzătoarePrin edificiu se icircnţelege orice construcţie realizată de om prin asamblarea trainică a unor materiale care prin icircncorporarea lor icircn sol sau la altă construcţie devine icircn mod durabil un imobil prin natura saRuina edificiului reprezintă dăracircmarea completă sau parţială a edificiului dezagregarea materialului căderea unei părţi desprinderea unor elemente de construcţieRuina edificiului trebuie să fie urmarea lipsei de icircntreţinere sau a unui viciu de construcţieRăspunderea pentru ruina edificiului aparţine proprietarului din momentul cauzării prejudiciului chiar dacă imobilul forma obiectul unui contract de locaţiunea sau comodat ori era supus unui uzufructDacă imobilul este icircn proprietate comună coproprietarii răspund solidar iar dacă există un drept de superficie răspunde superficiarul care are calitatea de proprietar al construcţiei23 Fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiIcircn legătură cu fundamentarea răspunderii pentru ruina edificiuluiicircn doctrină şi jurisprudenţă au fost formulate două teorii- teoria răspunderii subiective101 potrivit căreia la baza răspunderii se află o prezumţie de culpă datorată lipsei de icircntreţinere sau unui viciu deconstrucţie- teoria răspunderii obiective102 conform căreia răspunderea se icircntemeiază pe ideea unei obligaţii legale de garanţie pe care proprietarul edificiului o datorează terţilor independentă de orice culpă din partea proprietarului24 Condiţiile răspunderiiPentru a fi angajată răspunderea proprietarului sau a superficiaruluiicircn baza art 1002 Cod civil victima trebuie să dovedească următoarele condiţii1048707 existenţa prejudiciului1048707 existenţa faptei ilicite care constă icircn ruina edificiului

36

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

1048707 existenţa raportului de cauzalitate icircntre prejudiciu şi ruina edificiului1048707 icircmprejurarea că ruina edificiului este determinată de lipsa de icircntreţinere sau de un viciu de construcţieProprietarul sau superficiarul nu vor putea icircnlătura aplicarea răspunderii dovedind faptul că au luat toate măsurile de icircntreţinere a edificiului sau de prevenire a viciilor construcţiei dar se pot exonera de răspundere dacă vor dovedi existenţa uneia dintre următoarele cauze1048707 fapta victimei1048707 fapta unui terţ pentru care proprietarul sau superficiarul nu sunt ţinuţi să răspundă1048707 forţa majoră25 Efectele răspunderiiDacă sunt icircndeplinite condiţiile prevăzute de art 1002 Cod civil proprietarul sau superficiarul vor fi obligaţi să plătească victimei despăgubiriIcircn cazul icircn care ruina edificiului se datorează altei persoane proprietarul sau superficiarul vor recupera despăgubirile plătite victimei printr-o acţiune icircn regresAcţiunea icircn regres se va intenta după caz icircmpotriva următoarelor persoane- uzufructuarului sau locatarului care nu au efectuat reparaţiile ce cădeau icircn sarcina lor- constructorului sau proiectantului dacă ruina edificiului a fost determinată de un viciu de construcţie- vacircnzătorului de la care a fost cumpărat imobilul deoarece vacircnzătorul are obligaţia să-l garanteze pe cumpărător pentru viciile ascunse ale lucrului104

Acţiunea icircn regres se va icircntemeia pe contractul icircncheiat icircntre proprietar şi persoana culpabilă iar icircn lipsa unui contract pe răspunderea pentru fapta proprie conform art 998 ndash 999 Cod civil

Top of the Document

3 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general31 Reglementarea legală

37

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general este reglementată icircn art 1000 alin 1 Cod civil care prevede că bdquosuntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligaţi a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastrărdquoArt 1000 alin 1 din Codul civil romacircn reproduce prevederile cuprinse icircn art 1384 din Codul civil francezIniţial icircn doctrina şi jurisprudenţa franceză precum şi a altor state care au recepţionat Codul civil francez de la 1804 pacircnă aproape de sfacircrşitul secolului al XIX-lea s-a recunoscut icircn unanimitate că acest alineat din cod nu constituie decacirct o enunţare a cazurilor de răspundere pentru prejudiciile cauzate de animale şi ruina edificiului reglementate icircn textele subsecventeUlterior jurisprudenţa franceză a admis principiul general al responsabilităţii pentru prejudiciile cauzate de lucrurile neicircnsufleţite aflate icircn paza cuiva avacircnd icircn vedere lucrările adepţilor teoriei riscului a unei responsabilităţi obiective Doctrina franceză105 modernă a recunoscut aplicarea textului icircn discuţie nu numai lucrurilor mobile ci şi imobilelor nu numai lucrurilorrdquopericuloaserdquo dar şi a celor care nu sunt periculoase lucrurilor acţionate de macircna omului şi lucrurilor dotate cu un dinamism propriu ori atunci cacircnd paguba este produsă de viciul lucrului lucrurilor aflate icircn mişcare şi lucrurilor aflate icircn staţionareIcircn ţara noastră răspunderea icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil a fost pentru prima dată aplicată icircn decizia din 13 februarie 1907 a Curţii de Apel din Bucureşti prin care s-a abandonat sistemul clasic al culpei aquiliene acesta fiind icircnlocuit cu o prezumţie de culpă rezultacircnd din lipsa de pază a lucrului precum şi icircn decizia din 1 decembrie 1907 a TribunaluluiIaşi107care depăşind chiar soluţiile admise la acea dată icircn jurisprudenţa franceză constată icircn art 1000 alin 1 Cod civil o prezumţie absolută de culpă care nu poate fi răsturnată deoarece alin 5 din acelaşi articol nu prevedea această posibilitate fiind exoneratoare numai culpa victimei şi forţa majoră

38

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Punctul culminant al dezvoltării practicii judiciare icircn această materie icircl reprezintă decizia nr 333 din 17 ianuarie 1939 a fostei Curţi de Casaţie108 icircn care se arată bdquoEste de principiu că răspunderea pentru daunele cauzate prin faptul lucrurilor neicircnsufleţite este o răspundere obiectivă bazată pe ideea de risc existenţa ei fiind subordonată unei singure condiţii stabilirearaportului cauzal icircntre daună şi faptul generator al acesteia deci independent de orice culpă a proprietarului care are paza juridică a lucruluirdquo32 Domeniul de aplicarePentru angajarea răspunderii icircn baza art 1000 alin 1 Cod civil prejudiciul trebuie să fie cauzat de un lucru care poate fi un bun imobil sau un bun mobil iar lucrul trebuie să se afle icircn paza unei persoanePersoanele care au calitatea de paznici juridici ai unui lucru sunt- proprietarul lucrului chiar şi icircn cazul icircn care a pierdut lucrul- titularii unor dezmembrăminte ale dreptului de proprietate- posesorul lucrului- detentorul lucrului33 Fundamentarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriToate discuţiile şi teoriile elaborate referitor la fundamentarea icircntregii răspunderi civile icircn special a răspunderii civile delictuale icircn dreptul civil modern icircşi au originea direct sau indirect icircn icircncercările de a găsi o explicaţie sau un fundament corespunzător răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruriOpiniile şi soluţiile propuse icircn doctrină şi jurisprudenţă se icircncadrează icircn cele două mari concepţii concepţia răspunderii subiective şi concepţia răspunderii obiective331 Concepţia răspunderii subiectivePotrivit acestei concepţii răspunderea prevăzută de art1000 alin1 Cod civil se fundamentează pe ideea de culpă a paznicului juridic al lucruluiIcircn planul concepţiei subiective legate de tradiţia Codului civil s-au icircnscris următoarele teorii

39

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

ndash prezumţia relativă de culpă a paznicului juridicndash prezumţia absolută de culpă a paznicului juridic cu consecinţa că numai forţa majoră ar putea răsturna o asemenea prezumţie- existenţa unei culpe icircn paza juridică prin care s-a icircncercat să se elimine inconvenientele teoriilor precedente apreciindu-se că apariţia prejudiciului este cea mai bună dovadă că nu s-a executat obligaţia de pază juridicăIcircntr-o primă explicaţie s-a afirmat că prin acest text al Codului civil legiuitorul a instituit o prezumţie legală de culpă a paznicului juridic pentru neicircndeplinirea obligaţiei de supraveghere a lucrului ceea ce a făcut posibilă cauzarea prejudiciului suferit de victimă Aşa fiind paznicul juridic poate icircnlătura această prezumţie prin dovada lipsei de culpă109

Curacircnd s-a putut constata că dovada lipsei de culpă era uşor de făcut astfel icircncacirct victimele ajungeau icircn situaţia de a nu putea obţine repararea prejudiciuluiDincolo de formulările şi de concluziile aparent diferite la care ajung cele trei teorii ele sunt marcate de icircncercarea de a fundamenta obligarea paznicului juridic la plata de despăgubiri pe temeiuri legate de vinovăţie şi imputabilitate332 Concepţia răspunderii obiectiveConform acestei concepţii alcătuită din mai multe teorii răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri este independentă de ideea de culpă dovedită sau prezumată a paznicului juridicUnii autori110 au susţinut că răspunderea pentru lucruri se explică prin teoria riscului ndash profit icircn sensul că cel ce profită de foloasele lucrului trebuie să suporte şi riscul reparării prejudiciilor cauzate altor persoane de acel lucruO altă teorie este aceea a prezumţiei de răspundere care a fost criticată deoarece răspunderea ca atare care se materializează icircn obligaţia de despăgubire nu poate fi prezumatăConcluzionacircnd asupra fundamentării răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri icircn general observăm că această formă de răspundere a traversat o traiectorie de la concepţiile subiective care au culminat cu teoria culpei

40

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

absolute prezumate pacircnă la concepţiile obiective ce prezintă neicircndoielnic un avantaj pentru victimă de a obţine angajarea răspunderii paznicului juridic independent de dovedirea vinovăţiei acestuia din urmă34 Condiţiile răspunderiiPentru angajarea răspunderii pentru lucruri se cer icircntrunite următoarele condiţiibull existenţa prejudiciuluibull raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi lucru raportul de cauzalitate se referă la fapta lucrului şi nu la fapta proprie a paznicului lucruluibull faptul că lucrul se află icircn paza juridică a unei persoanecalitatea de paznic juridic nu trebuie dovedită deoarece pacircnă la proba contrară această calitate se prezumă că aparţine proprietarului titularului unui alt drept real sau posesoruluiPaznicul juridic poate icircnlătura răspunderea sa prin dovedirea existenţei unor cauze exoneratoare de răspundere1 fapta victimei va exonera de răspundere paznicul juridic dacă icircntruneşte caracteristicile unei adevărate forţe majore deoarece icircn caz contrar fapta victimei doar diminuează răspunderea paznicului juridic2 fapta unui terţ nu icircnlătură total răspunderea paznicului juridic deoarece terţul şi paznicul juridic vor răspunde icircn solidar răspunderea repartizacircndu-se proporţional cu gradul de participare şi de vinovăţie al fiecăruia3 forţa majoră35 Efectele răspunderiiVictima prejudiciului poate să obţină despăgubiri de la paznicul juridic al lucrului icircn temeiul art 1000 alin 1 Cod civil sau de la cel care are paza materială a lucrului icircn temeiul art 998-999 Cod civilDacă paznicul juridic a plătit despăgubirile el va putea să formuleze o acţiune icircn regres icircmpotriva paznicului material icircntemeiată pe dispoziţiile art 998-999 Cod civilIcircn situaţia icircn care la producerea prejudiciului de către lucru a concurat şi fapta unui terţ iar paznicul juridic a plătit despăgubiri care depăşesc icircntinderea corespunzătoare a

41

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

participaţiei sale pentru tot ce a plătit icircn plus va avea la icircndemacircnă o acţiune icircn regres icircmpotriva terţului

Top of the Document

42

• (capitolul IV3 din bibliografie)
• Fapta ilicită cauzatoare de prejudicii
• 1 Noţiunea de răspundere civilă
• 2 Reglementarea legală a răspunderii civile delictuale
• 3 Natura juridică a răspunderii civile delictuale
• 4 Felurile răspunderii civile delictuale
• Top of the Document
• 5 Răspunderea pentru fapta proprie
• 52 Condiţiile generale ale răspunderii
• 6 Prejudiciul
• 631 Prejudiciul să fie cert
• 632 Prejudiciul să nu fi fost reparat icircncă
• Top of the Document
• 7 Fapta ilicită
• Starea de necesitate
• Exercitarea unui drept
• Consimţămacircntul victimei
• 8 Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu
• Top of the Document
• 9 Vinovăţia
• Top of the Document
• 10 Răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a persoanei juridice
• 1 Răspunderea părinţilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori
• Top of the Document
• 2 Răspunderea comitenţilor pentru faptele prepuşilor
• Top of the Document
• 3 Răspunderea institutorilor pentru faptele elevilor şi a artizanilor pentru faptele ucenicilor
• 1 Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale