Iustinian - sfaturi

download Iustinian - sfaturi

of 2

Transcript of Iustinian - sfaturi

  • 8/16/2019 Iustinian - sfaturi

    1/2

    Eu vă dau sfaturi pe care, uneori, s-ar putea să nu le aflați în altă parte. Când ești mâhnit, cândești necăjit, când ai ispite, nu te tulbura. Du-te la fratele tău și intră în vorbă cu el: „Ce faci,frate?”. Fără să-i spui că ai venit fiindcă ești tare neliniștit. Discută banalități. Tristețea se poaterisipi și primești putere din puterea lui. 

    Când am fost ales episcop, în cuvântarea mea în fața Sfântului Sinod am spus: „Vă rog peSfințiile Voastre, membri ai Sfântului Sinod, să-mi dați putere din puterea voastră!”. Fiecareavem un dar și o putere. Dacă le împărtășim cu ceilalți, creștem și-n sufletul nostru, dar îl ajutămși pe aproapele nostru. Nu trebuie neapărat să mergi tot timpul la stareț, ca să-l faci săîncărunțească. Nu! Dar la duhovnic este bine să te duci ca să-i spui toate păcatele, să i le pui în poală. Încolo, el are grijă. Nu mai trebuie tu să-ți porți de grijă. Eu, după ce mă spovedesc, sunt împăcat. Acum duhovnicul nu are decât să se roage pentru mine, că de aceea este duhovnic, nu?Că ăsta-i darul de la Dumnezeu. Hristos a spus clar: „Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate șicărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 23). Asta nu e glumă! 

    Vă spuneam că Mântuitorul le-a spus așa de frumos femeilor mironosițe: „Duceți-vă și vestiți

    fraților Mei, ca să meargă în Galileea și acolo Mă vor vedea” (Matei 28, 10). Apostolii, dupăÎnviere, mergând acolo unde li s-a poruncit, în munții Galileii, s-au întâlnit cu Hristos. SpuneEvanghelistul Matei, foarte frumos, că I s-au închinat Lui cu toții. Deja se risipise îndoiala dininima apostolilor. L-au văzut viu, L-au văzut că este Dumnezeu, au văzut că tot ce a spus s-arealizat și s-au închinat Lui. Hristos, atunci, ce a zis? Cine ar putea să-mi spună? 

    Să vă spun un lucru! Fiecare să citiți cât mai mult, ca să-L cunoașteți pe Domnul Iisus Hristos.Dar nu putem memora tot, nu încape tot. Însă putem memora câte un cuvințel. Să ai, să zicem,câte patru cuvințele din fiecare Evanghelie la care să reflectezi. 

    Deci, ce a spus Mântuitorul când S-a întâlnit cu apostolii? „Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer și

     pe pământ” (Matei 28, 18). Acum, după Înviere, înainte de Înălțare, S-a declarat Domn al ceruluiși al pământului. A declarat numai în fața apostolilor. Iar noi, cei care slujim la Altar în BisericaOrtodoxă, suntem urmașii de drept ai apostolilor și, de fapt, suntem ucenicii lui Hristos. Suntemslugile cărora li s-a dat toată puterea, prin succesiunea apostolică. 

    Credința în Acesta este viața noastră. Credința aduce iubire. A-L iubi pe Hristos este cea maimare mângâiere. Credința, iubirea și ascultarea de Hristos, de cuvântul lui Hristos, toateacestea ne aduc nouă fericirea. Și aceasta o realizăm citind Evanghelia permanent. 

    (Arhiepiscop Justinian Chira, Trăiți frumos și-n bucurie, Colecția „Crinii țarinii”, volumul 2,Editura Nicodim Caligraful, Sfânta Mănăstire Putna, 2014, pp. 46-48)

    Când ești într-o țară străină, cum păstrezi legătura cu familia ta, cu copiii tăi? Cum păstrează legătura un

    om cu copiii lui, cu nevasta lui, cu părinții lui? Prin dor. Moare de dorul lor. Așa este? Prin dor. Moare de

    dorul țării lui, moare de dorul pruncilor lui, moare de dorul nevestei lui, moare de dorul părinților lui.

    Este o legătură? Este adevărată legătura? Tot la fel trebuie să ne păstrăm și să ne cultivăm dorul de

    Dumnezeu, dorul de Maica Domnului, dorul de sfinți. Să căutăm să anulăm barierele care ne răcesc

    sufletește, care ne împietresc, prin care uităm de Dumnezeu. 

    http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/de-ce-este-aceasta-teama-de-ne-descoperi-cu-totul-fata-propriului-duhovnichttp://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/de-ce-este-aceasta-teama-de-ne-descoperi-cu-totul-fata-propriului-duhovnichttp://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/de-ce-este-aceasta-teama-de-ne-descoperi-cu-totul-fata-propriului-duhovnichttp://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/de-ce-este-aceasta-teama-de-ne-descoperi-cu-totul-fata-propriului-duhovnic

  • 8/16/2019 Iustinian - sfaturi

    2/2

     

    Cum adică să nu ai nici un punct comun cu soția? Cu ce poţi dovedi că nu ai nici un punctcomun? E un moft. Nu e o justificare. Adică pur şi simplu un bărbat îşi lasă nevasta şi copiii pentru că i s-a făcut dragă altă femeie. Dumneata o justifici pe aceasta. Consideri că e ceva sacru,

    ca pe urmă să faci milostenii şi nu ştiu ce? Şi apoi te duci la ăia cu indulgenţe, plăteşti o sumă şite iartă de păcate? Nu-i aşa! E o ruşine aceasta, să justifici neputinţa ta cu „nu mă mai potînţelege cu nevasta”. Cum vine asta? 

    Dar, totuşi, pentru neputinţele tale Biserica dă slobozenia aceasta (a divorțului), dar să nu îţiînchipui că eşti fericit aşa. 

    Cum vine treaba aceasta, că o femeie îşi înşeală bărbatul? Dumneata o poţi considera pe aceastacă poate fi o faptă binecuvântată de Dumnezeu?! Că un bărbat îşi înşeală femeia se poate justifica aşa ceva? Nu poate justifica, domnule! Păcatele sunt păcate! Şi dumneata şi toţi bărbaţiisunt ispitiţi ca să vă uitaţi la o femeie, dar asta nu înseamnă că îţi iei poalele în cap că ţi-a picat

    cu tronc la inimă orice femeie şi o pui la spate pe propria ta soţie! Asta înseamnă că tu eşti om?

    Suf letul este acelaşi la fiecare om. 

    Lucrul acesta este elementul care, în momentul creaţiei, zămisleşte omul, devine legătura între sămânţa masculină şi cea feminină şi formează viaţa. Căci legăturile între sămânţamasculină şi sămânţa feminină nu zămislesc întotdeauna. Dar când Dumnezeu toarnă înacestea viaţă, cu viaţa toarnă şi sufletul. Sunt împreună. 

    Nu există, oricât de necredincios ar fi cineva, să nu aibă suflet.  Orice făptură omenească aresuflet. Că el se-nchină la dobitoace, că se-nchină la bolovani, asta e altceva, dar chiar şi această

    închinare dovedeşte că în el există un element care aspiră spre ceva divin. Prin aceasta suntemnoi o unitate.  Nu prin părţile minerale. 

    (Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri în amurg , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 65)