ISTORIOGRAFIE 1

1. INTRODUCERE ÎN ISTORIOGRAFIE

Percepţia asupra timpului este diferită : - timp perceput ciclic;- timp perceput liniar;

● Epopeea lui Ghilgameş (mileniul III î. Hr.)● Mahabharata şi Ramayana (secolele VIII-IV î. Hr.)● Iliada şi Odiseea (secolul VIII î. Hr.)● Vechiul Testament- fac parte din etapa istoriei eroice (s-a dovedit în secolul XIX că doza de real este mult mai mare

decât se credea iniţial);

Naşterea istoriei (mileniul III î. Hr.) se datorează : - inventării scrisului;- elaborării unui sistem calendaristic;- apariţiei statelor şi a unor structuri de putere, ce aveau interesul consemnării în scris a unor fapte

esenţiale pentru comunitate;

► ANALELE (genul analistic)- scrieri simple, ce consemnează lacunar evenimentele (anul sau data şi câteva detalii legate de

eveniment);- folosite până in Evul Mediu târziu;► CRONICILE - naraţiune complexă, cu o interpretare a textului;- răspândite în Orientul Antic (Mesopotamia, Egipt);

GRECIA, secolul VI î. Hr.- logografii: povestitori în scris ce pun accent pe curiozităţi, frumuseţea istoriei şi nu pe fapte exacte;- Hecateu din Milet (cc. 550-480 î. Hr.)- Hallanicos (secolul V î. Hr.)

DE CE GRECIA? - civilizaţie urbană, citadină;- putere maritimă;- diversitate, lipsa de unitate;- democraţia, libertatea religioasă;- alfabetizarea cetăţenilor;- apariţia publicului – comercianţi, călători, colonizarea;- conflictul cu perşii;

ISTORIOGRAFIE 2

2. ISTORIOGRAFIA GRECEASCĂ

1. HERODOT - strămoş al istoriei, jurnalismului, geografiei;- face o imensă „anchetă”, sensul grecesc al cuvântului „istorii”;- realizează o istorie universală, atotcuprinzătoare, abordând toate problemele societăţii – istoricii de

mai târziu se vor limita la istoria politico-militară;- este o istorie relativă ce nu afirmă superioritatea culturii greceşti;- accentul pus pe încântarea cititorului şi nu pe adevăr sau pe caracterul ştiinţific;- criticat de Tucidide pentru naivitate şi stilul axat pe curiozităţi;Cartea II dedicată Egiptului : vechimea, cadrul geografic, Nilul, religia, scrisul, credinţele religioase,

preoţii, organizarea categoriilor sociale, hainele şi locuinţele, flora, fauna;Cartea IV dedicată sciţilor şi geţilor;

2. TUCIDIDE (460-395 î. Hr.)- creează o nouă faţă pentru istorie : adevăr istoric, istorie politică şi militară;- considerat al doilea întemeietor al istoriei;- respinge legendele, miturile şi operele logografilor;- respinge „informarea la întâmplare”;- istoria trebuie să judece izvoarele pentru a extrage adevărul; sursele cercetate sunt privite critic;

RĂZBOIUL PELOPONESIAC - principala lucrare a lui Tucidide;- conţine 8 cărţi ce cuprind perioada 431-411 î. Hr.;- combatanţi : Liga de la Delos (Atena) şi Liga Peloponesiacă (Sparta) - războiul a cunoscut 4 faze: I. 431-421; II. Pacea lui Nicias (421); III. Expediţia din Sicilia (415-413); IV. 413-404;Trăsături ale operei:- istorie militară şi politică – criteriul importanţei („cea mai puternică zguduire”, „războiul cel mai de

seamă”);- introduce conceptul de cauză (separă cauza de pretext, cauzele fiind psihologice, economice, sociale,

comerciale etc. );- introduce discursul fictiv (include în descriere fraze de tipul „ce imi pare că ar fi trebuit să vorbească

fiecare despre cele ce îi stăteau în faţă”);- întemeietor al strategiei : - rezumă gândirea politică şi militară a Atenei; - superioritatea războiului maritim asupra celui terestru; - război economic şi blocada economică; - superioritatea tehnologiilor militare ateniene; - superioritatea sistemului politic atenian, faţă de cel spartan; - superioritatea resurselor băneşti asupra resurselor omeneşti;

ISTORIOGRAFIE 3

- războiul peloponesiac este considerat primul război global, ce se poartă pe mare şi uscat, la mare distanţă de metropole, în plan economic, social, politic, comercial, cu scopul de a epuiza adversarul din punct de vedere economic şi militar;

Caracterul dramatic al operei: DE CE A PIERDUT ATENA?- prăbuşirea Atenei este cauzată din interior, de slăbiciunile oamenilor săi;- conducătorii de mai târziu au dat puterea poporului, apoi s-au certat între ei;

Pericle : - prestigiu; - nu poate fi momit cu daruri; - nu linguşea poporul; - nu dorea conducerea în mod necuviincios;Alcibiade : - demagog; - dorea conducerea pentru sine; - ambiţios; - dorea bani şi foloase particulare;

3. XENOFON (430-355 î. Hr.)- om politic, istoric, filosof şi general;- în 399 va fi exilat şi se stabileşte în Laconia;- este autorul primei ilustrări a genului memorialistic, fiind unul din cei 10.000 de mercenari greci ce

au făcut parte din armata lui Cyrus cel Tânăr;-lucrări: - ANABASIS; - HELLENICELE – istoria Greciei între 411-362 – continuarea operei lui Tucidide până la bătălia de

la Matineea (362);Cyrus cel Tânăr: satrapul Asiei Mici, se răscoala în 401 împotriva fratelui său, Artaxerses al-II-lea, pe

care îl învinge lângă Babilon, dar moare în luptă.

4. ARISTOTEL (384-322 î. Hr.) - filosof cu operă vastă, din domenii variate : filosofie, politică, retorică;- „Politica” şi „Statul atenian” (parte a unei colecţii de Constituţii) îndreaptă istoria către cercetarea

comparată a instituţiilor;- consideră că există 6 forme de guvernare (3 bune, 3 rele) : - regalitatea → tirania (puterea în avantajul unui singur individ) - aristocraţia (puterea deţinută de bogaţi, culţi, bătrâni) → oligarhia (puterea în avantajul celor

bogaţi) - democraţia → demagogia (puterea în avantajul celor săraci) - îl critică pe Pericle;

ISTORIOGRAFIE 4

5. CALLISTHENES - principala operă: - „Faptele lui Alexandru”, din care s-au păstrat 20 fragmente din perioada 334-331 î. Hr; după,

autorul a fost arestat şi executat; - Alexandru este prezentat ca un răzbunător al grecilor pentru războaiele medice, şi ca un erou

legendar;- în epoca romană apare Alexandria (Pseudo-Callisthenes), o lucrare populară cu caracter miraculos; în

cultura populară românească apare sub numele de Alexăndria, reprezentând cea mai veche traducere românească (1619-1620);

6. CLEITARHOS - lucrare principală: - „Despre Alexandru”, scrisă în jur de anul 310 î. Hr.; - s-au păstrat 35 fragmente;

7. PTOLEMEU AL LUI LAGOS (367-283 î. Hr.)- general macedonean;- rege elenistic al Egiptului;- de la el s-au păstrat 21 de fragmente;

ARISTOBUL DIN CASSANDREIAEUMENES DIN CARDIADIODOTOS DIN ERITREEA

- de la Alexandru cel Mare s-au păstrat 115 scrisori (72 trimise, 43 primite), dar autenticitatea lor este discutabilă;

DIODOR DIN SICILIA (secolul I î. Hr.)

CURTIUS RUFUS (secolul I d. Hr.) – 10 cărţi, lucrări de retorică şi anti-despotice.

POMPEIUS TROGUS (secolul I î. Hr.)

PLUTARH (46-120) - „Vieţi paralele”.

ISTORIOGRAFIE 5

3. ISTORIOGRAGIA ELENISTICĂ (secolele III-IV î. Hr)

ELENISMUL:- o primă cultură cu vocaţie universală;- istoria elenistică este scrisă sub formă grecească, chiar dacă autorii sunt orientali grecizaţi;

a. EGIPTUL ELENISTIC

1. MANETHO din Sebenytos (cc. 320 î. Hr.)- egiptean, preot al zeului RA;- a introdus cronologia după dinastii → 30 dinastii; cronologie folosită şi azi;- dinastiile sunt denumite după locul de origine sau după filiaţiune;- opera principală: - „Istoria Egiptului” – lucrare scrisă în vremea lui Ptolemeu I (323-283 î. Hr.) şi Ptolemeu al-II-lea

(283-246 î. Hr.); - lucrarea nu a supravieţuit, dar o parte din ea a fost reconstituită;

b. BABILONUL ELENISTIC

1. BERROSUS- istoric elenistic babilionian, probabil preot al zeului BAL;- opera principală: - „Istoria Babilonului”; - scrisă în limba greacă; - publicată în vremea lui Antioch I, între 290-278 î. Hr.; - în prima parte tratează mitul babilonian ce priveşte crearea lumii, victoria zeului Bal (Marduk)

asupra lui Tiamat;

2. TIMAIOS (c. 345-250 î.Hr.) - născut în Sicilia, studiază la Atena, revine la Siracuza, unde moare;- opera principală: - „Istorii” – colecţie de 40 cărţi în care tratează istoria Italiei, Greciei, Siciliei din cele mai vechi

timpuri până la primul război punic (264 î. Hr.);- primul care face din istorie, literatură;

3. POLYBIUS - om politic, general şi istoric grec, contemporan cu cucerirea Mediteranei de către romani;- 1000 de lideri aheeni sunt luaţi ostatici în Roma, printre care şi Polybius;- la Roma va petrece 17 ani ca prizonier în casa lui Publius Cornelius Scipios Aemilianus, cel care va

cuceri şi distruge Cartagina, în 146, bătălie la care va participa şi Polybius, care se împrietenise cu Scipio;

ISTORIOGRAFIE 6

- opera principală: - „Istorii” – 40 de cărţi (264-146 î. Hr.), din care s-au păstrat primele 5 cărţi şi fragmente din celelalte

cărţi;- pentru a fi adevăr istoric, este nevoie de 3 lucruri : - studiul şi critica izvoarelor; - cunoaşterea personală a locurilor şi a ţărilor; - experienţa politică şi militară a istoricului;- la Polybius, istoria devine ştiinţă politică, carte de studiu pentru conducători;- este primul istoric ce părăseşte naraţiunea, pentru o analiză problematizată, fiind interesat de

explicaţia evenimentelor, nu de evenimentele în sine;- Polybius consideră că opusul democraţiei este ohlocraţia;

Războaiele macedonene:I 215-205 î. Hr.II 200-196 î. Hr.III 172-168 î. Hr.IV 150-148 î. Hr.146 – distrugerea Corintului;

Războaiele punice: I 264-241 î. Hr.II 218-201 î. Hr.III 149-1s46 î. Hr.146 – distrugerea Cartaginei;

Cauzele succesului roman: - sistemul politic şi constituţional;- forţa militară;

Instituţiile fundamentale în Imperiul Roman:- Senatul;- Adunarea Poporului;- Consuli – sunt aleşi 2 consuli, cu mandat de un an; pentru un al doilea mandat, persoanele sunt

nevoite să aştepte 10 ani;

ISTORIOGRAFIE 7

4. ISTORIOGRAFIA ROMANĂ

- istoricii romani pun accentul pe frumuseţea redactării, spre deosebire de cei greci, care puneau accent pe cauzalitate şi analiza evenimentelor;

- istoriografia romană începe în vremea războaielor punice, la sfârşitul secolului III î. Hr., şi capătă originalitate în secolul I î. Hr;

1. FABIUS PICTOR (254-?? î. Hr.) - ofiţer roman;- a scris în greacă;- opera sa începe cu Aeneas şi termină cu lupta lui Hanibal;

2. CATO CEL BĂTRÂN (234-149 î. Hr.) - consul şi cenzor în Roma.- a organizat un program politic împotriva luxului.- autorul primei opere scrise în limba latină – „Originis” (170 î. Hr.) – opera din care s-au păstrat 100

pagini de fragmente.

3. CAESAR (100-44 î. Hr.)- om politic;- Caesar scrie de campaniile sale militare, comentarii despre războaiele galic şi civil;

Războiul galic (58-52 î. Hr.)- ne prezintă societatea, organizarea, religia galilor;- odată cu izbucnirea războiului civil îşi pierde interesul pentru scris (52 î. Hr.);

Războiul civil (49 î. Hr.)- după victoria împotriva lui Pompei, Caesar nu mai scrie (august 48 î. Hr.);

4. SALUSTIUS (86-34 î. Hr.) - partizan al lui Caesar;- a fost numit guvernator al Africii;- dupa moartea lui Cezar s-a retras din viaţa politică;- opere importante: - Conjuraţia lui Catilina - Portretul lui Catilina - Războiul lui Iugurtha

5. TITUS LIVIUS (59 î. Hr.-17 d. Hr.)- pune accent pe oratorie;- admirator al republicii şi al valorilor republican, partizan al lui Augustus;

ISTORIOGRAFIE 8

- opera principală: - Ab urbe condita – De la fundarea Romei - elogiază pacea internă a Romei; - cea mai mare carte (142 cărţi din care s-au păstrat 35); - primele 10 cărţi – istoria Romei până la 210 î. Hr. - cărţile 21-45 : „Războiul cu Hanibal” şi câteva decenii după anul 200; - el crede că principala cauză pentru care Roma stăpâneşte lumea este soarta; - pentru Titus Livius, istoria veche a Romei înseamnă „istorie cetăţenească”; - îi face portretul lui Hanibal, expunându-i calităţile militare, dar şi defectele morale; - în conceperea operei sale, nu recurge la documente de primă mână, ci se bazează pe operele unor

istorici anteriori; - nu are nici un fel de pregătire politică sau militară, fiind un istoric de cabinet; - nu caută adevărul istoric, şi nu este interesat de cauzalitatea complex a marilor evenimente

istorice; - domină naraţiunea, portretul, discursul; fiecare pasaj important conţine proverbe devenite apoi

célèbre; - atunci când izvoarele se contazic, îl alege pe cel mai potrivit scopului moral propus;

6. CORNELIUS TACITUS (56-117) - istoric şi om politic roman;- îşi începe cariera politică în vremea lui Domiţian (81-96);- parcurge toate etapele „cursus honorum”: questor, pretor, senator, consul în 97;- ca om politic a făcut parte din opoziţia senatorială faţă de Domiţian, motiv pentru care opera sa are

un profund caracter anti-imperial;- lucrări: - „Dialogus de oratoribus” - „De origine et situ Germanorum” - prezentare geografică, modul de viaţă, raporturile triburilor germanice cu romanii; - scrisă în timp ce avea o funcţie administrativă; - „De vita et mortibus Iulii Agricolae” - dedicată vieţii socrului său, Iulius Agricola; - Iulius a fost guvernator al Britanniei, general victorios şi lider al opoziţiei senatoriale împotriva lui

Domiţian, lucru ce i-a adus moartea, fiind otrăvit din ordinul împaratului; - „Historiae” - tratează perioada 69-96, adică Anul celor patru împăraţi (69) şi dinastia Flaviilor; - din cele 14 cărţi s-au păstrat 4 şi părţi din a cincea (conflictul civil din 68-69); - „Annales” - cuprinde perioada 14-68, adică dinastia Iulia-Claudia; - din cele 16 cărţi s-au pierdut 7-10 şi părţi din 5, 6, 11, 16; - s-au păstrat cărţi din domniile lui Tiberius, Claudius, Nero, şi mai puţine din domnia lui Caligula; - de asemenea, nici împăraţii Nerva şi Traian nu sunt amintiţi; - în primele pagini, Tacitus ne scrie ca a vrut sa compună o istorie a primelor dinastii; - ca istoric, Tacitus este profund subiectiv, iar ca om politic este partizan al clasei senatoriale; - credea în necesitatea unui echilibru între Principe şi Senat, aşa cum a fost în timpul lui Traian;

ISTORIOGRAFIE 9

- împăraţii sunt prezentaţi ca nişte despoţi sângeroşi, în timp ce domniile încep să se termine prin crime;

- mesajul central al lui Tacitus este critica permanentă încredinţării puterii unui singur om; - Tacitus descrie istoria din punct de vedere moral şi nu politic; - este istoricul raporturilor interumane (roman psihologic, arată modul în care puterea

dezumanizează); - opera lui Tacitus este un roman cu acţiune la curtea imperială;

TIBERIUS (14 î. Hr.-37 d. Hr.) - fiul adoptiv al lui Augustus;- Tacitus arată drumul lui Tiberius de la un om respectat, la un monstu ce îşi ucide familia;- aristocraţia devine slugarnică, virtuţiile se topesc, iar familii sunt distruse, crimele sunt la ordinea

zilei;- a guvernat în insula Capri;

7. SUETONIUS (75-??)- istoric şi funcţionar roman;- provenea din ordinul ecvestru;- a fost secretar al împăratului Hadrianus;- lucrare principală: - „Vieţile celor 12 caesari” - este o suită de biografii imperiale (de la Caesar la Domiţian); - prezintă viaţa privată a familiei imperiale; - prezintă viaţa împăratului înainte de a domni, lucru pe care Tacitus nu îl face; - prezintă şi domniile imperiale despre care nu avem suficiente informaţii, pentru că opera lui

Tacitus este în mare parte pierdută;- primul autor al literaturii de scandal;- are un plan structurat şi urmărit fidel : familia, naşterea, educaţia, tinereţea etc;- pune accen pe viaţa privată, nefiind preocupat de viaţa politică;- defavorabil majorităţii împăraţilor, cu excepţia lui Augustus;

HISTORIA AUGUSTA- colecţie anonimă de biografii imperiale;- nu se ştie cine a scris-o sau anul scrierii;- acoperă perioada 117-284;- unele biografii sunt pierdute;- această colecţie are o credibilitate contestată, dar reprezintă în aceelaşi timp o sursă de informare;

ISTORIOGRAFIE 10

5. ISTORICI GRECI DIN EPOCA ROMANĂ

1. DIODOR DIN SICILIA (90-30 î. Hr.)- născut în Sicilia, dar trăieşte la Roma;- opera principală: - „Biblioteca istorică” - operă compusă din 40 de cărţi, cu 3 părţi principale: - cărţile 1-6: geografia şi informaţii culturale despre Egipt, Mesopotamia, India, Europa; - cărţile 7-17: istoria lumii de la Războiul Troian la Alexandru cel Mare; - cărţile 18-40: istoria lumii de la Alexandru cel Mare la Caesar; - au fost păstrate cărţile 1-5, 10-20 + câteva fragmente; - prezintă războiul dintre Lisimah şi regele get Dromichetes;

2. STRABON (64/63 î. Hr.-24 d. Hr.) - născut în Pont;- 2 opere principale: - „Istoria” (l-a avut model pe Polybius, operă pierdută) - „Geografia” ( în care prezintă informaţii istorice, geografice, culturale despre Europa, menţionându-

i şi pe daci şi pe Burebista);

3. PLUTARH (46-127)- născut în Cheroneea (Beoţia), dar studiază la Atena;- opera principală: - „Vieţi paralele”: - 46 biografii, grupate în 23 de paralele greco-romane; - lucrare cu caracter anecdotic; - s-au mai păstrat 4 biografii;

4. CASSIUS DIO (155-229)- istoric şi om politic roman, născut la Niceea;- a fost senator şi proconsul;- a scris în greacă;- mare admirator al lui Tucidide;- lucrare principală: - „Istoria romană” în 80 de cărţi; - porneşte de la venirea lui Aeneas şi merge până la a doua fondare a Romei (229); - până la Iulius Caesar evenimentele sunt prezentate pe scurt, mai apoi devin detaliate; - au fost păstrate fragmente din cărţile 1-36, aproape complete cărţile 36-56, complete cărţile 56-60,

iar cărţile 61-80 au fost rezumate de către Ioan Xiphilinus, un călugăr bizantin; - prezintă informaţii despre războaiele dacice;

ISTORIOGRAFIE 11

6. ISTORIOGRAFIA ROMANA TÂRZIE

1. EUTROPIUS- istoric şi funcţionar roman în a doua jumătate a secolului IV;- apropiat a lui Iulian Apostatul (361-363), ultimul împărat păgân şi mai apoi colaborator al lui Valens

(364-378);- lucrare principală: - o istorie a Romei, superficială, în 10 cărţi ce merge de la fondarea Romei şi până la anul 364; - compilaţie generală, imparţială, simplă, clară, bine alcătuită, dar sumară; - a avut o mare circulaţie în Evul Mediu; - are şi o menţiune neclară referitoare la momentul retragerii din Dacia;

2. AMMIANUS MARCELINUS (325/330-după 391)- ofiţer şi istoric roman;- ultimul istoric important păgân;- istoric sobru, îl imită pe Tacitus, recurgând la analiză psihologică;- era un sirian romanizat, ofiţer în armata romană din Mesopotamia;- din 31 de cărţi s-au pierdut primele 13, iar celelalte 18 s-au păstrat complet (cărţi ce acoperă perioada

353-378);- lucrările sale sunt bine informate, imparţiale, dar scrie foarte puţin despre creştini, el fiind păgân;- de asemenea acordă atenţie şi altor popoare, în special goţii;- o lucrare importantă: - „Res Gestorum Libri”: - continuă opera lui Tacitus, cu perioada 96-378, când Valens moare în bătălia de la Adrianopol, cu

goţii; - scrisă în limba latină, cartea apărând dupa 390;

ISTORIOGRAFIE 12

7. ISTORIOGRAFIA MEDIEVALĂ (CREŞTINĂ)

I. ISTORIOGRAFIA MEDIEVALĂ TIMPURIE- antichitatea greacă şi cultura greco-romană cunoscuseră ideea de „progres”;- anticii nu aveau ideea viitorului, acesta fiind un lucru vag şi nesigur, sentimentul declinului;- grecii şi mai apoi romanii au un sentiment al ciclicităţii istorice;- societatea romana avea să fie demoralizată de acest pesimism istoric credeau că ciclul se va

încheia, declinul fiind ireversibil;- lumea greacă instaurase raţionalismul, chiar dacă miturile rămân puternice;- sfârşitul Antichităţii aduce o înclinare spre iraţionalism, Roma fiind sedusă de magie, astrologie,

practici oculte;- pe oameni îi interesează religia, filosofia, astfel că răspândirea fulgerătoare a creştinismului este

explicabilă în acest context;- au loc schimbări majore: - identitatea locală dispare; - cetăţenia şi devotamentul faţă de comunitatea locală şi cetate lasă loc dependenţei faţă de un

imperiu uriaş;- schema istoriei universale este redusă la succesiunea a 4 imperii: - babilonian; - persan; - greco-macedonean; - roman;- istoria creştină este liniară şi scurtă, spre deosebire de ciclicitatea antică;- Biblia oferă informaţii clare, istoria începând cu Facerea Lumii (4163 î. Hr., conform lui Flavius

Josephus, istoric evreu) şi se termină cu Judecata de Apoi;

1. EUSEBIU DIN CEZAREEA (275-30 mai 339) - episcop de Cezareea, în Palestina;- părinte al istoriografiei creştine şi teolog de renume;- a fost implicat în discuţiile legate de arianism;- pune accent pe istoria biblică (istorie sacră, creştină) combinată cu elemente greco-romane (istoria

profană);- lucrări: - „Cronografia” – lucrare ce lansează modelul istoriografiei creştine; - „Istoria ecleziastică” – operă în 10 cărţi despre istoria Bisericii de la apostoli până în timpul său,

fiind preocupat de episcopi, doctrine, erezii, istoria evreilor; - „Cronica Universală” – avea să fie urmată timp de 1000 de ani, şi începe cu Facerea Lumii calculată

de Eusebiu în 5198 î. Hr.; - versiunea integrală în limba greacă se pierde, păstrându-se în schimb fragmente de la autorii

bizantini, fragmente în limba latină şi o variantă în limba armeană;

ISTORIOGRAFIE 13

2. SFÂNTUL AUGUSTIN (13 mai 354-28 august 430) - episcop de Hippo în Africa de Nord;- lucrare importantă: - „De civitate dei”: - arată înfruntarea dintre cetatea lui Dumnezeu şi cetatea oamenilor cu victoria lui Dumnezeu; - istoria este văzută ca o înfruntarea între divinitate şi forţele răului;

3. OROSIUS (385-420)- discipol al Sfântului Augustin;- susţinea că cei care îi acuză pe creştini de problemele Romei se înşeală;- arată că istoria nu o fac oamenii, ci Dumnezeu;- lucrare: „Şapte cărţi de istorie împotriva păgânilor”;

II. ISTORIOGRAFIA MEDIEVALĂ OCCIDENTALĂ- limba oficială va fi latina până în secolul XIII;- în prima fază a Evului Mediu va fi un recul al vieţii intelectuale;- viaţa urbană decade, bibliotecile dispar, viaţa culturală este asediată în mânăstiri;- Biserica devine depozitara şi creatoarea de cultură;- baza documentară este limitată, o mânăstire putând avea doar câteva zeci de cărţi, din care puţine

erau de istorie;- circulaţia informaţilor este foarte lenta, doar câteva cărţi trecând de 100 de manuscrise;- istoricii medievali nu fac critica textelor, datorită autorităţii acestora;- critica apare în cazul în care nu există legătură cu evenimentele creştine sau biblice;- cronologia este foarte importantă, operele fiind precis datate (nu şi corect datate);- istoria este considerată o anexă a teologiei;

4. CASSIODORUS (485-580)- om politic şi istoric roman născut în sudul Italiei, tatăl său fiind guvernator al Siciliei;- activitatea sa politică are loc sub Theodoric cel Mare (454-526), rege al ostrogoţilor (489-526) al

Italiei (493-526) şi regent al vizigoţilor (511-526);- a fost questor, consul (514) şi prefect al pretoriului, cea mai înaltă demnitate civilă din timpul goţilor;- lucrări: - „Istorie ecleziastică” – carte de mare succes; - „Istorie a goţilor” – carte ce a fost prescurtată/folosită de Iordanes; - „Cronica” – operă scrisă în 519 reprezentând o istorie universală ce pune accent pe uniunea dintre

goţi şi romani, favorabilă goţilor;

5. IORDANES- istoric şi prelat din secolul VI, fiind un got romanizat;- lucrare: - „De Origine cetibusque Getorum” („Originea şi faptele geţilor”): - operă scrisă către 551, în timpul lui Justinian;

ISTORIOGRAFIE 14

- rezumă o lucrare a lui Cassiodorus; - în această lucrare îi confundă pe goţi cu geţii, pe care îi consideră strămoşii goţilor, poporul său;

6. GRIGORE DIN TOURS (538-17 noiembrie 594)- istoric galo-roman şi episcop de Tours, ce provenea din familie aristocratică galo-romană de rang

senatorial;- ajunge episcop de Tours, oraş important, răspântie de drumuri terestre, port fluvial pe Loara şi unde

creştinii erau concentraţi în jurul Sfântului Martin;- fiind un om al bisericii, caută să stabilească rolul acesteia în stat, ca şi legătura sa cu statul;- lucrare: - „Decem Libri Historiarum” – „Historia Francorum” (nume dat mai târziu): - operă cu 10 cărţi: - cărţile 1-4: istoria lumii de la Facere, creştinarea francilor sub Clovis până la 575 când devine

episcop; - cărţile 5-6: moartea lui Clovis (prezentat defavorabil din cauza conflictului cu Grigore); - cărţile 7-10: amintiri personale până la 591, cu un epilog până la 593; - pentru Grigore, gloria francilor începe odată cu creştinarea lor; - opera prezintă perioada de tranziţie de la Antichitate la epoca medievală; - societatea francă este prezentată din punct de vedere: - politic, economic şi social; - organizarea bisericii; - mentalităţile vremii; - în acea perioadă minunile jucau un rol foarte important; - lucrarea este scrisă într-o latină barbarizată, cu greşeli gramaticale asumate de autor (nu se ştie

daca au fost sau nu voite); - sursă fundamentală pentru epoca merovingiană;

7. ISIDOR DIN SEVILLA (560-4 aprilie 636)- arhiepiscop de Sevilla, istoric, unul din marii intelectuali ai Evului Mediu Timpuriu, mare teolog,

prezidând 2 concilii locale (al-II-lea de la Sevilla şi al-IV-lea de la Toledo);- provine dintr-o familie ilustră: fratele său Leadro fusese arhiepiscop înaintea sa, iar un alt frate este

canonizat sub numele de Sfântul Fulgentius;- se formează în mediu intelectual sub influenţă bizantină;- de notat ca, civilizaţia romana din Spania fusese distrusă de goţi, adepţi ai arianismului, biserica

reuşind să evite răspândirea ereziei la locuitorii romanizaţi;- lucrări: - „Etymologiae” („Origynes”): - lucrare enciclopedică principală reprezentând un inventar al cunoştinţelor vremii; - grupată în 20 de volume, cu 448 capitole, o mare parte a acestei opere fiind pierdută; - a readus în atenţia Occidentului operele lui Aristotel şi a altor greci; - „Historia mundi”: - cronică universală ce începe cu Facerea Lumii şi se termina la 620; - modelul pentru crearea acestei opere a fost Sfântul Augustin;

ISTORIOGRAFIE 15

- face o paralelă între cele 6 zile ale creaţiei şi cele 6 vârste de aur, neaderând la schema celor 4 imperii;

- mai scrie şi o istorie a goţilor, vandalilor şi suevilor;

8. BEDA VENERABILUL (672/673-27 mai 735)- istoric şi călugăr într-o mânăstire din Sunderland, provenind din familie nobilă şi călugărit la 7 ani;- lucrare: - „Historia ecclesiastica gentis Anglorum”: - istoria ecleziastică a poporului englez, prezentând creştinarea anglo-saxonilor; - lucrare documentată şi cultă, este compusă din 5 cărţi de istorie a Angliei, de la Caesar la 731,

insistând asupra perioadei 597-731;- opera lui Beda este compusă din lucrări cu caracter teologic, ştiinţific, literar, muzical;

III. RENAŞTEREA CAROLINGIANĂ- domină secolele VIII-IX;- artizanii principali au fost Carol cel mare şi fiul său, Ludovic cel Pios;- are loc o reformă a scrierii, rezultând minuscula carolingiană;- braţul cultural şi ideologic al Imperiului Carolingian viza restaurarea simbolică a Imperiul Roman în

Occident, în acest fel dezvoltându-se artele (manuscrise, fresce, sculpturi, arhitectura, muzica – cel mai vechi sistem de notaţie muzicală din Occident);

9. ALCUIN DIN YORK (735-19 mai 804)- călugăr venit din Anglia, apropiat de Carol cel Mare;- scrie teologie, gramatică şi poezii;- a protejat o nouă generaţie de intelectuali apărută la curtea lui Carol;

10. EGINHARD (770-840)- important istoric carolingian, ce a trăit la curtea lui Carol cel Mare, devenind şi secretarul lui Ludovic

cel Pios;- în 828, în timpul războiului civil dintre Ludovic şi fiii săi, se retrage la o mânăstire unde îşi va scrie

opera fundamentală: - „Viaţa lui Carol cel Mare”: - s-a inspirat de la Suetonius, realizând un portret fizic, moral, intelectual al lui Carol cel Mare; - este o lucrare complet favorabilă împăratului ce nu conţine informaţii legate de educaţie sau

tinereţea sa, ci accentul este pus pe evenimentele militare şi politice;

11. NITHARD (790-844)- istoric franc, laic, fiul Berthei (fiica lui Carol cel Mare) şi al poetului de curte Angilbert;- luptă în razboaiele civile de partea lui Carol cel Pleşuv, vărul său, murind în luptă;- este martor al destrămării Imperiului Carolingian ca urmare a tratatului de la Verdun – 843;

ISTORIOGRAFIE 16

- lucrare: - „De dissensionibus filiorum Ludovici pii”: - operă ce conţine 4 cărţi ce acoperă perioada 840-843, dedicată lui Carol cel Pleşuv; - lucrare politizată şi bine informată, prin care ne-a transmis jurămintele de la Strasbourg (prima

folosire a unei limbi romanice, alta decât latina)

IV. ISTORIOGRAFIA OCCIDENTALĂ DUPĂ 1100- după 1100 Occidentul devine mai puternic ca Răsăritul;- dacă în jurul anului 1000 Bizanţul era o putere militară, politică şi economică, către anul 1100 acest

imperiu devine dependent de ajutorul cruciaţilor în faţa ofensivei turce;- se dezvoltă oraşele, universităţile, meşteşugurile, agricultura devine mai eficientă, se construiesc

catedrale;- au loc colonizări interne, dar şi externe, în afara Occidentului (Transilvania, spaţiul baltic);- biserica nu mai deţine monopolul cultural, nobilii şi burghezia începând să scrie istorie în limbile

medievale, şi nu în latină;- cruciadele sunt semnificative, Occidentul putând întreţine mari armate, la mari distanţe de el;- de asemenea în secolul XIII încep călătoriile transcontinentale (Marco Polo – China);

12. RAOUL GLABER (985-1046/1047)- călugăr şi cronicar burgund, trăieşte în mânăstiri de lângă Dijon, Cluny, Auxerre;- este sursa principală pentru istoria franceză în secolul X-XI;- lucrare: - „Istoria în 5 cărţi de la 900 la 1044”: - se referă la Franţa, ocazional la Scoţia şi Italia; - operă ce arată o epocă tulbure, nesigură, plină de lipsuri, cataclisme, o lume mânată de teama de

Dumnezeu şi bucuroasă de binefacerile sale, în care sensul vieţii e dat de lupta fiecăruia pentru mântuire; - nu este prezentată o lume care se teme de sfârşit;

13. OTTO DIN FREISING (1114-1158)- episcop şi istoric german, nepot al împăratului german Heinrich al-IV-lea;- studiază filosofia la Paris, devine episcop de Freising în 1136, iar în 1147 a luat parte la cruciadă;- lucrări: - „Cronica şi istoria a două oraşe”: - merge până la 1146, compusă din 8 cărţi, după modelul Sfântului Augustin; - 2 cetăţi: cea lumească şi cea a lui Dumnezeu; - orice faptă istorică se înscrie într-o imensă schemă concepută de Dumnezeu; - „Faptele împăratului Frederic”: - operă compusă din 4 cărţi dedicată activităţii lui Frederic Barbarossa (1122-1190)

14. SUGER (1081-13 ianuarie 1151)- cleric, om politic, istoric şi regent al Franţei, ce provenea dintr-o familie modestă;- este educat şi integrat în comunitatea monastică de la Saint Denis, unde va ajunge şi abate;

ISTORIOGRAFIE 17

- intră în politică în 1127, devenind regent al Franţei între 1147-1149, cât timp Ludovic al-VII-lea a fost plecat în cruciada a-II-a;

- principala sa lucrare îi este dedicată lui Ludovic al-VI-lea (1108-1137), participând şi la o operă despre Ludovic al-VII-lea (1137-1180);

15. GEOFFREY DE VILLEHARDOUIN (1150-1212/1217)- nobil francez, mareşal de Champagne, conduce cruciada a-IV-a;- în 1201 negociază cu Veneţia acordul de trecere al cruciaţilor către Ţara Sfântă, precum şi un acord

privind oraşul Zara;- în 1204 participă la cucerirea Constantinopolului, când apare Imperiul Latin de Răsărit cu Badouin

de Flandra împărat;- în 1205 are loc bătălia de la Adrianopol, când latinii sunt distruşi de vlaho-bulgaro-cumanii conduşi

de Ioniţă Asan, şi in urma căreia Badouin de Flandra este ucis, iar Louis de Blois luat prizonier;- în 1206 participă la o nouă campanie balcanică, Henric I devenind împărat după moartea lui

Badouin;- în 1207 primeşte feudă de la Bonifaciul de Montferrat, socrul împăratului;- lucrare: - „Cucerirea Constantinopolului”: - caută să justifice atacul dat de creştini împotriva creştinilor; - opera are un stil sobru, fără ornamente inutile; - lucrare bine informată, uneori părtinitoare, latinii fiind uimiţi de bogăţia Constantinopolului; - este prima lucrare istoriografică în limba franceză;

16. JEAN DE JOINVILLE (1224/1225-24 decembrie 1317)- cronicar francez, seneşal de Champagne, ce provine dintr-o familie nobilă;- în 1241 ajunge la curtea lui Ludovic al-IX-lea cel Sfânt;- participă la cruciada a-VII-a devenind un apropiat al regelui (1248-1254);- în 1270, Ludovic iniţiază o nouă cruciadă ce îi aduce moartea, dar la care Joinville nu participă;- lucrare: - „Viaţa Sfântului Ludovic”: - lucrare politică, dar şi hagiografică, regele fiind canonizat ulterior; - este scrisă la cererea Ioanei de Navarra, soţia lui Filip al-IV-lea; - este finalizată către 1305-1308, fiind scrisă în limba franceză;

17. JEAN DE FROISSART (1337-1405)- cronicar francez, ce provenea dintr-o familie burgheză, tatăl fiind meşteşugar;- este sursa principală pentru războiul de 100 de ani;- intră în serviciul unor prinţi ai vremii, ca cronicar, simpatizând nobilimea;- călăroreşte în Anglia, Scoţia, Franţa, Flandra şi Spania, căutând mărturii şi participând la

evenimente;- favorizează când Anglia, când Franţa;- lucrare: - „Cronica Franţei, Angliei, Scoţiei şi Spaniei”;

ISTORIOGRAFIE 18

V. ISTORIOGRAFIA ORĂŞENEASCĂ- nu se desparte de interpretarea teologică a istoriei, ci doar de spiritul monastic;- oamenii politici nu sunt interesaţi de sfârşitul lumii, ci de evenimentele concrete (cazul italian:

Florenţa, Genova, Milano);

18. GIOVANNI VILLANI (1275-1348)- cronicar florentin;- lucrarea sa este în limba italiană şi începe în mod convenţional cu evenimentele biblice, dar trece

rapid la evenimentele contemporane, până la 1348;

- alţi reprezentanţi: Matteo Villani (fratele lui Giovanni) scrie până la moartea sa (1363) şi Fillippo Villani (fiul lui Matteo) scrie până pe la 1400;

ISTORIOGRAFIE 19

8. ISTORIOGRAFIA RENASCENTISTĂ

- Renaşterea are o continuitate cu Evul Mediu, dar si multe discontinuităţi;- renascentiştii au considerat că e o revenire completă la măreţia civilizaţiei şi culturii antice, după o

perioadă medievală văzută ca tenebroasă şi decadentă;- au considerat ca este o răsturnare de magnitudinea celei de la sfârşitul Antichităţii;

RENAŞTEREA- proces foarte complex, ce împleteşte arhaicul cu modernul;- reprezintă o revenire la ce a fost, nu o înnoire, fiind considerată o epocă de mare înflorire, de

eliberare spirituală;- mai este caracterizată de Inchiziţie sau de Nostradamus;- omul are conştiinţa individualităţii sale;- este o autonomie a sferei pământeştii în raport cu sfera cerească;- societatea şi istoria îşi capătă independenţa faţă de Biserică;- oamenii au ideea că viaţa lor terestră nu ţine chiat atât de mult de divinitate, acest lucru neînsemnând

o ridicare împotriva religiei, ateismul apărând în perioada modernă;- istoria nu mai este văzută ca un rezultat al voinţei exclusive a Divinităţii;- dispare Cronica Universală, apărând istorii particulare (cultură citadină) sau statale;- apare cultura aristocratică, burgheză, cu o sinteză propie şi care afirma principii individuale;- Evul Mediu a încercat să adapteze filosofia şi gândirea păgână la creştinism;- Renaşterea admiră şi imită Antichitatea, latina revine în scrierea operelor în detrimentul limbilor

naţionale;- Renaşterea apare în pictură (secolele XIII-XIV) şi istoriografie (secolul XV) şi va depăşi graniţele

Italiei;- în secolul XVI Europa se va combina cu Reforma şi Contrareforma în Franţa, Spania, Anglia,

Germania;- în Italia sunt multe vestigii ale Antichităţii romane;- cauza principală a Renaşterii: lumea urbană şi prosperitate economică;- în istoriografia renascentistă au existat 2 tendinţe: - inspiraţie antică (Leonardo Bruni); - inspiraţie medievală (Flavio Biondo);

INOVAŢII ALE RENAŞTERII1. Inventarea tiparului:- reprezintă rezultatul cererii tot mai mare de cărţi;- între 1450-1500 se tipăresc aproximativ 15-20 de milioane de cărţi în Europa (120 milioane locuitori)

reprezentând 30.000-35.000 de ediţii la un tiraj mediu de 500 de exemplare; - spre comparaţie, Sorbonna avea 1000 de manuscrise la 1300, iar Biblioteca Vaticanului în jur de

1200 în timpul Nicolae V;- primele tiparniţe au apărut în 1450, după aceea Italia preia controlul, astfel încât la 1480 Veneţia era

capitala tiparului;- din totalul cărţilor erau: - 45% religioase; - 30% literatură şi istorie; - 25% juridice şi ştiinţifice;

ISTORIOGRAFIE 20

- din toate acestea, 77% erau în latină;- în secolul XVI se tipăresc între 150 şi 200 de milioane de cărţi;- până la 1700 existau 2.5 milioane de cărţi ale autorilor latini şi greci: Sallustius, Caesar, Curtius

Rufus, Suetonius, Titus Livius, Tacitus, Plutarh, Herodot, Tucidide, Polybius;

2. Descoperirea Americii:- ideea unităţii speciei umane, după ce întâi s-a considerat că indienii americani nu sunt oameni;- civilizaţia europeană devine conştientă de pluralitatea lumilor, apărând astfel istoriile comparate

spaniole;

1. LORENZO VALLA (1406-1457)- istoric din Piacenza, educat la Roma, se stabileşte la Neapole, al cărui rege, Alfons al-V-lea de

Aragon se afla în conflict cu Statul Papal;- publică o lucrare prin care demonstrează că „Donaţia lui Constantin” este un fals fiind un document

de secol VIII, nu de secol IV, principala argumentaţie tinând de limba latină folosită;- acest document stătea la temelia drepturilor Statului Papal;- în 1444 vizitează Roma, dar este nevoit să fugă;- papa Nicolae al-V-lea (1397-1447/1455) îl primeşte în Curie şi îl numeşte secretar apostolic;

2. LEONARDO BRUNI (1370-1444)- umanist, istoric, cancelar al Florenţei;- lucrare: - „Istoria poporului Florenţei”: - împarte istoria în 3 perioade: Antichitatea, Evul Mediu şi Epoca Modernă; - este o istorie seculară, lipsită de aportul Bisericii; - lucrare de factură tipic romană, dramatizată, retorică, literară şi raţională, lipsind miracolele; - reprezintă prima mare lucrare a istoriei moderne;

3. FLAVIO BIONDO (1392-1463)- umanist, renascentist, unul dintre primii „arheologi”, este secretar în cadrul cancelariei mai multor

papi (Pius al-II-lea), şi cel care a inventat conceptul de „Ev Mediu”;- lucrări: - „Roma Illustrata” – reprezintă o topografie a Romei Imperiale; - „Italia Illustrata” – lucrare dedicată istoriei provinciilor italiene; - „Istoria de la căderea Imperiului Roman (410-1442)”: - lucrare erudită, fiind prima operă în care Evul Mediu este definit ca acea perioadă dintre

Antichitate şi Renaştere;

4. ANEAS SYLVIUS PICOLIMINI (1405-1458/1464)- devine papă, sub numele de Pius al-II-lea;- a participat la conciliul de la Basel ca secretar al episcopului de Siena;- ajunge episcop, cardinal şi în final papă, fiind un adept al luptei anti-otomane;- opera sa istorică are un caracter memorialistic;

ISTORIOGRAFIE 21

- lucrări: - „Comentariile” – o autobiografie în 13 cărţi; - o mică istorie a Boemiei şi împăratului Frederic al-III-lea; - o istorie a conciliului de la Basel; - o istorie a Europei;

5. NICCOLO MACHIAVELLI (1469-1527)

ISTORIOGRAFIE 22