ISTORIE MEDIE · EUGEN DENIZE, stefan Mare i luptele cu turcii. abordare ANDREESCU, Reacfii contra...

ACADEMIA

INSTITUTUL DE ISTORIE "NICOLAE IORGA"

STUDII MATERIALE

DE

ISTORIE MEDIE

VOLUMUL XIX2001

MUZEUL BRMLEI EDITURA ISTROS

www.digibuc.ro

ACADEMIA


COLEGIUL DE REDACTIE

VEFAN ANDREESCU, VIOLETA BARBU, EUGEN DENIZE,ERBAN PAPACOSTE,A,

REDACTORPAUL CERNOVODEANU

SECRETAR DE REDACTIEGHEORGHE

Revista "Studii materiale de istorie medie" apare o pe an.

revista se poate procura pe de la Muzeul Bräilei,str. Belvedere nr. 1, 004039614725, România.

La revue "Studii materiale de istorie medie" parait une fois par an.

Toute commande de l'étranger: Muzeul str. Belvedere nr. 1,tel./fax 004039614725, România.

Corespondenta, manuscrisele vor fi trimise pe adresa Colegiului deredactie: B-dul Aviatorilor nr. 1, 71247, Bucure0i, tel. 016509045.

©, 2001, MUZEUL EDITURA ISTROSStr. Belvedere 1, Tel. 039/614725

www.digibuc.ro

ACADEMIA


STUDII MATERIALE

DE

ISTORIE MEDIEVOL. XIX, 2001

SUMAR

STRUCTURI PRACTICI

ALEXANDRU MADGEARU, Organizarea bisericeasa la de Josperioada 971-1020ION Proprietatea bisericeasca Hotin la1715MARIA MAGDALENA Note despre bisericile Sf. VineriCapului Sf. loan BotezAtorul din IasiVIOLETA BARBU, Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse sur lesrepresentations miraculeuses de la Vierge aux pays roumains

STAT IDEOLOGIE EVUL MEDIU ROMÄNESC

$ERBAN PAPACOSTEA, descAlecat tradilia istoricá aconstituiriiBENOIT JOUDIOU, Remarques sur la signification du "souverain" dans lesPrincipautés RoumainesMARIANA Politica ctitoriceascd a domnilor (a douajumätate a secolului al XVII-lea)

"Studii Materiale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 1-387

9

23

31

39

61

67

79

www.digibuc.ro

EUROPA OFENSIVA

OVIDIU CRISTEA, Recucerirea bizantina a Constantinopolului actiunea floteivenetiene impotriva insulei DaphnousiaEUGEN DENIZE, stefan Mare i luptele cu turcii. abordare

ANDREESCU, Reacfii contra dominatiei otomane asupra Negreprima a secolului al XVII-lea: alianta cazaci

PAUL CERNOVODEANU, Politica orientala 1733-1739. Angliai austro-ruso-turc (1736-1739) (continuare)

CRONICI DOCUMENTE

109115

129

155

VICTOR SPINEL Cronicari italieni despre repercusiunile invazii mongoledin 1241-1242 asupra romanilor 169ILEANA Ungurii cronistica Secolele XVI-XVIII 207IONEL CANDEA, Cetatea istoriografia (I) 217CRISTIAN LUCA, Rutele balcanice ale Române cuVenetia secolul al XVII-lea 227CRISTINA FENE$AN, in cronica lui Ali din (secolulal XVHI-Iea) 235DORU carte din biblioteca Mavrocordatilor colectiile BiblioteciiCentrale Universitare din 251CONSTANTA GHITULESCU, Zestrea practica. Tara

secolul al XVII-lea (II) 255GHEORGHE Documente privitoare la negustorii Pepano i la ctitoriade la Codreni "pe (II) 265ISTVAN Primul catolic Secuime (Raportul lui

Szalinai 1638) 273Istoria monetei in Glosar numismatic 299

ADDENDA ET CORRIGENDA 315

RECENZII NOTITE BIBLIOGRAFICE 325Quellen zur Geschichte der Stadt Kronstadt (Documente privind istoriaBrwv), Neunter Band, Zunfturkunden (Documente de breaslä), 1420-1580, ed.GERNOT NUSSBÄCHER ELISABETA MARIN, Kronstadt, Aldus Verlag,1999, 459 p. (Nationalarchive Rumaniens, Kreisdirektion Kronstadt-Arbeitskreis

Siebenbargische Landeskunde e.v. (Heidelberg) Papacostea);HERMANN Atlas der siebenbargisch-seichsischen Kirchenburgen undDorfkirchen, I-II, ed. a II-a, Hermannstadt, Heidelberg, Monumenta-VerlagHermaimstadt und Arbeitskreis Siebenbiirgische Landeskunde, e. V.Heidelberg, 1999; XXXII + 870 p. + o VII + 392 p. (Alexandru Ciodltan);

despre lärile vol. X, partea I, Edit. AcademieiBucure0i, 2000, 795 pagini 32 plaw; volum de MARIAHOLBAN, MARIA M. ALEXANDRESCU - DERSCA BULGARU,

www.digibuc.ro

CERNOVODEANU (redactor responsabil) (Constantin Pr.ALEXANDRU STANCIULESCU-BARDA, Bibliografia Revistei "Biserica

(1874-1994), vol. I, Edit. Cuget Românesc, 2000, 391p. (Mariana Arhiepiscop PETER L'HUILLIER, Dreptul bisericesc lasinoadele ecumenice Traducere din limba englezä de pr. prof. univ. dr.Alexandru I. Stan, Edit. Gnosis, 2000, 515 p. (Paul Cernovodeanu);VASILE V. MUNTEAN, Bizantinologie, I-II, Edit. Invierea, ArhiepiscopiaTimisoarei, 1999-2000, 212 + 200 p. (Ovidiu Cristea); MIHAI

Pagini de istorie, Edit. A.P.P., Bucuresti, 1998, 444 p. (ConstantinDobrild); JAWOR GRZEGORZ, Osady prawa woloskiego i naRusi Czerwonej w Sredniowieczu (Colonizärile de drept valah locuitorii

Rutenia Rosie in evul mediu târziu), Wydawnictwo UniwersytetuCurie-Sklodowskiej, Lublin, 2000, 223 p. ($erban Papacostea); VIOLETABARBU, Miniatura brâncoveneascd. Manuscrise ilustrate ornate, Edit.Meridiane, Bucuresti, 2000, 125 p. (Gheorghe Lazär); LUCIAN PERIS, LeMissioni Gesuite in Transilvania e Moldavia nel Seicento, Edit. Fundatiei pentruStudii Europene, Cluj-Napoca, 1998, 223 p. (Paul Cernovodeanu); HENRYKLOWMIANSKI, Zaludnienie litewskiego w wieku Zaludnienie wroku 1528 (Situatia a statului lituanian secolul al XVI-lea.

in anul 1528), sub redactia lui Artur Kijas Krzysztof Pietkiewicz,Wydawnictwo Poznakskie, 1998, 227 p. (Antim Cristian Bobicescu);GABRIEL KRASINSKI, Taniec Rzeczypospolitej Polskiej (Dansul RepubliciiPolone), de Miroslaw Korolko, Wzdawnictwo Naukowe Semper,Warszawa, 1996, 316 p. (Antim Cristian Bobicescu); GONRAD G. GONDISCH,Ständische Autonomie und Regionalität im mittelalterlichen und friihneuzeithichen

in vol. Minderheiten Regionalbewusstsein und Zentralismus inOstmitteleuropa, hrsg. von H.-D. Löwe, L. H. Fontsch und S. Troebst, Köln-Weimar-Wien, 2000, p. 21-49 Papacostea); Nobilimea

din Transilvania. 1440-1514, Edit. Enciclopedick Bucuresti, 2000,466 p. (cuprinde anexe, bibliografie selectivk indice de persoane)REMUS CAMPEANU, Elitele din Transilvania veacului alEdit. Presa Universitarl Clujeank Cluj-Napoca, 2000, 459 p. (Bogdan Popovici);FERENC PAP, Kolozsvári harmincadjegyzékek 1599-1637 (Registrele detricesimi din Cluj (1599-1637)), Edit. Kriterion, Bucuresti-Cluj, 667 p. (Mária

ZSIGMOND PACH, A harmincadvám Erdélyben ésa 15. század felében (Vama tricesimä Transilvania Taraprima parte a secolului al XV-lea), in "Történelmi Szemle", 1-2, 1998, p. 33-41(Mária GHIMPU VLAD, Biserici medievale Basarabia.Monografie, Edit. Tyragetia, 2000, 220 p. (Biblioteca Tyragetia, I)

Papacostea); JACQUES LE GOFF, Sfântul din Assisi, traducerede Mihai Ungureanu, Edit. Polirom, Iasi, 2000, 177 p. (Constantin Dobrild);STOY MANFRED, Radu erban, Fürst der Walachei 1602-1611 und dieHabsburger, "Südost-Forschungen", vol. 54, 1995, pp. 49-103 (IleanaF. BERNARD REILLY, The Kingdom of León-Castilla under king VIL

1126-1157, University of Pennsylvania Press, Philadelphia, 1998, 431 p. (EugenDenize); MICHEL VERGÉ-FRANCHESCHI, Henri le Navigateur. Un

découvreur au Félin, Paris, 1994, 442 p. (Simion HARALD

www.digibuc.ro

HEPPNER, Die und Europa vom Mittelalter bis zur Gegenwart, BöhlauVerlag, Wien, Köln, Weimar, 1997, 291 p., ilustralii, indice

HARALD HAPPNER, Austria Principatele (1774-1812). 0la politica sud-est europeand a Habsburgilor, Presa Universitarl

Clujeank Cluj-Napoca, 2000, 297 p. (Paul Cernovodeanu); ILEANAHabsburgi otomani la Tratatele negocierile de pace. 1526-1576, Edit. Oscar Print, Bucure0i, 2000, 297 p. (Eugen Denize); PETRENÄSTUREL, istorice, I, Aalborg (Danemarca), 2000, 336 (PaulCernovodeanu); ION CHIRTOAGA, Sud-estul Moldovei Nistrului(1484-1699). Expansiunea Edit. Fundatiei CulturaleRomâne, Bucure0i, 1999, 208 p. (Eugen Denize); LUCIAN BOIA, Pentru o

a imaginarului, Edit. Hurnanitas, Bucure0i, 2000, 230 p. (BogdanPopovici); "Balcanica Posnaniensia. Acta et studia", IX/X, WydawnictwoNaukowe UAM, 1999, 259 p. (Antim Cristian Bobicescu); KONRAD G.

Transsilvanische Kontakte und Interessen der Familie a Lasco,vol. Johannes a Lasco 1499-1560. Polnischer Baron, Humanist und Reformator.

zum Internationalen Symposium vom 14.-17. Oktober 1999 in derJohannes a Lasco Bibliothek Emden, hrsg. von Christoph Strohm (extras),f. an, p. 199-217 ($erban Papacostea); LIVIU BEUDEANU, Localizareade la Posada. De la cetatea Poienari la Castrum Argyas alias cetatea lui Vlad

2000, 24 p. ($erban Papacostea); NICOLAE EDROIU, Studii degenealogie, Cluj-Napoca, 2000, 228 p. + pl (Biblioteca Genealogica I.Academia Românä, Filiala Cluj-Napoca) (Paul Cernovodeanu); Krieg undFrieden im vom Mittelalter zur Neuzeit. Theorie-Praxis-Bilder,herausgegeben von Heinz Duchhardt, Patrice Veit unter mitwirkung von PierreMonet, Verlag Philipp von Zabern, Mainz, 2000, 328 p. [Veröffentlichungen desInstituts Europäische Geschichte Mainz. Abteilung Universalgeschichte,Beiheft 52] (Ovidiu Cristea)

IN MEMORIAM

ANDREI PIPPIDI, Maria Holban studiile de istorie a Occidentului european..... 377

ABREVIERI 385

www.digibuc.ro

ACADEMIA

INSTITUTUL DE ISTORIE IORGA"

STUDII MATERIALE

DE


SOMMAIRE

STRUCTURES ECCLESIASTIQUES PRATIQUES DE DEVOTION

ALEXANDRU MADGEARU, L'organisation de l'Eglise au Bas Danube en 971-1020 9ION GUMENli, Propriété de l'Eglise dans la région du Hotin jusqu'en 1715 23MARIA MAGDALENA Notes sur les Eglises "Sf. Vineri" et"Trierea Capului Sf. loan Botezatorul" de Jassy 31VIOLETA BARBU, Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse sur lesréprésentations miraculeuses de la Vierge aux pays roumains 39

ETAT IDEOLOGIE MOYEN AGE ROUMAIN

SERBAN PAPACOSTEA, Fondation et "descalecat" dans la tradition historiquede la constitution de la ValachieBENOÎT JOUDIOU, Remarques sur la signification du titre "souverain" dans lesPrincipautés RoumainesMARIANA LAZAR, La politique de fondation d'établissements religieux desprinces valaques dans la seconde moitié du sicle


61

67

79

www.digibuc.ro

EUROPE ET L'OFFENSIVE

OVIDIU CRISTEA, La byzantine de Constantinople et l'action de laflotte vénitienne contre de DaphnousiaEUGEN DENIZE, Etienne le Grand et les luttes contre les Turcs. Une nouvelleapproche

ANDREESCU, Réactions contre la domination ottomane sur la MerNoire dans la premire moiti du sicle: l'alliance Cosaque-TatarePAUL CERNOVODEANU, La politique orientale anglaise entre 1733-1739.II. L'Angleterre et la guerre austro-russo-turque (1736-1739 ) (suite)

109

115

129

155

SOURCES : CHRONIQUES ET DOCUMENTS

VICTOR SPINEL Chroniqeurs'italiens propos des répercurssions de la GrandeInvasion Mongole de 1241-1242 sur les Roumains 169ILEANA Les Hongrois dans les chroniques roumaines. Les

sicles 207IONEL CANDEA, Cetatea dans l'historiographie roumaine 217CRISTIAN LUCA, Les routes balkaniques du commerce des Pays Roumains avecVenise au XVIP sicle 227CRISTINA FENESAN, La frontire ottomane dans la chronique d'Ali deTimisoara sicle) 235DORU Un livre de la bibliothque des Mavrocordat dans lescollections de la Bibliothque Centrale Universitaire de Bucarest 251CONSTANTA GHITULESCU, Dot entre nonne et pratique. La Valachie au

sicle (II) 255GHEORGHE Documents concernant les marchands Pepano et leurétablissements fondé Codreni Mostiste" (II) 265

TÓTH, Le premier recensement catholique dans la région desSzekler (le rapport Szalinai de 1638) 273OCTAVIAN ILIESCU, L'histoire de la monnaie en Roumanie. Un glossairenumismatique 299

ADDENDA ET CORRIGENDA 315COMPTES-RENDUS ET NOTES BILIOGRAPHIQUES 325

IN MEMORIAM

ANDREI PIPPIDI, Maria Holban et les études d'histoire de l'Occident européen 377

ABBREVIATIONS 385

www.digibuc.ro

ACADEMIA

DE ISTORIE "NICOLAE IORGA"

MATERIALE

DE


CONTENTS

ECCLESIASTIC STRUCTURES AND PRACTICES OF DEVOTION

ALEXANDRU MADGEARU, The Church Organization at the Lower Danubebetween 971 and 1020 9ION GUMENÎI, Church Property in the Hotin County until 1715 23MARIA MAGDALENA Notes on "Sf. and CapuluiSf. loan Botezatorul" Churches of Jassy 31VIOLETA BARBU, Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse sur lesreprésentations miraculeuses de la Vierge aux pays roumains 39

STATE AND IDEOLOGY IN THE ROMANIAN MIDDLE AGES

SERBAN PAPACOSTEA, Foundation and Dismounting in the HistoricalTradition of Wallachia 61BENOIT JOUDIOU, Remarques sur la signification du titre "souverain" dans lesPrincipautés Roumaines 67MARIANA The Religious Foundation Policy of the Wallachian Princesin the Second Half of the Century 79


www.digibuc.ro

EUROPE AND THE OTTOMAN OFFENSIVE

OVIDIU CRISTEA, The Byzantine Reconquest of Constantinople and the Actionsof the Venetian Fleet Against the Island of Daphnousia 109EUGEN DENIZE, Stephen the Great and the Battles Against the Turks. A NewApproach 115

ANDREESCU, Reactions Against the Ottoman Domination Over theBlack Sea in the First Half of the Century: The Cossack-Tatar Alliance 129PAUL CERNOVODEANU, English Eastern Policy Between 1733-1739.II. England and Austrian-Russian-Turkish War (1736-1739 ) (sequel) 155

SOURCES CHRONICLES AND DOCUMENTS

VICTOR The Italian Chroniclers on Effects of the Great MongolInvasion of 1241-1242 on Romanians 169ILEANA The Hungarians in the Romanian Chronicles. The 18'hCenturies 207IONEL CANDEA, Cetatea in Romanian Historiography 217CRISTIAN LUCA, Balkan Routes of Trade of the Romanian Principalities withVenice in 227CRISTINA FENE$AN, The Border in the Chronicle of Ali of(The Century) 235DORU A Book from Mavrocordat Library in the Collections ofCentral Universitary Library of Bucharest 251CONSTANTA GHITULESCU, The Dowry Between Norm and Practice.Wallachia in 255GHEORGHE Documents Concerning the Merchants Pepano and theEstablishment Founded by them at Codreni "pe Mosti4te " (II) 265

TÓTH, The First Catholic Census Székely Land (A raportdrafted by István Szalinai in 1638) 273OCTAVIAN ILIESCU, The History of Coins in Romania. A NumismaticGlossary 299

ADDENDA ET CORRIGENDA 315REVIEWS BIBLIOGRAPHICAL NOTES 325

IN MEMORIAM

ANDREI Maria Holban and history studies of Western Europe 377

ABBREVIATIONS 385

www.digibuc.ro

ECLEZIASTICE DEVOTIONALE

ORGANIZAREA BISERICEASCA LA DE JOS

PERIOADA 1020

ALEXANDRU MADGEARU

ultimii 25 de ani s-au publicat mai multe studii dedicate organizAriiecleziastice bizantine de la de Jos. Pe de o parte, au unele noi izvoare(sigilii), iar pe de parte, au fost reintérpretate sau redatate unele surse cunoscute demai vreme.

a fost de bizantinologul austriac Werner Seibt scurtarticol din 1975, referitor la interpretarea datarea a tipuri de sigilii care auapartinut unui arhiepiscop al Bulgariei, pe nume Gheorghios'. El ajungea la concluzia cáacest ierarh a fost pus de Tzimiskes fruntea arhiepiscopiei create la Dristra, loculfostei Patriarhii a Bulgariei. Un punct de vedere similar a fost propus in modindependent de istoricul bulgar Georgiev intr-un articol publicat in 1980apoi studiul dedicat organizArii bisericesti a teritoriilor bulgAresti perioadaulterioarä cuceririi bizantine. Politica bisericeascA a Vasile a fost

de care teologul Adrian Gabor3.Un moment de cercetArilor este reprezentat de publicarea

studiului lui Petre Diaconu, mai limba Studii Teologice 1990,apoi limba franceze. PolemizAnd cu P. Georgiev, P. Diaconu a ajuns la concluziiradical diferite privinta intervenite organizarea ecleziasticA a zoneiDunkii de Jos dupá 971.

W. Seibt, Georgios Archiepiskopos Zur Identijizierung deswährend der des Johannes Tzimiskes zweier Siegeltypen,

24, 1975, p. 55-59.2 P. Georgiev, Au sujet de l'interprétation des sceaux de plomb de l'archevique Georges

de EB, 16, 1980, 3, p. 120-129; Idem, L'organisation religieuse dans les terres bulgaresdu Nord-Est l'an 971, Dobrudia. ethno-culturelles, 1987, p. 147.

A. Gabor, Organizarea a Imperiului Bizantin deMacedoneanul pentru istoria poporului ST, 41, 1989, 5-6, p. 98-

117. Articolul lui N. V. Dud, canonice ale bisericii nord-dunärenescaunele episcopale din sudul MB, 36, 1986, 2, p. 39-48 contine o serie de confuzii nupoate fi luat considerare.

P. Diaconu, Despre a regiunii de Jos (ultima treime aX - XII), ST, 42, 1990, 1, p. 103-120; Idem, Sur ecclésiastique

dans la région du Bas-Danube (dernier tiers du Etudes byzantines et post-byzantines, II, Bucuresti, 1991, p. 73-89.


www.digibuc.ro

10 Alexandru Madgearu 2

Publicarea 1991 a sigilii din Dumbarton Oaks5 aproblemei, deoarece ele indicau existenta unui sediu metropolitan la Constantain secolele X-XI. Anterior, nu se cunostea reluarea a numelui

Tomisului in listele de episcopate redactate de-a lungul secolelor. Ion Barnea a semnalatimediat descoperire, articol dedicat supravietuirii orasului Tomisa mitropoliei sale secolele

ultima luare de pozitie apartine Petre Diaconu7, care a ficut uneleobservatii pe marginea opiniilor exprimate de Ion Ba.rnea in articolul din 1991de fapt, prin 1994). De asemenea, este discutia asupra organizirii bisericesti datede loan Tzimiskes.

actualul stadiu al este o peexaminarea a izvoarelor cunoscute de mai multi vreme sau recent descoperite.Perioada de care ne ocupim este de momente semnificative: recucerirea luiloan Tzimiskes arhiepiscopiei autocefale de Ohrida, de Vasile II

ce Bulgaria a fost nimicitä 1018).Vechea organizare ecleziastici a spatiului dintre Dunirea de Jos Muntii

Balcani a cu urbank primele decenii ale secolului al VII-lea. Invaziile avarilor slavilor au condus la abandonarea a limes-ului. Unele

urbane au supravietuit de-a lungul secolelor VII-X, dar acestea sunt exceplii(Odessos/Varna, Durostorum/Silistra, eventual Bononia/Vidin). De omentinere a civilizatiei urbane se poate vorbi doar la sud de Muntii Balcani8. Chiarpopulatia a continuat locuiasci Munfii Balcani, ea a fost

de o organizare bisericeasci superioari a träit in izolare de Biserica de laConstantinopol. Abia convertirea Bulgariei la crestinism la mijlocul secolului al IX-lea apermis refacerea unei organiziri ecleziastice tinuturile de Jos. Tinerei Bisericibulgare i s-a recunoscut autocefalia anul 870 sub forma unui arhiepiscopat sediul laPreslav. Ulterior, Simeon a transformat arhiepiscopia patriarhie, 918.Constantinopolul a recunoscut patriarhia autocefali de la Preslav abia 927,

ce venirea la putere a Petru a marcat confruntirii dintreBulgaria.

Prima a noii organiziri bizantine la de Jos a971. este Tzimiskes a fondat o mitropolie la Preslav, fostaa statului bulgar, al nume a fost schimbat Ioannoupolis al

Singurul mitropolit de Ioannoupolis cunoscut in prezent esteStephanos, atestat de sigilii descoperite la Preslav si Pliska9. El nu a putut

976, Vasile II a schimbat imediat numele orasului, care amintea deTzimiskesw. Rangul eparhiei bulgare a fost de la de patriarhie

J. Nesbitt, N. Oikonomides, Catalogue of byzantine seals at Dumbarton Oaks and inFogg Museum of Art, vol. I. Italy, North of the Balkans, North of the Black Sea, Dumbarton

Oaks, Washington, 1991, p. .

6 Barnea, Noi date despre Mitropolia Tomisului, "Pontica", 24, 1991, p. 277-282.P. Diaconu, Points de vue sur l'organisation ecclésiastique au Bas-Danube

siècles), "Dacia", NS, 38-39, 1994-1995, p. 449-452.A. Madgearu, Continuitate discontinuitate culturald la de Jos secolele

1997, p. 112-114.I. Jordanov, Peatite ot Preslav (971-1088), 1993, p. 183, nr. 389;

P. Diaconu, Sur l'organisation..., p. 74-77; Idem, Points..., p. 450.P. Diaconu, Sur l'organisation..., p. 76.

www.digibuc.ro

3 Organizarea bisericeascA la de Jos (971-1020) 11

autocefall la cel mitropolie subordonatA patriarhiei de Constantinopol.a acestui fapt este evidentA. Revenirea Bulgariei frontierele Imperiului

Bizantin avea ca urmare integrarea bisericü locale Patriarhia deConstantinopol.

Petre Diaconu a demon.strat acele sigilii care au apartinut unui anumeGheorghios archiepiskopos Boulgarias nu pot datate 971, cum auW. Seibt P. Georgiev (care amplasau sediul acestui arhiepiscop la Dristra)". Conditiilestratigrafice in care s-au descoperit la Pliska dintre aceste sigilii aratA cA ele se

de incetarea mAnAstirii de acolo (inceputul secolului al X-lea). P. Diaconu a mai observat iconografia sigiliilor este specificA pentru a doua

a secolului al DC-lea pentru prima a celui Prin urmare,Gheorghios a fost arhiepiscop al Bulgariei 870 918, in perioada

conducAtorul Bisericü bulgare avea rangul de arhiepiscop". Faptul cA el nu a maifost acum in izvoare nu un impediment contra acestei

Tot P. Diaconu a mai cA bisericeascA de Tzimiskes afost la scurt timp abrogatA de Vasile II (care a mod sistematic impotriva a totceea ce a fAcut Tzimiskes). P. Diaconu a presupus cA sediul metropolitan a fost mutat dela Preslav la Dristra peste ani a avansat altA idee, potrivit laDristra functiona din 971 o episcopie subordonatA mitropoliei de Ioannoupolis".

unei episcopii la Dristra din 971 este perfect verosimild. Se§tie o din acest a fost reconstruitA 976 981 (datarea

din interpretarea unei inscriptii descoperite la Silistra)'6. caz,Dristra este amintit ca sediu episcopal ultimii ani ai domniei lui Vasile al doileaedict (sigillion) din mai 1020 conferit arhiepiscopiei de Ohrida. acel moment,episcopia de Dristra a intrat sub jurisdictia arhiepiscopiei Bulgariei create de Vasile II,de care ne vom ocupa ceva mai jos". Pe de altA parte, episcopia de Dristracontinua vechea eparhie din vremea taratului bulgar.

Dealtfel, Dristra a fost reqedinta comandantului unei theme. 971 s-aula de Jos theme: Mesopotamia OccidentalA nordul Dobrogei)

Dristra (in partea de sud). Thema Dristra a fost ulterior cu provincia Thracia. Lacâtiva ofensiva bizantinA din 1000-1001, thema Dristra s-a separat de Thracia,dar a fosta Mesopotamie Occidentall. Denumirea de Paradunavon nu

provincia purtând in continuare numele de primele

W. Seibt, op. cit., p. 58-59; P. Georgiev, Au sujet..., p. 126-129; Idem,L'organisation..., p. 151, 154. Vezi R. Vassilev, Novootkrit oloven peat na arhiepiskop Georgii Pliska, "Numismatika i 1992, 1-2, p. 26-29 (alt exemplar, descoperit laPliska).

12 P. Diaconu, Sur l'organisation..., p. 77-82.P. Georgiev, L'organisation..., p. 147.P. Diaconu, Sur l'organisation..., p. 82-83 nota 54.P. Diaconu, Points..., p. 450, 452.M. Salamon, Some Notes on an Inscription from Medieval Silistra (c. 976), RESEE, 9,

1971, 3, p. 492-496.H. Gelzer, Ungedruckte und wenig bekannte der orientalischen

Kirche (II), BZ, 2, 1893, p. 44-45; P. Georgiev, L'organisation..., p. 150; P. Diaconu, Surl'organisation..., p. 83.

Pentru detaliile organizkii administrative militare bizantine in perioada 971-1018,vezi A. Madgearu, Revenirea dominaliei bizantine la "Anuar. Studii de securitate,

www.digibuc.ro

12 Alexandru Madgearu

doug decenii ale secolului al XI-lea sigiliile lui Theodor, primikerios strategde Dristra'9. Un alt strateg de Dristra cunoscut din cronica lui Skylitzes este Tzitzikios

anul Se pare in aceeasi a condus provincia Dristra un anumeConstantin (...) polites, katepano de Dristra, al a fost publicatrecent'.

Mitropolia de Ioannoupolis-Preslav a supravietuit la recucerireaPreslav de cátre bulgari (databilá mai probabil 986). Tarul Samuel a creat 980

organizare pentru biserica teritoriile pe care le-a recucerit. S-adin nou un patriarhat bulgäresc, condus de Gherman, care avea resedinta la Sofia.Sediul patriarhiei bulgare s-a mutat succesiv sud. cele dinpatriarhie s-a instalat la Ohrida in jurul anului 990, unde a supravietuit 101

sigilii recent publicate, datate secolele X-XI, amintesc numele a doimitropolifi de Tomis, Aniketos Vasile23. Refacerea mitropoliei de Tomis (care a mai

secolul al VI-lea) poate fi considerare doar din vremea luiloan Tzimiskes. datare mai plin secol XI, domnia lui II, este maiputin probabilk din cauza tipologiei sigiliilor. Descoperirile arheologiceasezare a pe la mijlocul secolului al X-lea24. Este neintemeiat punctul devedere al lui Ion Barnea, care localitatea Tomis ar supravietuit forme urbane

secolele VII-X25. Argumentul de ori invocat al Tomisului cronicalui Nikephor, evenimente de la inceputul secolului al VIII-lea, s-a dovedita fi caduc26.

P. Diaconu a presupus loan Tzimiskes a creat mitropolia de Tomis acelasitimp cea de Ioannoupolis-Preslav27. Totusi, este posibil ca tnitropolia defost mutarea celei de la Preslav, de Vasile II. Constantia (Tomis) a

sub administratie bizantiná recucerirea Preslav de bulgari. Acestpunct era apárat de valurile de dintre Cernavoda Constanta (nu aiciproblema este cert ele existau vremea de care ne Perioadalui Vasile II a fost singura Constantia (Tomis, Constanta) a atins o

apärare nationalä istorie Bucuresti, 1998, p. 153-154 Idem, The MilitaryOrganization of Paradunavon, BS,-60, 1999, 2, p.421-423, 430.

19 Barnea, Din istoria Dobrogei, Bucuresti, 1971, p. 89, 93. Altreilea sigiliu (de la Silistra) este amintit de I. Jordanov, Neizdadeni peatiSilistra "Izvestija na Narodnija Muzej", Varna, 19 (34), 1983, p. 109, nr. 16. unsigilar al aceluiasi personaj, descoperit recent la Slaveevo, regiunea Vama (R. Markov, Novootkritpreisten-peat na vizantyski sanovnik, "Arheologija", Sofia, 39, 1998, 3-4, p. 63-66).

Barnea, Stefánescu, op. cit., p. 93.21 Nesbitt, N. Oikonomides, op. cit., p. 150, nr. 65.1. Din numele provinciei s-au

doar literele Nu suntem de acord restituirea "Paristrion", deoarece sigiliiledemnitarilor nu folosesc deat forma "Paradunavon".

M. de Vos, Un demi-siècle de l'histoire de la Macédoine (975-1025), dedoctorat du cycle, Institut National des Langues et Civilizations Orientales, Paris, 1977, p.115-116.

Nesbitt, N. Oikonomides, op. cit., p. 180-181, nr. 80.1, 80.2; I. Barnea, op. cit., p.279-281; P. Diaconu, Points..., p. 450, 452.

Gh. Mänucu-Adamesteanu, Tomis-Constantia-Constanla, "Pontica", 24, 1991, p. 303-

Barnea, op. cit.,Madgearu, Continuitate, p. 113, bibliografia

P. Diaconu, Points..., p..45I, 452.

308.

4

www.digibuc.ro

5 Organi7area bisericeascA la de Jos (971-1020) 13

dezvoltare, dar nu pentru mult timp. Se pare asezarea a fost gray de invaziilepecenegilor din

Este o mentinere a mitropoliei de Tomis la mijlocul secoluluicum apreciazA P. Diaconu (sau la revolta cum crede I.

Barnea)". Se orasul Constantia a Vasile II. Se pare abia pe lasecolului s-a petrecut o renastere a acestei vechi

cum ne sA un portulan recent descoperit publicat de colegul OvidiuCristea". Este cA rolul principal provincia Paradunavon a fost preluat de cAtreorasul Dristra dupA 1018. De aceea, este foarte ca centrul religios sA semutat Dristra. .

Asadar, loan Tzimiskes a organizat o mitropolie la Preslavteritoriul cucerit de la Bulgaria: Ipoteza este cA mitropolie de Preslav afost mutatA la Constanta 986 sau chiar 976, ca o eparhie provincieiMesopotamia Occidentalk care a rAmas bizantinilor dupA 976. Aceastämitropolie a supravietuit anul 1000, dar nu dupA 1020, deoarece ea nu estementionatA edictul lui Vasile II din mai 1020 (care aminteste pentru Dobrogea doarepiscopia de Dristra).

Consideräm cA mitropolia de Tomis a fost 1020, dupA creareaprovinciei Paradunavon cu modificArile aduse jurisdictiei arhiepiscopiei deOhrida (de care ne vom ocupa mai jos). Thema Paradunavon a fost printransformarea themei Dristra, concornitent cu themele Bulgaria Serbia, atunci când s-a

cucerirea Bulgariei 1018).A doua etapA a organizArii bizantine de la de Jos a

intervenit imediat reorganizarea administrativ-militarl decisA de II anul1018. Primul pas a fost Patriarhiei bulgare autocefale de la Ohridainlocuirea ei cu o arhiepiscopie. a acordat autocefalie acestei arhiepiscopii.Ulterior, ea va consideratA o reeditare a arhiepiscopiei Justiniana Prima din secolul alVI-lea, care de privilegii similare. nouA arhiepiscopie era desub autoritatea Patriarhului de. Constantinopol, ei era de

decizie a lui Vasile au contat relatiile incordate dintrepatriarhul Sergios (1001-1019). Vasile II a unele concesii bulgarilor ce le-adesfiintat a scutiri privilegii de care beneficia bisericatimpul bulgari numit arhiepiscop de Ohrida pe bulgar loan deDebAr3'.

Minucu-Adame§teanu, op. cit., p. 318-323.P. Diaconu, Points..., p. 452; op. cit., p. 281.0. Cristea, despre Marea portulan pisan de la

secolului al (cca. 1200), "Sud-estul contextul european", 9, 1998, p. 77-81.B. Granié, Kirchengeschichtliche Glossen zu den vom Kaiser Basileios 11 dem

Autokephalen Erzbistum von Ahrida verliehenen Privilegien, "Byzantion", 12, 1937, 2, p. 396-401; M. Gyóni, L'évéché vlaque de l'archeviché bulgare d'Achris aux "Ludesslaves et roumaines", 1, 1948, 3, p. 150; J. Ferluga, Byzantium on the Balkans. Studies on theByzantine Administration and the Southern from the to the Centuries, Amsterdam,1976, p. 381; M. de Vos, op. cit., p. 115-118; P. Georgiev, L'organisation...., p. 149-150; A.Gabor, op. cit., p. 113.

www.digibuc.ro


decise de Vasile II sunt cunoscute din cele trei edicte emise de elanii Din ele nu s-au pAstrat original, ci confirmarea acordatáde Mihail VIII Paleologul august 1272. La acest act din 1272 a parvenitdoar trei copii din secolele XVI-XVII". De aceea, nu este exclus ca unele dintredenumirile mentionate edictele lui Vasile II sä fost transmise forme compte.Edictele au fost emise la ruglmintea arhiepiscopului loan. Acesta solicita delimitarea

a eparhiei sale, precum reglementarea de preoti a celuide dependenti (paroikoi) din fiecare care beneficiau de scutirea deimpozitul oikomodion'. au ajuns sá consemnate cu minufiozitate denumirileepiscopatelor parohiilor mai importante (enoriai) arhiepiscopia de Ohrida. Primuledict (emis 1019, eventual 1018) a admis cererile lui loan a stabilit teritoriul dejurisdictie al arhiepiscopiei limite pe care le-a avut timpul tarului Samuel.Existau 17 episcopii fatä de scaunul de la Ohrida".

Dupá 1020, provincia Paradunavon a intat sub jurisdictia arhiepiscopiei deOhrida, in virtutea celui de-al doilea edict al lui Vasile II, emis in mai 1020. Aceastáintegrare a noii provincii de la de Jos arhiepiscopia Bulgariei a fost unadintre mäsurile politicii a lui Vasile II; ea menajeze sentimentelebulgarilor. Arhiepiscopul protesta contra anexArii unor teritorii devecini (de Dyrrachion, Naupacta, Larissa Thessalonic). Vasile i-a dat dreptate aanexat arhiepiscopiei de Ohrida toate teritoriile care parte odinioard statul

Petru (927-969), inclusiv sudice. total, s-au mai alte 13episcopii. Prin al treilea edict (emis tot 1020), arhiepiscopia de Ohrida a mai primitalte dioceze36. A fost, o Dupá ce Mihail IV aabrogat privilegiile acordate de Vasile II 1-a pe bulgarul cu grecul Leonla conducerea arhiepiscopiei, bulgarii s-au revoltat contra 1040.

Potivit actului din 1020, singura episcopie din Dobrogea era laDristra. Vasile II a acordat episcopului de Dristra dreptul de a avea slujba sa 40 deklerikoi 40 de paroikoi de impozitul funciar. Nu sunt specificate nume ale unorparohii din aceastá eparhie, amintindu-se doar existenta unor kastra din regiunea sa. Nu

nici indicii asupra altor episcopii Dobrogea afara celei de Dristra,primele decenii ale secolului al XI-lea. Nefiind mentionatä actul 1020,

32 Editate de H. Gelzer, op. p. 40-57.B. Granié, op. cit., p. 396, M. Gyóni, op. cit., p. 148-149.Impozit funciar mostenit de la fostul stat bulgar, plätit de toate familiile care aveau o

pereche de Scutirile date de Vasile pe cele din epoca lui Samuel. Vezi A.Gabor, op. cit., p. 115. Potrivit lui D. Angelov, aceste scutiri reprezentau o de exkusseia(Die bulgarische Länder und das bulgarische Volk in den Grenzen des byzantinischen Reiches im

Jahrhundert (1018-1185) (Sozial-ökonomische Verhältnisse), Proceedings of theInternational Congress of Byzantine Studies, London-Oxford, 1967, p. 156).

M. Gyóni, op. cit., p. 150; P. Georgiev, Au sujet..., p. 125; A. Gabor, op. cit., p. 115.Vezi H. Gelzer, op. cit., p: 44-45, 55; M. Gyóni, op. cit., p. 151-152; M. de Vos, op.

cit., p. 118; P. Georgiev, Au sujet..., p. 126; A. Gabor, op. cit., p. 115-116.J. Ferluga, op. cit., p. 383-389.

www.digibuc.ro

7 Organizarea bisericeasca la de Jos (971-1020) 15

episcopia de Axiopolis (atestata spre fmele secolului') va fost ceva maipe ce viata s-a dezvoltat din ce in ce mai mult provincia Paradunavon.Nu indicii clare sprijinul existentei unei episcopii la nici mai

(cum presupun cercetatori)".Partea de vest a provinciei Paradunavon se afla sub jurisdictia episcopiei de

Vidin, care a fost ea de la fosta pptriarhie autocefalä bulgarä. Nucertitudine sub ce jurisdictie s-a aflat Vidinul in intervalul 1002-1020, cucerirea

de armata bizantina. Nu poate luatá considerare ipoteza4° episcopiade Vidin ar depins de mitropolia de Dristra (care nu a existat in acest interval cu acestrang superior, ci doar ca episcopie). Este mai probabil ca episcopia de Dristra,cea de Vidin fost sufragane ale mitropoliei de Tomis, la acesteiain 1018. Se poate presupune teritoriul recucerit de bizantini in etapa din 1000-1002 arazboiului anti-bulgar a format unitate administrativa dar religioasa. caz,1020, Vidinul este atestat episcopie dependenta de Ca Dristra,Vidinul a fost al doilea edict din mai 1020. Este un motiv serios pentru aconsidera ambele eparhii parte anterior din aceeasi structura (mitropolia deTomis, care a fost desflintatA). Episcopul de Vidin avea subordine 40 de klerikoi 40de paroikoi de impozit, la fel ca cel de Dristra.

Episcopia de Vidin a avut cu voievodatul condus de Achtum.Potrivit Legendei Sf. Gerhardus, acest principe s-a botezat secundum ritum Graecorumin civitate Budin (Vidin). cu timp ne-am exprimat opinia asupraconflictului dintre Achtum regele Ungariei Ne-o mentinem o pescurt in cele ce pentru a usura rolului pe care avut episcopia deVidin.

puncte de vedere asupra 1002-1004 sau mai in1028 (eventual 1034). Unii cercetatori42 datarea aceasta se

cu informatia Achtum era un aliat al "grecilor". De aceea, se presupuneel nu fi putut atacat in timpul lui Vasile II, ci perioada de declin a puteriimilitare bizantine, de 1025. Tocmai aceasta este problema: a fost intr-adevärAchtum aliat cu Bizantin? Lucrurile nu sunt simple, deoarece naratiunea care afost transmisä in capitolul 10 Legenda Major Sancti Gerardi uneleanacronisme confuzii, care o imagine nu numai asupra ci asupracontextului evenimentelor. o informatie este cea Achtum

E. Popescu, Notes on the History of Dobroudja in the Century: the Bishopric ofAxiopolis, Idem, Christianitas Daco-Romana. Florilegium studiorum, Bucuresti, 1994, p. 421-438; P. Diaconu, Sur Porganisation..., p. 87.

Vezi P. Diaconu, Sur l'organisation..., p. 86-87.A. Gabor, op. cit., p. 111.A. Madgearu, Contributii privind datarea conflictului dintre Ahtum

regele Stefan al Ungariei, "Banatica", 12, 1993, 2, p. 5-12.42 C.A. Macartney, Studies on the Earliest Hungarian Historical Sources, "Archivum

Europae Centro-Orientalis", Budapest, 4, 1938, 4, p. 456-507; E. Glück, Cu privire la istoriculin epoca ducatului lui Ahtum, Studii privind istoria Aradului, Bucuresti, 1980,

p. 128-130, R. Constantinescu, Gerard din Cenad - un scriitor al anului 1000, Gerard dinCenad, Armonia lumii, 1984, p. 39-47; C. Bálint, Südungarn im 10. Jahrhundert,Budapest, 1991, p. 116-117; I. A. Pop, maghiarii in Geneza

medieval in Transilvania, Cluj-Napoca, 1996, p. 128.

www.digibuc.ro


Vidin. Acesta este un anacronism prin transpunereaunor din secolele XIII-XIV, când Ungaria a aceste secoleleX-XI, nici nu exista vreo cetate la Severin). Oricum, Vidinul fusese cucerit de annatabizantinA 1004, astfel daca admitem totusi realitatea acelei informatii, nu putemadmite datarea lui Achtum 1004. Apoi, de ce sprijinit bizantinii peun dusman al aliatului I al Ungariei, care luptase contra deVasile 1018, inamicul potential al Imperiului Bizantin la eraupecenegii, nu ungurii. Dealtfel, doar cu un an de 1028 unii cercetAtori

lui Achtum), 1027, a avut un violent atac al pecenegilorteritoriilor bizantine limitrofe Banatului Olteniei, care a afectat Ungaria". Pe

de altA parte, pecenegii erau dusmanii traditionali ai ungurilor.Astfel, nu vedetn de ce fost Imperiul Bizantin interesat sA sprijine un

inamic al Ungariei, imediat dupA 1025. Alianta lui Achtum cu Imperiul Bizantinneverosimill pentru 1002, Vasile II a beneficiat de ajutorul luiI la cucerirea Vidinului. Ungaria Imperiul Bizantin nu a existat ostilitate inperioada 1002-1038 (intervalul maxim care poate datat conflictul care a fostimplicat Achtum). schimb, inainte de 1002, Achtum putea un aliat al Samuelal Bulgariei.

Din asemenea considerente, unii istorici45 sustin cA relatarea din capitolul 10din Legenda Major s-a strecurat un alt anacronism foarte gray. "Grecii" de faptbulgarii, al cAror nume a fost inlocuit, cAci vremea redactArii naratiuniisecolului al XI-lea), vechiul stat bulgar dispAruse fusese inglobat Imperiul Bizantin.De asemenea, denumirea de "greci" datA s-ar la ritul nula acest caz, nici datarea conflictului dintre Achtum I nu poatefixatA mai de 1002-1004. DupA cum atacul impotriva lui Glad 934 a fost primaparte a unei ofensive sud-dunArene spre valea Moravei, tot atacul contralui Achtum a fost un episod al campaniei lui I impotriva Bulgariei din 1002.

jurul anului 1001 s-au constituit la de Jos tabere. De o parte,agresorii, care linteau la preluarea sau luarea controlului asupra de Jos: ImperiulBizantin Ungaria lui I (un stat care abia se aleexpansioniste erau la inceput). De parte, Bulgaria, care beneficia, eventual, desprijinul pecenegilor. aceste tabere, ducatul al lui Achtum nu seputea decât de partea Bulgariei".

crestinarea lui Achtum la Vidin s-a petrecut cândva inainte de1002, timpul episcopie fAcea parte din Patriarhia de Estefoarte probabil ca influenta episcopiei de Vidin sA se exercitat Banat ceacest a trecut in bizantinilor. Nu existA dovezi sprijinul existentei

Vezi G. Zur Geschichte der Eroberung Ochrids durch Basileios Actesdu International Byzantines, 2, Belgrad, 1964, p. 149-154.

P. Diaconu, Les Petchénègues au Bas-Danube, Bucuresti, 1970, p. 40-41; V. Spinei,etnice politice in Moldova meridionald in X-XIII. Români turanici,

1985, p. 68.D. Onciul, istorice, I, Bucuresti, 1968, p. 584-585; G. Fehér, Bulgarisch-

ungarische Beziehungen in dem Jahrhunderten, Budapest, 1921, p. 152-155; G.op. cit., p. 149; B. Geschichte des ungarischen Mittelalters, I, Berlin, 1940, p. 168-169.

Vom relua in extenso aceste consideratii viitor studiu despre relatiile bizantino-bulgaro-maghiare perioada 969-1018.

www.digibuc.ro

9 Organizarea bisericeascä la de Jos (971-1020) 17

unei jurisdictii efective a episcopiei de la nord de nici de 1002,nici dupá aceea.

Extinderea Banat a jurisdictiei arhiepiscopiei de a mai fostpe baza altei informatii din primul edict al lui Vasile Teritoriul recent createi theme

Serbia" a fost 1019 episcopiile de Branievo, Belgrad Sirmium, toateale arhiepiscopiei de Ohrida. Episcopia de Branievo o continua pe cea

de Morava, care a fost fondatä de 879, pe zona apartineaBulgariei". Cetatea Branievo a avut o mare importantä secolele X-XIII. Ea se afla pelocul ora§ului roman Viminacium prezent, Kostolac)". Situatä pe malul drept alDunärii, sectorului al fluviului, episcopia de Branievo avea vaseparohii atestate edictul lui Vasile II. Dintre acestea, patru sunt identificate se afläimediata apropiere:(Smederevo/Semendria)51, (Grocka) (Brodskopolje). LocalitateaIaTpaaarya nu a putut identificatä. A localitate este sauM. Gyóni, care a efectuat un studiu minutios al diplomei din 1019, a emis ipoteza

poartä un nume transmite pe al anticului Tibiscus53.Localitatea Dibiskos a fost undeva apropierea (Tibiscus).

M. Gyóni a propus amplasarea ei la Cuvin, pe baza unor argumente care vormai jos.

Localizarea la Jupa-Tibiscum a fost admisä de mai istorici maghiariromâni54. Ulterior a fost identificarea cu pe considerentul cä

Pentru care, vezi T. Wasilewski, Le byzantin de Sirmium-Serbie au et XlZRVI, 8, 1964, 2, p. 465-482.

48 Popovi, sednata u od IX do Xl "Godi§njak GradaBeograda", 25, 1978, p. 35.

Vezi M. Popovié, V. Ivanisevié, Grad Branievo u srednjem veku, "Starinar", NS, 39,1988, p. 125-179; M. Popovi, Les forteresses du en Serbie au XF-XI

ibidem, 42, 1991, p. 172.Este vorba de cetatea Morava, de la gura omonim. Acolo se afla antichitate

orasul Margum (azi, pe teritoriul Dubravica). Episcopia de Morava s-a mutat laBranievo moment necunoscut. secolul al a la Morava o fortificatiebizantinä suprafata de 10 Vezi J. Nesbitt, N. Oikonomides, op. p. 195-196; L.Maksimovi, M. Les sceaux byzantins de la région danubienne en Serbie. Lacollection du Musée National de Belgrade, "Studies in Byzantine Sigillography", ed. N.Oikonomides, 3, Dumbarton Oaks, 1993, 127-129.

Aceastä va deveni ulterior o importantá care va lua de laBran

52 H. op. cit., 43; M. Gyóni, op. cit., p. 151.M. Gyóni, L'Eglise orientale dans la Hongrie du X "Revue d'Histoire

Comparée", 25, n.s., 1947, vol. 5, 3, p. 45-46.Al. Elian, Les rapports byzantino-roumains, BS, 19, 1958, 2, p. 215; G. Székely, La

Hongrie et Byzance aux AH, 13, 1967, 3-4, p. 302; G. Moravcsik, Byzantium andthe Magyars, Budapest, 1970, p. 110; R. Theodorescu, Bizanl, Balcani, Occident la inceputurileculturii medievale românesti (secolele Bucuresti, 1974, p. 77; V. Muntean, Banatul

(secolele XI-XII), MB, 26, 1976, 1-4, p. 234; E. op. cit., p. 127.1. D. Suciu, la problema castrul Timis, RdI, 29, 1976, 7, p.

1056; Idem, Monografia Mitropoliei Banatului, Timisoara, 1977, p. 39-41; C. Raileanu, Tabula

www.digibuc.ro


aceasta era o localitate importantA, din secolul al XII-lea. Totusi, este de remarcatnumele sub care apare Timisoara izvoarele medievale, din 1212, este

Themes, Temes, sau Tymes56. a fost transmisA la mijlocul secolului alX-lea de Constantin Porphirogenetul pentru râul Aceasta

cA numele râului suferise deja transformarea din Tibiscus inDenumirea trebuie pusä in cu localitate, al cArei nume a urmatevolutie.

De argumente mai demne de incredere putea beneficia cealaltä careamplaseazA localitatea Dibiskos la Jupa-Tibiscum. Identificarea cu Jupa nu a fost

desi existA tmele fapte care putea veni in sprijinul ei. Jupa esteCaransebes, mai important centru românesc al Banatului medieval,

care in secolul al XIV-lea era deja un Aflat la intersectia a drumuricare sudul (pe valea Cernei prin depresiunea Caras-Ezeris),Caransebesul era relativ aproape de Branievo. caz, era mai apropiat decâtTimisoara. (Atragem atentia cA la sud vest de Timisoara se o regiune demlastini care o eventualA comunicare cu Branievo. Timisoara era orientatd

drumul de pe valea Muresului). De aceea, amplasarea parohiei Dibiskos la Jupamai probabilA la Timisoara. Totusi, arheologice nu au adus

prezent nici o informatie care putea potrivi cu ipoteza localizArii la Jupa a acestuicentru bisericesc".

Pentru acest punct de vedere am opta noi, nu exista o altA posibilitate,care, mod surprinzAtor, nu a fost considerare de istoriografia româneascA, desise pe argumente mult mai solide. Noi am admis amplasarea

Dibiskos interiorul Banatului, pe baza lucrdrilor mentionate mai sus'.Ipoteza amplasArii la Cuvin, de M. Gyóni, pare sA totusi cea mai plauzibilA.

cronicA greceascA din 1519 o localitate Timbisko, cuprinsul relatArilorconflictelor ungaro-otomane din 1439 1443. Din reiese cA Timbisko se

Peutingeriana "Tivisco"-Timipara, RdI, 30, 1977, 12, p. 2225-2250; I. D. Suciu, R.Constantinescu, Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, I, Timisoara, 1980, p. 21(se publicA izvorul, traducându-se gresit prin "parohi" P. lambor, Contribufiidocumentare privind unele din vestul inceputul feudalismului, AMN,17, 1980, p. 167-168; L. Munteanu, arheologice obiectivul "La

jud. Cara,F-Severin, "Cercetari arheologice 6, 1983, p. 236; N. Elementebizantine in populafiei autohtone din Transilvania sec. VII-XIII, MB, 34, 1984,11-12, 720.

Suciu, Diclionar istoric al din Transilvania, II, Bucuresti, 1968, p.193.

Constantin Porfirogenetul, De Administrando Imperio, 40. 38. Pentrudenumirii, vezi D. Tisa-Timi,v-Prahova, in Studia indoeuropea ad Dacoromanospertinentia.1. Studii de tracologie, Bucuresti, 1976, p. 151-165.

R. Popa, Caransebq districtul secolele X-XIV, SCIVA, 40, 1989,4, p. 353-370; P. Bona, Caransebq (Contribulii istorice), Caransebes, 1989 (care presupune chiarcA Dibiskos se la p. 25). Vezi P. Bona, N. L. Groza, Caransebe,s. 700de de atestare (contribufii monografice), Caransebes, 1990, p. 28.

Vezi acum A. Ardel, arheologice la biserica de la(sec. XIII-XIV), AMN, 33, 1996, I, p. 416-417.

A. Madgearu, Contribufii..., p. 10. Vezi Idem, Despre aBanatului in secolele IV-XII, "Anuar. Studii de de istorie militara", ISPAIM,Bucuresti, 1997, p. 158 (localizarea la Cuvin).

www.digibuc.ro

11 Organizarea bisericeascd la Dunkea de Jos (971-1020) 19

undeva pe malul al aproximativ vis-a-vis de cetateaSemendria (Smederovo). Pe baza acestei M. a amplasat Dibiskos la

acolo unde, dealtfel, denumirea Temes prezent. seinsula Palanka". ipoteza se poate sustine prin

cu alte ale campaniei din 1443, care putintá decá la Cuvin s-au concentrat trupele regelui Vladislav al Ungariei, treceriiDundrii62.

Consider deci, Timbisko a putut un alt nume al de la Cuvin,nume care a fost de cel maghiar oficial care a dupá secolul

Numele Cuvin - Kewe - este de origine maghiard, din "piatra".La Dibiskos-Cuvin exista, prin urmare, o parohie care depindea de episcopia de

Branievo. Este lesne de observat cá identificate sunt situate pe o razáde micá jurul acestui centru episcopal.

Reamintim cá diploma lui Vasile II recunotea o situatie anterioará, din vremealarului Samuel. Deci, parohia de Dibiskos aparfinuse eparhiei deBranievo, la secolului primii ani ai celui vorba de unsimplu cap de pod Smederevo Morava, documentul nu poate dovediextinderea jurisdicfiei acestei eparhii in interiorul Banatului.

Este de presupus cá Banatul (sau partea sa de nord, unde se cunoscbiserici ortodoxe din secolele la Cenad, Mocrea,Pecica, se afla grija mitropoliei Tourkiei, de rit grecesc (sufraganA aPatriarhiei de Constantinopol). Aceastá mitropolie provenea din mai vechea episcopiefondatá de Hierotheos, la secolului al X-lea. Am avut deja ocazia sá cáteritoriul supus jurisdictiei era situat aproximativ intre Tisa, acolounde acel maghiar care s-a la Constantinopol anulEparhia Tourkiei fondatA atunci a continuat sA existe o ea find

la rangul de mitropolie. loan, mitropolitul de Tourkia, a participat la sinodulpatriarhal din 1028. De asemenea, se cunoa.,te un sigiliu secolul al XI-lea care aapartinut mitropolit al Tourkiei, Antonios, care purta titulatura de synkellosproedros Tourkiei. La secolului al XII-lea, sediul mitropoliei se afla la Bács,adicá dintre cele mai importante din secolele XI-XIII partea de sud aUngariei". Prin urmare, este mult mai probabil ca ortodoqii interiorul Banatuluise aflat ulterior sub jurisdiclia mitropolitului Tourkiei (Ungariei), care nudepindea de arhiepiscopul de Ohrida.

61 M. Gyóni, L'Eglise..., p. 46-49.62 Vezi C. Mure§an, in Istoria a poporului Bucurqti, 1986, p. 231.63 E. Glück, op. cit., p. 124-125; R. Constantinescu, op. p. 43-44; S. Heitel,

Inceputurile artei medievale bazinul inferior al Muresului de doctorat), Bucure§ti, 1998.A. Madgearu, Misiunea episcopului Hierotheos. Contribuiii istoria Transilvaniei

Ungariei secolul al X-lea, RI, SN, 5, 1994, 1-2, p. 147-154; Idem, Genezavoievodatului din secolul al X-lea, SMIM, 16, 1998, p. 203-204.

N. Oikonomides, propos des relations ecclesiastiques entre Byzance et la Hongrieau Le metropolite de Turquie, RESEE, 9, 1971, 3, p. 527-530; J. Nesbitt, N.Oikonomides, op. cit., p. 103, nr. 36.1; P. Stephenson, Manuel Comnenus, the Hungarian Crownand the 'feudal subjection" of Hungary, 1162-1167, 57, 1996, p. 35.

www.digibuc.ro


Istoricii care au admis extinderea jurisdictiei arhiepiscopiei de Ohrida Banatnu au analizat toate consecintele acestei ipoteze. Chiar Ahtum ar fiBanat 1020 (ceea ce noi nu credem), ar rezulta principatul ar fost integratdin punct de vedere bisericesc Imperiul Bizantin, dependenti de laDibiskos dari arhiepiscopul de Ohrida. existenta Banatul secoluluiXI a unei categorii sociale similare cu parecii bizantini este dubioasä. Tot ceea cedin edictele date de Vasile II pentru arhiepiscopia de Ohrida se poate aplica doar situatieireligioase sociale a unor teritorii bizantine.

De aceea, Dibiskos (Cuvin) s-a aflat jurul anului 1020 subbizantina. tinem seama de pozilia sa, faptul nu ar trebui sä ne mire,

autoritatea Ungariei in era schimb, Morava Branievoaveau un rol important apararea asigurarea legaturilor cu nordul. Eletrebuiau mai bine. La fel s-a procedat epoca la

s-a aflat un cap de pod'. Este interesant arhiepiscopia Justiniana Prima dinsecolul al VI-lea avea parohii pe malul al la Recidiva Litterata (situateambele la est de Cuvin).

In concluzie, reorganizarea bisericeasca de Vasile II a condus laintegrarea tuturor regiunilor recucerite la de Jos intr-o marearhiepiscopie, care se suprapunea aproximativ peste limitele maxime ale primuluibulgar. organizare nu a fost viabilä, deoarece pe la secolului allea, episcopia de Dristra va fi transformata mitropolie, pentru a mai binenecesitatilor provinciei Paradunavoe. In acest fel, provincia Paradunavon va de subjurisdictia arhiepiscopiei de Ohrida va evolua separat din punct de vedere bisericesc.

observatie dintre episcopiilor centrulsudul arhiepiscopiei de Ohrida cel din aria mic de episcopate din

themele Paradunavon Serbia se prin nivelul de urbanizare, comparativcu zonele de sud ale Peninsulei Balcanice. Din acest punct de vedere, ridicarea eparhieide Dristra la rangul de mitropolie un progres al urbanismului Dobrogeanordul Bulgariei.

M. Contributions to the Study of the Roman Limes in South Banat,Roman Limes on the Middle and Lower Danube (Cahiers des Portes de Fer, Monographies 2), ed.by P. Belgrade, 1996, p. 128-130.

67 P. Diaconu, Sur l'organisation..., p. 83; Idem, Points..., p. 452. P. Georgiev,L 'organisation..., p. 157 aceeasi vreme s-au petrecut alte reorganizki ale diocezelor.

www.digibuc.ro

13 Organizarea bisericeascá la de Jos (971-1020) 21

THE CHURCH ORGANIZATION AT THE

LOWER DANUBE BETWEEN 971 AND 1020

Abstract

Several studies written in the last decades by W. Seibt, P. Georgiev, P. Diaconuand I. Barnea brought important contributions to this problem. However, there is stillmuch to do this respect. The present study tries to give a comprehensive view of thechurch organization established by the Byzantines in the regions conqueredBulgaria.

According to last discovered lead seals, it seems to be clear that the firststep of this new organization the creation of a metropolitan seat at Preslav 971.We suppose that this seat moved at Tomis (Constanta) after 976 or after 986 whenPreslav lost. One of the first metropolitan bishops a Stephanos (before976). Two recent published seals attest the existence of a metropolitan diocese at Tomis

the last decades of century and at the beginning of next. The bishopric ofDristra subordinated to this metropolitan seat and remained this structure until1020, when the metropolitan bishopric of Tomis was abolished. Dristra next became

religious centre province of Paradunavon, while Tomis/Constantiadeclined soon.

We do not agree the point of view that John Tzimiskes established anarchbishopric at Dristra. The seals of the archbishop George belong to a person wholived sometime before 918, during period when Bulgarian church organized

autocephalous bishopric. The archaeological context of the seals found at Pliskaproves this.

Basil II gave a new church organization in regions conquered between 1000and 1018. In the same time, he established a new military and administrativeorganization. The themes of Paradunavon, Bulgaria and Serbia were all created 1018.Paradunavon replaced previous themes of Dristra Western Mesopotamia. Theterritory former subjected to Samuel was included the archbishopric of Ohrida in1019. He thus replaced the Bulgarian patriarchate autocephalous archidioceseruled by a Bulgarian named John. The tried to obtain support of theconquered people. He several privilegees to this archbishopric, including taxexemptions for priests and paroikoi. The three decrees issued 1019-1020 specify theorganization of this archbishopric. The bishoprics of Vidin and Dristra were added tothis big archidiocese in 1020, view to consolidate its authority. Dristra the singlebishopric in the eastern part of the Paradunavon theme, while the western areasubjected to the bishopric of Vidin. In this way the archbishopric of Ohrida reached theextension of Bulgaria during reign of Peter - according to the wish of John.

The bishopric of Vidin involved the christening of Achtum, a duke whoruled the Banat and who was later defeated by the Hungarian king Stephen I. The

www.digibuc.ro


chronology of the events was very disputed. We support the earlier date around 1004 forthe war between Achtum and Stephen. Achtum was baptized at Vidin before theByzantine conquest of this Bulgarian town, when he was allied with Samuel. Althoughpossible, the jurisdiction of the Vidin seat over the Banat is not proved.

M. Gyóni supposed that the area of the bishopric of Branievo was extendedinside Banat; he identified parish of Dibiskos with a place near Cuvin namedTimbisko (recorded in a source from the century). Other historians tried to locateDibiskos at Jupa (the former Roman town Tibiscus). In fact, idea of M. Gyóni seemsto be most probable. One could observe that all parishes of the bishopric ofBranievo are located into a small area. belong to this area. On the other hand, itis that centuries, the northern part of the Banat belonged to

diocese, the metropolitan bishopric of Tourkia. Therefore, proves thatthe archbishopric of Ohrida was extended in Banat. This large church organizationstructure was established inside the boundaries of the former Bulgarian state.

The future development of province Paradunavon made necessary thecreation of a special metropolitan seat for it, at Dristra, around middle ofcentury.

www.digibuc.ro

PROPRIETATEA BISERICEASCA

TINUTUL HOTIN LA 1715

ION

Dupä cum afirma Alexandru I. Gonta problema privind domeniilenu a fost tratat prezent de istoriografia noasträ. lucrurile,

problema ridicatä este, astfel, nouä prin ea dar prin materialele noi referitoarela domeniile

Informatii privind situatia funciará a anumitor läcasuri diferitetimpuri felurite danii de domnie acestora pot gäsite

de generalä a istoriei româniloe sau lucrArile cu privire laproprietatea din perioada medievalá3.

Lucrdri nemijlocite referire la aceastä temä dupá curn mentionat deja nuexistä din care o lucrare bazatä pe informatii documentare cu referire pufin laun cum este cazul de fatä finutul Hotin, ni se pare binevenitä. Prin asemeneacercetAri pot solutionate probleme cum ar domeniul mAnästiresc din cadrul unuitinut, cauzele extinderii sale sau a imposibilitätii de crestere, compararea domeniului

cu mAnästiresc, ponderea daniilor boieresti sau a celor domnesti- ce ar aduce noi date privind proprietatea

general.a conlucrat tot timpul cu domnia sprijinind-o politica internä

La ei, domnia i-a asigurat avantaje materiale considerabile: daniidomnesti, scutiri etc. cadrul bisericesti, un rol aparte a revenit

donmesti sau boieresti. la secolului al XVI-lea, acestea s-aubucurat de largi privilegii din partea domnului: danii confirmäri de sate de la careadunau venituri, scutirea de vistierie a locuitorilor din sateledreptul cálugdrilor de a le De asemenea, egumenii aveau dreptul de judecatásatele supuse dregátorii domnesti neavând dreptul de amestec. anumitedomnia acorda comerciale.

astfel de privilegii, devin puternice centre econornice,având stäpänirea sate, mosii, mori, páduri. Din cauza presiuniiotomane, vor ele supuse obligatiei de a ceda o parte din venituri

Alexandru I. Gonta, Studii de 1998, p. 115.2 A.D. Xenopol, Istoria din Dacia a III-a, Bucuresti, 1925-

1930; N. Istoria Bucuresti, 1936-1939; Constantin C. Giurescu,Bucuresti, 1935-1947,I.C. Filitti, Opere Bucuresti, 1985; C. Cihodaru, Forme de proprietate in

Moldova, SCSI, VI, 1955; Papacostea, Contribulii la problema agrare in Taraprima a veacului al XVIII-lea, SMIM, vol. III, Bucuresti 1959;

D. Ciurea, in problema feudale din Moldova XVII-

XVIII, Studii, XXII, 1969,

"Studii Materiale de Medie", vol. XIX, 2001, p. 23-29

www.digibuc.ro

24 Ion 2

vistieria puternica pentru economia ecleziastica a fost inchinareala sau Munte. manástirilor a dus la

scurgerea acestoradomnii sau boierii moldoveni nu au ridicat

Faptul exte explicabil, vedere asezarea perifericd a linutului. Cu toate acestea,domnia a o serie de sate din afara tinutului. Spre deosebire

de alte linuturi, aici un redus de satePrima mentiune care se la sate este de la 1447 august

22, Petru voievod o serie de sate printre care seClocu$na Cobalcenii din Hotin4. Cobalcenii, la 1470 18,

voievod cu mitropolitul Teoctist intaresc acest sat lui Bor$u comispe care de la Ana, sora lui Dobrul logoat, care avea

mai de de fiul ei, Ghidea, de la pentru 200 de zlotiin schimb, a pentru un timp in proprietatea

o vreme a fost schimbat sau de Cel putin la 1669 februarie 2Ivan Racovitä, lui Toma, acest sat Golia in proprietatea careia

la inceputul secolului al XIX-lea6.inchinarea satelor Clocu$na Cobalcenii o de nu

mai avem documente de acest fel pentru sate din tinutul Hotin. Abia la 1529 aprilie 23,Petru voievod daruie$te Episcopiei de satul Grime$ti pe Prut care fusese luat de

voievod de la Luca Arbore portar de Suceava acesta l-a ucis7.Urmätorul sat unei manästiri este Localitatea este

la 1582 ianuarie 20, voievod deDumitru lui Vascan fost nepotul lui Hudici, luilurescu mare de Tara de Sus pentru 40.000 de aspri, o de sat peBa$eu, satul Ciornorudentii, Sorocii de sat din inutulHotin8. Nu sub ce aceastä de sat revine vechiului dar faptuleste confirmat de actul 1586 februarie 26 Petru voievod

satul Davida Orheiului, dat de Dumitru soria sa, Lupa,pentru pomenire. hrisov se mai Dumitru a desat de iaz lui Gheorghe episcop de pentru 300 de galbenipentru Episcopul avea in proprietatea sa deja din

acum, reintregind mosia, o manästirii Aproximativ treiani mai la 1592 iunie 20, domn lui Nicula stolnicul satulAcesta de acord Gheorghie mitropolitul Sucevei rudeniile sale,

pe de sat Hotin, partea de la Dumitruiar a fost Sucevitaw. Acest schimb n-a fost durabil

DRH, A, vol. I, de C. Cihodaru, I. L. $imanschi, Bucure§ti, 1975,p. 387, nr. 273, orig.

DREI, A, vol. de L. $imanschi, Georgeta Ignat, Dumitru Agachi, p. 251, nr.168, orig.

6 T.G. Bulat, Diviziunea rurale HotinAB, nr. 4, 1940, 390.

DIR, A, p. 318, nr. 284, orig.Ibidem, vol. Ill, p. 182, nr. 235, orig.Ibidem, p. 303-305, nr. 571, copie orig.

IO Din tezaurul documentar sucevean, p. 80, nr. 129, rez.

www.digibuc.ro

3 Proprietatea bisericeascä tinutul 25

deoarece la 1598 martie 26, fratelui Gheorghie Movilkmitropolitul Moldovei schimbul pentru satul din Hotin, cual neamurilor lui Arbure pentru care acesta a mai dat 500 de galbeni care a fost dâruit

Sucevita". La 1618 aprilie 15 Radu Mihnea Teofanmitropolitul Sucevei, Atanasie episcopul de Roman, Efrim episcopul deMitrofan episcopul de Husi mlnástirii asupra satelor saleprintre care se nutnâra satul din finutul Sucevei, cumpârat de voievod dela Sucevita areia, in i-a cumpdrat fdlci de vie la Cotnari indealul Tombric pentru 300 de zloti rosii i-a restituit satul Stanilesti din linutul Hotinpe care däruise Gheorghie lui Udrea Orb pentru satul lca, satcare a fost pierdut viclenie de Toader Murgulet, ginerele lui Udrea'. vor

continuare proprietatea Sucevilei la 1672, Gheorghe Duca poruncestezlotasilor sä nu-i supere pe oamenii din satul Stänilesti inutul

ce au fugit Tara acum se intorceau in satulTot de lui Gheorghie, fratele lui Simion Movilk este legatá

o danie. La 1586, Petru voievod vânzarea de Mariuca,jupâneasa lui Solomon jumätate de sat Voronovita, la Nistru lui Gheorghieepiscop de Rádáu drept 250 de dupá aceea, Gheorghie a dat

de satsecolul al XVII-lea, comparativ cu veacurile anterioare, inchinärile de

mânästiri mai numeroase.Prima danie de sat finutul Hotin este legatá tot de familia dateazá

din 1604 martie 20, când Teodor postelnic Todireni, ctitoriasa, satul Nahoreni din Hotin cu douä mori pe Tot laTeodosia postelniceasa, solia lui Teodor, aceleiasi o

de satLa 1605 noiembrie 23 Movilk Sucevitadin satul a patra parte din jumätate din din

Tiuleatin tinutul pe care le primise de la Toader fratele schimbuldin satul Durnesti Sucevei de asemenea, mânästirii

Sucevita satul Nahoreni, pe Nistru, mori pe primit de la acelasi Toaderfratele schimbul satului Noscova din Soroca, ce fusese

de Avrani Babici diac". Acest schimb de mosii a dus laaceste la 1615 martie 8 Tomsa este nevoit intervináca monahii de la Sucevita sá stäpâneascá satul Noscova ce le-a fost dreaptä

de la Todireni stápâneascl Nahorenii junatate dincare le-a fost dreaptä Cu aceasta conflictul nu a luat el

mult timp. cele din urmá Nahorenii sunt la 1809 de DivanulMoldovei lui Toma Sandulachi care a prezentat pentru aceasta o serie de acte,

Ibidem, p. 104, nr. 196, copie.Ibidem, p. 192, nr. 567, rez.Ibidem, p. 192, nr. 567, rez.DIR, A, XVI/3, p. 311-312, nr. 378, copie.Din tezaurul documentar sucevean, p. 85, nr. 140, rez.Arhiva Nationalä a Republicii Moldova, Fond nr. 1481, f.

17 Din tezaurul documentar sucevean, p. 89, nr. 149, orig.DIR, A, p. 193, nr. 294, copie.

www.digibuc.ro

26 Ion 4

cum satul a ajuns in proprietatea Cât despre Hrusovät, act de la 1810 mai 7,se aratA deoarece are in proprietate o din satul Durnesti aceasta nupoate a o din deoarece este in aserneneacaz schimbul Eremia Toader MovilA nu a avut

cu satele Nahoreni mAndstirii Todireni i-a fostsatul care, spre deosebire de primele s-a aflat tot timpul in posesiaacesteia. in acest sens avem chiar la 1662 30, Eustratie Dabija

Todireni satul pe ambele laturi ale Ciuhurului, in tinutulHotin, cu cu mori in Ciuhur pe care Toader fratele luileremia cumpArase cu 360 ughi de aur de la Lupul Vartic fost mare armas,lui Iurasco Vartic postelnic nepotul lui Petru Vartic fost hatman, dat

Un document 1621 aratA cum Oana, lui DrAgan cuDumitrasco, Ionasco, Vasilie a

patra parte satul Zubriceni cu din satul vecini pentru 70 degalbeni, pentru a moartea de de Samson22. Aceste desate nu vor sta rnult timp posesia deoarece ele vor cumpArate la

ani de Gheorghe Jora.La 1627 decembrie 12, Miron Barnovschi ddruia ctitoriei sale,

Adormirea din Iasi, satele tinutul dinMunteni din Vaslui o de Hotin23. Ultimul va

in continuare posesia acesteia la 1661 decembrie 29de Eustratie Dabija24. de satul Negrinti, Barnovschi i sesatul Vorniceni, din Hotin, la 1628 aprilie 28, ddruit acesteia de hatman

de ctitorul Nu in ce conditii a vândut acest sat, la1665 ianuarie 20, Eustratie Dabija lui Gligore marele paharnic, satul Vornicenidin Hotin de la Iurascu, ginerele Bojii cdpitan26.

este urmAtorul sat unei La 1628 septembrie 20,Miron 13arnovschi Gavril Gorgan Dumitrascu Mihu diacpentru o de hotar din mosia Hotin, stabilind ca hotarul sAurrneze pe unde Pilipovschi cu Marrnure uricarul27. Urmátoarease de la un conflict de la 1670 ianuarie 15 GheorgheDuca, la cererea lui Serapion egumenul Sucevita, porunceste a se facehotarnica satului pe baza scrisorilor prezentate de Constantin Jora deHotin uricelor de la Alexandru voievod Petru voievod, apoiSucevita Macareova-Luca se acumDate le din acest act ne satul se afla posesia din ultimapátrime a secolului al XVI-lea. La 1712 ianuarie 11, Nicolae Mavrocordat, urma

Arhiva a Republicii fond nr. 1128.ist. sub nr. 62, orig.

21 Fac. ist. sub datA, nr. 49, orig.22 DIR, A, XVII/5, p. 54-55, nr. 64, orig.

DANIC, Ms. nr. 629, 394.24 DRH, A, XXI, p. 272, nr. 216, orig.

Ibidem, vol. III, p. 169, nr. 737, orig.26 Cf. Cresterea colecjiunilor,vol. XXX, 1919.

Din tezaurul documentar sucevean, p. 127, nr. 291, rez.Ibidem, p. 189, nr. orig.

www.digibuc.ro

5 Proprietatea bisericeascA Hotin 27

plAngerii egumenului de la lui decare de pe locul deaegumenului zeciuiala obiceiul locului. Cu aceasta, conflictul nu s-a la1714 aprilie 5, domnul intervine din porunceste lui Bangul rezolveacest diferend". actul de la 1670 citat mai sus se Macareova-Luca se cherna

Nu s-a divizat MacareovaMacareuca) Din consemnarea

bisericesc al Bucovinei din raiaua Hotinului din 1791 ianuarie 19 ambele sate:Macarova proprietatea Sucevita, care poseda pentru aceste

acte din 1670, 1708, 1714, 1771Satul a fost in posesia Galata. La 22 august

1638, Vasile Lupu judeca pricina dintre Vasile Vartic Galata care asatul satul Maleteuti din linutul Satul

a fost in cele lui Vasile Vartic".au fost in posesie un timp scurt, satul a

avut o La 1641 decernbrie 15 acesta este de loan sin Condre saGolia. Tot acestei aproximativ opt ani la 1649 6,

Vasile Lupu voievod satul La 1660 rnartie 22, Lupuvoievod, la lia" satul pe care 1-a avutpArintele lui de la Leondari ce 1-a de la Toader, satulin Hotin. 1661 octombrie 4, Alexandra ei acestei

satul Bogdlnesti, iar la 1704, domnul Mihai Golieipe care se satul ce se numea Viisoara34. In cele din toate satele

de ultimul (Viisoara) le glsim in posesia Golia in raportul din 1808 alcomitetului care se ocupa restituirea satelor din fosta raia a Hotinului vechilorproprietari35.

Urmätoarea localitate este La 13 ianuarie 1666,Andrei Abaza stolnic Duca i-a dat satul Parcova

Hotin, pe a poruncit seadevereste la 1670 aprilie 5 este semnalatA o hotarnicA a satului Parcova care era adonmului Duca voievod iar prin cartea din 23 august a aceluiasi an domnul cA,

zidind i-a satul Parcova tot venitul". La 1673 februarie29, Petriceicu voievod de Hotin zapciilor de la altenu supere satele la 5 iunie acelasi an respectivul donm dA carte deimunitate pentru satele Dângeni, Frasin Parcova". Toate aceste

Ibidem, p. 216, nr. 652, orig. 219, nr. 658, rez.Ibidem, p. 494, nr. 1507, orig.

31 T. Man, Documente bucovinene, vol. p. 221, nr. 119, orig.T.G. Bulat, op. cit., 1940, p. 390.Moldova epoca feudalismului, 1982, vol. IV, p. 301, nr. 135, orig.T.G. Bulat, op. cit., p. 390.Cf. Arhiva a Republicii Moldova, fond nr. 1696.DANIC, fond Achizitii Noi, 1.

T.G. Bulat, AB, nr. 2, 1933, p. 45.Ibidem, p. 45.

www.digibuc.ro

28 Ion 6

sate vor in continuare in proprietatea vor redate acesteiadesfiintarea raialei cum raportul comitetului de cercetare citat mai sus.

1690 gAsim o scrisoare a Alexandrei UrsAchioaia vistierniceasa careaceasta Precista targul Ocnii o mogie a sa, in

Vladicina a fost de insemnare din 1810 aprilie 4,Precista, dorind demonstreze drepturile sale asupra satului Mari,

sat se afla pe mogia Vladicina pe care o avea posesie40.este la 1706 8, de de negustori Adam

Raizul de Gavril stolnic. La 1711 noiembrie 20 Leon, lui Adam Raizul,acest sat lui Antohi Jora hatman, fapt de Alexandru

Mavrocordat 1713 februarie 20. din la 1773, Atanasie egumenuldin Iagi, scrisoare a sa, ca

de sat de la starostele de iar de satde banul Jora41.

Ultirnele referitoare la sate le avem secolulXVIII-lea. Astfel, pentru mogia avem actul din 1763 decembrie 11 al

paharnicului Alexandru Neculce care se aratA fratele sAu, Gavril Neculcemedelnicer, din mogiile acest sat partea sa dat pentru sufletul sAu

Sucevita. mai la 1773, Divanul Moldovei aceastämovie respectivei mAnAstiri cA ea ar pe Prut mogia Zaluce a lui Davidel

mogia a SfintulLa 1809 Slatina se adresa comitetului de cercetare pentru redarea

satelor din raiaua Hotin pentru a intra localitätilorRarincea, primele douA din Hotin. Pentru dovedi dreptul de stApânireaasupra acestora, a prezentat ispisoace, unul din 1737 martie 27, de ladomnul Grigore voievod, altul din 1764, de la Grigore Alexandru Ghicavoievod, prin care se aceste mogii dupA hotarele specificandu-se

acestea au putut (hotArnicite) mimai dinspre tinutul dinsprea rAmas hotar pârâul RAchitna ce trece peste Hotin

n-a putut deoarece .atunci Hotinul se afla sub turci (adeverind mimai cAtrece prin satele RAchitna, RevcAuti). mArturiile megiegilor

cA mogiile mai sus numite sunt le-a din vecie,domnul mänästirii

Spre deosebire de alte linuturi, Hotinul n-a avut construit pe teritoriul sAu nicio de sate care au proprietatea mAnAstirilor din afaratinutului a fost foarte mic. Nici a zecea parte din satele hotinene n-au intrat inproprietatea ecleziasticA.

Arhivele Statului Fond documente, 141/ 58, f. 2v.T.G. Bulat, Diviziunea rurale raialei,

AB, nr. 2, 1931, p. 120.Idem, Hotinul, AB, nr. 2, 1933, p. 43.Ibidem, p. 49.Idem, Diviziunea rurale desfiinfarea raialei, AB,

nr. 4, 1930, p. 404.

www.digibuc.ro

Proprietatea bisericeascä H6tin 29

Cele mai multe sate din Hotin au apartinut Sucevita. Cauza care adus la situatie este faptul cA ctitorii au avut proprietAti in Hotinpe care le-au dAruit apoi mAnAstirii, identice cazul lui Toader

al lui Miron Barnovschi. Alte sate ajung in posesia mAnAstirii cele cedase pentru pomenirea sa sau a rudelor sale. ultimA satele pot

ajunge posesia o parte sau mo§ia pentru osumA de de care nevoie pe care o poate imprumuta de la o

prosperitatea acestora, cum a fost cazul BliscinAutilor al Zubicenilor.DupA cum am vAzut, satele puteau un timp posesia

cum a fost cazul StAnile§tilor sau a Clocupei, puteau, dupA un anumittimp, sA vândute sau schimbate de cum a fost cazul Cobâlcenilor. general,dupA cum ne demonstreazA actele timpului, se observA o clarA a bisericilormAnAstirilor de a schimba sau a vinde mo§iile existente Hotinului. CauzaprincipalA care a generat aceastä este wzarea geograficA a respectiveiteritorial-administrative. Tinutul Hotin situat la hotarul expus tottimpul unor atacuri din exterior nu convenea mAnAstirilor din punct de vedere alproprietAtii. Din cauza conflictelor, satele de aici puteau devastate, jefuite sau distruse.

aceste considerente, mAnAstirile au sA schimbe mo§iile de aici cu altele dininteriorul mai expuse acestor pericole pe care ierarhi le puteau maibine administra.

Cu toate acestea, o serie de sate mo§ii Hotin au rAmas posesiamAnAstirilor din Moldovei. cu formarea raialei Hotinului aceste localitätile auintrat sub directa jurisdictie a otomane, de fapt ca restulstApânilor de sate de aici, dreptul de proprietate. La inceputul secolului alXIX-lea, dupA desfiintarea olatului, cele din dreptulde stApânire asupra acestora.

general deci, proprietatea n-a atins proportiimari. ComparatA cu celelalte tinuturi, ea a avut dirnensiuni foarte mici. Toate domeniilebisericqti luate nu unor familii mari cum arPilipovschi, Roset sau

www.digibuc.ro

www.digibuc.ro

NOTE DESPRE BISERICILE

SF. VINERI CAPULUI SF. BOTEZATORUL

DIN IASI

MARIA MAGDALENA SZÉKELY

la 1879, pe locul actual al halelor din Iasi s-a aflat oimpungtoare de zid, cu hramul Sf. Paraschiva (Sf. Vineri)I. Era cea de-a douactitorie - Secu - a lui Nestor Ureche, mare vornic al Tgrii de Jos.Boierul moldovean biserica Sf. Vineri pe temeliile alteia mai vechi, din lemn, cuacelasi hram, preluând dreptul de ctitorire de la "marele ctitor Samson", pe când acelaera Samson ca zid depiaträ, acea de lemn aibá tot el o mute

amintire lui Samson casei moartea luiSamson, reconfirmandu-i-se dreptul de ctitorire de defunctului,Samsonova, fiicele sale, Tecla, Nastasia, vomicul a fAcut biserica de

biserica de a mutat-o Iasi, a cuCapului loan Botezgtorul, ca vechilor ctitori". Apoi "a

ei, cu bani gata [...], pentru lgrgirea locului sfmtei bisericidinspre toate mai cu de dughene, le-acu garduri tari"3.

La 1610, când de la Muntele Sinai au venit Moldova s-au plânslui Constantin Movilá de lipsurile pe care le domnul 1-a chematpe Nestor Ureche "pentru harul bungtatea lui Dumnezeu spre miluireaacelui el, de milostiv vremea veche

santa a Sinaiului, a fost ascultAtor, bunului nostru sfatla cererea de binefacere cu harul dumnezeiesc"4. cu familie,

Nestor Ureche a transformat biserica a inchinat-o mai sus-scriseia Sinaiului", "cu toate trebuie ea cu dughenele cu toate

se cu satele vitele cu toate trebuie unei sfinte mgastiri".Actul este datat 21 decembrie 1610 : vremea aceea, biserica Sf. Paraschivaera deja terminatd.

Când, 1655, Paul de Alep a trecut prin Iasi, a la Sf. Vineri "ocare "fiecare iconostas are icoana Sfmtei Ecaterina celelalte icoane.

N. A. Bogdan, Monografie1913, p.197.

2 DIR, A, p.336, nr.450; vezi N. lorga,Mdrgineni Muntelui Sinai, AARMSI, s. 111,

p.2-10.Ibidem.DIR, A, XVII/2, p.337, nr.450.


a II-a, Iasi,

pentrutom. mem. 1, 1935,

www.digibuc.ro

32 Maria Magdalena Székely 2

altarului chipurile apostolilor au fost fAcute in Rusia. Pe zidul bisericii sepicturi muntele lui Dumnezeu, muntele Sinai, muntele lui

Moise, acesta a vorbit cu Creatorul, muntele Ecaterina celelaltedin acest cu beduini altele de acest fel. Ai crede vezi aceste locuri aievea"5.

Familia lui Nestor Ureche a fost foarte de acest Atgamentuldescendentilor marelui vornic se concretizeazg nu numai daniile acesteictitorie, ci in desemnarea. ei, repetatg, drept "biserica Ureche vornicul".Chiar patru generatii, continua de plecarea Rusia,

spgtarul, Caterinei (fiica Alexandrei Ureche), vaSf. Vineri o parte lucrurile sale mai de pret, printre care un exemplar din

lui Dimitrie Cantemir, Psaltirea un Liturghier, o pereche devaseStingandu-se neamul a Cutemurul

din 1803 a afectat gray slujbele au continuat se desfgoare la 1860.1874, un incendiu a distrus bisericii, pentru ca, in timpul razboiului de

la 1877, edificiul transformat in depozit rusesc de medicamente. plecareaavea se constate ca "suveniruri" argintgria care maipe la icoane. stare de degradare, lipsa unor fonduri

pentru restaurarea ei, biserica lui Nestor Ureche a fost la altaruluimarcatm cu o cruce de o cu amenajarea noilor hale.

Actul ctitoricesc al lui Nestor Ureche multe semne deChestiunile necunoscute, negteptate, aproape inexplicabileSamson nu este, deocamdatA, cunoscut documentelor. Nici biserica de el lanu este de Nestor Ureche. Apoi, este

despre vol. VI, de M. M. Alexandrescu-DerscaBulgaru Mustafa Ali Mehmet, 1976, p.66.

6 Grigore Ureche s-a inmormântat, probabil, aici (nu avem nici o informatie despreeventuala lui la Secu, precum cazul al surorii sale, Maria : MihaiCostAchescu, Despre neamul de moldoveni Ureche, extras din CI, IV, 1928, 1, p.9, nota 5).La 1880, când s-a un raport &supra demolArii bisericii, au fost descrise pietrele tombaledescoperite, care opt "pietre de cu inscriptii"; pe patru dintre ele s-au maiputut citi anii : 1641, 1653, 1676, 1698 Balica, Informalii arheologice in materialeledocumentare din Arhivele de la Iasi, RA, VI, 1963, nr.2, Din acestea -ca celelalte, absolut ilizibile distruse de vreme, au secretul asupracelor care dormeau sub ele somnul vesnic. Nu este exclus ca printre cele din a doua categoriese fi aflat lespedea de a cronicarului.

Mihai CostAchescu, Despre zidirea Balica (Frumoasa) Sf Vineri dinIN, fasc. 4, 1924, p.322-323; CDM. S 1, p.282-283, nr.885; CDM, p.230, nr.1031;

GhibAnescu, Ispisoace zapise, VI/2, 1933, p.162-163, nr.9; Moldova in epocafeudalismului, vol. VI, alcAtuitori A. N. Nichitici, D. M. Dragnev, L. I. Svetlicinaia, P. V.Sovetov, 1992, p.77, nr.17; Documente privitoare la orasului Iasi, vol. II, Acteinterne (1661-1690), editate de loan Caprosu, 2000, p.216-217, nr.246.

ASB, Documente istorice, CLIH/58; Dumitru Velciu, dinipoteze privind opera sa literard, AG, 1994, 3-4, p.62.

I. Grigoriu, Din istoricul muzeisticii iesene, CI, serie I, 1970, p.4; MihaiArhiereul Mardarie Apamias locotenent de mitropolit al Moldovei, MMS, an. XXXV,

1959, nr.9-12, p.643.N.A. Bogdan, op.cit., p.197.

www.digibuc.ro

3 Bisericile Sf. Vineri Capului Sf. loan Botezdtorul 33

pe care vornicul Ureche o face : construiascd o de zid Nou, elmute acolo biserica de lemn a lui Samson locul ei, o de

zid. Noua ctitorie pástreazd hramul bisericii lui Samson, timp ce biserica din estecu un hram nou, anume Capului loan Botezdtorul, cu al

mändstirii Secu". 1610, unna bisericii de lemn dispare din documente.Nou (numit de Sus) luase na§tere a doua a veacului

XVI, prin extinderea care nord a ora§ului Vatra veche de locuire anumitä Vechi sau de Jos. Ulita care separa Nou de Vechiera (actuala Dancu)". Vechi Nou aveau sä

piete care se vindea pe§tele, de unde numirea locului: "in (la) Mäji".Nou, aceastä mahala a Mäjilor, Miron Barnovschi a a construi o

pe care n-a ajuns s-o tennine". Ea a fost continuatá de Vasile Lupu, care azidit-o de la ferestre sus a la 9 noiembrie Hramul ei:Capului loan Botezdtorul. Identitatea acestui hram cu acela al bisericii luiNestor Ureche, ca situarea acestor läca§uri in Nou vádbiserica de zid de Miron Barnovschi succesoarea bisericii de lemn a lui Samson

a vornicului Ureche. spus, Miron Barnovschi a biserica de lemn cu oconstructie de zid, vechiul hram ales de Nestor Ureche.

Nu sunt cunoscute motivele pentru care Miron a devenit ctitor albisericii Sf. loan Botezdtorul. Cronicarul Miron Costin spune "bisérica lui Sfetii

Repetarea hramului Capului Sfäntului loan Botezdtorul la din ctitoriilelui Nestor Ureche poate constitui tragice din viata familiei Ureche.Reamintesc faptul Mare, cu aproape un secol jumdtate in urmä, laReuseni, locul pieirii acest hram (Maria Magdalena Székely, S.Gorovei, "Semne minuni" pentru voievod. Note de mentalitate in SMIM,XVI, 1998, p.50). Despre lui Nestor Ureche, boier moldovean, se doar a fost

Tara Româneascd a brusc din documente (Maria Magdalena Székely, Neamul luiNestor Ureche, XXX, 1993, p.655-656). Poate va fost de domnul muntean

cel in amintirea acestui eveniment, a dat hramul amintit la dinbisericile sale.

Istoria orasului Iasi, vol. autori : C. Cihodaru, V. Cristian, M. Dinu, V. M.Petrescu-Dâmbovita, Gh. Platon, D. Rusu, M. la§i, 1980, p.53, 100; Dan loanCapro§u, vechilor zidiri 1821, 1974, p.101.

p.53, 100. Despre bisericd, Bal§,(Sf loan vol. inchinare lui lorga cu prilejul implinirii

de 60 de Cluj, 1931, p.28-37; G. Bal, Bisericile din veacurile al XVII-lea alXVIII-lea, Bucure§ti, 1933, p.121-124; D. metereze biserici din Iasi,in SCIA, IV, 1957, 3-4, p.77, 83; Vasile Drägut, : epoca lui MironBarnovschi, in an.XLII, 1973, 1, p.17, 21, 24; Nicolae Stoicescu, Repertoriulal monumentelor medievale din Bucure§ti, 1974, p.464-465; Monumenteistorice din Mitropolia Sucevei, introducere de VasileNicolescu, 1974, p.298; Ana Dobjanschi, Victor Simion, Arta in epoca lui Vasile Lupu,Bucurqti, 1979, p.24, 29-31.

In testamentul (1633), Miron Barnovschi cerea ca "sfanta lui loanCArstiteli, iar in care iaste de noi iar nu este acolo o

ve§minte alte ce va trebui la acea bisricd a face ' (DRH, A, XXI, p.425,nr.333).

N. lorga, Inscriplii din biserwile Bucurqti, 1908, p.136, nr.379.

www.digibuc.ro


aicea orap 0]", este "de de mama domnului,enigmatica Elisabeta. MArturia aceasta mi se pare mai presus deMiron Costin, apropiat al Barnovsche0ilor Movile0ilor, va tiut din familiedespre biserica din Ia0. din consemnarea lui nu se prea bine mamalui Miron Barnovschi a fost aceea care a construclia sau cea care a continuat-oun timp, moartea lui Miron, testamentului acestuia.

Pentru a dintre Miron Barnovschi biserica lui Nestor Ureche,este necesar un excurs ceva mai lung. 1605, vornicul Tdrii de Jos de laAntemia, cneaghina lui Condrea Bucium, copiii ei, curtile din Documentulnu unde erau situate acestea. La 23 februarie 1629, Miron Barnovschiavea clitorite de el, Adormirea Maicii Domnului

o din a fost casa lui Urechie marecasa lui Nestor Ureche se afla in zona pietii de

Jos°. este vorba de curtile cumpArate de la Antemia Bucium o faptulde plecarea in pribegie, la 1592, Nestor Ureche nu avusese casA in

Singurele pe care le-a avut capitala trebuie sA fost acelea cumpArate inzilele lui de la lui Condrea Bucium. De remarcat faptul cAaceste case se aflau aproximativ Barnovschi foarteaproape de curtea domneascl. vecinAtatea ChervAsAriei se vor afla, locuri

dughene ale mAnAstirilor Sf. Adormirea Birnova21.din nu au fost singurele de Nestor Ureche de

la Antemia Bucium rude ale ei. La au fost: a patra parte din satul Movila,pArti din cinci din satul pe Prut dintr-un au fost lui StoianGAureanul (foste cumpArAturi ale vomicului Condrea din treidin satul Procealnici, cu mori pe Jijia, in (mo0enire a cneaghinei Antemia de

16 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1958, p.94.DIR, A, p.231, nr.315.Documente privitoare la vol. Acte interne (1408-1660), editate

de loan Caprosu Petronel Zahariuc, 1999, nr.192.Istoria orasului p.92.

Ureche, Moldovei, editia de P. P. Panaitescu,Bucuresti, 1958, p.223 pre gazda sa [de la cine va a dooa zi de dânsul,

spuie cA s-au dus acasä la [...]. A dooa zi seara, Oprea deaca s-au dusu lagazda lui Uréche sA sA nu 1-au aflatu [...], au repezitu cu toate sA

marginea").21 0 dughenele lui Barnovschi dughenele Sf.

Vineri, cel Mare, Ulita la 20 ianuarie 1677 (Documente privitoare istoriaorasului Iasi, p.423, nr.466); douA de dughene ale mänästirii Dragomirna,RuseascA, poarta dughenile bârnovenilor si-npotrivadughnilor Svintii la 5 februarie 1702 (ibidem, III, Acte interne (1691-1725), editate deloan Caprosu, 2000, p.158-159, un de dughenele "luiBarnovschii a Sântii pe Thrgului de Jos, impotriva NegutAtorilor, la 27 1706(ibidem, nr.310); Dan loan Caprosu, p.79.

22 DIR, A, p.231, nr.315.

www.digibuc.ro

Bisericile Sf. Vineri Capului Sf. loan Botezdtorul 35

la ei din neamul Saula)n, douä fdlci de vie in Dealul la Cotnari24 viiDealul Tâlharului, la Cotnari, toate, de la Antemia Bucium25, a parte

din satul Procealnici, de la veri ai Antemiei26 a cincea parte din Cozmesti,pe Jijia, cu vad de apa Prutului, Procealnicii din jos, cumpAraturä de laGrigore Saulan. Mai mult decât agt, Grigore Ureche avea sä cumpere, la säu,de la "Buciumesti", un cu dughene in Iasi, pe Ulita Ruseascd, deJos, unde sunt Precupetele, mostenit de vornicului, Vasile Ureche, vavinde, 1669, doamna räposatului Dabija ruda sa prin familia Jora29.

relativ mare de fAcute de Nestor Ureche de la Antemia Buciumneamurile ei m-a determinat presupun, alt context, existenta unei

de rudenie Urechesti neamul N-am observat atunci un lucrusurprinzAtor, care ideea inrudirii celor neamuri. Aproape copiii luiNestor Ureche au nume cu ale lui Condrea Antemiei: Vasile,Grigore, Nastasia. dacA Ion Anghelina din pomelnicul de la sunt, cuadevArat, vornicului Urechen, la numele deja mentionate se adaugA Anghelina.

in afara acestei categorii, dintre copiii lui Nestor Ureche, Ion Maria, carear putea poarte numele Mitrofanei Ureche - Ionasco Jora

Trebuie reamintit faptul una din lui Grigore s-a chematAntemia, jupaneasa vornicului Bucium.

de datA mai receng au demonstrat existenta unei surori a lui Mironvodä Barnovschi, MArica, sotie a lui Gligorie Bucium, lui Condrea". peNestor Ureche Miron acelasi cerc de rude, elementul de dintreei neamurile Bucium Saula Dar aceasta nu era singura inrudire.

ginerele sAu, Isac Balica, Nestor Ureche intrase marea familie aMovilestilor. Pe de altA parte, cA Miron Barnovschi numea pe Isac Balica unchi, un

Ibidem, p.163, nr.233.Ibidem, p.231, nr.315.Ibidem, p.164, nr.233.Ibidem, p.163, nr.233.

27 Documente privitoare la istoria Iafi, II, p.216, nr.246.Ibidem, p.242, nr.270.$tefan S. Gorovei, inrudirile cronicarului Grigore Ureche, in ALIL, XXIV, 1973,

p.116 H.Maria Magdalena Székely, Structura domeniului boieresc : Nestor Urechelui, in RI, serie nouA, IX, 1998, 3-4, p.157. Pentru Saula / Procelnici, neam strävechi

in Moldovei, DRH, A, p.20, nr.13; p.32, nr.22; p.40, nr.28; p.45, nr.31; p.46, nr.32;p.47, nr.33; p.49, nr.34; p.68, nr.47; p.70, nr.48; p.78, nr.53; p.80, nr.54; p.167, nr.116; ibidem,HI, p.156-157, nr.80; p.326, nr.179; p.366, nr.203; DIR, A, XVI/1, p.76, nr.72; ibidem,p.22, nr.22; ibidem, p.171, nr.225; p.173, nr.226; p.203, nr.260; nr.262; ibidem,

p.163-164, nr.233; ibidem, XVII/2, p.16, nr.17.Maria Magdalena Székely, Neamul lui Nestor Ureche, p.665.

32 Pentru pärintii Mitrofanei, S. Gorovei, inrudirile cronicarului GrigoreUreche, p.115.

Idem, Neamul lui Miron Barnovschi, AG, V(X), 1998, 1-2, 44.

www.digibuc.ro


document de la 1632 pe acesta ca vär al hatmanului34. TotodatA, este notoriuMiron Barnovschi s-a intitulat, ca domn, "MovilA"35. S-a presupus inrudireaMiron Movilestii se fAcea la generatia MovilI36, printr-o aacestuia, Tudosca37, ca a Elisabetei deci, a luiMiron vode. atare situatie, Miron Barnovschi Isac Balica erau veri de-aldoilea, acelasi grad de inrudire, dar prin lui IsacBalica, Nastasia - a lui Nestor Ureche. Trebuie observ actul de inchinare laSinai a Sf. Vineri, membrii familiei la respectivul act, NestorUreche pe acestia ordine cel putin "cneaghina lui,Mitrofana, copiii ginerele credinciosul cinstitul nostru boier, pan IsacBalica hatman, Anastasia, cneaghina lui, Vasile Grigorie"; unna,probabil, Maria, dar documentul este rupt in dreptul numelui sAu".propriilor copii, Nestor Ureche pe ginerele sAu, hatmanul Isac Balica,oferindu-i, oarecum, locul de cinste. .

o altA neamurile Barnovschi Ureche se fAcea prinfamilia Jora, apartinea cneaghina Mitrofana. cercetare consacratA neamuluilui Miron a pus in existenta tmei Ana Joroaia, a hatmanuluiBarnovschi, consideratA, cu mare probabilitate, a lui Durnitru Barnovschi (deci,

a lui Miron) a vornicului de gloate Simion Jora Mitrofanei)".Identificarea aceasta se aproape ea de un argument venittot din directia ctitoririlor. La moartea lui Miron Barnovschi, de ella nu era gata. testamentul din 1633, el "Pentru monastireBârnova, care iaste de noi, vedem dupA vremi ce stAturA, alt nu vaputea o numai o putere domneascä. Pentru aceea, de va alege Dumnezeuun domn crestin ca acela o Dumnezeu ajutor"41. Nu la cese va Miron spunând cA, pentru terminarea estenevoie de o "putere domneascA", dar constructia avea sA fmalizatd, de undomn, (desigur, nu tocmai al nepoatei Anei Joroaia, de Istratie

Dabija', cu ffica lui Ionasco Jora nepoata lui Simion Jora43.1678, doamna mai multe sate, läsate de

Idem, Movilefillor", AG, 1994, 3-4, p.129.Pentru "Barnovschi - Movilä", idem, "Din Purice - "Barnovschi

(nu numai) genealogice, AG, III(VIII), 1996, 3-4, p.330.Ibidem, p.331.Ibidem, p.332.Idem, Neamul lui Miron Barnovschi, p.149.DIR, A, XVII/2, p.337, nr.450; reeditat Documente privitoare istoria oraplui

Iafi, p.130, nr.93, care se locul rupt din dreptul numelui Mariei.$tefan S. Gorovei, Neamul lui Miron Barnovschi, p.146-148.DRI-I, A, XXI, p.426, nr.333.

42 lui Istratie Dabija acela al fiicei sale, Maria, se aflä la mändstireaBârnova (N. Iorga, din bisericile II, nr.609, 610).

$tefan S. Gorovei, inrudirile cronicarului Grigore Ureche, 16 II.

www.digibuc.ro

7 Bisericile Sf. Vineri Capului Sf. Joan Botezdtorul 37

Istratie vodá Dabija cu de Doi ani mai aceluiasisate, locuri de dughene dughene vii igani, totodatá,fusese "din temelie nu deplin de rdposatul

Barnovschi voievod neisprävita s-au trecut vremea au rämas lavremea domnii sale domnului meu carele dimpreunä cu noi, dintru bunädumnezeiasca indemnare, apucandu-ne, am zidit biserica unde s-au cualte sä cadu svintei mänästiri podoabe apucat moarte n-auapucat sä o o intemeieze, ce noi, in viala am avutvreme, ne-am nevoit o am impodobit o am intemeiat cu de toatetrebuiescu unei svinte mänästiri precum se dintru toate o am

inzestrat ca pré o sufleteascl ale noastre toate am avut cu bucate,sate, cu vecini cu mori, cu de Locul de dughenemänästirii era acela de la Vasile Ureche, de care am amintit mai

Se dovedeste, astfel, defmitiv, cred, cá Ana Joroaia, hatmanului Barnovschieste una aceeasi lui Simion Jora. Prin im-udire, Miron Barnovschi eravär primar Dafmei Dabija nepot al lui Nestor Ureche.

anul 1628, Miron Barnovschi cerea sä i se la Moscova "cinstite preafrumoase icoane" pentru ctitoriile poarte solia domneascd au fostarhimandritul Varlaam (de la mändstirea Secu a lui Nestor Ureche) "sluga noasträcredincioasä Pavel medelnicerul"47, nimeni altul nepotul de al vorniculuiUreche"! Comanda de icoane facutä de Miron Barnovschi la Moscova este cea maiveche de acest fel cunoscutd pentru Moldova". Se pare, cá icoane Rusia auajuns aici mai devreme: tezaurul lui Petru Tirol erau treiicoane rusesti". De aceea, nu trebuie pusä la märturia lui Paul de Alep cä usilealtarului bisericii Sf. Vineri, precum "chipurile apostolilor au fost Rusia"".Nestor Ureche va cu adevärat, unor zugravi rusi pictarea usilor

a altor icoane pentru biserica sa, documente care vorbeasca despre

CDM, IV, p.76, nr.250.Documente privitoare la istoria Iasi, II, p.481-482, nr.540. V. Maria

Magdalena Székely, Femei-ctitor in Moldova XXXII, 1995, p.447.N. Stoicescu credea, temei, Miron Barnovschi ceruse sä i se picteze icoane

pentru biserica Sf. Botezatorul (Repertoriul al monumentelormedievale din Moldova, Bucuresti, p.464), dar scrisoarea aminteste doar de mänästirileDragomirna, Adormirea din Iasi Bârnova.

Silviu Dragomir, bisericii cu Rusia inveacul XVII, extras din AARMSI, s. II, tom.XXXIV, p.81; istorice dintre popoarele

România in veacurile XV - inceputul celui de-al XVIII-lea, vol. Moscova, 1965,p.276-277, nr.91.

$tefan S. Gorovei, Inrudirile cronicarului Grigore Ureche, p. Maria MagdalenaSzékely, Neamul lui Nestor Ureche, p.670.

L. E. Semenova, Bisericii din Muntenia cu inXXXI, 1994, p.564-565 urm., pentru alte comenzi de acest gen).

G. Bezviconi, la istoria româno-ruse (din cek mai vechi timpurila secolului XIX-lea), Bucuresti, 1962, p.60.

VI, p.66.

www.digibuc.ro


aceasta nu sau nu s-au descoperit Pe de parte, dar aceeasi ordine deidei, nu cred este trimiterea la Moscova, de Barnovschi,tocmai a lui Varlaam a lui spunea "Ureche". Poate ei,

cu familia vornicului Nestor, vor unde, cum cui comandeicoane de calitate.

Cele aici sustin existenta unei legáturi de rudenie (prinprin Nestor Ureche Miron Barnovschi52. Probabil virtutea ei

a preluat dreptul de ctitorire asupra bisericii Capului JoanBotezdtorul, preschimbánd constructia de lemn a lui Samson a vornicului Urecheo constructie Mai Vasile Lupu avea la bun lucrul deMiron Barnovschi, cum avea repare zidurile turnurile de apärare ale

Secu, de Nestor Ureche53. Dar aceasta este, deja, poveste.

Existenta acelui "Barnovschi de la 1620, martor la o a lui Pavel"Ureche" apoi al proprietati acelasi (Stefan Gorovei, lui Miron

Barnovschi, p.12), sugestiva, propun, deocamdata, o explicatie.G. Bisericile moldovenefii din veacurile al XVII-lea al XVIII-lea, p.327

pisania de p.334,

www.digibuc.ro

ESSAI D'ANTHROPOLOGIE RELIGIEUSE SUR LES

REPRÉSENTATIONS MIRACULEUSES DE LA VIERGE

AUX PAYS ROUMAINS

VIOLETA BARBU

icoanavrem a

buzele neMinunile sd-fi »

(Vieux chant de Nicula)

Le visionnaire l'historien inventorie et regarde. A lui de suivre, autant quepermettent oeuvres et documents, sur les permanences de la fixation iconique byzantineou sur quelques représentations occidentales, Part de se manifester, ce langage secret etpublique la fois qui a pénétré au tréfonds de la piété populaire. Etude de cas ousondages échelonnées par époques et milieux, toute d'anthropologiereligieuse a le devoir de s'ouvrir une lecture du mystre de la communication vécueentre religiosus et ce monde des images dont il a gardé le besoin existentiel,parfois farouche, de s'entourer' .

J'ai essayé de traiter l'imagier miraculeux de la Vierge dans les Pays Roumainsde façon presque barbare », suivant le conseil de Alphonse Dupront: la barbarie c'estle sériel, c'est dire le découpage des séries d'ensembles d'images autour des mômesusages religieux, autour de la môme dans laquelle le miraculeux se rendmanifeste travers la longue durée, autour du môme type de lieu sacré engendré lescomportements collectifs de vénération. va de soi que les séries non sont pashomogènes, ni clairement découpées, puisque l'approche ne peut isoler les objets desa recherche des contextes spatio-temporelles qui les a produits. Tout de plutôtqu'une optique comparatiste, c'est celle d'abstraction progressive qui semble pluspertinente aboutir des énoncés formels ou pour construire une forme de stabilitétemporelle. Le risque dérapage existe et il faut avec l'évacuation del'historicité, en faveur d'une classification formelle. Mais par le biais de sa manifestationmiraculeuse, l'icône s'inscrit dans la temporalité. A partir d'un moment précis,l'imaginaire collectif met en place un dispositif cultuel, qui, quelque répétitif qu'il soitde par sa nature rituelle, devient capable d'engendrer des séries temporelles, faites degestes (plerinages, témoignages, louanges etc.). D'autre part, les icônes

Alphonse Dupront, Du sacré. Croisade et pèlerinages. Images et langages, Gallimard,1987, p. 134-146.


www.digibuc.ro

40 Violeta Barbu 2

miraculeuses, une fois acquise une réputation (fama miraculi) et reconnaissancepublique, se trouvent basculées dans un immense horizon d'attente (dans le sensemployé par Reinhardt Köseleck), horizon qui n'est plus le territoire de la mémoire,comme le rituel, mais du futur, de la potentialité. Les exigent que le miracle sereproduise pour chacun d'entre eux, l'exigent et l'attendent.

D'autre part, l'icône s'inscrit l'ordre de la représentation. lon la définitionoriginelle de Pierre Movila dans sa Confession orthodoxe (1642), reprise aussi par lemétropolite Varlam, dans l'ouvrage Réponse contre le catéchisme calviniste(1645), l'icône est représentation (inchipuire) qui nous montre chose vraie quea son existence dans le monde (icône du Seigneur, de la Vierge)2. C'est l'usagequi engendre l'unicité. L'adoration dans l'art religieux médiéval fait un travail dedistinction. A la différence de la dévotion, l'adoration l'image d'unedifférenciée, selon la préférence. Le comportement est plutôt analogue l'adoration

relique et dénie la généralité abstraite de l'icône, sa fonction iconique dereprésenter le prototype. Ce selon l'opinion de Wirth que nous partageons,met en logique profondément nominaliste, n'accordant l'existence unindividu accessible sens, dans sa singularité accidentelle et momentanée.

Tout fait d'accord avec impressions des voyageurs étrangers, quelquessubjectives soient-elles, nous insisterons sur la dévotion privée envers les images, sirépandue qu'il arrive parfois méme substituer la participation la messe ou la

de l'église. les éparpillés et isolés les ausommet de la montagne gardaient des icônes, signe visible du sacré, nous raconte JohannFilstich4. Un autre témoignage, celui du suédois Weismantel, nous transmet la perplexitéprovoquée les genouflexions devant les icônes, la seule dévotion pratiquée par lespaysans chez lesquels logeait5. Le voyageur associe le peu d'instruction religieuseavec l'amas de superstitions, de coutumes irrationnelles ou choquantes. leurpouvoir protecteur, l'usage des images saintes s'est répandu tous les rites de passages:baptéme, noces (don offert aux jeunes époux, selon le témoignage de Paul d'Alep),funérailles (icône reposant la poitrine du défunt, témoignage d'Anton Maria delChiaro6).

A la du passé, Melchisedec dressait la liste desmiraculeuses vénérées en Moldavie et Valachie7; il en trouva 19, dont 17 représentela Vierge.

faut préciser d'emblée que les premières témoignages le comportementmiraculeux des icônes de la Vierge, dans les milieux orthodoxes et catholiques,

Varlaam. Catehismului calvinesc, ed. de Mire la Teodorescu,BucureVi, 1984, p. 36.

Jean Wirth, L'image médiévale. Naissance et développements (Vle-XVe), MeridiensKincksieck, Paris, 1989 , p. 7-45.

J. Filstich, Tentamen Vallachicae, ed. de Adolf Armbruster et RaduConstantinescu, Bucure0, p. 247.

despre coord. par Maria Holban et Paul Cernovodeanu,Bucurqti, 1983, vol. VIII, p. 352-353.

Ibidem, p. 383.Melchisedec Tratat despre cinstirea inchinarea icoanelor Bisericadespre icoanele de minuni din Bucurqti, 1890, p. 26 et

sq.

www.digibuc.ro

3 Imago Virginis. Essai d'anthropologie religieuse 41

proviennent de la seconde moitié du XVIIe sicle, méme les images auxquelles ellesse rattachent sont plus anciennes. Chose étonnante et qui nous donne penser. Pourquoices images mariales, choisissent-elles de se manifester, de parler le langage desmiracles justement cet époque ? La bonne méthode nous avertit sur les risques de nepas intégrer le phénomne qu'on est en train de décrire dans un ordre de signes cultuels.Ce n'est pas difficile de donner un nom cet ordre: le culte marial. Or les résultats d'uneenquéte préliminaire sur l'apparition et le dévetoppement du culte de la Vierge dans nos

conduisent vers une coincidence significative entre la traduction desanthologies des miracles de la Vierge et les premires icônes miraculeuses.

convient ensuite de remarquer l'emprise des images l'espace dumiraculeux dans les pays roumains, au détriment des reliques et sans rapport avec elles.Rien d'étonnant si l'on se rattache la tradition byzantine, ou, d'aprs lad'André Grabar et Louis Bréhier9, les icônes jouissaient culte si éclatant

valeur fiturgique. cette valeur n'est que la conséquence de la restaurationiconodule aprs la concile de Nicée II, qui permit non seulement la peinture des icones,mais de plus recommande que les icônes soient installées partout et impose qu'on lerende baiser et prosternationw. Ce qui intéresse de plus notre c'est l'apparitiondes récits concernant les miracles des icônes, textes reçus pendant le concile commetestimonial. Il s'agit de dix récits, parmi lesquels les Miracles d'Anastase le Perse, Viede Marie l'Egyptienne, Vie de Siméon stylite le Jeune et celui qui a suscité le plusd'enthousiasme, les Miracles de Come Damien".

Ce moment qui terme la division issue dans le monde byzantinengendra dans les pays roumains trois traditions concernant les icônes miraculeuses. Onpeut d'abord distinguer un groupe de textes témoignant d'un usagepolémique du pouvoir miraculeux des icônes. Attachée une miscellanées renfermantles Miracles de la Vierge, une Histoire de La Sainte Montagne [...] et desmiracles accomplis par les « divines » [...] et de la haine des détestables latinscontre les saints porteurs de Dieu (ms. roum. BAR 2172, f 527-532 prescrit en1786 en Valachie) remontent aux origines de quelques couvents athonites (Vatoped,Ivir), fondés la suite des révélations opérées par les images sacrées. Hostile l'égarddes latins participant aux croisadesu, accusés d'iniquités et de tentative de conversionmalhonnéte, l'histoire prône la pureté sacrée du Mont Athos, dernier rempart del'orthodoxie. Ce sont justement les icônes (La Sainte Vierge de la Fontaine

6 Violeta Barbu, de représentations populaires du culte marial dans les PaysRoumains dans Church and Society, ed. par Maria et Ovidiu Ghitta,Cluj, 1998, p. 387-399; L 'iconoclasme byzantin. Dossier archéologique, Paris, 1957, p.351

La civilisation byzantine, Albin Michel, 1970, p. 232 et Silvio Giuseppe Mercati,Santuari e reliquie constantinopolitane secondo codice ottoboniano latino 169, prima dellaconquista latina, Roma, 1936.

Voir les études rassemblées dans le recueil Nick II 787-1987. Douzed'images religieuses, sous la coordination de F. Boespflug et N. Lossky, Cerf, 1987.

" V. Marie-France Auzépy, Liconodoulie: de ou de la'image, dans H, p. 158-165 ; eadem, L'évolution de l'attitude face au miracle Byzance

dans Miracle, prodiges et merveilles au Moyen Age, Orléans, 1994, p. 42-44.Sur cet épisode les sources chez F. Grabler, Die Kreuzfahrer erobern

Konstantinopol, Graz-Wien-Köln, 1958 et D. Freydank, Die altrussische dieEroberung Konstantinopols, in BS, 1968, 2, p. 334-359.

www.digibuc.ro

42 Violeta Barbu 4

Vadoped, George pour Ivir) qui, avoir indiquer le topos, conferent légitimitéaux moines dans leurs mission de preserver la foi contre toute tentative de perversion.

paraît que, sous la pression de la Réfonne, la moitié du XVIIe lemétropolite de la Moldavie, Dosoftei eut interpolé d'une assez libre laKirilovna Kniga (1644-1645), fameuse version russe du catéchisme de baptéme du aupatriarche de Jerusalem, Cyril". Le livre s'ouvre sur un traité antiiconoclaste, mais laversion roumaine attribuée Dosoftei laisse de les vétérotestamentairejustifiant le culte des icônes pour faire appel aux arguments des miracles. Les sixhistoires sont puisées, selon les identifications de Alexandru Mares, dans leChronographe de Kigalas ainsi que dans le livre de Ioanichie Galeatovski Le cielnouveau, sources qui constituent, les autres traditions travers lesquels,les pays roumains se rattachent l'expérience byzantine des icônes

la société roumaine de l'Ancien les Chronographes detype Cigales, Dorothée de Monenmbasie ou Danovici ont introduit dans l'horizonhistorique une riche collection d'histoires miraculeuses, faites de lieux et de situationsconcretes dont l'impact la mentalité des fut beaucoup plus signifiantrapport méme l'autre genre majeure, la hagiographie. Si, l'âge d'or de l'empire, lemiracle est devenu partie intégrante de la foi orthodoxe, tout en étant contrôlé lamanire byzantine, c'est dire il a été liturgisé dans des récits répétés auxoffices et dans les églises des reliques et des icônes", les Chronographes,rédigés la chute de l'empire et imprimés au premier quart du XVIIesicle, ont insérés le miracle dans un enchaînement historique". Ce changement deperspective l'axe sensible de la temporalité mérite accentué plus fortement,d'autant plus dans le cas des récits concernant les icônes miraculeuses. L'oeuvre deKigalas en contient un groupe de quatre récits: le codex 3456 de BAR renfermant laversion roumaine de ce chronographe, due elle-aussi au métropolite

de ces récits (f. 222 226r-227r) un petit traité polémique intitulé Réponse pourles saintes (f. 344-357). l'autre type de chronographe, connu sous lenom de Danovici, contient, des légendes concernant les icônes achiropoites (lesavgars) et des légendes disparates, comme celle de l'icône miraculeuse du saintMercure", des récits des icônes miraculeuses poignées, icônesthérapeutiques etc.) groupés autour de la querelle iconoclaste, illustrée dans lechronographe par la dispute entre l'empereur et le patriarche de

Al. Mares, necunoscute ale lui Dosoftei din perioada celui de-al doilea exilpolon, LR, XXXVI, 1987, nr. 5, p. 413-426, nr. 6, p. 515-523, XXXVII, 1988, nr. 1, p. 55-63,nr. 2, p. 135-141; les traductions sont renfermées dans les mum. 1570 Bibliothèque del'Académie Roumaine (BAR), (copi entre 1667 et 1669 par le scribe Staicu originaire de

roum. 34 BAR prescrit en Moldavie par Toader Jora en 1756 et roum. 3138BAR, assigné la du sicle.

Marie-France Auzépy, 'évolution de l'attitude devant le miracle, 46.Sur la valeur historique des chronographes Paul Cemovodeanu, Préoccupations en

d'histoire universelle dans 'historiographie roumaine aux I, enRRH, IX, 1970, nr. 4, p. 684-689.

Al. Elian, Dosoftei, poet laic, Contemporanul nr. 21, 1967, p. 3.Cronograf tradus din de Danovici, vol. ed. de G. Strempel,

Bucuresti, 1998, p. 232.

www.digibuc.ro


Constantinople's. Le dernier groupe sur la fameuse légende de envoyéepar le patriarche déposé Germain Rome, chez le pape Grégoire H '9; avoir flottersur la mer et sur le fleuve Tibre, celle ci aurait sauté toute seule dans le bateau desitaliens et se mit soudainement transpirer des gouttes au pouvoir miraculeux.

Aucune n'exprime mieux la popularité de la Vierge dans les paysroumains que les anthologies dc ses miracles écrites Agapie Landos, Amarto/onSotiria (Le salut des pécheurs) (Venice, 1641) et Ioanichie Galeatovski, Nebo novociel nouveau)" (Lwow, 1661), tous les deux traduites en roumain du grec etrespectivement du slavon sous le titre Les miracles de la de Dieu. En et

Liviu Onu, qui a élaboré une étude complte des versions manuscrites derceuvre d'Agapie Landos en roumain en a compté plus d'une centaine de copies, cinqfois de plus que Nicolae Cartojan23. Le livre a été traduit Nicolae Milescu,une démonstration philologique faite N. A. Ursu24. Le grand élan de ferveur dont celivre en est témoin nous indique qu'on est en présence du plus prisé bouquin del'Ancien Régime ; ses échos dans les légendes populaires, recueillies Simeon Florea

dans plus de 300 pages", sont preuve suffisante laprépondérance du facteur miraculeux » dans la dévotion mariale des chrétiens detroupeau ».

faut s'interroger tout de suite sur les ressorts de cette passion éclatantepour les miracles de la Vierge. Que se soit l'analogie, comme croyait Heinrich Gunther'(ce qui s'est passé une fois, peut &re actualiser), que se soit le de communiqueravec l'au-deli, tout pareil aux et aux visions, comme le croyait Michel Vauchez27,que se soit revirement historique porté les vagues de la Contre-Réforme, thsesoutenu par Jean Delumeau dans son livre Rassurer et protéger 28? Pourtant une choseest tout comme en France la moitié du XVIIe sicle, la vague de la dévotion aux

Ibidem, vol. II, p. 73-84La légende repose sur l'attitude du pape favorable au culte des ainsi que sur ses

lettres envoyées l'empereur III, E. Regesta romanorum, I, Paris, 1885,p. 253 ; Jean-Claude Schmitt, L 'Occident, Nicée II et les images du au in vol.Nicée p. 272-273 ainsi que Daniel Barbu, L 'image byzantine : production et usages, in AnnalesHistoire Sciences Sociales 51/1, 1996, p. 85-87.

Ciobanu, Din culturale romäno-ucrainene. loanichie Galeatovschiliteratura veche, 1938.

Consideralii pe marginea unei versiuni a Matuirii a luiAgapie Landos, dans Analele Academiei Române, Memoriile de filologie Literaturi »,S. IV, tom XI, 1989, p. 29-38.

Manuscrise », XLI, 1990, nr. 4, p. 356-359.Nicolae Cartojan, literatura Bucuresti, 1974, vol. II, p.

157-158.traducere necunoscutd a lui Nicolae Milescu dans « Cronica » XXI, 1986, nr. 44, p.

5 et Nicola (Milescu), traducdtor al a lui Agapie Landos, dansSCL, XLIV, 1993, nr. 5, p. 417-432, nr. 6, p. 789-502, II, XVL, 1994, nr. 3-4, p. 173-186.

Legendele Maicii Domnului, Bucuresti, 1904.26 Psicologia della legenda aspetti e problemi, dans Agiografia altomedievale,

Bologna, 1976, p. 78.27 Spiritualitatea Evului Mediu Occidental, trad. roum. par Doina et Daniel

Barbu, Bucuresti, 1994, p. 136-137.Fayard, 1989, p. 210.

www.digibuc.ro

44 Violeta Barbu 6

miracles unit, sans clivages sociaux, élites cléricales, élites sociales et le peuple desfidéles. C'est de plusieurs directions qu'on peut entamer la discussion concernantl'énigme de la popularité de cet anthologie dans les pays 1. structure durecueil, divisée en plus de 450 séquences, en fait de petites narrations autonomes,favorise la sélection et leurs recomposition selon le du public ou du scribe 2.l'exotisme de ses miracles, quelques uns provenant de l'Occident 'His toire deGeneviève de Brabant, L'Histoire de l'impératrice de la France aux mains coupées etguéries par l'intervention de Puissante Dame, L'Histoire du moine qui avendu au diable son etc.) 3. l'enrichissement avec détails humanisants,pittoresques ou au contraire, fabuleux, du noyaux narratif des épisodes évangéliques liés

la biographie de la Vierge: la naissance, la fuite en Egypte, l'Assomption etc. 4.l'essor de l'imagination »,.l'ouverture du grand publique la du XVIIIe vers

le miraculeux, la hagiographie, la littérature de prémonition, se traduit dans la placeprivilégiée accordée la littérature édifiante ou de loisir; l'étude statistique effectuée parDaniel Barbu sur les 6000 manuscrits conservés la Bibliothèque de l'AcadémieRoumaine' met en la préférence des lecteurs du tiers états des écritsapocryphes Le de la de Dieu, Les 72 noms de la Honorée ou laProsopographie de la de 5. l'insertion de quelques miracles accomplisdans les pays roumains, comme par exemple le 217-e miracle, présent dans le recueil de

Galeatovschi a assuré le Le miracle fait partie du groupe attaché auxicônes et est attribué la fameuse icône paléologue visages, qui se trouve aumonastère

Pendant le de Gheorghe en 1655, une fois portée en procession,Picône aurait flotté dans l'air, puis s'est placée sur l'ambon et ensuite elle s'est inclinée.Une relation écrite en 1723 par le métropolite moldave Gheorghe, étudiée parl'historien Gorovei31, fait mention du nom du connétable Nicolae (Milescu) qui,en tant que jeune diacre, l'occasion de l'événement du miracle, aurait reçu la tached'écrire l'histoire miraculeuse de Picône, fait de recherches dans les archiveset dans les anciennes chroniques. Dans la personne de Milescu se rencontre donc letraducteur des Miracles de la Vierge, ainsi que l'auteur de la histoire d'uneicône miraculeuse roumaine, Repris par le métropolite Gheorghe en 1723 et multiplié enplusieurs éditions, le récit instrumentalisé dans le but de soutenir Pindépendance dela Métropole de Moldavie l'égard de celle de Constantinople, l'icône étant un présentfait par l'empereur VIII Paléologue au voivode Alexandre le Bon. Récemmentexaminée du point de vue artistique', l'icone en question, sans doute byzantine, est uncas part. Pendant qu'elle bougeait, les n'aboutissent pas la retenir, dit le récitdu métropolite Gheorghe. Ainsi de ne possédait pas de vertusthérapeutiques, son comportement miraculeux ayant plutôt la valeur avertissementsur la fonction théophanique, sur « la propriété sacre» de l'objet et un

29 D. Barbu, Loisir et pouvoir. Le temps de la lecture dans les Pays Roumains au XVIII-e dans RESEE, XXVIII, 1990, nr. p. 17-27, repris dans Scrisoare pe Timpulprivirea a secolului XVIII-lea, 1996, p.24-26, 59-76.

Pour ses trois écrits, voir N. Cartojan, op. cit., p. 126-129, 136-138.Un episod din « recuperarea » : prima a Nicolae

Milescu, dans XXII/2, 1985, p.445-458.32 Constanta Costea, Un exemplar de paleologd dans

1989, p.381-388.

www.digibuc.ro


appel la vénération fervente, Piconodulie": on doit reconnaître, dit le texte de1723, qu'elle est celle qui intercde pour les chrétiens ». L'icône accomplit ici sa vertu:elle rapproche et lie dans un plain-pied coexistentiel » la représentation de la Viergequi accomplit un miracle et l'objet sacré qui rappelle la vénération des fidles. C'estpourquoi, cette image n'est pas une des icônes qu'on peut nommer volantes, mais

archétype des icônes miraculeuses de la Vierge dans les pays roumains. Elle nereprésente plus, elle présente dire suscite une présence, une présence quis'impose, qui sollicite, qui exige vénérer dans sa matérialité

Mais les écrits de Galeatovschi ou de ne sont pas les seuls documents-vecteurs des images mariales miraculeuses. Privilégier dans la multiplicité familière desimages, celle qui est miraculeuse signifie la rattacher un locus sacral, lieu signé d'unemanifestation surnaturelle. Deux manuscrits slaves de rédaction ukrainienne (ms. 42et 44) copié le premier dans la moitié du XVIIe sicle et le dans la

moitié du XVIIIe sicle sont préservés dans les collections de la BibliothqueNationale'. Le premier codex renferme, coté des récits concernant des miracles deSaint Nicolas, des écrits patristiques d'eschatologie, quelques récits des principauxicônes miraculeuses russes qui sont vénérées dans des jours précis, insérées dans lecalendrier de l'Eglise: le mois de juillet, journée, La parution de l'icône dela Sainte Theotokos, dans la ville de Mojaisk, dans les pays des kazakhs, le mois denovembre, vingt-septime journée, La commémoration des signes et des miracles faitespar l'icône de la Vierge de Novgorod, puis d'une icônes grouzine, puis de l'icône de laVierge de Tychvin, de l'icône de Smolensk etc. Deux de ces icônes célèbres, des icônesprotectrices et attachées au culte du pouvoir, sont de la famille que celle deNeaml, c'est-A-dire, volantes, qui bougent toutes seules. Le deuxime manuscrit36 dédiéexclusivement aux icônes miraculeuses russes nous autre sélection de ce typed'histoires: l'exception du récit des miracles de Tychvinskaya, rédigé en 1594 parErmogne, métropolite de Kazan, les autres textes nous présentent des apparitionsanonymes montagne quelconque, dans un village inconnu, la rivire Pasha,dans le village Oyata etc). Cette fois-ci, c'est retenir la mise ensemble d'une icônefameuse, la Tychvinskaia avec des icônes anonymes de la Vierge dont est laVierge de Tychvin, apparitions qui surgissent de partout, comme si le territoireprivilégié des icônes protectrices du pouvoir aurait du céder la place aux miracles opérésdans un monde anonyme des pauvres. On doit y ajouter les échanges artistiques, laprésence des russes appelés par Basile Lupu" ainsi que le commerce avec

Marie-France L'iconodoulie : de ou de la dévotion'image, p. 157-168.

Elena Lucia Djamo-Diaconitä, Olga Stoicovici, Catalogul manuscriselordin Bucuregi, Bucuresti, 1981, p. 184-204

Le calendrier compte presque 200 de jours de dédiées la Vierge : ThéodoreSpasskij, Die der Gottes Mutter in der russische-orthodoxen Kirche, in OkumenischeEinheit, (1951), p. 148-159.

Ibidem, 214-216.Au sujet des échanges artistiques avec la Moscou l'époque de Vasile Lupu,

P. Constantinescu-Iasi, ale arhitecturii asupra vechii arhitecturiBucuresti, 1951, p. 28-30 ; Niculescu, vechi Bucuresti, 1976, p.14 ; AnaDobjanschi et Victor Arta epoca Vasile Lupu, Bucuresti, 1979, p. 55.

www.digibuc.ro

46 Violeta Barbu 8

icônes commencé par le prince Miron Barnovski, occasion de polémique théologiqueet continué pendant le de Basile Lupu. A partir de ces faits (l'essor du cultemarial, l'existence d'un récit dédié l'icône de de l'imposer au cultepublique, son instrumentalisation idéologique opérée par l'Eglise au XVIIIe lesliens avec le monde russe) on peut construire configuration unique autour de la

manifestation miraculeuse d'une icône sur sol roumain.Une autre icône volante, celle de (Moldavie) est liée une

interdiction: placée par les moines fondateurs de rennitage la rive ruisseau(Le ruisseau de l'Icône) les femmes de s'y approcher et de protégerles moines des présences indésirables, elle fut portée ensuite dans réglise". Maisl'image de la Vierge résistance toute tentative de l'immobiliser contre le murrintérieur de réglise. Chaque matin, elle gisait par terre, signe qu'elle voulait accomplirla tache assignée les fondateurs. s'agA donc d'une icône la fois volante etprotectrice. L'habitude de préserver autour couvent ou ermitage une zoneinterdite aux femmes l'aide d'une icône de la Vierge est répandu aussi en Valachie,exemple le couvent de Frasinei fondé par saint Calinic selon la de la plus stricteobservance de Mont Athos emploie môme aujourd'hui ce moyen de préserver ladistance.

Les icônes fondatrices. Dans ce cas, le sanctuaire va l'image, plusexactement est elle. Les nombreux récits d'invention qui accompagnejusque dans la période nouvel essor du culte marial concluent tous demôme. L'icône trouvée dans coin de terre, au creux arbre ou au fond d'une marene supporte la demeure en réglise voisine faut construire elle.Manifestement ici l'image est seconde: mais sans elle, il n'y aurait consécration du

lieu » sacral ni développement du culte.L'ermitage de dans les collines des sous Carpathes Méridionaux,

doit sa fondation une icône miraculeuse de la Vierge, cachée dans une grotte. L'icônesa présence des bergers qui font réglise". On connaît des légendes

analogues les débuts du monastère de Glavacioc (département oul'ermitage de l'icône (dep. de De analogue, une icône miraculeuse dela Vierge de Craiova", trouvait dans arbre, un crée le topos sacré, le lieu depèlerinage, et par conséquence, exige une église appropriée qui l'abrite en toute dignité ;c'est ainsi qu'on a fait élevé réglise Madone Dudu (édifiée en 1758 Joan hagiGheorghe)43, entourée de cellules pour les malades.

38 Lapedatu, Icoanele lui Barnovschi zugravii de la Trei ierarhi, dans « Bulletin dela Comission des Monuments Historiques », 1912, p. 110-113.

Simion Tradifii poporane din Bucovina, 1905, Bucurqti, p. 339.Rädulescu-Codin, Din trecutul nostru. Legende, tradifii amintiri istorice, p. 51-

52 ; 1. Räutescu, Schitul dans GB, XVI, 1957, p. 565-586.41 Diaconescu, Icoane vechi, manuscrise pietre de mormânt

Glavacioc, dans GB, 1961, nr.7-8, p. 657:669 ; Doni Radosav, religiosCluj-Napoca, 1997, p. 293.

42 Ibidem, vol. p. 119.Constantinescu, Istoricul bisericii Maica Precista de la Dudu din Craiova, vol.

de Munte, 1914-1928.

www.digibuc.ro


Dans le tour des plus importantes églises et monastres valaques, Pauld'Alep nous a livré un témoignage intéressant sur les différentes icônes de la Acoté de la légende de l'icône transpercé du Sauveur, un topos byzantin" connue aussitravers les chroniques du pays, il s'emploie raconter deux miracles liés l'icône de laVierge, vénérée dans l'Eglise voivodale Celle-ci fut découverte dans mareet aurait révélé l'endroit ou sera édifiée l'église; le deuxime miracle s'est manifesté lorsd'une tentative de profanation. Jetée aux flammes par les soldats hongrois au coursd'une invasion, l'icône resta intacte. La propriété d'échapper un incendie provoqué ouimprévu suffit rendre une icône miraculeuse. La mémoire collective a crée toute

série icônes de la Vierge, réputées miraculeuses, de par propriété surnaturelleincombustibles: l'icône de l'Eglise Doamnei de Bucarest", celle qui laisse voir

sur le visage de Marie des traces de flammes, propriété du monastre Adam (sud de laMoldavie), retrouvée aux creux arbre aprés l'icône du couvent de

(dep. de Maramure) "etc.Les icônes thérapeutiques. D'évidence, la relation populaire au

demeure-t-il le recours qui est une incarnation d'induction. Qui dit recours dit angoisse,attente, nécessité plus ou moins vitale, mises en évidence des pratiques, des gesteparlés: signes des croix, des agenouillements, le baisement et l'attouchement, prires,offrandes. Méme cette série, on peut en désigner l'archétype: l'icône de la Viergede lia, attestée en 1661 comme miraculeuse le récit de Paul d'Alep, maintenantperdue. lon le diacre syrien, la princesse Catherine, femme du voivode Basile Lupu,aurait la prodige: son Etienne, gravement malade, fut porté devantl'icône et l'intercession de la Vierge, guérit immédiatement". D'une manirepieuse, le récit conserve la premire mise un place d'un réseau sacral, fait de gestes en

successives: le face-i-face du malade avec l'image virtuellement thaumaturge, laguérison, la reconnaissance, la consécration de l'icône en tant que miraculeuse,l'offrande en guise de ex-voto, la vénération perpétuelle symbolisée la chandelleallumée sans cesse. Touchante aussi, l'analogie entre les deux couples mére-fils;émouvante et paradigmatique les masses, compte tenant de la position sociale desmiraculés.

despre ed. par Paul Cernovodeanu, Maria Holban etMaria-Matilda Alexandrescu Dersca-Bulgaru, Bucuresti, 1976, vol. VI, p. 168-169 ; TitSimedrea, Icoana de la Arge,F. pe marginea dans OmagiuI. S. Nicolae BAlan, mitropolitul Ardealului », Sibiu, 1940, p. 710-718 Nicolescu, Icoanevechi românesti, p.12.

V. par l'histoire de l'icône de la Vierge transpercée par un sarrasin attribuéeAnastase le Sinaite, F. Nau, Le des récits utiles l'ame 'Anastase (le Sinaite), dans

Orient Chrétien, 3 (1903), p. 56-75 ; aussi Le Chronographe de Danovici, p. 83.46 Icoane de minuni Bucuresti, 1997, p.24.

Ibidem, p.51 ; C.S. Mironescu, Adam. geogrufice, etnograficeantropologice, Bucuresti, 1916.

Icône au sicle, echapée un incendie en 1949, D. Radosav,Sentimental religios la p.312-33.

despre vol. p.41 ainsi que le témoignage plus tardifde Chesarie Dapontes, ibidem, vol. IX, p.388.

www.digibuc.ro

48 Violeta Barbu 10

Au monastère valaque Dintrunlemn (département de Vâlcea) une autre icônebyzantine de la Vierge, «grande et miraculeuse »5°, vénérée pour ses vertustaumaturgiques et thérapeutique. Les témoignages du XVIIe en certifient aussi unautre miracle, analogue celui et d'autres du type fondatrices: lafondation du bâtiment de l'église, construite d'un seul bois, aurait suivi les indicationsfournies par l'image sacrée, découverte au creux d'une De nouveau, deuxfonctions sont cumulées dans le objet: la fonction fondatrice et celletherapeutiques. La de l'icône la fondation de l'église ou du monastèreet polarise jusqu'aujourd'hui toute la de la

s'agit d'une icône identifiée comme byzantine (seconde moitié du XVIede grandes dimensions51. Un document de 169552, parmi les raresindices des vertus thérapeutiques des icônes de la Vierge, nous renseigne sur unedonation au du monastere. Le donateur fut Pârvu fils du grandlogothete Radu Cretulescu et de Cantacuzino, la fille du grand échansonConstantin Cantacuzène: pour que l'on sache que, ayant secours etnotre maladie et nos faiblesses vénérée et sainte de la Notre

Théotokos et toujours Vierge Marie, celle qui, de l'Esprit Saint a conçu Le Filset Le Verbe de l'hternel, Christ, celui qui une unique et volontéindivisible avec le et le Saint Esprit en Trinité, Dieu en vérité, nous avons bénéficiéde guérison et salut de la divine miséricorde de Sa Sainteté... » Chose tout fait raredans une église orthodoxe, les ex-voto en argent analogues celles qu'on voit dans leslieux de pèlerinages catholiques de Transylvanie: (petite figurine des partiesdu corps miraculés: oeil, pied, main, cceur, silhouette d'un personnage, etc.),influence, me semble-t-il, de l'administration autrichienne. Un témoignage du XVIII'

nous éclaircit d'avantage sur l'usage de ces ex-voto dans les pays roumains auxLes prélats grecques qui s'adonnaient un commerce intense d'objets

sacrés ou comme tels conseillaient les d'offrir les petits images enargent afin d'obtenir la guérison miraculeuse. Les ex-voto anatomiques,representations grossières de telle ou telle partie du corps, regroupés autour du lieusacral auquel elles donnent parfois l'étrangeté d'un laboratoire anatomique, trouventleurs sens et leur vertu dans un rite d'exorcisme: le mal du membre atteint est désormaisremis la puissance guerisseuse.

C'est toujours dans le monastre Dintrunlemn que « s'est révélé un miracleinouii, digne consigner... le Jour de la de l'Assomption, la femme duprince Etienne Cantacuzène y participait elle aussi mais, soudainement, la dame futsaisie d'un subite de démence que les contemporains interprétèrent comme unchâtiment divin, parce que, le jour, Constantinople, les cinq hommes de la

Ibidem, p. 188-189 ; peut au XVI-e et provient, selonCreteanu, d'un atelier du Mont Athos, Radu Creleanu, Dintr-un lemn,

Bucuresti, 1966, p. 25-27.I. D. Vierge du Dintrunlernn, dans Byzantion »,

VI, 1931, p.601-602.52 DANIC, Ms. 445, f 313.

Gh. Ionescu-Gion, Istoria Bucuretiului, Bucuresti, 1899, p.649.

Radu Popescu, Istoritle domnilor ed. par C.Grecescu, Bucuresti,1963, p. 210.

www.digibuc.ro

11 Imago Vi ginis. Essai d'anthropologie religieuse 49

famille Brancoveanu furent décapités, assassinat auquel le prince Etienne, semble-t-il,eut sa contribution. si les témoignages contemporaines n'ontexplicitement ce miracle l'icône, n'est moins que le locus sacré par la

de l'image est investi avec des pouvoils révélateurs. On y devait ajouter uneautre coincidence l'événement se produit publiquement, l'occasion de la plusimportante fête mariale de l'année. La tradition légendaire des miracles de cette icônede la Vierge est aliment& ; elle s'identifie avec le monastére Lesactes de donation renouvelés par les differents princes font mention de l'icônemiraculeuse, comme par exemple, celui d'Alexandre Moruzi (1793)56, ou l'on yl'existence de cinq et d'un diacre, tous exempts d'impôts, de prier sans cessedevant l'icône. Aménagement du lieu place centrale ricône, accueil

les plerins, assistance spirituelle permanente, privileges par les princes auXVIIIe rytmicité des offrandes, endroit pour la grande aristocratie, surtout

de passer une pieuse villegiature ; des coordonnées essentielles d'un petitmonde qui commence graviter autour de l'image, un univers magique tissu deet de qui porte désormais un nom: lieu de pèlerinage.

D'autres icônes de la Vierge, ayant la reputation thérapeutique, faisaient,au XVIIP sicle, la gloire des faubourgs bucarestois. Des foules de pelerins, la pluspartdes pauvres, des malades afflouent de partout, en de guérison et surtout deprotection. La ville, incapable de gérer ses marginaux, ses groupes d'infirmes animésd'une foi rude et simple, d'une ferveur exaltée, avides de prodiges, les conduisent versles monastères qui abrites les sources des miracles, les images de la Vierge. L'icônecommence organiser l'espace publique de la valaque dans des lieux sacrésbien insérés dans la trame de la faut pas sortir en dehors de la cité pour aller enplerinage ; pas besom non plus de se détacher du temps historique ou quotidien. Lesacré demeure la des strictement l'immobilisme de la société. Lesfaubourgs se récoupent autour de ses lieux, se disputent les icônes miraculeuses. Fauted'autres cohesions, le voisinage avec un lieux de pèlerinage engendrent les liens decommunauté. Une s'impose: l'icône revétit un rôle sociale bien

Le plus fréquente de ces lieux bucarestois fut le couvent de leprodige du Bucarest », lui aussi, de cellules héberger les plerins et lesmalades, d'asile pour les plus démunis, les marginaux. Ils s'entassent, se refusentde s'en aller, veul-nt y rester toujours. Le prince se voit d'intervenir'.Quant eux, les moines grecs de Sarindar, muni de privileges, touchent desimportants ; les miracles, devient assez rentable, d'autant plus que l'icône de Sarindarest polyvalente: elle peut délivrer de n'importe quel mal, elle est, selon un chrysobule de1793, source de guerison pour les aveugles, paralytiques, possédés. Un voyageur

Raicevich reste de l'usage que les habitants de la ville font de cetteicône. Transportee en carrosse et accompagnée par l'abbé du monastre, elle offreassistance au domicile du malade, selon l'appartenance sociale. le prince et les

56 V. A. Românilor, vol. VI, Bucuresti, 1893, p.197.George Potra, Din Bucure,ctii de ieri, Bucuresti, 1990, vol. p.132-133.Raicevici, Voyage en Valachie en Moldavie, Paris, 1822, p.130-131; lonescu-

Gion, op. p.211-212 ; de la méme manire, l'icone de Trifesti, pres de Roman en Moldavie,est portée en avec un pareil, escort& de paysans cheval, la maisondu malade, Melchisedec cinstirea icoanelor, dans BOR, 1890, XIV,nr. 41.

www.digibuc.ro

50 Violeta Barbu 12

grands seigneurs, on envoie le plus beau équipage. Pour les pauvres, on mit ladisposition une petite copie de l'icône miraculeuse, portée par un simple Ainsil'icône devient un point de repére pour la vie mondaine de la cité, elle organise l'espacepublique, produit des événements. Un miraculé le grec César Dapontes, en guisede reconnaissance, lui en assure la publicité. rédige en 1746 une litanie de gratitude,intitulé Megalionaria, c'est dire Livre des miracles. Actuellement préservé dans uncouvent athonite, le manuscrit contient un dessein, la seule image de l'icône de Sarindarqui nous ait parvenue, le couvent étant démoli la du sicle passé".

Sous la pression de la foule, au fur et mesure que le besoin de secoursaugmente, des églises paroissiales des faubourgs se transforment dans des petitscouvents. L'inscription votive de l'église de l'icône Icoanei (1784) nous parle de lafaveur dont le et les prodiges y accomplis jouissaient aux yeux du clergé etdes masses de plerins: «on a fait des cellules abriter les moniales pauvres,les veuves, les femmes besogneuses, les étrangers et les malades qui auraient ausecours de la sainte On peut y ajouter l'icône de la Vierge de l'église dufaubourg Olari, don des réfugiés bulgares en 1810, la suite des guerres balkaniques'.A cause de ses pouvoirs surnaturelles, l'icône est convoitée et disputée par plusieurséglises. Encadrée dans la môme stéréotypie, de la époque date l'icône de lafondation roumaine de Prodromou au Mont Athos, peinte en 1863, dont Kondakov enfait mention en 1867 dans son Histoire des icônes miraculeuse de la Sainte MontagneAu terme de la création de cette icône y a phénomène d'intervention divine, qui faitque l'icône soit la dernire des icônes «achiropoites». Parmi les miracles accomplis enMoldavie avant son départ l'ermitage Prodrome, on compte quelques uns, signesd'une nouvelle époque: la conversion libre-penseur et d'une

Les iconae lacrymosae. Parfois la Vierge on dit que c'est le privilgedes icônes mariales de l'Europe Centrale. Le visage s'anime, les versent des larmesqu'on peut toucher, môme goutter. Manifestation de sa compassionl'humanité déchue, les ruisseaux des larmes sur les icônes de la Vierge représentent-ellesl'expression du piétisme, du dolorisme si familier la devotio moderna pratiquée auXVIIe en France ou en Italie ? Mais y a-t-il vraiment rapport entre l'icônelacrymosa de Nicula (Transylvanie) et la devotio moderna de la Contre-Réforme ? Laréponse semble plutôt affirmative. S-agit-il alors de la manifestation matérielle de lafameuse doctrine orientale du don des larmes, formulée par les Péres de l'Egliseorientale (Dorothée de Gaza, Cassien, Climaque, Siméon le NouveauThéologien) ? L'ange ne pleure pas, nous enseigne Saint le Solitaire, unsyrien, auteur d'une originelle théorie sur la distinction des larmes'. Mais Jésus lui,

Marcu Beza, Urme ortodox, Bucuresti, 1937, p. 58-59; V.Cândea, Märturii peste vol. 1, Bucuresti, 1991, p. 540.

coord. par Alexandru Elian, vol. 1, Bucuresti, 1965, p.; porte la date 1682.

Melchisedec op. p. 57-58 et tradition orale conservée dans l'église.Melchisedec Icoana Maicii Domnului de la Prodromou,

63 Antipa Dinescu, Minunile Maicii Domnului ale altoricoane de minuni, reimpréssion de l'édition de 1906, Bucuresti, 2000, p. 11-60.

Dialogue sur et les passions des hommes, voir Thomas Spidlik, La spiritualitéd orthodoxe, Roma, 1988, p. 273 et Mira Lot-Borodine, Le du « des larmesdans l'Orient chrétien, dans «La vie spirituelle» 48, 1936, p. 65-110.

www.digibuc.ro


il a pleuré et s'est apitoyé devant les larmes de la femme de Nain: «Femme, ne pleurepas!» Alors, si son humanité a choisi de se manifester tel point jusqul partagernous nos douleurs et nos souffrances, cela signifie que les larmes de la Vierge soit lemiracle le plus «humain» de tous. Cette fois ci, la Vierge ne guérit pas, ne pasles elle pleure, comme nous tous. Rien d'étonnant, part le fait que les larmess'écoulent sur une image. cette image sacrée, elle ne représente plus laTheotokos, la de Dieu, mais la de l'humanité qui assume le destin des

qui défilent sous son regard éternel. En effet, 'icône lacrymosa,attentive aux signes des temps, s'adresse une collectivité, non un individu, elle estinvesti avec un pouvoir prophétique. qui aurait pleuré Hotin pendant lede Gheorghe Duca aurait prophétisé le commencement de la destruction du pays' ; cellede Nicula (1681) la destruction de la vraie foi en Transylvanie, celle de Bucarest (1738),la destruction de la ville la suite tremblement de celle de Socola (1840), laruine du Séminaire67.

convient de s'attarder un peu sur icones de la série: l'image de Nicula,surnommée Madona Claudiopolitana et celle de Blaj, Icon laaymans Balasfalviensis,premiérement puisque tous les furent soumises des enquétes officielles,

conduites selon les normes strictes des de canonisation. Champd'investigation remarquables, les dossiers remplis de témoignages, 27Claudiopolitana en 1699 et 34 l'icône de Blaj en 1764, mettent en presence, sur desfaits miraculeux ou simplement merveilleux, des hommes de savoir recueillirdes ou faire des et un peuple divers ou les illettrés sont,évidemment, les plus nombreux. Icônes orthodoxes pleurantes de type Hodighitria, ellesconnurent un sort different. La Vierge de Nicula, une fois obtenu le verdict d'autencitéde la part de la commission transylvaine, fut arrachée son lieu sacré, fait sans

et transportée Vienne. Il est vrai que tous voulaient s'emparer d'elle: la fouledes pèlerins, assiegeant le protégé manu militari par les autorités, les grandesfamilles de l'aristocratie hongroise et surtout celle du futur gouverneur de laTrasylvanie, Sigismund catholique fervent et propriétaire du domaine de Nicula,le de la Moldavie qui offrit une belle somme ne plus parler desjésuites, vivement intéressés convertir le peuple des valaques tous prix. Une icônemiraculeuse peut fournir un moyen de conversion assez honorable et surtoutconvainquant, condition qu'on lui trouve stratégie adequate.proclamée officiellement Madona Miraculosa, accompagnée d'une histoire imprimée(Historia Thaumaturgae Beatae Virginis Mariae Claudiopolitane, Cluj, 1736) et

dans l'église des jésuites de Cluj, l'image aura un double emploi: reproduitesur une gravure imprimée en milliers d'exemplaires par les jésuites en 1700Vienne, ensuite bois, sur toile, en relief, l'image fut d'abord un

65 Ion Neculce, Opere, ed. de Gabriel Strempel, Bucuresti, 1982, D. Radosav,op. cit., p.289.

Corfus, de lasi, 1974, p.240.'Melchidedec ocazia icoanei prea

de Dumnezeu pururea fecioarei Maria, 1854 in biserica Seminarului din Socola,BOR, XIV, nr. 1-6, 1890,

Samuil Micu, Istoria ed. par loan Chindris, Bucuresti, p. 341 ; IconLacrimans Icoana de la ed. par loan Chindris,Ambrus, AnfMs Ianos, Pop Dobriban, 1997.

www.digibuc.ro

52 Violeta Barbu 14

puissant culte prive. C'était de bon ton d'avoir dans sa maison ou dans son châteaul'image miraculeuse de Nicula, peinte par un maître paysan Luca de Iclod".Sigismund Kornis ériger un trés élégant relief de son château deMânästirea. Les silhouettes gracieuses et assez baroques des personnages rappellentpeine leurs origine, néanmoins un ex-voto en latin y épouse avec générosité uneinscription en vieux slavon: le comte Kornis remerciait la guérison de sonUne autre sculpture de la Vierge Miraculeuse fut commandée le aristocrate

l'église catholique de Coroin.Mais la foule ne renonce si facilement son trésor. Une autre icône pareille

celle thaumaturge prend place dans l'église du monastére Nicula et devient vite l'objetde ferveur qui aboutit aprés quelques années des pélerinages sans précédent.

Masse obscure mais vive, orthodoxes et uniates, la marche vers le miracle comporte lesgestes rituels: un long chemin pied, passer la nuit la belle étoile, cantiques et litaniescrées ad-hoc, des récits, comme celle rédigée en latin en 1732, et puis le geste singulier:

Nicula, on fait le de l'église genoux force touchées la chairpénitente, les pierres brillent. L'analyse de cette trajectoire nous montre clairement latansversalité des pratiques ; Madona Claudiopolitana dans toutes ses métamorphoses etubiquités accomplit un miracle plus que les larmes ou la guérison, elle metensemble la piété de l'élite et la religion populaire, orthodoxes, uniates et catholiques: lecomte Cornis a obtenu l'héritier qu'il désirait, le noble calviniste David Moxai s'estconverti la religion catholique, de nombreux comtes et barons de Transylvanie furentguéris suite des pélerinages'.

Par contre, l'histoire de l'icône qui a pleuré Blaj lors de la degreco-catholique Pierre Paul Aaron, décédé en de sainteté, est digne de l'âge de laraison. Ce fut l'impératrice Marie Thérse qui exigea en bonne et dueforme, afm de pouvoir établir si miracle il y en avait. Chargé de l'affaire, le cardinalCristophe Migazzi en établit les critéres rédiger le questionnaire: éliminer d'abordtoute possibilité de contrefait ou d'imitation ; ensuite si la chose(casus, circonstances extraordinaires, Begebenheit) ne soit pas produite par des causesnaturelles, intelligibles travers la raison, tels le pigments des couleurs, le supportmatériel de la peinture, le milieu de conservation etc. La commission judiciaire tenuemener l'inquisitio ou specie va se réunir Sibiu, sous la présidence de l'évéqueuniate Athanase Rednic. la liste des 34 témoins: paysans, villageois calvinistes,

orthodoxes et catholiques, le général Haller, comandant de la cité de Sibiu, lebaron conseiller Bornemisza, le supérieur des jésuites, le Ranite, l'auteur del'icône etc. Les témoignages furent consensuelles: l'icône pleure. Manipulée, transportéed'une ville l'autre, hermétiquement renfermée dans une boite scellée, elle continueverser des larmes sous les yeux de tous, riches et pauvres, catholiques, orthodoxes ouprotestants, personnes instruites ou illettrés, femmes bigotes ou commandants d'armée.Dans la bataille contre la raison réductive, l'icône s'avére redoutable. Son dernier

Nicolae Sabäu, Sculptura Bucuresti, 1992,Victor Bojor, Maica de la Nicula, Gherla, 1930.N. op. cit., p.30-31.B. Nagy Margit, mvek mesterek, Bucuresti, 1977, p.29.Toader Le miraculeux et le magique dans la religion des Roumains de

Transylvanie , dans Church and Society, p.415.

www.digibuc.ro


argument rend tout le monde perplexe: depuis six mois, les larmes coulent bel et bien etce qui est plus embarrassant, elles ne schent pas. En dépit de la chaleur au moismalgré le voyage en carrosse de Sibiu Vienne, les larmes y sont, y restent.Décidement, l'affaire prend une tournure inattendue. Alors, Vienne on renforce lacompétence de la commission d Lxpertise: on fait appel des professeurs de médecine,

des professeurs de peinture, des naturalistes (Naturkunder), chimistes etc. On latouche, on goutte, on mesure, on pse, on expériences: on pique lesgouttes avec un aiguille, on l'essuie et ensuite on l'asperge d'eau et puis d'un liquide mieau-mi huile. A la maison, Blaj et a Sibiu, les gens s'arrachent de petits morceaux debois portant les traces des larmes. deux années d'enquéte, selon le rapport ducardinal Migazzi, les preuves certifiant le miracle restent insuffisantes et contradictoireset surtout si on les juge dans l'esprit du magistère du papa Benedict IV, qui met en garde

cette époque contre le risque de confondre les cas inhabituels avec des miracles. Etnouvelle catégorie juridique qui est crée aux dépenses et en marge du

miraculeux: le cas exceptionnel. la moitié du passé, Théophile Corydalée,le promoteur du positivisme rationaliste dans les Balkans, prisé dans les paysroumains aussi, combat le rôle d'arbitre de la volonté divine dans la production desphénomène de la nature qui sont tous dus une causalité immuable.Dans cette logique,

nie la possibilité des miracles, qui, lui, ne sont que des accidentsdont si nous ignor ns les causes c'est qu'elles n'ont été pas encore

étudié. Icon lacrymans ne sera jamais retournée son pays d'origine eton lui en perd les traces. Elle s'est révélée trop tard, nous dit l'éditeur du dossier,Ambrus Miskolczy.

Les identitaires sont le produit et l'objet de la piété catholique. Cesicônes prennent place dans un cultuel mis en place par l'identité ethnique, maisdéfini dans le cadre de la vocation universelle du catholicisme. Ce paradoxe repose sur

fonction nouvelle, ajoutée aux autres composantes du champ sémantique crée autourde l'icône miraculeuse- la valeur identitaire. A chacune des trois grandes famillescatholiques habitant l'espace multiculturel de la Transylvanie - individuéeslinguistiquement (de langue hongroise, roumaine et allemande) - son sanctuaire et saVierge miraculeuse.

Les catholiques hongrois et sicules reconnaissent comme symbole identitaire lecouvent franciscain de Csiksomlyo (Sumuleu Ciuc, département de Lecouvent, fondé au XIVe et qui résista la Réforme, abrite la seule statue réputéemiraculeuse de la Vierge. attribuée au fils homonyme du fameux sculpteur saxonVeit Stoss, actif la moitié du XVIe Brasov, Cracovie et la statueporte une inscrip ion: Regina 1543. s'agit d'une oeuvre de plus de2 hauteur, en bois de tilleul peint, représentant la Vierge couronnée portantl'Enfant Jésus. On qu'en 1661, lors d'une invasion des tartares, le futépargné la suite de I intercession de la Vierge. Le est un des plusimportant et des plus vif de toute l'Europe Centrale coté de Czestochowa et Mariapacs,tous les deux aménages autour d une sacrale marianique de type orientale.

Cléobule Tsourkas, Les débuts de philosophique et libre penséedans les Balkans. La vie et de Corydalée (1570-1646), Institute for BalkanStudies, Théessalonique, 1967, p. 205.

Fortunat OFM, a keuhely, Csikszereda, 1994.

www.digibuc.ro

54 Violeta Barbu 16

Chaque année, le 15 depuis trois sicles, les catholiques de langue hongroise, vétusde costumes populaires ou historiques, arrivent de Hongrie, pays des sicules, Slovaquie(Diocse de Nyitra) et de Moldavie. C'est sur la Montagne des Sicules que les plerinsse rassemblent, autour d'un grand autel élevé en plein air. Ceux de la Moldavie, enblanc, comme tous les paysans moldaves, font partie de la minorité Ils voyagentdeux journées pied en traversant les Carpates, chantant des litanies en de laVierge et ils adorent avec ferveur la miraculeuse »; la chronique du couvent de

en fait mention depuisLes catholiques roumains vont en plerinage l'icône miraculeuse de la

Vierge, abritée dans l'église de Cacica (département de Boucovine), église devenuebasilique de plerinage en 2000. Village de colonistes du pays de Wieliczka(Pologne), établis en Boucovine pendant l'administration autrichienne, les catholiquesont apporté avec eux une copie de la fameuse Vierge Noire de Czestochowa". Parconséquence, le lieu sacré fut aménagé d'une artificielle, par l'évéque deLemberg, Weber. Originaire du pays et fondateur de la nouvelle église, celui cidécida par un décret de 1905, que l'icône sera objet de vénération et de plerinage etque, l'exception de Cacica, aucune des églises du pays n'aura comme patronl'Assomption de la Vierge. Le décret fut accompagné par d'autres initiatives:l'aménagement d'une gotte copiée d'aprs celui de Lourdes, chapelle dédiéeSainte Barbe, taillée en sel etc. A Cacica, tout est imitation, seulement la dévotion estauthentique.

Une autre icône miraculeuse de la Vierge, vénérée par les catholiquesallemands de Banat se trouve dans le couvent franciscain de Radna (départementd'Arad). Dans l'église du couvent attestée depuis 1325, l'icône fut apportée en 1666 parun marchand bosniaque. Pendant les guerres entre l'Empire des Habsbourg et lesottomans, l'église fut incendiée, mais l'icône et sera désormais vénéréecomme miraculeuse dans la nouvelle église construite en 1722. L'originalité de cetteimage consiste dans sa fragilité: s'agit d'une lithographie papier colloriée, réaliséeen Italie, représentant la Vierge du type Eleusa (Beatissima Vergine Carmine),entourée des scnes du martirologe latin. En bas, image du purgatoire nous faitpenser l'usage fréquent de ces lythographies dans la cathéchse de la Conte-Réforme, Un missionaire franciscain, Benedetto Remondi offrit au voivodede Moldavie, Basile Lupu une image pareille du purgatoire'.

L'analyse fonctionnelle des comportements indiqués met en évidence quelqueséléments caractéristiques: 1. la plupart de ces icônes du type Hodighitria (celle quimontre le chemin) ; 2. elles ont des dimensions importantes, plus hauteur ; 3.les sont placées dans des monastres de campagne, mais fréquentés (les plusanciennes) ou dans les (Bucuresti, Craiova, Iasi, Focsani etc., ), cequi nous indique un processus d'urbanisation de la piété 4. l'instance qui décide sur laréputation de sainteté de icônes c'est le peuple, la collectivité (le faubourg, les

76 Pal, Originea catolicilor moldoveni franciscanii, de veacuri,Sabäoani-Roman, 1942, p.47.

losif Gabor, Diciionarul comunitäjilor din 1996, s.v.Robert Mandrou, De culture populaire aux et Stock, 1964,

p.94.Stefan Andreescu, Benedetto Emanuele Remondi o de la Trei lerarhi,

in idem, Istoria cronicari, (sec. XV-XVII), Bucure§ti, 1997, p.188.

www.digibuc.ro


moines, les plerins). Faute d'une enquéte officielle et formelle de la part de l'Eglise oudes autorités publiques sur les prodiges, on se contente de la fama publica, ladifférence de la Transylvanie qui s'inscrit dans la procédure occidentale. L'unitéculturelle, si unité il-y-en a, est le résultat de la dynamique des valeurs et des pratiquesentre les diverses couches sociales, mais aussi de la coexistence de différents modlesculturelles qui correspondent une sensibilité populaire trs mouvementée, colloquéedans l'imaginaire et le miraculeux, avide de confiance et de protection.

www.digibuc.ro

56 Violeta Barbu 18

Fig. Icône miraculeuse de la Vierge (Monastre

www.digibuc.ro


Fig. 2 Icône miraculeuse de la Vierge (Monastère Dintr-un lemn)

www.digibuc.ro

58 Violeta Barbu 20

Fig. 3 Madona lacrymosa de Nicula

www.digibuc.ro


Fig. 4 Statue de la Vierge miraculeuse de Surnuleu-Ciuc

www.digibuc.ro

60 Violeta Barbu 22

Fig. 5 Icône miraculeuse de Maria -

www.digibuc.ro

STAT IDEOLOGIE IN EVUL MEDIU

INTEMEIERE DESCALECAT TRADITIA ISTORICÁ

A CONSTITUIRII

SERBAN PAPACOSTEA

care propun in discutie problema dede de istoriografia a raportului dintre medievala

cu privire la rntemeiere, de o parte, realitatea istorica, documentaratestata, de alta parte, pe aceastá pornind de la stadiul actual al cercetarii,

din direcfiile in care ar urma se viitoarele investigatiireferitoare la aparitia statului istoria

traditia medievala a cu privire la constituirea statului latrecerea dintre secolele XIV doi termeni sintetizeaza decisiva:

fntemeiere. Cel descalecatul, neindoielnic luareaa unui teritoriu, eventual printr-un act de cucerire, de un grup de

razboinici veniti din afara lui; cel de-al doilea, intemeierea, e un proces complex deagregare teritoriala de structurare de care nu e cu necesitateTraditia medievall a a contopit cele din cele deevolutie conceptele care le intr-un proces unic, integrând ansamblul defapte esentiale care au dat celui stat romanesc. Vom separa inexpunere ceea ce pare fapt cert, neindoielnic pentru istorica, defaptele care se sfera probabilitätii sau a

Intelegerea a istorice a traditieiinevitabil de la constatarea prin originile, ei, constituireastatului a fost o general ea a marcat trecerea de la faza de

autonomii teritoriale in cuprinsul altor state, la cea de organism politicindependent. Constituirea statului s-a realizat, cazul specific liniide evolufie cu sens invers: cea contractia la disparitie a autonomiilorteritorial-politice Transilvania, cea de-a doua, consolidarea acestora lageneza spatiul extracarpatic. dublä complementara s-apetrecut in secolul XIII in conditiile unei enorme presiuni exercitate asupra

de politica regatului sub ultimii ai dinastiei arpadiene, proces

Comunicare la Iasi cadrul simpozionuluiPrincipatelor (22 23 septembrie 2000).

Pentru istoricul bibliografia descälecatului a intemeierii, N. Stoicescu,sau tntemeiere? veche preocupare a istoriografiei

volumul Constituirea statelor feudale Bucuresti, 1980, p. 97-164.


www.digibuc.ro

62 Papacostea 2

istoric politice s-au strâns prozelitismulreligios. Evolutia s-a accelerat la secolului XIII, ultimii ani de airegelui Ladislau IV Cumanul domniei lui Andrei III, ani de puterniceconvulsiuni politice, sociale confesionale regatul ungar in spatiul exterior asupraciruia se intindeau sale de dominatie.

Socul puternic suferit de regatul ungar ca urmare a invaziei mongole 1241-1242 contractia a resurselor sale, indeosebi a capacitätii sale militare,

apeleze mai mult in trecut la militare ale popoarelor din aria sa dedominatie sau hegemonie. acestea s-au aflat românii, al militar insistemul defensiv al regatului e acum repetat mentionat de izvoare;concomitent se afirmarea a románilor, incadrarea

spre regimul starilor privilegiate, la ca nobilii unguri, sasii secuii,evolutie care s-a manifestat puternic Transilvania secolului XIII. sudulTransilvaniei, apare 1288 când ierarhie a regatului,

persoana arhiepiscopului de Esztergom, conflict cu regele Ladislau Cumanul,oscilant subordonarea de Roma de aceasta, a apelat

la clericii la "nobilii ungurilor, la secuii românii comitatele transilvane deSibiu invitându-i sä nu colaboreze cu regele excomunicat, acuzat altelede a contacte diplomatice cu tatarii2. Realitatea politica de acest apel econfirmatä trei ani mai act la Alba 1291 de regele Andrei IIIcare a convocat la congregatia voievodatului pe "toti nobilii, secuii românii"3.

cum s-a subliniat repetate rânduri de istoricii români,evolutia voievodatului, de constituire a starilor, i-a cuprins pe in a doua

jumátate a secoluluiNu s-a acordat atentia faptului apelul arhiepiscopului de

Esztergom din 1288, Oltului sau a românii care o locuiau lipsesc,vreme ce din comitatele Sibiu ca natiune-stare. Or, tocmai

constituie un indiciu pentru Oltului acesti ani deputernice convulsiuni ungar voievodatul Transilvaniei particular:

Oltului textul amintit nu se poate explica decât printr-o starede rebeliune a de centrul de putere din regat care se impotrivea regeluiLadislau, fie, mai situalia a la acea anume prindesprinderea ei din politic al voievodatului transilvan din ungar.un caz - de altminteri cele situalii nu sunt contradictorii tara

a avut o situatie aparte de celelalte teritoriale din Transilvaniaraport cu voievodatul cu regatul. Constatare confirmata trei ani mai târziu de actiunearegelui Andrei

Nu se implinise un an de la incoronarea sa când regele Andrei III, ciudagravelor complexelor probleme a solutionare reclama prezenta in Ungaria,facut aparilia Transilvania. De la Alba unde pare fi fixatprovizorie, noul rege a adoptat un de "constitutionale", intregire a celor

Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustrantia ad annum 1400 p.Christum, ed. E. Lukinich, L. Gáldi, A. Fekete Nagy L. Makkai, Budapest, 1941, p. 31-32.

Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen in Siebenbargen, I, Band: 1191 bis 1342,ed. Fr. Zimmermann C. Werner, Hermannstadt, 1892, p. 177.

Briltianu, Les assemblies et les Roumains de Transylvanie, RER, XII-XIV, 1974, p. 15-17, 21-25.

www.digibuc.ro

3 tntemeiere descAlecat in traditia a Române4ti 63

adoptate anterior Ungaria care tindeau sä consolideze evolutia spreregimul stArilor. secuii au primit din partea regelui insemnate acte deconfirmare a anterioares. Andrei III a luat o careavea afecteze durabil soarta romAnilor din Transilvania, sens imediat,

La 11 martie 1291, ."congregatia" de rege cu "nobilii,secuii romAnii", din TransilVania a sä restituie magistrului "ni4temo4ii ale sale SâmbAta, aflátoare care, potrivitspuselor acestuia, i-au apartinut lui dar i-au fost penedrept", afirmatie de participantii la congregatie6. congregatiei de laAlba a nu numai restituirea unor unul nobilii regatuluidar suprimarea unei autonomii române4ti, cea din cuprinsulvoievodatului transilvan. Actul de la Alba regelui Andrei III, care atribuitdreptul de a decide chestiune de stäpanire de in a marcat in

timp un un inceput de evolutie. a fost al tendintei de constituirea unei privilegiate in cuprinsul voievodatului; inceputul a fost acela altransformArii autonomiilor teritorial-politice din afara lantului carpatic stat.Fapt semnificativ, care constatarea anterioark la congregatia la Pesta1292, din Transilvania nu au mai fost reprezentati, spre deosebire de secui

de nobilii din Transilvania7.Documentul din 1291 douä date ale traditiei istorice a

cuprinse cronica cel de amintirea unui conflict, ointre rumanilor din cu "domnii ungurilor cu ai

cel de-al doilea, de cronologie, anume la care s-a produs descAlecatul,1290, foarte apropiatA de lui Andrei a unor informatiisigur independente unele de altele care dä credibilitate traditiei. intreevenimentele politice din cele de la sud de Carpati ultimul deceniu alsecolului XIII poate fi consideratA un fapt pentru istorie.

De constatare e legat alt dat al traditiei: tema, indirectdar sugestiv, a legAturii dintre lara din cea de la sud de Carpati, devreme ce, potrivit unuia firele traditiei, intemeietorul Române4ti venit de peste

"care avea scaunul la s-a socotit ca mute scaunul dencoacepeste plain cum, mai mutat din nou scaunul de la Câmpulung la

Aceastä relatare cronici exprimä viziunea traditiei despre unitatea

p. 169-176, 178, 181-184.p. 177.

Ibidem, 192-193."and au fost cursul de la Adam [6798 = 1290], Radul Vodä Negrul, care avea

scaunul säu la Fägära§, de la rumânilor, venise de la Roma, zilele lui Traianimpäratul Romii, s-a socotit ca mute scaunul dencoace, peste Radu Popescu Vornicul,Istoriile domnilor ed. Const. Grecescu, Bucure0i, 1963, p. 3-4; au fostla cursul anilor de la Adam 6798, Tara Româneasa un voievod ce I-au chemat RadulNegru Voevod, mare herteg pre rldicatu-s-au de acolo cu toad casa lui

de noroade: rumâni, papista0, de tot feliul de oameni, pogorându-se pre apaDâmbovitii, inceput-au a face nouo"; 1290-1690Cantacuzinesc, ed. C. Grecescu D. Simionescu, Bucure0i, 1960, p. 2.

Radu Popescu, op. cit., p.'° idem, p. 5 Istoria p. 2.

www.digibuc.ro

64 Papacostea 4

originara a cu de la sud de Carpati; viziune care, la randul ei, elarg de similiudinea sau identitatea formelor de organizare social-politica acelor regiuni de statutul sub domnitoriisecolele XIV-XVI, in vremea colaborarii regii Ungariei".

Un alt fapt semnalat de traditia descalecatului confumat de surseledocumentare este instalarea la Câmpulung, domneasca,cea dintâi potrivit cronicilor, ce fusese avanpost al regatului ungar, sediu al uneiinfloritoare catolice, din unguri, importanta a drumuluicomercial care lega Transilvania cu de Jos cu Marea vremecând comertul genovez devenise foarte activ in regiune foarte atractiv pentru

continental'. Transfer de stäpanire de care avea deaunui factor esential al raporturilor dintre ungar Tara Româneasca in

secolele când relatiile dintre cele state aveau se a§eze peo in a doua jurnatate a secolului XIV, reglementarea raporturilor acuprins altele elemente corelate decisive: libertatea de circulatie, in conditiiprivilegiate a negustorilor spre Marea pe drumul cutrecere prin Câmpulung, sediul centrale a recunoaterea domnilorTárii cu titlu ducal, de herfeg, asupra Tärii aSituatie care semnificativ dintre autonomia anihilata a

la secolului XIII, potrivit traditiei, mutarea scaunului "domnuluirumânilor" din la Campulung. Adancirea acestei corelatii poate conducecercetarea la unele din concluziile cele mai insemnate cu privire la constituirea

la factorii esentiali ai acestui proces.traditia descalecatului, cea a intemeierii. Este neindoielnic confirmat de

cercetarea dar poate nu in suficienta elucidat, alcatuirea statuluineatârnat a fost in produsul agregari a formatiunilor politicepreexistente semnalate de izvoarele secolului XIII Carpati Potrivittraditiei procesul agregarii stânga Oltului a pornit din Campulung, prima

a a cuprins apoi de-al doilea "scaun" domniei, caretara s-a integrare teritoriala pe care traditia oca un fapt de expansiune

ne sä firavele elemente documentare disponibile,realitatea e concordanta Câmpulung a fost prima

" D. Prodan, vecini in Tara in sec. XVI-XVII, idem, Din istoriaTransilvaniei. Studii si Bucuresti, 1991, p. 9-27; mai recent, A. Lukács, Tara

in evul secolele XIII-XVI, Bucuresti, 1999, pp. 111-120.12 "Ci dar Radul s-au vreme Câmpul-Lung, unde

frumoasä mare au s-au dus la au scaunul acolo ..." RaduPopescu, op. cit., p. 5; au orasul ce-i zic Campul Lung. Acolo au omare frumoasä De acolo au descAlecat la au mare pusscaunul de domnie ..."; Tärii p. 2.

Lipseste istoriografia o cercetare temeinicd a constituirii teritoriale aRomânesti; pentru o viziune de ansamblu, inspiratá sub raport literar, N. lorga,

III, Bucuresti, 1993, 137-139."lar noroadele ce cu dânsul, unii s-au dat pre supt podgorie

apa Siretului la i-ar allii s-au tins jos, preste tot locul, de au orasä satepânä in maginea Dunärii in p. 2.

www.digibuc.ro

5 descalecat tradifia a 65

reedin locul de veci al lui Basarab, decedat acest scaun al chiarmormantul nu a fost descoperit, al fiului Nicolae Alexandru".priveste pe Negru Voda, care potrivit unuia din filoanele timpurii ale eralui Basarab, nu putem certifica autenticitatea informatiei conform se afla el

in biserica de la Campulung'6. Poate zi, noi cercetariarheologice la Campulung, absolut necesare, vor trece a traditiei dinsfera ipotezei in cea a certitudinilor.

mai in nécunoscut sunt raporturile dintre Campulung Arges,presupus a fi fost sediul voievodatului lui Seneslau, mai ales imprejurarile unirii celor

centre sub o conducere. firul traditiei, putem admite, cu titluprovizoriu, dinastia de la Campulung s-a substituit celei de la Arges.

Expansiunea spre sud, la spre la Siretchiar dincole de acest e ea o certitudine. noi cercetari vor putea

parte etapele acestei expansiuni teritoriale.Tradifia un deosebit procesului intemeierii Tárii

de Negru Ea acestei unrol esential, de moment al intemeierii. semnalata distinclia pe care oface traditia extinderea voievodatului spre sud rasärit, ca un simplu actde colonizare de "inchinarea" conducatorilor Olteniei

de voievodul de la de traditia eistoric, nu de documente de de statutul special de autonomiecvasi-statala de care s-a bucurat Oltenia componenta noului stat, statut care a fostneindoielnic expresia pactului originar intre din dreaptaOltului. Autonomia Olteniei avea greu evolutia ulterioará a

Relansarea intr-un cadru larg a dezbaterii cu privire la traditia descalecatuluia intemeierii impune considerafii generale cu privire la lainvestigatiile vor fi consacrate de acum inainte:

1. spre stat a fost un proces care a angrenat o parte aromânesti secolile XIII XIV care, durata s-a repercutat asupra

acesteia intregimea ei.2. evolutie s-a produs sau s-a accelerat ca urmare pe de o parte a

suprimarii autonomiilor politice din láuntrul arcului carpatic, apoliticii regalitätii ungare, pe de parte, a consoliddrii concomitente a celor dinafara acestuia, la constituirea statului independent. viziune falsa opozitiedialectica intre factori interni externi, raportata la evolutia lumii intra-extracarpatice, se de la sine.

3. Pornind de la aceastä constatare cercetarile viitoare vor trebuiindrumate spre intelegerea stadiului de dezvoltare a ansamblului societätiiindelungatul interval al gestatiei constituirii statelor a limita deputin cercearii individuale locale, ele vor trebui printr-unprogram de cercetare la pe temeiul rezultatelor cumulate stadiul actualal investigatiei; acest program urmeazá recomande directiile viitoarelor cercetari

P. Chihaia, lea din aunpulung-Muscel, idem, Din de scaunale Bucurgti, 1974, p. 213-215.

16 Ibidem, 215.

www.digibuc.ro

66 Papacostea 6

asigure un minimum de coordonare generalä unui efort de ansamblu care, pentru a câtmai eficace, va trebui sä asigure cooperarea unor variate discipline.

4. acest cadru de cercetare cuprinzatoare traditiei cuprivire la intemeiere va fi mai exact

FONDATION ET "DESCÀLECAT" DANS LA TRADITION

HISTORIQUE DE LA CONSTITUTION DE LA VALACHIE

Résumé

La tradition médiévale de la constitution de la Valachie au tournant dusicle s'est constituée autour de deux concepts fondamentaux: le premier, le "desalecat"(descensus, descente de cheval), terme qui exprime la prise en possession d'un territoirepar un prince et sa suite venus d'outre-monts - dans de Transylvanie -, le second,la "fondation" ou, en termes modernes, l'extension territoriale du noyau centralisateur etla structuration de l'état.

En Valachie, le "descalecat" a été le fait d'un groupe de Roumains du "pays de("Tara Oltului" ou "Tara ancienne structure politique roumaine en

Transylvanie méridionale dont l'autonomie a été fmalement supprimée en 1291 au coursd'une congrégation des privilégiés présidée par le roi André III. la tradition du"descälecat", "Negru Vodá" - "le voivode noir" - aprs traversé la desCarpates, s'est installé en Valachie a Cimpulung, étape importante sur la grande routecommerciale qui liait l'Europe centrale la Mer Noire. C'est de cette positioninitiale que prit son départ la politique de centralisation territoriale en direction de l'est etde l'ouest qui a finalement abouti la constitution de l'état valaque dans seshistoriques.

L'étude parallèle de la tradition et du processus historique de la création de laValachie nous permet de constater le rapport étroit existant entre la réalité historique etses échos dans la mémoire collective des gens du pays, telle qu'elle nous a été conservéepar les documents et les chroniques des et siecles.

www.digibuc.ro

REMARQUES SUR LA SIGNIFICATION DU TITRE

"SOUVERAIN"-DAN&LES PRINCIPAUTES ROUMAINES

BENOÎT JOUDIOU

L'une des singularités des Principautés Roumaines est l'absence d'un titre,reconnu par les pays, qui jamais exprimé leur souveraineté interne."Vorévode" était l'expression d'une dignité, qui permettait dans la hiérarchiemédiévale, de classer les monarques roumains parmi les Quant au second titre,celui de "domn" 2, qui son apparition en association avec "voYévode" dans lespremiers actes princiers la du sicle, présente une telle imprécision qu'ilnous semble plus propos, dans la traduction des textes anciens, de le traduire par lemot "seigneur", plutôt que par "prince", comme c'est le cas fréquemment dansl'historiographie. Nous allons naturellement nous en expliquer.

L'usage du de "domn" est rechercher dans l'imitation des titulatures decertains souverains voisins au sicle. Chez les Slaves du Sud, "gospodin" n'étaitpas proprement parler un l'historien bulgare Georgi Bakalov, ce termeintroduit sous l'influence occidentale ("dominus") était dans les actes dessouverains bulgares, mais on le rencontre dans la Byzance des Paléologues et surtoutchez les Serbes En ce qui concerne les Bulgares, semble cependant, si l'on s'en tient

un document, que le terme fut utilisé par le de Vidin, Sracimir, la dusicle; or, ce "tsar" entretenait des relations intenses avec les Valaques, puisqu'il était lebeau-frre du Vladislav

Sur l'origine et la nature du pouvoir des vofévodes : Ion Bogdan, Origineavoievodatului la AARMSI, seria II, tom. XXIV, 1901-1902, p.203-204. Sur le caracterelimité du titre de "voiévode" : Emil Titulatura domnilor asocierea domnie Tara

Moldova al XVI-lea), Bucarest, 1960, p.106. L'auteur notel'infériorité de ce titre par rapport "domn". Voir aussi: G.I. Brátianu, Sfatul domnesc adunarea

Evry, 1977, p.31.2 Nous désignons par ce terme roumain, qui ne se diffuse qu'au XVII' les titres

suivants : le mot latin est l'origine, et que l'on rencontre dans les textes latins, lemot slave d'origine balkanique gospodin, surtout en Valachie, et le terme slave d'originepolono-lithuanienne gospodar, plutôt en Moldavie. Voir Ilie Minea, Gospodin gospodar,CI, 8-9, 1932-1933, 2, p.241-255. Voir aussi: D.P. Bogdan, 'influence byzantine danstextes slavo-roumains, Actes du VP international d 'Etudes byzuntines, Paris,p.383-384. Le Lexicon Paleoslovenico-graeco-latinum, de Franz Miklosich donnecomme traduction latine de gospodar/gospodin et gospod.

Georgi Bakalov, Quelques particularités de la titulature desau Moyen Age, EB, XIII, 1977, 2, p.79.

534 de documente istorice din Tara Moldovala legiturile Ardealul 1346-1603. Din arhivele Brasov si Bistrim,Tocilescu, Bucarest, 1931 p.3. Une lettre de Sracimir la ville de Brasov (non datée, entre


www.digibuc.ro

68 Joudiou 2

En Serbie, l'usage de "gospodin" se généralisa dans la seconde moitié dusicle. Le terme n'était pas proprement parler un titre, mais était pourconforter la position du souverain. Le "despote" Lazarevic - c'était son titreofficiel s'intitulait "seigneur (gospodin) de tous les Serbes En Moscovie, onemployait le sicle, én "grand-prince" (veliki kneaz), puis"tsar", le titre de "gosudar". Celui-ci, que l'on peut traduire l'origine par "maitre",était proche du "gospodar" dans le royaume voisin polono-lithuanien7. Chezles Slaves du Sud, ainsi que chez les Russes le terme proche de "gosudar", le termedésignait donc un prince territorial, et a fortiori le souverain, le dupays, ou de son peuple.

Dans la tradition occidentale, "dominus" avait un sens plus vaste, désignant aussibien le souverain simple seigneur; le terme exprimait donc la dignité mate,quel que son rang dans la hiérarchie faut remarquer ici que "dominus",traduit en par "seigneur", pouvait bien le souverain : ausicle, le sultan des Ottomans n'était-il pas parfois simplement le "GrandSeigneur"? La tradition occidentale également dans des enslavon les monasteres valaques de Tismana et de Vodita dans la du

l'empereur germanique Sigismond est qualifié de "gospodin" desterritoires sous sa "domination", sans que l'on la peine de préciserexplicitement quel était son titre de souverainete. Dans les actes moldaves rédigésen slavon, le roi de Pologne est avec plusieurs de ses titres, et le terme"gospodar" indique clairement sa "domination" sur plusieurs pays

L'usage que les Roumains firent de ce titre est l'origine comparable celui despays voisins. C'est en tant que seigneurs du pays que les vofévodes roumainss'intitulrent dés le "gospodin" (ou "gospodar" en Moldavie). L'adjonctionde ce titre était d'une importance capitale: si "vofévode" désignait une dignité

1369 et 1396). La lettre émane du "seigneur tsar (gospodin car)", "Jean Sracimir, tsar desBulgares".

accompagnait "tsar" pour désigner le souverain, Georgi Bakalov, p.79. Voiraussi Karel Kadlec, Introduction comparative de l'histoire du droit public des peuplesslaves, Paris, 1933, p.93-94. Le terme désigne la fois le prince Lazare, principal souverain serbeentre 1371 et 1389 ("prince et gospodin autocrate"), que des seigneurs plus modestes, tels les

Balsié de la Zeta.Documenta Romaniae Historica (=DRH), B, vol. doc.31, p.67-70. Cette donation,

datée de 1406, confirme aux monastères valaques de Tismana et de Vodita des domaines enSerbie. La titulature complte est : "Le despote par la grâce de Dieu seigneur de tous lesSerbes (gospodin vsem Srbliem) et de la Podunavie".

Karel Kadlec, op.cit., p.159, p.161 etDRH, B, vol.1, doc.46, p.92-93. Dans un diplôme de 1419, Sigismond, empereur et roi

de Hongrie, est aussi "seigneur de la Dalmatie, des Tchèques, des Allemands et d'autres pays et denombreux seigneurs (gospodam)".

Documentele lui Mare, éd. trad. loan Bogdan, 2 vol., Bucarest, 1913,doc.134, daté du 9 octobre 1467. Les plénipotentiaires moldaves et polonais promettent deremettre plus tard des négociations en cours sur les litiges frontaliers. Le roi polonaisavec une titulature assez complète, p.298: "le illustre et grand prince et seigneur(gospodar) notre puissanCroi Casimir, par la de Dieu, roi de Pologne et grand prince

kneaz) de Lithuanie de Russie et de Prusse et seigneur (gospodar) de beaucoup d'autrespays".

www.digibuc.ro

3 La signification du titre "souverain" dans les Principautes Roumaines 69

et n'indiquait aucune souveraineté, "seigneur" exprimait bien la dominationexercée sur un territoire clairement identifié; on s'intitulait "seigneur du Pays roumain"(de la Valachie) ou "du Pays moldave". En Valachie, la mention de cettetitulature se trouve dans le plus ancien acte en slavon, une donation deVladislav des monasteres valaques en 1374: "en Christ Dieu, le bon croyantVladislav-Vofévode, par la grâce de Dieu, (gospodin) de toutel'Hongrovalachie". La titulature des princes valaques ne devait plus évoluerjusqu'au sicle. Ainsi, la formule de droit "par la de Dieu" étaitassociée "seigneur", et non pas "vofévode", ce qui montre la supériorité du premiertitre. Un pouvait titulaire d'une dignité par un roi, mais était"seigneur" de son pays, au que les souverains voisins, quels que fussent leurstitres précis dans la hiérarchie politique médiévale.

Le titre de "seigneur", naturellement imprécis, ne pouvait pas se substituercelui de "vofévode"; au contraire, s'y associait pleinement. Dans un acte du 21novembre 1398, grand boyard valaque mentionnait son "le voiévode(gospodin voevoda) Io Mircea"". Comme les souverains balkaniques, "gospodin"s'associait au principal porté par le souverain : dans le roumain, il en précisait lesens. Puisqu'il existait des vofévodes en Hongrie et en Pologne qui n'étaient passouverains territoire, l'adjonction de du Pays roumain" indiquait bienune domination sur le territoire entier du pays. Le qui apparut donc"voiévode", signifiait une modification du pouvoir des princes valaques

En Moldavie, un bref "ducal', le de gospodar futvers la fm du sicle, sur le modle qu'en Valachie. H s'agissait bienemprunt des titulatures slaves, puisque le apparut en temps que la redactionen slavon des actes princiers. En 1392, s'intitulait par la grâce deDieu" encore, on ne peut se sur le sens du titre, usage comparable

qu'en faisaient les Slaves. La documentation diplomatique moldave dusicle, qui est tout de assez importante, que le mot gospodar avait unesignification assez vaste, et qu'il désignait notamment les souverains, quel que

Le serment écrit de fidélité du son suzerain le roi dePologne Vladislav VI du septembre 1435), rédigé en slavon, contient des

DRH, B, vol.1, doc. 6,Ibid., doc. Donation du grand boyard Aldea pour le monastre Kutlumus de

l'Athos.12 Valentin A. Georgescu, statelor române dans

Constitutirea statelor feudale p.217: "Lorsque les capitaines chefs de nommésplus tard exclusivement vofévodes, ont progressé naturellement et ont été poussés transformerleur pouvoir de commandement temporaire en domnie, on a utilisé une structure présente dans laconscience politique religieuse des Roumains et un terme courrant en langue des autochtones,celui de domn. De cette fusion ou extension, s'est conservée la tradition des chroniques des domniautocrates de droit divin, qui au début auraient exercé surtout une capitainerie, c'est-a-dire unvoYévodat dans les choses militaires et de la guerre". Voir aussi Emil op.cit., Bucarest,1960, p.184.

Nous songeons au titre porté par Pierre dans un diplôme du mai 1384.DRH, A, p.1: "Nos, Petrus waivoda, dei gratia dux Terre Moldavie..."

DRH, A, vol.!, doc.2, p.3. Cette donation un boyard datée du 30 mars 1392.

www.digibuc.ro

70 Joudiou 4

indications intéressantes sur la terminologie politique Le titre de gospodarest d'abord par en tant que maître de la Moldavie, mais aussi par Vladislav,comme "seigneur de la Russie" Mais l'hommage moldave doit aussi connu par les"autres seigneurs, rois des autres pays et princes (kneaj)". "Rois" et "princes étaientdonc dans ce texte des precisions pour le titre de "seigneur" (gospodar), que partageaitavec eux cette fois-ci en tant que votévode.

Un autre exemple vient expliciter ce sens. Répondant une ambassade du grand-prince de Moscou, III Vassilevié, le Grand lui recommandit de faire la paixavec le grand-prince de Lituanie, Alexandre Jagellon et de rejoindre deschrétiens contre les "patens" turco-tatars". que "tous les rois et tous lesseigneurs chrétiens (vci koroleve i vci gospodareve)" s'unissent, et il luiconseille de marcher "avec tous les seigneurs chrétiens (gospodarti) contre lesOn voit bien que le terme gospodar incluait aussi bien des rois que des grands-princes,en bref de puissants seigneurs territoriaux.

Le sens commun du mot "seigneur" dans les pays d'Europe orientale se rapportaitainsi de grands seigneurs, d'entités territoriales puissantes. Il est édifiant de cepoint de vue que d'autres termes synonymes ont été côté du titre slave degospodin/gospodar, pour les princes roumains'. C'est aussi le cas pour les

de ce terme : c'est ainsi que l'on trouve celui de gospodstvo, qui signifie la foisle et le "pouvoir". Plusieurs termes au contenu identique désignent le pouvoir".Dans les pays roumains, le titre de "knze ", pour le prince dans les paysslaves (en Serbie, Pologne et Russie) ne fut pas - en dehors de quelques exceptions -

par les vorévodes, sans doute parce qu'il avait son sens originel depropriétaire Néanmoins, dans certains documents moldaves, les vofévodes seclassaient dans la catégorie des "knzes", en ceux qui vivaient dans leroyaume polono-lithuanien. Ils ne faisaient en cela qu'utiliser un terme usuel dans ladiplomatique polono-lithuanienne, et dont l'équivalent dans les actes rédigés en

Documentele de Mare, éd. trad. M.CostAchescu, vol.Ia§i, 1932, doc. 194, p.686-688.

La Russie occidentale était alors sous la dépendance du royaume polono-lithuanien.Documentele lui Stefan Mare , doc.176, p.411.

18 On trouve parfois "gospod", dont dérive "gospodin", bien que le terme désignesouvent le Seigneur supréme, Dieu. Nous citons les autres, d'un usage plus limité, avec leurtraduction latine, selon Franz Miklosich, op.cit.: et (dominus, dominator),

utilisé davantage pour les hiérarques que pour les voiévodes (dominus). "Naalnik", d'unusage rare (dux,princeps). En roumain ancien, seul le mot d'origine slave a étéconservé dans le sens de (gouvernant).

Ces mots, au sens équivalent, ont une assez faible. Nous en donnonsl'équivalence latine selon Franz Miklosich : (principatus, potestas),

(imperium).Karel Kadlec, op.cit., p.93: le prince Lazare, chef des armées serbes tué la bataille du

Kosovo (1389, ne portait pas le titre royal, mais celui de "knez i samodriavni gospodin", que l'onpeut traduire par prince et seigneur autocrate. L'auteur rappelle, p.9, que comme dans les Paysroumains, ce mot avait l'origine un sens variable, pouvant désigner un simple chef devillage.

21 Bratianu, op.cit., p.30.

www.digibuc.ro

5 La signification du titre "souverain" dans les

était le terme de "knze", assez celui de "gospodrn"n'était utilisé qu'en référence au contexte n titre d'usage intenau sièclepour les raisons que nous avons

Les souverains roumains ont donc utilisé un sens vague, indiquantseulement que, en tant que vofévodes, ils étaient egalement les maîtres de leurdominium. Quant au titre des princesses, il était naturellement calqué sur celui de leursépoux23. L'apparition du terme de gospodin/gospodar (ou "dominus" dans les acteslatins), comme complément naturel celui de dés le avait doncindiscutablement une signification indiquait la domination d'un territoire, etpar son association la clause de "par la grâce de Dieu", que cette autoritéétait parfaitement légitime.

Dans la plupart des pays, l'emploi concomitant du mot "seigneur" par lesouverain et par des "seigneurs" locaux n'avait en soi aucune importance. Tous étaientdes seigneurs en effet, mais seul le monarque portait un titre de souveraineté (empereur,roi). Dans le cas des pays roumains, cette polysémie est plus problématique. Si lasignification du mot "seigneur" dans la titulature devait traduire la souveraineté sur unterritoire, ce que le voiévodat n'indiquait pas, alors faut bien remarquer que cettesouveraineté risquait de ne point apparaître explicitement travers ce seul titre, dumoins aux des peuples voisins.

En effet, en Hongrie comme en Pologne, les domini étaient également desseigneurs locaux (potentes, magnats), au souverain dans la hiérarchie féodale.Cette signification n'était évidemment pas ignorée des Roumains, qui entretenaient des

22 A titre d'exemple, citons les deux rédactions, slave et latine, du serment de fidélitéd'Élias au roi de Pologne, le septembre 1435. La version latine, dans Documentelemoldoveneoi de tefan Mare, p.684-686, est formulée ainsi: "nous jurons enapportant l'hommage et nous l'apportons, donnant par écrit selon la manire et l'instar des autresseigneurs catholiques (cetetorum dominorum catolicorum), en nous engageant avec fidélité,les serments de nos prédécesseurs, vofévodes..." La mention des "seigneurs catholiques" nesignifie pas ici qu'Élias était catholique, mais seulement qu'il entendait traité égalité avecles grands princes du royaume polono-lithuanien. La version slave, doc. 194, p.686-688, contientquelques différences: "nous jurons et nous avons nous nous soumettons et nous sommessoumis, comme se soumettent aussi d'autres princes chrétiens, selon la loi chrétienne (kneajeatahrstianska).

Dans les textes qui ne sont pas rédigés en roumain, les formes usuelles sont dominacneaghina et gospojda. Domina était rarement employé; c'était le pendant du "dominus"

aux vofévodes. Ainsi, dans un acte du mai 1384, Pierre Musat nommait ainsi sadans DRH, A, voll, p.1-2. Le terme de cneghina désignait notamment l'époused'Alexandre le Bon, Neacsa, dans la Chronique anonyme de Moldavie: Letopiseful anonim alMoldovei, trad. P.P. Panaitescu, dans Cronicile slavo-románe din XV-XVI publicatede loan Bucarest, 1959, Mais dés le sicle semble-t-il, le terme était aussi

que le masculin kneaz, puisqu'il s'employait aussi pour des épouses de boyard, commecette "cneaghina de Barnus" dans un texte de 1527: DIR, A, XVIII, doc.202, p.228-229. Aussi, leterme de gospojda, le pendant féminin de gospodin/gospodar, s'imposa le plus souvent. Lasimilitude est éclatante dans une lettre du logothéte valaque Vintilä la princesse Marie, retenueprisonniire Brasov en 1480: DRH, B, p.272-272. s'adresse la princesse avecle titre de "Gospodinu mi" ("ma maîtresse"). lui fait des efforts que l'on fait pour la libérer,"pour que tu sois nouveau notre maître (gospodin), comme l'est le seigneur (gospodin), levorévode, et comme tu a été auparavant maître". L'adresse figurant au verso mentionne la"gospojda Marie". Le boyard s'adresse ici la princesse comme il le ferait au prince régnant.

www.digibuc.ro

72 Joudiou 6

rapports privilégiés avec ces royaumes au sicle. Nous remarquons d'ailleurs quec'est les actes rédigés en latin que la plus grande imprecision: "dominus"désigne les magnats et les princes du royaume polonais, mais aussi le moldave,ainsi que le roi, qui est son "seigneur". Cette confusion a été conservée en partie dans lemot roumain domn, mais seulement pour un usage précis : lorsqu'il s'agit de depuissants seigneurs dans un étTanger24.

Mais il est plus troublant que dans quelques actes moldaves du sicle - et pas- le terme dominus a pu exceptionnellement désigner la fois, la mode

occidentale, le prince du pays et les boyards. Dans l'acte de donation d'Alexandre leBon Ringaila, son ex-épouse, du roi de Pologne, les boyards mentionnés commetémoins sont tous "dominus", et ils joignent plus de solennité sceau, avec lamention "sigilius domini..."25. Grand, dans un traité de paix avec la Pologne le4 avril 1459, plus de garantie "sigillum nostrum et sigilla baronum etconsiliariorum nostrrum, domini Cet usage ayant par la suite disparu dansla diplomatique slavo-moldave, nous pensons qu'il s'agit d'une influence polonaise.

Dans la correspondance des princes moldaves avec la Pologne, rédigée le plussouvent en slavon, une certaine confusion quant l'emploi du terme "seigneur".Le mot polonais , pour les magnats du royaume, avait aussi le sens de"seigneur" dans les relations féodo-vassaliques. Aux yeux des Polonais, le voiévodemoldave, comme les grands vofévodes soumis la Couronne, était naturellement un"seigneur" (pan). En ce qui concerne les Moldaves, nous observons une légre

24 Grigore Ureche, Letopiseful Moldovei, éd. P. P. Panaitescu, Bucarest,p.129: propos de la défaite de la Croisade de Nicopolis (1396), il précise que "de nombreuxseigneurs et commandants des Français ont péri domni hatmani ai franfozilor)".

l'organisation politique de la Transylvanie, p.135, note que la dite se réunit dans laville d'Alba "o se réunissent tous les seigneurs (domnii) au sige du pays". Miron Costin,Letopisefulu Moldovei de la Aaron éd. P.P. Panaitescu, dans Opere,Bucarest, 1958, p.51; l'auteur évoque les soutiens polonais du moldave Jérémie Movilaen 1600: "quelques seigneurs (domni) chez les Polonais, tous de grands hommes, des gendres".Ion Neculce, Letopiseful Tärii Moldovei de la la a doua domnie a luiConstantin Mavrocordat, éd. G. dans Opere, Bucarest, 1982, p.228, mentionne l'envoien 1673 d'un "domn" polonais pour négocier avec le voiévode Grégoire Ghica, qui se préparaittrahir les Turcs. Les Valaques appellent "domni" les grands magnats du royaume de Hongrie, puisde la principauté de Transylvanie. Istoria (1290-1690), Letopiseful cantacuzinesc,éd. C. Grecescu et D. Simonescu, Bucarest, 1960, p.68: la soumission du pays l'empereurgermanique en 1598: "Et le pays jura, et tous les domnii de la Transylvanie..." De p.80, auretour du prince Sigismond Bathory en 1600, "tous les domnii et et tout le pays de laTransylvanie" se soumettent lui. Istoria de la octombrie 16881717 despre éd. M. Gregorian, dans Cronicari munteni,Bucarest, vol.2, 1961, p.328, relate une révolte hongroise contre les Autrichiens qui occupent laTransylvanie en 1697: "Une somme de de grands boyards, comme ils disent eux, desdomni..."

25 DRH, A, doc.48, p.69-72. L'acte est daté du 13 décembre 1421.Documentele lui cel Mare, doc.126, p.266-268. Le traité est conclu avec les

émissaires du roi de Pologne, le de Russie et le Podolie. Le prince sedistingue des autres "domini" moldaves par la dignité voYévodale et l'association du titre undonilnium territorial: "Nos Stephanus woievoda, Dei dominus terrarum Moldaviae..." Leterme "Valaques" était parfois utilisé pour désigner les Moldaves de cette époque.

27 Franz Miklosich, donne comme équivalent dominus (seigneur).

www.digibuc.ro

7 La signification du titre "souverain" dans les Principautés Roumaines 73

différence sémantique dans la plupart des textes, entre le mot "pan", indiquant la dignité"féodale" des seigneurs - qu'ils soient par ailleurs souverains, magnats ou boyards - et leterme "gospodar", réservé semble-t-il au maître territorial (souverain), mais aussi ausuzerain (le roi)29. Il est intéressant de constater que "gospodar", qui a donc une sens unpeu plus précis que "dominus", ne se rapportait qu'au prince régnant, et parfois au roi dePologne, mais en aucun cas aux boyards moldaves. Le mot "gospodar" était donc

pour exprimer la souveraineté, ou éventuellement la suzeraineté, tandis que"pan" indiquait, outre la suzeraineté, la dignité nobiliaire.

Cependant, l'imprécision de ce terme rend a priori diflicile une traduction lefrançais "prince", puisque, dans son acception la plus large, il désigne des souverainsdivers. La polysémie des termes -avec cependant la nuance que nous avons relevée entregospodar et pan - explique que plusieurs mots dont la signification est proche puissentse suivre, laissant néanmoins deviner subtilité que nous ne devons pas ignorer'. Ontrouve ainsi l'expression prince" les monarques polonais".

Les monarques roumains, qui ne sont que des voYévodes, ont donc adopté,l'instar des souverains slaves, le terme de "seigneur". Celui-ci, dans la mesure étaitdestiné a priori accompagner le titre principal du souverain (roi, prince, vofévode), nesaurait traduit par "prince" dans les sources anciennes. Mais dans le méme temps,dans la mesure les chancelleries des pays voisins, influencées l'usage du latin"dominus" confondaient dans le terme plusieurs sens, et pas seulement l'expression de la

29 Dans l'acte d'hommage des boyards de Moldavie au roi de Pologne, au nom du Pays,6 janvier 1395, dans Documentele de Mare, p.309-

: ils promettent leur gospodar le roi la soumission de leur gospodar, le Le roi dePologne lui-méme, empruntant de l'argent Alexandre le Bon, le nomme le 25 mai 1411gospodar du Pays moldave, ibid., p.640-642. Dans l'acte d'hommage des boyardsmoldaves au roi Vladislav, le 19 septembre 1436, ibid., doc.202, p.701-705 : les "seigneurs

de notre maître (gospodar), tlias-Votévode [...] et tous les chevaliers et lesboyards et le conseil du susnommé et du puissant le seigneur (gospodar) duPays moldave" font savoir que "le puissant notre susnommé seigneur(gospodar) généreux, a fait hier, ici Lvov, une soumission de fidélité durable et un serment au

illustre prince (kneajati), le seigneur (pan) Vladislav, roi de Pologne, notre seigneur (pan)généreux..." L'intérét du document est de montrer que, arrière-vassaux du roi, les boyardsmoldaves savaient différencier leurs deux seigneurs: ils désignent par la dignité nobiliaire ouféodale, et par gospodar le pouvoir de leur maître, le de Moldavie.

Documentele $tefan Mare, p.303. le Grand promet, le 28juillet 1468, sa fidélité au roi de Pologne, "au seigneur, notre seigneur et (panu i panu igospodarevea La signification probable est la suivante: au seigneur (dignité), notreseigneur (suzeraineté) et notre souverain.

30 Ibid., p.417-441, les versions slave et latine d'un méme document. Il s'agitd'un traité de paix entre la Moldavie et la Pologne. est naturellement "par la deDieu, seigneur du pays de Moldavie" (p.428: gospodar zemli p.435, dominus terreMoldaviensis). Le roi est "l'illustre seigneur prince (kneajatem principem dominum) JeanAlbert, par la de Dieu roi de Pologne, grand-prince de Lituanie, de Russie, de Prusse etseigneur et héritier i deadicem/dominum et heredem) d'autres pays. La paix a été négociéepar "l'illustre seigneur prince Vladislav (kneajate pana pana principis domini

le roi de Hongrie. La paix précise qu'aucun ennemi ne pourra "se nommer seigneur(p.430; gospodaremlp.436-437 dominum) de notre pays de Moldavie" et se réfugier en Pologne,tout comme le prince n'abritera aucun ennemi du roi qui pourrait se nommer "seigneur(gospodaremldominum) des pays de la Couronne de sa .

www.digibuc.ro

74 Joudiou 8

souveraineté, les Moldaves ont tenté de distinguer - sans grande exactitude cependant -au moins deux sens, afin que leurs vofévodes ne puissent assimilés aux simplesseigneurs du royaume voisin.

Car enfm, l'emploi de "seigneur" pour exprimer la souveraineté, l'exclusiond'un titre plus précis, ne lasse pas de surprendre. faut remarquer toutefois que lesprinces surent - aprés quelques rares exceptions au - le titre"seigneurial" au seul chef de l'État, ce qui était un premier pas vers sa transformation entitre de souveraineté. D'ailleurs, le le titre des princes roumains étaitrendu en grec sous cette forme : le valaque exemple était bien unseigneur territorial (avthentes), reconnu par Constantinople'. D'autre part, lasouveraineté devait apparaître dans l'association de la mention du territoire et du droitdivin: le dominium territorial est par Dieu au voiévode.

reste expliquer en quoi ce titre fut finalement suffisant pour exprimer lasouveraineté des princes. Il ne faut pas oublier qu'un titre, aussi modeste soit-il, n'avaitde valeur que s'il était reconnu par les autres C'est seulement ainsi qu'il acquéraitun sens juridique précis, que n'avait pas, par exemple, le terme de "seigneur". Or, pourles rois polonais et hongrois, suzerains des Principautés roumaines, leurs vassauxn'avaient pas cessé des "vofévodes", c'est-à-dire des ducs, qui l'on étaitprobablement reconnaître une dignité particulière, dans la mesure ils étaient lesmaîtres de territoires situés aux marges du royaume. C'est aussi avec cette dignité de"vokvode" que les princes roumains sont entrés dans la domination ottomane, qui atoute transformation du titre pendant plusieurs

Les chroniqueurs qui écrivaient en roumain, partir du XVII' ontnaturellement traduit l'ancien terme slavon "gospodin" domn pour lessouverains médiévaux des pays voisins. Traduisant les annales valaques duqui utilisrent probablement quelques extraits des anciennes annales serbes, laChronique des Cantacuzène rapporte ainsi le du valaque Dan (1383-1386): "Celui-là a été le frère de l'Ancien, et leseigneur des Serbes, l'a l'année 6864 depuis Adam imanétait le bulgare de Or, les titres qui lui sont donnés ("voiévode" et"seigneur") n'appartiennent pas la tradition impériale bulgare, mais témoignent plutôtd'une "roumanisation" de la source, les titres portés par les souverains valaques.De la méme manire, la chronique d'Ureche oublie le titre bulgare neretenir que la domnia, en mentionnant l'invasion ottomane en Bulgarie (1393): "ils onttué aussi le seigneur de la Bulgarie'. Si l'on considere, non sans raison, quela linguistique constitue une source historique de importance, alors faut bienconstater que la langue roumaine a incontestablement défini la souveraineté partir du

31 Le titre est accordé par les patriarches wcuméniques aux vokvodes roumains."Authentes" désigne en grec les seigneurs, les maîtres. On rencontre aussi un autre terme, celuid'éghemôn. Les deux mots peuvent &re associés, ce qui ne doit pas surprendre. Nous avons vu queles sources slaves mentionnent les et "gospodur", et les sources latines peuvent doublerdominus. En roumain, (maître) pouvait associé domn (seigneur).

32 11 faut noter que le titre de "bey" qui désignait également les vofévodes exprimaitseulement une dignité (seigneur, prince), mais pas un titre de souveraineté.

Rominegi,op.cit., p.3.Grigore Ureche, p.129.

www.digibuc.ro

9 La signification du titre "souverain" dans les Principautés Roumaines 75

mot "domn". Certes, dans la langue contemporaine, le terme a pris aussi un senscommun35, mais les dérivés du mot ont conservé leur sens

Le regard que portent les chroniqueurs roumains sur la on du titre de"domn" est encore plus leur apport est, dans la perspective idéologique quinous intéresse, encore plus important que les actes anciens. En effet, ils ont clairementétabli le rapport entre les deux titres de "domn" et de "voYévode". Dans une version de laChronique des Cantacuzène, le légendaire Radu le Noir, qui fonda le "Pays roumain" (laValachie) en 1290, était déjá un au moment "descendit" de Transylvaniepour venir fonder la principauté. Mais sa titulature n'est précisée, en slavon eten roumain, la soumission complte de l'ancien Pays, représenté ici par lanoblesse olténienne Par conséquent, c'est seulement lorsqu'il eut établi sa pleinedomination sur le pays que le voYévode Radu le put exprimer sa souveraineté avec

titulature complte.Le moldave Miron Costin, reprenant ancienne chronique

hongroise, prétend que le premier valaque avait ce titre de son pire, alorsprince de Transylvanie: en effet, qu'il reconnut son "il a donné un ce

pour vaida, c'est-i-dire vofévode, sur ce territoire et quand il est devenugrand, lui le premier est sorti avec ce peuple des montagnes au pouvoir (la domnie),comme Dragos chez nous"a. Seul le titre de a été attribué, mais le pouvoir estclairement une domnie, "seigneurie" autoconférée.

Quant au titre des princes moldaves, il est exprimé par Miron Costin,curieusement, sous forme déjá tardive, correspondant au de PierreMais le chroniqueur, s'il fait dans sa Chronique polonaise du titre une réalitéancienne, ajoute dans le polonais une version quelque peu contradictoire, mais

intérét idéologique certain. Rejetant les premiers vofévodes dans l'oubli d'unehistoire lointaine, invente une véritable naissance de la domnia, sous Alexandre le Bon

"Domn" désigne aujourd'hui aussi bien un prince roumain - dans l'historiographie -qu'un simple "monsieur". L'évolution sémantique est comparable au français, qui"(mon)sieur" et "seigneur".

36 Ainsi, le verbe "régner" (a Il est intéressant constater que pour lesRoumains, le mot ne pas comme en français du pouvoir royal, mais de celui du"seigneur".

Istoria op.cit., p.2-3.Miron Costin, Cronica Moldoviei Munteniei , trad. P.P.

Panaitescu, dans Opere, Bucarest, 1958, p.211. L'auteur précise aussi le rapport entre ces titresdans son Polonais, Istorie versuri polone despre Moldova Tara

, trad. P.P. Panaitescu, dans Opere, Bucarest, 1958. p.235: "Mais l'enfant, le prince le faitbientôt vaida, ainsi on nomme en hongrois les voYévodes. Plus tard, ils commencèrent

porter le titre serbe de gospodar mais en hongrois ils se nommaient chez les Hongrois et

dans leur langue on les nommait domni". Le vofévodat est la dignité reconnue par les &rangers; letitre interne de souveraineté est bien "domn", proche du terme slave gospodar..

Miron Costin, Cronica Moldoviei Munteniei, p.211-212 : "Et le titre anciendes seigneurs de Moldavie est ainsi: "Milostiju N. voevoda gospodard zendiMoldavskoi, ód planinu do c'est-a-dire: "Par la grâce de Dieu,nous, lo (N) et seigneur des pays de Moldavie, maître de toutes les parties desmontagnes la mer". Et aujourd'hui, toujours, il est d'usage que le titre, tant desseigneurs de Moldavie que de Valachie, s'écrive en langue serbe".

www.digibuc.ro

76 Joudiou 10

(1400-1432), "qui comme un roi a été nommé le premier gospodar, de laqu 'un monarque glorieux'.

Peu importe ici la réalité historique: les anciennes chroniques sont coutumires dece genre d'approximation, et l'essentiel est de saisir l'importance idéologique de cettelégende. Alexandre le apparaît, dans la tradition historique, comme le premiervoYévode puissant de la Moldavie et c'est sous son que les relations avecConstantinople se sont normalisées, la reconnaissance défmitive de lamétropole ecclésiastique moldave. Les actes par le souverain devaient &re auXVII' sicle, tout comme aujourd'hui, conservés en plus grand nombre que ceux de cesprédécesseurs, si bien qu'Alexandre figurait naturellement l'époque de Miron Costincomme le premier véritable souverain de la Moldavie. Or, il connu, grâce auxchroniques hongroises, que le premier vofévode, Drago§, avait été un vassal du roi deHongrie. Par l'adjonction du titre de gospodarldomn sous ce illustre, Miron Costincherchait donc exprimer non pas l'existence politique de la Moldavie, plus ancienne,mais bien sa souveraineté.

Puisque le seul véritablement reconnu Alexandre le Bon dans tous lesvoisins était "voYévode", Miron Costin transforme le terme imprécis de "domn"(seigneur) en un véritable titre de souveraineté. En outre, que la domniamoldave correspondait une domination monarchique sur les sujets. Quelques décenniesplus tard, le prince Cantemir, exilé en Russie, rédigea en latin (1715) saDescriptio Moldaviae, affumait exactement la méme chose sur la nature du pouvoir despremiers princes : "ils conduisaient leurs sujets selon leur volonté comme les rois (etenim regum ad instar suo arbitrio regebant sibi subiectus)"

Confrontés l'absence titre plus élevé que "vofévode" dans la hiérarchiepolitique médiévale, les princes roumains ont utilisé le mot "seigneur", l'originesimple attribut du premier et indiquant seulement une domination territoriale,afficher souveraineté. Ce sens particulier du terme "seigneur", qui s'exprime avecplénitude dans le roumain "domn" - et les du champ lexical correspondant - avaitavant tout sens interne. précisait que les princes, comme des rois ou comme desempereurs 42, incarnaient bien l'autorité supréme face aux sujets. C'est pourquoid'ailleurs, l'époque o les princes roumains émettaient encore régulirement une

siécles), le titre de "seigneur" n'apparaissait pas dans les légendes,contrairement celles de leurs sceaux A l'extérieur, et surtout aux des courshongroise et polonaise, les princes demeuraient des vofévodes.

Miron Costin, Istorie in versuri polone, op.cit., p.235. Le passage en italique estsouligné par nous. En contradiction avec les sources, il que le titre complet a été inventésous ce p.236: "D'alors date aussi le titre de gospodar et vofévode du Pays de Moldavie desmontagnes la mer".

41 Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae (Descrierea éd. trad. G. Gutu,par M. Holban avec les commentaires de N. Stoicescu, Bucarest, 1974, p.186-187.42 Le terme de "tsar" est dés le XV' sicle dans des sources roumaines en

langue slave; mais ne s'agit pas d'un titre officiel retenu dans les privileges princiers.Emil op.cit., p.229: "Nous pouvons admettre que les monnaies, étant

destinées une circulation qui pouvait dépasser, et srement, dépassait les limites du paysémetteur, ne devaient pas comprendre le titre de dominus, ni méme en traduction slave, sa

étant contraire l'état de vassalité". L'auteur oppose cela la du titre dans lessceaux des vofévodes roumains. Mais nous ne croyons pas que l'explication unique soit

www.digibuc.ro

La signification du titre "souverain" dans les Principautés Roumaines 77

Et pourtant, la Chronique polonaise de Miron Costin, comme la DescriptioMoldaviae de Cantemir, furent dans des langues étrangeres et étaient d'aborddestinées d'autres pays. Il s'agit donc aussi de montrer, mais une époque plus tardive,que les simples roumains, "seigneurs" de leur pays, avaient sur leurs sujetsune autorité comparable celle de souverains plus puissants. Or, la definition de la

par Costin ou par Cantemir (le "domn" est comme un roi dans sa principauté)n'est rien d'autre qu'une expression souveraine.

Les princes sont-ils parvenus créer, avec la domnia, structure nouvelle ?Cela est hors de doute des Principautés: en aucun cas, le vofévodat n'auraitpu exprimer en totalité le pouvoir des vofévodes. A l'étranger, évidemment, les réalitésprirent le dessus sur les prétentions idéologiques des princes, et la souveraineté ne futjamais reconnue dans sa plenitude. Mais l'échec ne fut complet, comme entémoignent les hesitations des voyageurs ou auteurs étrangers, quant au titre précisdonner aux souverains roumains. Enfm, il est bien connu que les princes roumains furent

désignés aux et sicles avec le de "hospodar". L'emploi dece terme montre bien que l'on avait compris la du mot "voiévode", et sonemploi tel quel dans des textes exemple atteste que l'on a affaire uneinstitution dont on ne trouvait pas l'équivalent exact

Institution originale, la domnia n'en a moins emprunté de nombreuxcaractères aux peuples voisins. Nicolae avait mis le doigt sur un"Est intéressant, du reste, aussi le fait que les princes roumains n'ont demandépersonne la reconnaissance celui qu'ils avaient la conscience dereprésenter : le pouvoir Ce imprécis est lui porteur de l'idéeimpériale, par du Dominus latin unique, qui était dans des temps anciensl'empereur'. L'imprécision du titre souverain ouvrait la porte auxinterpretations les plus larges la nature de la domnia.

rechercher dans un "état de vassalité". Les monnaies comprennent en le nom et le titre dusouverain; or, nous avons vu que le seul titre reconnu était d'où son emploi privilégié,

fortiori sur des monnaies, c'est-i-dire en effet un instrument d'échange avec des pays voisins.Voir par exemple son emploi par le comte d'Hauterive en 1787, dans Mémoire sur

l'état ancien et actuel de la Moldavie présenté Son Altesse Sérénissime le Prince AlexandreYpsilanti Hospodar Régnant en 1787, Bucarest, 1902, passim. Le comte d'Hauterive fut lesecrétaire du prince moldave Alexandre Mavrocordat.

Nicolae Histoire des Roumains de la orientale, vol.111, Bucarest,1937, Livre I, chapitre V, p.204.

46 Ibid., p.31. avance cette hypothése : les Roumains accédérent la notion catholiquede duché (voYévodes), mais ne purent recevoir de la Papauté, en tant qu'orthodoxes, la couronneroyale : qui restera donc aux Roumains ce sera la seule possibilité d'élever leur voévodat delui-méme un rang plus haut, et pour cela ils se serviront de la persistance chez eux de l'idéeimpériale, qui un Domn (dominus imperator), et de l'exemple des dominationstouranniennes peine disparues, qui dirigent vers l'autocratie monarchique".

www.digibuc.ro

www.digibuc.ro

POLITICA CTITORICEASCA A DOMNILOR

TÄRII ROMÂNESTI

(A DOUA A SECOLULUI AL XVII-LEA)

MARIANA

"Prime de la noi, o binecuvantate Mesia, bisericd, pe care amslava numelui pe noi pentru osteneala cu

cereasca ta - expresie literará a reprezentarii plastice din tabloul votiv, cesintetizeazd ratiunea fmalitatea actului ctitoricesc, credinta Hristos sperantadobandirii mantuirii, a vielii

Omul Evului Mediu esenta sa profund religios, marcat deomniprezenta divinului viata cotidiana astfel, preocupat ca prin faptele sale bune

protectia lui Dumnezeu timpul vietii, moarte mantuirea.Aceste considerente le calcul atunci rolul deosebit pecare Biserica - institutia careia revenea transmiterea mesajului cristic principalulgarant al avut in viata medievale. Pe dinspresecolele de spre cele ale Evului Mediu, percepem o accentuare asentimentului de pietate3, manifestata prin danii ctitoriri de de cult,prin preocuparea pentru cei morti.

Secolul al XVII-lea sub semnul unei crize profunde,sensibilitatea omului prin sentimentul de de nesigurantä, de vremelnicie a vietii(statut, avere)4. Din cronici hrisoave temerile omului in calamitätilornaturale, a rázboaielor, foametei molimelors; destinele schimbatoare ("fortuna labilis")devin o constanta a unei de instabilitate politica: "socotindu domniamea schimbarile vremilor care se lucruri dentru lumii,

Paul de Alep, patriarhului Macarie, despre levol. VI, de M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru Mustafa Ali Mehmet,

Bucuresti, 1976, p. 224.2 R. W. Southern, L'Eglise société dans l'Occident médiéval, Paris, 1987, p. 10;

Marcel Ganchet, De la la democratie, "Polis. de social-politice", nr. 2/1995, 4.

Maria ctitoririi Moldova istorie areligiei, vol. universal istoria Studii oferite prof dr.Papacostea ocazia implinirii a 70 de ani, Bucuresti, 1998, p. 151-155.

Florin Constantiniu, Sensibilité baroque et régime nobiliaire (considerationspréliminaires), RESEE, XVII, nr. 1979.

Paul Cernovodeanu, Paul Binder, Apocalipsului. Calamitätile naturale dintrecutul României la 1800), Bucuresti, 1993, p. 72-74, 87-88, 95, 100, 102-103.


www.digibuc.ro

80 Mariana 2

care de multe ori vin de la bine la de la norocire spre nenorocire"6. Stareapermanenta de incertitudine determina unor puncte de sprijin, dintre care

puterea lui Dunmezeu de a ocroti viata a destinele devineDrept aceea, la modalitatea de a obtine iertarea sprijinul divin, credincio0ifac danii de cult, unde preotii se roage pentru pomenire.Ctitoria devenea, astfel, o actiune cu fmalitate spirituala. de cult se ca o

de multwnire lui Dumnezeu pentu protectia sprijinul acordat diversesituatii sau implinirea unor visuri.

Domnitorul, ales "din mila lui "uns" ca reprezentant al pegratitudinea prin construirea unor "Case ale lui Dumnezeu", prin

sustinerea Bisericii prin bogate danii acordate Actul devenea, anumitsens, legitimator, inscriindu-1 serie ce urca la David cuprindea

pe bizantini, craii bulgari pe domni" aiGestul totodata, exemplaritate pentru imitat prin alte ctitoriri sausustinut danii acordate zidit de domn.

alegerea momentului, a locului hramului bisericii, motivatiile ctitorilorerau diverse; victoria (biserica Mitropoliei, Constantin protectia

care pereclitau viata (Cotroceni, Cantacuzino),comemorarea (Brancoveni, Constantin Brancoveanu), minuniledumnezeie0i ce se sau (Dintr-un Lemn,Cantacuzino, Cantacuzino, Sfantul Ioan-Grecesc, Constantin Brancoveanu)deveneau argumente pentu zidirea unui religios. Semnificafii deosebiteexprima opfiunea pentru un Maicii Domnului9 sau dublacalitate se dedicau biserici, speranta vor intercesorii ctitorilorpe Isus Hristos, ocrotirea vietii obtinerea la Judecata de Apoi.Con0ientizarea tot mai a vremelniciei marcheaza o preocupare sporitäpentru viata "de moarte", obsesia de Infern devenind esentialementalitatea omului mereu credincio0i sperau ca prin faptele

bune iertarea asigure astfel viitorul. dintre aceste fapte"mai mare iaste a ridica cineva a zidi a face case dumnezeie0iunde preotii se roage pentru mantuirea ctitorului, a familiei sale, a a

6 Hrisovul lui Constantin Brâncoveanu pentru m-rea Gheorghe, DANIC, ist.,

Idem, Manuscrise, nr. 691, 16v: "lui celui ce pre noi ne-au lascaun cu destoinicia domnii ne-au impodobit, a-i aduce multumitA salepentru multA facere de bine dAruire care fu spre noi", a construit o

Ibidem.Rolul deosebit pe care Fecioara Maria ca a Domnului a determinat

propagarea cultului marianic, multe ctitorii, special domne§ti, având ca hram "AdormireaMaicii Domnului", Maicii Domnului", "Bunavestire"; vezi D. StAnescu, Cultul MaiciiDomnului, Bucure4ti, 1925; Wratislav Mitrovic, N. Okunev, La Dormition de la Sainte Viergedans la peinture médievale orthOdoxe, BS, III, 1931, p. 135-144; Daniel Barbu, Arta

semnele timpului structurile spafiului, vol. Constantin coord.Paul Cernovodeanu, Florin Constantiniu, Bucure§ti, 1989, p. 255

Barbu, Sisteme de reprezentare a cultului marianic in färile secoleleXVII-XVIII, SMIM, XVI, 1998, p. 159-170.

Jacques le Civilisation de l'Occident, Paris, 1964, p. 240.DANIC, Doc.

XI/ 31.

www.digibuc.ro

3 Politica ctitoriceasca a domnilor Tarii (sec. XVII) 81

Este aici o responsabilitate nu doar pentru propria mantuire, cipentru a dintr-o preocupare pentru sufletele mortilor'din credinta prin fapte bune pot ajuta. expresie a acestei preocupari o

tablourile votive, special cele din ctitoriile Cantacuzinilor aleBrancoveanului, care introduc noi elemente iconografice raport formulele clasicede reprezentare. de ctitor familia sa, care-i lui biserica,reprezentate rudele, Semnificatiile conferite acestor imagini suntdiferite, in functie de perspectiva de abordare. plan religios, se dorea ca efectelebenefice ale actului de ctitorie se reverse nu numai asupra ctitorului, ci asupra

sale familii, iar rugaciunile rostite vizeze pe cei morti, aimagine era liturgic.

Dintr-o perspectiva, politico-sociala, compactitatea acestor grupurinumeroase era expresia mentalitatii unei familii nobile, cultivate, de descendentasa, care le impunea un rol de prim plan viata a care-0 afirma in acestmod pozitia". Actul de ctitorie devenea o modalitate de a legitima un anume statut saude a justifica anumite pretentii. dobandirea mantuirii se afla la baza actului dectitorie, construit (prin aspect, somptuozitatea odoarelorliturgice, multitudinea proprietatilor) erau semnele care-I invidualizau, marturisindstatutul ctitorului dorinta lui de a-i impresiona pe ceilalti. Unele dintre aceste bisericierau destinate a fi necropole ale familiei cu mai pregnantA devenea grija pentru

pentru imaginea pe care vroiau oromâne actul de ctitorie (cu drepturile obligatiile pe care le

presupunea) era institutia cu cea mai puternica amprend bizantina, evidentiindrolul deosebit pe care Patriarhia din Constantinopol avut in organizarea

institutionala a Bisericii Dreptul de ctitorie a cunoscut o aplicatieacest spatiu, prezent sub forma a nomocanoanelor, sub

De el beneficia persoana, conditiile impuse celui care dorearidice un aprobarea ierarhului bisericesc al locului deresursele necesare asigurarii traiului slujitorilorDispunänd de drepturi specifice, dintre care cel de a fi pomenit rugaciunile preotilor,de a tabloul votiv de a fi ctitorit de el erau esentiale,ctitorul le putea transmite succesorilor Problema delicatA era cea a situatieibunurilor donate care, conform pravilelor obiceiului, intrau defmitivproprietatea acesteia, ctitorul sau donatorul nemaiavând nici un drept asupra "devreme ce acelea care va la nu le mai el, dar acelea care

Maria Caciun, op. cit., p. 156.Maria Ana Musicescu, Introduction une sur le portrait de fondateur dans le

Sud-Est Europèen. Essai de typologie, RESEE, VII, nr. 2/ 1969, p. 299-302; RäzvanTheodorescu, Civilizafia romänilor medieval modern. Orizontul imaginii (1550 - 1800),vol. II, Bucure§ti, 1987, p. 70 (= románilor).

Gheorghe Cront, de ctitorie Tara Moldova. Constituireanatura a din Evul Mediu, SMIM, IV, 1960, p. 87-88; Valentin Al.Georgescu, Bizanful mijlocul secolului al XVIII-lea, Bucuresti,1980, p. 72-77.

Gh. op. cit., p. 88.16 Ibidem, p. 97-98, 103.

www.digibuc.ro

82 Mariana 4

odatä nu poate le de asupraveghea buna administrare a ctitorit, intervenind atunci existauprobleme'8. Referitor la desemnarea egumenilor regula, instituitA deNicodim secolul al XIV-lea, dreptul de

cazul comunitatea fusese trimetea peegumen). ea a o dovedesc gramatele patriarhului alII-lea, ca mai multe hrisoave din secolul al XVII-lea care o Probabil peprimul egumen desemna ctitorul. Totusi, abuzuri administrarea proprietAtilor

s-au produs dese unele dintre ele sanctionate de domnie saude ierarhii bisericesti. principiul general al autonomiei de cult

raport ctitorul, obligatiile slujitorilor cele ce decurgeau din dreptul dectitorie - de a beneficia de rugAciunile preotilor de a inmormântat bisericA.

* *

inscriindu-se pe aceleasi coordonate, politica ctitoriceascA a domnilordin perioada analizei marcheazA un moment important

actului ctitoricesc domnesc, ultimul de o asemenea amploare pe va maicunoaste societatea româneascA. studiul nostru am optat pentru o prezentarecronologia pe domnii a ctitoricesti, acoloizvoarele ne-au permis, motivatiile, ratiunile care au dus la construirea unui decult. Conotatiile pe care le-am actului de ctitorie s-au limitat numai la actiuneade a construi, a reface o sau o neluând calcul daniile saudomnesti acordate asezAmintelor religioase general.

derogare de la aceste limite am fAcut analiza daniilor comunitAtileortodoxe de la Locurile Sate, luând consideratie motivatia principall a domnilordonatori, aceea de a deveni "noi ctitori" ai acestor asezAminte prestigioase, refaceriale constructiilor, de metohuri sau bogate danii bani obiecte de cult.Politica de sustinere a Ortodoxiei, conditiile grele ale dominatiei otomane, i-atransformat adevArati protectori le-a prestigiu inaintea multor credinciosidin aceste teritorii.

Debutând sub semnul realizArilor deosebite, ctitoricesc, ale domnieilui Matei Basarab, cea de-a doua a secolului al XVII-lea derulareaei unele repere esentiale, reprezentate de monumente - simbol, recognoscibilerelationate intre ele prin anumite elemente comune: biserica Mitropoliei din(1655-1658, 1665-1668), biserica Cotroceni (1679-1682), a Hurezi(1691-1697) a Gheorghe Nou (1696-1698, 1705-1707). Ctitoriiacestor mari boieri domni, sunt ei, ca descendenti ai

T.G. Bulat, Dreptul de AB, nr. 1-4/ 1937,p. 9-10 (extras).

In hrisovul de inchinare a Cotroceni .Muntele Athos,Cantacuzino läsa drept "supraveghetori" pe domnií pe urmasii säi Cantacuzini,conferindu-le dreptul de a o scoate de sub inchinare dacá nu erau respectate prevederile actului

vezi DANIC, Suluri 7.Ibidem, 4; vezi Aurelian Sacerdoteanu, Unde se vechile acte normative

din in RA, nr. 1931, p. 175-181.

www.digibuc.ro

5 Politica ctitoriceasca a domnilor Române§ti (sec. XVII) 83

- Constantin Cantacuzino, Constantin Brancoveanu,domniile ultimilor doi o evolutia civilizatiei

Elementul principal care pune relatie monumentele este tipologicaa planului constructiv, modelul ctitoria lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argee.Optiunea pentru acest tip de plan - treflat, cu pronaos supralargit, i se unpridvor, element constructiv generalizat secolul al XVII-lea - avea osemnificatie. Raportarea la Neagoe Basarab, domnitorul ce deschisesecalea spre tron, un sens de legitimare dinastica pentru domnitoriidescendenti sau inruditi cu aceastä puternica familie boiereasca21.

Dintr-o perspectiva, tipul de plan Curtea de devenise unul dintre celereprezentative pentru o ctitorie domneasca, preluat de mai multe biserici adestinatie principala, marturisitá sau nu, era aceea de necropola a unei noi familiidomnitoaren. conditiile care domnia vechilor Basarabi apusese,

pentru legitimare legáturi, mai mult sau mai fictive, cu ei, intentia acestorera de a incepátorii unor dinastii, care domneasca pe tronul Munteniei sau al

ambelor (Serban Cantacuzino)n. Ctitoriile monumente deosebite,deveneau spatiul ce urma mormintele familiei, de pomenireraporturile cu divinul, dar al memoriei, al istoriei unei familii. biserica, spatiulcomunitar prin excelentá al Evului Mediu, istoria familii, a dinastii se derulainaintea credincio§ilor veniti se roage, astfel vie memorie imagineadomnitorilor relatiile dintre ei. Semnificative dintr-o asemenea perspectivä deveneaureprezentarile iconografIce din spatiul destinat ctitorilor: pronaosul. picturaoriginala nu se la Hurezi, ea este de pentru ideologia

mentalitatea "istoristä" a acestor ctitori - reprezentarea domne$ti,Basarabe$ti, sens legitimator. Aläturat pentru a sublinia ideea decontinuitate, elemente inedite, votiv apar ctitorul cufamilia rudele sale, compactitatea grupului marturisind puterea unei noi familiice-ui aducea reprezentantii pe tron; iconografie, o caracteristica a ctitoriilorCantacuzine de la Cotroceni, Filipqtii de Magureni, va atinge o complexitatedeosebita simbolismul ei ctitoria de la Hurezi a Brancoveanului.

Caracteristica acestor mari boieri ajuni domni le este o activitate constructivaanterioara obtinerii domniei, ctitorii bisericilor - din propriileboiere§ti (Constantin $erban la Dobreni, Cantacuzino la Drägäne0,

N. Ghika-Budesti, Evolulia arhitecturii Muntenia Oltenia, p. a Secolul alXVII-lea, BCMI, XXV, 1933, p. 34-36, 63-66; R. Theodorescu, românilor, p. 77,88.

21 Idem, Histoire de l'art-histoire des méntalités. Quelques sur le cas roumain(1600-1800), RRH, nr. 1983, p. 339. pisania de la Curtea de Arges, Cantacuzinonumeste pe Neagoe Basarab "despre mumä strämosul domniei mele", vezi Constantin Man,Inscripfii medievale din epoca a Jude istoric Arge (sec. XIV -Bucuresti, 1994, p. 213-216 (= Arge,y).

R. Theodorescu, p. 77, 88; Bucuresti, celor amintite li seadaugä m-rea Radu Vodä, ctitorità la inceputul secolului de Radu Mihnea pe locul celei a luiAlexandru Mircea.

Cunoscute sunt tratativele lui Cantacuzino imperialii pentru impunerea saa descendentilor domni ai Românesti ai Moldovei, vezi Banul Mihai Cantacuzino,Genealogia Cantacuzinilor, ed. N. lorga, Bucuresti, 1902, p. 219.

www.digibuc.ro

84 Mariana LazAr 6

Constantin Brâncoveanu la Potlogi, 1683, Mogo§oaia, 1688)24. ctitoriiledomne§ti se cu totul alt registru, special cele ale CantacuzinuluiBrâncoveanului, prin elementele pe care le contribuind mod defmitiv laimpunerea unui stil in societatea româneascä.

Comparativ cu aceste religioase, ctitoriile celorlalli domni din adoua a secolului al XVII-lea mdrturisesc prin simplitatea desprepozitia ctitorului. domnie ce stätea sub semnul unei iminente schimbAri, caracteristicaa vielii politice din perioadd, in conditiile accentulrii dominatiei otomane,legAturile slabe cu lara, ca lipsa unor resurse suficiente nu le-au permis sä desfg§oare o

constructivä notabilä. Monumentele plstreazá linia traditionalä,ce prive§te planul, decoralia, mergând spre o simplificare semn al timpului,unele neterminate sau nedotate la din scaun a ctitorilor.

Monumentul de debut al activitätii constructive din a doua a secoluluial XVII-lea va deveni sediul institutiei religioase reprezentative, Mitropolia deedificarea lui legandu-se numele a trei domnitori25. istorica, ctitorirea bisericii

hramul Constantin Elena" (nu intâmplätor ales, Constantinpatronul spiritual al ctitorului) fost modalitatea prin care domnitorul

cu sotia sa la§a multumeau lui Dumnezeu pentru sprijinul acordatin bätälia de la contra slujitorilor domne§ti, care punea capät pe careace§tia le produsesera in din domniei lui Matei Basarab. De fapt, noulstatut de domn impunea unui demn de pozitia sa. Lucrdrile deconstructie s-au desfä§urat in scurta de stabilitate biserica ridicându-sein unui schit al lui Oprea iuzba§a, pe o situatá la una marginileora§ului. Referitor la raporturile ctitorului cu acest schit, informatiile sunt neclare.timpul domniei lui Radu Leon, un de la Sinai se plângea domnului pecare construit Constantin biserica apartinut mInästirii Ecaterinadin Bucure§ti, inchinatä la Sinai. De§i boierii hotarnici trimi§i de domn sä cercetezezapisele sä hotärniceasca mo§ia resping pretentiile sinait,domnitorul sä inchine Gheorghe Vechi la Muntele Sinai,dându-i o parte din cea mare din vaduri'.

probabil 1655 sub supravegherea ispravnicilor Radu DudescuGheorghe din lucrarile de constuctie au rAmas nefmalizate

1658, când domnul era obligat tronul. Detalii pretioase privind stadiulconstructiei ne diaconul Paul de Alep, patriarhului Macarie al Antiohiei.Remarcând ctitoriei lui Constantin cu cea de a lui Neagoe

Nicolae Stoicescu, Bibliografia monumentelor feudale din I,Tara (=Bibliografia), 1, 1970, Dobreni, p. 280, Drägänesti, p. 286, Potlogi,p. 512; idem, Repertoriul al monumentelor feudale din Bucuresti (=RepertoriulBucure,vti), 1961, p. 235-236 (Mogosoaia).

25 Referitor la catedrala mitropolitanä, vezi N. Serbänescu, istoric al CatedraleiPatriarhiei BOR, nr. 7-8/ 1958, p. 827-842; P. E. Miclescu, Acuteasupra monumentelor din Patriarhiei, contribuind la restabilirea aspectelor originale

precizarea unor date istorice, "Sesiunea a 1963, p. 15-22; idem,Restaurarea catedralei Patriarhiei din Bucuresti, in "Monumente istorice. Studii derestaurare", 1964, p. 61-91; Victor Brätulescu, Catedrala din Bucuresti, MB, nr.7-12/ 1960, p. 141-152.

DANIC, Mitrop. T. Rom., CCLIII/ 3.

www.digibuc.ro

7 Politica ctitoriceasca a domnilor Române0 (sec. XVII) 85

Basarab, Paul de Alep ne astfel biserica "... este de in aredoisprezece stälpi... de ca celor doisprezece apostoli.Deasupra ei se patru mari pe un pridvor larg. Acoperi§ul ecu plumb"27. Din descrierea de fapt, biserica dispunea de toateelementele constructive specifice. Urma sä poate, tencuitä apoi zugravitä.

urma§ul in scaun al ctitorului, Mihnea aldrept zi de a ceremoniei din 6 iunie 1658

"Duminica Tuturor Sfmtilor". Slujba, de patriarhul Macarie, ne este culux de de Paul de Alep, care remarca abilitatea acestui controversat domnexecutarea unor gesturi specifice clerului actului

acest stadiu pentu timp, va beneficia de unui altreilea domn, Radu Leon; dorind "ca chiemu domnia mea ctitor", din1665 el biserica, ispravnic se pare,Cantacuzino29. sä-§i lege numele de o ctitorie importantä, cu prestigiu, urmadiscutiei cu mitropolitul, episcopii Radu Leon dispune ca aceastä

sediul Mitropoliei "cum iaste ceia den Conferirea acestuistatut a avut o influenta deosebitä asupra evolutiei ulterioare a prin

de credincio0, reflectata daniile primite, se va impune drept cel mai bogatreligios al Mutarea sediului Mitropoliei era urmarea domniei

urma interdictiei de a mai locui la de Poartadomnilor romini31.

Mitropoliei, nu se distinge prin inovatii deosebite nici structuraplanului, nici decoratie, este totu§i un monument deosebit, armonios proportionat.Referitor la celelalte construite de Constantin jurul bisericii, nu avemprea multe infonnatii; mod sigur a ridicat o unde va locui mitropolitul. 1698Constantin Brincoveanu clopotnita dinspre

Mitropoliei nu a fost singurul ctitorit de acest domn. Considerand"toate sunt> trecatoare" nurnai faptele sunt cele care conteaza,

Constantin 1656 biserica domneasca din Pite§ti, cu hramul "SfäntulGheorghe", ca acest mare mucenic ocrotitor domniei vietii33.

Elementul original al monumentului reprezinta pridvorul etajat, interesanteancadramentele portalurilor de la pridvor pronaos.

speranta reintoarcerii pe tronul Constantin de cultunele dintre locurile pe unde a pribegit, solicitänd astfel ajutorul Domnului.

Ardeal ctitore§te de la pe domeniul de la Rakoczy, 1661, la

Paul de Alep, op. cit., p. 227-228.Ibidem, p. 265.Gheorghe Bezviconi, Moldova Muntenia, Bucuresti, 1947, p. 367,

Porfir Uspenski relata cA pronaos era reprezentat jupan Cantacuzino mare

ispravnic al constructiei; vezi medievale alevol. 1, Bucuresti, 1965, p. 307; Oliver Velescu, Pisania Mitropoliei din

Bucuresti, "Sesiunea Bucuresti, 1962, p. 133.DANIC, Doc. ist., 66.C. Grecescu, comisului Un fragment de (1659-1664), RIR,

VIII, 1938, p. 92-93.32 N. Stoicescu, Repertoriul Bucuresti, p. 247.

fan Bals, Biserica Gheorghe din Pitesti, in RMMM, nr. 1976, p. 62-66.

www.digibuc.ro

86 Mariana 8

Munkacs biserica manástirii Cerna-Gora tot atunci biserica de zid de la Msticicov, pelocul uneia de lemn a cneazului Teodor Koriatovici'.

Politica ctitoreasca a n-a amploarea, nici valoarea artistica acelei a rivalilor domni noi, profunde tara, chiar Moldovadispuneau de o avere importante, Tara probabil le-au lipsit timpulmijloacele deosebite. Caracteristica principala a ctitoriilor luiGrigore Ghica este plasarea in puncte de frontiera, strategice, completezesistemul de fortificatii de Matei Basarab uneleasemenea destinatie le-a determinat aspectul, pegreoaie, planul constructiilor in unul simplu.Definitoriu este - ridicat pe pronaos sau pe pridvor cu odestinatie, cea religioasa cea de punct de observatie. Acest de

o pe pronaos, fusese o inovatie a epocii lui Matei Basarab'.inscriptiile, documentele sunt extrem de lacunare ceea ceactului ctitoricesc, formula invariabild care apare ele cea de pomenire".

Prima ctitorie, biserica "Adormirea Maicii dinveghind drumul spre Transilvania, era construita in primii de domnie, pisania

drept a constructiei 26 august 166138. Sub ispravnicia lui hagiGheoca se biserica de tip o puternica, depronaos printr-un zid foarte gros, cu defensiv. Inscripfiile de pe obiectele de

donate bisericii de Grigore Ghica de sa, Maria, marturisesc scopul"spre iertarea mantuirea sufletelor noastre".

tot la o a biserica Treime" dintraditie ar fost de Gheorghe Ghica in timpul scurtei sale nicipisanie nici hrisoavele conferite bisericii, Grigore Ghica nu pe

de ctitorie: "care ziditu-o-am domnia mea o am dintemelia ei". Construita pe o proprietate ce nu apartinea domnului, situatie putin

biserica tot din prima domnie a lui Ghica. zidireamänastiri", jurnatate de sat din Cerneti, pe care i-1pe Buze§tilor"40. Pentru a-i conferi o protectie, pozitia ei,domnul o la 22 mai Tismana, egumenii acesteia se

Const. C. Giurescu, lor, 1, Bucuresti, 1944, p. 110-111.Paul privitoare la Gheorghe Ghica al Moldovei (1658-

1659) familia sa, XIX, 1982, p. 333-352, XIX, 1983, p. 121-134, (III) XXI,1984, p. 169-178.

Tereza Sinigalia, Arhitectura din lui Basarab, in SCIA, t. 32,1985, p. 49-66.

N. Ghika-Budesti, op. cit., p. 28.38 Pr. Räutescu, Monografia bisericii "Adormirea Maicii Domnului" din

comuna Drugoslavele, jud. Muscel, in "Raze de nr. 4/ 1929, p. 227-239; N. lorga,lnscrimii din bisericile (= Inscrip(ii), vol. Bucuresti, 1914, p. 138-139.

DANIC, Peceli, 71; T.G. Bulat, Inscriplii din bisericile AO,1924, p. 250-253; Sacerdoleanu, Satul in MO, nr. 1-4/ 1961, p. 50-70; D. Buzatu, bisericile idem, nr. 7-8/ 1964, p. 569-587; Donat, Fundaliilereligiouse ale Olteniei, partea I, Craiova, 1937, p. 26.

M-rea Tismana, Vânzarea se dovedeste a un satulnemaiftind o proprietate a Buzestilor; domnul pe acestia despägubeasca pe adeväratiiproprietari,

www.digibuc.ro

9 Politica ctitoriceascA a domnilor Românesti (sec. XVII) 87

ocupe de buna ei chivernisire. Ctitoriei sale domnul din venituldomnesc de pe Rogova Bistrita41.

Biserica de plan treflat are drept element distinctivfortificat, cu rol supraveghere, de la ultimul dintre cele trei niveleputAndu-se observa drumul la Vasile o denumea "bisericl-cule,plasAnd-o la originea acestor fortificate, culele, ce vor deveni o caracteristicA aOlteniei secolul rol defensiv'.

al spre Moldova, la Focsani, Grigore Ghica zideste1663-1664 o hramul loan BotezAtorul"43, diferia raportcelelalte ctitorii beneficiind de credinciosilor din care o vor

Evlia Celebi descrie ca "bogat multefundatii pioase"44. Refinem functia pe care turc i-o asociazA, aceea de

de binefacere, oferind zilnic "crestinilor precummusulmani nemusulmani".

"Fiindu la o margine ca aceia drumul tuturor cum iaste amai cu nevoie alte toate august 1664 mitropolitul

episcopii boierii vama tärgului Focsani 10bani sA ia unul)45. RemarcArn ineditul acestui act, de obicei domnii cei careinchinau ctitoriilor "mile" veniturile donmiei. Mai acest apare ca metohal Anastasia" de otrAvuri, din Tesalia, de a dispunede documentare privind data autorul

Celei de-a doua domnii, mai scurtä probleme deosebite raporturileinterne apartine biserica schitului Fedelesciori, dublu hram "PreobrejeniaDomnului; Apostoli" ctitorie, se pare, a soliei sale Maria. pisania pusä de fostulmitropolit Varlaam se precizeazA cA cheltuielile constructiei suportate dedome. Mosia de la Fedelesciori apartinuse acestui mitropolit pus de Ghica scaun, dela care o obtinea, schimb, doamna Maria; la sAu, ea incepe1673 construirea bisericii, neterminatA la mazilirea lui Ghica. Date relatiiledintre ei, fmalizarea constructiei "au rämas asupra preasffintitului mitropolit chirVarlam"; acesta zugräveste biserica o obiectele specifice cultului, dupAcum ni se confeseazA pisania din

Urmasului lui Ghica, Radu Leon I, se datoreaz1 nu doar zugrAvirea ctitoriei luiConstantin $erban, ci construirea 1665 a bisericii "Slobozia" din Bucuresti,hramul Mucenic Dimitrie". Alegerea locului era plasatä

DANIC, Peceti, 71; AI. Tismana, Bucuresti, 1909, p. 99.42 Vasile Biserica-culd din in "Drobeta", IV/ 1980, p. 17-26.

D. Istoricul Foc,vani, Focsani, 1906, p. 76-82.Evlia Celebi, Cartea de vol. VI, p. 729.DANIC, M-rea Sf. loan din Focsani, 1.

N. lorga, Fundalille domnilor Epir, AARMSI, s. a t. 36, 1913-1914, p. 882.

Idem, FedeleKiori, in BCMI, V, 1917, p. 30-35.48 Nicolae Serbänescu, mitropolitul

bucuregene (1672-1679), in BOR, nr. 12/ 1958, p. 1144.

www.digibuc.ro

88 Mariana 10

crucea de Leon pe locul luptei din 1634 pribegiicondusi de Matei Basarab49.

Actul ctitoricesc al lui Antonie refacerea unui monument curezonante trecutul - biserica domneascd din Raportarea la unmonument basarabesc putea un sens de legitimare pentru acest domn cunici unui negustor, ridicat scaun prin vrerea Cantacuzinilor.

era acelasi timp locul unde se de care se lega "mdrirea" familieisale. domnului cu acest sunt mai vechi; 1662 Grigore Ghica permiteavornicului Antonie din Negoesti "sä satele den judetul Prahova, de lucreze labesereca domneascd de la sate trecute pe o listA la vistierie". DinpAcate, actul domnesc nu ne detalii despre continutul ce se fAceau laacest nu putem afirma, deci, cu precizie dacA acum a sau nu refacereabisericii. specialistilor nu s-a ajuns la un consens dacA 1670 Antonie a

biserica a ridicat alta temelie, pe vechile fundatii sau pe altele noi saudacA numai a refacut-o pe cea veche".

actul ctitoricesc domnul pe Neagu, cum asociasela domnie, "truditu-ne-am noi cu putinul chelciug de am fAcut aceastä

...", bisericii celelalte specifice. Nici acestui domnnu-i este dat sä-si ctitoria din scaunm. La 12 aprilie 1672Grigore Ghica scutea de doi mesteri ce lucrau la läcasul nufusese terminat". Antonie venitul targurilor Ploiesti pe cel alcelor 12 sate jurul ca o de 200 bolovani de pe care o vaGrigore Ghice.

Biserica de tip navA, cu turle, are drept element caracteristic zidurile foartegroase, inclusiv cel care desparte pronaosul de naos. InteresantA de subliniat esteasemdnarea acestui cu biserica de la Brebu, ctitoria lui Matei Basarab din 1650,

ceea ce constructia zidurilor, decoratia exterioard; explicatia acesteipoate veni din participarea efectivA a lui Antonie ca ispravnic, la construirea

bisericii de la Brebu. De ales pentru ctitoria sa de la este cel almändstirii Brebu Arhangheli Mihail Gavri', simbolurile teologale ale lupteicontra necredinciosilor". Biserica de la va aceastä stare

N. lorga, I; p. 258-260. Biserica va 1774 de ConstantinNAsturel, care zideste in locul ei alta din vezi N. Stoicescu, Repertoriu Bucuregi,p. 304.

Ion BOR, nr. 7-8/ 1938, p. 356-420.DANIC, Doc. 218.

52 N. Cazacu, Despre data zidirii bisericii in GB, nr. 7-8/ 1963,p. 732-733; N. Simache, Monumentele feudale din vechi, in BOR, nr. 3-4/ 1969, 409-415; N. Constantinescu, Note arheologice istorice asupra Curlii feudale de la inSCIV, 1969, p. 83-100.

I. lonascu, op. cit., p. 371-372.din domnie, Antonie moare la Constantinopol; se pare cA fratele sAu,

loan aduce trupul ctitoria de la Popesti (Ilfov), vezi N. Stoicescu,Bibliografia, p. 509.

N. Simache, op. cit., p. 410.lonascu, op. cit., p. 380.

N. Simache, op. cit., p. 412.

www.digibuc.ro

Politica ctitoriceascA a domnilor Românesti (sec. XVII) 89

timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, domnul sotia sa, Maria,respectiv nepoata ctitorilor, manifeständ preocupare pentru ctitoriile

o vor zugrävi".Devi controversatA, domnia lui Cantacuzino, asigurând o

stabilitate perioada de ce o traversase institutie, a devenit dintrereperele istoriei medievale a romänilor prin impliniri, dar prin drumurile deschise,

insuficient cercetate. Spirit cultivat, permeabil inovatiei, Cantacuzino (ca desa familie) a introdus un stil de de implicatii

deosebite asupra evolutiei civilizatiei muntene in epoca - nu trebuie uitatBrâncoveanu format educat spiritul mediul Cantacuzinilor, al

nepot era, rolul acestora find insuficient precizat conturarea stilului brâncovenesc60.In domnia sa, Cantacuzino s-a dovedit un al Bisericii prin ctitoriri demonumente, prin danii domnesti acordate unor läcasuri de cult, ca prin

religioase realizate din porunca cu cheltuiala sa61, urmând ovroia sä i se integreze dinastic - cea a Basarabilor, dar promovänd idei novatoare.

Pe locul de mitropolitul Teodosie, la 26 mai 1679, datapisanie62, marcheazd sens punerea pietrei de "den tot

sufletul cugetul nostru ... am o pe nostru de la satulCoträcéni ... la carea noi singuri am sapa la cu mâna noasträjos temelie am Cotrocenii nu alesi; cum,

Vechea ScripturA, pe locul harul lui Dumnezeu li se patriarhilor sau"heghemonilor", acestia ridicau un altar, mod Cantacuzino, acolounde prin divinä, octombrie 1678 de urmAritorii de GheorgheDuca prindä, a jurat sä ridice o mAnästire "Adormirea Maicii Donmului".

acest mod exprima gratitudinea de Hristos Maica sa care"...ne-au ne-au den mâna sorbitorilor de sânge den

celor vii numele lipseascA...", ziva aceea fastä de 7 octombrie,Serghie Vach" devenea de-al hram al ctitoriei

$erban Cantacuzino devenise proprietar al Cotroceni mai multe etape(1660-1679), din sat achizitionându-le primii ani de domnie65.Ansamblul mAnästiresc de la Cotroceni, cuprinzind casele domnesti, caseleegumenesti, chiliile, clopotnita, cuhnia, a fost construit perioadä relativ scurtä(1679-1680), catastiful averii lui Cantacuzino din 13 decembrie 1680majoritatea acestor componente constructive Ulterior a fost zugrävitA

Ibidem, p. 410.R. Theodorescu, Civilizafia románilor, p. 65-70.Radu-$tefan Ciobanu, Aspecte ale spirituale epoca lui Constantinprin prisma vol. Constantin p. 222-223.

61 cu cheltuiala domnului: 1680 - Liturghier, 1682 - Evangheliar, 1683 -Apostol, 1687 - Biblia 1688 - Biblia de la vezi 1. Bianu, N. Hodos,BRV, p. p. 247-248, 261; V. Les Bibles grecque et roumaine de - 1688 et lesvisées impériales de C'antacuzéne, in BSt, nr. 1969, p.

62 Inscrimii Bucuregi, p. 234.Mariana Catastiful averii lui .$erban Cantacuzino, RIS, p. 488.DANIC, 7.

65 Idem, M-rea Cotroceni, 20, 26, 27, 39.Mariana op. cit., p. 488.

www.digibuc.ro

90 Mariana 12

biserica, lucrare la 14 august 1682 (data celei de a doua pisanii, dinpronaos)67.

Biserica, calitate de componentA principalA a ansamblului, era un monumentreprezentativ pentru modificArile ce se produc arhitectura ultimele

ale secolului al Preluarea ca model a planului ctitoriei lui NeagoeBasarab de la Curtea de Arge$, pe semnificatia de legitimare, corespundea

lui Cantacuzino de a construi aici necropola familiei sale domnitoare'.Adopt unele solutii constructive mai rar uzitate arhitectura (sistemulcelor arcade, care inlocuiau.zidul dintre naos pronaos, ca sistemul de boltire pepandantivi), biserica de la Cotroceni se prin tot mai mare

decorurilor din din lemn sculptate, numeroase armonios integratearhitectura ansamblului'. Multe din elementele decorative apärute pentru prima laCotroceni vor o amplificare deosebitA epoca ulterioard, cea brâncoveneascd, acArei specificitate este tocmai de a decorului sculptatA.

pare fost pictura, realizatä de dintre mai vestilizugavi ai epocii, Mutu. Pictorul, probabil la solicitarea domnului, introducea unelement nou iconografia pronaosului - prima reprezentare a celebrelor grupuri defamilie, ce va deveni o caracteristicA a ctitoriilor cantacuzine.

exemplul celor de "Dumnezeu pravoslavnici domni",care au zidit le-au danii, Cantacuzino ctitoria

67 Eugen Popescu, Precizdri completdri privitoare pisaniile, obiectelevechi de la biserica Cotroceni, GB, nr. 7-8/ 1970, p. 787-792.

Gh. Cantacuzino, Mändstirea Cotroceni, Bucure§ti, 1968, p. 18; R. Theodorescu,romdnilor, vol. 76.Ibidem, p. 77-78; idem, Gusturi atitudini la secolul al XVII-lea,

SCIA, t. 29-30, 1982-1983, p. 42-48. La Cotroceni au fost Cantacuzino, fraliiMatei lordache, ca alte rude Cantacuzine.

N. Ghika-Bude§ti, op. cit., p. 65; Gh. Cantacuzino, op. cit., p. 18, 21-22;R. Theodorescu, romailor, vol. II, p. 78-79. Dacá pentru ferestre, modelul dedecoratie este introdus de lea, ctitoria lui Vasile Lupu, un interes deosebit prezintäancadramentul laturile sunt decorate cu un motiv vegetal impletit, colturile superioaredispuse douä capete iar cele inferioare animale fantastice, a influenteirenascentiste. partea superioara se pisania, având partea vulturul bicefalcantacuzin, purand pe piept corbul cu o cruce cioc, sterna Române0, reprezentare

pe piatra de mormânt a lui Cantacuzino, ca pe alte elemente din pieträriabisericii Cotroceni. Asupra compozitiei, vezi Dan lonescu, .Serban Cantacuzène et larestauration byzantine. Un idéal d travers ses EBPB, 1979, p. 239-267. Motiveledecorative ce impodobesc bazele capitelele coloanelor din piatrá ale pridvorului pronaosului,de Curtea de vor deveni specifice altor ctitorii cantacuzine: Biserica Doamnei,

Filipe4tii de Pädure etc.lui Pârvu impresiona pe Ed. Chishull, capelanul ambasadorului

englez la lordul Paget, care ne lasä o descriere a picturii: "Zugräveala, poleiala broderiace o sunt nespus de bogate picturile sunt de numeroase acoperäparte a bisericii. se reprezentarea lui ctitorul cu doamna lui, cu fratele lui alterude ale chipuri aläturi de altele acopera o parte din zidul apusean",VIII, de Maria Holban (redactor resp.), M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, PaulCemovodeanu, Bucure*ti, 1983, p. 198-199; Teodora Voinescu, Mutu zugravu, Bucurqti,1968, p.

www.digibuc.ro

13 Politica a domnilor (sec. XVII) 91

cu proprietAti mile din veniturile domnestin, sá de ajuns spre hranaspre traiul celor ce întru dänsa se vor afla lácuitori, de folosulstreinilor, celor ce ar nimeri din afará celor ce ar veni spre vederea închinarea la

mänästire...". Complementar danilor funciare, Cantacuzinoctitoria pretioase odoare destinate cultului; argintdria de cult

broderiile liturgice ilustreazd o epocá, remarcabile prin tehnica executieibogátia materialului a decoratiei'.

Cugetând la buna "tocmire" a sale, pentru a-i conferi prestigiu,$erban Cantacuzino o .tuturor celor douazeci de mari de la Athos,centrul ortodoxe, dorind ca se roage pentru protectiavietii lui dupá moarte, pentru iertarea pácatelor vesnica sa pomenire a neamului.Hrisovul conferit Athosului sintetiza actelor de inchinare a asezámintelor

delimita precis evolutia ulterioard a vielii monahale acest läcas75.Gramatele acordate ctitoriei sale de patriarhii Constantinopolului, Dionisie alIerusalimului, Dositei dovedesc prestigiul de care $erban Cantacuzino se bucura

comuniatii ortodoxe, rod al daniilor sprijinului acordat acesteiam.Dintr-o altá mlnástirea Cotroceni, construitá pe unul dintre

dealurile ce punctau din marginile capitalei, venea completeze, fel,sistemul de fortificatii pe care aceste lácasuri de cult, motive deosebite, îlreprezentau pentru Muntenia, constituit Mihai Radu Vodá,Mitopolia Bucuresti, toate ridicate pe câte o "înáltime", la sau spre marginea orasului.

efortul constructiv s-a concentrat asupra ctitoriei de la Cotroceni,$erban Cantacuzino a manifestat preocupare pentru situatia altor läcasuri de cult,refaceri sau danii domnesti. Subsumatá unei ideologii a continuitatiidinastice Basarabi, mod constant toate actele princiare ale luiCantacuzino, ne restaurarea 1682 a ctitoriei de la Curtea de a lui

72DANIC, Manuscrise, nr. 693.Idem, Suluri, 7.Idem, Manuscrise, nr. 693; E. Popescu, op. cit., p. 791-792, obiectele de cult

care se mai aflau 1970, majoritatea danii ale lui Cantacuzino; veziNicolescu, (sec. XV-XIX), Bucuresti, 1968, p. 27,42; Maria Ana Musicescu, La broderie médièvale roumaine, Bucuresti, 1969, p. 22-232;

laic arta medievald SCIV, nr. 1962, p. 74.DANIC, Suluri, 7. Prevederi:- egumenul va trimis de la Athos, prin alegerea comunitAtii de acolo, dintre cAlugrii

mänästirilor de rangul I II, trebuind sä fie un smerit priceput administrator; elurma a controlat din 3 3 ani, va bun chivernisitor se

- din venitul se acopere necesarul acesteia, se reparatiileprisosul se la Athos;

- nimeni nu avea voie insträineze bunurile le sporeascd;- alugärii mändstirii respecte regula Bisericii Crestine a Rdsäritului, pomeni

mari zilele hramurilor (15 august - Adormirea Maicii Domnului; 7 octombrie - Sf. SerghieVach);

- ctitorul mänästire; nu va muri cAlugärii aveau obligatiatrupul mänästire.

Aceste clauze erau cu mare blestem, läsându-i drept pe domniipe Cantacuzini.76 Hurmuzaki - lorga, vol. XIV/ I, Bucuresti, 1914, doc. nr. 313, 315-317.

www.digibuc.ro

92 Mariana LazAr 14

Neagoe Basarab "despre domniei mele". Preocupat de starea care seafla acest läcas, "zidire a Cantacuzino desemneazá pe DonaPepano de mesteri la Curtea de Arge sä efectuezetoate luerArile necesare". Se pare printre ei se afla vestitul mester pietrar,moldoveanul Grigorie Cornescu, cu rol, poate, introducerea unor elemente decorativenoi sculptura munteanA.

pentu ctitoria lui Neagoe Basarab motivatia actului de restaurare ni separe care au stat la baza lucrárilor efectuate la Dintr-un lemn,ctitoria lui Matei Basarab a lui Preda Brâncoveanu nu pot precizate. pomelnicul

despre Cantacuzino se spune a construit pridvorul a pardosit culespezi biserica; se pare tot lui i se datoreazA ferestrelor, motivul decorativ alancadramentului asemänätor celui de la Cotroceni. Domnul "au dat galbini de aur

cu mArgäritar o anafornitä de argint, aur". 1683,considerând despre partea muntelui, la dehranä de nici un venit, domnia mea milostivit" i-a din venituriledomniei 200 obroace de grâu, 200 bolovani mari de sare de la Ocna Mare, vinAriciul dindealul Slatinei, 200 de vedre", in 1688 scuteste de "20 de case de oameniai de la care lucreze pentru folosul acesteia'.

Lui Cantacuzino i se ctitorirea bisericii MAgureanu dinBucuresti, o de lemn in apropierea caselor sale, din zid dePârvu Cantacuzino secolul al XVIII-lea".

Continuând-o, o serioasä, pe cea a unchiului indelungatadomnie a lui Constantin Brâncoveanu, consolidând stabilitatea a prii, va marcanota distinctä a la granita dintre un ev trecut o modernitate ce seva impune, totusi, dificultate. Poate nu s-a precizat suficient ce-i datoreazABrâncoveanu domniei lui Cantacuzino, care a fost initiatorul unor programepe care säu le-a inconjurat de o pe care o promovaseCantacuzinul. Epoca sa, una inovatoare in diverse directii, a devenit reper pentrusocietatea româneascl secolele urmAtoare, stilul definitivat acum impunându-se

ca unul national, desi contopea el elemente atât de diverse cu origini atâtde diferite". Problematica stilului brâncovenesc, cum reiese din analiza

R. Theodorescu, p. 78; C. Man, lnscrippi Arge, p.

D. Pomelnicul Dintr-un Lemn, MO, nr. 3-4/ 1956, p. 260-269; Radu Creleanu, Dintr-un Lemn, Bucure§ti, 1966, p. 11. Se pare pridvorulbisericii a fost pictat de Constantinos, pictorul pe care folosit sosia sa la zugrAvirea BisericiiDoamnei, vezi Popa, Constuntinos loan, autorii ansamblului de de la Biserica

in BMI, nr. 1976, p. 33-46.DANIC, Manuscrise, nr. 445, f. 295-299.Idem, M-rea Dintr-un Lemn, 18. Preocuparea familiei, lui Cantacuzino

de se va manifesta mai târziu, aici solia sa, Maria,Gheorghe, sa,

N. Stoicescu, Repertoriul Bucurefii, p. 222; p. 418-419.82 Despre caracteristicile stilului brâncovenesc, vezi V. DrAghiceanu, Cur* domnefii

in BCMI, 1911, p. 668; G. Popescu-Välcea, Constantinprotector al unui stil in arta stilul in BOR, nr. 9-10/ 1964,

p. 900-915; V. N. SAndulescu, Arta 1971; Florentin Popescu,Ctitorii Bucure§ti, 1976; Anca Vasiliu, Pictura Context

234.

www.digibuc.ro

15 Politica ctitoriceas.c1 a domnilor (sec. XVII) 93

monurnentelor ctitorite de domn de apropiatii de amplunu mai este o prezentare exhaustivA a caracteristicilor sale,

special, determinarea componentelor actului constructiv.ConsideratA ca una dintre principalele virtuti ale lui BrAncoveanu ("case

dunmezeie0i multe den temelie ai de cele ce cu mile ai altele cuziduri ai ai politica sa ctitoriceascl a evoluat pe anumitecoordonate ce pot destul de bine delimitate, implicand semnificatii deosebite, dintrecare prioritarA pare a fi cea dinasticA. Prin importanta ctitorie ce marca debutulsale constructive - mAnAstirea Hurezi, concretizare a unor pioase "dentinereatele Constantin Brincoveanu dorea sublinieze de la noulstatut de domn; sintetizAnd o un stil devenit timp un model, sedorea a necropola familiei princiare a Brincovenilor. Sub isprAvnicia domnesc

Cantacuzino, mare stolnic", biserica incepe a se construi "al doilea an dendomniia sale", pe Hurezi, 1685 de ConstantinBrâncoveanu", primind hramul "Sfmtii Constantin Elena"v. Echipa de

coordonati de Manea, de zidari, Vuca§in Caragea pietrarul Istratielenmarul, va fmaliza lucrArile 1692, ispravnic acum Cernica $tirbei bivarma§. Biserica de pictorii indrumati de Constantinos va

prezenta domnului, de mitropolitul Teodosie, Construirea celorlaltecasele egumene0i, trapeza, chiliile, cuhnia, clopotnita) se

va perioada ulterioarA, sub atenta indrumare a arhimandritului loan,ispravnic al celorlalte ridicate la Hurezi de membrii familiei: bisericaa doamnei Maria (1696), schitul al lui BrAncoveanu (1703), el

ctitorind schitul Apostoli"Optiunea pentru un anumit model artistic, tipul de Curtea de Arge§,simplificatA (bisericl de treflat cu turle, cu pronaos supralArgit,

stilistice, SCIA, 29, 1982, 26-34; Popa, Pictura bisericiiHurezi - realitate a al ibidem, 23, 1986,

p. 13-30; Alexandru Dutu, cultural vol. Constantinp. 156-169; R. Theodorescu, "Dunga cea mare a rodului Note istoriste in arta

ibidem, p. 180-201; D. Barbu, Arta p 233-261.Radu Greceanu, Istoria domniei lui Constantin ed.

Aurora Bucuresti, 1970, p. 53.Pisania bisericii m-rii Hurezi la N. p. 184-185.

85 Ibidem. Pârvu Cantacuzino va muri timpul lucrarilor din 1691-1692.A. Sacerdoteanu, Hrisovul lui Constantin pentru Hurezi

(1695), in MO, nr. 9-12, 1960, p. 705-721.ideologie dinastica se jurul Constantin, patronul

spiritual - onomastic al ctitorului, vezi R. Theodorescu, "Dunga cea mare", p. 189-191.Lucian Rosu, Hurezi, Bucuresti, 1965, p. 16-17; Teodora Voinescu,

de de la Hurezi, Omagiu lui George cu 80 deBucurresti, 1961; D. Barbu, op. cit., p. 249-250, despre reprezentArii portreteloracestor mesteri in pridvorul bisericii de la Hurezi.

Radu Greceanu, op. p. 100.L Rosu, cit., p. 18-20, 23-28; Al. Lapedatu, Hurezi, 1908,

p. 53-78; T.G. Bulat, loan arhimandritul, egumen al Hurezi, in MO, nr. 5-6/1966, p. 435; D. Constantin voievod loan arhimandritul. Un

al lui loan egumenul Hurezi, MO, nr. 9-10/ 1973, p. 996.

www.digibuc.ro

94 Mariana 16

care se gäsesc numai coloane, naosul de pronaos printr-un zid grosnu prin cele trei arcade), poate subsumata unei anumite ideologii dinastice, prin

raportarea la domnesc Neagoe Basarab, la unchiulCantacuzino, care adoptase pentru sa de la Cotroceni acelasi plan. AsociereaBasarabi-Cantacuzini, ce-i sublinia dubla descendentk afirmatä mai ales la inceputuldomniei astfel rolul unchilor Cantacuzini desemnarea sa ca domn) e

de la intrarea ancadramentul sculptate stemeleTärii Cantacuzinilor9'. "atitudine monarhica sprijinita peprestigiul istoriei" poate deslusitä cel mai bine din reprezentarile iconografice careimpodobesc pronaosul bisericii de la Hurezi, destinat ctitorului. "Vrut-au,altele, ca dunga cea mare, blagorodnä a rodului neamuluidespre tatk despre se - este exprimata aici oideologie politick de legitimare dinastica. Succesiunea reprezentarilor -portretelor de domni din dinastia Basarabilor-Craiovesti Basarab, NeagoeBasarab, Radu Matei Basarab, Constantin $erban Cantacuzino)asociindu-le pe cele ale Brancoveni rudelor sale Cantacuzine - devenea

pentru dinastica a Brancoveanului, folosirea numeluide Basarab pe el familia sa, vechii dinastii domnitoare a

Ctitoria sa de la Hurezi, sintetizand tot ceea ce era mai valoros tradifiaarhitectonica a s-a impus ca un model pentru societatea din veacurileulterioare; "explozia" de ornamente vegetale, reprezentärile zoomorfe antropomorfedin sculpturile sau in lemn ce impodobesc ancadramentele usilor, ferestrelor,coloanele sau tImplele, stucaturile aurite, ca rafinamentul strälucirea picturilorbogälia somptuozitatea obiectelor liturgice, märturisesc gusturi sensibilitäti barocela domn cu pretentii monarhice, preferinte deosebite pentru fast".

Concornitent zidirea dornnul o proprietäti funciarecu mile domnesti, pentru "hrana susfinerea slujitorilor acestii sfinte dumnezeestimánástiri", care rugaciunile pomeneascá pre noi prepravoslavnici dornni pre tot norodul crestinesc"95. Tot el ca metoh

Polovragi, de la patriarhul Ierusalimului 1.500pe care arhimandritul loan o o ca Nicolae" din

rominilor, p. 89; L. Ro§u, op. cit., p. 16.92 Pisania mänästirii la N. lorga, p. 185-186.

Anca Vasiliu, op. cit.; Popa, bisericii Hurezi, p. 20;R. Theodorescu, "Dunga cea mare", p. 181-187.

Idem, Gusturi atitudini baroce, p. 145-147; G. Popescu-Valcea, op. p. 905-910;V. Drägut, Arta p. 14. Pentru obiectele liturgice donate ctitoriilor sale, vezi

Nicolescu, Maria Ana Musicescu, BroderiaBucureVi, 1969.

DANIC, 9; vezi A. Sacerdoteanu, Hrisovul lui Constantin705-721.

DANIC, 91, document din 4 aprilie 1711, care se cumpäräturilede arhimandritul loan; despre refacerea mänästirii, vezi Andreescu, Data zidirii

Polovragilor, MO, nr. 11-12/ 1963, p. 922-925.N. Stoicescu, Bibliogralia, p. 642; N. Stoicescu, C. Moisescu,

monumentele sale, Bucure§ti, 1976, p. 162. Biserica Nicolae din a fost de

www.digibuc.ro

17 Politica ctitoriceascd a domnilor Române0 (sec. XVII) 95

Date relatiile deosebite cu ierarhii ortodoqi, in 1702 ConstantinBrâncoVeanu obtine de la patriarhul Calinic al Constantinopolului ridicarea ctitoriei salela rangul de stavropighie, cu o administratie de sine singura obligatie dea da anual Mitropoliei 300 ocale de cearr. Protectia domneasa, priceperiiegumenilor, au transformat mändstirea Hurezi veritabil centru de cuiradieri in civilizatie româneascd.

sensibild la aspectele dinastice, domnul auta legitimareain trecutul vi-o exprima prin diferite dintre care preocuparea pentructitoriile (Craiove0 sau Brincoveni) devine o constantä a domniei sale.Monumentul pe refdcuse din boierie, 1683, fusese Bistrila,ctitoria CraioveOlor, pisania subliniindu-i de atunci ascendenta

trägandu-se vechea a Craiove§tilor, cari sämai impáräteasca a Cantacuzinilor"".

Realizate in prima parte a refacerilor ctitoriilor Craiove§tilordobandeau sensuri noi, exemplul lui Matei Basarab cazul mänästirilorSadova, construitä din nou de Matei Basarab restauratd de careaici o Strehaia, la zidirea refacerea areia au contribuit ambii

De altfel, cei doi Brancoveni nu constä doar durataa domniei stabilitatea internä, ci deosebitd.

preocupare au manifestat-o de familiei de la Brancoveni.ctitorie mai veche a boierilor fusese de Matei

Basarab de Preda Brâncoveanu; aici ingropase Stanca Cantacuzinosotului Papa, ucis de semeni tot aici dorise a ingropatä (1699). ConstantinBrancoveanu, "pentru pdrinteasca dragoste ce avea maica mdriei sale...",

mica biseria ridia alta, mai mare, piatra de temelieConstantin stefan (9 iunie 1699)". Lucrdrile s-au rapid, in august

atunci domnul vama domneascd de la Slatina dreptul de ajudeca cele 12 sate din jurul anii urmätori se vor construi celelalte chilii

Subsumatd acelea§i idei de integrare traditie, ne apare preocuparea lui

Pascalie vornicul; Andronache, plecând la desemneaza pe domn casupraveghetor, acesta o Hurezului. Mai târziu Andronache va solicita domnului 50

pe an.98 Hurmuzaki-Iorga, op. cit., p. 345.

N. Inscripfii, p. 194-195. de cult va därui Bistritei, vezi

Nicolescu, p. 261.I. Donat, p. 67-68; N. Stoicescu, Bibliografia, p. 564-565.Ibidem, p. 601-603; Nästurel, Strehaia, BBRF, IX (XIII), 1982,

p. 321-342.102 V. Dräghiceanu, Curfile p. 68-69; Athanasescu,

MO, nr. 1954, p. 47-51; p. 24.R. Greceanu, op. cit., p. 127-128.DANIC, M-rea XXIII/ 4.

www.digibuc.ro

96 Mariana 18

Brâncoveanu pentru alte ale lui Matei Basarab: Arnota Govora(1711 -o consolideazi o schitul Barbátesti-Paroaia

singurul al Brancovenilor, conform unui vechi obicei, grija sa autrecut ctitoriile familiei. Gura Motrului, ziditä de bunicul PredaBrâncoveanu, pe locul uneia mai vechi, Constantin Brancoveanu "nepotul de fecior",

biserica diferite de cult". Raporturile deosebite pe carele-a avut cu mania Stanca, 1-au determinat nu numai o inlocul celei in care odihneau oasele ei", la ci o ctitorie aacesteia - Mamul, Biserica de a veche ctitorie a

fusese de Stanca Cantacuzino. 1695-1696Brancoveanu o reconstruieste din zid, drept ispravnici peceau pe Badea pârcalabul de curteni; pictura, datând din 1699, este o a lui

Mutu, pictorul pe care Cantacuzino "lansase" ca zugrav al ctitoriilor

sens simbolic relatiile deosebite pe care le avea cu unchiiCantacuzini, cei care, de fapt, impusesera pe tronul ne apare zidirea, la inceputuldomniei, "Adormirea Maicii Domnului" din ctitoriea lui Constantin Brâncoveanu a lui Mihai Cantacuzino spätarulm. Ridicandu-se pelocul unei vechi biserici de lemn cu 1691, biserica de treflat, cu pronaosulsupralargit, preia unele dintre elementele de la Cotroceni, dar impune motivedecorative ce vor deveni o caracteristici a ctitoriilor lui Mihai Cantacuzino. Remarcabilprin decoratie, dar prin portalul bisericii, unde, partea

Brancoveanului o surmonteaza pe cea a Cantacuzinilor" Lucrarile deconstructie au durat o mai fmalizate in Din picturabisericii, tot a lui Mutu, tabloul votiv care-i reprezinta de o parte peBrancoveni, de alta pe Cantacuzini"3.

o calea ostilor mai mult a tatarilor", ctitorii construiesc unzid inconjurätor in ea crestinii din

inzestrând-o cu mile domnesti, ca cu obiecte liturgice,

N. Stoicescu, Bibliografia, p. 36-38; A. Sacerdoteanu, Constantin Brâncoveanuctitoriile sale din Oltenia,in MO, nr. 9-10/ 1964, p. 724.

N. Stoicescu, Bibliografia, p. 346-348; N. Ghika-Bude§ti, p.N. lorga, p. 279 (pisania); V. Brätulescu, in GB,

nr. 7-8/ 1966, 648.V. Draghiceanu, Monumentele Olteniei, in BCMI, 1934, p. 105-107; Ba1,

Restaurarea "Monumente Studii de restaurare",1964, p. 91-114.

Radu Greceanu, op. cit., p. 116; N. lorga, p. 172; D. Mándstireain MO, nr. 1-3/ 1956, p. 48-54; Teodora Voinescu, Mutu zugravu, p.

T.G. Bulat, inchinatá Munte Sinai, GB, nr.11-12/ 1963, 1031-1049.

Horia Constantinescu, Biserica fostei in BOR, nr. 1-2/1965, p. 30-71; R. Theodorescu, H, p. 83-84.

Radu Greceanu, op. cit., p. 116.Teodora Voinescu, Mutu zugravu, p.

www.digibuc.ro

19 Politica ctitoriceasca a domnilor (sec. XVII) 97

fondatorii o 1700 la Munte ceea ce esteasemanarea deosebita a acestui cu cel care Cantacuzinoctitoria sa de la Cotroceni, atât justificarea gestului, continutul prevederiloractului de inchinare.

Un capitol special al politicii sale constructive este rezervat ctitoriilor de pedomeniile sale, destinate a deveni re§edinte ale celor patru Bisericile de la Potlogi

Dimitrie), ziditä 1683 Mogo§oaia Gheorghe), ctitorie din 1688,deci din boierie, sunt caracterizate de o simplitate a planului de constructie,

de proportii reduse, cu zid naos pronaosn5; ele vor devenibiserici - ale curtilor celor doi Constantin Pentru Radu va refacecasele de la Brâncoveni, pentru Matei va construi altele la Doice§ti, proprietatea unde va ridica biserica Maicii 13omnului" 1705-1706116.Noutatea cazul acestei biserici o dau motivele decorative de la coloanele pridvorului,unite prin arcade ancadramentul Re§edintele sale ale copiilor, prinmarime, plan arhitectonic, varietatea decoratiei in lemn, vor

caracteristicile stilului brâncovenesc.Constituind o coordonatä a politicii sale ctitorice§ti, lucrarile de renovare

a unor ctitorii domne§ti pot integrate dinastice, cu sensuri delegitimare, exprimata in cazul altor ctitorii. La redevenita scaun domnesc,concomitent cu lucrarile de refacere a curtii domne§ti, Constantin Brancoveanurenoveazd biserica lui Petru Cercel (1698), semnificative reprezentarile de domni

pronaos"8. acela§i domnul reface biserica Dimitrie"19.de renovare din porunca sa se intreprind la Dealu (1713 - o

reface tâmpla)m, manästirea Snagov (unde, 1694 vainstala de Antim Ivireanup'21, biserica Paraschiva", ctitorie alui cel Mare din (1704)122.

Una din preocuparile constante ale politicii sale ctitorice§ti a vizatmonumentele din principalul scaun domnesc, Bucure§tii. Date lucrarile importante

Actul de inchinare la Sinai, T.G. Bulat, op. p. 1031-1049. Probabil ininchinarea acestui rolul determinant avut Mihai Cantacuzino care,efectuata 1681 cu mama sa, Elina, la lerusalirn, ajunge la Muntele Sinai, undeimpresionat de situalia cllugärilor de acolo.

N. lorga, Inscriplii, p. 5, N. Ghika-Budesti, op. cit., p. 61-62,N. Stoicescu, Bibliogrufia, p. 512; V. Dräghiceanu, le domne,vti Potlogii.

istorie. Descriere. stil, in BCMI, 1910, p. 49-69; pentru case vezi RaduGreccanu, op. p. 125.

116N. Stoicescu, C. Moisescu, op. p. 277-278.Ibidem; N. Ghika-Budesti, op. p. 60.Radu Greceanu, op. cit., p. 125; N. Inscripfii, p. 102-103; N. Stoicescu,

C. Moisescu, cit., p. 85-91; R. Theodorescu, cea mare", p. 197-199Radu Greceanu, op. cit., p. 125.

121) Constantin Man, Dealu, Bucuresti, 1968, p. 10; N. Stoicescu,C. Moisescu, op. cit., p. 264-265.121 N. lorga, asupra Snagovul, Välenii de Munte, 1926,

p. ; N. Serbänescu, Snagov, Bucuresti, 1944, p. 65-66; V. Brätulescu,Snagov, BOR, nr. 2-3/ 1954, p. 244-257.N. Stoicescu, Bibliografia, p. 537; Horia Constantinescu, lui

Mare Tara GB, nr. 7-8/ 1965, p. 684-690.

www.digibuc.ro

98 Mariana 20

realizate la palatul domnesc, ldcasurile de cult de la Curtea Veche au maiatentia domnului. vechea a lui Mircea Ciobanu construieste un turn-

bisericii "Sfântul loan Botezdtorul", sub GhicaGheorghe Duca, face tinda, o pune un iconostas'.

de cult din Bucuresti construite de Constantin Brâncoveanu auaceeasi caracteristicd - sunt biserici vechi, cu structurd pe care le reface dintemelie: Gheorghe Nou, loan Grecesc,

se pare din secolul al XVI-lea, a i se ctitorul,Gheorghe Nou" apare in documente ca metoh al Patriarhiei Ierusalimului;

timpul domniei lui Antonie beneficiase de importantului dragomanPanaiotaki Nikusios, care a construi bisericii, ispravnicSerban Cantacuzino. neterminate la moartea sa, lucrdrile vor reluate deConstantin Brâncoveanu (1696-1698), care zideste chiliile de la etaj, casele patriarhului

casele egumenesti, cheltuiti banii pe care Brâncoveanu lui Dositei alIerusalimului pentru Polovragi, ajutând "la mare cheltuiald...boierimea alte ale efort comun.

Contrastând clddirile din biserica la rugdminteapatriarhului Dositei, este de Constantin Brancoveanu ("n-am pututvedem... enoria acei biserici a ca aceia nici o carereconstruieste din temelie, luând ca model acelasi treflat cu pronaosul supraldrgit alctitoriei lui Neagoe Basarab, o mare frumoasd, deosebitd pentru sculptura

de mesterii de la Hurezi, de Pârvu Mutu, biserica va târnositdmare fast de noul patriarh Ierusalimului, Hrisant Notara ziva Apostoli

Petru Pavel", 29 iunieimpodobind-o cu "cele ce cuvine, candele, sfesnice alte arginturi",

domnul cunoscând vremilor care se lucruri omenesti",ca ajutor dobânda celor 30.000 de ducati depusi la "Zeca a lui Marcu", dintrecare 300 de dea la "scoala domneascd care s-a fAcut laactului, sub amenintarea blestemului, interzice ridicarea acelor bani de la Venetia'29.

Organizând domneascd la ConstantinBrâncoveanu reface biserica, ctitorie a lui Andronache pâralab metoh al

Sub isprAvnicia lui Radu Dudescu mare la participandcredinciosi, biserica este reconstruitä din temelie, un local pentru

interval mai lung august 1712 50 debolovani de sare de la

121 Radu Greceanu, op. p. 90.Ibidem, p. 72.

Bucuresti, nr. 382, p. 378-379; Hurmuzaki-lorga, XIV/ p. 208;Greccanu, op. p. 124.

126 Ibidem, p. 152, 156; DANIC, Doc. ist., 31.Radu Greceanu, op. p. 162-163; R. Theodorescu, p. 193;

D. Barbu, op. p. 236-237; Teodora Voinescu, p. 11.DANIC, Doc. ist. X1/ 31.

129 Inscriplii Bucuresti, p. 484, nr. 585; N. Stoicescu, Repertoriu p. 295-296.T.G. Bulat, lui Constantin Brâncoveanu pentru ortodox, in

BOR, nr. 1964, p. 942-943.

www.digibuc.ro

21 Politica ctitoriceascd a domnilor (sec. XVII) 99

Bisericii loan" din Bucuresti, ctitoria lui Andrei vistierul aDumitru, din pentru minunele ce se bisericd, pre

multi de grele boale ce avea", domnul a construiascd o dar zidulslab vechiu" a aceste este nevoit o rezideascd din temelie,

cu de toate", ajutorul al lui Radu Golescu mare comis,"fiind ctitor mai denainte" Spre ajutorarea scuteste devenitul de la Vlddeni'32, vindriciul de la Nucet bolovani de sare dela ocna

Caracteristicd acestor ctitorii bucurestene este participarea, aláturi de domn, aunor credinciosi din diverse straturi sociale la ridicarea bisericilor, act desolidaritate ctitoriceascd".

Preocuparea pentru romdnilor ortodocsi din Transilvania, conditiilecare o parte dintre ei s-au unit cu Biserica Romei, s-a manifestat in construirea unor

de cult". 1697-1698, la credinciosilor din Brdncoveanuconstruieste biserica Nicolae", de plan dreptunghiular, cu o pepronaos, ispravnic Neagoe Rátescu pitar, pe care o 50 de dinvenitul de la Ruck Dragoslavele'. deosebitä pe mosia sade la de Sus, de la bunicul Preda Brancoveanum. Prin contributiadomnului s-au reparat biserici schituri la Recea, Poiana Ocna Sibiului, careau promovat stilul brancovenese acest spatiu asezdmintelor respective ledäruie de cult odoare

Actul ctitoririi a constituit una dintre componentele politicii sale de sprijinirea comunitkilor ortodoxe. La Galata, Tarigrad, Nicolae",patriarhul enoriasii bisericii, pe domn o reconstruiascd"au primit sa o au ispravnici cheltuiald a sale de oau fdcut de iznoavd", de 1698'39.

biserica din Smil, Bugeac, arhiereul crestiniidomnului le biserica, nu crestinii

rugi de slujbele cele dumnezeiesti". aprobarea domnul

DANIC, M-rea loan din Bucuresti, 1; Radu Greceanu, op. cit., p. 210; V.Dräghicescu, biserica loan Grecesc din Bucuresti,

vol. "inchinare lui lorga", Cluj, 1931, p. 138-142; D. Barbu, op. cit., 237-238.112 M-rea Sf. loan din Bucuresti, 22.

1.

D. Barbu, op. cit., p. 236.I. Pop, Domnia lui Constantin din Transilvania:

realitate reflectare istoriografia din XVIII, vol. Constantinp. 60-61, 64.

136 Radu Greceanu, op. cit., p. 124; N. Ghika-Budesti, op. cit., p. 61; A. Sacerdoleanu,Constantin ctitoriile sale din p. 725-726.

137 N. Stoicescu, de Sus, un simbol al religioaseculturale dintre Transilvania Tara MA, nr. 1986, p. 77-94 nr. 1986,

p. 208-222.138 lonescu, Epoca Dimensiuni politice. Finalitate Cluj,

1981, p. 30-32, 169; M. Porumb, Zugravi de din Transilvania primeisecolului al "Stefan la 85 de ani", Cluj, 1977, p. 413-416.

139 Radu Greceanu, op. cit., p. 124.

www.digibuc.ro

Mariana 22

1698 o inchinatä alte de cult ortodoxe aubeneficiat de acestui bogat donator, care spre vesnica pomenire lebani sau liturgice, inscriindu-se veche prestigioasd traditie.

Desi domnia urmasului la tron Brdncoveanului,s-a activitate deosebitä constând in refaceri

ale importante läcasuri de cult. Bucuresti, bisericii "Buna Vestire" din Curteactitorie a lui Mircea Ciobanul, pundndu-i un decorativ

ancadrament de zidul naos pronaos prin arcade sustinute decoloane din o o lucrul ei la leatul 7223(1715) august Concomitent cu lucrare, biserica "Sfintii ApostoliPetru Pavel", ctitorie a lui Matei Basarab, la dânsa prea luminatul,

neam al Cantacuzinestilor", o reface de la intrare,chenar de sculptatä o 1715142.

actul ctitoricesc cel mai important Dintr-un Lemn,ctitorie a lui Preda Brâncoveanu, dar care in pisania de Cantacuzino apare ca

a lui Matei Basarab"3, unde lucrári de restaurare executase unchiulDin porunca sa, sub isprdvnicia de la Hurezi, se construieste o pepronaos, se reface acoperisul se intrarea un frumos portal; o

pune o aspectul "... am nevoitcu mare osârdie de am case mari cum se vád, pe poartá chilii imprejur"pentru mdnästirii, dar pentru care ar veni acest "lamântuinlä la izbdvire", special bolnavii1". Pentru sustinerea operei cantabile amdnástirii, Cantacuzino 250 din venitul bâlciului de la Craiova,pe care urma egumenul de la Hurezi dea starelei mándstirii; o parte

acesti bani "... datoare cu alte aibe a cu toate câtetrebui pe cei ce ar veni la mándstire pentru boale alte neputinte ce ar avea ar

lipsiti de cele ce trebui pentru hranaCu domnia acestui Cantacuzin se o importantä din istoria

ce o deschidere deosebitä a societätii românesti alte orizonturi decivilizatie, care, din nefericire, nu va promovatd cu atâta asiduitate de domnii

secolului al XVIII-lea.

Expresie a tmei anumite concepfii politico-dinastice, asumarea rolului deprotectori ai Ortodoxiei de principii români integra unei traditii, calegitimi succesori ai bizantini tailor sabi bulgari Dorind "ca

M. Dumitrescu, 1storicul a 40 de biserici din vol. Bucuresti, 1889,p. 115-116 (pisania).

142 N. Inscrippi, I, p. 266.Ibidem, p. 181-182; D. Pomelnicul Lenin, p. 264-

265; Radu Creleanu, Lemn, p. 15.DANIC, Manuscrise, nr. 455, 665-668.Ibidem.Andrei Pippidi, politic bizantinü secolele

Bucuresti, 1983, p. 24-26; NAsturel, Le Mont Athos et les Roumains. Recherchs sur leurrelations du milieu du 1654, Roma, 1986, p. 305-306.

www.digibuc.ro

23 Politica ctitoriceasci a domnilor Românesti (sec. XVII) 101

chem domnia mea nou ctitor", domnul la solicitarea reprezentantilorcomunititilor ortodoxe aflate sub turceasci, le sprijm pentru refacerea

sau le face diferite donatii in odoare bisericesti, schimbulacestor bogate danii, rugau pe Dumezeu le ierte greselile, le ofere protectie

ei familiile A avea numele in pomelnicele acestorLocuri era un ideal de pietate, o "asigurare" pentru viata de dincolo"7.

motivatie mai "lumeasce a actului de danie poate celebritätii, daniileimpunindu-i nu doar comunititilor respective, ci credinciosilor care veneause roage in aceste läcasuri.

Patronajul românesc asupra comunititilor ortodoxe s-a manifestat in formediverse. la predominante erau daniile in bani de cult,

secolului al XVI-lea ia amploare fenomenul unor cametohuri Sfmtele De obicei, aceste metohuri vor beneficia de diferitefacilitäti fiscale, semn al domnului atât de ele, mai ales de

le inchinate.Domnii din a doua a secolului al XVII-lea, continuand vechea traditie,

se prin danii importante acordate Locurilor Sate. De obicei, sumele de bani pecare le hrisoavele sunt ale unor mai vechi danii aceste

de inaintasii Dintre aceste in special Muntelui Athosau beneficiat de bogate Grigore Ghica 1664 le 1000 bolovani de sarede la Ocnele "ca se roage lui Dumnezeu pentru greselile noastre".Cantacuzino inchina in 1682 comunitäti athonite bogata sa ctitorie de laCotroceni'. de la Marea ce aduseseri capul "Sfântului Mihailal Sinadelor" pentu izgonirea licustelor, 1691, Constantin Brâncoveanu le

relicvarii pentru aceste pentru loan deIvir se revarsä lui Constantin (1655)152, Grigore GhicaCantacuzino, care se pare a biserica "Maica Domnului

Portaitissa" Xenofon de danii dedin partea lui Mihnea al Radu Leon' Constantin Brâncoveane7,

Ibidem, p. 34-35.Bodogae, Ajutoarele la din Munte Sibiu,

1941, p. 72.DANIC, 171; N. lorga, Muntele Athos cu noastre, in

AARMSI, s. II-a, 1914, p. 494.DANIC, Suluri, 7.Radu Greceanu, cit., p. 90-91; T.G. Bulat, Daniile lui

pentru ortodox, p. 933-934; loan La présence des reliques de Saint Michel leConfesseur, métropolite des Synades dans les Pays Roumains, in RESEE, nr. 1996, p. 49-64;Paul Cernovodeanu, Constantin Muntele Athos, s.n., nr. 3-4/ 1998, p. 116-118.

DANIC, Peceti, 68; vezi N. Muntele p. 509.DANIC, 73, 80.N. lorga, Muntele Athos, p. 495; Emil Turdeanu, Un portrait de .Serban Cantacuzino,

prince de Valachie au monaster d'Iviron au Mont RER, t. XV, 1975, p. 211-213.Hurmuzaki-lorga, p. 198, nr. 280.T. Bodogae, op. cit., p. 271.Paul Cernovodeanu, Constantin Muntele Athos, p. 120.

www.digibuc.ro

102 Mariana 24

pentru Hilandar donatia lui Mihnea al va de Antonie dinGheorghe Constantin

spre care se daniile Craiovestilor, de atentia$erban Cantacuzino, Constantin BrAncoveanu, Cantacuzino162. Aici ConstantinBrAncoveanu reface turnul, chiliile trapeza construieste un cu hrarnul

Constantin Elena" in Pentru Stavronichita,Cantacuzino construieste un exemplul lui Matei Basarab, Constantin

in bani (1696), 1713, la aducereamoastelor BotezAtorul" mai 120 pe viitorscoaterea acestor din de daniile sale Vatopedul

pe cea a unchiului ca Pantocratorul (1702)167.R.aporturile deosebite pe care Cantacuzino Constantin BrAncoveanu

le-au cu patriarhii Ierusalimului, Dositei Hrisant Notara, s-au evidentiatdaniile acestei a De lui $erbanCantacuzino a beneficiat patriarhul Dositei obtinerea firmanului de reclAdire abisericii Sfintului domnul contribuind cu de bani'. Daniebiserica din Beth leem fAcuse Constantin Constantin Bräncoveanu refacebisericile Sfiintul Gheorghe Nou, ale PatriarhieiIerusalimului, pe care le danii. Ecaterina" de la Sinai

de la a sa a lui Mihai Cantacuzino.De domnilor au beneficiat alte ortodoxe.

din Epir, a legAturilor grecesti de acolo cuimportante danii românesti. lui Grigore Ghica de la Focsani fusese

ca metoh Anastasia", de din1675, Gheorghe Duca din Zitsa, Ianina

Ioan"171, danie de Constantin BrAncoveanu

Virgil peste vol. Bucuresti, 1991, p. 475.Ibidem.Emil Turdeanu, cu Hilandar de la

Muntele CL, 1940, p. 97-99.161 V. I, p. 475.362 Radu Creteanu, Danii de Craioveoi de craioveni Locurile

Muntele Athos, MO, nr. 7-8/ 1975, p. 520-531; idem, Traditions de famille dans lesroumaines au Mont Athos, EBPB, vol. Bucuresti, 1979, p. 135-152.

163 Bodogae, cit., p. 260-262; T.G. Bulat, deConstantin de la in GB, nr. 9-10/ 1965, p. 850-855;P. Cernovodeanu, op. cit., p. 115-116.

T. Bodogae, op. cit., p. 267; P.$. Nasturel, Le monastére de Stavronichita et lesRoumains, RER, t. 15, 1975, p.

165 Bodogac, op. cit., p. 167; R. Creteanu, Daniile lui Constantinp. 530; P. Cernovodeanu, op. cit., p. 118-119.

T. Bodogae, op. cit., p. 123; T.G. Bulat, Daniile lui Constantin p. 933;P. Cernovodeanu, op. cit., p. 119-120.

167 Ibidem, p. 120.Marcu Beza, Urme Ortodox, Bucuresti, 1937, p. 30-31.Ibidem, p. 26.N. Fundaliunile domnilor ronumni Epir, p. 882.Ibidem, p. 885.

www.digibuc.ro

25 Politica ctitoriceasca a domnilor (sec. XVII) 103

tot el din temelie biserica mänästirii. Danii trimeteaConstantin Brâncoveanu mänästirii Ostrov din mänästirii "PanaghiiaDorahani" din Pogonianam. Mlastirea dinPoliceanii danii de la Cantacuzino"4 Constantin Brâncoveanu'75.

Sprijin fmanciar Cantacuzino Constantinbisericii Halchi, dintr-o de Tarigrad, se patriarhii"76; tot eifac danii Patriarhiei din

Legitimändu-se de la o dinastick care erau ariibulgari, domnii date raporturile stabilite de-a lungul timpului cu acestespatii, exprimau sustinerea de ctitoriile de aici prin diverse danii"8:Grigore Ghica (1664), Constantin Brincoveanu (1704-1706) tefan Cantacuzino(1715) la Studenia, Radu Leon (1664), Gheorghe Duca (1675), Cantacuzino(1680) Constantin Brincoveanu (1705) la Mileteva, Cantacuzino (1687)Constantin Brincoveanu (1702) la Ravanita, Cantacuzino ConstantinBrâncoveanu (1706) la Constantin Brâncoveanu (1702) la Trebinje.

In Bulgaria, Treime" din a beneficiat de sprijinuldomnilor Cantacuzino Constantin BrAncoveanu'79.

politicá de sustinere a ortodoxe, nevoite säpresiuni, i-au impus pe principii români ca protectori ai numele

acestora pomelnicele rugaciunile sprepomenire".

societate profund religioasä, de ctitorie a constituit o componentäintrinseca a vietii oamenilor Evului Mediu. De la domn la umilul au sperat cäprin danii de de cult dovedeau credinta Dunmezeu astfel, vorobtine mantuirea.

Continuând o veche traditie, donmitorii români a doua a secoluluial XVII-lea - inscriind nume de marcá ale istoriei medievale - s-au remarcatprintr-o activitate ctitoriceascl deosebitä, unele dintre aceste aezdminte religioasedevenind, timp, modele pentru societatea româneascä, expresii ale unui nou stilnational. Pentru erau märturii ale credintei, dar ale statutului ctitorilor; prinstil, noutatea decoratiei, odoarelor biserice0i donate, ctitoriile respective

Bulat, Daniile Constantin p. 935-936.N. lorga, op. cit., p.Ibidem, p. 914.Ibidem, p. 888.DANIC, Peceli, 418; T.G. Bulat, Daniile lui Constantin p. 140;

Dinu C. Giurescu, Anatefterul. Condica de porunci visteriei lui ConstantinSMIM, 1962, p. 92.

D.G. lonescu, Patriarhia din Alexandria, Bucuresti,1935.

Pentru daniile sârbesti, vezi Bárbulescu, de

bulgari, 1905, p. 171-173; E. Turdeanu, Din vechile s9himburi culturale dintreiugoslavi, CL, III, 1939, p. 141-258; Damaschin Mioc, Materiale din arhivele

SMIM, VII, 1973, p. 326-328; Silviu Anuichi, in secoleleBOR, nr. 7-8/ 1979, p. 897-899; LazAr, Contribufii privind

pe baza unor documente de la mijlocul secolului al XVII-lea,in SMIM, XIV, 1996, pp. 133-144.V. Cândea, I, p. 203.

www.digibuc.ro

104 Mariana 26

deveneau edificatoare pentru mentalitatea, gustul ziditorului dar pentru stadiul peatinsese societatea perspectivA, poate cea mai

sugestiva sintetizare a evolutiei civilizatiei de la Matei Basarab la ConstantinBrancoveanu ne-o episcopul Mitrofan in prefata Octoihului din 1700,referirile sale numai sfera tipariturilon rodire au nevoit o facAprea läudatul marele acela domn, Io Matei Basaraba voevoda, fericitul alMäriei Tale; au adus putine necoapte roduri. unchiul Tale, Io$erbanä voevoda Cantacozino, s-au nevoit mai mult, era ale roduri de

nici de tot coapte, de tot crude. Tale... aduci coapte,dulci la o incununare a unui proces initiat de deBrancoveanu.

ANEXA IDOMNI - CTITORII

CONSTANTIN $ERBAN- 1646 - biserica de la Dobreni (Ilfov), ca mare serdar- 1655 - 1658 - biserica "Sfintii Constantin Elena" (a Mitropoliei)- 1656 - biserica Gheorghe" din- 1660 - biserica de la- 1661 - biserica Cerna - Gora, Munkacs- 1661 - biserica MsticicovMIHNEA AL- 1658 - tArnosirea bisericii MitropolieiGRIGORE- 1661 - biserica "Adormirea Maicii Domnului", Dragoslavele- 1661 - 1662 - biserica- 1663 - 1664 - biserica loan Botezatorul", Foc§ani- 1673 - biserica "Schimbarea la FatA. Apostoli", schitulRADU LEON- 1665 - 1668 - biserica Constantin Elena" mutA aici sediulMitropoliei- 1665 - biserica Dimitrie", Slobozia, dinANTONIE DIN POPESTI- 1654 - 1660 - biserica Pope Ilfov, ca boier- 1670 - 1672 - biserica Nicolae. Arhangheli Mihail Gavril" a

$ERBAN CANTACUZINO- 1667 - biserica "Intrarea biserice, Prahova- 1679 - 1682 - biserica "Adormirea Maicii Domnului. Sfmtii Serghie Vach",mänästirea Cotroceni- 1682 - refacerea bisericii "Adormirea Maicii Domnului", Curtea de- 1683 - restaurarea bisericii Dintr-un Lemn- 1678 - 1688 - biserica Magureanu,

I. Bianu, N. Hodo, BRV, 1, p. 398.

www.digibuc.ro

27 Politica ctitoriceascA a domnilor TArii Românesti (sec. XVII) 105

CONSTANTIN BRANCOVEANU- 1683 - refaceri la- 1683 - biserica Dimitrie", Potlogi, ca boier- 1688 - biserica Gheorghe", Mogosoaia, ca boier- 1690 - 1694 - biserica Constantin Elena", Hurezi- 1691 - 1697 - biserica "Adormirea Maicii Donmului", Skat, cuMihai Cantacuzino- 1692 - 1693 - restaurki la Sadova- 1692 - de la biserica "Buna Vestire", Curtea Veche- 1693 - restaurAri la mAnAstirea Strehaia- 1695 - 1697 - reparatii la Snagov- 1695 - 1696 - reface biserica Mamul- 1697 - biserica "Sfäntul Dumitru",- 1698 - renoveazA biserica "Adormirea Maicii Domriului", din CurteaDomneascA de la- 1696 - 1698 - construieste cládiri jurul Gheorghe Nou- 1697 - 1698 - biserica Nicolae" din- 1698 - reface biserica Nicolae", Galata, Tarigrad- 1698 - reface biserica din Ismail

- construirea bisericii loan" de la Curtea Veche- 1699 - reface biserica "Adormirea Maicii Domnului. Apostoli", BrAncoveni- înainte de 1700 - biserica- 1700 - Constantin Elena", Brâncoveni- 1702 - reface schitul - Pkoaia,- 1702- 1703 - rezideste biserica loan", Bucuresti- 1703 - 1704 - rezideste biserica Gheorghe Nou", Bucuresti- 1704 - reface biserica Paraschiva", a lui cel Mare, din Skat- 1705 - biserica Gura Motrului- 1705 - 1706 - de reparatii la Arnota- 1705 - 1706 - biserica Domnului", Doicesti- 1707 - de Sus,- 1707 - 1714 - reface- 1711 - reface Govora- 1713 - Dealu$TEFAN CANTACUZINO- 1715 - reface biserica "Buna Vestire", Curtea Veche- 1715 - reface biserica "Sfmtii Apostoli", Bucuresti- 1715 - 1716 - reface, biserica Dintr-un Lemn, alte

ANEXA II

ORIENTUL ORTODOX - SFINTELE LOCURI

CONSTANTIN- 1655 - Ivir - danie 10.000 an + 500 pentru cheltuieli de drum- bisericii din Bethelem - 7.000 grosi

www.digibuc.ro

106 Mariana 28

- sa reface manAstirea Jitianu, metoh al "Sfântul de laAthosMIHNEA AL

1658 - Hilandar - 5.000 an- 1658 - Xenofon - 10.000 anGRIGORE GHICA- 1662 Studenia - 6.000 an + 500 cheltuieli de drum- 1664 - comunitatea de la Muntele Athos - 1.000 bolovani sare de la Ocna Mare- 1664 - Ivir - 7.000 de anRADU LEON- 1665 - - 10.000 an + 1.000 pentru cheltuieli de drum- 1667 - Xenofon, Athos - 10.000 an + 1.000- 1667 - Ghiromeri, Epir - 3.000 anANTONIE- 1669 - Hilandar - 10.000- 1669 - - 10.000- 1670 - loan Teologul", insula Patmos - 3.000 anGIIEORGHE DUCA- 1675 - loan", din Zitsa,Ianina- 1675 - 10.000 anSERBAN CANTACUZINO- 1680 - 10.000 an- 1680 - Stavronichita, Athos - construie§te conductele pentru aducerea apei- 1682 - de la Athos ctitoria sa de la Cotroceni- 1683 - Ivir, biserica "Maica Domnului Portaitissa"- 1687 - Ravania - 100 bolovani de sare de la Ocna Mare- mentionat cu danii la: Pavel", Athos; Tarigrad(6.000 + 1.000 aspri); Brodet-Policeani (Grecia) (2.000 an); PatriarhiaAlexandriei; Treime" trecut pomelnicelesârbe: Hopova

pe Dositei al Ierusalimului firmanul de refacere a bisericiiMormânt", dAruindu-i 2.650 gro§i

CONSTANTIN BRANCOVEANU- 1691 - la cererea sa se aduce larA Capul "Santului Mihail al Sinadelor" pentrualungarea lAcustelor, de la Marea Athos; le 6.000 anrelicvarii pentru aceste pentru loan de Aur"- 1692 - Pantocrator, Athos, 3.000 aspri- 1692 - mAnästirea Maicii Domnului", Dourchani, Grecia, 4.000 an- 1692 - "Schimbarea la 4.000 an- 1694 - mänästirea Capinu, Turcia, 3.000 + 1.000 an- 1696 - Presoi, Turcia, 4.000 + 300 an- 1696 - Vatoped, Athos, 20.000 1000 an- 1696 - Dionisiu - 8.000 an; 1713 mai 120 laaducerea BotezAtorul"- 1696 - inchinarea loan",

Zitsa,

www.digibuc.ro

29 Politica ctitoriceascA a domnilor Române§ti (sec. XVII) 107

- 1696 - Pogoniana, Rumelia - 3.000 lei- 1697 - Treime", Bulgaria, 30 ughi + 500 bani- 1697 - construie4te biserica din Galata, Constantinopol- 1698 - Pavel", Athos - construie4te turnul, chilii, trapeza,paraclisul "Sfmtii Constantin Elena" (1708), dáruie 150 de la Vel Ocna- 1698 - biserica din din vama donmeascä de la Ruck

Dragoslavele- 1698 - reface din Ismail- 1700 - Brodet, Policeani, Arghilocastro - 9.000 1.000 bani- 1700 - sa de la la Muntele Sinai- 1702 - Pantocrator, Athos - 3000 + 300 an- 1702 - Trebinjie, Serbia - 6.000 aspri la 3 ani + cheltuielile de drum- 1702 - Ravania, Serbia - 100 bolovani sare de la Ocna Mare- 1702 - Halchi, pe o Constantinopol - 6.000 + 1.000 bani- 1703 - Xenofon - Athos, 10.000 + 1.000 aspri- 1703 - reface loan", Bucure4ti, inchinatä Zitsa

1704 - Hilandar, Athos- 1704 - Serbia - 10.000 + 1.000 an- 1704 - mánástirea Studenia, Serbia 6.000 + 500- 1706 - m5nástirea - 4.000 an- 1696 - 1698; 1705 - 1707 - reface Gheorghe Nou", oparte banilor depu§i la "Zecca Venetiei"- 1707 - 1714 - reface metoh al Patriarhiei Ierusalimului,unde a§eazá Academia dkuie 300 banilor depu4i la

50 bolovani de sare de la Telega- danii Patriarhia Alexandria- o tipografie pentru Patriarhia Antiohiei

THE RELIGIOUS FOUNDATION POLICY OF THE

WALLACHIAN PRINCES IN THE SECOND HALF OF THE

CENTURY

Abstract

In a society marked by the presence of divinity in daily life, the foundation of areligious establishment held deep significance. In essence, it was believed that such anact would trigger God's protection benevolence during lifetime, and the forgivenessof all sins and redemption after death.

To a Prince, the founding of a religious establishment was an act of gratitudefor his station in life a chosen; a means conveying legitimacy inscribing thefounder long line of Bizantine Emperors, Serbian and Bulgarian Tsars, andPrinces of land; a source of prestige to himself, and of inspiration to society.

www.digibuc.ro

108 Mariana LazAr 30

In the line of the old tradition, the Wallachian Princes of the second half of theseventeenth century spared no efforts in the founding of religious establishments, with adiligence never to be matched subsequently. To the religious significance of the mainfoundations of the time added a political and dynastic purpose. In points of architecture,the Church of the Metropolitanate of Bucharest, and those of Monasteries ofCotroceni, Hurezi, and Saint George New stemmed the Arges foundation ofNeagoe Bessarab, the princely forefather of founders, who were the descendents of

Craiovescus: Constantin Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu. Eachreligious foundation destined to become a necropolis of respective ruling family.

A metoch of the monastic community on Mount Athos, Church ofCotroceni introduced a series of innovations, especially decoration (woodcarving,sculpture, and church silverware). The of Hurezi was example of thefully-fledged Romanian style, a source of inspiration to Romanian society oftime.

The long of Constantin Brâncoveanu enabled Wallachian Prince toapply in his foundation work an ample policy, set on clearly defmed coordinates: thebuilding of his own Princely necropolis (Hurezi, and very likely Saint George the New);the care devoted to establishments founded by Craiovescus (Bistrita, Sadova,Strehaia) and Brâncoveanus (Brâncovenii, Arnota), a purpose of acquiring dynasticlegitimacy, equally shown by his interest in other Princely foundations (The PrincelyChurch of Târgoviste, Monasteries of Dealu Snagov, etc.); weight placed onthe relation to the Cantacuzene (the Monasteries of Râmnicu and Mamul), as wellas a particular sense of social solidarity in foundation act (Saint George the New,Saint John, Saint

The simplicity of the foundations by other Princes, Grigore Ghica (theMonastery of Cerneti, Saint John of the Church of Dragoslavele) Antonieof (the Monastery of testify to some more reduced means.

During of Cantacuzino, at end of a time of Romanianopening to new cultural horizons, efforts were devoted to repair a number of religiousestablishments (the Church of Curtea Veche, the Monstery Dintr-un lemn, the Church of

Saint Apostles).A fundamental aspect of religious foundation policy was the support offered

to the Orthodox Holy Places: donations in money religiousobjects, dedication of metochs. Thus, the princes became "new founders"joined in the dynastic tradition of the Byzantine Emperors, and the Serbian

Tsars.An element of life in Middle Ages, be it to a Prince or a

commoner, founding of a religious establishment was an expression of hope inredemption and a better

www.digibuc.ro

EUROPA OFENSIVA

RECUCERIREA BIZANTINÄ A CONSTANTINOPOLULUI

ACTIUNEA FLOTEI VENETIENE IMPOTRIVA INSULEI

DAPHNOUSIA*

CRISTEA

cu mai bine de de ani Wilhelm Heyd observa 'l'existence del'empire latin était étroitement lié la prépondérence de Venisedisparifia unuia dintre parteneri ar de la sine, celuilalt.impresie este de sursele care au subliniat eforturile fmanciaremilitare intreprinse de in scopul Imperiului latin. a facut carecuperarea bizantini a Constantinopolului se moment in care flotaSerenissimei, factorul decisiv al sistemului defensiv al suveranilor latini, se afla

expeditie care a vizat cucerirea insulei Daphnousia, Marea"la o de stadii de Constantinopol", spusele lui Nikephor Gregoras.

Motive le acestei actiuni nu sunt foarte clare in primul pentru sursele vremii s-aumultumit o inregistreze a da foarte multe detalii. Pentru Akropolites ataculexplica prin dorinta podesta-ului venetian, Marco Gradenigo, de a imprima omai raporturile Imperiului latin Imperiul de Niceea2. Nikephor Gregorasse multumeste consemneze plecarea flotei venetiene pentru a asedia orasulDaphnousia a Constantinopolul aparare3, iar Georgios Pachymeres orelatare aproape identice. Autorii bizantini mai sus lasá impresia recucerirea

* Acest articol nu ar fi putut fi realizat bursa de "New Europecare mi-a permis consultarea unora din cronicile venetiene manuscrise aflate la BibliotecaMarciana din exprim, pe cale, gratitudine.

W. Heyd, Histoire du commerce du Levant au Moyen Age, réimpression anastatique deedition Leipzig Amsterdam, 1959, p. 427.

2 Georgios Akropolites, Opera, ed. August Heisenberg, I, Leipzig, 1903, p. 181-183.Nikephor Gregoras, Byzantina Historia, ed. L. Schopen, Bonn, 1829, cap. 2,

85.Giorgios Pachymeres, Relations Historiques, introduction et notes par Albert

Failler, traduite par Vitalien Laurent, Paris, 1984 (orpus Fontium Byzantinae, vol.XXIV, l-2, series Parisienses), cap. II, 26, p. 192-193. Alte izvoare narative bizantine publicatede Peter Schreiner, Die Byzantinischen Kleinchroniken, Wien , I-III, 1975-1979 doar data,anul in timpul a avut evenimentul. Este interesant pentru unele croniciimpäratul biruitor a fost Manuel Paleologul (vol. 1, cronica 32, 9, p. 230 cronica 69, 39, p. 534-535) timp ce altele atribuie recucerirea unui Andronic al II-lea Paleologul (vol. 1, cronica 33, 3,


www.digibuc.ro

110 Ovidiu Cristea 2

bizantinA a Constantinopolului a fost rezultatul hazardului actiunea flotei venetieneimpotriva orasului Daphnousia din insula a fost un banal episod al rAzboiuluidintre latini Imperiul de Niceea, interpretare ce a fost preluad de moderni5.

de vedere diferit a fost formulat de Deno John Geanakoploe. Pornindde la un pasaj din celebrul al lui Marino Sanudo Torsello7, realitate ocontinuare a cronicii lui Deno John Geanakoplos a emis ipotezaactiunea lui Marco Gradenigo impotriva Daphnousiei a fost fapt o pe careMihail VIII-lea Basileul sA indepArteze flota

de Constantinopol, pentru ca acest sA faciliteze cucerirea orasului. DupAspusele lui Sanudo, bailul Marco Gradenigo a plecat sA cucereascI un teritoriu care

promis (probabil cu ocazia armistitiului latini greci septembrie1260), dar pe care Mihail al VIII-lea refuzase apoi sA cedeze. Desi sprijinul acestei

este adus un pasaj cronica lui Abu'l Faraj (Bar Hebraeus), D. J.Geanakoplos este cele din tot spre ipoteza "hazardului": "it wouldappear, that the absence of the Latin naval and military forces at the very moment ofAlexios appearance before the walls of the capital was sheer accident - coincidence -and that it was in fact the "lucky"absence of the which spurred Alexios to attemptthe city's capture"9.

dacA teza capcanei ar corespuns cu modul de a actiona allui Mihail al VIII-lea, izvoarele contemporane au subliniat unanimitate -recucerirea orasului luat pe basileu prin surprindere cA a fost nevoie ca sA

pentru a crezutA.sau respingem teza premedidrii, o intrebare

rIspuns: era Daphnousia o de importand pentru Imperiul latin?Altfel spus, ce determinat pe Marco Gradenigo sA cucerirea insuleiConstantinopolul apArare? RAspunsul la aceasd intrebare poate sugerat de un

p. 241 cronica 69, 32, p. 533). sfársit, unele cronici scurte (de ex. 1, cronica 83, p.598) nu despre ce este vorba.

Dintre acestia Conrad Chapman, Michel Paléologue restaurateur de l'Empire byzantin(1261-1282), Paris, 1926, p. 44; Freddy Thiriet, La Romanie vénitienne au Moyen Age. Ledeveloppement et l'exploitation du domaine colonial vénitien -XVe siècles), Paris, 1959, p.104; G. Ostrogorsky, Histoire de Byzantin, Paris, 1969, p. 473; Ahrweiler, Byzanceet la mer, Paris, 1966, p. 331; Michel Balard, La Romanie Génoise - début du XVe 1,

Roma, 1978, p. 45-46.Deno John Geanakoplos, Emperor Michael Palaeologus and the West (1258-1282). A

Study in Byzantine-Latin Relations, Cambridge Massachusetts, 1959, p. 99 trece revistapunctele de vedere formulate de A. Meliarakes G. Finlay.

Robert Lee Hoph's So-Called Fragmentum of Marino Sanudo Torsello, Idem"Studies in the Latin Empire of Constantinole", Variorum, London, 1976, p. 151: "Potestas veroVenetorum nomine dominus Marco Gradonico egressus erat terram cum exercitu galearum ut iretad dampnificaret inimicos Grecos, et accipere quandam terram que fuerat promissa dart

m.). se invenit deceptum. Quia cum dictus potestas esset vir probissimus, proditoresqui erant in Constantinopoli habentes quomodo terra evacuata gentibus dederuntipsam terram imperatori Chyermichali Palialogo Grecorum".

D.J. Geanakoplos, Emperor Michael Palaeologus..., p. 100 "Baldwin and Gradenigowere lured by Palaeologus autorului) into attacking Daphnusia as a diversion toAlexios'attack on Constantinople".

Ibidem,p. 104.

www.digibuc.ro

3 Recucerirea bizantina a Constantinopolului

pasaj din cronica inediti a lui Niccolo Trevisan. Autorul a facut parte dinConsiliul celor zece in timpul conspiratiei dogelui Marino Falier (1355), a indeplinit omisiune Creta timpul revoltei 1363-1364 a murit indeplinind functia deprocurator la San Marco'°. Cronica lui Trevisan", manuscrise laBiblioteca Nazionale Marciana din cuprinde infonnatii care nu sealte izvoare. Dintre acestea atentie cele referitoare la ocuparea Constantinopoluluide bizantini 1261. Mai trebuie observat pentru Trevisan, atacul a fost oconsecintä a tratatului de la Nymphaion deoarece genovezii promisesera luiMihail al VIII-lea Paleologul sä-1 "imperador e signor de tutto lo imperio deConstantinopoli". relatarea evenimentelor: podesta ch'era inconstantinopoli per conto de <me> s<ser> Marco Gradenigo congalie era andato a uno dentro el mar mazor era nominadofranasia (sic!), per impediva la vituaria che vegniva a

e aveva menado el ditto la piu de homeni latinifrancesi et in questo mezo per tratado dito et de zenovesi erano inconstantinopoli fu de notte per ongari confinava conconstantinopoli"". Se acest izvor, ca cronicile bizantine, considerasuccesul actiunii s-a datorat flotei venetiene. Trevisan plus,detalii: el motivul acestei sugereaza la ocuparea Constantinopolului aucontribuit genovezii din interiorul zidurilor orasul a fost cucerit pentruMihail al VIII-lea de "ongari infideli" care se invecinau cu Constantinopolul.

nu este confirmat de alte surse, motivul invocat de Trevisan pentruactiunea impotriva insulei Daphnousia poate fi cel real. Politica Serenissimei

cei 57 de de la Stramtori impresie, venetieniide operatiunile militare ale Imperiului de Niceea

ameninte securitatea Constantinopolului. Astfel, loan al Vatatzes a ocupat,1234-1235, orasul Gallipoli, dogele Jacopo Tiepolo "fu mult corocies; et sachiés

certainement que contrée tote que avoit este poestés en Constantinople.erraument armer si les dona en garde a prodomes estrais de

Trimiterea unei flote de 25 de galere Levant a fost urmarea

Freddy Thiriet, Les chroniques vénitiennes de la Marcienne et leur importance pourl'histoire de la Romanie gréco-venitienne, in "Mélanges d'Archeologie et d'histoire publiés parl'Ecole Française de Rome", 1954, p. 262.

" Pentru aceastA atribuire faptul autorul explicit numele inevenimentele din diferia privind paternitatea cronicii la Silvana

Temi e caratteri della cronachistica veneziana in del tre-quattrocento (EnricoDandolo), "Studi Veneziani", 9, 1967, p. 150, autoarea considerând este de o compilatie

de mai mulp copisti in secolul al pärere la A. Carile, Note dicronachistica veneziana: Piero Giustinian e Niccolo Trevisan, in "Studi Veneziani", 9, 1967, p.120-124 care considerá inserarea numelui lui Trevisan in cuprinsul cronicii trebuiedrept da parte di un compilatore anonimo, d'aver usato una memoria appartenentead altro scrittore" (p. 120).

12 Cronica lui Trevisan, Biblioteca Nazionale Marciana, mss. Xl, 32microfilm 164 mss. It. VII, 519 collocazione 8438).

Ibidem, f. LVII-LVIII.14 Martin da Canal, Les Estoires de Venise, a cura di Alberto Limentani, Firenze, 1972,

I, LXXXI, p. 82; pentru actiunile flotei bizantine din acelasi an Ahrweiler, Byzance et lamer. Marine de guerre, politique les institutions maritimes de Byzance aux Vile - XVe

www.digibuc.ro


Gallipoli -punct strategic din care putea dintre capitalaImperiului latin Venetia consideratA de doge drept un prim pas tentativagrecilor de a cuceri Constantinopolul.

actiune a avut in 1257 trecerea Mesembriei dinbulgarilor cele ale Imperiului de Niceea, a de un atac asupra

portului intreprins de flota de Giacomo Dauro". Implantareala Mesembria ar baze din care ar putut lansat un atacimpotriva Constantinopolului. asemAnAtoare, secole maibizantinii au promis 1453 orasul Mesembria lui de Hunedoara pentru caguvernatorul Ungariei folosi ca de lansare impotriva otomanilor'.Intuind pericolul, Mehmed II-lea a precedat asaltul impotriva Constantinopolului deocuparea de pe coasta de vest a MArii Negre".

Atacul impotriva insulei orasului Daphnousia, anul 1261, apareastfel drept o profilacticA impiedice o eventuall blocare aConstantinopolului din directia respectivA. Niccolo Trevisan cA de la Daphnousiagrecii impiedicau aprovizionarea capitalei Imperiului latin ce ar ingreunat pozitia

cazul unui asediu. DacA motivul invocat de Trevisan putemde ce actiunea bailului Marco Gradenigo s-a produs de expirarea

armistitiului pe un an Mihail Paleologul septembrie Venetienii ausurprindA adversarii acelasi timp siguranta lipsa trupelor din

Constantinopol nu va pune pericol orasul. Evenimentele au luat un cursacest fapt este menit sA mai mult "teoria hazardului" mAcar parte, la

de D.J. Geanakopolos.Alte ancanunte oferite de Niccolo Trevisan sunt mai greu de verificat. Celelalte

izvoare nu amintesc nici un de contributia genovezilor din interiorul laocuparea Constantinopolului. Un izvor latin spune cA Mihail al VIII-lea a mituitlocuitori din pentru a ucide nu se cA "trädAtorii" ar

Paris, 1966. p. 318). Potrivit lui Martino da Canal, interventia flotei venetiene a zadärnicitpentru moment tentativa de recucerire bizantina a Constantinopolului.

Vasil Gjuzelev, La Bulgarie, Venise et latin de Constantinople au milieu duin "Bulgarian Historical Review", 3, 1975, 4, p. 38-49. Istoricul bulgar analizeaza un

izvor anonim care nu o a motivelor atacului impotriva Mesembriei: nise spune doar flota venetiana a la instigarea latin care o campanieimpotriva bulgarilor. Istoricului bulgar i-a informatia de Nikephor Gregoras,Byzuntina Historiu, 1, p. 60 care urma anarhiei provocate Bulgaria de moartea luiMihail Asan, Mesembria a cedat de boierul Imperiului de Niceea.

Gyula Moravcsik, Ungurisch-Byzaniinische Beziehungen zur Zeit des vonin Idem, "Studia Byzantina", Budapest, 1967, p. 371-382; Francisc Pall,

veille de sa chute de Hunedoara "Byzantinoslavica", 30, 1969, p. 119-126Ducas, turco-bizantind (1341-1462), ed. V. Grecu, Bucuresti, 1958, p. 320-

321; Critobul din Din domnia lui al 11-lea. Anii 1451-1467, ed. V. Grecu,Bucuresti, 1963, p. 76-77; pentru ocuparea oraselor de pe vest ponticasediul Constantinopolului din 1453 Constantinopolului politica aUnguriei: ecouri occidentale, "Revista lstoric", 7, 1996, 7-8, p. 600.

Conrad Chapman, Michel Paleologue..., p. 45 basileul a armistitiul.Este mai corect spunem venetienii au intentionat, timp ce Mihail al VIII-leainvoluntar, in urma initiativei generalului

www.digibuc.ro

5 Recucerirea bizantina a Constantinopolului 113

fost genovezi'. Mai usor de explicat este prezenta ungurilor care poatecu practica recrutarii de mercenari de Mihail Paleologul. Chiar

sintagma "ongari infideli" desemneaza pe unguri, mai probabil, pe cumaniunii ceilalti sunt printre participantii bizantini la de la

Pelagonia (1259)20. Este posibil deci ca doi ani mai randurile trupelorconduse de Alexios Strategopoulos existat contingente cumane sau unguresti.

Desi aparent Daphnousiei ar avea doar din perspectivaconexiunii cu recucerirea bizantina a Constantinopolului, pasajul din cronica lui NicoloTrevisan pune aparitia unei noi zone de interes a politicii Levant -Marea prefigurand transformarea acestui "buzunar al Mediteranei", potrivitexpresiei lui Fernand Braudel, "punct de de infruntare a

aliantelor"21. Atacul din 1261 poate interpretat ca un alSerenissimei la penetratia Imperiului de Niceea in bazinul pontic, infiltrare care a

se inainte de recucerirea Constantinopolului. OcupareaMesembriei, Anchialosului instalarea Imperiul de Niceea la de Josn potprivite ca o reluare a politicii traditionale bizantine Euxin, ce a fost

revenirea la Stramtori 1261. Prin actiunile intreprinse impotrivaMesembriei (1257) sau Daphnousiei (1261) venetienii au impiediceconsolidarea Imperiului de Niceea care aveau un interes strategic vital -apararea Imperiului latin. Actiunea impotriva Daphnousiei din 1261, era cu mai

cu in acelasi an, tratatul de la Nymphaion adusese pe genovezi,rivali ai venetienilor, basileului. Tratatul punea la dispozitia lui Mihail al VIII-lea o ce se putea cu cea a Serenissimei care putea folosi insulaDaphnousia ca Constantinopolului. Atacul intreprins de MarcoGradenigo a avut ca scop impiedicarea acestei Esecul venetiana ca expeditia impotriva Daphnousiei privitä drept preludiul celor trei

ale Stramtorilor in secolele XIII-XIV.

Ca epilog episodului Daphnousia poate citat un lucrare aunui grec stabilit la Venetia - Theodor Spandugino Cantacuzino. Potrivit acestuia,Mihail al VIII-lea 1-a trimis pe "Giovanni Straticopolo" (=Alexios Strategopoulos)impotriva bulgarilor, dar generalul niceean a fost deturnat de un grec careConstantinopol care i-a spus poate introduce printr-o existenta

Chronicon Marchiae Tarvisinae et Lombardie, Italicarum Scriptores", ed. L.Botteghi, 1916, p. 47.

The Chronicle of Morea, ed. by John Schmitt, London, 1904, p. 238: sebastocratorulloan Paleolog i-a cerut fratelui sau recruteze mercenari din Germania, Ungaria, Serbia, TurciaCumania nu dispunea de suficiente. Aceeasi precizeaza in lupta de laPelagonia arcasii unguri au provocat importante "francilor". Pentru participareamercenarilor unguri la lupta de la Pelagonia G. Ostrogorsky, Histoire de Etat Byzantin, Paris,1969, p. 472 D. J. Geanakoplos, Emperor Michael Palaeologus the West..., p. 65 nota 77.

21 Gheorghe I. Bratianu, Marea de la igini cucerireatraducere de Michaela Spinei, studiu introductiv, note bibliografie de VictorSpinei, 1999, p. 301.

22 Vitalien Laurent, domination byzantine aux bouches du danube sous MichelPaléologue, RHSEE, 1945, p. 184-198; Oh. Bratianu, Marea p. 307.

www.digibuc.ro


zie. La aproape trei veacuri producerea evenimentului, Spandugino nu mai facenici o conexiune cucerirea orasului absenta flotei venetiene retine doarpredictia funestA a lui Theodor Tornikios', care a in revenirea bizantinA inlui Constantin inceputul declinului inevitabil al Bizantului.

LA RECONQUÉTE BYZANTINE DE CONSTANTINOPLE

ET L'ACTION DE LA FLOTTE VÉNITIENNE CONTRE

L'ILE DE DAPHNOUSIA

Résumé

La chute de l'empire latin de Constantinople en 1261 a été facilitée parl'absence de la flotte vénitienne dirigée par Matrco Gradenigo qui assiegeait la forteresseDaphnousia, dans homonyme.

lon une source inédite (la chronique vénitienne atribuée Niccolo Trevisan)l'expédition de Marco Gradenigo a eu comme but la conquéte d'un point strategique d'oul'Empire de Nicée aurait pu couper le ravitaillement de Constantinople. La tentativevénitienne temoigne de la Serenissime pour la Mer Noire dans la seconde moitiédu XIIIe sicle. La riposte de la Republique aprs l'occupation de Gallipoli (1235) et deMesembrie (1257) par l'Empire de Nicée, ainsi que l'expédition de 1261 montentl'effort vénitien d'empecher la penetration byzantine dans l'espace pontique.

Theodor Spandounes, On origin Ottoman Emperors, translated and editedby Donald M. Nicol, Cambridge University Press, 1997, p. 14.

p. 14-15; potrivit lui Pachymeres, op. cit., p. 202-203 cuvintele ar apartinutlui Kakos Senacherim.

www.digibuc.ro

STEFAN CEL MARE LUPTELE CU TURCII.

NOUÄ ABORDARE

EUGEN DENIZE

Moldova celei de-a doua a secolului XV a jucat, indiscutabil, un rol deprim plan cadrul relatiilor internationale ale epocii. Acest rol a conferit românestide la räsarit de Carpati o stralucire, un prestigiu un renume de care nu s-a bucuratniciodata pe care nu va reusi le niciodata viitor. In aceastaprintre altele, unicitatea domniei de aproape o de veac a lui cel Mare.

In momentul in care a preluat domnia, la 12 aprilie 1457, cel Mare seafla fata unei situatii interne externe foarte pe plan intern, anarhia afost principala caracteristica a sfertului de veac anterior, pe plan extern Moldova avea defäcut la trei majore: Imperiul otoman. lereprezentau, putem ne acest fel, amenintAri devenite dejatraditionale de multe ori, se anihilau reciproc, schimb, ce-a de-a arnenintare,reprezentata de Imperiul otoman, era era amenintarea unei puteri noi in

expansiune, exponentä a unei religii a unui sistem de valori total diferite de celeale romanilor. Acest lucru impunea o atitudine complet a domnului Moldovei

de putere, proces de transformare"superputere" a vremii. Ungaria ajunsesera, in linii generale, la limitelecapacitätilor de expansiune. Evident ele doreau sä continue expansiune,dar structurile interne nu le mai permiteau acest lucrupe o de timp limitata. Imperiul otoman, dimpotriva, se afla la inceputurileprocesului de expansiune, lucru de seama toate statele vecine cuel din Europa, Asia Africa, nimeni nu putea unde va mergeexpansiune.

Din Mare, a avut in vedere de-alungul intregii sale domnii, primul pericolele care puteau decurge pentru tara sadin expansionismul Aceasta nu el a neglijat amenintareasau polonä, ceea ce i-a impus o de echilibru cele trei puteri, o

de mare flexibilitate abilitate, o pe care el a sä o promoveze cu untalent deosebit, ca pe o al absolut era.

latá ce spunea Alexandru Lapedatu despre acest lucru: "...intr-adevär, urmärind cinevacu luare aminte istorie a faptelor marelui voievod, cursul celor 47 de ani de

sapânire, usor se va adevärat toate le-a o

aleasä socoteald vederea unui scop. politica sa avut in vedere cuotomanii"(subl.n.) (Alexandru Lapedatu, tefan Mare, Bucuresti, 1904, pp. 25-26).


www.digibuc.ro

116 Eugen Denize 2

Regula de cápetenie a sale politici externe a fost evitarea, pret,a izolArii2. Niciodatá nu s-a aflat conflict cu mai mult de unul din cei treipotentiali intotdeauna a tiut manevreze cu mare abilitate politica, astfel

cele trei puteri o neutralitatebinevoitoare. a doua a politicii sale externe o putem considera ca aceea arealizärii unui front comun românesc de rezistentá antiotomank mai ales prin airagerea

sfera de influentä a Moldovei. fine, o a regulä a fost aceea dea aliati puteau fi ei Aceasta retea de externe pecare a pus-o functiune: relatiile genovezii din Marea mai ales cu cei

cu metropola relatiile cu marele cnezat al Moscovei, relatiile cuFloarda de Aur de pe Volga cu din Hanatul Crimeii, relatiile cu Mangopul,

turcoman al Persiei, Uzun cu viitorul Maximilian I de Habsburg,papalitatea cu Venetia, ca nu mai vorbim de vecinii.

cadrul acestui vast complex sistem de relatii internationale Marea pus centru Imperiul otoman, puterea cea mai pentru sa. Relatiilesale turcii au avut un caracter pgnic, dar cea mai mare parte a timpului ele s-aucaracterizat printr-o stare conflictualá mai mult sau mai acua, cu sau existentaunor declaratii de rkboi. general, istoriografia noastrá domnia lui Mareeste din punctul de vedere al aspectelor sale externe, trei mari perioade,

de conflictul cei trei vecia Prima perioada, la 1467,este dominatá de conflictul Ungaria lui Matia Corvin, cea de-a doua de conflictul cuturcii din 1473-1486 ultima de conflictul Polonia lui Albert, caculminant bátália din Cosminului din 1497. continuare cäutademonsträm politica externá a lui Mare poate fi

trei mari perioade, ea este dominatä dintre ele de conflictulImperiul otoman, adversarul mai periculos mai agresiv al Moldovei din aceaistorica. De asemenea, nu ne vom ocupa de ultima parte a domniei lui pe care amabordat-o studiu ci numai de mijlocul ei,confruntarea turcii a cunoscut punctul culminant.

domnia, aprilie 1457, ajutor din partea Tepe4,Stefan Mare s-a inscris, de la inceput, axa ungaro-munteana, care, pe liniatraditiei lui de Hunedoara, avea un pronuntat caracter antiotoman, toateacesta se estompase considerabil dupá moartea eroului transilvänean. Aceasta ar puteauna din explicatiile conflictului de aproape doi ani care l-a opus pe Poloniei,

2 loan Relaiiile politico-economice Polonia a douaa sec. RSL, X, Bucuresti, 1964, p. 348.

Pentru periodizarea domniei lui Mare privinta politicii externe a se vedeaAl. Boldur, Politica externé a lui Mare vol. XVIII,1943, pp. 33-68; idem, cel Mare. voievod Moldovei (1457-1504). Studiu de

politica, Madrid, 1970, p. 168; Papacostea, Politica lui StefanMare etape ale ei, in vol. 1475, Vaslui, 1975, pp. 64-73; idem, La politique extérieure de la a d 'Etienne le points de repere,

RRH, XIV, no. 3, 1975, pp. 423-440; idem, Relatiile internaiionale ale Moldovei vremea luicel Mare, Rdl, tom 35, nr. 5-6, 1982, p. 607-638.

Eugen Denize, Aspecte noi cu privire politica a lui Mare ultimaparte a domniei (1490-1504), SMIM, vol. Bucuresti, 1992, pp. 95-108.

www.digibuc.ro

3 $tefan Mare luptele cu 117

conflict prin tratatul de la Overchelauti (4 aprilie Hotin. Pemotive de personal de consolidare a domniei, legate de prezenta lui Petru

asasinul domnul pe din scaun, pe teritoriul polon,lovind lovea, de fapt, axa polono-otomank realizata odag

cu deplasarea centrului de greutate al politicii a Poloniei din zona Negrezona Marii Baltice. Nu trebuie sA de asemenea, aceasg conjunctie de interesepolono-otomane a constituit factorul extern principal care a obligat Moldova accepteplata tributului

Prin urmare, primele actiuni de politicA ale lui stefan cel Mare nedemonstreaza faptul cA, de la de-a lungul sale domnii, el a acordat oatentie pericolului care se profila tot mai ameningtor la de sud alegrii, a neglija pericolele de la celelalte hotare, care nu aveau totusi gradul deintensitate al acestuia. De aceea nu trebuie sA ne mire nord el aveavedere granita de sud.

Este adevArat tratatul de la OverchelAuti adus pe pentru celzece ani, axa de interese polono-otomand el a cu regularitate tributuldatorat turcilor, el nu va nici un prilej pentruconsolida pozitiile sudul exemplul mai elocvent acest sens cel alChiliei, cetate-port de a importang este inutil sA mai vorbim.

Astfel, primii ani de domnie, nu era suficient de bineconsolidat pe intern, Mare a cA o eventuala a turcilor laChilia ar o economica, De aceea,atunci Mehmed II-lea, marea sa campanie impotrivadin vara lui 1462, a sA cucereascA Chilia, el nu a ezitat intervina pentru aimpiedica acest lucru, cu toate era de faptul cA actiunea sa va provocaresentimente la i capitala regatului maghiar, care ogarnizoana cetate. principalul obiectiv, cucerirea Chiliei, nu a fosttotusi a fost realizat un obiectiv secundar foarte important, acela de a-i impiedica pe turci

pe oras8. Realizarea acestui obiectiv limitat a fost destul de

loan Bogdan, Documentele lui cel Mare, vol. Bucure0, 1913, 266-268.Pentru acest conflict a se vedea, printre altele, N. lorga, vol. IV, Bucurew,1937, p. 127; Ursu, cel Mare, Bucureti, 1925, p. 15; Papacostea, Mare

Poloniei cu Ordinul teutonic (1454-1466), Rdl, tom 31, nr. 3, 1978, pp. 477Papacostea, La état tributaire de l'Empire ottoman au XVe le cadre

international des rapports établis en 1455-1456, RRH, XIII, no. 3, 1974, 448 - idem,eel Mare Poloniei Ordinul teutonic..., p. 477.

Idem, La Moldavie état tributaire 460-461.Atacarea Chiliei 1462 nu poate fi interpretatä ca o manifestare a conflictului dintre

$tefan Mare Tepe*, cum considerä A.D. Xenopol din DaciaII, 1889, pp. 272-275), ci numai ca o necesitate stringentä de a impiedica

cucerirea de (N. lorga, IV, p. 138). De fapt, turcii au suferitaici o mare care a infrângerea din campania anului 1462. cene spune bailul de la Constantinopol, Domenico Balbi, in cu aceste fapte:"L'armada da mare de questo Signore, insieme cum el Signor della Vallachia bassa (desigur Radu

Frumos - n.n.) ando a combatere el castello deglij costomo (sic!) intorno al qual statte circazorni 8 et non li ha possuto far alcuna cosa, anzi sono stati azapi in grande numero et cum vergonason tornati et comunamente tutti malmenati..." (Monumenta Hungariae Historica. Acta extera,vol. IV, Budapest, 1875, ed. Nagy B. Nyáry Albert, p. 168). Chiliei implicit,

www.digibuc.ro

118 Eugen Denize 4

importantA timp, deoarece a permis domnului Moldovei ca, peste trei ani, la inceputullui 1465, scop, acela de a cuceri Fapt de o deosebitA

sub raport economic strategic, revenirea Chiliei la Moldova, prinpe care le-a provocat, s-a aflat la originea conflictului cu Ungaria, care a reactionataproape imediat prin campania din 1467, a celui cu otoman, care va de mai

legat direct de asupra Dunkii de ca prelungireeconomici militari a Negre. Confruntarea imediat cu turcii a putut de

din doug motive, anume: dintre ace§tia Venetia, 1463,cre§terea tributului anual de la 2000 la 3000 de ducati, deci cu 50% numai pentru un

singur De asemenea, trebuie s cA, prin cucerirea Chiliei, atrasadversitatea tAtarilor din care se printre principalii ai

liniei comerciale ce Caffa regatul Ungariei, tocmai prin acestImperiul otoman nu a reactionat imediat, sub aspect militar, impotriva

Moldovei, Mare era con§tient de faptul cA adevIrata cea care

amarciunea pentru turci din cuvintele pe care Constantin Mihailovici deOstrovita le sultanului Mehmed al vreme Chilia Cetatea le tinle stApânesc românii, ungurii Belgradul noi nu vom putea avea nici o biruinta"

despre I, Bucuresti, 1968, p. 128; Sergiu losipescu,Conjunctura condifionarea a celei de-a doua domnii a lui

(1456-1462), "Studii materiale de muzeografie istorie 11/1978, Bucuresti,1978, p. 183).

1465, probabil ca urmare a intervenita Mehmed alMatia Corvin, Chilia apartinea lui Radu cel Frumos, ce asigura pe decompromis, interesele otomane, cele la de In acest sens JanDlugosz ne spune "quod per deditionem spontaneam, Hungaris ipse Raduloccupaverat, pro Turco (Joannis Dlugossi, Historiae Polonicae libri XII, tomus

1712, col. 344). Este posibil ca acest pasaj s se refere la excluderea garnizoanei ungaredin oras, unde se afla 1462, dar nici un caz interesele comerciale maghiare nu au avut desuferit acest an 1465. A. D. Xenopol considera, pe dreptate credem noi,1465 a luat Chilia de la deoarece Radu Frumos, ca supus al turcilor, le inchinase

(op. cit., p. 290). afirmatie se pe cuvintele foarte clare ale luiGrigore Ureche, care spune: 6973 (1465 - meseta ghenarie 23, adunându

de cettile le luase de la alti domni,pogordt-au cu puterea sa spre cetatea Chiliei" (Grigore Ureche, Letopiseful Tárii Moldovei,editie studiu introductiv, indice glosar de P. P. Panaitescu, editia aBucuresti, 1958, p. 92). Pentru a se mai vedea, printre altele, P. P. Panaitescu,Legdturile moldo-polone in XV problema RSL, III, Bucuresti, 1958, p. ,

care considera a cucerit cetatea sub auspiciile Poloniei S. losipescu, cel Mare -coordonate de strategie RdI, tom 35, nr. 5-6, 1982, pp. 645-647, care consideraStefan a smuls cetatea din sfera de a Imperiului otoman, deoarece Radu Frumos,1642, o introdusese sistemul pontic otoman.

Papacostea, Relafiile internafionale ale Moldovei vremea lui Mare,610.

" M. Berza, Haraciul Moldovei sec. XV-XIX, SMIM,Bucure4ti, 1957, pp. 8 -10.

Acest reiese limpede din tratatul de Mare cu Cazimir IV alPoloniei la 28 1468, prin care regele polon asuma de de turci, de

de unguri, prin soli, cu armele cu sale (I. Bogdan, op. cit., II, pp. 300-304; Petrickart. cit., p. 346).

www.digibuc.ro

5 Mare luptele cu turcii 119

urma sä decidä soarta sale, se va desf4ura tocmai cu aceastä uria$ putere, careavea obiective Europa destul de clare pentru lumea. de platatributului, care nu afecta autonomia Moldovei, expansiunea continea oprimejdie mult mai gravá, care decurgea din determinarea de a transforma Marea

anex a Imperiului otoman de a subordona produsele ponticenecesitätilor economice militare ale acestuia". de a impiedica, coalitie cucelelalte puteri antiotomane, transformarea acestei perspective realitate a fost mobilulprincipal al lui stefan cel Mare lupta turcilor". legat de acestaspect a fost acela, mai evident, al luptei pentru controlul de Jos'5, zonä careinteresa, de asemenea, mai gad, Moldova pe domnitorul ei.

Principala problemä care se pune istoricilor este aceea de a laintrebarea a intrat Mare cu turcii? auostilitätile dintre cele RIspunsul, devenit clasic pentru istoriografiaeste un hotArât 1473, adicá anul care Mare a refuzat mai pläteascä tributturcilor. RAspunsul, pentru moment, este la fel de ferm cum a fost referitor laincheierea acestui in anul 1489, istoricii S. Gorovei TahsinGemil au un anume urmätoare vom sádovedim, pe baza documentelor aflate la dispozitie, douä anume: nu a

1473 el nu a avut un caracter continuu. Au existat mai multe intrecel Mare turci, la fel au existat mai multe páci. Lucrurile sunt destul de

binecunoscute istoriografia noastrá, dar nimeni pânä acum nu s-a incumetat sä le deao astfel de interpretare.

Tahsin Gemil, otomanii Bucuresti, 1991, p. 134; CarlMax Kortepeter, Ottoman Imperialism during the Reformation Europe and the Caucasus,London-New York, 1973, pp. 3-4.

Nu putem de acord cu exprimatA de istoricul Mihnea Berindei deoarecedrumul moldovenesc era deja parte integrantA a sistemului economic otoman, politica antiotomanAa lui Mare s-a dovedit nu numai intereselor Imperiului otoman Poloniei, cichiar propriului stat. Dovadä lipsa aproape de a Chiliei Albe1484 (M. Berindei, L 'Empire ottoman et la "route moldave"avant la de et deCetatea (1484), RRH, XXX, no. 3-4, 1991, p. 187). nu ar fi destulsucces, risca vadA El nu avea de unde sA ceistoricii din zilele noastre, anume Imperiul otoman avea motive intemeiate de a nutransformarea române in (P.P. Panaitescu, De ce nu au cucerit

in idem, Interpretéri Studii de istorie socialé, Bucuresti, 1947,pp. 149-159; T. Gemil, op. cit., p. 39). Riscul de a nu lupta era acele mult mai mare

acela de a lupta domnul Moldovei nu putea sA asume. De altfel, una din cauzele majorepentru care turcii au evitat sA transforme române a fost tocmai rezistenta

uncoil chiar disperatA, tentative de acest gen.Papacostea, Politica a Moldovei vremea lui Mare: puncte de

reper, Rdl, tom 28, nr. 1975, p. 22; idem, La politique exterieure de la Moldavie..., pp. 430-431.

Din coplesitoarea bibliografie a acestui vom cita doar vol.Bucuresti, 1962, p. 506 stefan S. Gorovei, - un an cheie domniei lui cel Mare,

XVI, lasi, 1979, pp. 145-149.17 S. Gorovei, La paix moldo-ottomane de (Quelques observations en

des RRH, XXI, no. 3-4, 1982, pp. 405-421; Tahsin Gemil, Quelquesobservations concernant la conclusion de la paix entre la Moldavie et ottoman (1486) et

délimitation de leur frontiére,in ibidem, XXII, no. 3, 1983, pp. 225-238.

www.digibuc.ro

120 Eugen Denize 6

Prima care necesitä un este legatá de inceputul Ceare anul 1473 de ce credem noi nu a izbucnit acest an?cum am ceva mai sus, cucerirea Chiliei de catre Mare la

anului 1465 a fost primul semn exterior al sale de hnperiulotoman, ca atare de turci. ciuda acestui fapt, sultanul, ale carui militare,navale terestere, erau angajate pe mai multe impotriva Venetiei, a luiSkanderbeg, a Caramaniei a lui Uzun Hasan, pentru a nu aminti deck pe principalii

inamici din nu a intreprins timp de ani nimic concretimpotriva Moldovei. Aceasta nu la ca cazul Venetiei,Mehmed II-lea, Mare nu erau con§tienti de faptul diferendul dintreei se apropia de faza nu putea fi rezolvat pe armelor.Pentru Mare, care preluase domnia unei supuse numai cu foarte putin timp

otomane, se punea problema ruperii defmitive a acesteilucru posibil vremea domniei sale, timp ce pentru turci problema principallrelatiile cu Moldova era aceea de consolida suzeranitatea asupra ei de a ode la Marea Neagrá, care trebuia transformata lac turcesc. Toate acestecontradictiile politice nu puteau rezolvate pe calea armelor, deoarece Moldovacelei de-a doua a secolului XV era un stat prea puternic, inclusiv sub aspectmilitar pentru a ceda pretentiilor otomane. conditii,

era de neevitat, noi credem inceputul lui nu putea fi de Moldova, ocu un potential.militar de redus de otoman, care nu putea

lupte eficient in defensiva, ci numai de sultan, care avea posibilitateamomentul uni atac decisiv impotriva de la de Carpati.

la luarea unui atac decisiv impotriva Moldovei,razboiului pe care era obligat poarte pe mai multe Mehmed al a

lansarea impotriva Moldovei doar a atacuri de anvergura, pentru aconstata dorinta de a lui Mare, precum capacitatea sa de a le face

Astfel, prima actiune a turcilor Moldovei s-a petrecut,iarna dintre 1468 1469 nu cea cum

considera Nicolae Este documentul care vorbeste despre acestelucruri, o scrisoare expediata din de Gerardo de Collis duceleMilanului, Galeazzo Maria Sforza, este 14 februarie 1468, dar estevorba de stilul venetian, deci 1469, deoarece editorii, Nagy Iván B. Nyáry Albert, o

volum documente datate toarnna lui Oricum, scrisoare sesultanul a plecat spre Nicopole, dar a trimis o grupare

spre Cetatea deoarece pe fluviul de azapi pot spreTransilvania Moldova'9. Tara nu mai reprezenta un obstacol, deoareceRadu Frumos, domnul ei, era vasalul aliatul credincios al turcilor.

Hungariaellistorica. Acta extera, vol. V, Budapest, 1877, f. 95; N. lorga,Studii istorice asupra Chiliei Albe, Bucuresti, 1899, p. 131.

19 "Lo Turcho era mosso da la Sofia et ito in Bulgaria a Nichopoli et Moncastro pressoal Danubio si extima l'abia facto, perche in questi giorni gela lo Danubio et la giazo fapassare turchi coradori et spoglia quella Transilvania et Valachia de anime..." (MonumemaHungariae Historica. Acta V, p. 95; Amedeo Vigna, Codice diplomatico delle colonietauro-liguri durante signoria dell'ufficio di S. Giorgio (MCCCCLIH-MCCCCLXXV), tomoGenova, 1871, pp. 589 592; N. lorga, Acte fragmente, III, Bucuresti, 1897, pp. 45-46; idem,Studii istorice asupra Chiliei Albe, p.

www.digibuc.ro

stefan Mare luptele turcii 121

considera, prin urmare, expedifie din iarna 1468-1469 a marcat inceputulnedeclarat dintre tefan Mare turci, de§i era vorba de un cu

intermitente de anvergura. Ceea ce este faptul sultanul aruncasedomnului Moldovei, acesta putandu-se de acum la un atac

decisiv moment.vara anului 1469, probabil la sultanului Mehmed al

de pe Volga au intreprins o mare expeditie de jaf impotriva Moldovei, dar vor fizdrobifi de oastea lui Mare, la Lipnic, la 20 august'. timp ce seaceste lupte, zvonurile despre o in Marea

apar intensitate. socotelile Caffei pomenesc berbecii, puii, orzul,vinul date solilor de pentru transmiterea de cererea

de ajutor". Se pare totui cum dintr-o scrisoare adresata, la 25 octombrie1469, de Meng li Ghiray, hanul tatarilor din Crimeea, sultanului Mehmed al II-lea,acest an flota comandata de un oarecare a atacat i-aimprejurimile'.

direcfie de atac a turcilor impotriva Moldovei lui Mare porneadin Tara al domnitor, Radu Frumos, era credincios alsultanului. Astfel, cursul anului 1468, in Transilvania circula zvonul despre uniminent conflict Moldova Tara Aici se Radu Frumosera sluga plecatä a turcilor, nu ie$ea din cu ajutorul Porfii,incumetat atace Moldova. Se pare acest lucru s-a laanului 1469, o armatä munteana, sprijinul beilor din Dobrogea, a incercat,

a recucereasca cetatea Replica lui Mare a fostfulgeratoare devastatoare. El nu dorea nici nu putea astepta ca turcii preiainitiativa strategica cunoscand faptul ei erau cu

s-a el acest lucru.A urmat cu Radu Frumos, prin care

Tara de partea sa, realizeze un front comue de antitotomana alcelor Episoadele acestui foarte bine cunoscute de aceea,nu vom mai insista asupra Ceea ce dorim scoatem in este faptul turciinu au sträini de acest l-au ajutat, au putut, pe aliatul Radu celFrumos. Acest ajutor a venit abia anul 1473, atunci Mare a

definitiv pe relatia de vasalitate de prin refuzul de a mai

J op. cit., tomus 449-451; N. pp. 50-51;idem, Istoria lui Mare povestitá neamului românesc, Bucuresti, 1904, p. 122; Dimitrie

din de la Lipnic, 1937, pp. 21-23; N. Grigoras, lui StefanMare, lasi, 1982, pp. 92-94.

21 N. Acre fragmente, Ill, p. 46; idem, StudiiAlbe, pp. 131-132.

22 B. D. Grecon, A. I. lacubovsehi, Hourda de Aur p.

394.Bogdan, op. cit., pp. 303-304.

24 date, sub conducerea Constantin C. Giurescu,p. 102; $erban Papacostea, Mare. damn al Moldovei. 1457-1504, Bucuresti, 1990, pp.40-41.

P. P. Panaitescu, Mare ora,vul Bucuresvti, Studii, tom 12, nr. 5, 1959,pp. 20-21.

www.digibuc.ro

122 Eugen Denize 8

tributul prin prima incercare serioasä de a-1 scoate pe Radu Frumos din domniede cu un domn aliat al Moldovei. ciuda acestor evolutii, a rebeliuniideschise a lui turcii nu le-au acordat o importantá prea mare. DacäMare se considera razboi cu Imperiul otoman, sultanul nu vedea lucrurile dinpunct de vedere. Prin urmare anul 1473 nu poate considerat ca momentulrdzboiului dintre tefan turcii.

Ce au turcii pentru ajuta pe aliatul Radu cel Frumos 1473?Foarte foarte Abia lupta de pe Vodaului sau al Vodnei, nudeparte de Prahova de Gherghita, cam la 45 de kilometri nord-est de

dupá ce Mare a cucerit la 24 noiembrie, turcii s-ausä actioneze. Problema care se pune fata istoricului este aceea au fost

douä otomane trimise sprijinul lui Radu Frumos sau nurnai una singurä.Toate cronicile, de Cronica moldo-germand, afirmä a fost ointerventie otomanä la sfirsitul decembrie, turcii indepärteze pe LaiotáBasarab din scaun sä atace sudul Moldovei, la dupá care s-au retras:

Radul voievod a fugit la turci a luat cu dänsul 15 000 de turci a lovit pejoi, decembrie 23, a pe toatä oastea lui. el singur a

fugit tara Moldovei. turcii au venit pe urma lui au stat tabärä ladecembrie 31, vineri. apoi au nävrapii au prädat tara s-au

intors"27. Cronica moldo-germand, pe mentionarea acestei incursiuni, vorbestede o a doua reactie otomanä, la lui noiembrie, mult mai incheiatä

cu un dezastru: "si acolo a voievod 3 zile, cede tot oastea, auzise turci veneau ajutorul lui Radu voievod.

Acestia au venit ziva de 28 ale aceleiasi luni (noiembrie - n.n.), ca la 13 mii deoameni, cu 6 mii de munteni. Atunci s-a indreptat voievod impotriva

Dumnezeu ajutat, Inc& i-a nimicit cu pe care i-a prins vii, i-atras prin buric, peste altul, numär ca la 2 500. $i a stat acolomijlocul 2 zile. oastea lui s-a

Aceastä problemä a unei singure sau campanii turcesti impotriva lui$tefan Mare, desigur nu este pe deplin rezolvatä va mai necesita investigatiiminutioase pe care noi nu ni propunem in studiul de Pentru noi important estefaptul cä, indiferent dacä a fost o expeditie sau douä, turcii au reactionat

pe scarä redusä , se angajeze conflict de mare amploareMare. De ce nu au mai rapid mai multä vigoare? Credem cá

räspunsul este dat de situatia internationalä a Imperiului otoman din anul 1473. In acestan, sultanul se afla angajat luptä decisivä in Asia, impotriva statului turcoman alBerbecului Alb (Akkojunlu), condus de Uzun Hasan, care va decisiv abia la 11

Ibidem, p. 14.Letopiseml anonim al cronicile din sec. XV-XVI publicate

de loan Bogdan, edilie completatA de P. P. Panaitescu, Bucuresti, p. 17; Cronicaibidem, pp. 30-32; de la Puma Nr. p.

de Nr. 2, ibidem, p. 63; Traducerea a Letopisetului lapp. 71-72; Cronica ibidem, pp. Grigore Ureche, op. ed.

cit., pp. 98-99.Cronica ed. cit., p. 31; Olgiend Górka, epocei lui

traducere de Em. Biedzycki, RIR, 1935-1936, pp. 79-80; Ion Const.Cronica Mare (Versiunea a lui Schedel), Bucuresti, 1942, p. 63.

www.digibuc.ro

9 Mare luptele turcii 123

august 1473 la Otlukbeli, Europa impotriva unei de forte in cAreiase afla Venetia, puternic sprijinitA de papa Sixt al care, tocmai in 1473, lansaseun principii crestini de a se impotriva turcilor29. Prins inacestor evenimente, Mehmed II-lea nu dorea sä o ofensivä de mare

Moldovei, sä un Europa, de Jos,lipsa unor forte suficiente, succes sä oblinä scoaterea rapidA a

Mare dinCu alta era situatia Imperiului otoman peste an, 1474. Uzun Hasan

fusese definitiv se pe pozitii defensive, la chemarea papeivederea unei coalitii antiotomane räspunsese nimeni. aceste conditii,pregAtirile militare ale lui Mare repetarea expeditiei din anul precedentimpotriva au provocat care, desi nici acum nudispunea de suficiente forte, s-a totusi, sA declanseze o expeditieimpotriva Moldovei.

Aceastä atitudine a sultanului privinta cu Moldova din1474 se foarte in cronicile otomane, cronici care pentru 1473

considerau pe Mare supus credincios al Portii. Pretextul de peaceste cronici este lui de a se prezenta persoanä cu

la PoartA, cum proceda Radu Frumos, desi poruncise sAprocedeze astfel. cronici aratA cA sultanul a procedat astfel dupA ce a reusit sä-si

toti dusmanii. sA vedem ce cronicile otomane care, desi tradusecunoscute in istoriografia de vreme, se pare cA nu au fost consultate

atentie de cAtre istoricii acestei perioade.Astfel, Zade aratA cA: cu lui Allah preaînalt,

ce a supus vilaieturile tuturor necredinciosi pe ei chemat laPoartä pe domnul Moldovei, zicandu-i: "De astA datA sA aduci tu haraciul, dupA

aduce din vilaietul sA ca beiulRomânesti", ca sA ce chip Cu aceste cuvinte i-au dat denecredinciosului, care n-a venit nu le-a luat deloc in seamä"'.

La sAu, ne spune: "and Mehmed, i-a peregii din imprejurimi, a trimis domnului Moldovei, zicandu-i: "Ca sA avem incredere

prietenia ta de data aceasta sA aduci tu haraciul, dupA cum aduceEflak-oglu. Dar moldoveanul nu s-a supus poruncii sultanului"32.

$emseddin bin Suleiman Kemal Zade ne aratAce a venit la cuibul de fericire, mAria sa i-a poruncit el,

oastea, a pentru expeditia impotriva Moldovei.

29 N. extraits pour servir l'histoire des croisades au tomeIV, Bucarest, 1915, pp. 375-376; Papacostea, Politica a Moldovei vremea lui

Mare, p. 22; idem, La politique extériéure de la Moldavie l'époque d 'Etienne le Grand, p.431; idem, internalionale ale Moldovei vremea lui Mare, pp. 614-615.

Asik Zade, Tevarih-i al-i Osman (Istoriile dinastiei otomane), in Croniciprivind Extrase, vol. Sec. sec. XVII, ed. Mihail Guboglu, MustafaMehmet, Bucuresti, 1966, 95, nota 62. considerA domnul Tärii Românesti era dejaLaiotA Basarab atunci când cel Mare a fost somat sA vinA cu tributul la PoartA.

Ibidem.Mehmed Nesri, Djihannuma. Tarih-i al-i Osman (Istoria dinastiei otomane), in

ibidem, p. 127.

www.digibuc.ro

124 Eugen Denize 10

Moldovei o porund glorioasA care i se spunea: nucu omul haraciul la curtea cea ocrotitoare a lumii, ci aduci tu cabeiul Necredinciosul acela era un afurisit de Din revolta saprea mare, firmanul care cere asultare, el desultanul lumii. De aceea s-a de a padisahului. Aceasta afost pricina trimiterii numaidecat a ostii asupra acelui

Este foarte posibil ca, prin urmare, de a declansa cu Moldova,Mehmed II-lea vrut se o pentru totdeauna care era

pozitia lui cel Mare chemat la sub pretextul aducerii haraciului.Refuzul acestuia a fost care a umplut paharul care 1-a pe sultan, faptce precipitarea ordinul pe care dat lui Soliman de a ridica

orasului Scutari de a se cu toate fortele, campanie depentru turd, impotriva Moldovei. Astfel, toate faptele mArturiile pe

care le avem la dispozitie ne foarte dintrecel Mare a anul 1474, cu expeditia de amploare a lui

Soliman impotriva sa. DacA expedifia din iarna 1468-1469impotriva Moldovei, poate consideratA ca inceputul rázboiului nedeclaratdintre cele pArti, cea de Soliman Pava lui 1474, terminatAdezastrul de la Vaslui din 10 ianuarie 1475, marcheazadintre Mehmed Mare.

Acest este cunoscut prea bine pentru a mai insista asupra lui, ce nueste cazul cu mornentele de intrerupere, cu care au sA-i punA capät.

DupA impotriva Moldovei din 1476, terminatä ea cu undezastru, cele douA nu au mai avut ciocniri lupte importante.

cA nu poate supune Moldova, Mehmed al a fost obligat sA se consoleze cuideea mentinerii lui stefan Mare domnesc de la Suceava, iar acesta, la

lipsit de din partea puterilor crestine, aconflictului printr-o pace mai dezavantajoasä. Pregatind actiunileinsulei Rodos care presupuneau un mare efort militar,probabil dupA de la din 13 octombrie 1479, unde o

de 40 000 de oameni un contingent muntean de 5 000 de oameni au fostdistruse de Báthory, voievodul Transilvaniei, Chinezul, comitele de

la moartea sa, survenitA la 3 mai 1481, sultanul Mehmed al i-aacordat pacea lui Mare:

Acest tratat de pace, pe care, viziunea otomanA, sultanul acorda domnuluiMoldovei, a ingreunat considerabil nu a fAcut-o insuportabilA. tratatse aratA cA "... haraciul pus de mine (de sultan - n.n.) odinioard, care era trei mii de bani

florini an, 1-am mii de bani,sA se considere prieten prietenului dusman dusmanului, nu mai din drumul

emseddin Ahmed bin Suleiman Kemal Pa§a Zade, Tevarih-i (Istoriileotomune), in ibidem, p. 209.

Ursu, pe Pdinii in XIV, 1913, 1914,pp. 138-150; loan Hategan, pe (13 octombrie 1479), in "Apulum", XVI,1978, pp. idem, Chinezu - un luptei in tom 32,nr. 1979, pp. 1897-1899.

www.digibuc.ro

11 Mare luptele 125

drepatii ca vremurile trecute", pufin mai departe spre textului, se spune"Deoarece s-a apropiat s-a legat cu adevdrat, conform conditiilor acestora

amintite, de pragul acoperisului meu, el averea lui nu vor mai suferinici un atac din partea mea a beilor sangeacurilor din partea celorlalfi robi ai mei".

nu putea mai mult toate aceste erau preferabile unoreventuale teritoriale, care survenit el ar continuat lupta deunul singur impotriva turcilor. ce se va in deceniul mai alesamputarea sudului Moldovei prin pierderea celor nu mai cuacest prim dintre Mare turci. Acest 1474, s-aincheiat, cum putut constata, 1479 1481. Chiar pacea a fost

nu de a fost, ea a pus rdzboiului,aceeasi valoare ca pacea din 1486, care a pus, la ei, capät unui alt dintrecele Din aceastä pace nu a rezolvat problema pentru care se

aceea a raporturilor dintre Moldova Imperiul otoman, cumodificdri, stadiul antebelic. situatie a fdcut

unui rázboi, care va incepe peste foarte vreme.de debarcarea turcilor de la Otranto, din 1480, care a provocat o mare

spaimä toatä Europa cel Mare a reluat cu acestia, atacatpe Tepelus, donmul din nou acest stat in sfera sa de

Campania a reusit Tepelus, ajutat de o oaste aatacat Moldova, dar vestea mortii lui Mehmed al a provocat o retragere precipitatd

un contraatac viguros al lui Mare, care i-a zdrobit pe munteni turci la(8 1481) se pare a ocupat fortificate ale turcilor de pe

malul ce in prealabil inlocuise pe scaunuldomnesc Este posibil ca aceastá interventie a lui Mare inTara din 1481, care presupunea ruperea turcii, se produs caurmare a unei cereri a regelui Ungariei, Matia Corvin, cerere bazatä pe de

Ungaria Moldova 1475, precum la insistentele papeiSixt care intense pregdtiri pentru o antiotomane.

Decei, Tratatul de pace - sultanul Mehmetcel Mare, la 1479, RIR, XV, fasc. 1945, p. 476.

Ibidem, p. 482; Mustafa Ali Mehmed, Documente privindvol. (1455-1774), Bucuresti, 1976, pp. 5-6.

loan Ursu, Stefan cel Mare turcii, Bucuresti, 1914, p. 162; in date,pp. 106-107.

Monumenta Hungariae Acta extera, V, pp. 436-440; N. lorga, Studiidocumente cu privire la istoria Ill, Bucuresti, 1901, p. Alexandru Lapedatu,

Bucuresti, 1903, p. 25.I. Bogdan, op. pp. 331-336; Hurmuzaki, Documente, II, 1, pp. 8-10, Anatol

Lewicki, Codex epistolaris saeculi decimi quinti, tomus 1392-1501, Monumenta AeviHistorica Res Gestas Poloniae Illustrantia, tomus XIV, Cracoviae, 1894, pp. 219-220.

Vilmos (Corespondenta regelui Matia), Budapest,1895, p. 156.

Louis Pastor, Histoire papes dépuis du Moyen Age, traduit de l'allemand parFurcy Reynaud, tome Paris, 1924, pp. 307-312.

www.digibuc.ro

126 Eugen Denize 12

Oricum, campania lui Mare Tara din 1481 a coincisinceputul, la 4 1481, al operatiunilor navale impotriva turcilor de la Otranto',

a fost singura actiune declansatá Oriental& strânsä corelatiecu "cruciada de la Otranto". Din cruciadá a fost mimai un decruciadá, necesará färä continuitate, dar a creat, pentru un moment,sperante legate de o eventual& nouä antiotomanä, sperante pe care a

sä le practia. caz, zdrobindu-i pe turci la Rämnic,a declan!at de-al doilea acevia, care se va 1483, atuncicadrul dintre Ungaria Imperiul otoman a fost de partea primeia,

Moldova.Acesta a fost, putem spune, un curios, limitat la bátália de lareplica turcilor ceea ce priveste Moldova foarte calui Mehmed al II-lea, sultanul Baiazid al II-lea, era prea ocupat lupta pentru

tron impotriva fratelui Djem Sultan43, pentru a mai acorda frontuluiMoldova. De altfel, era un pasnic, azboinic, total diferit de tatäl säu, ceea ce

la va provoca nemultumirea ienicerilor. Tratatul pe care 1483,la o datá necunoscutä, cu Matia Corvin, reprezenta punctul culminant alechilibrului politic la de Jos". Regele Ungariei dorea demarce propria sazoná de de cea otornaná prin gurile litoralul pontic romänesc, astfel

Moldova era incadratä juridic acest tratat de partea Dovada acestui fapt esteflcutä nu de tratatul din 1483, al arui text nu a fost gäsit, ci de cel din 1488, identic cuel". Aici se sfera de prinurmátoarea prevedere: "Aceasta este (prevazut) armata mea preaglorioasä nu va pomilupta impotriva ghiaurilor din alte färä a-i aduce la regelui nici nu vaputea ataca prin regelui, fratele meu, nici provinciile Moldova TaraRomaneasa"47.

Ceea ce nu Mare era faptul aceastä pace nu cuprindea, modexplicit, din sudul Moldovei, Chilia Cetatea Acest lucru expliaprintre surpriza pe care i-a provocat-o atacul lui Baiazid al II-lea, din 1484,impotriva faptul el nu era suficient de ca sä le apere astfel le-a pierdutpentru totdeauna. Prin atacarea cucerirea Chiliei Cetätii Albe, Baiazid al a

42 Andreescu, Autour de la phase des rapports entre la Moldavie etRRH, XXI, no. 2, 1982, p. 279.

Pentru viala lupta lui Djem Sultan a se vedea lucrarea a lui L. Thuasne,Diem-sultan, .fils de Mahommed frere de II (1459-1495) d'apres les documentsoriginaux en grande partie inédits. Etudes sur question d'Orient la du Paris.1892.

Ileana Cazan, Formule de protocol clauzele tratatelor de pace otomano-maghiareintre 1484-1520, "Universitatea crestina "Dirnitrie Cantemir". Analele Universitätii. Seriaistorie", nr. 2/1998, p. 76.

Ibidem, p. 77.Ibidem, p. 78.G. Hazai, Urkunde des zwischen Mathias

türkischen sultan "Beiträge zur Sprachwissenschaft. Volkskunde undLiteraturforschung", Berlin, 1965, f. 143, apud ibidem, p. 79.

www.digibuc.ro

13 stefan Mare luptele cu 127

al treilea cu Moldova, razboi sangeros, incheiat, in 1486, lupte

Constatam, astfel, in concluzie, ceea ce acum era consideratistoriografia un singur mare al lui Mare cu turcii,1473 in 1486, reprezinta, de fapt, un de Este

au fost de foarte dar ele au au intrerupträzboiul, de acesta reluandu-se alte pe alte baze. Deasemenea, aceste trei razboaie ale lui Mare turcii nu au fost singurele, spre

domniei, de favorabila, domnul Moldoveiun al patrulea cu 1499 speranta recuperarii

celor importante din sudul ceea ce priveste momentulprimului consideram el nu poate 1473, deoarece turcii nu au lasfidarea lui care a refuzat plata tributului, pe scará printr-o expeditie deproportii. La ca in iarna dintre 1468 1469 ei au preferat de amploare,

de o asteptare de luptele de pe alte Faptul sultanul s-aprefacut doar a plata tributului, pentru aceasta

tributul la Constantinopol, lucru acceptat de cronicarii turci,dovedeste in 1473 el nu se considera Moldova. Peste un an, in 1474,atunci va provocarea lui furia sa a fost de mare, a riscat

o numai pentru a-1 pedepsi pe acesta. Astfel, allui Mare cu a 1474 nicidecum 1473.

Consideram aceste contributii noi pe care le-am adus pebaza materialului documentar existent cunoscut istoriografia o

incercare de a pune politica a lui Mare,mai ales privinta relatiilor sale cu Imperiul otoman, un pas pe drumul

directie, un adresat istoricilor de a abordaglorioasä din mai multe unghiuri puncte vedere

"Pentru pacea din 1486 a se vedea mai sus nota 17.Pentru acest al patrulea räzboi al lui Mare turcii a se vedea Eugen

Denize, eel din 1499-1503, Rdl, tom 41, nr. 10,1988, pp. 977-991.

www.digibuc.ro

128 Eugen Denize 14

STEPHEN THE GREAT AND THE BATTLES AGAINST THE TURKS.

A NEW APPROACH

Abstract

Based on the existing documents, the author offers a new focus on the relationsof Stephen the Great to the Ottoman Empire, and places beginning of conflict,albeit not openly declared, between Stephen and the Turks to winter of 1468-1469.For almost six years there had been clashes between the Turks and the Moldavians,without any of party actually declaring war to other. In 1473, Stephen blocked

tribute payments to Porte. Involved in military operations on other fronts, theSultanate failed to respond to the challenge. It would eventually embark upon war

Moldavia only in 1474, great determination, and very unwisely, too.It is demonstrated that did not last until 1486, as assumed in Romanian

historiography, but that in fact there was a sequence of three separate wars, 1474-1479(1481), 1481-1483 and 1484-1486, interrupted by as many peace settlements, 1479(1481), 1483, 1486. Finally, the military conflict between Stephen the Great and theTurks did not come to a clearly cut end in 1486: it continued a fourth war in 1499-1503. If the relations to the Ottoman Porte and the extreme danger posed by Ottomanexpansion lay at the core of Stephen Great's foreign policy, this did not prevent theMoldavian Prince from taking under careful consideration other perils toindependence and territorial integrity, coming from Hungary, Poland, and the CrimeanTatars.

www.digibuc.ro

REACTII CONTRA DOMINATIEI OTOMANE ASUPRA

NEGRE IN PRIMA A SECOLULUI AL XVII-LEA:

ALIANTA INTRE CAZACI TÁTARI

ANDREESCU

a analizat cronica lui Miron Costin, Nicolae a relevat acestaseama de locul pe lucrurile spre a pe cele din trecutul

Moldovei. tot cazul lui Miron Costin, avem de-a face cu"cea introducere a istoriei generale ca element explicativ cea

De poveste§te despre domnia lui Vasile Lupu, mai exactdespre din anul 1646, Miron Costin va intrerupe expunerea ca säintroducl un capitol - "foarte competent" (N. Iorga)2 - asupra cazacilor.El i-a fost evident necesar ca trece apoi la istoria ultimilor ai domniei luiVasile Lupu, de marcafi de relatiile cu hatmanul Bogdan Hmelnitki. dupA

lui Miron Costin, atunci "s-au rAul nostru, care pAnA ne

Miron Costin legAturii cu Marea a cazacilor de subascultarea coroanei polone pe vremea regelui $tefan Báthory (1575-1586), care le-a

"sA facA vase de Marea Neagre. consecintA, dupA el, "de pre acéle vrémi,nevoie fAcea cAzacii pAnA Anadolul nu

Sinopul, Trapezonul, mari le-au luat câteva alte ora§e mai micidencolo de Marea dencoace, Varna, MisAvriia, Ahilo, pAnA la Aitos laPravadiia pururea au lovit pAnA aproape de Tarigrad, la Eni-Chioi, preBoazu, pre scursura céia, care sA scurA Marea NeagrA Marea supt cetateaTarigradului".

Ceva mai precis, din punct de vedere cronologic, este cronicarul moldoveanparte a lui, anume atunci expeditia Movile§tilor, sustinuti de

poloni, contra lui Tom§a, precum replica (1615-1616). Astfel, el"SA turcilor acéste dodeiale despre le§i asupra Moldovei mai

tot atunce cAzacii Trapezondul, cetate turceascA, dincolo de Marea premare multe curabii turce§ti cu pre un Tical ateva de oasteau luat viu Marea Avadar, Miron Costin a definit in chip

N. lorga, romdnilor, vol. VI, Monarhii, Bucuresti, 1938, p. 260 (subl. lui N.I.).Ibidem, p. 259.Miron Costin, Opere, ed. Panaitescu, Bucuresti, 1958, p. 123.Atac,Miron Costin, ed. cit., p. 63 124; vezi Mihnea Berindei, La Porte

Onomane face aux Cosaques Harvard Studies, 3,


www.digibuc.ro

130 Andreescu 2

lapidar situatia Märii Negre la mijlocul celei de-a doua decade a veacului: cazacii eraucapabili s-o controleze, sä o "toatà... pofida tuturor turcestide a-i respinge...

Dar de când se poate vorbi, de o "suprematie" navalá in MareaNeagrä a cazacilor? Fiinda imaginea panoramica de cronicarul boier, citatä maisus, este in realitate rezultatul acumuldri de "isprävi" ce s-au petrecut inlungul decenii. Misionarul catolic Emidio Porte lli d'Ascoli, care in 1634 -

un "stagiu" de zece Crimeea - si-a pus el intrebare, contextulunei extrem de pretioase descrieri a Negre a "Tartariei", pe care ne-a läsat-o.Iatá-i räspunsul: "Questi Rossi (altramente chiamati Cosacchi), da 30 anni in qua, pervendicarsi de Tartari che ogn'anno andavano a depredarli, cominciorono con alcunilegni concavi, descendersene, bene armati per quel grosso Osá, di donde hannotratto nome Osa Casach, et entrando nel Mar negro non poco danneggiavano lochimaritimi di ristretto del negro, et in mare encora pigliavano alcunipiccioli vascelli, et da anno anno, vedendo facilitarseli l'impresa, ne facevano dimaggiori et in copia"7. Prin urmare, pentru misionarul dominican ascensiuneacazacilor de la gurile Niprului - de ei se aici! - pozilia de putere navalä a

in pragul secolului al a avut in un proces treptat de"constientizare" a combative in apele Negre.

Este interesant de observat Emidio Porte d'Ascoli, i, maiMiron Costin, pun pe seama actiunilor cazacilor campania contra Poloniei, din anul1621, a sultanului Osman Or, in deplin acord aceste izvoare, un text otoman, oscriere narativä - "a writing on holy war") despre campania navalä contracazacilor 1621 a lui atribuie tot raidurilor de-a lungul litoralului ponticale cazacilor zaporojeni expeditie padisahale.

Editorul celui urmä izvor amintit, Victor Ostapchuk, aträgea atentiaacum nu s-a chip adecvat la intrebarea fundamentalä: ce másurä au fost

ca.zacii capabili sä reprezinte o "provocare" (challenge) pentru otomaniapele Mdrii Negre epoca de care ne mult prea multe legende s-au

1977, p. 281: informatia despre atacul asupra Trapezuntului, precum despre capturarea luiCigala-Zade sunt preluate de Miron Costin din cronica episcopului polon Paul Piasecki.

Pentru confruntarea navalä otomano-cAzaceascä din 1616 din imprejurimile Varnei,vezi cronica lui Kiatip Celebi, recent de Victor Ostapchuk Olecsandr Galenko (MappaMundi. Studia in honorem Jaroslavi Daskevyc septuagenario dedicata, Lvov, Kiev, New-York,1996, p. 355). Potrivit acestui izvor, s-au impotmolit s-au apropiat prea multde pe urmele

Ambrosius Eszer O.P., Die "Beschreibung des Schwarzen Meeres und der Tatarei"de.s Emidio Porte d'Ascoli Archivum Fratrum Praedicatorum, vol. XLII, 1972, p. 203.

Ibidem, p. 205; Miron Costin, op.cit., ed. cit., p. 65. In 3 mai 1620, domnul MoldoveiGaspar Gratiani pe Stanislav Zolkiewski despre o scrisoare din partea sultanuluiOsman, pe care tocmai o primise in care i se cerea sá participe la viitoarea expeditie otomanácontra Poloniei, astfel: "...deoarece cazacii nävälesc asupra locurilor <alebärcile care iau veniturile pe Marea Neagrä le pradä (Ilie Corfus, Documenteprivuoare din arhivele polone. al XVII-lea, Bucurest, 1983, nr.44, p. 98).

Victor Ostapchuk, An Ottoman on Naval Campaign againstthe Cossaks Harvard Ukrainian Studies, vol. XIV/ 3-4, 1990, p. 490 495 (al doileamotiv al expeditiei a fost amestecul polon Moldova).

www.digibuc.ro

3 dintre cazaci (sec. al XVII-lea) 131

format au circulat in incursiunile navale in spatiul pontic. pede parte, izvoarele occidentale au exagereze amploarea fortelorintrate in precum pierderile suferite de

Tocmai din motivele un izvor de tipul Gazändme-i Paia estede pretios. Din el se pot o serie de elemente privire la realitatea care

se otomanii in problema De se misiunea luiin 1621, cahtatea lui de (amiral) al flotei otomane, a fost la

Chilia, pe inferior al cu arme, provizii pentru viitoareacampanie. Apoi, misiunea principalä a kapudan-ului a fost sä construiasa un pod pesteDunke - la IsacceaH-, pe care trebuia sä-1 apere pe toatä durata campaniei.

Prima mäsurä a lui pap, odatä sosit la Chilia, a fost sä reuneascA toateeicile "which every prepared on the shore of the Danube for defense of the

Black Sea'. cum a relevat editorul, aceastä a Dunkii apare drept celmai al otomane a Negre. se pare, vaseledin care era constituitA, inclusiv nu erau altceva deck replica cea mai potrivitä

de turci spre a face incursiunilorDin text transpare teama flotei imperiale, Bosforul

capitala, Istanbulul, erau expuse. Astfel, aflat la Hotin, sultanul Osman II i-arlui nu intrerupä cu nici un paza podului de peste Dunke - acesta

tocmai comunicase faptul cä a primit veste despre aparitia a de eici al cazacilormare -, autoritätilor din capitalä trebuiau atente "sä apere cum se

cuvine acele regiuni"k. Exista deci, odatä ivirea unei flotile pe apeleNegre, un pericol real pentru Strâmtori!

Imaginea de ansamblu a otomanilor asupra cazacilor a chipului de a luptape mare poate reconstituitä din mai multe crâmpeie ale textului discutat. De pildä,

a explicat comandantilor säi i cazul care flotilä de eici aflota imperialä, afla concentrate pe mare este posibil

pentru cazaci "devasteze sä jefuiascA atât de multe ale cas-o Este limpede, potrivit izvor, avantaj al cazacilor sta

dimensiunile ale vaselor care fAceau practic invizibile, vreme ce marilegalere ale flotei imperiale otomane puteau observate de la o de doukzeci-treizeci de mile. De aceea, tactica folositä de in contextul expeditiei din 1621a fost aceea de de a le trimite punctele sensibile: astfel, depe e au porunca sä navigheze la gurile Niprului, iar un numk dede s-au indreptat vecindtatea strâmtorii Ker, "care este locul unde cazaciide la Don inträ in mare". lil la un moment dat, päräsit postul dede la podul de peste Dunke, pentru o de trei lungul coasteianatoliene, de unde primise vestea prezentei unei flotile dar efortul säu a fostzadarnic'5... comandantul otoman de la (Oceakov) a izbutit sä captureze,

p. 494." Pentru localizarea podului acest vezi ibidem, p. 485-486, n. 15.

Ibidem, p. 496.13 Ibidem, p. 494.

Ibidem, p. 491 504. Mihnea Berindei a semnalat un act care vadeste din1620 la Istanbul se iviserá cu o eventualä sosire a cazacilor, bärcile(op. cit., p. 287).

V. Ostapchuk, op. cit., p. 493-494 497-498.

www.digibuc.ro

132 Andreescu 4

ambuscadd, un numk de de ale cazacilor, celälalt comandant, destramtoarea Ker, a dat acolo o flotilá de optsprezece eici ale cazacilorzaporojeni - nu de la Don! -, prizonieri opt sau sute de cazaci"(ulterior executati!)". Trebuie izvorul otoman nu o spune explicit,indicii potrivit in septembrie 1621 s-a produs un atac al cazacilor chiar impotrivapodului de peste de Ceea ce nu face deck sä confirmeamploarea navale dea un temei plus sositela in 29 mai 1621, potrivit polonii au decis, ajunul campaniei luiOsman II, sä fortele auxiliarilor cazaci o parte trebuia "säpricinuiascd daune turcilor in Marea in vreme ce alta trebuia inMoldova", unde avea incerce a cuceri vadurile de la

in intensitate a raidurilor navale pe litoralul pontic s-a"intâlnit" la un moment dat cu tendintele centrifuge ale Crimeii de Poartaotomanä. expresia a dintre cele fenomene a fost unei

primejdioase pentru regatul polon, pentru Imperiul otoman.felul acesta ambele puteri riscau control in zona nord-pontica.

Un asemenea moment s-a conturat in rastimpul la hanatului Crimeiis-a aflat Mehmed Ghirai III (1623-1628), "asistat" de energicul inteligentul frate,$ahin Ghirai, care a delinut titlul de kalgay-sultan prim mo0enitor asociat alhanului Trebuie precizat de Mehmed Ghirai inceputdomnia la 9 mai 1623, a debarcat la nu i s-a aläturat deck un anmai El venea din Persia, slujise pe Abbas se pare trimiterealui Crimeea a turce4ti bazinul pontic, contextul izbucniriiunui cu

Din alt unghi de vedere, mazilirea precedentului han, Djanibek Ghirai (1610-1623), numirea lui Mehmed s-au produs pe fundalul pregätirii ratificarii unuitratat polono-otoman, menit o pace räzboiul de la Hotin, din 1621.Cel ce a negociat mai acest tratat a fost marele sol, Cristofor de Zbaraz, carea la Istanbul in tot lungul iernii 1622-1623. de actului

solul polon i-a adresat o scrisoare marelui vizir, care, altele, seaceastä tergiversare nu s-a datorat cumva sale pentru inläturarea domnului

Moldovei, precum a lui Cantemir de Silistra capetenia

Ibidem, p. 498-499 502-503. Despre infrângerea cazacilor, care ar fi avutvezi Mihail Guboglu, Izvoare Europeicentrale (1263-1683), Bucuresti, 1977 (pe 1978), p. 522.V. Ostapchuk, op.cit., p. 505, n. 102.Anton Mesrobeanu, Nuovi contributi sul guerra turco-

polacca Diplomatarium Italicum, Ill, Roma, 1934, nr. CXLI, p. 207. 9 maila Istanbul se o flotilA a cazacilor devasta Negre, "minacciando di passarein Constantinopoli cu 300 barche armate, che haueuano all'ordine, che haueua messo granterrore in quella Citte (ibidem, nr. CXLIII, p. 208).

A.A. Novosel'skij, moskovskogo gosudarstva s pervoiXVII veka, Moscova-Leningrad, 1948, p.

www.digibuc.ro

5 Alianta cazaci tAtari (sec. al XVII-lea) 133

tätarilor nogai din Bugeac Dobrogea". Dar, vara anului 1623, noul sol polon trimisla Cristofor Serebkowicz, a adAugat la lista persoanelor indezirabile pentru

pe hanul din Crimeea, Djanibek Ghirai. räspunsul marelui vizirMerre Husein a fost: "Pe hanul tätarilor 1-am mazilit deja, despre care lucrubine"21. Nu ar fi exclus ca "intregire" a listei sä se datorat proaspetei teribileiincursiuni tätAresti, petrecute martie 1623, tocmai pe când Cristofor deZbaraz se

Oricum, nici cazacii, fie zaporojeni - de sub ascultarea coroanei polone -, fie dela Don - "moscovitii" -, nu s-au lAsat mai prejos in 5 1623, efectuaserä, cuseicile putin douA raiduri pe litoralul Märii Negre. Ne intereseazA, aici maicu cea de-a actiune a cazacilor, care a avut in luna septembrie 1623,anume asaltarea incendierea Perekop - "la porte et chiave dellaaflatä sub autoritate a hanilor tAtari'. asta ea despreinexistenta, in acel moment, a noul han din Crimeea, Mehmed Ghirai,cazaci25. Pe de altA parte, Mehmed Ghirai färä ordinul Portii

aduce Crimeea, in octombrie pe Cantemir Mirza cu oameniiastfel satisflcutA o altA insistentA cerere polone.

Vrednic de subliniat este faptul cA, septembrie 1623, când a primitdespre atacul cazacilor la Perekop, hanul Mehmed Ghirai avea pe el un sol polon,care, bineinteles, a putut numaidecât implicarea in vreun fel a autoritätilor din

acest act de ostilitate. Hanul a acceptat cu mai mult cu câtprizonierii cazaci au confirmat cA au actionat de capul

Suirea pe tronul otoman a lui Murad IV, locul nevolnicului sAu frateMustafa, precum inceperea noului cu Iranul safavid au condus Poarta ideeanecesitAtii consolidärii pozitiilor sale in nordul Negre. Or, Mehmed Ghirai,pofida dovezilor de fidelitate din primul sAu de domnie, nu mai putea acceptat la

hanatului din pricina Ghirai, mai exact a relatiilor acestuia cu

Elementa fontium editiones, t. VI, ed. Dr. Carolus H. Talbot, Roma, 1962, nr. 273,

Vezi Corfus, op.cit., nr. 52, p. 110-1.11.22 Andreescu, Re.stitutio Daciae, Bucuresti, 1980, p. 64, n. 13. 30 aprilie

1623, de ambasadorul francez la raporta: "Et parce que les Tartares font tousioursquelque courses en Poulogne contre volontez de ceste porte, on a ramené depuis six jours unPrince Tartare qui estoit nourri et comme prisonier a Rhodes pour le porter sur les Galeres jousquea Cafa et le faire Roy de en la place de celuy qui l'est maintenant" (Hurmuzaki.Documente privitoare istoria supl. Bucuresti, 1886, nr. CCCXIX, p. 218-219).

23 Elementa fontium editiones, VI, nr. 268, p. 309; dupA pArerea lui Mihnea Berindei,odatA cu numirea lui Cantemir ca beglerbeg de Silistra, Bender-Akkerman Oceakov,actiunile cazacilor considerabil, vara anului 1624 (op.cit., p. 291-293).

Pentru castelul "burgul" de la Perekop, vezi A. Eszer, p. 219, 220 237.Asupra cazacilor la Perekop, vezi E. Eine armenische Chronik

aus der ersten des 17. Jahrhunderts, in Acta Scientiarumt. 2, 1975, p. 143, precum Elementa, VI, nr. 270, p. 313 (scrisoarea din 28

noiembrie 1623 a lui Cristofor de Zbaraz).E. op. cit., cit. Ulterior, el a izbutit sA fugA din Crimeea (M.

Berindei, op.cit., p. 294).Elementa, VI, p. 313. Pe de parte, august 1623 sosea la Moscova cel

emisar pe nume Mustafa (A.A. Novosel'skij, op.cit., p. 133).

318.

www.digibuc.ro

134 Andreescu 6

consecintd, Poarta a decis mazilirea lui Mehmed Ghirai readucerea lacârma hanatului a lui Djanibek Ghirai.

de un preot armean din faptul DjanibekGhirai al kalgdv-sultan, Ghirai, au sosit acolo la 24 mai 1624 (st. Ei aufost pe calea de o pe care izvor o estimeazd canumärând 40 de galere. Acestea au golful de la Caffa nu mai putin de 75 zile.Cauza? Mehmed Ghirai de curând ajuns el Crimeea, au

se luate de la 1 august 1624 (st. au asediatcare era sub stäpanire cu ajulorul cazacdor29. Este cea dintâi

desprede astä de Kiatip Celebi, dedicatá

operatiunilor flotei otomane Marea contra cazacilor zaporojeni a celor de laDon, rästimpul 1614-1639, pune directä prezenta navale otomane laCaffa, frunte cu kapudan-ul Redjep cu cea mai cutezatoare pe mare acazacilor: un de cincizeci de de faptul marea era de

s-a indreptat Bosfor pe 20 1624, ce a pätruns pe aYeniköy30 .

Evenimentul acesta a produs o profundä impresie El maiinregistrat, pildá, intr-o naratiune, scrisä de un evreu la Istanbul. De astädatä afläm expeditia pe Bosfor a fost fIcutá de "optzeci" de eici ale cazacilor a

atacat nu numai Yeniköy, ci ambele localitMi, situate peeuropean Bosforului, la doar kilometri de Istanbul, jefuite. Robii,

s-au impotriva incendiind caselecazacilor. la locului otomane, de sultanul furios,cazacii s-au reimbarcat astfel raidul a cu succee!

Dar, peste numai câteva alte zile, ei fdcut din nou aparitia pe Bosfor, maisatul Fener - unde s-au ciocnit cu sträjile otomane care au

la Beykoz. aceastá a doua incursiune nu s-a mai cu tot atâta succes,vreme ce cazacii au pe lärm - un sat nenumit au fost

trecute de localnici de parte a Bosforului. Astfel, ei au putut lesnesau au revenit au

Elanul cazacilor nu s-a diminuat, Cronicadata de 7 octombrie din an 1624 o de 150 de eici

fäcut Fener, pricinuind printre locuitorii de pe Bosfor.Sultanul l-a trimis numaidecât pe kapudan 25 de spre Marea casä impiedice jefuirea satelor din

2K A.A. Novosel'skij, op.cit., p. III.E. p. 144. Potrivit izvoarelor rusesti, deznodämântul de la

s-a produs pe I august, Djanibek Ghirai Redjep pasa au iesit din oras,in fruntea a mii osteni, crunt (A.A. Novosel'skij, p. 112-113).

Mappa p. 370-371.Aryeh Schmuelevitz, Ms Pococke No. a the events in in

years 1622-1624, International Journal Turkish Studies, vol. 3, No. 2, Winter 1985-1986, p.115-116.

p. 116-117. cronicile "Pânä acum nu se auzise deatacul blestematilor de cazaci asupra Strâmtorilor" (M. Guboglu, p. 546).

www.digibuc.ro

7 Alianta dintre cazaci tátari (sec. al XVII-lea) 135

Rapoartele diplomatice, primul ale ambasadorului englez la Poartá, SirThomas Roe, consemneazá aceleai fapte, de comentarii acide asupraslAbiciunii relevate de expeditiile in spatele fatadei reputatiei de mare putereale otomane. Deosebit de interesant ni se pare, rapoartele lui Sir ThomasRoe, un element: la un moment dat, el vorbeste, la inceputul august 1624, deprizonierii cazaci, capturati deoarece in chip imprudent prea mult pecare "confessed vpon examination, that Mehemett, prince of the Tartars, wasconfederate with them to this attempt in reuenge of the offer made to displace him. If itbee true, as it is very probable, that there is any intelligence betweene two rouingnations, they will proue very troublesome to this citty and state'. Este de-al doileaizvor care punerea bazelor cazaci, in contextulevenimentelor anului 1624. Mai mult, de astá atacarea Stramtorilor deflotila cazacilor este chip limpede cu tátaro-cazacd, ea

o "rAzbunare" pentru incercarea Portii de pe Mehmed Ghirai de lahanatului Crimeii.

fortelor otomane la Caffa - un corp expeditionar a peuscat, sub comanda lui Bayram - a fost, pe de altá parte, comentatA astfel deambasadorul englez: "This empire hereby lost, or endangered, one of the greatesthonors and prerogatives, to giue that nation a prince at the pleasure of the grandwhom now they not only refuse, but dare oppose the armyes of the port, and sentinsolent letters, that it is sufficient for these to gouerne Constantinople: if they will notbe but vndertake to molest the princes in possession, that they will esteemethemselues free and as ancient as the race of Ottaman. In conclusion, I am of opinion,there will bee found some way, though shame, to recall their order, and to confirmethe present prince, excusing the fact

a doua zi ce - la lunii august - au sosit siguredespre corpului expeditionar otoman, o galerá a fost trimisä de sultanCrirneea, cu confirmarea lui Mehmed Ghirai dezavuarea kapudan-ului Redjeppap, i-ar apartinut intregime inifiativa inlocuirii hanului35! Dar abiaoctombrie a parvenit la cá hanul fratele lui acceptá aparenta

mai 12/ 22 martie 1625, era semnalatA la Istanbul a unui soltätar, a venire a produs "mare bucurie" capitala imperial& Acesta a

The Negotiations of Sir Thomas Roe in his Embassy to the Ottoman Porte °from theyear 1621 to inclusive, I, London, 1740, p. 265. Chiar episcopul Paul Piasecki,cronica sa, a inregistrat atât atacul pe Bosfor (dar plaseazá usor eronat, in cursul luniiseptembrie), cât mai ales, efectul pe care produs asupra populatiei din otornanä:"Mense vero Septembre anni hujus Cosaci Zaporovienses ex Boristhene, centum myoparonibusPontum Euxinum mare nigrum vulgo dictum ingressi, usque in prospectum Constantinopolisvenerunt, et ibi prope uno milliari in littus descendentes, oppidum insigne langikoie expilarunt, acincendio immisso vastarunt. autem terror in ea Vrbe fuit, ut intra sex horas, quibus taleshospites portui imminebant, nullae vires vel ad defendaenda littora, vel ad eos invadendospotuerint: demum vero aliquanta triremium classis egressa, spectavit tantum cum praeda opimaipsos abeuntes, non ausa"(C'hronica gestorum in Europa Cracovia, p.

370-371).The Negotiations of Sir Thomas Roe, I, p. 256-257.Ibidem, p. 273.Hurmuzaki, Documente, IV-2, Bucuresti, 1884, nr. p. 405.

www.digibuc.ro

136 Andreescu

scuze patrunderea tatarilor in hotarele imperiului, drept o incercare descoate pe Canternir Mirza oamenii din Silistra. care nu putea de

sultanului, punea capät incursiunilor lui Cantemir in teritoriul polon, decompromita pacea abiaDregatorii otomani nu au dat crezare explicatiilor oferite de Mar, ci doar

s-au prefacut. pe de parte, la sosise mai devreme, in pragul luniidecembrie 1624, informatia Ghirai a pace cu hatmanul polon StanislavKoniecpolski, cu va trimite un sol la Varsovia "for pledge andmayntenance of this de fapt, existä un raport al apostolic dinVarsovia, data 20 octombrie 1624, care vorbeste de o deregele Sigismund Vasa unui sol din partea lui Ghirai, care"l'amicitia et unione de Polacchi" care a declarat prealabil, s-a negociathatmanul cazacilor "per la loro unione, che da essi stata accettata". lar StanislavKoniecpolski a confirmat de la "uniti co'Cosacchi" aucucerit de la Cetatea asediind "acum" (ora) de acolo". Din acelasiraport mai desprindem perspectiva de la Varsovia asupra obiectivelor politiceale lui Ghirai: "Questo Sain Geret, perseguitato da Turchi, si ritirö in Persia,dove ha guerreggiato molti anni in servitio di quel Re, et ritornato ultimamente di suoordine in patria per sollevar cham, suo fratello, e disporlo a lasciar la divotione deTurchi, in tempo appunto, ch'essi trattavano di deporlo, e per procurar insieme l'amicitiaet unione de Polacchr".

Solia la Varsovia a avut care, august-septembrie1624, lui Ghirai au invadat ocupat, pe Moldova Tara

aceasta din doar pe "jumatate"41. Nu a fost vorba nicidecum, ca deobicei, de o incursiune devastatoare iute De Wileextracarpatice au fost linute ocupate a doua a octombrie,sultanul la mai mazilirea a lui Radu Mihnea al Moldovei,

a fiului Alexandru Coconul, care domnea Tara pentru ca apoinumai la inlocuirea primului. el avea pregätit

pentru scaunul domnesc al Moldovei un pretendent, adapostit Crimeea, pe nume

The Negotiations ofSir Thomas Roe, I, 362.315.

Athanasius G. Welykyj OSBM, Litterae nuntiorum apostolicorumvol. (1621-1628) Roma, 1960, 1739, p. 147. Exisa,

din surse din locuri diferite, potrivit septembrie-octombrie 1624, 150 de alecazacilor ar fi pAtruns pe cursul inferior al Dunärii, unde au incendiat Ismailul(N. lorga, documente cu privire la istoria romdnilor, IV, Bucuresti, 1902, nr. XXXV. p.185; E. de Hurmuzaki, Fragmente din románilor, t. Ill, Bucuresti, 1900, p. 99).

Pentru biografia lui Ghirai cea a säu Mehmed, vezi Le Khanat dedans les Archives du Musée du Palais de Topkapi, ed. Alexandre Bennigsen, Pertev

Boratav, Dilek Desaive, Ch. Lemercier-Quelquejay, Paris-La Haye, 1978, 336-338.B, veac. XVII-4, nr. 554, p. 536 (hrisov al lui Alexandru din 30 iunie

1625). cronica interná s-a consemnat tätarii "au robit tara la (Istoria Trii(1290-1690). Letopise(ul Cantacuzinesc, ed. C. Grecescu, Bucuresti, 1960, p. 95). Este

meritul lui Tahsin Gemil de a stabilit loviturii din a fost Ghirainu Cantemir cum s-a crezut vreme

Bucuresti, 1979, p. 57-58).

www.digibuc.ro

9 Alianta dintre cazaci tatari (sec. al XVII-lea) 137

Mihnea, care era de fapt de-al doilea lui Radu Mihnea'. Criza a luatse pare, nu interventia Portii - neputincioasä acum a controla situatia de

pe litoralul nord vest-pontic ci printr-un "aranjament" direct Radu Mihneacarmuitorii hanatului Crimeii. acestuia a fost, doar poate, recunoastereaautoritätii lui Mehmed Ghirai, prin plata unui tribut primirea insemnelor deinvestiturd din partea lui, iar nu a sultanului43!

biruinta de la Caffa, $ahin Ghirai trimitea propuneri de laVarsovia paralel, incerca faureasca propria de la deJos... A ce i se poate atribui a fost cu hatmanul cazacilor,undeva pe malul Niprului, care a avut foarte probabil cursul lunii noiembrie 1624.Ea, aceastä s-a petrecut circumstantele foarte speciale ale sosirii laNiprului a unui pretendent... otoman! De fapt un aventurier, "sultanul Jahja" (sau:Yahya), cunoscut sub numele de "Alexandru conte de Muntenegru". Acestatintea, nici mai nici mai deck cucereasca tronul cu ajutoml cazacilor.Vrednic de subliniat este faptul slobozirea asa-zisului pretendent la cazaci s-a facut nu

autoritatilor polone, care, - cum am spus - primeau solia dinpartea lui Oricum, negocierile de pe malul Niprului, care au durat deopt zile, au fost incununate de succes. A fost astfel perfectata o aliantä de cucaracter cazaci. Cei s-au angajat ca, pe durata iernii 1624-1625, sä faca incursiuni zona europeana a Imperiului otoman, la portileConstantinopolului", pregatind acest chip expeditia a cazacilor, ce avea

pe "sultanul Jahja"...Izvoarele de care dispunem faptul pregatirile cazacilor pentru

campania 1625 au fost "mari", de-a "neobisnuite". Ceea ce confirmäexistenta unui obiectiv precis pe care nu putea capitala otornana. Darexpeditia cu pricina s-a practic cu cazacilor KaraHarman, pe coasta a Negre". Ne intereseaza in cele de doarinformatia, pe care am pus-o nu demult, potrivit in rastimpul prezenteilui Alexandru conte de Muntenegru la cazacii zaporojeni, Radu Mihnea - care

in fapt politica a ambelor românesti - i-a trimis in trei (treacestuia bani, cai turcesti alte De unde putem deduce voievodulnu s-a multumit cu pozitia de "satelit" raporturile lui cu hanatul Crimeii, ci,

momentul care a aflat de alianta de ei, s-a aliniat noii grupári deforte din spafiul pontic, contribuind cu subventii la pregätirea campaniei contra

cursul iemii 1624-1625, Ghirai a la Cetatea de unde s-amultumit forteze pe Cantemir Mirza cu oamenii lui, in Crimeea.

lui Rafael Levakovid, pe baza spuselor "sultanului Jahja", sustineiarna a fost deosebit de apele nu au ca alti ani, ceea ce a

Pentru identificarea pretendentului, vezi A. Pippidi, italieninoi date despre in Marea in XVII, XXII/ p. 612.

T. Gemil, p. 59;episod din istoria Negre in veacul RI, serie t. I p.

Ibidem, p.688.Ibidem, p. 689.

46 Ibidem, p.679 696-697midem, p.

www.digibuc.ro

138 Andreescu 10

impiedicat traversarea tluviului de cAtre hoarda Trebuie spus, maiprobabil motivul real al limitdrii lui Ghirai teritoriu otoman este de

in cu fratele sAu, Mehmed Ghirai, care a ezitat se angajezecu Poarta. numai astfel ne putem explica schimbarea de

atitudine a solului tAtar din Polonia, 28 martie 1625: ce mai a"buona voluna di esser unito con li Pollacchi", ultimul moment, a

o scrisoare partea hanului - se vede timp! "piena din minaccie"pentru cazul care cazacii zaporojeni vor pomi din pe Marea pagubaturcilor".

despre cazaci, de la Kara Harman (6 august 1625), intoamna an au avut de expeditia de a hatmanului Koniecpolski.Autoriatile polone rdspundeau astfel, apelurilor insistente ale de a-itine in pe cazacii zaporojeni. au de teama izbucnirii unuiturcii, ce fi pus conflictului cu Iranul".

Poarta a poruncit hanului Mehmed Ghirai, chip separat, intreprindä oexpeditie de jaf in Polonia, drept rdzbunare raidurile cazacilor pe litoralul ponticdin sezonul abia incheiat. opinia ambasadorului englez era vorba de un ordin ceilustra "perversiunea" divanului otoman, deoarece de fapt acesta vroia pe

pedepseascd pe proprii cazacii zaporojeni. Care totui s-au lui$ahin Ghirai au consimtit participe la jefuirea Poloniei, el va inchide ochiimai departe la incursiunile pe Marea (... but the peruerseneess ofcouncell doth now appeare, punish and discontent the Cossacks old seruants, forfaithless frends: who therupon are ioyned with Shahin brother to the TartarHan, and consent to the spoile of Poland, that hee may conniue at their incursions inthis dominion)50.

Expeditia a avut luna februarie 1626,Przemyl, cu vreo 12000 de cazaci, dornici atacareade cAtre hatmanul Koniecpolski". Dar, la ie§irea din Podolia, pe care ocumplit, atarii cazacii au fost zdrobiti de poloni, abandondnd mare partedin robi. o§tii hanului a trecut Moldova, unde tocmai se petrecuse oschimbare politicd: Radu Mihnea se din de aochii, desemnat ca succesor pe hatmanul Miron Barnovschi. hanuluiMoldova era interpretatd la Poartä deoarece acolo se are cu sine "apretender to that principality, whom, if hee place by force, it will bee a great affront tothis empire'. Un raport din Pera, cu data 7 martie 1626, al bailului Zorzi Giustinian

trimis insemnele de domnie pentru Miron Barnovschi primise oalternativd. cazul care 1-ar fi impus forta in Moldova pe

pretendentul (Mihnea), el trebuia insemnele acestuia". De unde se

p. 690 Elementa editiones, XXVIII, nr. 597, p. 167.Dtplonuitarium relationum Gahrielis Bethlen Venetorurn

Budapest, 1886, p. 609; vezi Andreescú, 697.The Negotiations Thomas p. 486. vorbeste de trirniterea

unei solii la Gabriel principele Transilvaniei, care ar fi avut drept misiunebani, ca al

491; ad editiones, XXVIII, nr. p. 175-176.The Negotiations Sir Thomas Roe, I, p. 494 (25 mart. 1626,Hurmuzaki, Documente..., IV-2, nr. CCCCLV, p. 413.

www.digibuc.ro

1 Alianta dintre cazaci (sec. al XVII-lea) 139

poate observa de la Caffa mai ales, din pricina tulburdrilor din Asia -lui Abaza precum a Iranul, turcii nu vroiau un

provoace un nou conflict cu hanatul Crimeii.Emisarul otoman Moldova putut totusi duce la bun misiunea

scaunul domnesc pe Miron asta marisume de bani altor daruri care hanul fratele au fost "convinsi" accepte

recunoasce. Interesant este potrivit anumitor izvoare, lui MehmedGhirai in Moldova s-a datorat somatiei trimise voievoduluiAlexandru Coconul, fiul lui Radu Mihnea, de a-i expedia o de bani. ce acestanu a lipsit Semnificafia acestor bani de la domnii poate

din acuzatia ce i s-a adus la lui Mehmed Ghirai momentul in care afost pentru a doua depus, mai 1628, anume i-a perceput ca "tribut" (hauingexacted tribute of the beghs of Bugdania and Valachia)'.

Oricum, la primäverii anului 1626 in Constantinopol a teama,aproape de o pe mare a cazacilor, care ar fi avut pregdtite nu maipufin de 700 de Sir Thomas Roe a notat urmdtoarele despre starea de spirit cedomnea print= locuitorii de la Stramtori: "All the villages on the Bospherus, to the gatesof Constantinople tremble, and the citty is not without fear; sostened by certeyneprophecyes and astrologians, who foretell a great blow from a Northern people'. Defapt, nu au mai atacat la Stramtori, cazacii manifestat dinpe coastele Negre, cursul verii - se pare - mai multe ciocniricu fortele navale otomane". sultanul va evoca, scrisoare ulterioardregele polon, o asemenea ciocnire, in cursul galerele otomane, de 40, au

au o de 60 de ale cazacilor de la Nipre."Experienta" ultimilor ani, nici operatiile navale, nici interventia

nu au pus capät, temporar, incursiunilor cazacilor a dus la ideeafortificaliilor de la Niprului Marea menite impiediceseicilor de pe cursul fluviului. Kapudan-ul sprijinul domnilor din Tara

Moldova, a vara anului 1627 construiascd deci oOceakov pe cele vechi. Este de desi s-a apropiat

la o zi de s-a cu kapudan-ul, Ghirai nu a ajutatla lucrdrile de acolo, cum foarte probabil primise el

aceste iulie 1627 Cantemir a izbutit dinCrimeea, mai lui apoi la Istanbul, unde prezenta lui este

nr. CCCCLXVI, p. 413-414; Elementu, XXVIII, nr. 610, p. 178-179.nr. CCCCLXVII, p. 414; N. lorga, documente, vol. XXIII,

nr. p. 159. Este demn de notat potrivit unui alt raport din Pera al bailului ZorziGiustinian, hanul ar pretins bani de la Gabriel principele Transilvamei (Ováry Lipót,

p. 619).The of Sir Roe, I, p. 812.

p. 509.N. lorga, documente, XXIII, p. 160-162.Vezi Mihnea Berindei, op.cit., p. 296.

p. 165. Pentru lucrarile turcesti de la Oceakovdat mai ales de Miron al Moldovei, Un donmitor, epoc

vremea lui Miron voievod al Moldovei, p. 56-60 MihneaBerindei, op p. 297-299.

www.digibuc.ro

140 Andreescu 12

semnalatä 4 septembrie61. El a de staruie pe sultan pentrude la carma hanatului a celor doi aceasta cu mai insistent, cu

fuga lui, a pus familie62. Meritä reproducem,Emidio Porte d'Ascoli, motivele pentru care cerea sultanului mazilirea lui

Mehmed Ghirai: "haveva intelligenza Cosacchi, et machinavano ambedoicontro di lui, et Mahmetgirai-Kan haveva mal governo, essagerando le particolaritaetc."63. Prin urmare, cea dintre acuzatii era tocmai "intelegerea" lui Ghirai

cazacii, care ar fost contra Portii...cercurile diplomatice de la se aflase la 3 octombrie 1627, au

avut reuniuni ale dregatorilor otomani, la caimacarn, drept depropunerile belicoase ale lui Cantemir. la decizia a

fost, Nu pentru prea vreme, 13 mai 1628 capitalaimperiala sosise deja vestea despre lui Ghirai de Cantemir"a Tartar, his aemulous, but obedient to the grand signor". aceastä veste a ca de

hanul Mehmed Ghirai declarat pe "rebel" aducerea dininsula Rhodos a lui Djanibek Ghirai spre a din nou investit han".

Emidio Portelli d'Ascoli ne spune ce s-a sultanul -"sapendo anco per altre esperienze valore di Candemirro" - i-a datcommissione con commandamento scritto che ogn'uno gli dasse aiuto in suoservitio". cu scrisoarea padisahalä, Cantemir s-a indreptatCrimeea, foarte probabil adune pe drum o contributia

otomane din garnizoanele de la Dunärea de Jos Cetatea Iatä ces-a ulterior, aceeasi relatare: "Sciaingirai, havuto avviso, che Candemirroveniva, et pensando fosse con poche persone, non sapendo concertato gl'usci incontrofuori di et se bene molte valorose genti erano con lui, nulladimeno lasciandonela dalla parte del Osii, Nipro, che il viccino appresso la

egli con altri dall'altra banda, et poco viaggio, scoperse Candemirrocon poche genti gli veniva incontro. Et arrivando di viccino mostrando l'incontro esserstato a caso, le spalle, et si misse fuggire. Sciaingirai altretanto si credeva, cheveramente fuggisse per timore, tutta carriera si diede seguitarlo, et arrivato chead'un certo boscho l'imboscata, da Candemirro tramata, et gli diedero Afost vorba deci de o izbutita, care pe Ghirai

N. lorga, Studii documente, XXIII, nr. LXXVI, p. 164; Huditä, Recueil dedocuments concernant 'histoire des pays roumains tirés des archives de France (XVI-e et XVII-e

Iasi, 1929, nr. 33, p. 44-45.62 N. Iorga, Studii documente, XXIII, nr. LXXVII - p. 164; Ambrosius

Eszer, op.cit., p. 221.A. Eszer, op.cit.,I. op.cit., nr. 32, p. 44; The Negotiations of Sir Thomas Roe, I, p. 688.

65 The Negotiations of Sir Thomas Roe, I, p. 812; Hurmuzaki, Documente, IV-2, nr.CCCCLXXVIII, p. 420. pare a sosit din 6 mai, douä zile mai târziu pleca spreRhodos galera pentru Djanibek Ghirai (N. lorga, Studii documente, nr. LXXXII, p. 167).Totusi, la 31 mai 1628 la era emis un act cu pensia anualá ce i se värsalui Djanibek, cu insula Rhodos, cât fratelui säu (Le de Criméedans les Archives du Musée du Palais de Topkapi, ed. Alexandre Bennigsen, Pertev Boratav etc.,p. 146).

Ambrosius Eszer, op.cit., p. 222.

www.digibuc.ro

13 Alianta dintre cazaci Mari (sec. al XVII-lea) 141

pregatitä undeva in spatiul dintre Nipru Nistru. Dar trebuie spus de potrivitaltor izvoare, a de fapt dincolo de acolo in realitate

pus pe fuge.Cu putini oameni, fratele hanului a trecut Bugeac pe la Ismail, unde "a pus sä

decapitati o de turci nobili" apoi, s-a dus "la parteadin trupele sale pe care o de parte a A fost de Cantemir

se pare s-a mai dat o de iese drumspre Crimeea, el a trimis un emisar la cazaci ajutor, ca sä

"4 sau 5000 de ai bine piese mici de artilerie". Sositde han, la Bagce-Saray, kalgay-ul s-a pentru asediu, care, ala 12 zile revenirea 27 mai 1628 la Istanbul erau semnalati dinpartea lui Cantemir, care inceputul asediului". asediul s-a prelungit,deoarece Ghirai avea la arme de foc, tunuri un dearchebuze. nogaii, care erau "inimicissimi del foco", lui Emido Porte llid'Ascoli, din nu au incercat asalteze locul, ci au asteptat caasediatii sä se predea. 28 de zile de asediu, facut ajutorul de lacazacii zaporojeni, care, cronica armeanä din Caffa, ar 12000 deoameni71. Cantemir le-a iesit in la o departare de 5 mile deSaray, a fost biruit sä se refugieze care era posesiune otomanän.

Toate acestea s-au de 22 mai (st.v.), iunie 1628,de cronica pentru intrarea a lui Cantemir. Pe de parte, 4

iunie ajungea la Djanibek Ghirai, mai in 8 ale lunii, plecaspre Crimeea pe calea de kapudan-ul Hasan de un de 43 degalere. nu facut aparitia in portul de la Caffa in seara zilei de 29iunie 1628 a rasturnat o raportul de al combatantilorm. timpMehmed Ghirai, cu ajutorul cazacilor al au asedieze

dregitorului otoman care orasul,nu trebuia ofere unor "vasali rebeli" ai

67 Din in 8 aprilie 1628 Miron scria "duminica trecute atrecut Nistrul mii de o§teni vi-a pus pe la toate potecile vadurile "casupraveghea pe Cantemir" (Gh. Duzinchevici, Barnovschi polonii, Bucurgti,1938, anexa V, p. 209). In schimb, 23 mai se Moldova peste

a despre grile vol. V, Bucure§ti, 1973, p. 38-39). Nueste deloc exclus ca faptele relatate de cronicile otomane de la Caffa din 1624 -inaintarea lui Ghirai Dobrogea, la Babadag, de lui deCantemir - realitate cele primAvara anului 1629 (vezi M. Guboglu,Crestomalie p. 544-546; Cronici turcesti privind (Extrase), vol. III, vol.

de Mustafa A. Mehmet, Bucure4ti, 1980, p. 67).sträini..., V, p. 39.

A. Eszer, op.cit., loc.cit.N. Studii documente, vol. XXIII, nr. LXXXIII, p. 167.A. Eszer, op.cit., p. 222-223; E. op.cit., p. 146 (aceea.5i cronia atestä ea

anterior Ghirai a trecut lui Cantemir).A. Eszer, op.cit., p. 223.N. Iorga, Studii documente, XXIII, nr. LXXXIV, p. 167; The Negotiations of Sir

Thomas Roe, I, p. 816; A. Eszer, cit., p. 224-225.A. Eszer, op.cit., p. 221

www.digibuc.ro

142 stefan Andreescu 14

lui Djanibek Caffa, Aga - unul din cei mai denobili care era "il factotum di cu alti nobili, s-a

s-a noului han numit de Mehmed$ahin Ghirai au fost nevoiti ridice asediul Crimea, refugiindu-se lacazacii de la Nipru, deci teritoriu ce apartinea coroanei polone75. Oficial,Djanibek Ghirai de-a doua domnie 12 august 162876.

Ghirai de un sol la curteaDin purtate demnitari limpede cA a existat un

ordin initial trimis cazacilor spre ajuta pe Ghirai, de care turcii, nutrebuiau cu nici un sA afle. de acum cazacii sei pe doi ca la hanatului. De asemenea autoritAtile polone

de pozitia domnului Moldovei, Miron Barnovschi, care el insistapentru sprijinirea Ghirai. Castelanul Cracoviei, Gheorghe de Zbaraz,

pleda la lui acela0 sens, deoarece altminteri exista perspectiva unuiteribil hanatul acest caz, domnii Moldoveipofida de prietenie de poloni, ar fi fost siliti ajute pe DjanibekGhirai".

Pe de altA parte, la erau consemnate, 17 septembrie 1628, bAnuieliledregltorilor otomani despre o vodA Barnovschi Ghirai. Ele aufost iscate de faptul instalarea pe tron a lui Djanibek, kapudan-ul Hasan s-a indreptat gurile Niprului, de chemat pe domnul Moldovei. acesta arefuzat sA se cum o precedent. turcii 0-au adus amintenumaidecht cA el era cu o de nobil polon familia Przerembski)78.

primAvara anului 1629, dintre fostul han, asistat de fratelecel nou, Djanibek, devenise cum este evocat de cronicile

otomane inceputul acestei "Mehmed Ghirai ahin Ghirai,ce au fugit linuturile polone (Leh), au ajutor partea

a regelui polon, cu hatmanul, aproape 40000 de ghiauri, cuoastea ace4tia au asupra Crimeii, cu scopul de alungape Gianibek Ghirai han"79. In prima zi a "din pricina aumurit multi oastea De aceea, pentru ziva urmAtoare DjanibekCantemir au fAurit "sA inainteze patru pâlcuri atace patru oastea

Ibidem, p. 225. Fostul han a ascuns, vreme de 20 de zile, a izbutit sAdin Crimeea, prin istmul Perekop, cu numai 12 (Ibidem, p. 219-220). in schimb, fratelesAu, a 4000 de cazaci, a folosit altA cale, "che si chiama Arabbattá, di contro Crim"(Ibidem, p. 220).

E. p. 147. Abia septembrie 1628 Djanibek va lua cuGabriel Beth len, principele Transilvaniei, oferindu-i alianta (M.A. Mehmet L. Demény, Noidocumente privitoare la Transilvaniei din secolul al XVII-leain Revista Arhivelor,an XLVII, vol. XXXII, nr. 1, 1970, 220; Török - Magyarkori lam - Okmánytár, ed.

Szilágyi Sándor, II, Pesta, 1869, nr. XII, p. 77-78).Hurmuzaki, Documente, II-2, Bucuresti, 1895, nr. CCLIII, p. 554-559 (pentru

datarea a actului, prima a lunii august 1628, vezi T. Gemil, op.cit., p. 71-72).Hurmuzaki, Documente, nr. CCCXXXII, p. 229. Pentru deplasarea lui Hasan

la Oceakov, vezi Mihail Catalogul documentelor turcegi, vol. II, Bucuresti,1965, nr. 211, p. 70.

M. Guboglu, fie p. 555.

www.digibuc.ro


Mehmed Ghirai. le-a biruinta. MehmedGhirai a fost ucis Ghirai "a fugit a dispArut"".

Lupta decisivA, care de fapt a pecetluit revenirea hanatului Crimeii orbitas-a dat mai la inceputul iunie 1629, la sfarsitul aceleiasi luni

ambasadorul olandez Cornelius Haga putea raporta din Istanbul printre prizonieriiluati de otomani s-au aflat un de moldoveni. Ei au mArturisit domnulMiron Barnovschi, avea cu Ghirai, temeiul cAreia i-atrimis un ajutor de 500 de osteni. Existents acestui ajutor a "umplut paharul" i-adeterminat pe dregAtorii otomani mazilirea a lui Miron

Este vrednic de notat din in tot lungul verii anului 1629, asistAm la opresiune a cazacilor pe litoralul pontic. Astfel, printre altele, a fost atacat

incendiat, de o de 50 de orasul-port apoi cazacii auaproape de Bosfor, galerele ce se gäseau la Istanbul

acolo, spre a proteja capitala. Unii cazaci au fost interogati "auaparitia Marea nu era dorinta ci au fost de

poloni mii de cazaci ca ajutor pentru Ghirai"". Cu alte cuvinte, prezentaa fost a parte din strategia poloná de la

hanatului pe Djanibek Ghirai, omul Portii.cu anihilarea a Mehmed Ghirai echilibrul de

forte precar din nordul Negre a fost restabilit. Semn concret al revenirii la vecheasituatie, aceluiasi an 1629 o puternicl incursiune sub comanda lui

Ghirai, kalgay-ul lui Djanibek, a lui Cantemir Mirza are in Darexpeditia a fost un esec, din pricina rezistentei au inregistrat

otomane, la inapoiere "a avut o crâncenA", kalgay-sultanulpus pe de El a revenit Crimeea, Cantemir Mirza

De wide s-a dedus, pe dreptate, din acest moment el s-a instalat din nouBugeac".

a doua a anului 1630 au tratative polono-otomanepentru reinnoirea cele puteri. Initial, 30 august - 8 septembrie 1630

Ibidem, p. 556; potrivit lui Emidio Portelli d'Ascoli lupta s-a dat nu departe de istmulPerekop (A. Eszer, op.cit., p. 225).

N. Studii documente, IV, nr. XXXVIII, p. 187; cu privire la participareacazacilor, vezi din Moldova la 17 februarie 1629 (Hurmuzaki, Documente,XV-2, Bucuresti, 1913, nr. MDCCCLIII, p. 967). Pentru prezenta ostenilor moldoveni oastealui Ghirai, vezi Ibidem, supl. nr. CCCXXXIV, p. 230. 0 descriere a luptei

act din 10 iunie 1629, editat Fontes Historiae Ukraino-Russiae, t. VIII, Lvov, 1908, nr.211, p. 341-342.

M. Guboglu, op.cit., p. 557; izvor india drept tinte ale atacurilorChilia, Ismail, Midia, Balcic, Varna, (Ibidem, p. 561-562); vezi N. lorga, Studiidocumente, XXIII, p. 170-174, precum E. cit., p. 148. lui Ghirai cupolonii, precum ajutorul primit de el de la cazaci moldoveni, erau semnalate la Venetia,stiri sosite de la Constantinopol, 19 august respectiv, 14 octombrie 1628 (Cristian Luca,

"avvisi" inedite relative la politica a principelui Gabriel (1628-1629),t. XXXVI, 1999, anexele I III, p. 168).

M Guboglu, op.cit., p. 563-564.E. op.cit., p. 148: "Devlet Kerej Sultan ist entkommen, Quantamur aber

kam nicht".Mihnea Berindei, op.cit., p. 301.

www.digibuc.ro

144 Andreescu 16

sultanul Murad IV a refuzat "ahidnamelele" emise anterior, sub cuvântmai trebuie indeplinite prevederile acestora. "de la expeditia asupra Hotinului

acum, cazacii alti incontinuu noastre bine depe Marea cu din partea Oceacovului, hatmanii,

neincetat pagube Cu alte cuvinte, toate din ultimuldeceniu de a-i face pe poloni pe cazaci au dat gre§. la fel s-aintâmplat eforturile militare otomane, mai ales cu cele navale. Nici o victorie

nu a adus cu adevArat lini§tea pe apele Negre... DimpotrivA, se poatespune mai curând in a secolului al XVII-lea, s-a pentruprima o in sistemul de al Negre.

Fenomenul a o cu altA dimensiune din clipa in care,timpul prezentei la hanatului Crimeii a Mehmed Ghirai, s-a

tendintele centrifuge ale acestora. De astA a cazacilor puteade a tAtarilor din nordul Negre. Nu cronicile

otomane au notat dupA lupta de la Caffa, 1624, Ghirai, biruitor contraPortii, "coborât la DunArii" deoarece avea rele" de a inaintaasupra Adrianopolelui". fond, mediul aulic circula legenda dupAstingerea Casei otomane, "il Kan di heredita l'Impero del Turco""...

otomanA contra Poloniei, din toamna anului 1633, sub comanda luiAbaza, de Silistra, a putut fi eforturilor depuse de domnii

Moise Matei Basarab, ei pe câmpul de Ulterior,Gheorghe I, principele Transilvaniei, va transmite cAtre hatrnanulStanislav Koniecpolski cele douA esentiale puse de otomani vederea unuitratat de pace. una dintre acestea suna astfel: cazaci fermpentru a nu produce tratatului, pagube Doar dacA aceste conditiierau satisfAcute, declara cA, la rândul lui, "ii va cum trebuie pedin Bugeac va ahd-name-aua necesarr'.

Stirile anii precedenti intr-adevar, sezon prielnicnavigatiei, cazacii - ales zaporojenii, cei de la Don' - au intreprins raidurilungul coastelor Negre. Vom reline aici o mArturie româneascA, a unui boiermoldovean, Todera§co care 30 iulie 1633, intors de la Istanbul,

urmAtoarele: "Tot am stat la cazacii, care au fost pe apA, au

Documente privind istoria vol. I, de Mustafa A. Mehmed,Bucuresti, 1976, nr, 158, p. 155; vezi M. Guboglu, Catalogul, vol. II, nr. 213-215, p. 70-71nr. 219, p. 72.

Cronici turcefii privind färile III, p. 66-67; M. Guboglu, Crestomatiep. 544.

A. Eszer, op.cit., p. 228.Hie Corfus, despre lui Miron Costin, RdI, t. 32, 1979, 4, p. 721-723.Tahsin Gemil, cu Poarta documente

(1601-1712), Bucuresti, 1984, nr. 98, p. 223-224; vezi Documente turcefii privind istoriaRomäniei, I, nr. 161, 159-160.

N. Studii documente, XXIII, p. 177, 178, 180 185.DupA lui Mihnea Berindei "Ce n'est qu'au début de l'été 1633, alors que les

Polonais sont engagés dans une guerre les Moscovites, que des incursions cosaquesimportantes recommencent" (La Porte Ottomane face aux Cosaques Zaporogues, p. 302).

www.digibuc.ro


grozav de mari pagube in lara turceascA, numai drum de o zi a fost de nu au venitConstantinopol"".

Pe acest turcii decid mazilirea hanului Djanibek Ghirai, care n-ar fost"un locul lui a fost aprilie 1635, Inaiet Ghirai, lui GaziGhirai "Bora". de el, mai Saadet au ocupat functiile dekalgay respectiv, nureddin.

arhivele otomane s-a o scrisoare, pe care, lipsa datei, editorii auatribuit-o, cu probabilitate, anului 1635. scrisoare a fost redactatA de CantemirMirza oglindeste pozitia acestuia de noul han, Inaiet Ghirai. De cel mai mareinteres pentru noi este urmAtoarea frazA: "... Son excellence le Khan a eu des pourparlesavec les Cosaques et ils sont en train de nouer des intrigues". Care era tinta acestoruneltiri ni se spune continuare: "Ils ont l'intention de faire des incursions sur les terresdu Padichah"95. De fapt, cum transpare dintr-un adaos la textul documentului,Cantemir se temea de un atac din partea noului han, cu mai mult, cuotomane baza tratatului cu abia - erau gata cu

din zona gurilor DunArii transfere Un raport olandez dela cu data 1635, vAdeste cA polonii, mai exact hatmanul Koniecpolski, aupus arse cazacilor97. acelasi hatman, cursul anului 1635 a construit unfort, Kudak, pe o insulA la Niprului Marea tocmai spre asupravegherea - eventual - impiedicarea operatiunilor navale ale cazacilor, daunaturcilor".

In schimb, potrivit tot actului din iunie 1635, la hotarelepolone nu au incetat. La plangerile dregAtorii otomani au rAspuns cA noul hanva pedepsi aspru pe autorii va restitui pe robi. Cantemir, "careiarAsi a venit de la hotare" Bugeac!) "... va adus inapoi",Crimeea, "potrivit tratatul din urine. De altminteri, i se porunca "sA

peste Trapezunt sA urmeze sultanului). Vedemdeci el era intr-adevAr singura cale de iesire ce-i eradovedeascA incA utilitatea prezentei la gurile DunArii pentru interesele otomane.Or, denuntarea tAtaro-cazace indreptate contra nu puteapunA extrem de favorabili... Acesta pare a fost rostul acuzatiei contrahanului Inaiet Ghirai scrisoarea mai sus pomenitA.

Hurmuzaki, Documente, XV-2, nr. MDCCCLXXXIV, p. 992; act folosit de M.Berindei, cit.

M. Guboglu, p. 574-575.Le Khanat de Crimée dans les Archives du Musée du Palais de Topkapi, p. 151-152

comentariul de p. 153-154.Potrivit unui act otoman, o scrisoare a caimacamului Murteza din 18 februarie

1635 cAtre regele polon, Cantemir fi venit la Akkerman (Cetatea ia familiaoamenii, el sA Bugeacul sA se stabileascA cu acestia Crimeea (M.Guboglu, Catalogul documentelor turcepi, vol. II, Bucuresti, 1965, nr. 228, p. 75).

N. Iorga, Studii documente, XXIII, p. 192.Albrycht Stanislaw Radziwill, Memoriale rerum gestarum in Polonia (1632-1656),

ed. Adam Przybo Roman Zelewski, t. II, Wroclaw, Warszawa etc., 1970, p. 135 (cf. MihneaBerindei, op.cit., p. 306, care crede cA acest fort a fost ani mai Arhitectulcastelului a fost cavalerul Guillaume Levasseur de Beauplan (Description de l'Ukraine, Paris,1861, p. 41).

Vezi mai sus 97.

www.digibuc.ro

146 Andreescu 18

Cea despre lui Inaiet Ghirai din orbita Portii este,o insemnare a lui Albrycht Stanislav Radziwill din data de 3 1636. Iat-o:

"Concilium secretum advocabatur. Generalis Conecspolius rebellionem ceptamTartarorum chami adversus Turcam litteris ad regem promulgabat quodque inpatrocinium regium confugerent, non celarat. Conclusurn caute suscipere regem potiusdissimulare submissionem barbaram, Kozakorum tarnen auxilia, quasi nolente regesubmittere generali conniventia non agnita concessisse"'. Este limpede hanul a

asigure protectia sprijinul polon in faptului el a refuzat deacurs poruncii de aduce contributia la campania persanä. Or, acest refuz eracunoscut in cercurile diplomatice la Istanbul din 27 mai 1636, bailul

vorbea de "rAscoala deschisA" (l'aperta ribelione), printr-o scrisoarea capugi-bayei care-i transmisese porunca cu La ei, cronica lui MustafaNaima confirmA cA Inaiet Ghirai "n-a plecat cu ajutor expedifiaimpotriva Revanului" (Erevanului). Ba reproduce pretextul invocat de han pentrurefuzul sAu, anume starea de incordare de incursiunile lui Cantemir Mirza in

"... dacA voi participa expeditia polonii vor veni vor punepe Crimeea"".

Spre an 1636, mai exact 4 decembrie, pleca de la unraport olandez care se amintea de neincrederea ce domnea turci han plus,se consemna zvonul cA acesta din pentru sa, cu

chestiunea lui Cantemir Mirza, solul polon Krasinski, care varaan a cenit insistent lui din Bugeac, nu a satisfactie, deoarecesultanul vroia "opune hanului, "ennemy particulier du dict Cantémir",polonilor, "en cas de quelques mouvement de ce costé Cel putin aceasta eraarnbasadorului francez de Césy, care arAta turcii vor doar facA peCantemir nogaii sA nu mai facA incursiuni

Confruntarea dintre hanul Inaiet Ghirai Cantemir omul pe care sebizuia politica la gurile tinuturile nord-pontice, a avut in prirnele

ale anului 1637. de 12 februarie 1637, sesizarii lui Cantemir,care se la un atac partea acelor rAu o asultanului Murad IV era voievozilor Moldovei spremobiliza a se pune la dispozitia lui Kenan pap, care se la Silistra'.8 martie 1637, la se aflase mai multe surse cA hanul Ghirai se pusesemi§care "con buon numero di truppe", dar se oprise Oceakov, spre a se "il

Albrycht Stanislaw Radziwill, opcit, H, p. 181.Hurmuzaki, Documente, IV-2, nr. DLXI, p. 490.M. Guboglu, Crestomalie p. 575-576; vezi T. Gemil,

contextul politic internafional (1621-1672), p. 94-96, care a publicat in extensoscrisorii trimise de han, "probabil aprilie 1636", curtea otomanA, cu motivul oficial arefuzului de a campanie: absenta oricArei subventii din partea precumlipsa prAzilor, deoarece cu "regii Poloniei Moscovei" a respectatA.

Studii documente, XXIII, p. 196.Hurmuzaki, Documente, Bucuresti, 1886, nr. CCCXLIV, p. 235;

anterior datei de 28 mai 1636 sultanul a o sabie un caftan hanuluidar aceleasi erau expediate, cu act de confirmare, lui Cantemir(Ibidem, nr. CCCXLII, p. 234); vezi Mihnea Berindei, op.cit., p. 305.

Gemil, cu Poarta in documente nr.103, p. 237-238; Hurmuzaki, Documente, VIII, Bucuresti, 1894, nr. DCXLVII, p. 454.

www.digibuc.ro

19 Alianta cazaci (sec. al 147

rinforzo concertato dei Cosachi a quali mandati suoi hostagi per degliaccordi con essi loro fatti e dei Trartari alias Tartan Villani"".

Este sigur Inaiet Ghirai a la cetatea Chilia, maila Istanbul, sultanul Murad IV cA s-a a

distrus cetatea Chilia (Kill), ambele posesiuni Dealtfel, cum este povestitA expeditia in zopele controlate de Cantemir de cronicarulMustafa Naima: "Satele care erau supuse lui Kantemir au fost ridicate pentru a fi dusein partea mAria sa hanul, peste aAkkermanului. a ucis pe dintre oamenii lui Kantemir. Apoi, venindasupra Kili, a cerut familia lui Kantemir, dar <garnizoana>

a refuzat aceasta. ce a impresurat cetatea a vroit s-o asedieze. Populatiaa rAmas o posibilitate <de apArare>, au predat avulia familia lui

Intre timp, deoarece dat seama nu poate rezista ofensivei hanului,Cantemir Mirza s-a dus in la PoartA, wide sosirea lui era raportatA la 30 aprilie1637'. Pe de altA parte, doi din Cantemir, "Orak s-au

hanului cu i-au cenit iertare,i-se. Ei au rAmas la Oceakov, alAturi de hanului, Saadet, vreme ceInaiet Ghirai a plecat "pentru paza se cA noul han -numit de - "va dinspre mare"°.

Foarte de 20 mai 1637, Selman Orak auprilejul surprindA pe fratii hanului, "pe toti oameni

dupA care "au venit au ocupat vadul Numai dupA acesteveniment, mai exact 4 1637 hanul Inaiet Ghirai a fost mazilit locu-i a fostnumit Ghirai Ca de obicei, noul han a fost trimis pe caleamai Caffa.

Crimeea, Inaiet Ghirai nu numai a atacat cetatea Caffa a ucis pebeilerbeiul pe cadiul de acolo, Ibrahim Hamid efendi, dar a adresat Portii ocerere ultimativI spre a-i predat Cantemir Din cerere meritA sAreproducem arnenintarea hanului, cazul care nu primit satisfactie: "... dacA

sa va preda pe Kantemir, vom trece peste DunAre, voi mergepersonal la Istanbul *voi cere pe neru§inatul trAdAtorul i se spuneKantemir"3. Fapt este existA unele care ne ca pe vremea

Mehmed Ghirai, sosirea hanului dincoace de Nistru, Bugeac,fruntea o4tilor sale, a sarnit mare teritoriile otomane europene, lacapitalei'

106 Hurmuzaki, Documente, IV-2, nr. DLXIX, p. 488 VIII, nr. DCXLIX, p. 455).M. Guboglu, Crestomafie p. 594.Ibidem, p. 577.Hurmuzaki, Documente, VIII, nr. DCLI, p. 457; vezi M. Berindei, op.cit., loc.cit.;

T. Gemil, p. 96.M. Guboglu, Crestomalie...,p. 577 579.Ibidem, p. 580.

Studii documente, XXIII, p. 198-199.M. Guboglu, Crestomafie p. 578-579; vezi T. Gemil, Tärile

p. 96-97.Vezi mai sus n. 112, precum T. Gemil, p. 97.

www.digibuc.ro

148 Andreescu 20

Depunerea lui Inaiet Ghirai un anume risc pe plan international, pecare, totusi, Poarta 1-a asumat. semnala ambasadorul de Csy, turcii

poatA instala pe noul han "sans que les Polonnois rompent avec cettePorte en assistant celuy dont les freres viennent d'estre tuez" (13 iuniecaz, "afacerea" se cu bine, sultanul Murad IV avea de ne spune

de Césy, proiectul de a-1 pe principele transilvinean GheorgheDe unde putem desprinde incheierea cA una din repercusiunile stArii de

rebeliune a hanatului Crimeii a fost, la unnA, salvarea tronului principeluitransilvInean...

Pe de altA parte, cronica lui Naima pune pe aceleiasi rAscoale a lui LnaietAzov in cazacilor de Don. Anume, fratele hanului,

in Azovului", i-a adunat la oaste pe din acele i-a dusAkkermanului" (CetAtii Albe). Astfel, Azovului au

"cazacii au putut sA cucereascA cetatea pentru tarulEste de ulterior, in rdstimpul au cetatea,

cazacii de la Don au fAcut incursiuni in directia Crirneii, distrugand - spuselorlui Evlia Celebi - douA forturi otomane de pe nordic al peninsulei Taman, Kale-iAnapa Kale-i Se poate conchide deci cA lui Inaiet asAi, desi repede a contribuit la pierderea - ce-i drept, ea temporad (1637-1642) - a unuia din punctele de cea mai mare din sistemul deotoman al Negre: cetatea Azak (Azov), care iesirea de pe Don Mareade Azov a cazacilor de sub ascultarea tarului moscovit. se asediula inceput 21 iar 18 iunie 1637 cazacii au izbutit sA

Cu toate cA litnitele cronologice ale demersului nostru,faptul cA Azovului a putut incheiatA, 1642, prin

retrocedarea cetAtii numai medierii diplomatice a domnului Moldovei, VasileLupu, intre Moscova. Or, eforturile depuse de Vasile vodä Lupu aveau a

de depun douA izvoare independente unul de celllalt,acordarea a domniei Era vorba, de fapt, de atingerea unui

I. op.cit., nr. 61, p. 71.Ibidem, nr. 60, p. 71.M. Guboglu, Crestomalie p. 597.Vezi Alan Fisher, The Ottoman Crimeea in the Mid-Seventeenth Century: Some

Problems and Preliminary Considerations, Harvard Ukrainian Studies, vol. IV, 1979-1980,Part. p. 217.

Vezi, mai Giulia Lami, La spedizione dei Cosacchi ad Azov nel 1637. Fra epicae storia, CIRSS - Quaderni di studi e richerche sull'Europa centro-orientale, 97, p. 29-32.

La 22-29 martie 1642, solul rus Ivanov raporta: "si Afanasie, gâtindu-sepiece din Tarigrad la la Moscova, a fost binecuvântare de la patriarhul TarigraduluiParfenie, patriarhul i-ar fi poruncit ca Afanasie, aflându-se Moscovia, sA declare laDepartamentul soliilor cA vizirul i-a scris voievodului Moldovei Vasile,i cA va fi la Moldova Muntenia, aceste dacA va

pe sultanul turcesc cu Moscoviei, ca sA prietenie dragostedupA cum au trAit sultanii turcesti de mai dragoste cu impâratul

Moscoviei, ca sA ca sA fie sultanului turcesc" (Istoriceskiesviazi narodov SSSR i XV-naale XVIII t. (1633-1673), Moscova, 1968, 21, p.

act, un raport din 18 mai 1642, din Constantinopol, al rezidentului german RudolfSchmidt, el cA marele vizir Kara-Mustafa Kemankes, in pofida pregAtirii armatei de uscat

www.digibuc.ro

21 Alianta dinte cazaci (sec. al XVH-lea) 149

obiectiv pe care Vasile Lupu de câtiva ani buni: refacerea unirii dinastice,beneficiul a extracarpatice. deci o a evolutiilordin zonele septentrionale ale Negre cu istoria

rascoalei lui Inaiet Ghirai se Cu autoritateaasasinarea de care dispuneau, hanul s-a decis numai a preferat la sultanul Murad IV

va face dreptate in confruntarea cu Cantemir la sultanula "facut dreptate", dar felul Inaiet Ghirai, ulterior, Cantemir Mirza aufost executati. A fost cel caz de executie, din porunca sultanului otoman, a unuihan principe ghiraid

Am cele de mai sus, asupra rästimpurilor de colaborare intre hanatulCrimeii cazaci. Nu trebuie, cealaltä a lucrurilor. Ne laperioadele, mult mai intinse in timp, in care cazacii, de la Nipru, de la Don, auefectuat raiduri devastatoare in posesiunile otomane, tinuturilehanului. a efectelor acestor incursiuni, intreprinsä de Alan Fisher mai cu

pe temeiul marturiilor lui Evlia Celebi a dus la ele au contribuit,probabil, la declinul drastic, economic, al secolul

Cum Fisher sustine, la un moment dat, Emidio Portelli d'Ascoli - la felcu cavalerul Beauplan - nu scrierea sa de jefuite nici de opopulatie sau economie declin, vom spicui in cele ce tocmaiasemenea mentiuni.

Astfel, ce de la Kara Harman, de (1625),Emidio Portelli d'Ascoli apoi 30, 40 sau 50 de ale cazacilorau pe mare au intreprins actiuni de crude, "le marine di tutto ilnegro l'hanno reso inhabitabili, se qualche luoco, da buon castello, non siadifeso". Dar de multe ori cu ziduri, el, au fost asaltate, jefuiteincendiate, l'anno passato fecero in Jusleve, unica murata del Kan, che oltrehaver rubbati quelche trovorno, vi diedero poi che la 4. parte di essa restóabbruggiata mercantil contrada". deci o notatie a misionaruluidespre un crimeean, org-port in hanului, Gözlev (Kozlov), atacatpartial jefuit de cazaci continuare, "non fanno danno perterra", uneori cazacii gonesc zi noapte spre a jefui "qualche ricco locodentro terra, come 4. sono fecero Garasio <=Kara-su-Bazar>, nel centro della

saccheggiando et abbruggiando molte botteghe, et ammazando, che gli capitavaavanti"w.

pentru asediul Azov, "n-a lipsit da sA determine pe Marele Duce de Moscova a-iindupleca ori a-i pe sA Asacul; vederea acestui scop el nu numai a trimis un

la Moscova, ci a mai dat din Moldova de a interveni cutoad stAruinta la Marele Duce, promitându-i cA-i va da, drept pentru obtinereaAsacului, pe domnia lui de pe a Munteniei" (E. de Hurmuzaki, Fragmente dinistoria III, Bucuresti, 1900, 155).

121 Vezi Decei, Imperiului otoman la 1656), Bucuresti, 1978, p. 343;T. Gemil, contextul politic international, p. 98 (presupune cA Vasile vodA Lupu a

pe Inaiet Ghirai Poarta "pe baza sacrificArii lui Kantemir"); MihneaBerindei, op.cit., 305-306.

Alan Fischer, op.cit., p. 215-223.123 A. Eszer, p. 203-204.

www.digibuc.ro

150 Andreescu 22

descrie principalele din Crimeea, frunte d'Ascolirevine cele de el cu privire la Kara-su-Bazar Gözlev. AdAugAnd,

cetatea volte Cossacchi l'hanno saccheggiata". De altminteri,o scrisoare a sa din 25 octombrie 1629 misionarul nostru vará locurileinsemnate din - exceptia Caffei -au fost jefuite incendiate'.

Pe locul al ordinea importantei - Gözlev, Bagçe-Saray,Kara-su-Bazar, Balaklava -, el descrie Mangopul. Aici amintit faptul cA, de teamacazacilor, hanul nobili aduc pAstreazA castelul Mangop lucrurile cele maipretioase. Dar, pofida pozitiei inexpugnabile a castelului - pe unui munte, o

cale de acces patru mai devreme, ceea ce 1630, Cosacchi dicon far 4. miglia per terra boschi l'alba ci entrorono dentro nell'aprir

delle porte, et fecero un solenne bottino". Despre castelul "Vospro" (Ker), plasat pelocul al saptelea, d'Ascoli sustine cA este bine intetinut "per stare su le porte di Cossachidi Moscovia, quali molte volte hanno tentati farvi botta, sempre inmai semnalatA observatia potrivit zona din jurul cetAtii-port Sudak, extremde productivA tot felul de fructe, nu poatetrebuie, deoarece "li Cosacchi vi vanno pighar la

Presiunea cazacilor se exercita necontenit asupra hanatului Crimeii. Dar nucredem se poate desprinde incheierea aceasta a fost unul din motiveledeclinului demografic economic al zonei. Mai putem sustine ideea cA raiduriledin Crimeea nu au fAcut sA sporeascA ingrijorarea autoritAtilor otomane cu privirela din Marea

Documente otomane din 1639, prin urmare foarte apropiate de perioada care nepreocupl, - cum s-a subliniat de altfel - exasperare frustrare ainaltilor ai Portii operatiunile din Marea Astfel, deintr-un asemenea act citim cazacilor "...are present on very windy and stormydays and in extremely shallow and narrow places. There is no end or conclusion to theirsuccesses'. Pe de altA parte, "however many galleys are launched, may onebe built for each one of them and launched together <with it> ... <otherwise> revenge... will not be taken, and service the name of the sultan> ... <as well as> freedomfrom shame will not be, <for> when they <= are found in suchshallow reedy places by <our> large galleys, the effort is wasted and the service is in

De asemenea, este semnalatA "marea insuflatA de cazaci populatiilor depe tArmurile Negre, acestia lovind de fapt chiar Imperiului otoman'29.

incheiere vom relua discutia asupra identificArii momentului care actiunilecazacilor Marea au devenit o realA ameninlare pentru interesele Raiduri

midem, 233 p. 234, n. 81. Vezi Idem, Giavianni da LuccaForschgungen zu seinem Leben und zu seinem Archivum Fratrum Praedicatorum,vol. XXXVII, 1967, p. 372.

Ibidem, p. 236 237.Vezi Victor Ostapchuk, Five documents from the Topkapi palace archive on the

Ottoman defense of the Black Sea against the (1639), Journal of Studies, vol.11, 1987, p. 60.

Sandal = "a variety of oared boats including small rowboats" (Ibidem, p. 59, n. 37).128 Vezi Ibidem, nr. IV, p. 94.

Ibidem, p. 93-94.

www.digibuc.ro

23 dintre cazaci (sec. al XVH-lea) 151

navale sunt mention4te sporadic izvoare tot lungul ultimei treimi aveacului al XVI-lea. Spre exemplu, scrisoare din 28 1574, marele vizirMehmed Sokol lu acuza pe poloni au venit ajutorul lui Ion alMoldovei, printre altele doulzeci cinci de care auasupra Albe, pustiind'. Dar despre o extindere geograficA a actiunilor

lungul coastelor Negre, precum despre o intensificare a nucredem cA se poate vorbi deck din preajma hotarului dintre secolele XVI-XVII,anume contextul rAzboiului cu Poarta purtat de Mihai Viteazul.

Acum vedem pe cazaci indreptAndu-se cAtre dar oprindu-secale la Kara-Harman, port care au surprins nu mai de

de (vascelli) "cu foarte scumpe" (destinate decapitalei otomane)131. Este probabil vestea despre asemenea incursiuni

pe domnul sA se la utilizarea acestei navalesAu cu Poarta. Ceea ce sigur este anii 1599-1600 Marea

chip special in zona gurilor flotile de au actionat slujba luiMihai, chiar, la un moment dat, intrarea pe fluviu - genere -aprovizionarea cu alimente din spatiul pontic a Istanbululuiw. De aceea socotim cAacestea au fost care cazacii au devenit deplin devulnerabilitatea sistemului defensiv otoman din Marea de asemenea, de

economicA a gurilor se face cA lui MihaiViteazul ei au continuat revink an an, zonA, ba sA

lungul fluviului, multde la anului 1613, cu caracter de unicat,

de un ceaul turc ce s-a Dietei polone reunite la Var4ovia cu plingereacu pagubele pricinuite de cazaci la gurile pentru ultimii trei ani

se ridicau la sumA de ... cinci milioane "d'oro". Ei prAdau sistematic"barche con merci, che di Vallachia et Ungaria andavano a Constantinopoli, con grandanno d'Ottomani". Apdar, acesta a fost motivul pentru care, din anul

flota otomanA a mereu - a un succes - sApericolul cazac.

A. Mehmed, Documente privind istoria României, vol. I, Bucurqti,1976, nr. p. vezi nr. p. 125.

române, vol. III, Bucure§ti, 1971, p. 414 (30 noiembrie1598, Alba

132 Vezi asupra izvoarelor studiul nostru: danubiano-pontic lasecolului Viteazul "drumul moldovenesc", SMIM, vol. XV, 1997,

p. 54-58. din 17 octombrie 1598 la Istanbul se vorbea de o colaborare cazaci "valahi"DunArii". tmpreunä, ei tocmai capturased mai multe ambarcatiuni, pe care "turcii le

aveau Marea Neagrä pe Dunäre" (Mihai Viteazul confiiinja vol. I, Bucurqti,1982, nr. 71, 217-218).

133 T. Gemil, cu Poarta documente turcefii..., nr.p. 171.

Vezi Athanasius, G. Welykyj OSBM, vol. III (1609-1620), Roma, 1959, nr.1108, 102 (vezi nr. 1101, p. 99). Am semnalat prima acest izvor studiul citat mai sus,

nota 132 p. 52-53).

www.digibuc.ro

152 Andreescu 24

ADDENDUM

De curând a lumina tiparului un masiv volum, cuprinzând rapoarteinedite din Constantinopol ale ambasadorilor venetieni: Relazioni di ambasciatori venetial Senato, vol. XIV, Costantinopoli. Relazioni inedite (1512-1789), a cura di MariaPedani-Fabris, Padova, 1996, 1058 p. Toate textele de acest gen un mare interesistoric, sub mai aspecte. Pentru subiectul de care ne-am ocupat paginileanterioare am selectat un din relatia lui Zorzi Giustinian, dm 1627, care se

la luptele navale din 1624 1625, precum la efortul otoman de a construi noila Niprului Marea Neagrä. Potrivit acestui izvor, refuzul

Mehmed Ghirai de da concursul la edificarea acelor castele provocatdecizia de a-1 depune pe

"Sono li Cosacchi razza d'huomini che, habitando su le rive et sitiBoristene, paludosi et inaccessi, scorrono per esso nel Mar Nero con certe barchechiamate saiche grande come nostre armate, et capace ogn'una di 50 huomini da remo etda spada. Inferiscono a Turchi continui gravissimi danni, in quel modo cheinferivano nel nostro Colfo Uscocchi.

Questi, che da principio erano pochi et corseggiavano con poche saiche, nonosando penetrar molto nel mar, si sono poi a poco a poco con le continuedepredationi resi cosi numerosi et forti, per il concorso non solo de vicini ma de remoti

alla fama delle prede, che uscendo ne tempi presenti con trecento e saichein numero di quindeci e mille, armati di moschetti et altr'arme da offesa, et nelresto si dir nudi, valorosi et bravi, infestando la navigatione di quel mare, da cui la

Costantinopoli riceve suo principal nutrimento, la tengono ben spesso inpericoloso assedio; anzi a mio tempo col ferro e col fuoco si dire neiborghi di la posero in tanta confusione e spavento, che ben si conobbe quanto nellecose humane, benché grandissime, possa un inopinato et non proveduto accidente. Etl'anno seguente assalita da loro con 300 saiche l'armata Gran Signore di 70 galee,rinforzata molto numero di giannizzeri e sphai, et commandata da Rezep, modernocaimecan, saliti per forza con meraviglioso coraggio su la maggior parte delle galee, etsu medesima, se ne impadronirono sino all'albero con uccisione, cheper confessione de Turchi medesemi senza fortuna grande di mar, che per buonafortuna sopragiunse in quel punto, et disperse le saiche, tutta l'armata ottomana

preda, con quelle grandi importantissime conseguenze che molto bencomprende, et che meritamente muovono l'animo de Turchi abbandonato alcunipensier Bianco, tutte le forze maritime nel Nero contra di loro. Etverificandosi quanto ultimamente scrive l'eccelentissimo signor bailo dell'unione deSaim con essi cosachi per uscir mare poderosi che mai, Turchifar il medesimo, et fmalmente riaccendersi di nuovo la guerra, la quale non heverebbe(sic!) tardato tanto se non fossero divertiti da quella di Persia et dalle commottionidel governo, et dalla stima ancora che doppo la valorosa difesa di Cottin fanno delleforze di quel regno molto maggior di prima...

capitan sul mio partir da Costanfinopoli, uscito con settantarinforzate quel mar, fidatosi su le false promesse del re tartaro et di Saim suo

di assisterlo, di in certo stretto di quelle bocche due forti cheimpedissero la loro uscita, ma deluso dalle dette promesse, convenne retirarsi senzatentarlo, et per salvarsi Gran Signore et con i ministri, ne ristor doi altri sitomolto remoto et incongruo, et che fabricati ai medesimo effetto, vedendosi che

www.digibuc.ro

25 Alianta dintre cazaci (sec. XVII-lea) 153

non servivano, restavano abbandonati. Da nata la depositione dal regnopredetto re tartaro, et la risolutione del di unirsi con Cosacchi, quali sarannoforse fomentati da eccitamenti de Spagnoli, come ho detto di sopra, per divertirsinei presenti moti le gelosie et pericoli che gli apporteria l'uscita dell'armataturchesca Mar Bianco" (p. 621-622).

REACTIONS AGAINST THE DOMINATION OVER THE

BLACK SEA IN THE FIRST HALF OF THE CENTURY:

THE COSSACKS - TATAR ALLIANCE

Abstract

In the decades of the seventeenth century, the Ottoman Empire was facedwith the difficult problem of the looting raids by the Cossacks. The repeated attempts bythe Otomans to end this phenomenon, either by active naval presence in the BlackSea or by a great campaign on land against the Kingdom of Poland (1621) - on which

(Zaporojian) Cossacks on Dnept were dependent - remained unsuccessful. As aresult, in of 1624, a Cossack fleet was able to penetrate as far asBosphorous and strike panic at Istanbul.

At last on two occasions, this phenomenon against centriphugaltendencies of some Crimeean khans. More exactly, during of Mehmed Girai(1623 - 1628) Girai (1635 - 1637). In cases, alliances or weresigned Cossacks and the Tatars, who, as a matter of fact, createdextremely dangerous buildup against the entire defense system of the Ottomansnorth region of Black Sea. The flaws in this system enabled the Cossacks on the Don- under subordination to Moscow - to conquer fortress Azak (Azov) 1637hold it for several years.

The Romanian Principalities did not remain aloof of these events. In 1624-1625, on three separate occasions, Voivode Radu Mihnea, who held the reins offoreign policy of Moldavia Wallachia (where his underage son Alexander wasreigning), sent subsidies to the Cossacks who - understanding Khanate ofCrimea - were planning a great naval expedition directed against the very of the

Empire.A last issue discussed is moment when the naval raids of Cossacks took

momentum and especially, the trade at Danube Mouths Istanbul. Theauthor believes that phenomenon was a long range consequence of the war carriedout by Michael the Brave against the Porte, during which Romanian Voivode hadlured the Cossacks into area of Danube Mouths and employed them consistently

naval operations against the Turks (1599 - 1600).

www.digibuc.ro

www.digibuc.ro

POLITICA ORIENTALA INTRE 1733-1739

II. ANGLIA AUSTRO-RUSO-TURC (1736-1739)

(continuare)*

PAUL CERNOVODEANU

de faptul Poarta a regelui Ludovic al XV-lea cererea camonarhul medieze pacea turci imperiali, ambasadorul laConstantinopol, Villeneuve, obligindu-se sá determine Rusia a apela la interventiadiplomaticá a contele Ostermann a solicitat lui Rondeau genteze trimitereaunui mesager ambasadorul Fawkener spre a-1 informa despre pozitia Rusiei;Rondeau a acceptat conditia ca rezidentul olandez de la St. Petersburg, Swart, sá

acela.5i lucru expediind un mesaj similar ambasadorului Calkoen la Poartä".urma acordului diplomatului olandez de la de a proceda astfel, Rondeau a

secretarul, pe dr. John Bell", misiune la Constantinopol, cuscrisori Fawkener Calkoen. La 6/17 decembrie Bell lua drumul spre capitalaImperiului otoman", prin Moldova, unde s-a domnul Grigore al

* Primele ale acestui studiu au in SMIM, XVII, 1999, p.177-181XVIII, 2000, p.95-107. Notele sunt numerotate continuare.

Sbornik..., vol. 80, p. 231-234, doc. 1 (raport al lui Rondeau atre lordulHarrington din 26 7 dec. 1737) p. 234-236, doc. 112 (idem idem din 29 10dec. 1737). Acceptul regelui George al II-lea pentru trimiterea unui emisar al lui Rondeau laConstantinopol pe Fawkener, trimis din Whitehall la 13 dec. 1737 de(ibidem, p. 236-237, doc. 113) a fost de imputernicirea datA de Ludovic al XV-lea la 7 dec.1737 ambasadorului Villeneuve de a trata la ca mediator turci adversarii A.Vandal, Une ambassade française en Orient..., p. 313).

Nominalizarea lui Bell ca emisar raportul lui Rondeau lordul Harrington din14 dec. 1737, Sbornik..., vol. 80, p. 237-238, doc. 114. Despre John Bell of Antermony

(1691-1780), de origine, cA a plecat Rusia la 1714 punându-se slujba lui PetruMare. In calitate a participat la ambasadele trimise de Persia (1715-1718)

China (1719-1722) s-a ruse expeditia din Caucaz (1722-1723). Ulterior Bella reintrat serviciul diplomatiei britanice slujind in calitate de secretar al rezidentului de la St.Petersburg Claudius Rondeau, 1728-1739. La moartea acestuia a functionat el ca

de 16 oct. 1739 - 10 1740, la sosirea noului titular al postului,Edward Finch. Curând aceasta s-a stabilit la Constantinopol, indeletnicindu-se comertul,iar din 1747 s-a patrie stabilindu-se la mosia familiei Antermony, unde a murit laadânci Bell redactat memoriile, fAcând descrierea efectuate cursulvielii, in lucrarea sa autobiograficA Travels from St. Petersburg in Russia, diverse parts of Asia,2 vol. Glasgow, 1763. Cf. The Compact edition of I, p. 129-130despre grile vol. IX, Bucuresti, 1997, p. 192.

Sbornik..., vol. 80, p. 239, doc. 115 (raport al lui Rondeau Harrington din17 dec. 1737); John Bell, An Account of from Petersburg to Constantinople, and


www.digibuc.ro

156 Paul Cernovodeanu 2

Ghica, prilejuind astfel un contact diplomatic direct anglo-romAn. La 9/ 26decembrie lordul Harrington scria lui Rondeau de la Whitehall ambasadorul rus laLondra, Antioh Cantemir, a transmis regelui George al AnaIvanovna de a accepta sA din mediatorii conflictului turci; acelasidemers a fost de le Generale de contele Aleksandr GavriloviciGolovkin la Haga". In Rusia se opunea mediatiei solicitatA de

de Curtea de la Viena, dar dorea ca acesteia - in pofida rezerveexprimate de regele George al II-lea date inarnicalele relatii ce domneau acumLondra Paris -sA i se mediatia anglo-olandezA, intereselor ei".

PurtAtorul mesajelor ambasadorii englez olandez din Constantinopol,John Bell - cum suntem informati din propria sa relatare - s-a indreptat de la St.Petersburg spre Kiev, unde a oblinut de la comandantul militar, generalul AleksandrNikolaevici Rumiantev, de la diplomatul Nepluiev o de cazaci ce

la Nistru". Emisarul englez a trecut hotarele Poloniei la 21 decembrie 1737/ 1ianuarie 1738 iar la 30 decembrie / 16 ianuarie se afla la Tiganovka, pe Nistru, in

Soroca91. Peste o zi, la 12 ianuarie 1738, Bell a primit vizita lui Petrache Duca,Soroca, ce cA-I va continue drumul dar pentru

aceasta trebuia aprobarea donmului de la Iasi, la care a trimis un curier. luiRondeau a stat o zi la Tiganovka timp care a mai fost vizitat de a fost

mod omenos cu vin, fructe merinde de cAtre acesta. La 13 ianuarie,domnului, Bell a la drum, Nistrul la Soroca

un pustiit de pe la Carinari a ajuns la Iasi searaurmAtoare92. A doua 4/ 15 ianuarie, secretarul rezidentului englez de la St.Petersburg a fost condus "la palatul domnului (care e numit hospodar) al Moldovei...Se numeste Grigore Duca de Ghica>, este dintr-o familie de greci (!) foarteonorabili se general de un nume bun. El m-a tratat cu mare cinstirepolitele sa de rAu cA nu stA sA mA lase sA merg de-a dreptul la

thence back to St. Petersburg, in part of the years MDCCXXXVII andUndertaken at the instances of Count Ostermann, chancellor of Russia, and of Mr. Rondeau,Minister from Great Britain at the Court of St Petersburg Travels..., II, p. 376. Bell erapurtAtorul unei scrisori Sir Everard Fawkener din 16 dec. 1737 Portii sA acceptemedierea comunA anglo-olandezA aceea a (vezi textul ei Sbornik..., vol. 80, p.240-244, anexa la doc. 115).

Ibidem, p. 244-245, doc. 116; vezi altA informare trimisA de lordul Harrington luiRondeau din Whitehall la 24 dec. 1737 (ibidem, p. 248-249, doc. 118).

Ibidem, Regele George al fusese informat de ministrul habsburgic la Londra,Ignaz Johann von Wasner, de faptul cA Franta, la cererea oferit mediereaimperiali turci, dar Curtea din Viena a comunicat cercurilor de la Versailles cA Rusia eraprincipala putere combatantA cA trebuia sA fie consultatA problemA. Rondeau sA

i-ar deoarece Ludovic al XV-lea mini§trii sAidoreau o tulburare a relatiilor austro-ruse care sA ducA la ruperea aliantei - pe care n-o agreau -incheiatA Carol VI-lea (ibidem, p. 245-246, doc. 116).

John Bell, op.cit., p. 376-380.p. 380-385.

Ibidem, p. 385-386. Despre sosirea la Soroca era informat ambasadorul francez laVilleneuve, care trimitea ministrului secretar al afacerilor externe, Jean Jacques

Amelot de Chaillon, la 30 ianuarie 1738, Hurmuzaki, Documente..., supl. I, vol. I, p. 516, doc.DCCCLIII; N. lorga, A History Anglo-Roumanian relations, p. 33-34.

www.digibuc.ro

3 Anglia austro-ruso-turc (1736-1739) 157

Constantinopol, ci merg mai la Bender, unde voi afla pe seraskier,care are comanda principalA in aceste Nu ar fost voia mea sä mä abat dindrumul meu, dar nu era nimic de fAcut, supus. Domnul a poruncit unui

bosniac la doi ostasi moldoveni din garda sa insoteascä la Bender,era tot ce se putea face pentru mine de La 16 ianuarie,

de insotitorul rus Norov care s-a la Kiev, Bell s-a indreptat spreBender, prin la destinatie in seara zilei de 18 ianuarie.Aici a fost cu ospitalitate de seraskierul Gengy Ali care i-a acordat

sä mai departe spre Constantinopol, trecând prin tinuturile aleBuceagului apoi peste prin Dobrogea Bulgaria la Constantinopol undeel ajunge in seara zilei de 28 ianuarie / 8 februarie.

La sosirea lui Bell capitala Imperiului otoman situatia diplomaticA eracomplexl. Rondeau pe lordul Harrington la 14/ 25 ianuarieinfluentul duce de Curlanda, avusese un conflict cu arnbasadorul imperial pe

tarinä, contele von Obstein, care insista ca Rusia la mediatia anglo-s-o accepte doar pe cea sub pretextul refuzului cardinalului Fleury

de a accepta o pace de reprezentantii puterilor maritime'. felul acestase o situatie insolitA: Imperiul habsburgic, precum Poarta otomankacceptaserA ambasadorului francez Villeneuve in timp ce Rusia

anglo-olandezI, care, doar in caz de strictA necesitate, fi putut asocia celeifranceze. La 14 februarie lordul Harrington comunica lui Rondeau s-au trimisinstructiuni ambasadorilor Fawkener Calkoen continue negocierile lasperanta cA Curtea de la Viena va accepta puterilor maritime, de aceeaa Frantei, ceea ce s-a dupA era informat reprezentantul englez la St.Petersburg, peste câteva zile, la 18 februarie.

Intre timp, la Poartä, ce Fawkener luase de propunerile de paceale Rusiei, transmise prin Bell, care se rezumau la pästrarea asupra AzovuluiOceakovului libertate de navigatie in ambasadorul englez, cuasociatul sAu olandez, Calkoen, au adresat un memoriu marelui vizir Mehmed Yegen

la 12 februarie, privind pretentiile Rusiei exprimate de cancelarul Ostermannscrisoarea lui Rondeau din 16 decembrie 1737; un al doilea din

13/ 24 februarie al acelorasi diplomati cAtre marele vizir, revenea cu completAri privindimputemicirea din partea Curtii de la Portii de la 23februarie/ 6 martie a fost, dilatoriu, Mehmed Yegen nedorind sA se angajeze lanimic, nefAcând nici o referire concretA dacA turcii acceptA sau nu sA negocieze, find

J. Bell, op.cit., II, p. 387-388; despre sosirea lui Bell la era informatambasadorul Villeneuve care anunta cu depesA din 21 febr. 1738, cf.Hurmuzaki, Documente..., supl. I, vol. doc. DCCCLV.

J. Bell, op.cit., II, 388-400. Despre datA lui Bell de seraskierul de Benderde a-si continua spre Constantinopol, Rondeau afla cu de la contele OstermanntransmitAnd vestea lordului Han-ington raport din 21 febr./ 4 martie 1738 Sbornik...,vol. 80, p. 276, doc. 136), despre sosirea emisarului capitala Imperiului otoman,ambasadorul Fawkener pe ducele de Newcastle la 10/ 21 febr. 1738 (cf.Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/ 28, p.345).

Sbornik..., vol. 80, p. 263-264, doc. 127.p. 269-272, doc. 133.

P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/ 29, f. 350-352 f. 369-370.

www.digibuc.ro


cum declarau ei, fie pace, fie pentru de aceastAatitudine ambasadorii puterilor maritime reveneau cu un memoriu la 28februarie/ 11 martie precizAri". Continuarea corespondentei Fawkener,asociat cu marele vizir a continuat cu acelasi rezultat dezamAgitormediatori". Poarta refuza sA trateze acestia problemele ei vagineangajante, de fapt un refuz. Otomanii se de fapt acceptedeck medierea lui Villeneuve, pe care o socoteau mult mai favorabilA dartimp, spre a obtine de pace mai avantajoase, au conceput planuri ambitioasede rAzboi, in special impotriva adversarilor mai care s-au dovedit a imperialii.

de la 13/ 24 ianuarie marele vizir Mehmed Yegen a dat dispozitiipretendentului pribeag ca, de ostasii curuti, sA se deplaseze pe

Are, la CernavodA, unde ajunge la 18 februarie, spre a initia operatii de diversiunecooperare cu domnul Constantin Mavrocordat, sA caute a intra

Transilvania, al Iron i-a fost promis ca de cAtre lalui marele vizir a convocat la Constantinopol un Consiliu de rAzboi, la

care au participat o de comandanti otomani precumintrepidul Bonneval pap, spre a stabili strategia operatiilor de räzboi pentru campaniadin 1738. Renegatul instructor reformator al armatei otomane, apreconizat ca plan de actiune marsul unui corp expeditionar sub comanda vizirului spre

spre a supraveghea frontul din Bosnia, de unde urma sA ajutoare la Vidin,centru operational de la care Iosif sprijinit de turci, sA Ungaria

eventual sA Banat Transilvania; un al treilea corp avea camisiune Benderului la Nistru o ofensivA spre Oceakov'''. Austriecii,aflAndu-se primele luni ale 1738 intr-o defensivA, au expediat caemisar la Curtea tarinei pe generalul marchiz Antonio Ottone Botta d'Adorno spre a

mareplului o campanie Moldova, pentru a apropia astfelde ale celor doi aliati; demersul sAu a fost refuzat, sub pretextul cA Rusia avea

Ibidem, 376-377v 380-385. Rondeau pe lordul Harrington la 12 aprilie1738 despre primirea scrisori - prin Viena - de la Fawkener din 10/ 21 februarie, continändrezultatele demersurilor intreprinse de mediatorii puterilor maritime pe lângámarele vizir, fapt care intoarcerea secretarului sAu Bell de la Constantinopol, lipsaobtinerii unui care fie rusesti (cf. Sbornik..., 80, p. 286-287,doc. 143).

P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/ 29, 395-396 (scrisoarea mareluivizir din 16 1738 cAtre mediatorii anglo-olandezi) 397-398 (rAspunsul acestora din14/ 25 la Fawkener dat cA turcii prefed doarambasadorului francez (vezi raportul sAu din 18 aprilie 1738 adresat ducelui de Newcastle,ibidem, f. 402-403v).

Fawkener face cunoscut copie ducelui de Newcastle textul tratatului dede cu losef Rfikóczi la 20/ 31 ianuarie 1738, cf. P.R.O., State Papers, Foreign,

Turkey, dos. 97/ 29, 436. Rákóczi era inconjurat de sfetnici ai tatAlui Francisc alZsigmond Zay, Illosvai, János Pápai, Péter Kelemen

Mikés, având suita sa 16 generalul de origine italianA D'Asty (Dasti).Pentru lui Rákóczi la Cernavodá trimiterea lui Mikés calitate de emisar pe lângAConstantin Mavrocordat in februarie 1738, vezi mai ales Mikés Kelemen, Scrisori din Turcia(ed. Gelu Veress), Bucuresti, 1980, p. 183-185, no. C. Dapontes,Ephéménides daces, II, p. 64 70.

'°' Ibidem, p. 66-67.

www.digibuc.ro


propriul ei plan de actiune anume trimiterea lui la Oceakov, spre a ataca deacolo Bender Akkermann, in timp ce maresalul Lascy urma opereze din

Crimeea'primävara lui 1738 otomanii decisi joace cartea rAzboiului, toatede negociere a au intrat in chiar cele ale ambasadorului

francez Villeneuve. dezamägitoarele ale lui Fawkener Calkoen pepersoana marelui vizir, misiunea lui John Bell la Constantinopol s-a dovedit

compromisä. Acesta mentiona in relatarea sa de cálátorie la 9/ 18 martie a inceputmobilizarea armatelor conduse de Mehmed Yegen pent.ru a in campanie;amba.sadorul Fawkener, de Bell, a facut protocolara vizitä de bunvizir la 15/ 26 martie, fdrä a mai inregistra, discutii, un succes. Mehmed a plecat,in fruntea ostirii sale, la Adrianopol la 24 martie/ 4 aprilie, spre a lua de acolo drumulSerbieim. Misiunea lui Bell s-a nici un rezultat; Poarta n-a acceptatmediatia puterilor maritime, mArginindu-se sä discutii exploratorii doar cumarchizul de Villeneuve, pentru moment ele intrerupte. La 19 aprilie secretarulrezidentului englez de la St. Petersburg a Constantinopolul drumul

spre Rusia a trecut pe la Galati la 26 aprilie/ 6 mai. Deaceasta, la porunca turcilor, domnul Grigore al Ghica läsat sä se indrepte directspre wide a sosit la 29 aprilie/ 10 mai. din nou, cu multá amabilitate devoievod, emisarul englez a fost condus la Soroca la 13 mai, procurandu-i-se caicu oameni din garda domneasca ca insoteascä la Nistru. El aMoldovei la 14 mai prin Nemirov Kiev, a sosit la St. Petersburg la 17/ 28maim. Rezidentul Rondeau cunoscut raportul adresat lordului Harrington la23 3 iunie esecul misiunii lui Bell, ce fusese trimis, mod la Poartä, pe

ambasadorul Fawkener scopul de a reactia turcilor la deincheiere a emise de rusi; era expediat Secretarului de stat al Afacerilor externe(Departamentul de Nord) de scrisori intre marele vizir mediatoriiputerilor maritime de la inceputul anului exprimatä deceptia provocatA de refuzul luiMehmed Yegen de a accepta o conferintä cu Fawkener Calkoen pe aceastäTotodatá Rondeau a aflat de la Viena ambasadorul Villeneuve a fost insärcinat deimperiali comunice Portii Rusia dispusl, pentru a se ajunge la pace,retrocedeze Kinburn Oceakov; in concluzia raportului säu, rezidentul englez

instiinta superiorul mediatia a fost de Curtea din Viena lainitiativa Frantei cá dorea implice Rusia, atunci demersul ambasadorilor puterilormaritime se dovedea contraproductiv inacceptabil pentru prestigiul Dealtfel, turcii au dea seama e de oferta rusilor Villeneuvede aceea - Rondeau intr-un nou raport Harrington la 27

- au insärcinat pe Grigore al II-lea Ghica al Moldovei un emisar la

Sbornik..., vol. 80, p. 272-273, doc. 134; p. 275-276, doc. 136; p. 282-283, doc. 140(rapoarte ale lui Rondeau lordul Harrington din 18 febr., 21 febr./ 4 mart. 11/ 28 mart.1738).

John Bell, Travels St. Petersburg..., II, p. 414-417. Pentru mobilizarea armateimarelui vizir Yegen pasa la Constantinopol inceputul campaniei vezi C. Dapontes,op.cit., H, p. 77-80; Keralio, Histoire de la guerre des Russes et des Impériaux contre les Turcs...,11, p. 31-32.

Bell, op.cit., p. 419-421; N. A History of Anglo-Roumanian relations, p. 34.Sbornik..., vol. 80, p. 299-309. doc 151; vezi A. Vandal, op.cit., p. 325-327.

www.digibuc.ro


St. Petersburg, sosit la 23 iunie, de la marele vizir ca in cazulcare rusii ar accepta predarea fortäretelor sus amintite, n-aveau expedieze un

delegat la cu care turcii ar de pacea. Deoarece n-auauzit nici o aluzie la includerea in aceastä pace a imperialilor, ei au gasit pretextulideal pentru a respinge propunerea De altfel, acest lucru convenea momentanrusilor urma ofensivei cu mai de maresaliiLascy, in directia Nistrului respectiv a Crimeii. pe aceste fronturi otomanii

se aflau in defensiva, schimb ei s-au foarte activi pe teatrul de cuaustriecii. Mare le vizir, un popas prelungit la Sofia, unde a un consiliu de

la 26 mai, s-a indreptat spre unde a ajuns la 29 iunie, spre a sprijinilui Aivaz Mehmed-pasa, seraskierul de Vidin, ce operau regiunea Orsovei".

Deoarece seraskierul primise de a Ungaria spre a peacesta fusese chemat, la säu, cu ostenii la Vidin, unde se afla

la 31 martie/ 11 timpul sale la Vidin, Rákóczi a luat o curioasäinitiativi diplomatica care demonstra o labilitate de caracter, ce contraveneapoliticii protectorilor Astfel, cum informa Sir Everard Fawkener pe superiorul

ducele de Newcastle, conducatorul curutilor a adresat o scrisoare regelui Angliei,George al II-lea, la 29 aprilie/ 10 mai 1738 oferindu-i Caracterulacestui demers destul de enigmatic, deoarece greu de conceputRákóczi, un principe pribeag putere, aflat sub protectia otomanilor a ar

putut de suveranului britanic, de care Poarta cabinetul de laVersailles au manifestat rezerve. de Rákóczi inproblemele politice dubla, carentele sale ca strateg conducator militar, toatacampania sa de la necorelatä cum se cuvine cu initiativele otomane ele demulte ori neinspirate, constituind un usturator esec. Este turcii sub comandaseraskierului de Vidin au dat lovituri grele imperialilor cucerind Orsova veche (27aprilie/ 8 mai), Cladova (28 aprilie/ 9 mai) Mehadia (17/ 28 mai), pe care ledisputau adversarii lupte de teren in luna izbutesc la 15 august cuasalt Orsova din insula Ada-Kaleh, dar nu au reusit un succes

nici recuceri Belgradul spera marele De asemeneaa fost contramandata actiunea de instalare a lui Rákóczi UngariaTransilvania, principe rost diferite garnizoane turcesti de pe

la Vidin, Fethislam, Cladova Rusciuc, gray,

Sbornik..., vol. 80, 310-311, doc. 152.C. Dapontes, op.cit., II, p. 94.Mikés Kelemen, op.cit., p. 186-187, no. 136.P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/ 29, 434-434v. Mai este demn de

mentionat faptul cA s-a scris, mai ambasadorului Fawkener laConstantinopol, dupA cum raporta acesta din unnA din Belgrad Constantinopol) ducelui deNewcastle la 17 septembrie 1738, cf. British Library, Add. Mss. 23802, f. 110-110v.

Vezi printre altele raportul lui Fawkener din 10/ 21 1738 cAtre ducele deNewcastle de imperiali Banat, P.R.O., State Papers, Foreign,Turkey, dos. 29, 503, adresat la 16/ sept. 1738 la cucerireade cAtre turci, de lista capturilor de cf. British Library, Add. Mss. 23802, 110v-

117; Schmettau, Mémoires secrétes de la guerre de Hongrie..., 173-178; C. Dapontes,op.cit., II, p. 94-101, 141-147, 160-161; Cronica p. 415-417; Mehmed Subhi, Tarih

Cronici p. 260-269; Al. A. Vasilescu, sub austriaci, p. 186-189.

www.digibuc.ro

7 Anglia rizboiul austro-ruso-turc (1736-1739) 161

se pare de friguri, din viatA la CernavodA la 30 octombrie/ 10 noiembrieDevi nu au izbutit sA dea o decisivA imperialilor, otomanii au reuvit sA le

dejoace toate planurie, sA le anihileze ori ce succes sA-i determine, mai asiduu decâta cere o pace de compromis. Mare le vizir Mehmed Yegen a

campania la 21 octombrie/ 1 noiembrie, de la spreIn timp, nici campania initiatA de ruvi in 1738 n-a mai fost

de ca cele precedente.. Armata a fost in douA corpuri: aceea aMünnich spre Nistru, iar sub comanda marevalului

Lascy din Crimeea. Este interesant de mentionat cA trupelorconduse de marevalul Münnich s-au voluntari englezi, foarte bine primili laCurtea Ana Ivanovna. Rezidentul britanic de la St. Petersburg, Rondeau,cunoscute lordului Harrington, in rapoartele sale din 27 7 14 10/ 21iunie sosirea primirea onoruri a lui John Lindsay, conte de Craw'Ird (1722-1749)in capitala imperiului apoi plecarea lui la 16 iunie, spre frontul de de la Bug,

de alti voluntari englezi, anume Harris, Pour, cApitanul cu oscrisoare de recomandare cAtre marevalul in flota de pe Nipru, subcomanda aceleiavi cApetenii militare, actionau de la 25 februarie/ 8 cApitaniide marinA englezA Masters Talbot, chemati acolo respingerea atac altAtarilor din Bugeac Faptul in armatele otomane actionau instructorimilitari in bunA parte strategia conducerea operatiilor eraucomandantului renegat Bonneval in timp ce in andul annatelor ruse figurauvoluntari englezi, reticentele turcilor de a accepta medierea de pace aambasadorilor Angliei Olandei, sA apere mai interesele Rusieipreferinta ambasadorului din Versailles, care dorea mod cert protejareaPortii. Campania marevalului Münnich spre Nistru a fost impiedicatA de rezistentade turco-tAtarii sub comanda seraskierului de Bender, Numan pava, comandantulrus nevoit sA se retragA cu trupele sale pe Bug in in cursul lunii august,

câteva luni de marvuri ciocniri indecise inamicul. Curtea Rusiei era

Kelemen, op.cit., p. 189-195, no. 138-144; C. Dapontes, II, p. 131.Fawkener cunoscutg ducelui de Newcastle mortii lui losif Rákóczi la 14/ 25 noiembrie1738, P.R.O., State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/ 29, 555. interesant de amentiona moartea pretendentului Ritkóczi, ambasadorul englez se interesa de soarta

de arme, care se pare cA asteptau sosirea fratelui mai György(1701-1756), ca continue lupta la Astfel amintitul diplomat a interceptat oscrisoare de generalul italian d'Asty ambasadorului Spaniei la Napoli, Don Pedro Cebriany Augustin, conte de Fuenclara, la 17 dec. 1738, cerând instructiuni care fie adresate - viaVarsova - prin intermediul domnului Moldovei al II-lea Ghica: "ed ordinando poi a che

Corte di Varsovia farla passar a questa Parte, di indrizzarla a S.A. il Sig<no>rePrincipe di Moldavia che con tutta & sicurezza a me poi la fam pervenire" (cf. P.R.O.,State Papers, Foreign, Turkey, dos. 97/ 30, 44, anexa raportului lui Fawkener ducele deNewcastle din 15/26 martie 1739). Totusi la 16 ian. 1739 ministrul britanic la Haga, RobertTrevor, dupA ce ornologului de la Viena, Robinson, moartea lui Iosif Rákóczi,preciza cA se cunoaste soarta rezervatA fratelui mai tânär György, locuind incognitoFranta, deoarece Curtea de la Versailles nu mai dorea se amestece vreoimpotriva Library, Add. Mss. 23803, f.

112 Dapontes, op.cit., 136.vol. 152; p. doc. p. 315-316, doc. 155.

p. 278-279, doc. 138.

www.digibuc.ro


de primite privind bintuirea cu intensitate a ciumei Moldovaregiunea Nistrului la Kameniec-Podolsk, ceea ce a determinat peordone maresalului la 22 2 septembrie se din

Bugul Ucraina; ordinul s-a executat la lui septembrie,puse la Evacuarea teritoriului dupa teritoriului

ei de ruse, a vehementele proteste ale reprezentantul luiAugust al la Constantinopol, strAduindu-se din risputeri sA asigure pe dregAtoriiDivanului de buna a sAu, dornic de a afara

mai gray inregistrat de oastea lui ale clrei actiunifmalitate, din vara anului 1738, au indispus Curtea tarinei - cum raporta rezidentulRo deau lordului Harrington la 18 octombrie"6 - a constat evacuarea

a garnizoanei Oceakov 31 11 septembrie; deoareceasezarea, de n-ar putut rezista atacrusii au preferat s-o ruinew. La fel au procedat cu cetatea Kinburnm. Cu

insucces s-a soldat ofensiva maresalului Lascy in DupA cucerireaPerecopului 30 11 iulie, ruse s-au indreptat spre pe care n-auizbutit s-o cuce flota din de Azov, aflatA sub comandavice-amiralului Bredal, a fost cea mai mare parte de ovase ind nimicite luptele navale impotriva escadrei marelui kapudan pasa

r stului dAndu-i-se foc spre a nu cAdea Lascy s-aPerecop unde a la sfArsitul lui august rezista presiuniifortelor turco tAtare, a evacuat localitatea retrAgAndu-se la iernat Ucraina"9.

Ve rapoartele lui Rondeau cAtre lordul Harrington din 22 12 august,19 august, 22 aug./ 2 sept., 13 sept., 9/ 20 sept. 23 4 oct. 1738 Sbornik..., vol.

80, p. 327-328, doc. 161; p. 336, doc. 167; 339-340, doc. 169; p. 349, doc. 174; p. 355-356,doc. 178; p. 358-359, doc. 179 p. 363, doc. 181) cAtre Thomas Robinson, ministrul englez laViena din 12/ 23 august (cf. British Library, Add. Mss. 23802, 48). La uncle din actiunile luiMünnich a voluntarul englez, lordul Crawford, la Poltava la 27 iunie/ 8de acolo trecând prin Polonia a maresalului ca luptAtor combatant(comanda ca general un regiment de cavalerie) ciocnire avutA cu turco-tAtarii laNistru luna august, despre care a trimis o relatare lordului dupA retragerea trupelorlui Münnich la lernat, Crawford a septembrie sA Ungaria peimperiali cantonat o vreme cetatea Belgrad Ibidem, p. 337, doc. 167, p. 341, doc. 169;The Compact edition of the , vol. I, p. 1221). Pentru campania lui din 1738 mai

Manstein, Mémoires historiques et militaires sur la I, 334-337, 344, 346, 349,360-361; C. Dapontes, Ephémérides daces..., p. 110, 113-115, 120-122, 126-128; CronicaGhiculestilor, p. 417-421; Neculce, Opere, p. 810-813 etc.

116 Sbornik..., vol. 80, p. 355-356, doc. 178.Ibidem, p. 395, doc. 194 (raport al lui Rondeau cAtre lordul din 25 nov./ 6

dec. 1738). Vezi raportul lui Fawkener cAtre ducele de Newcastle din 16 dec. 1738, cf.P.R.O , State Papers Foreign, Turkey, dos. 97/ 29, 565.

" Neculce, op.cit., p. 812.Sbornik..., vol. 80, p. 328, doc. 161; p. 329, doc. 162; p. 336, doc. 167; p. 356, doc.

178 (rapoartele lui Rondeau cAtre lordul HarrMgton din 11/ 22 19 auguat 13 sept.1738); British Library, Add. Mss. 23802, f. 110 (raportul lui Fawkener lordul Newcastle din

17 sept. 1738). Vezi Manstein,.op.cit., p. 356-357; C. Dapontes, op.cit., p. 112 120-121;Cronica Ghiculestilor, p. 421; Neculce, op.cit., p. 810-811 etc.

www.digibuc.ro


Esecurile pe plan militar de austrieci 1738, s-au datoratlipsei totale de coordonare armatele celor doi aliati care au luptat singuri pefronturi separate cu inamicul comun'20, acestuia posibilitatea alternezeofensiva cu defensiva printr-o rezistenti determine adversarii laretragerea din unele teritorii ocupate ca la pierderea cuceriteanterior. De aceea atitudinea Portii in problema incheieni cu austro-rusii adevenit mai bazAndu-se acum doar pe concursul diplomatic al Frantei. unbilant al situatiei care se aflau tratativele de pace la inceputul anului 1738,

rezidentului Rondeau de la Whitehall la 20 iunie/ 1 mediatiaanglo-olandezA la Constantinopol deoarece dregitorii Portiipretindeau sA se vorbeascA de de la Viena ca confederat cu Rusia.Regelui George al se ridicole manevrele turcilor, menite a camufla

de pace cAtre Franta. acesta dephnele imputerniciriacordate mediatorilor puterilor maritime, dupA ce otomanii s-au cu francezii, i-arplasa situatie umilitoare. Harrington a avut convorbiri cu ambasadorii rus

imperial la Londra, Cantemir Wasner, pe deplineleacordate mediatorilor de monarh State le Generale, Marea Britanie

neputAnd sA facA mai s-a atunci, nevoitA sA apeleze, la ei, lamediatia ambasadorului francez de Constantinopol. Pe de o parte, a is misiunela in luna iunie - prin Moldova - pe maiorul Andrei Repniski, ingarda imperiall, de Hagi Mustafa ciohodarul seraskierului de Bender, Yayapasa, captiv la rusi, contact cu Villeneuve apoi, peste o lunA sA expedieze laConstantinopol pe un alt ca sA marelui vizir Mehmed Yegenpasa scrisori din partea contelui Ostermannm; pe de alta, deschidA directe

Vezi acest sens corespondents comandantulimperiale din Ungaria Transilvania, principele Johann Georg Christian von Lobkowitz, cumaresalul Münnich, toamna anului 1738, prin care-i jonctiunea trupele saleexpeditie a armatei ruse prin Moldova; la lui Lobkow tzscrisoarea din 5 octombrie, lui la 8 octombrie prin colonelul Baron vonReysky Hurmuzaki, Documente..., VI, p. 529, doc. CCLXLIV), maresalul rus arAtarAspunsul sAu din 9 octombrie, imposibilitatea intreprinderii campanii lunAinaintatA a anului, prin lipsa de aprovizionare ce ar fi trebuit asigure aPoloniei nordul Moldovei pustiite de devastate de incursiunile turco-tAtare (cf. C.Giurescu, Material pentru supt austriaci, III, p. 335-336, doc. 240). La insistentelecolonelului von Reysky, Münnich care trecuse Bugul cu trupele sale, i-a arAtat din nou -

cum raporta emisarul austriac Consiliului de din Viena la 20 octombrie - nu erasA intreprindA de efect, asigurarea aprovizionku ce-i lipsea

(Hurmuzaki, Documente..., VI, p. 530-531, doc. CCLXLV). Acelasi negativera comunicat de Reysky cancelarului imperial, contele von la 28 octombrie,explicAnd imobilitatea lui Münnich prin faptul cA generalul insArcinat cuaprovizionarea, nu indeplinit misiunea timp tail, compromitand, astfel, actiune(Ibidem, p. 531-532, doc. CCLXLVI).

121 Sbornik..., vol. 80, p. 317-319, doc. 157.Hurmuzaki, Documente..., supl. I, vol. p. 519-520, doc. DCCLVIII p. 522, doc.

DCCLXII. Pentru misiunea lui Repniski vezi Cronica Ghiculestdor, p 423, unde sementioneazA oprirea solului de care Grigore al Ghica in Moldova la suLestia turcilortrimiterea la Constantinopol doar a scrisorilor pe care le aves asupra lui destmate ambasadoruluiVilleneuve marelui vizir; rispunsul a fost adus de emisarul ungur la origine fost luptAtor

www.digibuc.ro

cu Parisul prin restabilirea relatiilor diplomatice desuccesiune la tronul Poloniei. Rondeau comunica lordului Harrington la 27 iulie/ 7august hotArArea tarinei de a strAmuta pe Cantemir ca ambasador de la Londra la Parispentru a mediatia de pace a lui Villeneuve mai ales spre a atrage atentiacabinetului de la Versailles sA nu instige Suedia sA se implice conflictul oriental,

pe Desi - Rondeau pe lordul de la 11/22 - el înaintase ruse acreditarea cu depline puteri a mediatorilor englezolandez, totusi reactia a moderag, deoarece de aceste1mputerniciri care n-au adus, nou; de aceea rezidentul Angliei comunicasuperiorului sAu la 15/ 26 a trimis lui Villeneuve imputerniciri sAcomunice cA .retroceda fortAretele Oceakov Kinburn prin articolepreliminarel24. La Constantinopol ambasadorul francez a primit plenipoteng la25 1738 de la regele al spre a initia de pace rusiturci de a continua mediatia de pace cu imperialii, tratativele erauingreunate, In

de turcilor ca sA fie recunoscut principe alTransilvanieP. unele insuccese temporare otomanilor pefronturile de luptA cu austriecü, dregAtorü s-au mai flexibili, cel putin fatAde Rondeau pe lordul Harrington, la 22 iulie/ 2 august, ei

pe domnul Moldovei, al Ghica, IncA de la 29 iunie/ iuliesA asigure pe tarinei de de a mai grabnic Dar laConstantinopol negocierile de pace se greoi cu Villeneuveizbindu-se de turcilor ce aveau pretentii prea mari de aliati;ambasadorul Fawkener se Villeneuve nu avea nici un fel de colaborare cu

nici cu colegul sAu olandez Calkoen, de la curent cu mersultratativelor. Ministrul englez la Viena, Thomas Robinson, a pe Rondeau la St.Petersburg Carol al VI-lea Zinzendorff ar fi solicittat din mediatiaanglo-olandezA mai ales cA Rusia se arAta nemultumitA de prestalia lui La18/ 29 august lordul Harrington comunica de la Whitehall Rondeau ambasadorulCantemir 1-a informat despre sa de plecare la regele George al II-lea

oastea curutilor lui al trecut in serviciul diplomatic al Frantei care acu Repniski la maregalul cf. C. Dapontes, op.cit., II, p. 377-378.

Vezi A. Vandal, Une ambassade p. 327.Sbornik..., vol. 80, p. 322-324, doc. 159. Pentru mai multe privind

franceze de a atrage Suedia de cabinetul de la Londra,vezi A. Vandal, op.cit., p. 335-346.

vol. 80, p. 326-328, doc. 161; p. 329-330, doc. 162.Hurmuzaki, Documente..., supl. I, vol. I, p. 522, doc. DCCLXIII; Laugier,

Histoire des négociations pour la paix conclue Belgrade, le 18 septembre 1739, entrelEmpereur, Russie et la Porte Ottomane, vol. II, Paris, 1768, p. 278-279.

Sbornik..., vol. 80, p. 332, doc. 164: "they <=rugii> have received very lately a letterthe hospodar of Moldavia dated the 29-th of last month o<ld> (at which time he

certainly was informed of the advantage the Imperialists had gained over the Turks), by which heseems desirous to a new negociation set on foot to put an to the war".

Sbornik..., vol. 80, p. 343-345, doc. 171; scrisoarea lui Rondeau Robinson din12/ 23 august 1738 exprima nedumerirea celui la afirmatiile imperialii ar eimediatia anglo-olandezA timp ce Fawkener raporta cA marele vizir doar cuambasadorul Villeneuve, desigur, asentimentul Vienei, Library, Add. Mss.23802, 46-48.

www.digibuc.ro

1 Anglia razboiul austro-ruso-turc (1736-1739) 165

de faptul va numi ca reprezentant al ei la St. Petersburg pe Mariede Villers la Faye, conte de Vaulgrenant". Ostermann a comunicat lui Rondeau ofertade pace a turcilor, transmisa prin Villeneuve, In principal a§teptind de la ru§iretrocedarea Kinburn Oceakov cu Azovului, de la austriecianumite ajustari teritoriale ale prevederilor din tratatul de la Passarowitz recunowerea

ca principe al Transilvaniei; rezidentul englez de la St. Petersburgexprima scepticismul In raportul adresat lordului Harrington la 22 2 septembrieasupra acceptarii unor atari de le conditii,continand In plus prevederea ca Azovului, erau transmise deVilleneuve mareplului cursul septembrie, In timp ce tarinei

exprime . de slabele rezultate obtinute de mare§aliiMünnich Lascy In cursul campaniilor din vara lui 1738. francezii

numirea lui Vaulgrenantca rezident la St. Petersburg misiunea - printrealtele - de a cultiva detrimentul De aceea tratativele depace au continuat de ambele dar slabe putine rezultate. Turciiau insistat cererile au domnul Moldovei trimitä la Kiev la 19octombrie Petru Duca, de Soroca, ca prezinte ultima de pacemare§alului Münnich, generalului diplomatului Nepluiev, consilier privatal larinei. emisarul moldovean nu repete condiüile oferite mai

Villeneuve, la care a negativ la 9/ 20 octombrieneaccepand indeosebi, fortificatiilor Azov". Peste trei zile, la 12/ 23octombrie, consilierul Nepluiev termeni destul de vagi lui Grigore al II-leaGhica Ostermann a printr-o scrisoare ambasadorului Villeneuvealta marelui vizir, la ofertele de pace, scrisori emisarului Repniski

din la Constantinopol'31. De data aceasta ofiterul rus a fost lasat maideparte de domnul Moldovei, a§teptat In capitala Imperiului otomande 25 octombrie/ 5 noiembrie'32; rulii nu renuntasera la cetatea Azov darnu construiasca o de de Azov; la 16 decembrie, kehaia lui Yaya

lui Repniski, sose§te la Constantinopol, deoarece emisarul rus s-ade la Adrianopol unde murit la 13 ianuarie 1739'33. Conditiile

de pace oferite de ru§i prevedeau mod explicit retrocedarea OceakovKinburn, de de trupele lui Münnich ale fortificalii rase devremelnicü

ce prive§te negocierile acestea pasul pe marelevizir comuniand lui Villeneuve la 25 noiembrie Viena nu conditiile

vor face pacea Emisarul imperial, dragomanul Nikolas Theyls,

Sbornik..., 80, p. 345, doc. 172.p. 347-349, doc. 174; p. 356-359, doc. 179 (raport al lui Rondeau cAtre

lordul Harrington din 20 septembrie 1738).Hurmuzaki, Documente..., vol. I, p. 529-532, doc. DCCLXXI DCCLXXII;

Al. A. Vasilescu, Oltenia sub austriaci, p. 192.Hurmuzaki, Documente..., p. 532-533, doc. DCCLXXIII; Cronica p.

Hurmuzaki, Documente..., supl. vol. I, p. 534, doc. DCCLXXIV.p. 539, doc. DCCLXXXI; N. Acte 0fragmente..., I, p. 358; Cronica

Ghiculegilor, p. 429; Al. A. Vasilescu, op.cit., p. 193.

429.

www.digibuc.ro


olandez trecut serviciul austriecilor, de la Viena de secretarul lui Villeneuve,era asteptat la Constantmopol din partea contelui vizirdin 6 noiembrie. Prin aceasta imperialii imputerniceau pe comandantul suprem altrupelor ducele de Lorena, ginerele cu depline puteri innegocierea a ceda teritoriul cucerit de turci Oltenia sA dArâme

ce Orsova Dar insuccesele din timpulintreprinse vara lui 1738 au determinat pe sA mai inflexibili, ba chiar

Poarta dorea sA intre din nu numai Olteniei,dar a Belgradului chiar a Ungariei Transilvaniei iar de la

rusi cerea obiectii retrocedarea Azovului; Villeneuve a repficat marelui vizir ladecembrie aceste sunt irealiste exagerate a trimis la Viena St.Petersburg la 18 decembrie spre a comunica Din pricina

turcilor, au intrat impas. timp s-a produs o modificarein Angliei a Olandei de de pace. La 13 noiembrie ducele de

Newcastle a de la Whitehall ambasadorului Fawkener deoarece Poarta amare oferta de mediatie a puterilor maritime, strânse

doar reprezentantul Curtii de la Versailles, ce se considers a dede regele George al a socotit umilitor pentru Anglia de a mai

continua o ce indezirabilA de aceea Fawkener i s-a interzis ori ceactiune; mod similar au procedat State le Generale ale Olandei care au oprit, larândul pe arnbasadorul Calkoen de a mai a fostcomunicatA tot de la Whitehall de lordul Harrington Rondeau la 3/ 13noiembrie, de a transmisl tarinei ministrilor ei"8. La 2/ 13decembrie confirmând despre incetarea mediatiei puterilor maritime,Rondeau comenta de lordul Harington actiunea diplomaticA a Imperiuluih bsburgic care, de turci de a sA punA modoficial conflictului Spania Sardinia pentru succesiunea la coroana

transformând annistitiul 1735 in pace defmitivA. Astfel la 18noiembrie a fost semnat fostii tratatul de la Viena prin care StanislasLeszczynski la coroana Poloniei, primind schimb de la imperialiducatul Lorenei, pe care la moarte (1766); ducele de Lorena,ginerele Carol al VI-lea, a compensatie ducatul Toscanei, aguvernare vacantA prin stingerea familiei de Medici iar Spania a de laaustrieci Neapole, Sicilia insula Elba, transformate regatul Neapolului adouA Sicilii, de regele Don Carlos, lui Filip al V-lea; Franta a

Pragmatica Sancfiune recunoscand pe Maria Tereza ca a Carol al

C. Dapontes, op.cit., II, p. 159, 172; Hurmuzaki, Documente..., VI, p. 523, doc.CCLXLVII; Al. A. Vasilescu, op.cit., p. 193.

La 28 oct/ 8 nov. ambasadorul Fawkener din Constantinopol ducelui deNewcastle raportAndu-i inregistrate procesul de pace problemei stabiliriihotarelor dintre imperiali, otomani Banat Ucraina care ar putea determina depace separate precum pretentiile de a i se retroceda Timisoara, cf. BritishLibrary, Add. Mss. 23802, f. 224; Hurmuzaki, Documente..., VI, p. 534-535, doc. DCCLXXVII;supl. vol. I. p. 534, doc. DCCLXXV.

Sbornik..., vol. 80, p. 381-383, la doc. 189.Ibidem, p. 380-381, doc. 189.Ibidem, p. 396-397, doc. 196.

www.digibuc.ro

13 Anglia rAzboiul austro-ruso-turc (1736-1739) 167

Rusia a fost de incheierea acestei care apropia Curtea dinViena de ambasadorului Villeneuve devinA mediatorexclusiv al cu Imperiul otoman - sublinia Rondeau - de aceea ambasadorul

pe imperiali, Ludwig Kazimierz de Lanczyn, a fost sA

subscrie doar articolelor tratatului Polonia, calitate de aliat al lui Carol al VI-La vestii renuntArii puterilor maritime de a media pacea la 9/ 20

decembrie, comunicati lui Biron Ostermann de Rondeau, larinei aublamat Curtea din Viena pe care au socotit-o de a nu-i fi la curent cunegocierile purtate cu ei considerAnd prieteni adevArati doar pe gele AnglieiStatele Generale ale Olandei"2.

ENGLISH EASTERN POLICY BETWEEN 1733 - 1739

II. ENGLAND AND THE AUSTRIAN-RUSSIAN-TURKISH WAR

(1736-1739)

Abstract

Upon getting aware of France's attempts to mediate the peace between theTurks and their adversaries, the Russian authorities requested that the English Embassyin Sankt Petersburg send a messenger to the Ottoman Porte in order to settle the issue ofthe English-Dutch mediation. This mission was devolved upon Dr. John Bell, secretaryat Embassy, who Sankt Petersburg on 17 December 1737, crossed Moldavia,where he enjoyed a warm welcome by Prince Grigore II Ghika, and, after a makingdetour in Bender, reached his destination on 28 January/ 8 February 1738. The efforts ofambassadors Fawkener and Calkoen to the position of the Porte's officials werechecked by duplicitary policy of Grand Vezir Yagen Pasha, who concelead hispreference of the French peace mediation by Marquis of Villeneuve over the English-Dutch. Disheartened by the failure of exploratory mission, Bell returned to Russia on

la G. Boyé, Stanislas Leszczynski et le traité de Vienne, Nancy,1898; P. Muret, La prépondérance anglaise, p. 208-209; G. Zeller, Les temps modernes...Histoire des relations internationales, p. 190-191.

Sbornik..., vol. 80, p. 397, doc. 196.p. 399-401, doc. 198. Fawkener scria din Constantinopol lui Rondeau, la 10/

21 dec. 1738, ambasadorul Villeneuve va expedia secret un la St. Petersburg, carepotrivit afirmatiilor diplomatului englez, ar pentru asocierea Britanii la tratativele depace, posibilitate Frantei sA manevreze negocieri cu mai multA prudentArAspundere, cf. British Library, Add. Mss. 23802, f. 298-299.

www.digibuc.ro


17/ 28 May 1738. With a view to obtaining the best possible peace terms, the Turkslaunched a major offensive at the Danube and in the region of Orsova, backing up theclaims over the Principality of Transylvania by pretender Joseph Rfikóczi. Despite thefact that the pretender failes in his attempts, fell ill with malaria, and died at Cernavodaon 30 October/ 10 November 1738, the Ottomans registered a series of successes in

and the Serbian and annihilated the war of the Austrians. Onthe other hand, Russians registered a series of failures in Crimeea and in the North-Pontic Ukrainian steppe, which made them more inclined to consider the of peacemediation by English-Dutch. The Austrians in their turn felt inclined to accept it, oncondition that it should be conjugated with that of France, a fact rejected byOttomans, who greatly disliked the maritime powers' interference with conflict, andby government in London the General States of who deemedhumiliationg their position of co-associates of France in the mediation.

www.digibuc.ro

IZVOARE: CRONICI DOCUMENTE

DESPRE REPERCUSIUNILE

INVAZII MONGOLE DIN 1241-1242 ASUPRA ROMINILOR

VICTOR SPINEI

ce Asia SeptentrionalA au fost supuse urma unor campaniifulminante, noul imperiu al stepelor creat de mongoli continuat expansiuneaimpotriva tuturor vecinilor pentru extinde mai mult anexiunile teritoriale.Aspiratia la asupra intregului spatiu terestru a devenit un precept ideologicprimordial al descendentilor lui Gingis-han, doctria care nu a râmas doar oformulare teoretia conjuncturalk ci a fost practic modul mai consecvent1.

PregAtindu-se plurivalent, anul 1236 hoardele auo campanie de o precedent asupra popoarelor din

Europei, pe parcursul a circa ani. sale victime au fosttriburile din bazinul urmind supunerea cumanilor a cnezatelor rusesti. iarnadin 1240-1241 armatele mongole au fost masate cnezatele din sud-vestul Rusieivederea continarii ofensivei asupra Europei Centrale. Principalul obiectiv vizat deatacatori era Regatul ungar, ale arui teritorii din cu suprafete planepropice nomadismului ecvestru extensiv, constituiau o atractie deosebitApentru un neam cu predilectie pentru cresterea animalelor2.

E.Voegelin, The Mongol Orders of Submission to European Powers, 1245-1255,"Byzantion", XV, 1940-1941, p.3787413; G.Vernadsky, A History of Russia, III, The Mongolsand Russia, New Haven, 1953, p.92-99.

2 G.Strakosch-Grassmann, Der Einfall der Mongolen in Mitteleuropa in den Jahren1241 und 1242, Innsbruck, 1893; G. Soranzo, Papato, l'Europa cristiana e i Tartari, Milano,1930, p.42-76; A.Sacerdoteanu, Marea invazie sud-estul european, Bucuresti, 1933;R.Grousset, L'empire mongol phase), Paris, 1941, B.Spuler, Die Goldene Horde.Die Mongolen in Russland, 1223-1502, ed. a 2-a, Wiesbaden, 1965, p.16-26; J.J.Saunders, TheHistory of the Mongol Conquest, Londra, 1971, p.73-89; u &pone, ed.a 2-a S.L.Tikhvinskij, Moscova, 1977, p.192-198 (L.V.erepnin), 210-227 (V.T.Pashuto);J.Chambers, The Devil's Horsemen. The Mongol Invasion of Europe, Londra, 1979,

Az Arany Horda, Budapesta, 1986, p.50-80; D.Morgan, The Mongols, Oxford-NewYork, 1987, p.136-141; L. de Hartog, Genghis Khan, Conqueror of the World, Londra, 1989,

J.-P.Roux, Histoire de l'Empire Mongol, Paris, 1993, p.285-304; J.Giessauf, Abrissder politisch-militdrischen Geschichte der Mongolen. Von den Anfdngen Tschinggis Khans biszum Ende des WesY'eldzuges 1242, in Johannes von Piano Carpine, Die Mongolengeschichte, ed.J.Giessauf, Graz, 1995, p.10-19; V.Spinei, din estul sud-estul Europeisecolele 1999, p.381-422.

www.digibuc.ro

170 Victor Spinei 2

Transilvania, atunci in Regatul arpadian, regiunileextracarpatice locuite de care s-au aflat in calea directiei de pitrundere amongolilor spre vest, au fost confruntate mod nemijlocit cu avatarurile invaziei3.

Ecoul patrunderii tumultuoase a stepei s-a propagat nuantediverse scrierile Orient in Occident'. proiectie relativ

a acestui eveniment se cronistica italiana, insAu mai evoluat in comparatie cu acela din majoritatea statelor europene medievale.

acest fapt are o dublä explicatie. Pe de o parte, invazianu a afectat direct Peninsula Apeninica, pe de parte, scena ei erainvolburatä de confruntarile unor centre din jumatatea sa cu Friedrich deHohenstaufen, ca de acutizarea controverselor dintre Papalitate Imperiu. ScaunulApostolic concentra persuasiv energiile pentru a diminua la minimum prestigiul

Semnificativi in acest sens este Imprejurarea momenteletensionate ale concentrarii armatelor mongole la hotarele Ungariei, deci chiar

preziva previzibile a atacului, papa Grigore IX imputernicea in februarie1241 pe subdiaconul capelanul loan de Civitella de a predica cruciada impotrivalui Friedrich Regatul arpadian6.

Date le insemnate in cromcile analele italiene despre repercusiunile invazieimongole asura romanilor sunt mod firesc mai rare. Supusi vreme

triburilor turcice se aflau deorganizare politico-militara ceea ce nu era de suscite interesulcercurilor aulice de pe continent. Cu toate acestea, anumite alederularii i mongolilor teritoriile locuite de ei au fost mentionate mod succint

izvoare narative italiene. ele nu s-au bucurat In prezent de o

A.Sacerdoteanu, Guillaume de Rubrouck et les Roumains au milieu du"Mélanges de Roumaine en France", 1929, 2, p.274-279, 327-330; A.Decei, L'invasiondes Tatars de 1241/1242 dans nos selon la Djami ot-Tevarikh de ol-lahDin, RRH, XII, 1973, 1, p.101-121; P.F. Parasca,

aocydapcmea, 1981, p.25-31; Hoardade Aur, 1241-1502, München, 1983, p.42-67; V.Spinei, Moldavia in the Centuries,Bucuresti, 1986 S.Papacostea, al XIII-lea Imperiulmongol, Bucuresti, 1993, p.94-101.

G.A.Bezzola, Die Mongolen in abendländischer Sicht 220-1270),1974; Ch.W.Connell, Western Views of the Tartars, 1240-1340 (A thesis submitted to theGraduate School of Rutgers University, New Brunswick, New Jersey, 1969), Ann Arbor,Michigan, 1977; A.Klapprogge, Ursprung und Ausprägung des Mongolenbildesim 13. Jahrhundert. Ein Versuch zur Ideengeschichte des Mittelalters, Wiesbaden, 1993;F.Schmieder, Europa und die Fremden. Die Mongolen im Urteil des Abendlandes vom 13. bis indas 15. Jahrhundert, Sigmaringen, 1994; Die Mongolen in Asien und Europa, ed. S.Conermann,J.Kusber, Frankfurt am Main, 1997; Al.Yourtchenko, Ein diewestliche Geschichtsschreibung: Ein unbekanntes Werk aus dem 13. Jahrhundert (Der "TschingisKhan-Roman"), Zentralasiatische Studien", 28, 1998, p.45-85.

E.Kantorowicz, Kaiser Friedrich der Zweite, Düsseldorf-München, 1964, p.503urm. (reproducere fotomecanicA dupa ed. a 4-a din 1936); D.Abulafia, Frederic a medievalemperor, Londra, 1988, p.164 B.Roberg, Der Konzilsversuch von 1241,Historiae Conciliorum", 24, 1992, 2, p.286

6 Mon Historica continuare se va cita MGH), Epistolae saeculiXIII e regestis Romanorum ed. C.Rodenberg, Berolini, 1883, p.707.

www.digibuc.ro

3 Marea invazie din 1241-1242 171

atentie istoriografie, consideram util revenim cu anumite precizari asupraacestor date.

Nu ne vom referi randurile de mai jos cu totul tangential lade ale lui Ruggiero (Rogerius), originar din localitatea

Maggiore din Apulia, care momentul atacului hoardelor conduse de Batu-han se aflamisiune cu caracter confesional la episcopia din Oradea. Memonile sale

unul din izvoarele cele mai consistente sugestive asupra ravagiilor incursiunilor, data avut ocazia le constate modul cel mai direct, drept urmare a experientei

sale nefaste ca prizonier al mongolilor vreme de aproape un an,prin Ungaria Transilvania Cvasiignorarea in acest cadru amarturiilor Rogerius are ratiunea faptul textul a mai tuitobiectul mai multor pentru in el nu apar mentionatiexpressis verbis, desi este posibil ca, atunci din Apulia vorbea desprelocuitorii din Crisana Transilvania, avut vedere pe acestia.

sunt nominalizati precum aminteam mai sus, deitalieni care si-au redactat la mai multe decenii consumai ea evenimentelor

provocate de armatele lui Batu-han. Ne referim in acest sens la Tholomeus dinLucca, Marino Sanudo Paulinus din Venetia, h s-aflamandul Jehan Le Long din Ypres.

Unele din marturiile cronicarilor mentionati au fost semnalate comentatesuccint literatura mai veche sau mai Astfel,textul lui Marino Sanudo i-a fost cunoscut lui Dimitrie Cantemir (1673-1723), care

utilizat in din lucrarile sale intocmite in timpul exilului Rusia: HistoriaMoldo-Vlachica, redactata in limba la scurt refugiul din Moldova din

Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahdor, o româneasca consistentaugmentata a celei la care a lucrat ultima parte a vietii, o

Rogerii Carmen miserabile/Rogerius, de jale, ed. G.Popa-Lisseanu (Izvoareleromänilor, V), Bucuresti, 1935; Rogerii Carmen miserabile, ed. L.Ju in Scriptores

Rerum Hungaricarum, II, Budapesta, 1938, p.543-588; Rogerius, A e, ed.T.Katona, Gy.Györffy, Budapesta, 1981, Rogerius von Torre Maggiore,Klagenlied, ed. H.Göckenjan, Der Mongolensturm. Berichte von Augenzeugen undZeitgenossen. 1235-1150, ed. H.Göckenjan J.R.Sweeney (Ungarn Geschz htsschreiber, 3),Graz-Viena-Köln, 1985, p.127-223.

I.Schiopul, Invaziunea. din Rogerius invazzunea, "DaciaistoricA", 1938, 1, p.19-27; idem, de secolul al Bucuresti, 1945,p.88-96; G.Popa-Lisseanu, izvoarele istorice medievale, Bucure§h, 1939, p.198-212;A.Decei, eCanesii» Rogerius, Omagiu lui la implinirea de 60de ani, august 1940, Bucuresti, 1943, p.211-220; R.Schilling, Cu privire la cele mai vechiinformajii despre cnejii "Apulum", 1970, p.41-49; H.Göckenjan,

Rogerius von Torre Maggiore, ed.cit., p.129-138, M.Popan, Zurder Rumänen in den Quellen über den grossen Mongoleneinfall, "SiebenbörgischeSemesterblitter", 2, 1988, 2 "Mongolensturm ed.

H.Zimmermann), p.169-172.Dimitrie Cantemir, Historia Moldo-Vlachica/Istoria moldo-vlahz a, idem De

antiquis et Moldaviae nominibus Historia Moldo-Vlachica, ed. D.S1usanschi (=Operecomplete, IX, 1, coord. Bucuresti, 1983, p.400-401.

www.digibuc.ro

172 Victor Spinei

termine integral'o. In pofida depline cu limbile clasice, cArturarulmoldovean - primul reprezentant al scrisului istoric de anvergurA continentalá-nu redA tocmai exact sensul expunerii cronicarului din nu i-acunoscut mod direct opera, ci prin intermediul lui Cluverius.

a interesat mod special de ofensiva a mongolilor, ciurmArind acceptiunea vechi toponime din cronicile armene, orientalistulDecei (1905-1976) a citat tangential unele consideratii ale Paulinus din Venetia", darnu le-a asociat acelora datorate concitadinului sAu, Marino Sanudo, de ca

Alexandru Gonta (1918-1977), unei despre raporturilecu Hoarda de bogat documentatA, dar cu surprinzAtoare carente ceea

ce discernAmintul schimb, textul lui Sanudo, ca alLongus de Ypra (Iprensis, Iperius), au fost incluse hi cuprinzAtoarea colectie de excerptedin izvoarele referitoare la istoria Ungariei arpadiene, publicatA ultimii ani aiperioadei interbelice de Albin Francisc Gombos (1873-1938)", ce a facilitatintrarea circuit mai larg. In istoriografia informatiile aufost folosite, de cAtre György György iar cea

de cAtre Pascu", succedat de Géza Mircea Dogaru",etc.

volum postum, in care prospecta istoria rominilormomentul statelor medievale, Petre P.Panaitescu (1900-1967)

'° Idem, Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor, ed. Gr.G.Tocilescu, Bucure§ti,1901, p.447-448 465 (unde se pretinde vlahii/Olachi secuii fitrecerea tAtarilor prin mufti 1236/1237, determinat pe Batu-han o altAcale de pAtrundere spre Ungaria).

" A veacul al al lumina izvoarelorarmenesti, AIINC, VII, 1936-1938, p.446 (studiu idem, Relafii româno-orientale,red. M.D.Popa, 1978, paragraful discutie la p.36).

Catalogus fontium historiae Hungaricae, ed. A.F.Gombos, H, Budapesta, 1937,p.1331-1332 (Johannes Longus de Ypra (Iprensis, Iperius), Chronica s.1558 (Marino Sanudo (Marinus Sanutus), dictus Torsello, Hierosolymitana).

Gy.Székely, Magyarország története a Mohácsig, Magyarorszdgtörténete, 1, red. E.Pamlényi Gy.Székely, Budapesta, 1964, p.81 (unde, nu sespecificA sursele referitoare la conlucrarea secuilor din 1241, ele sunt lesne de intuit).

Gy.Györffy, Az Magyarország történeti földrajza, II, Doboka, ErdélyiFehér, Esztergom, Fejér, Fogaras, Gömör és Györ megye, Budapesta, 1987, p.450.

$t.Pascu, Istoria H, red. A.Otetea, M.Berza, St.Pascu,Bucure§ti, 1962, p.120; idem, Voievodatul Transilvaniei, I, ed. a Cluj, 1972,

p.114 160.Invazia din anul 1241 Transilvaniei, "Culegere de

studii cercetAri" (Muzeul Regional Bra§ov), 1967, p.117.M.Dogaru, Istoria a poporului I, Din cele vechi timpuri in

secolul al XIV-lea, Bucure§ti, 1984, p.319.Voievodatul Transilvaniei vestice In sec.

Romäniei. Transilvania, coord. A.DrAgoescu, Cluj-Napoca, 1997, p.454, 461 542; idem,Istoria Transilvaniei medievale de la etnogeneza la Mihai Viteazul, Cluj-Napoca,1997, p.166.

www.digibuc.ro

5 invazie din 1241-1242 173

doar textul Marino Sanudó schimb, in familiarizArii culiteratura medievistici romineascA, istoricul rus I.O.Knjazkij, care a profesat o vremela ChisinAu, nu a avut in vedere deck cronica cArturarului din de Joe.

ceea ce ne priveste, ocupindu-ne de efectele mongole asupracarpato-dunArean, am luat consideratie referintele din operele celor trei

cronicari italieni flamanzi amintiti mai susn. De revenind mod mailapidar asupra acestei probleme, am relévat mentiunea anterioaa asupra romAnilor

din Analele lui Tholomeus / Ptolomaeus din LucrArile acestuidominican italian i-au fost lui Adolf dar atunci s-a opritasupra episodului trecAtorilor carpatine de secui a citat doarmArturiile lui Jehan din Ypres Marino Sanudon.

Rolul militar al rominilor in confruntarea mongolii a fost pus evidengmod monograficA datoratA lui Papacostea, unde se

traducerea paragraf sugestiv acest sens dindin sesizAndu-se complementaritatea sale cu

acelea din Historia ecclesiastica a lui Ptolomeus Luccensis / Tholomeus din Luccan.despre cronica lui Marino Sanudo cel aceasta a fost exploratA de alti istorici

dar numai pentru a-i releva sugestiile privind politica economicAoccidentalA preconizatA in

cronicar italian ale ne interesul acest context,Tholomeus / Bartholomeus Ptolomaeus, din familia Fiadoni, s-a 1236 laLucca, la est de Firenze. Ordinul dominican, a devenit un discipolapropiat al lui Thomas (Thommaso) d'Aquino. Pe orasul natal, responsabilitAtile

P.P.Panaitescu, Introducere la istoria culturii Bucuresti, 1969, p.264;idem, in die Geschichte der rumdnischen Kultur, trad. C.A.Alioth, Bucuresti, 1977,p.228.

I.O.Knjazkij, u(Koney IX-cep. ee.), Kolonma, 1997, p.223-224.

V.Spinei, Moldova in secolele Bucuresti, 1982, p.161 180, nota 34; Ibidem,ed. a 2-a, Chisinäu, 1994, p.113 147, nota 138; p.200 221, nota 36; idem, Moldavia..., 1986,p.113; idem, Ultimele valuri migratoare de la nordul Negre al de Jos, Iasi, 1996,p.217.

23 Idem, Marile migrajii..., p.408-410.A.Armbruster, Der Donau-Karpatenraum in den mittel- und westeuropäischen

Quellen des 10.-16. Jahrhunderts. Eine historiographische Imagologie, Köln-Viena, 1990, p.73,nota 135 p.106, nota 13.

Ibidem, nota 131.26 .Papacostea, Românii...., p.137-138.

Ibidem, p.110, 79.sur le commerce génois dans la mer Noire au

Paris, 1929, p.248, 254, 260, 293, 294; idem, Le conseil du roi Charles. Essai sur l'internationalechrétienne et les nationalités du Moyen Age (extras din RHSEE, XIX, 1942, 2), Bucuresti,1942, p.31; idem, La mer Noire. origines la conquéte ottomane, München, 1969, p.232,236, 266, 267, 296; V.Ciociltan, Mongolii Marea in secolele ContribuliaCinghizhanizilor la transformarea bazinului pontic a comerfului euro-asiatic,

1998, p.66, 77, 79, 94, 95, 111, 112, 126; Relansarea politicii inegeano-pontic (1310-1332); SMIM, XVIII, 2000, p.27-44.

www.digibuc.ro

174 Victor Spinei 6

profesionale obligat activitatea, altele, la Firenze,Neapole, sudul unde a locuit mai multA la Avignon.Spre vArsta a urcat ierarhia ecleziasticA la rangul de episcop, priminddioceza de la Torcello din laguna Venetiei, a murit 1327. primii aniai secolului al XIV-lea s-a preocupat de elaborarea unor le, care au avut douAvariante, foarte apropiate ele. Cea -A -a fost redactatA in perioada 1303-1307 probabil 1303/1304 1305), cealalta -B -in intervalul 1303-1309(mai probabil intre 1305/1306 Ambele s-au pAstrat manuscrisesecolul al XIV-lea, aflate la Lucca, la Archivio di stato (A) Biblioteca publica (B),

alte manuscrise ulterioare".evenimentele atribuite anului 1230, ocuparea de

a orientate", care 0-au divizat o§tile pentru a ataca UngariaRusia spre litoralul Pontului, apoi au traversat muntii

de unguri Piduri (Silvae). Devastarea Ungariei Poloniei fkutse seama de sexul locuitorilor, dar disensiunile izbucnite in propria

i-ar determinat sA se plecarea popoarele din carelocuiau in preajma PAdurilor -011eraci Siculi - au primit misiunea de a fortificapasurile montane, pentru a nu o viitoare penetrare a Anno DominiTartari occupatis orientalibus partibus, ut Martinus refert et in Gestis Germanorumscribitur, et crudeliter in duo agmina se dividentes unum Umgariam et

intravit ex parte Ruscie circa ripam maris Pontici, transeuntesque montesquos hodie Umgari Silvas vocant, Umgariam et vastant, nulli

sexui vel tandem discordia inter eos orta retrocedunt; post quorumrecessum gentes populique Pannonie, qui prope dictas inhabitant 011eracividelicet et adhibuerunt curam, ut ulterius ad nos transire non possintu.

Etnonimele 011eraci Siculi, atestate varianta A a nominalizeazApe pe secui". 011eraci reprezintA o transcriere a formei

011aci de un copist nefamiliarizat cu etnice din carpato-dunArean. De altfel, in varianta a Analelor etnonimul este redat mai corect:

cum singur relevA, Tholomeus preluat informatiile dintr-o cronicA a luiMartinus [din Troppau Oppaviensis sau Polonus] dintr-o GestaGermanorum". cu textul lui Martinus aratA cA aprecierea cArturaruluidominican este doar pentru prima parte a pasajului discutie. Tn lucrarea sa,Martinus de ocuparea de de invadarea Ungariei

Des Ptolomdus Lucensis Leben und Werke, Göttingen, 1874; B.Schmeidler,Einleitung, Tholomeus von Lucca, Die Annalen, ed. a 2-a B.Schmeidler, MGH, Scriptoresrerum Germanicarum, NS, VII, Berlin, 1955, Pentru alte bibliografice, cf.H.Rosmann, B[artholom(a)eus] (Ptolomaeus) Lucca, Lexikon des Mittelalters, I, München-Zürich, 1980, 1495-1496.

B.Schmeidler, op.cit.,Ibidem, p.XXXIV-XXXV.

von Lucca, Die Annalen, p.117.Forma 011eraci derutat pe editorul Analelor d6minicanului din Lucca - Bernhard

Schmeidler -, care intrevedea ea o deformare dintr-un toponim, acest sensOlmütz (Olomouc) din Moravia Valahia (Ibidem, p.117, nota 5).

Ibidem, p.117, nota e.Ibidem, p.117.

www.digibuc.ro

7 Marea invazie 1241-1242 175

Poloniei (gens Tartarorum, occupatis orientalibus partibus et crudeliter subactis, in duoagmina se dividentes, Ungariam et Poloniam intraverunt)", apreciere compilatAcvasiintegral de Tholomeus din.Lucca, care nu a mai preluat celelaltedespre invazie relativ la lui Koloman Ungaria a lui Heinrich II de Silezia,la ororile comise de agresori in Regatul ungar la foametea atroce ce a generat cazuride canibalism.Tholomeus nu a retinut nici datarea de Martinus - 1239 -,oprindu-se acest sens la anul 1230, ceea ce este evident eronat. acel momentmongolii nu decizia privind declansarea campaniei asupra Europei,fapt ce avea se de-abia la kuriltaiul organizat potrivit surselor persane

a celor chineze cu un anPrima din paragraful citat mai sus din opera cronicarului dominicansimilitudini certe nu numai in lucrarea lui Martinus din Troppau, ci relatarea despreinvazia dintr-o de la Mantua, ca la Tholomeus,anul ceea ce relevA acest sens s-au folosit comune.

partea a doua a paragrafului nu se mai regAseste la Martinus din Troppau,deduce acesta a fost imprumutat din Gesta Germanorum, despre care se presupunei-ar fi fost accesibill cronicarului italian timpul unei Germania

anul 1301'. Citatele preluate din respectiva Gesta - din -privesc perioada aproximativ anul 1000 1278, ele referindu-se laaspecte generale ale istoriei Imperiu particulare ale spatiului austriacungar'. De chiar forma prin care ni s-a transmis numele romInilor - -

amprenta fonetismului maghiar sursa de informare a celui carea Gesta Germanorum. DupA cum este cunoscut, unul din etnonimele carecronicile documentele latino-maghiare medievale nominalizau mod frecvent pe

(pe Blaci, Blachi, Valachi, Valahi, Wolachi etc.) a fost Olaci/Olachi/Olahi,de la forma

Martini Oppaviensis Chronicon et Imperatorum, ed. L.Weiland,Scriptores continuare se va ita XXII, Hannoverae, 1872, p.472.

Ibidem.38 'Ala-ad-Din 'Ata-Malik Juvaini, The History of the World-Conqueror, Translated

the text of Mirza Muhammad Qazvini by J.A.Boyle, Manchester, 1958, p.196, 199 268-269; Rashid al-Din, The Successors of Genghis Khan, ed. J.A.Boyle, New York-Londra, 1971,p.61 107-108.

W.Abramowski, Die chinesischen Annalen von Ögödei und - Übersetzung des2. Kapitels des in "Zentralasiatische Studien", 10, 1976, p.129.

Chronica et imperatorum Mantuana, ed. G.Waitz, MGH, SS, XXIV,Hannoverae, 1879, p.219: Huius etiam 1230, gens Tartarorum, subactis crudeliterorientalibus partibus, in duo agmina se Ungariam et Poloniam intrantes, omnes in oregladii trucidarunt et terras in solitudinem redierunt.

B.Schmeidler, op.cit., p.XVI, XXI XXIV-XXV.Ibidem, p.XXIV-XXV.N.Dräganu, veacurile IX-XIV pe baza toponimiei a

Bucuresti, 1933, p.17-18 passim; L.Gáldi, Der Name der in den lateinischenUrkunden Ungarn, A.Fekete-Nagy, L.Makkai, Zur Geschichte der ungarländischenRumänen bis zum Jahre 1400 auf Grund der neuesten Forschungen, Budapesta, 1941, p.44-49;A.Armbruster, Romanitatea unei idei, ed. a 2-a, Bucuresti, 1993, passim.

www.digibuc.ro

176 Victor Spinei 8

CArturarul dominican din Lucca se la invadarea Ungariei de mongoli tn alteparagrafe ale Analelor, pe care, de asemenea, le gresit din punct de

vedere cronologic: o a doua in In pasajul aferent anului1222, unde este drept tot Gesta Germanorum, se traversarea demongoli a Riphei a hotarelor ungurilor, denumite Silvae, de prAdareacu cruzime a Ungariei, nesocotindu-se sexul locuitorilor: Anno Domini

Tartari transeuntes Ripheos ut in Gestis Germanorum continetur, etUmgarorum marchias, quos ipsi Silvas Umgariam vastant, nemini parcentes sivesexui sive

a lui Tholomeus din Lucca istoriei bisericii din cele mai vechitimpuri anul 1312, probabil prin anii invaziemongolá este prezentatA termeni cvasiidentici: Tartari transeuntes Montes Riphaeos,qui dividunt Asiam majorem ab Europa, ut habes in nostra Tripartita Lib. MarchiasHungarorum, quas ipsi Sylvas vocant, totam Hungariam quasi vastant, nemini parcentes

sexui, sive aetati, ut Historiae Germanorum acest caz evenimentuleste atribuit mod anului 1222, indicAndu-se sursa de informare folositi, citatA

modificat - Historia Germanorum dar este nu poate vorba tot deGesta Germanorum.Din cronicA sunt extrase alte date asupra invazii, plasatecapitol ulterior din Historia ecclesiastica Oraportate din anului 1231:Tartari subjugatis Orientalibus partibus, ad Boreales, et Occidentales se conferunt, utgesta Germanorum tradunt. Unde in duo se agmina dividentes, unum in Hungariam, et

ex parte Russiae circa ripam maris Pontici, transeuntesque MontesRiphaeos, quos Hungari Sylvas vocant, Hungariam, et Poloniam vastant: propter quamcaussam ex mandato Gregorii praedicata Crux in confinibus Theutoniae contraipsos. Sed Deo disponente, est discordia inter eos, et sic retrocedunt. Post quorumrecessum gentes populique Pannoniae, qui prope dictas Sylvas,adhibuerunt curam, passus ita claudentes, ut ulterius transire nonPrecum se observA, acest din paragraf cuprinde pregnante similitudini

din Annales, referiri la evenimente cronologic 1230.plus fatA de acesta drept urmare a ravagiilor produse UngariaPolonia de mongoli, papa Grigore IX decis predicarea cruciadei

nominalizarea popoarelor Pannoniei din zona Pádurilor, cArorale revenise responsabilitatea de a trecdtorile din

Tholomeus von Lucca, Die Annalen, p.110.Ibidem, p.124.

46 Ibidem, p.110.B.Schmeidler, op.cit., p.XXXIII.Ptolomaei Lucensis Historia ecclesiastica. A Nativitate Christi usque ad Annum

circiter MCCCXH, Rerum Italicarum Scriptores, XI, ed. L.A.Muratorius, Mediolani, 1727,

Ibidem,

www.digibuc.ro

9 Marea din 1241-1242 177

lul la lansat de Sfrintul Scaun a intervenit la scurt timp ceBela IV a trimis la 18 mai 1241 o scrisoare disperatl lui Grigore delegat peepiscopul de sA ofere detalii suplimentare la occidentale asupraprin care regatul dupA dezastrul de la Mohi de la 11 aprilie. Susceptibilizat depericolul avansgrii vertiginoase a mongolilor, ce putea avea repercusiuni dintre cele maigrave pentru crestinAtate, pe 16 iunie 1241 papa a.sigura pe suveranulnäpAstuit de sa de a-i sprijinul", pentru ca in zileleulterioare sA se pronunte oficial declansarea cruciadei. In acest scop s-a adresat unorordine mai multor ierarhi din tinuturile germane spre a-i pune lacurent cu situatia din Pile lovite de invazie a le pretinde actiuni concrete in propriileeparhii pentru contracararea acesteia".

Decizia respectivA a avut un anumit ecou cronistica medievalk unde denu se furnizeazA nici repere cronologice exacte nici alte detalii privind

modul de receptare a demersurilor papale. Unele din aceste izvoare omit sA

mentioneze implicarea papei Grigore IX in predicarea cruciadei, doar faptulca atare".

RedactatA de un membru al unui ordin cu atasament imprescriptibilde Scaunul apostolic, Historia ecclesiastica nu a sA releve alte initiative

menite sA stopeze ofensiva mongolk cu toate ele au devansat chiar pe acelea asumatede autoritatea a Bisericii romano-catolice. La doar douA de lainfruntarea de la Mohi, la conciliul de la Erfurt, convocat pe 25 1241 dearhiepiscopul de la Mainz, acesta promulgase deja cu omologul sAude la Magdeburg cruciada din stepele asiatice. La vreme

monumenta historica Hungariam sacram illustrantia, I, ed. A.Theiner,1859, p.182; Codex diplomaticus et epistolaris Slovaciae Slovens4 ab a.MCCXXV usque a. ed. R.Marsina, Bratislavae, 1987, p.65-66.

Ryccardi de Sancto Germano Chronica, ed. C.A.Garufi, Rerum ItalicarumScriptores, NE, VII, 2, Bologna, 1936-1938, p.209; Annales Sancti Pantaleonis Coloniensis, ed.H.Cardauns, MGH, SS, XXII, Hinnoverae, 1872, p.535. nota anterioarA.

Vetera monumenta ..., I, p.183; MGH, Epistolae saeculi XIII..., Codexdiplomaticus et epistolaris Slovaciae, II, p.68-69.

Bullarium Franciscanum romanorum I, ed. J.H.Sbaralea, Romae, 1759,p.296-298; diplomaticus et epistolaris Moraviae, III, ed. A.Boczek, Olomucii, 1841, p.5-7;

Epistolae saeculi p.722-723.Continuatio Sancrucensis II, ed. W.Wattenbach, MGH, SS, IX, Hannoverae, 1851,

p.640; Chronica minor auctore minorita Erphordiensi, ed. 0.Holder-Egger, in SS, XXIV,Hannoverae, 1879, p.199; Fortsetzung der Weltchronik, ed. L.Weiland, in MGH,Deutsche Chroniken und andere Geschichtsbacher des Mittelalters, H, Hannoverae, 1876,p.293 Fortsetzung); lohannis Vitodurani Chronica Die Chronik vonWinterthur, ed. a 2-a Fr.Baethgen, MGH, Scriptores rerum Germanicarum, NS, III, Berlin,1955, p.4.

Annales ed. MGH, SS, X, Hannoverae, 1852, p.59 (Annalesmaiores); Moguntini, in SS, XVII, Hannoverae, 1861, p.2; Annales SanctiTrudperti, ibidem, p.294; Annales Sancti Georgii in Nigra Silva, ibidem, p.297; AnnalesScheftlarienses minores, ed. Ph.Jaffi, ibidem, Annales Montis S.Georgii, ed.Egger, MGH, SS, XXX, 1, Hannoverae, 1896, p.722.

Annales Wormatienses, MGH, SS, XVII, p.46-47; Historia diplomatica Fridericisecundi, V, 2, ed. J.-L.-A. Huillard-Bréholles, Paris, 1859, p.1209-1213. Cf. G.Strakosch-

www.digibuc.ro

178 Victor Spinei 10

prelatilor, a reactionat regele Germaniei,Konrad Bela solicitase la fel ca acestuia,Friedrich H. Konrad IV a flcut apel la de la Esslingen, pe 19 maivreme ce enciclica cu continut similar purta data de 20 iunie.

De asemenea, chemarea de a ridica celor care amenintaucomunitatea a fost de reprezentanti ai eploanelorinstitutionale superioare ecleziastice laice din Germania. Nu intotdeauna cuclaritate izvoarele epocii ace§tia au actionat din personalA sau dacA aufost executantii dispozitiilor Curiei sau ale ori a regelui Germaniei.

Absorbit de acute probleme litigioase cu centrele italiene din alte regiuni aleImperiului, Friedrich II a lAsat pe seama fiului sAu Konrad dirijarea operatiunilormilitare, dar acestea, din motive neelucidate, nu s-au soldat cu ciocniri tran§ante cumongolii63. Nu este exclus ca Tholomeus din Lucca, ca alti cronicari, sA fi ignoratimplicarea In propovAduirea cruciadei a exponentilor puterii seculare, pentru aceasta,cel constituia apanajul exclusiv al Reflect unideal de purificare, ce presupunea chiar sacrificiul suprem,aspira nu numai la protectia bunurilor celor plecati pe necredincio0, ci la

Grassmann, op.cit., p.131; P.Jackson, The Crusade Against the Mongols (1241), "Journal ofEcclesiastical History", 42, 1991, 1, p.6.

Schlesisches II, 1231-1250, ed. W.Irgang, 1977,p.134; Codex diplomaticus et epistolaris Slovaciae, II, p.67.

Regesta Habsburgica. Regesten der Grafen von Habsburg und der Herzoge vonÖsterreich aus dem Hause Habsburg, I, Regesten der Grafen von Habsburg bis 1281, ed.H.Steinacker, Innsbruck, 1905, p.47; Ex Mathei Parisiensis Cronicis maioribus, ed. F.Liebermann,

MGH, SS, XXVIII, Leipzig, 1925, p.235; Weltchronik, ed. L.Weiland, MGH,Deutsche Chroniken..., II, 1, p.255.

Historia diplomatica Friderici secundi, VI, 1, ed. J.-L.-A. Huillard-Bréholles, Paris,1860, p.1214-1215; MGH, Legum sectio Constitutiones et acta publica imperatorum et regum,II, Hannoverae, 1896, p.444-446; Franken von der Völkerwanderungszeit 1268, ed.W.Störmer zur Geschichte von Staat und in Bayern, II, Franken undSchwaben vom Frühmittelalter. bis 1800, 1), München, 1999, p.369; Annales Sancti PantaleonisColoniensis, p.535; Chronique anonyme des de France en MCCLXXXVI, Recueildes historiens des Gaules et de la France, XXI, ed. Guigniaut De Wailly, Paris, 1855, p.82.

MGH, Legum sectio Constitutiones..., II, p.322-325. Historia diplomaticaFriderici secundi, VI, 1, p.1215-1216; Annales Sancti Pantaleonis Colonienis, p.535.

61 Gesta Treverorum continuata, ed. G.Waitz, MGH, SS, XXIV, p.404; AnnalesPantaleonis Coloniensis, p.535; Albert von Stade, Die Chronik, trad. F.Wachter (Die

Geschichtschreiber der deutschen Vorzeit, ed. a 2-a, Dreizehntes Jahrhundert, IV), Leipzig, 1890,p.95; L.Oliger, Exhortatio Henrici episcopi ad Fratres Minores, ut crucem contra

praedicent a. 1241, "Archivum Franciscanum Historicum", XI, 1918, p. 556-557.Tiroler Urkundenbuch, 1231-1253, ed. F.Huter, Innsbruck, 1957, p.172-174, 176-

177, 180; der südlichen Teile Kantons St.Gallen (Gaster, Sargans,Werdenberg), I, ed. F.Perret, Rorschach, 1961, p.287-288; Württembergische.s Urkundenbuch, 4,1241-1252, Stuttgart, 1883, p.27-28; Schlesisches Urkundenbuch, II, 33; ContinuatioGarstensis, ed. W.Wattenbach, MGH, SS, IX, p.597; Annales Wormatienses, inSS, XVII, p.75.

Ex Mathei Parisiensis Cronicis maioribus, p.217; Sächsische Weltchronik, p.254. Cf.G.Strakosch-Grassmann, op. cit., p.232 urm.; P.Jackson, op. cit., p7-10.

www.digibuc.ro

11 Marea din 1241-1242 179

anularea pacatelor la mantuire, potrivit unui drept conferit nu de potentatiiinstantelor laice, ci de pontif, ce actiona numele divinitätii".

Substanta informativa din Analele lui Tholomeus din Lucca relativ la efecteleinvaziei mongole regiunile central-europene se regaseste cronica lui MarinoSanudo cel (il Vecchio), zis Torsello (cca. 1270 - cca. 1343), intitulatä Libersecretorum fidelium Crucis. Descendent al unei vechi familii nobiliare venetiene,Marino Sanudo s-a ilustrat pe plan istoriografic, ca ideolog al politiciiorientale a Occidentului. a operei sale, intitulata Conditiones TerraeSanctae, din 1306, a fost ulterior completata prezentata 1321, cu titlul Opus TerraeSanctae, papei XXII la Avignon, unde urmatorii doi a definitivat-o65.

ca Tholomeus la surse de informare diferite, Marino Sanudo sela marea invazie constientizeze eroarea, in patru ale

datate in 1222, 1230, 1242 1244. prima dintre ele traversarea dea Muntilor Rifei, care delimitau Asia Maior de Europa, prin

hotarul ungurilor, numit de ace§tia sylvae66.Cea de-a doua urmatorul continut: Tartari, subiugatis

Orientalibus partibus, ad Boreales et Occidentales se conferunt, in duo agmina sediuidentes. Vnum Vngariam et Poloniam intrat ex parte Rusiae, circa ripam marisPontici, transeuntes montes Ripheos, quos Vngari Syluas vocant. Ideo Gregorio IXpraedicari Crucem contra eos in Theotoniae quorum recessum gentesPannoniae, qui prope dictas inhabitant Sylvas, Olaci videlicet et Siculi, passusclauserunt, ut amplius transire Precum se textul este aproapeidentic cel datat in 1230 Analele lui Tholomeus, plus informatia desprepredicarea cruciadei la dispozitia lui Grigore IX, in schimbHistoria ecclesiastica a cronicarului dominican, in capitolul aferent anului 1231.Marino Sanudo ar preluat pasajul citat din Analele conationalului din Lucca,probabil omis amanuntul despre chemarea la impotriva mongolilor.De aceea, i el a apelat la Gesta Germanorum direct, printr-unintermediar.

datele retinute pentru anul 1242, o parte dininvadate de a ajunge la hotarele Germaniei (Theutonia): Rusia, Gazaria,

Sugdania, Gotia, Ziquia, Polonia", revenind cu amanunte suplimentare atuncievenimentele puse pe seama anului 1244. Cu acest prilej se

primirea Regatul urmarirea de lui Batu-han

La Croisade. Essai sur la formation d'une théorie juridique, Paris, 1942,p.113 urm.; H.E.Mayer, Geschichte der Kreuzzüge, ed. a 5-a, Stuttgart-Berlin-Köln-Mainz,

p.4265 G.Golubovich, Biblioteca bio-bibliografica della Terra Santa e dell'Oriente

francescano, I, Quaracchi presso Firenze, 1906, p.57-60; U.Tucci, Sanudo MarinLexikon des Mittelalters, VII, München, 1995, co1.1373-1374. .

Marinus Sanuto, dictus Torsellus, Liber secretorum Crucis super TerraeSanctae recuperatione et conservatione [Gesta Dei per Francos, II, ed. Hanoviae,1611, p.210.

Ibidem, p.214.Ibidem, p.217.

www.digibuc.ro


(Batho), care ar ajuns Austria la hotarele Germaniei (Alamania)". LuiMarino Sanudo cel mai o descriere relativ asupra

de origine, a obiceiurilor specif ice a conducAtorilor mai proeminenti aimongolilor, ca o prezentare a etapelor Orient Europa".

de-al treilea cronicar italian care aminte§te pe secui cu prilejulinvazii mongole este Paulinus din Venetia (cca. 1270/1274-1344), cunoscut sub

numele de Paulinus Minorita, dat apartenenta sa la Ordinul franciscan. cetinerete a activat la o din Padua, din anul 1301 este semnalat laVenetia, unde a intermitente in 1324, a fost desemnat episcop laPozzuoli. La Venetia a trepte insemnate ierarhia ecleziasticA chiar politick

de a elabora diverse lucrAri de altAanul 1321 papa loan XXII solicitat pentru a examina Liber secretorum fidelium

a lui Marino Sanudo, cu care, de altfel, a intretinut raporturi amiabile71.Nu deci, elaborind un compendiu de istorie universalk s-a inspirat

din opera concitadinului fapt vizibil cazul pasajului despre atacul tAtarilorasupra Europei Centrale investirea cu misiunea de a apAratrecAtorile montane: Tartari etiam eodem anno subiugatis orientalibus partibus adboreales et occidentales sese conferunt in duo se agmina dividentes; unum Ungariam et

intrat ex parte Rusie circa ripam maris transeuntes montesquos Ungari Silvas vocant. Ideo Gregorius crucem contra eos inconfinibus Theotonie, post quorum recessum gentes Panonie, qui prope dictasinhabitabaNt silvas, Olaci videlicet et Situli, passus clauserunt, ut amplius transire non

fixarea cronologicA a evenimentelor, Paulinus pe MarinoSanudo (care le data, precum am mentionat, 1230), preferind anul 1231, fel caTholomeus. dezacord cu cronologia din Liber secretorum fidelium Crucis esteatunci devastarea europene, de el spre deosebire deSanudo, care optase pentru un an anterior. De asemenea, de Alania cArturarulfranciscan a transcris eronat Alamanie. Traversarea Riphaei de

tAtari mai este compendiul de istorie universalk la fel ca in lucrArilepredecesorilor sAi enumerate mai sus, atunci se in vedere turnura faptelor dinanul 1222.

Un alt din Lagunelor, unde a ocupat demnitAti politice,inclusiv cea de doge (1343-1354), a spre mijlocul secolului al XIV-lea o

Ibidem, p.236.Ibidem, p.234-241.G.Barone, P[aulinus] Minorita, Lexikon des Mittelaiters, München-Zürich,

1993,Paulinus von Venedig, aus der Weltchronik Recension), ed.

W.Holtzmann, (Texte zur Kulturgeschichte des Mittelalters, ed. F.Schneider, 3), Roma, 1927,p.28-29.

Ibidem, p.31.Ibidem.Excerpta Chronico Jordani. Ab Anno circiter DCCCL, usque ad Nunc

primum prodeunt ex manuscripto codice Bibliothecae Vaticanae, L.A.Muratorius, Antiquitatesitalicae medii aevi sive IV, Mediolani, 1741, Editorul acestui texteronat drept autor pe lordanes, de Paulinus.

www.digibuc.ro


- Andrea Dandolo -, a preluat de la concitadinii amAnuntulofensivei mongolilor prin Riphaei prin de la hotarele Ungariei:Tartari transeuntes Montes qui dividunt Asiam majorem ab Europa, perMarchias Hungarorum, quas Sylvas vocant, et per Hungariam, nulli parcunt sexuiaetati76.

Dandolo relateazA despre atacul lui Batu-han (Bathone) asupracumanilor, care s-au refugiat Ungaria, urmat de ocuparea Rusiei, Gazariei Bulgariei

de invadarea Ungariei Transilvaniei: Inde Tartari procedentes Russiae Regnumoccupaverunt, Terram Gazariae, et Regnum Bulgariae, et Ungaris ultra

Regionem invadun Nominalizarea a intracarpatic subforma ultra Sylvana/Ultrasilvana constituie o precizare ce nu apare la autorii italienimentionati anterior, ea alte izvoare medievale care fac lamarea invazie

Episodul legat de implicarea secuilor pe scena bulversatide ofensiva spre vest a lui Batu-han a fost preluat in cronistica medievall

reprezentatA de Jehan Le Long Longus) din Ypres. sa lucrarede prospectare a istoriei universale - Cronica monasterii s. Bertini, in a doua

a secolului al - confine o expunere asupra invazii mongole,care a compilat texte ale celor precedat astfel cA nu se

prin elemente originale: Tartari circa annum 1233 ultra progredientes nonComaniam, Russiam, Lectoniam et alias septentrionales, verum etiam

agmine suo in duo diviso, unum Poloniam et Hungariam ex parte Russie intraveruntcirca ripaw maris Pontici, transeuntes Zipheos quos Hungari silvas vocant ...]reliqui vero Tartarorum in Comanian redierunt. Post quorum recessum gentes PannonieOlaci et Siculi, qui prope illos Zipheos montes vel silvas Hungariae inhabitant, passus

sic clauserunt, ut amplius Tartari per eos transire non possent".

Investigarea textelor cronicarilor italieni a lui Jehan Le Long, citaterindurile anterioare, relevA epatante similitudini, derivarea dintr-un prototipcomun, reprezentat, din deducem din Tholomeus din Lucca, deap-numita Gesta Germanorum, lucrare elaboratA probabil sud-estulspatiului lingvistic german in ultima parte a secolului al XIII-lea.scurgerea mai multor decenii - circa patru - de la desfyqurarea invaziei mongole, autorulGestei a trebuit la sAu sA apeleze la surse mai vechi, contemporane cu mareaconflagratie. Compilarea lipsitA de rigurozitate de a condus laanumite confuzii, se pare textul cronicii germane proiectate desigur

operele italieni.

76 Andreae Danduli Chronicon Venetum a sancti Marci ad annum usqueRerum ltalicarum Scriptores, XII, Mediolani, 1728,

vol.354. Andreae Danduli Chronica per extensum descripta aa. 46-1280 d.C., ed. E.Pastorello, Rerum Scriptores, NE, XII, Bologna, 1938, p.299 (unde,printre alte deosebiri minore de de ultra Sylvana s-a transcris Ultrasílvana).

E Chronico Alberici, monachi Trium Fontium, Recueil des historiens des Gaulesde la France, XXI, ed. Guigniaut De Wailly, Paris, 1855, p.625; Chronica Albrici monachiTrium Fontium a monacho Novi Monasterii Hoiensis interpolata, ed. P.Scheffer-Boichorst,MGH, SS, XXIII, Hannoverae, 1874, p.946.

" Catalogus..., ed. A.F.Gombos, II, p.1331-1332.

www.digibuc.ro


Cea mai epatand eroare in toate cronicile enumerate relatareaepisodului invaziei mongole din 1236-1242 cadrul unor subdiviziuni diferite aletextelor - douk trei sau chiar având cronologice deosebite, in totalitateincorecte: 1222, 1230, 1231, 1233, 1242, 1243, 1244. Dat faptul pentruprototipul cronicii s-a apelat la mai multe surse de informare nu s-a ocolationare a documentare, ei nu a realizat acestea serealitate la unul eveniment. Aceste s-ar putut eventual neutralizadaca autorii italieni ai cronicilor dispus de o expunere asupra invazii,

de repere cronologice clare.medievali privinta evenimentelor au derutat

uneori pe autorii moderni. Astfel, citându-se datele consemnate de Jehan (Gehann) dinYpres de Marino Sanudo, s-a avansat presupunerea ele privesc realitate invazia

din DupA se §tie, atunci a avut al doilea mare atac almongolilor asupra Unul din corpurile principale, aflate sub comanda luiNogai, a traversat Carpatii a avansat spre dedându-se la jafuri Transilvania,dar a fost cele din respins". dacA existA mArturii certe despre participareasecuilor românilor lupte", episoadele relatate de Jehan din Ypres Marino Sanudonu se pot raporta la expeditia anul 1285. Nu numai referirile la români secui, ciacelea la actiunile militare ale mongolilor estul centrul Europei privescevenimente 1236-1242. Pe de altA parte, am mai specificat, datele preluatede Tholomeus Lucca Gesta Germanorum, ulterior de o decronicari italieni flamanzi, nu anul datând deci dintr-oanterioarl atacului fortelor Hoardei de Aur asupra declan4at 1285.

operele autorilor medievali din Italia se inadvertente relatareaanurnitor detalii. Astfel, Tholomeus din Lucca - Annales, cât Historiaecclesiastica - atribuie retragerea mong.olilor din Regatul arpadian divergentelorizbucnite armatei invadatorilor. In realitate, s-a produs caurmare a mortii marelui conditiile regatul, Indezastruoase de la Mohi a altor insuccese, mai pAstra un anumit potential militar,masat special din jumAtatea sa vestick scontând pe ajutorulOccidentului. Pe de altA parte, dificultAtile de aprovizionare ale invadatorilor, larAcu resursele secAtuite mare probleme greu solvabile pentru o

op.cit., p.150 450; A.Armbruster, Der Donau-Karpatenraum..., p.71,nota 131.

N.I.Veselovskij, u("Mémoires de l'Académie de Sciences de Russie", série, Cl.hist.phil., XIII, 6), Petrograd,1922, p.30-37; P.Iambor, Atacurile cumano-Otare asupra Transilvaniei a doua aveacului al AIIAC, XVII, 1974, p.221-223; Gy.Székely, rettegés: amásodik a magyar történeti havományokban és az egyetemes"Századok", 122, 1988, 1-2, p.52-88.

nemonucb, ed. a 2-a A.A.Shakhmatov, co6pauue.nemonuce continuare se va cita PSRL), II, S.-Peterburg, 1908, co1.890-891 (undeevenimentele sunt datate eronat anul 6790=1282).

192.Cf. 42.

www.digibuc.ro


al randament ofensiv se diminuase in mod inerent la uneiofensive extenuante de aproape ani".

Dincolo de aceste aspecte concrete de indubitabill pentru cursulevenimentelor, agresorilor flcut anumite care totusi nupar perturbat mod real bunul mers al operatiunilor militare. asa-numita Istorie

a mongolilor (Mongghul-un nighuca tobciyan), proiecfiacea mai a epopeii ascensiunii deconcertante a lui Gingis-han a

pe arena intemationalk ca in sa abreviatA (Istoria a[dinastiei Yuan / ch'ao pi shi), cu extremA operativitate 1369,anul dominatiei mongole China, din dispozitia nouluiHong-wu, dinastiei Ming, se redau câteva semnificative privindsciziunile produse clanului gingishanid.

Principalii protagonisti ai divergentelor au fost, pe de o parte,comandantul suprem al mongole, pe de parte, Büri, al luinepot al lui Chagatai, marelui han la banchetul organizat

incheierea cu succes a campaniei din Europei, a sorbit din cupAtuturor, Büri s-au au adunarea, arunand cuvinteinsultAtoare la adresa rudei mai virstnice, investitA de marele han prerogativesuperioare comanda armatei". Desigur cA reactia nu era doar un exces impulsivinstantaneu, ci ascundea adversitAti mai vechi, iar invocarea chestiunilor protocolarereprezenta un pretext pentru a-i nesocoti autoritatea lui gestul de ostilitatevenea din partea unor persoane cu rang foarte acesta nu permis sA le aplicesingur pedepse, ci a mesageri la curtea lui spre a se decomportamentul subordonatilor sAi. conformitate modul sAu de asolutiona cazurile litigioase, marele han i-a dat dreptate lui Batu, condamnând fermatitudinea judecarea lui Büri bunicului acestuia,Chagatai".

Dat cA obiectivul principal al expeditiei - cucerirea arealului meridional alEuropei indeosebi a Stepei cumanilor (Desht-i - fusese

alte cApetenii mongole nu mai pe campania spre vest.Potivit analelor chineze, iarna anului 1240 ar fost rechemat

din subordinea sa la porunca marelui han". s-ar avea vedere numainaratiunea din Istoria a mongolilor, plecarea sa ar trebui pusä pe seamaaltercatiei cu comandantul suprem al expeditiei. Cu pufin pasajului desprereplierea lui analele mentionate se inseratä informatia mongol

E.Lederer, Tamapcxoe e9noxu, "Acta Historica Academiae Scientiarum 1953, 1-2, p.17-19;

G.Ronay, The Tartar Khan's Englishman, Londra, 1978, p.200 urm.; V. Spinei, Marip.416-420.Die geheime Geschichte der Mongolen aus einer mongolischer des

Jahres 1240 von der Insel Kode'e im Kerulen-Fluss, ed. E.Haenisch, Leipzig, 1941, p.145-146;The Secret History of the Mongols, ed. F.W.Cleaves, (Translation), Cambridge, Mass.-Londra,1982, 15-216. Pentru textul din ch'ao pi E.Bretschneider, Mediaeval Researches

from Eastern Asiatic Sources, Londra, 1910, p.333.87 Die geheime Geschichte..., p.146-147; The Secret History... , p.216-217. Pentru textul

din ch shi, E.Bretschneider, op.cit., I, p.333-334.W.Abramowski, ed. cit., p.134.

www.digibuc.ro


fi trimis la curtea imperiall mesajul toate triburile din vestice" fi fostsupuse, faptului cA acest lucru nu se realizasen. Prin acestor mArturii

calcul supozitia cA el singur fi sA renunte la participarea continuarela operatiunile militare din Europa, atitudine poate incongruentelor cu Batu.Rechemarea sa a lui Möngke din Stepa qipdakilor / cumanilor, print-un yarligh almarelui han, este de od-Din Anul obolanului, a.H. 637,corespunzind cu 1239-12409°. Oricum, la moartea lui survenitA la 11 decembrie

nu sosise la resedinta sAun.tnfruntarea dintre adversarii sAi se desigur la scurt timp dupA

cucerirea Kievului (eveniment cele mai multe letopisete la 6 decembrie 1240),dat izvoarele discutie pe - sub formele Kjujuk sauKujuk - participantii la asediul metropolei vechi de alte

De altfel, a mongolilor diferendul din clanulgingishanid tot supunerea cumanilor rusilor".

DacA nu mai insotit invazia din Ungaria,pe celAlalt oponent al lui Batu, implicat - de Kadan -

luptele cu de la Rodna, angajate la lui martie Robii gennani(Teutonici) semnalati posesia sa dupA mai bine de un deceniu" de la marea invazieproveneau probabil din campania din Transilvania. Cu toate cA izvoarele nu mai

vreun litigiu al sAu cu pe parcursul ciocnirilor militare dineste greu de crezut intre cei doi fi produs o reconciliere sincerA. De

Ibidem.Rashid al-Din, p.69 108.Ibidem, p.66.Juvaini, p.240 248; Rashid al-Din, p.176.

nemonucb, ed.cit., nemonucb, II,Sanktpeterburg, 1843, p.339; Aemonucb, PSRL, V, Sanktpeterburg, 1851,

PSRL, X, Sanktpeterburg, 1885, p.116-117; nemonucb, PSRL, XXIV,Petrograd, 1921, p.94-95; no cnucRy, PSRL, XXV, Moscova-Leningrad, 1949, p.131; nemonucb, PSRL, 35, Jlemonucu

Moscova, 1980, p.26; noPSRL, 39, Moscova, 1994, p.80.

Die geheime Geschichte p.145; The Secret p.215. Asertiunea potrivitcearta dintre principii mongoli s-ar fi consumat lui Bela la Mohi

(E.Bretschneider, op.cit., p.333; A.Decei, L'invasion des Tatars ..., p.114-115) nu esteacceptabilA. Pentru incadrarea a evenimentelor, R.Grousset, . cit. , p.301-302; idem, The Empire of the Steppes. A of Central Asia, trad. N.Walford, NewBrunswick, New Jersey, 1970, p.265; G.Ronay, op.cit., p.160-161; J.-P.Roux, op.cit., p.291-292;D.Sinor, The Mongols in the West, in "Journal of Asian History", 33, 1999, 1, p.8.

Rashid al-Din,Annales Frisacenses, ed. L.Weiland (Notita de la Echternach), MGH, SS, XXIV,

Hannoverae, 1879, p.65; Quellen zur Geschichte der Sachsen, 1191-1975, ed.E.Wagner, Köln-Viena, 1976, p.20.

Guillelmus de Rubruc, Itinerarium, Sinica Franciscana, I, et relationesfratrum minorum saeculi XIII et XIV, ed. A.v.d.Wyngaert, Ad Claras Aquas (Quaracchi-Firenze),1929, p.224.

www.digibuc.ro


angrenarea viltoarea dusmanii, plasau oricum pe un plansecundar resentimentele vindicative.

Faptul intre doi conflictul nu era de putin stins maimulte contemporane. Astfel, se alte rude ale sale nu au agreatalegerea lui Möngke (1251-1259) ca mare han - suslinutA principal de

sA participe la adunarea ce deciseseintronarea, noul suveran de laKarakorum nu excludea o infruntare cu DupA ce consolidatputerea, in anul 1252 Möngke a dispus arestarea unora dintre ei, pedeposedat de anumite prerogative'. in insultele la adresa lui Batu-han,proferate in sale de ebrietate, a fost ridicat de oamenii marelui han

predat lui Batu, care a dispus executat', in spiritul detransante din lumea stepelor. Responsabilitatea lui Batu in decapitarea adversarului sAucontaminat de patima este de Wilhelm de Rubruck, trimisulregelui Ludovic IX cel la curtea marelui han anii

Nici atitudinile dintre Batu-han nu s-au estompat dupAincheierea invazii din Europa din 1236-1242. intre doi, care,noua posturA de han in Ulusul lui in Hoarda de respectiv, de marehan, cumulaserA mari responsabilitAti politice, raporturile s-au tensionat intr-atât audegenerat stare Numai decesul subit al lui (1246-1249) a pus unei de proportii, care era pe cale de a antrena mari efective

Privite din perspectivA diacronicA mai cuprinzAtoare, raporturile dintrecei ce alcAtuiau elita au incordate pe parcursul

din Regatul ungar prin urmare, nu avem motive de a pune laasertiunea lui Tholomeus din Lucca referitoare la divergentele din invadatorilor,al ecou a fost posibil se propage sa. Pe de parte, chiar dacAse mentineau disensiuni principii gingishanizi, nu acestea au determinat deciziaretragerii din Regatul arpadian.

Anumite probleme specificul toponimiei adoptate scrierileprospectate in paragrafele de mai sus. Potrivit unor norme proliferate literatura cupretentii savante din evul mediu, din i din Occident, consideraPa

pentru modelele a determinat pAstrarea in uz a vechilorgeografice - ca a etnonimelor, de altfel pe care a trebuit sA fie acceptati

terminologia geopoliticA contemporanAm4. textele avute vedere acest cadru

W.Abramowski, Die chinesischen Annalen des Möngke. Übersetzung des 3. Kapitelsdes Man-shih, "Zentralasiatische Studien", 13, 1979, p.17; Juvaini, p.266; II, p.559-563;Rashid al-Din, p.200-204.

W.Abramowski, Die chinesischen Annalen des Möngke..., p.18.Ibidem, p.20-21.Rashid al-Din, p.138.Guillelmus de Rubruc, p.224.Das mongolische Weltreich. Al-'Umari's Darstellung der mongolischen Reiche in

seinem Werk Masalik mamalik al-awar, ed. K.Lech, Wiesbaden, 1968, p.101.F.Blatt, Classical features in medieval Latin, in "Classica et mediaevalia", V, 1942,

p.48-69; Gy.Moravcsik, Byzantinoturcica, II, Sprachreste der in den byzantinischenQuellen, ed. a 2-a, Berlin, 1958; V. La signification des ethnonymes des Daces et des

www.digibuc.ro


elementele din antichitate (Marea muntii Riffei, Pannonia)cu cele evul mediu (Ungaria, Rusia etc.). atribuit unor termeniarhaici nu este intotdeauna identic cu avut vedere lurnea greco-romanA. Astfel,in acceptiunea Tholomeus, Marino Sanudo, Paulinus Jehan din Ypres denumireade Pannonia nu acoperea vechea unitate administrativA a provinciei romane omonime dela vest de axul sau numai Câmpia Mijlocii, ci Regat ungar,deci inclusiv Transilvania.

acest caz s-a comis doar o extensie de sens, in ceea cedenumirii de s-au produs evidente confuzii. Acest oronim, atestat

pentru prima datA scriere a lui Alkman (cca. 650-600 tHr.), a fost relativfolosit literatura beletristicA, a antichitAtii, nedispunand de olocalizare precis determinatA. Autorii clasici plasau de obicei in nordul sau estulEuropei, teritorii locuite de hiperboreeni sau de sarmati'.

aceste Strabon (63 tHr. - 19 d.Hr.) in elucubratiileunor predecesori despre hiperboreeni, dar pofida aprecierilordin Geografia opera cea mai a antichitAtii despre etnico-geografice

Europei, oronimul respectiv a uz in textele clasice, apoi preluatacelea

prima a secolului al V-lea d.Hr., viziunea lui Orosius muntiiRiphaei, cu fluviul Thanais cu lacul Meotic, cu Donul Marea deAzov, ar delimitat spre est hotarele Europei'. pragmatic zestreaculturalA a predecesorilor, care cea cArturarului originar din Spania, lamijlocul veacului al VI-lea in linii generale aprecierile privindreperele geografice ale continentelor: In cuius Scythiae medium est locus, qui AsiamEuropamque ab alterutro dividit, Riphei scilicet montes, qui Thanain uastissimumfundunt intrantem Meotida...II°

dans les sources byzantines des Études byzantines et post-byzantines, II,ed. E.Popescu, alliescu T.Teoteoi, Bucuresti, 1991, p.115-131.

A.Mócsy, Pannonia, Paulys Realencyclopädie der classischen Altertums-Neue Bearbeitung begonnen von G.Wissowa, fortgefOrt von W.Kroll und

K.Mittelhaus, ed. K.Ziegler, Supplementband IX, Stuttgart, 1962,Kiessling, Paulys Real-Encyclopiidie der classischen Altertums-

wissenschaft, Neue Bearbeitung von G.Wissowa, ed. K.Witte, Stuttgart, 1914,col. 846-916.

Strabonis Geographica, ed. A.Meineke, II, Lipsiae, 1853, p.405; Strabon,Géographie, ed. A.Tardieu, II, ed. a 2-a, Paris, 1894, p.12.

P.Aalto T.Pekkanen, Latin Sources on North-Eastern Eurasia, II (AsiatischeForschungén, 57), Wiesbaden, 1980, p.52-58.

Pauli Orosii Historiarum adversum paganos libri VII / Orosius, IstoriaFontes historiae Dacoromanae, II, ed. H.Mihdescu, Gh.$tefan,

V.C.Popescu, Bucuresti, 1970, p.188-189.lordana, Getica, ed. G.Popa,Lisseanu (reproducere a editiei apärute in

1939 Bucuresti, colectia lzvoarele istoriei rominilor, XIV), Roma, 1986, p.26 88. Cf.traducerea recentä a pasajului Jordans, Histoire des Goths, ed. O.Devillers, Paris, 1995, p.14-15.

www.digibuc.ro


corifeilor literaturii istorice din antichitatea grzie din epocamarilor migratii au avut ulterior o ecou este inregistrat de

lui Tholomeus din Lucca, Marino Sanudo Andrea Dandolo. Inconformitate cu lui Tholomeus, Marino Sanudo, Paulinus din VenetiaJehan din Ypres, (nominalizati sub variate:

Ziphei) ar ü identici cu (Sylvae / Silvae) de la hotarele estice aleRegatului ungar, ceea ce se contradictie cu precizkile lui Paulus Orosius,

ale carturarilor ce i-au succedat. Dincolo de confuzie, mairelevand pentru fondul problemei, este in lucrkile italieni

se aveau in vedere Carpatii Orientali de contingente desecui. Nominalizarea termenul de Sylvae / Silvae este

putin probabil se datoreze confuziei cu numele de Ultrasilvania Transilvania,eliziune a a acestor toponime ar putut duce la forma de

cronicarii din Lucca Spre deosebire de ei, atunci ravagiilestepelor, Andrea Dandolo se precum am la Sylvae la

ultra Sylvana / Ultrasilvana.In primele veacuri ale mileniului al erei pentru desemnarea

carpatic nu se ajunsese la o terminologie generalizatä, cronicarii serviciilecancelariale folosind mai multe denumiri. de consecveng este ilustragchiar cazul izvoarelor narative privind marea invazie Astfel, descriepatrunderea detapmentului comandat de Kadan spre Rodna prin culoarul delimitat deRuscia Comania, Rogerius din Torre Maggiore acestuia i-au trebuit zilespre a de la (per silvas trium dierum habens inter siuerelatare ulterior parafrazag de Antonio Bonfmi"3. contemporani de

valoare informativa asupra campaniei mongole din centrul Europei, cronicaarhidiaconului Thomas (Tommaso) din (Split), sunt, de asemenea, amintitesuprafetele forestiere de la hotarele nord-estice ale Regatului daraflati Rusia Ungaria, ca la hotarele Poloniei (uenitque ad montes, qui interRuteniam et Hungariam et usque ad confinia

In Gesta Hungarorum a lui Anonymus -a ckui contemporaneitate regeleBela III (1172-1196) nu mai astazi sub incidenta dubiilor"6 pentru ramura

E Gervasii Tilleberiensis imperialibus, ed. R.Pauli, MGH, SS, XXVII,Hannoverae, 1885, p.350; Rudolf von Ems, Weltchronik (Aus der Wernigeroder Handschnft), ed.G.Ehrismann (Deutsche Texte des Mittelalters, XX), Berlin, 1915, p.31; Simonis de Kéza GestaHungarorum / Simon of Kéza, The Deeds of the Hungarians, ed. L.Veszprémy F.Schaer,Budapesta-New York, 1999, p.18-21; Polychronicon Ranulphi Higden monachi Cestrensis,together with the english translations of John Trevisa and of an unknown writer of thecentury, ed. C.Babington, I, Rerum Britannicarum Medii Aevi, Scriptores (Rolls Series)Londra, 1865, p.170-171.

112 Rogerius, 1935, p.33 72.Antonius de Bonfinis Rerum Ungaricarum decades, ed B.Iványi, L.Juhász,

II, decas II (Bibliotheca scriptorum medii recentisque aevorum), Lipsiae, 1936, p.172.Thomas Archidiaconus, Historia Salonitana, ed. Fr.Raki, Monumenta spectantia

historiam Slavorum Meridionalium, XXVI, Scriptores, Zagrabiae, 1894, p.143 146.midem, 145.Gy.Gyö Anonymus. Rejtély avagy történeti forrás? Válogatott tanulmányok

Budapesta, 1988, passim; idem, Anonymus Gesta Hungaroruma, A ironforrásai, ed. L.Kovács, L.Veszprémy, Budapesta, 1996, p.I94-213; K.Szovák, "Wer war der

www.digibuc.ro

188 Victor 20

PAdurogi, de unguri s-au stabilit in Pannonia lasecolului se termenul de Havas" (...ultra silvam

...per sau doar de "Havas" Forma aoronimului maghiar Havas (Houos, Howos) era Alpes, care, de asemenea, apare incronicile latino-maghiare din secolele XIV-XV, in pasajele unde se relateazAungurilor de Arpadm. Nu este exclus ca respectivele pasaje se fi inspiratdintr-o Gesta mai veche, pierdutA, despre care se presupune fi fost

secolul al compilatie cronicile latino-maghiarede Heinrich von in a doua a secolului al

termenul in discutie s-a adoptat formaUn plus pe precizie privinta nomenclaturii geografice se in

cronica lui Simon de Keza (Kézai Simon), redactatA in perioada imediat ulterioarl anului1282. cleric de la curtea lui Ladislau IV Cumanul utilizeazA termenul de

dat evenimentele avute in vedere priveau montaninvecinat cu cnezatele

spiritul aceloragi considerente, populatia de pe latura nord-esticA aCarpatilor denumea acest lant muntos dupA numele vecinilor de pe versanti,

unguregti". mai vechi rusesc in prezent,numita Povestire a anilor de demult, ai secolului al XII-lea la

Pecerskaia de Kiev, partea introductivi, care seprincipalele regiuni popoare diseminate pe intinderea terestru cunoscutepocA, sunt Kavkasiiskija, zigi unguregti"pexme cu grafia sa, dint& apelativ al montandiscutie putea asociat mai cu cu Carpatii, dar este cA

doilea apelativ indicA indubitabil identitateaNumeroase ulterioare au informatia mai sus,

anonyme Notar?" Zur Bestimmung des Verfassers der Gesta Ungarorwn, "Ungarn-Jahrbuch",19, 1991, p.1-16; G.Silagi, Einleitung, Die "Gesta Hungarorum" des anonymen Notars, ed.G.Silagi, colab. cu L.Veszprémy,Sigmaringen, 1991, p.1 urm.

P. magistri qui Anonymus dicitur, Gesta Hungarorum, ed. A.Jakubovich, D.Pais,Scriptores rerum Hungaricarum, ed. E.Szentp6tery, I, Budapestini, 1937, p.45.

Ibidem,Ibidem, p.48.Chronici Hungarici compositio saeculi XIV, ed. Al.Domanovszky, Scriptores

rerum Hungaricarum, I, p.286;.Chronicon Monacense, ed. Al.Domanovszky, ibidem, II, 1938,p.61; Chronicon pictum Vindobonense / Cronica de la Viena, ed. G.Popa-Lisseanu(Izvoarele istoriei XI), Bucuresti, 1937, p.18; Chronicon Budense, ed. I.Podhradczky,

1838, p.36; Johannes de Thurocz, Chronica Hungarorum, 1, Textus, ed. E.GalintaiJ.Kristó (Bibliotheca scripwrum medii recentisque aevorum, SN), Budapesta, 1985, p.60.

121 Quis fuerit fons primigenius Gestorum Chronicorumque Hungaricorum mediiaevi ex saeculo oriendus at deperditus, Scriptores rerum Hungaricarum, I,Gy.Györffy, a magyar Budapesta, 1948, p.6

Chronicon Henrici de Germanice conscriptum, ed. E.Travnik, Scriptoresrerum Hungaricarum, II, p.127.

Simonis de Kéza Hungarorum, p.78-79.I, ed. D.S.Likhadev, red. V.P.Adrianova-Perettz,

Moscova-Leningrad, 1950, p.10.Ibidem, comentarii de D.S.Likhatev, 1950, p.210.

www.digibuc.ro

21 invazie din 1241-1242 189

oronimele usor / / // /

/ / Yropbcxx.Povestirea anilor de demult unguresti" ( ropu mai sunt

nominalizati contextul migratiei ungurilor spre Pannonia din 6406 (=898)1"realitate cu ani mai precum a luptelor pentru tron din

Rusia din anul 6523 (=1015)m, mentiunile reiterate diverse croniciulterioare129, care s-au multumit compileze pasajele la

Pecerskaia.formA cvasiidenticA YropcKuu) unitatea de relief este

in faimosul poem dedicat avatarurilor campaniei organizate 1185de cneazul Igor Sviatoslavici de la Novgorod - Seversk impotriva cumanilor, poem cupaternitate neprecizatA, compus la vreme esuarea incursiunii

Pe de parte, cronica haliciano-volinianA incorporatA in Ipatievskajaletopis' denumirea de o raportatA unor evenimente incadratedin punct de vedere cronologic anii 6734 (=1226)

6737 (=1229) realitate din 1230) (ropuschimb, paragraf din ultima parte a cronicii amintite, dedicat expeditiei lui läBuga in Ungaria din 1285 eronat 6790 = 1282), Carpatii Pldurosi stintdesemnati intr-un mod simplificat: "Muntii" (a Teite6oyra

adaosul vreunui determinativ.Nu numai pentru tronsonul carpatic nord-estic o dublä denumire, ci

pentru principalul drum sectiona, pasul Verecke - adesea migratiiletor de huni, avari, unguri, cumani, mongoli etc. -, numit le unguresti"

de "Poarta Ru.siei" (porta Ruscie) de Rogerius'

126 nepean nemonucb, p.82;nemonucblo, PSRL, IX, Sanktpeterburg, 1862, p.2;

PSRL, XV, Sanktpeterburg, 1863,nemonucu, PSRL, XVIII, S.-Peterburg,

1913, p.2; nemonucb, nemonucu no cnucxy, in PSRL,Moscova-Leningrad, 1949, p.337; nemonucb, in PSRL, 38, Leningrad, 1989,p.11; nemonucb no p.6; M.D.Priselkov,nemonucb, Moscova-Leningrad, 1950, p.52.

I, p.2.128 Ibidem, p.94.

.nemonucb, PSRL, II, Sanktpeterburg, 1843, p.262; nepeannemonucb, p.91; nemonucb, in PSRL, XXIII, S.-Peterburg, 1910, p.3;

1497 2., PSRL, 28, Moscova-Leningrad, 1963, p.14; 2.,

ibidem, nemonucb, 61; PSRL, 41,Moscova, 1995, p.9; etc.

o ed.D.S.Likhaev, Apeene Pycu XI-XII eerca, ed. D.S.Likhatev, N.V. Ponyrko,Leningrad, 1983, p. 388.

131 Ilnambeecican nemonucb, ed. cit., col. 747 760.132

133 Ibidem, referirea este aferentA anului 6739 (=1231).Rogerius, 1935, p.32 71.

www.digibuc.ro


"Poarta rusilor" (porta Ruthenorum) de care desigur au preluat denumireaungar.

cum locale intocmite perioada crepuscularA a evuluimediu, românii din Moldova au extins termenul deramura a Carpatilor, ceea ce explicit Dimitrie Cantemirm.Atestarea tazie a denumirii nu aceasta nu a putut cu mult timp

interpolarea lui la lui Grigore Ureche, realizatAa doua a secolului al XVII-lea, de unguresti" se"muntii Moldovei"138, formulare din care deduce autorul ei imaginaCarpatii Orientali din de culmi paralele, cu denumiri proprii

diferiti. ce denumirea de Transilvaniei" (AlpesTransylvaniae), la secolului al XVII-lea de Marco asau nu evul mediu târziu cu caracter livresc este mai greu de precizat.

de a se profila asemenea structurgri terminologice, relieful alMoldovei nu era desemnat printr-un oronim special, ci termenul comun de "munte".

mArturie acest sens o furnizeazA binecunoscutul act emis de Roman Musat la30 martie 1392, care se intitula "voievod al Moldovei din munte la mare"

AO formulare repetatd, cu mici deosebiri, trei documentecancelariale ulterioare ale aceluiasi domn". In toate aceste diplome de"munte" s-a redat prin forma planina, uz Tara RomâneascA. titulaturadomnilor munteni de la secolului al XIV-lea din primele decenii ale veacului

figurau de peste concedate sudul Transilvaniei de suveraniiunguri. act intern care mentiune

de la inceputul domniei lui Mirceaemis la 4 septembrie 1389142.

Cununile montane ce separau tinuturile extracarpatice de Tara Bârsei, undecavalerii teutoni de la regalitatea arpadianA, erau desemnatedocumentele din prima a secolului al XIII-lea prin sintagma nivium("muntii de Ea apare pentru prima de Andrei IIanul 1211', cu bulele emise de Honoriu III la 19

Antonius de Bonfinis Rerum..., II, p.172.136 Grigore Ureche, Moldovei, ed. P.P.Panaitescu, Bucuresti, 1955,

p.63; Simion DascAlul, Moldovei la Aron (1359-1595),Ureche vornicul, Istratie ed. C.Giurescu, Bucuresti, 1916, p.6 13.

Dimitrie Cantemir, Hronicul p. 65 (unde pentru formá de relief sedenumirea de Carpatio).

Grigore Ureche, ed.cit., p.60Codex Bandinus, ed. V.A.Urechia (extras din AARMSI, XVI, 1893-1894), Bucuresti,

1895, p.306. Pentru unitate de relief arhiepiscop folosea termenul de Alpes.ibidem, p.306-307.

XIV cm., red. M.M.Peak, Kiev, 1974, nr.55, p.109; DRH, A, I, ed.C.Cihodaru, I.Caprosu L.Simanschi, 1975, nr.2, p.3.

M.CostAchescu, Documentele de Mare, I, Iasi, 1931,p.7-8 13-14; II, lasi, 1932, p.607-608; DRH, A, nr.3, p.4; nr.4,

142 DRH, B, I, ed. P.P.Panaitescu D.Mioc, 1966, nr.10, p.28-29.zur Geschichte der Deutschen in Siebenbürgen, 1, F.Zimmermann

C.Werner, Hermannstadt, 1892, p.12.

www.digibuc.ro


decembrie 1222, 12 decembrie 1223, 30 aprilie 1224 (patru exemplare), 12 iunie 1225exemplare), 27 octombrie 1225 17 februarie de Grigore IX la 26 aprilie

1231, 30 aprilie 1231, 31 august 30 11 octombrie deInnocentiu IV la 14 mai 1245'4g.

Denumirea nivium nu s-a dovedit de diplomaticalatino-maghiarA, care a preferat adopte, la fel ca cronicarii aulici, forma Alpes,

sau cu un determinativ. Astfel, faimoasa a din 2 iunie 1247termenul Ultrasilvane'', iar diplome din 8 ianuarie 1285, care se

refereau la domeniile voievodului român Lython (=Litovoi?), forma ultra alpes'".Carpatilor Meridionali prin termenul discutie limpede dintr-

un decret al regelui Sigismund de Luxemburg din 1435, care se aprecia terraValachiae inter et Danubium"1. Stabilitatea pe care otreptat documentele de cancelarie termenul generic de Alpes derivatele salede ce secolul al XIV-lea tânkului stat românesc dintre Carpati AreaInferioarA - Basarab - era desemnat acte oficiale drept "voievod Transalpin",

ce teritoriul subordinea sa s-a adoptat forma terra Transalpina,de care apare uneori partes Transalpinae'". De-abia la cArturarii din secolele XV-XVIse manifestA de substituire a termenului Alpes cu acela de

Carentele din sfera nomenclaturii aferente cununii carpatice din vremeainvazii mongole din deceniile urmAtoare, când au fost elaborate cronicile autoriloritalieni mentionati mai sus, explicA mare parte confuziile acestora din sferaterminologiei geografice tentativa de a reactualiza toponimia anticA.

I, p.23, 25, 28, 29, 30, 32, 36, 39, 42, 44. Cf. E.de Hurmuzaki,Documente privitoare la istoria ed. N.Densustanu, Bucuresti, 1887, 82, 86, 87,88, 90, 91, 95, 96.

I, p.51, 53, 56. Hurmuzaki, I, p.115, 118, 123.146 A.Armbruster, Nachspiel zur Geschichte des Deutschen Ordens im Burzenland,

RRH, XVIII, 1979, 2, p.286.I, p.59.

A.Armbruster, Nachspiel..., p. 286.Urkundenbuch..., I, p.74; DRH, B, I, nr.1, p.5.Hurmuzaki, I, p.454, 457; DRH, D, I, ed. Pascu, C.Cihodaru, K.G.Gündisch,

D.Mioc, V.Pervain, 1977, p.31-32.Index sev enchiridion omnivm decretorvm, et constitvtionvm Regni Vngariae, ad

Annvm 1579, Viena, 1581, nepaginat.Hurmuzaki, p.592 Gy.Györffy, Adatok a románok XIII. századi

történetéhez a román állam kezdeteihez (II), "Történelmi Szemle", VII, 1964, 3-4, p.549idem, Die Rolle von und Bergen in der mittelalterlichen Namengebung der

Landschaften Ungarns (Ultra Silvas - Trans Alpes und dgl.), historiques hongroises1985, I, Budapesta, 1985, p.351-352.

Antonius de Bonfinis Rerum..., II, p.29, 84, 183; Nicolaus Olahus, Hungaria-Athila,. ed. C.Eperjesgy L.Juhisz, Budapesta, 1938, p.21 (Hungaria); Stephanus Brodericus, Deconflictu Hungarorum cum Solymano Turcarum imperatore ad Monach historia Verissima, ed.P.Kulcsir (Bibliotheca scriptorum medii recentisque aevorum, SN, VI), Budapesta, 1985, p.30.

Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei I, Acte scrisori(1527-1572), ed. A.Veress, Bucuresti, 1929, p. 317 326 (rapoarte ale abatelui Cyrus

Maximilian II din 1572).

www.digibuc.ro


momentul extinderii asupra Transilvaniei, hotarelorsale a reprezentat o necesitate stringentA pentru Regatul arpadian, in modprioritar scopul prevenirii incursiunilor triburilor nomade turanice care instepele nord-pontice. Cronicile latino-maghiare un limitat deincursiuni ale pecenegilor cumanilor Transilvania dar in realitatesuccesiunea a fost probabil mult mai

Pentru asigurarea protectiei trecAtorilor montane se un sistem complexde indagines in izvoarele latine (gyepük ungureste, in

acestor cu caracter defensiv in linuturile est-transilvAnene este sugeratA, intre altele, de o serie de toponime hidronime din zonaOdorheiului: Gyepü, Gyepüfeje, Zoltángyepü, Gyepes155. acelasi areal, cercetArilearheologice au permis identificarea mai multor fortificate vecinAtateaversantilor Carpatilor li din perioada secolelor XII-XIII, dar extensia a

cele mai multe cazuri nu a fost de pulin deocamdatä, säprecizAri cronologice in ce priveste fazele incipiente de

constructie. cetätilor construite de armatelor lui Batu-han nu pare sA fost prea mar; predominAnd din lemn structuri lemnoase,relativ vulnerabile fata unor atacuri de

conditiile succeselor eclatante ale campaniei anul 1236Europei, despre planurile mongolilor de a ataca Ungaria au produs alertA la curtea

determinAnd anumite defensive. le concrete asupraacestor intentii au putut parveni la scurt timp ce dominicanul aflat inmisiune in bazinul mijlociu al VolgAi, in asa-numita Magna Hungaria, transmitea regeluiBela IV mesajul cneazului de Vladimir-Suzdal, II Vsevolodovici, desprepreocuparea a mongolilor de a cuceri Regatul Alte avertismente inacest au fost vehiculate de refugiatii cumani rusi, la acestea acelea

A jass-lainok története, II, Kr. u. 884-1301-ig, Kecskemét, 1873, p.43urm.; A.Palóczi Petschenegen, Kumanen, Jassen. Steppenvölker im mittelalterlichenUngarn, Budapesta, 1989, p.27 urm.; V.Spinei, migralii..., p.123-124, 234 urm.

I.Lupas, istorice voevodatul Transilvaniei din sec. in AHNC,VII, 1936-1938, p.29. Pentru sistem de apArare indagines / K.Horedt,Siebenbürgen im Frühmittelalter, Bonn, 1986, p.158-169; B.Stark, Das Grenzverteidigungssystemder "Siebenbürgische Semesterblätter", 2, 1988, 2, p.176-183.

K.Horedt, Zur siebenbürgischen Burgenforschung, "Sadost-Forschungen", VI,1941, p.576-614; Z.Székely, Contributii la problema fiformelor de locuire dinestul Transilvaniei, in VIII-IX, 1976-1977, p.53-64; St.Matei, Piambor, Observaliiprivind rile din Transilvania perioada feudalismului timpuriu, "Acta MuseiNapocensis", XVII, 1980, medievale din dinXIII-XVI, Cluj-Napoca, 1986, p.16 urm.; A.A.Rusu, Arheologia, cronologia interpretarea

a unor medievale timpurii din Transilvania de est. Note critice, "Crisia", XXIV,1994, p.43-54. Pentru detalii bibliografice complete, cf. A.A.Rusu, Bibliografiamedievale premoderne din Transilvania Banat / Bibliographie der Befestigung ausSiebenbürgen und aus dem Banat während des Mittelalters und der Frühneuzeit, 1996.

Epistola fr. de Mongolorum, L.Bendefy, Fontes authentici itinera(1235-1238) fr. luliani illustrantes, "Archivum Europae Centro-Orientalis III, 1937,p.38; Der Bericht des fr. Iulianus, H.Dörrie, Drei Texte zur Geschichte der Ungarn undMongolen, "Nachrichten der Akademie der Wissenschaften in Göttingen", Philologisch-historische Klasse, 1956, 1, p.177-178.

www.digibuc.ro


ale emisarilor mongoli Bela IV, care pretindeau ostentativ supunereaamenintau represaliile pentru cA sA in regat triburile cumanerepliate din tinuturile ocupate de ei'".

Prevenit de perspectivA suveranul arpadian a dispus adouA din Transilvania amenajarea priskilor din acele locuri:Ceterum de praedictis fama publica ita terruit regem Hungariae, quod duocastra contra firmavit ultra sylvas, et in partibus illis fecit indaginari, id est,in plasseta redigi159. relatArii de mai sus, Alberic (Albricus) de TroisFontaines, reprezentant al Ordinului cistercian din nord-estul oevenimentele anului 1239, ceea ce este credibil, o de episodulpribegirii cumanilor Ungaria, de incarcerarea hanului Kuthen de botezulconsingenilor De primirea regat a triburilor cumane din subordinealui Kuthen, dincolo de considerente umanitare, avea ratiuni pragmatice, desigurutilizarea rAzboinice in infruntarea previzibilA cu luihan. ansamblu, luate de curte spre a face invaziei nu par fostprea meticuloase, ceea ce explicA intransigente formulate in acest sens laadresa lui Bela IV de cAtre Friedrich II scrisoare la 3 iulie 1241regelui Henry al Angliei'61.

ce efectivele mongole care invadaserA Transilvania in primavara anului1241 au opozitia dislocate regiune, ele s-au indreptat spre Câmpia

spre a se confrunta cu armatele regale, permitA sAgarnizoane zona de plecarea invadatorilor, localeau folosit acest pentru a ridica un numAr mare de cetAti (castrae), pe care mongoliile-au distrus in anul urmAtor, pe se intorceau spre tinuturile de Nueste exclus ca la ridicarea prisacilor (gyepük) 1239 laconstruirea in 1241-1242 un anumit aport ü revenit rominilorsecuilor, cu mai mult cu o parte a dispozitivelor defensive se masaude-a lungul hotarelor estice ale Regatului ungar. Fiindu-le recunoscutä calitatea de

ai granitelor, spre secolului al - probabil in 1290 - secuilorde pe cursul (Aranios) li se conceda de un comite local o cetate (castra), spre ao folosi impotriva tAtarilor a altor

dintr-o anterioarl nefastA, subestimase forta de amongolilor, care periclitase dAinuirea a Ungariei arpadiene, Bela IV apatronat dupA 1242 un program laborios de ridicare a noi de a celorpreexistente in tot regatul, inclusiv in teritoriile locuite de români secui. Acestedemersuri au fost continuate in succesorilor s-au construit numeroase

158 Thomas Archidiaconus, p.140; Der Bericlu des fr. lulianus, p.179; I.Gyárfas,p.402-403. Magyar történet, I, Budapesta, 1935, p.533 urm.

(B.HOman); G.Ronay, p.164 urm.E Chronico Alberici ..., p.625; Chronica Albrici ..., p.946.Ibidem.

161 Ex Mathei Parisiensis Cronicis maioribus, p. 210; Historia diplomatica Fridericisecundi, V, 2, p.1149-1150.

162 Rogerius, 1935, p.55 94.163 Urkundenbuch..., p.87-88 (unde incadrarea a este

1262-1272); DIR, C, Veacul XIII, II, 1952, p.325. Hurmuzaki, p.280,documentul este datat imprecis in 1257-1272, lipsind pasajul

www.digibuc.ro


(castra), castele (castella), (fortalitia, muniones), donjoane etc.,atestate documentar pe cale arheologice".

preocuparea de consolida Transilvania, din cursulsecolului al XII-lea regalitatea a sprijinit colonizarea sasilor secuilor, cArorale-au importante indatoriri militare indeosebi regiunile sale rAsAritenemeridionale. Cu asemenea a fost investitA populatia

in zonA de expansiunea Arpadienilor.Conlucrarea dintre secui pe plan militar, dirijatA de

centrale locale, este de izvoare perioadainvazii mongole. Astfel, potrivit unei diplome din 23 1250, care se referea la

o nusiune de de, regele Andrei II prin 1210, sub comanda comiteluiIoachim din Sibiu, sprijmul vlaho-bulgar (1207-1218), corpulexpeditionar era din secui pecenegi (...rex ipse, comitemlwachinum, associatis sibi Saxonibus, Siculis et Bissenis, in subsidiumtransmisit, eum ductorem exercitus praeferendo)'65.

Câtiva ani mai in unei din ciclul Cântecelor de(Winterlied, Nr.36), dedicatA 1236 de Neidhart din Reuenthal (Riuwental)protectorului sAu, ducele Friedrich H de Babenberg, sunt enumerate principalelepopulatii care locuiau atunci transilvänene: germanii

Zeckel, und alte variante ale poeziei s-a operateliziunea lui din manuscrise acest etnonim a fost substituit cu welich,celelalte nume de popoare redate alteratA: zockell, teutzsch undungere'. altA variantA, preferatA de mai autorizati exegeti ai operei luiNeidhart, sunt mai numele secuilor, iar inlocul nominalizati cumanii Valwen)'".

linca germanA medievall numelui de acela al secuilorse in alte cazuri. pasaj din faimoasa cronicA rimatA a lui Ottokar dinStiria (von Steyern), in ultimii ai secolului al XIII-lea terminatA 1309,enumerarea indeaproape pe cea consemnatA de Neidhart dinReuenthal, numele cumanilor:

B.Hóman, Geschichte des ungarischen Mittelalters, II, Berlin, 1943, p.157-161;$t.Pascu, Voievodatul Transilvaniei, II, Cluj-Napoca, 1979, p.213 urm.; Gh.Anghel, op.cit.,p.16 urm.; Castle and Society in Medieval Hungary (1000-1437), Budapesta, 1986,p.50 urm. Potrivit unei estimAri recente, perioada 1242-1250 fi fost ridicate circa 16 noi

de 1260 1270 alte 29. Gy.Kristò, F.Makk, Die ersten Könige Ungarns.Die Herrscher der Arpadendynastie, Herne, 1999, p.424.

165 oldevéltár 1212-1776, ed. S.Barabis, Budapesta, 1934, nr.4, p.4-5; DRH, D,I, nr.11 p.28-29.

Neidhart von Reuenthal, ed. M.Haupt, Leipzig, 1858, p.242.167 Unterschung zur politischen Lyrik des deutschen Mittelalters, Göppingen,

1974, p.83.168 Neidhart von Reuenthal, ed. M.Haupt, p.102; Die Lieder Neidharts, red.

Ed.Wiessner, ed. a 3-a H.Fischer, Tabingen, 1968, p.118. Cf. K.K.Klein, Zu Neidhart 101, 20(Winterlied Nr. 36). Bemerkungen zum 2. Preislied Neidliarts auf Herzog Friedrich denStreitbaren von Österreich, als Weltgestaltung. Festschrift Herbert ed.A.Haslinger, Salzburg-München, 1966, p.131-139; idem, Luxemburg und Siebenbargen. Aus denVorarbeiten zum Siebenbargisch-Deutschen Sprachatlas, Luxemburg und Siebenbargen, ed.K.K.Klein (Siebenbürgisches Archiv, Dritte Folge, 5), Köln-Graz, 1966, p.43-46.

www.digibuc.ro


ouch an der vartWalachen, Unger, Zokel,die begunden allenthalbendie Tiutschen umbegebenunz daz si streben'".

Un mozaic etnic in mare parte apare a poemului:swaz der istgegen der und niderhalben

den wonent dieSirven, Zôkel und

De asemenea, in mai multe rinduri Ottokar din Stiria pesecui und Walachen)"1, cArora li se uneori ungurii: Unger,

und Walachm. Spre deosebire de Winterlied-ul lui Neidhart, unde nu se face olocalizare explicitA a enumerate, din lucrarea lui Ottokar rezultA destul de

apartenenta la arealul transilvAnean. Oricum, este aproape sigur cA ambelecazuri sursele de informare proveneau de la sasi din Transilvania, care au

mod constant raporturi strânse cu tinuturile de obâr§ie.secuieqti un statut de autonomie estul

Transilvaniei, unde o diplomA lui Andrei II din In acelasi ano a papei Honoriu terra Siculorum cu terraBlacorum Blachorum, situatA dupA toate spre sud est, zona

(Tara Oltului)". Autenticitatea celor douA acte, de majoritateaa fost pusA la de unii cercetAtori, dar se considerA ele ar

fost doar circa un mai târziu de la data nominalizatAprotocolul fmal (eschatocolul) al documentelor, scopul ca regalitatea sA

de la decizia alungArii cavalerilor teutoni din Tara Chiar ineventualitatea caracterului apocrif al atribuite anului 1222, faptul cA ele au fost

Ottokars Österreichische Reimchronik ed. J.Seemüller, GH, DeutscheChroniken und andere Geschichtsbücher des Mittelalters, V, 1, Hannover, 1 90 p 1 5.

V, 2, 1893, p.1054.V, 1, p.90, 98.V, 2, p.1097.

Hurmuzaki, p.75; I, p.19-20.Hurmuzaki, I, p.77; I, p.23.

Az Árpad-kori Magyarország..., II, p.111-115, 447-45 , S.Papacostea,..., p.60-61, 76-78; Tara evul mediu (Se

Bucuresti, 1999, p.149-151.176 Der Deutsche Orden und Konrad von Masovien, 1225-1235,

Lemberg, 1904, M.Holban, Din cronica románo-ungare in s XIII-X1V,Bucuresd, 1981, p.9-48. atentia asupra ce autenticitat adiplomei lui H din 1222, reputatul medievist Harald Zimmermann conch dea recent -o recenzie acutA unui volum de de -cA in a respectiv nus-a spus ultimul cuvAnt: "Doch ist diese Urkunde wohl noch nicht das letzte Wortgesprochen" (H.Zimmermann, in "Zeitschrift für Siebenbürgische Landeskunde' , 22, 1999, 1,p.139). Pentru respectiva controversA, cf. idem, Der Deutsche Ritterorden in Stebenbürgen, inidem, Siebenbürgen und seine Vorträge und F rschungen zursadostdeutschen Geschichte. Festgabe zur 70. Geburtstag, ed. Köln1996, p.197-198.

www.digibuc.ro


concepute prima secolului al XIII-lea reprezintA un indiciuetnico-politice ale epocii, astfel existenta secuilor românilor nu

poate push la Intr-o regiune nu cu terraBlacorum se a5a-zisa a românilor pecenegilor" (silua Blacorum etBissenorum), spre pecenegilor printr-o

de regele Andrei II anul ap-numita Andreanum, prin care seacordau largi privilegii coloni0ilor

perioada ulterioarl invazii mongole, secuii suntdiferite acte contemporane. Astfel, prin diploma din 20 august 1252, Bela

IV conceda mmi comite secui o (terra Zek), anterior de mongoli,românilor din ale din Tara ale secuilor din

Sepsi (inter terras Olacorum de Kyrch, Saxonum de Barasu et terras Siculorum deSebus)'", enumerare ce relevA invecinarea respectivelor etnice.

din 16 decembrie 1256, Bela IV conceda arhiepiscopului de Stigonium(Esztergom) dreptul de de a percepe dijmele de la cele din Transilvania(similiter in decimis percipiendis regalium proventuum ex parte Siculorum etOlacorum)'", pentru ca la 28 octombrie 1262 arhiepiscopiei i se reconfirme dreptulde a dispune de o zecime din veniturile regale obtinute din impozitarea cirezilortunnelor secuilor: Item similiter de pecudibus et pecoribus exigendis abOlachis et Siculis idem archiepiscopus percipiet decimam partem'81. mai

o de regele Andrei III la 11 martie 1291 amintea despre ocongregatie convocath la Alba la care participaserh - de nobilimea

(Saxoni), secuii (Syculi) (Olachi) din Istoricii moderni auin reunirea grupurilor etnice amintite mai sus din centul de al

episcopiei transilvAnene o adunare generalA a din Regatul ungarnu.

177 Hurmuzaki, I, p.84; Urkundenbuch..., I, p.35.Despre relevanta acestui act de mare pentru istoria Transilvaniei

medievale - careia o literatura -, mai recent H.Zimmermann, DieDeutschen Siebenbürgens im Königreich Ungarn, idem, ..., p.69 urm.;E.Wagner, Die Siebenbürger Sachsen vom Mittelalter bis zur Habsburger Zeit, Die Deutschenin Ostmittel- und Geschichte. Wirtschaft. Recht. Sprache, 1, ed.K.Zach, München, 1995, p.129-132; D.Moldt, Unus sit populus et suo uno judice [...]Bemerkungen zum "Goldenen Freibrief" der Siebenbürger Sachsen, "ZeitschriftSiebenbürgische Landeskunde", 22, 1999, 2, p.197-216.

Urkundenbuch..., I, p.78; Documenta historiam Valachorum in Hungaria illustratiausque ad annum p. Christum, curante E.Lukinich et adiuvante L.GAIdi, ediderunt A.FeketeNagy et L.Makkai, Budapestini, 1941, p.24. Hurmuzaki, I, p.254 (unde uneledeosebiri transcrierea numelor proprii).

Hurmuzaki, I, p.277; Urkundenbuch..., p.277; DIR, C, Veacul XIII, II, p.19 493-

Hurmuzaki, I, p.308 (unde este mod eronat anibuit anului 1263, depercipiet s-a transcris accipiet); Urlamdenbuch..., I, p.87 (unde se numai un fragmentdin diploma).

182 Hurmuzaki, I, Urkundenbuch..., I, p.177; Documenta historiamValachorum..., p.32-36.

183 G.I.Bratianu, Les assemblées d'états et les Roumains en Transylvanie, "Revue desroumaines", XIII-XIV, 1974, p.16-18, 21-24; idem, de Europa

lärile evul mediu, Bucuresti, 1996, p.208; I.A.Pop, Institujii medievale

494.

www.digibuc.ro


Dintr-un pasaj al cronicii lui Simon de Keza, elaboratA spre domnieilui Ladislau IV Cumanul (12724290), s-ar deduce (Blacki) secuii (Zakuli)s-ar individualizat din punct de vedere etnic destrAmarea imperiului luiPe asertiune, postulAnd a secuilor, ce o

cronicar pretindea - cu- cA, stabilirea ungurilor Pannonick secuii ar

o cu cea a cu care s-ar amestecat areal montan,folosindu-se chiar de scrierea Desigur veridicitatea acestei din unnAeste greu de acceptat ad litteram, descoperirea unor inscriptii runice defacturA veche locuite de secui le indicA cu totul alte optiuni in

schimb, contactele convietuirea teritorii comune sau invecinatea celor elnii nu pot tAgIduite. Atunci au fost colonizati de regii inestul Transilvaniei, secuii s-au suprapus peste enclave preexistente, mai multsau mai putin dense, fapt reflectat, altele, de consistentA de toponimeneolatine atestate documentar zonA la nivelul evului mediu ulterior.Antroponimia secuiascA mai veche mai nouA de asemenea, amprenta

exercitate de-a lungul timpuluim.deceniile ce au invaziei din 1241-1242, contingentele ale

rominilor apar din acelea ale secuilor diverse militaretutelate de coroana ungark Un larg ecou european avut indeosebi marea canipanie

anului 1260 Bela IV impotriva regelui Boemiei Ottokar (PemyslOtakar) dezastruoasA a suveranului ungur luptade la Kreussenbrunn de pe Morava din 12 iulie. efectivele recrutate de Bela din

regat sau in ajutor de vecini, diplomatice cronicile medievalementioneazi pe secui pe In ipostaze pereprezentantii celor etnii din Transilvania in deceniile urmitoare'91.

cneziale nobiliare (boieresti) din Transilvania secolele XIV-XVI, Cluj-Napoca,1991, p.17, 51, 60; Romanii..., p.164-167; G.Erszegi, A román nemesek az erdélyitartományi a 13. század végen? (Egy forráshely értelmezéséhez), Nobilimea

din Transilvania Az erdélyi román nemesség, Mare, 1997, p.64-76.Simonis de Kéza Gesta Hungarorum, p.54-55, 70-71.

a istoriei: problema originii hunice a secuilor, Studii de aTransilvaniei, coord. S.Mitu, 1994, p.97-103; K.Vekov, Secuii opereleumanistilor din secolele honorem Paul Cernovodeanu, V.Barbu, Bucuroti,1998, p.103-116.

Chronici Hungarici..., p.279; Chronicon pictum Vindobonense, p.16 130.de Kéza Gesta Hungarorum, p.70-71.

J.N6meth, Die des Schatzes von Nagy-Szent-Miklós, Budapesta, 1932,p.60-64; R.Göbl, A.Róna-Tas, Die des Schatzes von Nagy-Szentmiklós. Einepaläographische Dokumentation, Viena, 1995, p.42-43 (A.R6na-Tas).

89 S.Opreanu, Die Szekler. Eine völkische Minderheit inmitten des Rumänentums,Sibiu/Herrnannstadt, 1939, p.93-136; I.I.Russu, Românii secuii, ed. Bucuresti, 1990,p.206-245.

Historica Russiae I, ed. A.J.Turgenev, Petropoli, 1841, p.348; Johannisde Marignola Chronicon, ed. J.Emler, Fontes rerum Bohemicarum, III, Praga, 1882, p.569;Monumenta historica Bohemiae, II, ed. G.Dobner, Praga, 1768, p.221; Chronicon Bohemiae,Catalogus..., ed. A.F.Gombos, 1937, p.535; Annales ed. R.Koepke, in MGH, SS,IX, Hannoverae, 1851, p.185. Pentru campania prin lupta de la Kreussenbrunn, cf.

www.digibuc.ro

198 Victor 30

La declansarea anul 1285 a invaziei mongolilor din cadrul Hoardei de Aur -sub conducerea lui Buga,.nepotul hanului Töda-Möngke, a lui Nogai - asupraRegatului ungar, acestia s-au opus din nou, cu la ca 1241-1242, preocupandu-se de ridicarea prisäcilor (indagines) de-a de acces sprTransilvania: Tartari...venientes a VII Castris [Siebenbürgen - n.n.] usque adDanubium terram devastarunt..., usque ad VII Castra pervenerunt, sed Siculi,

et Saxones omnes vias iPsorum cum indaginibus stipaverunt sivegiraverunt...'Aportul acestor la supravegherea pasurilor montane reiese dintr-o

din anul 1288 a arhiepiscopului de Strigonium Lodomerunguri, sa0i, secuii comitatele transilvAnene ale(Lodomerius, miseratione divina archiepiscopus Strigoniensis, dilectis et amicisemperque diligendis preposito, decanis, plebanis universisque nobilibus Ungarorum,Saxonibus, Syculis et Valachis de Cybiniensi et de Burcia comitatibus Transilvanisbenedictionem cum dilectione sincera), in care ei sunt somati opozitieregelui Ladislau IV Cumanul - devenit refractar nonnelor totodatA,

intercepteze eventualii mesageri la variand -spisok prioritar pe manuscris Hlebnikovskij) -a cronicii haliciano-

completatA cu paragrafe din alte letopisete vechi cunoscutA indeosebisub numele de Ipatievskaja, se pretinde suprimarea lui Ladislau IV, eronatanul 6800 (=1292) de 1290, s-ar datorat "cumanilor sauvolohilor": Toro poxy [6800] an6o

oy6tum Participarea rominilor la asasinat estede cronicile latino-maghiare, care sunt evident mai credibile. Chiar

afirmatia rusesc nu este faptul romanilor li se atribuieimplicarea putea interpretat unei fatAde suveranul ce dirija politica regatului spre o apropiere de cumani mongoli.

Date e enumerate mai sus despre cooperarea româno-secuiascA suntdesigur de naturA sA credibilitate suplimentará despretrecAtorilor montane oferite de cronicarii din secolul XIV-lea.

M.P.Dan, slovaci români veacurile XIII-XVI, Sibiu, 1944, p.17-22;Nemysl Otakar von Böhmen: der goldene Graz-Viena-Köln, 1989, p.114-120.

A.Armbruster, Die aus Siebenbürgen: RückentwicIdung von einermöglichen Ständenation zu einem nur geduldeten Volk, idem, Auf den Spuren der eigenenIdentität, Bucuresti, 1991, p.17 urm.

192 Monumenta Ecclesiae Strigomensis, ed. F.Knauz, Strigonii, 1882, p.419; Codexdiplomaticus Transsylvaniae. Diplomata, epistolae et instrumenta resTranssylvanas illustrantia, 1, 1023-1300, ed. S.Jakó, Budapestini, 1997, p.263-264. Cf.

Az Magyai:ország..., II, p.151 450.193 J.Karácsonyi, A merges vipera és az Kun idejéböl,

"Szkadok", XLIV, 1910, p.8. traducerea a actului DIR, C,Veacul XIII, II, 1952, p.296-299.

paginatie proprie), p.81,1908. mai veche a cronicii -

PSRL, II, Sankpeterburg, 1843, p.226 unde transcrierea unor cuvinte semne de punctuatieprezintä mici neinsemnate deosebiri.

www.digibuc.ro

31 invazie din 1241-1242 199

Localizarea mai exacta a evocate de cronicarii italieni nudeosebite, in timp ce romanii erau in tot spatiul

intracarpatic, in secolul al se grupau numai estul Transilvaniei,indatoririle militare statornice de regalitate nu se puteau exercitaperimetrul respectivm. mare a lantului montan inexistenta unor cursuri decare integral forestier dens au fost de creeze reale

traversarea Carpatilor li in epoca Cu toate acestea,din preistorie s-au stabilit contacte durabile intre umane care locuiau

de-o parte de alta a muntilor, ele activizandu-se peevolutiei

Cea mai accesibill dintre Carpatilor Orientali eraextremitatea meridionala a acestui areal montan, prezent cunoscuta sub numelede pasul Oituzului, numele al curs pe o apreciabila.

ani, literatura geografica s-a conturat punctul de vedere potrivitcadrul Carpatilor departaja a§a-numita a Carpatil r dedelimitata de Carpatii Orientali tocmai prin pasul Oituzului, opinie ce nu

o adeziune generalizata. Punctul terminus in Transilvania se la pevalea Negru, de pe stanga Oltului, spre care din est se puteadinspre-Bralov prin scaunele Sepsi Chezd. Imediat celuide al doilea daco-roman din 105-106, Cohors I Hispanorum veteranaquinquenaria equitata Cohors I Bracaraustanorum, ambele din MoesiaInferior, au construit la Bretcu castru, de care s-a dezvoltat ulterior o

probabil identificabila cu Prin aceste romanii faceau dovadapuneau pe supravegherea a unei zone de real interes strategic.

Inspre Moldova drumul cobora pe valea Oituzului la confluenta sa cupreajma actualului unde se ramifica mai multe directii.

mai vechi punct de al voievodatului moldovenesc din vecinatatea pasului Oituz -mentionat documentar privilegiu comercial acordat la 6 octombrie 1408 de

S.Opreanu, p.42 K.K.Klein, Einwanderungsweg undGruppenverteilung der Mundarten. Schassburg im Kisder Kapitel, In idem, Transsylvanica.

Abhandlungen und zur Sprach- und Siedlungsforschung der Deutschen inSiebenbürgen, 1963, p.175-178; aMittelstrass, Beiträge zur SiedlungsgeschichteSiebenbürgens im Mittelalter, München, 1961, p.53-57; Th.v.Bogyay,

und der "Ungarn-Jahrbuch", 2, 1970, p.20-33; $t.Pascu,Voievodatul Transilvaniei, I, p.105-115; A Keresztur-szék régészetitopográfiája (Varia Archaeologica Hungarica, V), Budapesta, 1992, p.24 urm.; I.-A.Pop,

maghiarii IX-XIV. Geneza statului medieval Transilvania, Cluj-Napoca,1996, p.152-155; F.Salvan, 'sate/or din Tara evul mediu (secolele XIII-XVII),Bucuresti, 1996, p.63-70. Pentru semantica numelui de secui, cf. L'origine du nomszékely (Sicule), "Acta Linguistica Academiae Scientiarum Hungaricae" XI, 1961, p.175-188.

lul pasurilor carpatice in mobilitat populaliei,"Analele stiintifice ale UniversitAtii "Al.I.Cuza" din Iasi", SN, Sect. II, C. G ografie, XX, 1974,p.83-92; V.Spinei, etnice politice Moldova in XIII Romani

turanici, 1985, p.20-23.M.Macrea colab., Despre rezultatele in repri de

arheologic Gheorghe-Breicu 1950, SCIV, II, 1951, 1, p.285-296.

www.digibuc.ro


Alexandru cel Bun negustorilor din Lwow - se afla la Flancat deculmile Muntilor Trotusului la nord ale Vrancei la sud, pasul Oituzului erasituat la 865 m deasupra mArii, mai din CarpatiiOrientali.

Cu tot interesul major pe care prezenta pentru legAturile dintre TransilvaniaMoldova evul mediu, pasul a putut amenajat sA ofere ocirculatie a vehicolelor. Se pAstreazA mai multe ce dezvAluie dificultAtile

la traversare, precum necesitatea lucrArilor periodice de intrelinere, acAror ignorare pur simplu sa. Dintre acestea,pe cea lui Anton Verancsics (Antonio Verantio) (1504-1573), care arAta cA"lungimea acestui pas este cale de o zi, de-abia pot merge doi

repezi acoperite de arboridalmatin, ajuns la demnitate de arhiepiscop de Strigonium

(Esztergom, Gran), mai relata a un previzibil al sultanuluiSoliman Magnificul din .Moldova asupra Transilvaniei, regele loan Zápolya a dispusocuparea pasului Oituz, considerat "singura" cale prin care se putea produce

se mai aflau alte strimtori"201.perioada medievalA intretinerea trecAtorii Oituzului era

de sasii din Brasov, de care depindea punctul vamal de la Brelcu. Segmentedin traseul drumului traversau zone locuite de secui, care trebuiau asume protectiasa202.

Denumirea trecAtorii este atestatA mediul transilvAnean de-abia spreevului mediu. Astfel, spre exemplu, Anton Verancsics, deja amintit mai sus, utilizaforma Ophoz203, de cea documentele din aceeasi perioadA204.cronica redactatA medio-bulgarA de Macarie, episcop de Roman, spresecolului al XVI-lea acest hidronim era mentionat sub o grafie alteratA: Oltouz205.aceeasi scriere pasul Oituz nominalizat sub denumirea de "drumul de jos", injuxtapunere cu asa-numitul "drum de sus", ce pornea spre vest din Sucevei206.Continuatorul lui Macarie, egumenul folosea de "drumul de jos" numelede "drumul Brasovului" referindu-se la un episod de la inceputul primei domnii a luiPetru (1527-1538)207, formA ulterior la alti cronicari moldoveni20.

M.CostAchescu, Documente..., 635; Suceava. de istorie. Documenteprivitoare la istoria orafului, 1388-1918, I, ed. V.Gh.Miron,G.Irimescu, 1989, p.85 88.

N.N.Lupu, C.Brându§, Bucure§ti, 1972, p.15.Antoniu Veranciu, Despre espedifiunea lui Soliman imperatul turcilor Moldavia

Transilvania asupra lui Petru A.Papiu Tesaur de monumente istorice pentruRomania, III, 5, 1865, p.170. Cf. despre Tärile románe, I, ed.M.Holban, Bucure§ti, 1968, p.621.

Antoniu Veranciu, ed.cit., p.170.202 P.Binder, Date geografico-istorice referitoare la pasurile plaiurile transcarpafice

din 1972, p.274-276.Antoniu Veranciu;ed.cit., p.168-170.Documente..., A.Veress, 1929, p.74 (act din 1552).Cronica lui Macarie, Cronicile din sec. XV-XVI publicate de Ion

Bogdan, ed. P.P.Panaitescu, Bucure§ti, 1959, p.88.Ibidem, p.82 96.Cronica lui Cronicile slavo-romäne..., p.109 117.

www.digibuc.ro

33 Marea invazie mongolä din 1241-1242 201

Prin acest pas s-au produs toate de osti de-o parte de aOrientali din decursul evului mediu. Acesta a fost desigur una din de

patrundere a naongolilor spre Transilvania anului Atacul asupra(Burza) fusese probabil intreprins de aceeasi care a provocat anterior

distrugerea episcopului cumanilor"210. cum se insemnare de peun manuscris din secolul al provenind de la manastirea Echternach dinLuxemburg la Paris Nr. 1675), penetrarii interiorul

carpatic, respectiva zdrobea fortele conduse de voievodul Transilvanieiluptá ce s-a dat duminica Pastilor, pe 31 martie 1241, aceeasi zi care o

oaste mongolä declansa asaltul asupra Rodnei (Rodana): Eodem die alter exhercituseorundem T'artarorum ingrediens provinciam, que Burza dicitur, ducem exhercitusTranssilvane terre cum omnibus suis

afara pasului Oituzului, Carpatii Orientali erau de poteci drumuriatestate de-abia izvoarele medievale din epoca modemä. Intre nord-

estul Transilvaniei nord-vestul Moldovei se foloseau drumurile Telciului, Rodneice faceau cu Bistrita (Nösen), Scaunele Secuiesti

zona a Moldovei (sau Bicazului Ghimesului,ele coexiständ numeroase ce urcau uneori pinä spre montane. Toatesau aproape toate aceste erau impracticabile pentru care, dar nu pentru

pedestri, ori pentru turmele pastorilor, de aceea o insemnátatesecundará din punct de vedere comercial

Cu toate perioada anterioara constituirii statului moldovenescde acces prin munti nu pare sä fost prea mare, folosirea nu era câtusi de

pe parcursul evului mediu ele au fost modconstant. Similitudinea anunaitor piese arheologice pe ambii ai Carpatilor

contacte apropiate stabile umane din TransilvanieiMoldovei. Totodata, in izvoarele diplomatice, narative, toponimice

de din interiorul arcului carpatic spre tinuturilecarpato-nistriene". Aláturi de a caror pondere a fost predominanta, in acest flux

Grigore Ureche, ed.cit., p.139; Simion DascAlul, ed.cit., p.134; Axinte Uricariul,Cronica a a Moldovei, I, ed. G.$trempel, 1993, p.150.

209 G.Strakosch-Grassmann, op.cit., p.44; A.Sacerdoteanu, Marea invazie..., p.35-36;p.136; op.cit., p.117-118; A.Decei, L'invasion des Tatars..., p.114;

C.C.Giurescu, D.C.Giurescu, romailor, 1, Bucuresti, 1975, p.201; D.v.Sozanski, Anfangund Ende des Mongolensturms in Osteuropa 1241-1242, "Südostdeutsche Vierteljahresblätter",29, 1980, p.285; P.F.Parasca, op.cit., p.28; M.Kroner, Persische Chronik den Tatareneinfallvon 1241, "Zeitschrift IV. Folge, 4, 1981, 2, p.149;Al.Gonta, p.47 49; H.Göckenjan, Einleitung, Der Mongolensturm..., p.44; V.Spmei,Moldavia..., Kurze Geschichte ed. B.Köpeczi, Budapesta, 1990, 190

(L.Makkai); $.Papacostea, Romdnii..., p.95.RogeriUs, 1935, p.33 72.

211 Annales Frisacenses, ed.cit. de la Echternach), p.65.212 P.Binder, Drumurile plaiurile Carpalilor Orientali, in SAI, XX, 1972, p.66-74;

idem, Din geografta istoria a din Carpafii Orientali, "File de istorie" (Muzeul deBistrita), III, 1974, p.324-333.

C.Racovitit, Migrafiuni din Ardeal peste in lumina toponimiei, in

"Geopolitica geoistoria", 1942, 1, p. 69-73; idem, Problema iradierii romdnilor dinTransilvania Principatele Cluj, 1946, passim; demografice

www.digibuc.ro

202 Victor 34

migrator un anumit rol a revenit grupurilor maghiarofone - inclusiv secuilor -, care auconstituit nucleul pnncipal al ceangailor, localizat arealul delimitat de lantul carpatic

cursul Siretului214.

leg implicare a românilor a marii invaziimongole, in eratura istoricá veche s-a evocat un text latin atribuit franciscanuluiElemosina din Assisi, inserat codice redactat spre secolului al XIII-leapästrat in Biblioteca comunalä din orasul Sfântului Francisc (Codex Assisinus, n. 341)215.

subdiviziune a manuscrisului, intitulatá De gravi persecutioneparte Frederi , enumerându-se dusmanii Bisericii romano-catolice din vremeapástoririi papei Honorius HI (1216-1227), erau sarracenii, turcii românii(Blachi). Cea de-a doua subdiviziune, cu titlul De crudelissimo Vitali etSarracenorum et falsorum christianorum, relatári asupra asediului cuceririi

Assisi de o armatá condusá de Vitalis de Aversa, care beneficiat de efectivede Sarracent Blachi, Cumani de "crestini falsi216. Episodul a fost raportat anului1241 s-a c nsiderat etnonimul de Sarraceni fi fost desenmati mongofii.Acestora s-au suspecte cu impáratul Friedrich II, care nu ezitati foloseascá in Italia in disputele cu partizanii papa1itátii217.

ordine de idei, acceptarea identificárii sarracenilor cu mongolii a condusla opinia datoritä ingerintelor vremurilor, la o conlucrare militará dintreinvadatori localnicii din spatiul carpato-dunárean, oportunism deromâni, care cá urmárit devastárile din propriile teritorii se

din p luate in timpul campaniilor comune218, fie cá fi aspirat ca printr-o

al XVII-lea ,si unitatea poporului in Unitatecontinuitate poporului ronuin, red. D.Berciu, Bucure§ti, 1968, p.187-207;

din Transilvania de demografie istorica),Bucure§ti, 1971, passim; Permanenie istorice medievale. Factori ai

1994, p.85214 L.Mikecs, Ursprung und Schicksal der Tschango-Ungarn, in "Ungarische

Jahrbücher", XXIII, 1943, p.247-288; R.Baker, On the Origin of the Moldavian SEER,75, 1997, 4, p.658-680.

G.Golubovich, Biblioteca bio-bibliografica..., II, 1913, p.507-508.216 St.Pascu, Contribufiuni documentare la românilor in sec. XIII XIV (extras

din AIINC, X, 1944), Sibiu, 1944,217 G.Golubovich, op.cit., II, p.507-508; St.Pascu, Contribufiuni..., p.11-12. Cf.

Nlorga, cumanilor domnia Un capitol din colaboraliain mediu, in idem, Studii asupra mediu românesc, ed. $.Papacostea, Bucure0i, 1984,p 67; idem, La des Roumains dans l'histoire universelle, ed. R.Constantinescu, Bucure0i,1980, p.125-126; idem, Istoria románilor, III, Ctitorii, ed. V.Spinei, Bucurqti, 1993, p.103;A.Sacerdoleanu, Guillaume de Rubrouck..., p.328-329; idem, Consideralii asupra istoriei

mediu, Bucurqti, 1936, p.248; P.P.Panaitescu, Introducere..., p.265;C.C.Giurescu, Tirguri sau moldovene din X-lea mijlocul

XVI-lea, Bucure§ti, 1967, p.45.Momente istorice. evul mediu, idem, Studii..., p.74;

Al.Gonta, op cit., p.46. Ideea s-ar cu atarii actiunile de fusesede N.Iorga (Istoria romanilor din Ardeal ed. G.Penelea, Bucure0i, 1989,

p.52) de a luat la de textul autorului franciscan din Assisi, ea fiindu-i

www.digibuc.ro


cu o mare putere se debaraseze de stanjenitoarea dominatieungureascA219.

principiu, o asociere a romanilor la incursiunile prAdalnic ale hoardelorasiatice nu ar putea aprioric find in expansiunea pe seama vecmilor,conducatorii mongolilor au uzat in mod constant eficient de potentialul rAzbomic alpopoarelor supuse22° . Din precaritarea surselor informative unverdict cert in cu problema in discutie. despre lucrarea monahuluiElemosina, aceasta nu o incredere in privinta obiectivi preciziei,autorul - ca ardent prerogativelor - blameze cat maidrastic partida in jurul german excomunicat de Scaun. Deaceea, considerAm cA trebuie cu toatA prudenta informatia referitoare lacompozitia de a detasamentului partizanului lui Friedrich II, compozitiece fi fost dificil de in centrul Italiei de cAtre un dinast cu vaste

Pe de altA parte, eventualitatea cA enumerarea contingen elor de mercenaridin subordinea lui Vitalis de Aversa ar fost pe deplin identificarea

cu mongolii este inacceptabill, se precis cA invazia nu aafectat in mod direct Este adevArat cA, la un moment dat, s-a zvonulagresorii plAnui infiltrarea in peninsule2, dar perspectiva aceasta a d'spArut repede.Nu.mele de Sarraceni nu s-a aplicat epocA numai mongolilor, ci tuturor neamurilormusulmane, astfel ostasii Vitalis de Aversa ajunsi la Assisi situatia careexpunerea lui Elemosina este totusi exactA -ar putut recrutati din unei etniiislamizate bazinul mediteranean.

Viguroasa irupere a stepelor jumAtatea a continentuluieuropean i-a zdruncinat brutal echilibrul a produs pretutindeni stupefac iedeconcertare. Turnura trepidantA a evenimentelor nu a putut inregistratAepocA incomplet imperfect, ceea ce nu s-a topit neantul

radiografieri penetrante pertinente.Proiectia a trecutului poporului pe ecranul istoriei zo evului

mediu, inclusiv a secventelor legate de marea invazie o persuas vita ea eforturilor de a repera contururi limpezi ale universului sAu existential. Acest

imperativ a obligat la scrutarea analiticd a arsenalului informational eterog nde un laconism pentru diagnosticarea tesorturilor particulare evidentiereade asociative cu fenomene cu structurA apropiatd. Este cazul datelor diseminate

cronicile italiene implicarea romanilor in dinamica atmosferei ten broaseconfiguratA ca urmare a impactului lumea asiaticA.

sugeratA de pretinsa identitate dintre cel etnonim desemnandu-i in realitatein lumea germanA pe cumani.

219 t.Pascu, Contribuliuni ..., p.12.220 B.Spuler, op.cit., p.373-375; P.B.Golden, "I will give people

einggisid Conquests and Their Aftermath in the Turkic World, "Journal of the Royal AsiaticSociety", Third Series, 10, 2000, 1, p.21 urm.

221 V.Spinei, Informapile istorice despre populalia de la est de C'arpap inXI-XI V, XIV, 1977,

222 Giovanni Villani; Historie in Rerum Italicarum XIII, ed.L.A.Muratorius, Mediolani, 1728,

www.digibuc.ro


colportate erudita a persanului aia-numita Coleclia istoriilor (Djami ot-Tevarikh), terminatA 1310/1311, reliefauatitudinea românilor din regiunile constituiti formatiuni politiceautonome, acelea furnizate de autorii italieni au avut vedere comunitatile dininteriorul arcului carpatic, un statut de obedienta raport cu Coroanaarpadiani. Juxtapunerea datelor oferite de cele categorii de surse, provenind din

culturale de este de redea o imagine extrem delapidara, este adevarat, asupra rolului jucat de evenimentele de reverberatietranscontinentall prilejuite marea invazie de descendentii lui Gingis-han.

CHRONIQUEURS PROPOS DES RÉPERCUSSIONS DE

LA GRANDE INVASION MONGOLE DE 1241-1242 SUR LES

ROUMAINS

La vigoureuse irruption des Mongols en 1241-1242 dans la moitié orientale ducontinent européen ébranla brutalement son équilibre, tout en produisant partout

et &route. La tournure trépidante et sinueuse des événements ne putenregistrée l'époque que d'une manire et imparfaite, et ce qui ne s'est pasfondu dans le néant de l'oubli impose des décantages fond et des radiographiespénétrantes et pertinentes.

L'écho du déferlement tumultueux des chevaliers des steppes s'est propagéavec des nuances et des tonalités diverses dans les écrits du temps tant l'Orientl'Occident aussi. Une projection relativement estompée de cet événement est enregistréedans les chroniques italiennes, en dépit de niveau plus évolué par rapport celles dela plupart des européens médiévaux. Selon notre opinion ce fait a une doubleexplication. D'une part, l'invasion mongole n'a directement affecté les territoires dusud des Alpes, tandis que, d'autre part, sa politique était dans le tourbillon des

de certains centres de sa septentrionale avec II deHohenstaufen, de qu'elle faire face aux controverses toujours plus aiguésentre la et l'Empire.

La projection du passé du peuple roumain sur l'écran de l'histoire l'aubedu Moyen Age, y compris celle des sequences liées la grande invasion mongole,réclame une persuasion accrue quant aux efforts de clairement les contours deson univers existentiel. Cet impératif a conduit parfois l'examen analytique de

Rashid al-Din, p.70. Cf. P.Pelliot, Notes sur Histoire de la Horde d'Or, Paris1949, 144 urm.; A.Decei, L'invasion des Tatars..., p.101-121; V. Ciociltan, Componenta

a faratului oglida izvoarelor orientale, RI, s.n., III, 1992, 11-12,p.1110-1116; D.Mishin, Information on the in Medieval Islamic Literature (Arabic andPersian), "Romanian Civilization", VI, 1997, 2, p.41-47.

www.digibuc.ro


l'arsenal informationnel hétérogene et d'un laconisme désolant pour le diagnostic deleurs ressorts particuliers ou la mise en de maillons associatifs avec desphénomenes structure rapprochée. C'est aussi le cas des données disséminées dans leschroniques italiennes concernant l'implication des Roumains dans la dynamique del'atmosphere ténébreuse configurée suite l'impact avec le monde asiatique.

Si les informations colportées dans l'erudite chronique du Persan od-Din, le soi-disant Recueil des histoires (Djami ot-Tevarikh), terminée en 1310-1311,mettaient en l'attitude des Roumains dans les extra-carpatiques,constitués dans des formations politiques autonomes, celles fournies les auteursitaliens ont eu en vue les communautés de l'intérieur de l'arc carpatique, ayant un statutd'obédience politique vis-a-vis de la Couronne arpadienne. La juxtaposition des donnéesoffertes par les deux de sources, provenant de milieux culturels si différents,est de nature figurer une image globale, sans doute extremement lapidaire, sur le rôlejoué les Roumains dans les événements de transcontinentale que lagrande invasion sa les descendants de Gengis-khan avait occasionnés.

Les Roumains sont mentionnés par quelques chroniqueurs italiens qui ontleurs travaux plusieurs décennies la consommation des événements

turbulents provoqués par les années de Batou-khan. Nous nous rapportons ce direTholomeus de Lucca, Marino Sanudo l'Ancien et Paulinus de Venise, auxquels s'estjoint aussi le flamand Jehan Le Long d'Ypres.

Le premier italien dont les témoignages suscitent notre cetégard, Tholomeus / Bartholomeus / Ptolomaeus, appartenant la famille Fiadoni, est néen 1236 Lucca, l'est de Florence. Choisissant l'Ordre dominicain, il est devenudisciple proche de Thomas (Thommasso) d'Aquin. Hormis la ville natale, lesresponsabilités professionnelles l'ont déployer son activité, entre autres,Rome, Florence, Naples, voyageant également dans le Midi de la France, il ahabité assez longtemps Avignon. Vers de la vieillesse il est monté dans lahiérarchie ecclésiastique l'échelon d'éveque, lorsqu'il le deTorcello de la lagune de il est mort, d'ailleurs, en 1327. les premieresannées du sicle s'est l'élaboration d 'Annales, qui ont euvariantes, proches entre elles.

Parmi les événements attribués 1230, les Annales mentionnentl'occupation les Tatars des "parties orientales", quoi ils ont divisé leurs arméesen vue d'attaquer la Hongrie et Pologne, tout en en Russie également, versle littoral de la mer Pontique, puis ils ont les Riffei, appelés par lesHongrois (Silvae). Le pillage de la Hongrie et de la Pologne a été fait sans

regard vis-a-vis du sexe et de des habitants, mais les dissensions éclatéesdans propre camp les auraient s'en retirer. lespeuples de Pannonie qui habitaient aux environs des - 011eraci / (lesRoumains) et Siculi (les Szeklers) - ont la mission de les

de n'y pas permettre l'avenir une éventuelleLa substance des informations des Annales de Tholomeus de Lucca ayant trait

aux effets de l'invasion mongole dans les central-européennes se retrouveegalement dans la chronique de Marino Sanudo l'Ancien (il Vecchio), dit Torsello (env.1270 - env. 1343), dont le est Liber secretorum fidelium Crucis. Descendant d'uneancienne famille nobiliaire vénitienne, Marino Sanudo s'est fait valoir autant auhistoriographique, de qu'idéologue de la politique orientale de l'Occident. Une

www.digibuc.ro


version de son oeuvre, intitulée Conditiones Terrae Sanctae, de 1306, a étéultérieurement completée et en 1321, avec le titre Opus Sanctae, aupape Jean XXII Avignon, lui a d'ailleurs une défmitive.

Le troisiéme chroniqueur italien qui mentionne les Roumains et les Szeklersl'occasion de la grande invasion mongole est Paulinus de (env.1270/1274-1344),connu également sous le nom de Paulinus Minorita, étant son appartenancel'Ordre des Aprés avoir exercé dans sa jeunesse dans un monastère dePadoue, partir de l'année 1301 il est signalé Venise, avait vécu, de petitesintermittences jusqu'en 1324, lorsqu'il a été désigné évque Pozzuoli.

L'épisode l'implication des Roumains et des Szeklers dans le tourbillon dela politique bouleversée par l'offensive vers l'ouest des armées de Batou-khan aété repris aussi dans les chroniques médiévales flamandes représentées par LeLong Longus) d'Ypres. Son ample ouvrage qui survole l'histoire universelle -Cronica monasterii s. Bertini, rédigé la seconde moitié du sicle - contientaussi un exposé la invasion mongole, lequel il a les textes deses prédécesseurs ayant les 'preoccupations, de sorte qu'il ne se met pas en valeurpar des originaux.

L'investigation des textes des chroniqueurs italiens et de le Long,ci-dessus, d'épatantes similitudes, suggérant prototypecommun, représenté, ce que l'on peut déduire les precisions de Tholomeus deLucca, de la soi-disant Gesta Germanorum, écrit non-identifié, probablement ausud-est de l'espace linguistique allemand durant la dernire partie du sicle.Puisqu'elle a été rédigée plusieurs décennies - environ quatre - depuis lederoulement de l'invasion mongole, l'auteur de la Gesta a son tour, faire appeldes sources plus anciennes, contemporaines de cette grande conflagration-là.compilation dépourvue de rigueur et de discernement a conduit certaines confusions,qui s'étaient glissées, paraît-il, dans le texte de la chronique allemande et parconsequent ont reverbéré certainement de manire amplifiée dans les oeuvres des éruditsitaliens.

L'erreur la plus patante, présente dans toutes les chroniques enuméréesconcerne justement la narration de l'épisode de l'invasion mongole de 1236-1242,

de différentes sous-divisions du texte - deux, trois ou mémequatre ayant des chronologiques diverses, et tout fait incorrectes: 1222,1230, 1231, 1233, 1242, 1243 et 1244. Vu que le prototype de la chronique on afait appel plusieurs sources d'information et qu'on n'a abouti collationnementdes témoignages documentaires, son auteur n'a que ceux-ci portaient enréalité un seul et événement.

(Traduit par Michaela

www.digibuc.ro

UNGURII IN CRONISTICA

SECOLELE XVI-XVIII

ILEANA

Sursele medievale sunt compuse in maniera epocii subforma unor cronologice a domniilor, o deosebitA pentrucomentariul faptelor sau pentm legarea corelatie De aceea primelecronici, scrise, modelul cronicilor bizantine, dar in limba a doua

a RIsdritului ottodox, nu ofed o idee asupra conceptieipolitice a autorului cu mai asupra epocii despre ceea ce am numinoi astAzi imaginea celuilalt. Opozitia identitate alteritate este rodul uneitreptate conceptiile politice structurile mentale ale unei care sespre zorii epocii moderne. De pentru Evul Mediu barierele etnice erau maiimportante cele religioase; pentru omul medieval cusnspiciune, era de creding'.

este faptul cA pentru cronicarii referirile virulente lacatolic sunt putin numeroase, raportarea la calitatea de cea careprevaleazA. Mai mult asemenea observatii nu apar in al XVII-leaXVIII-Iea. Letopiseful cantacuzinesc, scris la secolului al XVII-lea cumultA indignare faptul domnul muntean RAu, refugiindu-seTransilvania a trecut catolicism: Mihnea au eresul

cum iaste apusului putreze,,ste marele Ram in eresele sale...veni mánia lui Dumnezeu pre Mihnea de viteazul Dumitru

muri"2. cronicar muntean, identificat de istoricul Nicolae ca boierulStoica Ludescu, mai cu privire la Grigore Ghica (1661-1665): fuleatul 7173 (1665), Gligorascu temandu-se de turd nu-1 pentru vina ce au

de fugit de la Leva, el s-au sculat de au fugitArdeal au trecut Tara de acolo. s-au Acut

acestui cronicar privire la ritul catolic este una personald pentru uncontemporan al sAu, Radu Popescu, Istorillor domnilor nu are

nici o referire tendentioasä la adresa catolicilor, relateazA fapteistorice, folosind evident ca de informatie Letopiseful cantacuzinesc.

de seed XVI aduc atentia cititorului numai faptele istorice nude,acelea de multe ori trunchiate, prost notate sau integrate in naratiune in conformitate cuun model bizantin, cum fi cronicarului Manasses, ceea ce

J. Delumeau, Frica Occident (secolele cetate Bucuresti,1986,

2 1290-1690 Cantacuzinesc), ed. C.

Grecescu Dan Simonescu, Bucuresti, 1960, p. 19-20.lbidem, p. 152.

"Studii Materiale de Istorie Medie", XIX, 2001, p. 207-216

www.digibuc.ro

208 Ileana CAzan 2

expunerea faptelor, pentru cele relatate de Manasses nu aveau cum sepotrivescl cu evenimentele din spatiul rominesc. dintre cele mai elocventeexemple este cel al Cronicii lui Macarie, care dorind sä relateze domnia lui Petru Rare§,

sä caute pasaje din Manasses pe care le suprapunA faptelor din epoca luiPetru Rare§. Cu toate aceste aceste cronici referiri la maghiari, de cele maimulte ori Tara Ungureasa deopotrivA Transilvania sau Regatul maghiar.

La cronicarii din acest secol apare legenda lui Drago§, ca element explicatival statului moldav. Drago§, voievod din a la

un zimbru fioros; a ajuns dincolo de arcul Carpati azimbrul. Impresionat de locurilor a rAmas in Moldova de azi,"intemeind nou". conformitate cu omului medieval, care fantasticulse intotdeauna cu realitatea, tot imposibil de separat, legenda luieste o legendä pentru mit al tine loculfundatiei, jar numele sunt folosite pentru a explica toponimele existente.

"Venit-au voevod din Maramuresu de la Tara la vânatun zimbru au domnit 2 ani"4, spun Analele putnene, iar Cronica moldopolonäconsemneazä mai pe larg: "cu voia lui Dumnezeu voevod a venit ca

din Tara Ungurescd, de la locul apa Maramures, pe urma unui zimbru, ceucis apa Moldovei ri s-au veselit acolo cu i-au au

au descâlecat-o cu Moldovenii din Tara le-audomn 2 ani."5

idee a din "Tara Ungureasca" este prezentä incronicarilor munteni. Pentru ace§tia a fost legendarul Negru coborâtdin zona au la cursul anilor de la Adam 6798

Tara Ungureascd un voievod ce l-au chiemat Radu Negrul voevod, mare prepre ridicatu-s-au de acolo cu casa lui cu de noroade:papistasi, de tot de oameni, pogorându-se pre apa

inceput-au face noao."ambele cazuri legenda descalecatului este doar partial valabilA, Dram

de Ludovic de Anjou pentru a stabili o de granitA, impotriva tAtarilor,ce s-a de Regatul maghiar 1361, Radu Negru, de§i o

neatestatA de documetele interne ale cancelariei muntene, pare sA legat de o infuziemasivA de populatie din zona la secolului alInteresantä este con§tiintA timpurie a elitei din principatele romänecA formarea acestora, ca politice distincte, se sau altul

maghiar.care se asupra motivului care i-ar determinat pe sA

plece din Transilvania, pentru a se stabili dincolo de Carpati, este Radu Popescu, uncronicar care sa intelectuall prin epoca in care (secolul al XVIH-lea) este mai legat de mentalitatea istoricilor moderni, de cea a cronicarilormedievali. sesiza de independentA, de regatul maghiar, ce s-amanifestat la domnii secolul al XIII-lea XIV-lea. Radu Popescu cu

Cronica analele putnene, Bogdan, cronice moldovenesciUrechia, 1891, p. 193.

I. Bogdan, op. cit., Cronica p. 223.1290-1690 (Letopiseful Cantacuzinesc), p.2.

G. Bratianu, Tradifia despre intemeierea Bucure§ti, 1980,pp.113-114.

www.digibuc.ro

3 Ungurii cronistica (sec. XVI-XVIII) 209

privire la formarea statului muntean: au cursul anilor de la Adam 6798(1290), Radul Negrul, care avea scaunul la de larumânilor, venise de la Roma, zilele lui Traian s-au socotit ca

scaunul dencoace, pestea socoti poate domnul rumdnilor cu

domnii ungurilor cu ai de nescaiva pricini de aceea sd sddencoace. nu iaste a nu crede aceasta, cd, ce au trecut domnul dencoace,n-au mai avut stdpânire peste Ardeal, nici dânsul n-au mai avut sd-I

cineva."8jurul anului 1684 dintre primii istorici ai Miron

exil, Polonia, o a Moldovei a Munteniei. vedereintitulat lucrarea Cronia, o integrAm acestui gen desi ea

este una primele care se asupra studiului evenimentelor pe bazaizvoarelor antice ca argument analiza filologicA comparatA. Miron Costineste primul care istoria Moldovei cu ce s-a petrecut vorbinddespre daci romani, despre Daciei despre retragerea MironCostin pune continuitAtii daco-romane, desi face multe confuzii. Pentrudacii erau din "Marea au fost de iar

pentru a se fata s-au refugiatexplice venirea din coreleze formarea statului moldav

cu lupta regalitAtii maghiare impotriva"Nu nu singurd ordie (cu de migratori) au tot cursul acestorvremi ace.stea, mai de au intrat ordiile care au alungat peRomâni de acolo s-au singure acele ele a venit Atila cusale, care Marea se Hung sau cum le zic muscalii,Iuhrii. Atila a venit poporul pun aceste peAtila, apoi pe aceste din nou ordii, de care sealipiserd Ungurii care se cu Românii din de pe

nestatornice dincolo de undese semnele peste munfi munfi. Toate acestea

Ardealului erau sub hanului Atila, cândLas/du (Ladislau) craiul unguresc pe se

Ardealului, o oaste dincolo de munfi, apoi trecândcu oastea pe parte a le o din jos de Roman, un ora$ al nostrupe biruindu-i pe cum se apa Siretului, Las/duzise pe ungureyte: ceea ce place, place de

apa se pentru vecie apa Siretului. Se vede de aici cd deacum a trecut vreme, toate au numele de adoua acea se retraserd mai departe

Românii, mai "Monteni' sau se dinmunfi la mai deschise cu domnul Negrul; nu mult aceeaMoldovenii din Maramordy Drago$, domn,mai de supt

secolul al XVII-lea cronistica evolueazA spre o

Radu Popescu, domnilor criticA de C-tin Grecescu,1963, p. 5Miron Costin, Cronica Moldovei a Munteniei, 1. Bogdan, Cronicela românilor, Bucuresti, 1895, p. 185-186.

www.digibuc.ro

210 Ileana Cdzan 4

conceptie politicA, ce pozitia boierimi, care s-a impus cagrandioase de a lui Mihai Viteazul de a constitui

un stat puternic, unificat la linia de Jos arcul intra-carpatic.ce au urmat acestui e§ec dureros pentru fiinta a principatelor

au dus la consolidarea pozitiei politice a boierimi, care, departe de a renunta launui stat centralizat. Ea a incercat, controleze institutia domniei,

pentru a stopa tentativd de abuz a domnului sau, cum eratirania statului, care, nesocotind legea

vointa cu defavoarea binelui Bineinteles este discutabil acestbine al dar conceptia controlului exercitat asupra monarhului prininstitutiile statului era o idee perfect in Prin prisma acestor considerentese atitudinea cronicarilor români din secolul al XVII-lea de popoarele din

cazul nostru de maghiari.De la trebuie sA mentionAm faptul in istoriografia nu

foarte putine accente nationaliste, departe de autorii epociiatitudine etnicA preconceputd. Maghiarii, ca turcii, polonezii sau chiar suntjudecati doar prin prisma "relelor" sau aduse Ei nu suntglobal faptele sunt judecate contextul politic militar al epocii, majoritatea

a cazurilor cu referire directA la un personaj istoric. plus trebuiesubliniem pentru cronicarii referirile la Tara indiferent estevorba despre autori de secol XVI sau XVII sau XVIII, se mai ales de Transilvania,cu care domnii erau permanente contacte politice, fie de fie deostilitate. Din secolul al XVII-lea Ardealul este cu Regatul maghiar cronicarii

nici nu par a considera vestick drept un regat de sine ci doar oprovincie a Imperiului german.

majoritatea cazurilor Transilvania este prezentatA ca de refugiu pentrudomni maziliti de turci sau detronati de boieri. este cazul lui Mihnea cel RAu(1504-1510), a lui Moise VodA (1530), al pretedentului domnesc Radu

secolul al XVII-lea, climat de instabilitate trecerea domnilor deo parte de a muntilor devenise un obicei.

Costandin deaca prinse de veste, au trecut muntele la Ardeal cu casa luicu toji boiarii

"Mazilit-au pre Gheorghie den Moldovei...Iar au trecutTara cu casa lui $i nu vreme s-au$tefan cu cu lefegii, ca pe Ghica din scaun

el cu lui Dumnezeu lui Gligorascu $i auden unguri, o mare de trupurile la $tefan

de-abiia au Tara Ungureasa oameni."'...iar n-au vrut la au trecut Tara

acolo vieafa, vedea pe turciUn alt aspect de este tratarea monoliticd a evenimetelor din

toate cele trei principate de la de Jos, a se cea mai

Radu Popescu, op.cit., p. 28, 29, 49.Letopiseful Cantacuzinesc, p. 131.

12 Ibidem, p.132-133.Radu Popescu, op. cit., p. 88.

www.digibuc.ro


corelatie; 1541, din cele trei state tributare Imperiului otoman,deopotrivA interesati de tot ceea ce se petrecea in vecine. De aici pemanente

aliante impotriva Impotriva Habsburgilor sau a polonezilor. maiadesea, se aliante unuia dintre cei trei principi, considerat de

doi a un pericol pentru stabilitatea politicA zonA.Cronicarü români fac referire la episoadele tesionate dintre Regatul maghiar

tArile a polemiza prea mult pe este cazul luptei de laPosada (1330), sau a celei de la Baia (1467).

zilele acestui domnu (Mihail voievod- sic) venit-au craiul Carol ungurescucu mulfime de osti ca s-1 supue coroana au mare cuMihai biruit Carol craiul, abie au cu oameni Tara

cu mare

"In anul 6975 (1467) Noiembrie 19, s-au pornit Mateiasu craiul unguresc cuWald puterea ungurescd au au venit la Romanuluiars au venit apoi la Baia. voevod au luat pe ajutor au

asupra noaptea au durnnezeu lui ale ostirei salefoarte arsi ce se pe ulifele Insusi craiulMateiasu se sa pe o cale,

o vrerne s-au voevodul craiul unguresc,care aceste Ardealului, Chichilvara , ce se

Balta fi CiceulNu sunt uitate episoadele de a fost cel din 1396 1497,

regele Ungariei Vladislav Jagiello a luat apArarea Moldovei, chiar impotrivasAu Joan Albert, regele Poloniei.

"In zilele Mircii (Sigismund) craiul unguresc, unindu-se cu franfoziidomni au osti s-au spre turci, ca den hotarele

viind la Nicopoea, au turcesc fi denrea chiverniseald a au biruit Baiazit pe crestini, robindu-i. larcraiul luntre au Tara

In anul 705 (1497) a Albert craiul lesesc cu ostile sale asupra luivoevod....iar voevod adunat sale Romanului, deacestea craiului lesesc, Vladislav, voevodului moldovenesc

12.000 de in cu voevodul Ardealului Birtoc, cuscrul luivoevod."I7

Momentele cheie asupra se insistA, pentru reflectarea detensiune sau a celei de colaborare sunt cele legate de actiunea lui Mihai Viteazul detentativele de politicA externA, ale principilor transilvani, GabrielGheorghe Rákoczy I Gheorghe Rákoczy al II-lea.

cazul lui Mihai Viteazul, simbol pentru români al luptei pentru independentA,

Ibidem, p. 197I. Bogdan, op. p. 195, vezi Cronica moldopolond, p. 225; aceeasi relatare

Letopisetul de la I. Bogdan, Cronice atingatoare istoria románilor,Bucuresti, 1895, p. 52.

16 Radu Popescu, op. cit., p. 14.I. Bogdan, op. Cronica moldopolonä, p. 227; aceeasi relatare de la

op. p. 60.

www.digibuc.ro

212 6

cronicarii de XVII-XVIII abordeazi aceegi atitudine. Domnul muntean a fostvictima nestatorniciei a familiei a unguri.

" aceste nevoindu-se foarte tare pentruJicmon unguresc, socotise cd nu va mai

avea Mihai nici o nevoe de turci, ci sfat cu tofi voievozii Ardealului cumpre Mihai despre Tara Munteneascd, fie mai mic mai

sd-i cu tot venitul ei. ce-i trimesese Mihaipentru diavol umblase mijlocul de se unii caaceia mai mult pace, cum pre Mihai din

Pre acea vreme Jicmon intrase multe care nu i-auJost de nici nici lui, nici cum zice cd omul pe unde nuau umblat, pierde pre unde a umblat, ca Jicmon,craiul, ajunse la nemfesc apoicredinfa cu veni Ardeal se cu Mihai de ceaprietenie Apoi el nici nu ca se de

Ardealul turcilor...Deci jacu Jicmon sfat ficleanTara (Polonia) la (Andrei Bathory), cum

vie fie crai locul lui, el cu turcii, ca pre Mihai

lar Giurgiu (Gheorghe Basta) el amestecat cu ardelenii cu multerele despre ca omoare, ci din i sesd-i dea nemfii ajutor... Oh bun prilej spre piarderea

viteazului Mihai trupul lui ca un au lucrat pizmade la Inceputul lumii. Cd pizma au pierdut pre de ca acesta."19

Domnia lui Radu domn devotat luptei antiotomane cauzeiHabsburgilor, Transilvania, ca un alt episod tensionat între unguri Deremarcat, faptul cronicii are cuvinte aspre pentru ambele personajeimplicate conflict, Radu Moise Székely, judecindu-le ca pe dincele mai mari omene§ti, inspirate de diavol sanctionate drastic de divinA

"lar care la totdeauna, au in lui SechelMoisi, craiul Ardealului, vie strice calce. cu

au socotit cu daruri au cu daruri scumpe,rugandu-1 de a sage nevinovat. nu ci cuzicea -va Deci nebuniea lui domnul boiarii, audegrab au purces in tare, au biruit ai pe ungurii-au lui Dumnezeu au trecut 5-6 de pace. Darerban pace biruind pe sdu i s-aumintea s-au s-au nu mai domniei alecd s-au Dumnezeu pe i-au ridicat pe Gabor Ardealului,

mai mare Sechel Moisi, s-au spurcat Bat& Gaborveaste au cu ...Cd trei luni au procletul in

car nevoe n-au mai nici va maiDrept aceea au oamenii un de zic: cei

Radu Popescu, op. cit., p. 72-73.Ibidem, 81-82.Ibidem, p. 82.

www.digibuc.ro


Pentru secolul al XVII-lea momentele de domnii munteniprincipii sunt predominante, mai ales In timpul lui Matei Basarab, care afost ajutat de Gheorghe I conflictul aproape permanent cu Vasile Lupu,domnul Moldovei.

"Jar Matei de veste, au cu lui.Trimisu-i-au Gheorghie, craiul Ardealului, ajutor o de unguri. larVasile nu l-au ci fugit

De asemenea ajutorul primit de din partea principelui Transilvaniei,Gheorghe al H-lea, In timpul seimenilor, este relatat pe larg.

la Tarigrad sultanul sfat au pentrunebunie ce jacut oarneni Tara Munteneascd, socotind aici,

la ei. acii$i au poruncit la Gheorghie, Craiul Ardealului la $tefanal Moldovei, de au venit unguri moldoveni Tara

acestea Gheorghe craiul nu crdiiafara, ci se sculd cu grele osti asupra lui Cazimir, craiul le$esc sd-I dinscaunu-i el crai. Venitu-i-au Costandinavea 2.000 de oaste. se (nsufi hanul cu de Tara

Fu Racofi . de de cazaci de moldoveni demunteni ...Atunci prinserd pe ghineralgul Chim pre Corne

(Gaspar"Jar siimeni nu s mai ci Ardealului

neputinfa lui Costandin de diavol, se alt nimica nuvor putea surpa pre Costandin numai puterea turcilor. merserd peste

de s cd hain iaste tot unaRacofi cu vodd. pre domnul la nu pohtesc

De altfel pentru cronicarii români nici unul din cele trei principate, desitributare amenintate de interesele politice strategice ale Casei de Austria alePoloniei, nu este un stat independent, din nefericire cu vecini

clasä conducAtoare turbulentA, care apela prea des la ajutor pentrurezolvarea diferendelor interne.

aceste vremi, Suliiman, moartea lui craiulunguresc, au Buda de fii-su care rdmdsese Ezavela(Isabella) crdiasa. Au luat fi Belgradul unguresc, scaun Ardealuluicrdiasa cel turcii au supus Ardealul fi le-auimpdratul Ardealului. fi s-au obicinuit oamenii de zictuturor Ardealului craiu, nu sunt ci prinfepi, domni, ca

caConstiinta importantei strategice a Regatului maghiar apoi a Transilvaniei

pentru situatiei politice din Wile române, apare din grija cu care cronicariiromâni notau principalele evenimente din tara vecinä.

" vremile acestea ce s-au luat Tarigradul, Huneadi au ars TaraNemfeascd pentru o de la ales gubernatoriul

21 Ibidem, p. 10722 Midem, p. 124.

Ibidem, p. 127-128.p. 129.

Ibidem, p. 47.

www.digibuc.ro

214 Ileana 8

prinfep Ardealului. aceea nu au trecut vreme, ci au laZemlin, mare nume de multe vitejii ce cuse turcii cu Deci, in unnalui au craiu pe Huneadi Mateia$...

Huneadi craiul unguresc, au luat coroana care o luaseFrederic, nmefesc o 24 de ani la el."

aceea 1473) prinfepul Ardealului, Pal (Pavel Chinezul), au avut rdzboi in ce le zic Chenierau 30.000 de turd 8.000 de biruinfa atuncea a Jost a ungurilor.

Mateia$, craiul ungurilor, au luat Beciul de la nemfi, foame acolo, Beciuau zic cd zioa ce au craiul in Beciu, acea zi, ce-iavea Buda, s-au unul pre altul. anul 6998 (1490) au craiul unguresc

aceste vremi au avut turcul Suliiman al doileaLudovic, craiul unguresc, in (Mohács) au biruit turcii craiul

au de 21 de ani. aceea au mersSuliiman la Rodos l-au

aceste vremi, craiu unguresc (Joan Zápolya) laBuda, o de jiind de craiul s-au

Ferdinand, neamful ridicat crai; la Buda, craiugonit din lar nu s-au ci au venit de luat Buda cu ajutoriullui sultan Suliiman caare au pe Ferdiand. cetate a

scaunanul 7033 (1525) din nou in tara multimile

afurisitul Soliman ani ce Rodosulpe craiul oastea sa prin viclean

o mare parte din lard o cetatea Buda pace sela ale sale. Mare nestatornicie se atunci in se de laun crai, de la apus altul; de la apus fineau eraFerdinand, pe de la miazd-noapte, era Ungur, sprijineaneamul vremuri, ungurii partea celui când eraudintre celui din luptând unul mare

pricinuirdCa o concluzie la cele prezentate se poate spune secolele XVI-XVIII

cronicarii au considerat evolutia a Regatului maghiar cade interesele politice ale românesc. Maghiarii au fost judecati

pozitiv sau negativ, rolul pe care jucat istoriapreconcepute, sau aprecierile sterotipe locul acestorcronicari. De ori autorii considerau românii ar avut de suferit de pe urmavecinilor numeau sau dar aceste momente au fost rare.

cazul in discutie de noi, cel al lui Mihai Viteazul, cronicarii nu se sfiescadauge orgoliul dornnului ambitiile lui politice au fost cauzele neintelegerilor cu

p. 22-23.Bogdan, op. cit, Cronica fi p. 197.

Radu Popescu, op. cit., p. 41.Ibidem, p. 45.Cronica lui p. 202.

www.digibuc.ro

9 Ungurii cronistica româneascA (sec. XVI-XVIII) 215

maghiarii cu imperialii. general, momentele de buná au predominatcontextul luptei chiar Habsburgii, cele mai multe

elogioase pentru ajutorul pe care domnii românii puteau primi de la vecini maiputernici pozitie strategicA favorabilá.

Disensiunile au la secolului al XVIII-lea când românii dinTransilvania au fost exclusi de la viala a principatului. Interesant de estefaptul cá cele mai multe argumente ale polemicii etnice lansate de cArturari

au fost furnizate, atât românilor maghiarilor, tocmai de cronistica deistoriografia Printre care au teza daco-romaneau politizat notiune de Dacia au fost cronicarii sasi germani'. La polul opus,celebra teorie imigrafionistä, care continuitatea românilor Dacia, sedatoreazA istoricului austriac Robert Roesler. De aici s-au argumentelecontraargumentele care au sä curgá valuri de cernealA, de la

azi, problema de locuire Transilvania. Tn Evul Mediuromânii maghiarii s-au au colaborat momentele ale istoriei acestuispatiu comun de locuire disensiunile au fost mult mai putin numeroaseperioadele care s-au ajutat fata unor dusmani interni sau externi.

THE HUNGARIANS IN THE ROMANIAN CHRONICLES .

THE CENTURIES

Abstract

The Romanian chronicles of the sixteenth-seventeenth century tributary tothe genre. They are a mere sequence of chronologically arranged events, with noparticular attention given to the cause-effect relation. The second half of the seventeenthcentury, with the late Renaissance inspiring the intellectual elite of theRomanian Principalities, marked a change in the approach to historical events. Theauthors' comments, as samples of mentality of time, became richer and savory,and more ample reference was made to neighbouring peoples. However, thisreference is far from what we call today the other's image.

The image of the Hungarians in the medieval Romanian historiographic textsdoes not illustrate a coherent or rational approach to a foreign people. It appearsintegrated into the evolution of facts in Romanian historiography, judgement madefree from cliché or prejudice. It painted positive or negative according to the

of land, the Hungarian Kingdom and Transylvania perceived alternately assources of or detriment to Romanian Princes.

The tensioned moments outlined Cronica (The Moldavian-Polish Chronicle), Istoria domniilor (The History of Wallachian

A. Armbruster, istoria unei idei, Bucuresti, 1972, pp.68urm, vezi Ileana Inceputurile politicii pontice a Casei de Austria umanisteizvoare de XVI, RI, nr. 1994, pp. 1184-1194.

www.digibuc.ro

216 Ileana 10

Princes) by Radu Popescu, Letopisepd cantacuzinesc (The Cantacuzenes' Letopiset) orCronica anonima a Moldovei (The Anonymous Chronicle of Moldavia) relate toMatthias Corvinus' intervention of 1467 Moldavia, the disputes with a tragic outcomebetween Michael the Brave and Sigismund Báthory, and the time of George Rákoczy II.On the other hands, the assistance to Princes and Boyars who had fled intoTransylvania and Hungary is recorded a consistent manner. Both Princes and Boyarsenjoyed the hospitality of their hosts and, very military support to return to theirnative land and reclaim their rights.

The political interest the neighbouring Kingdom, a key-ally to the RomanianPrinces until 1541, is mirrored references to the major events Hungary,including conflict between Matthias Corvinus and Emperor Frederik III overHungarian Crown, battle of Mohács of 1526, army clashes between Zápolya andFerdinand of Austria over Hungary Transylvania, Ottoman interference, andfall Buda in 1541.

The author concludes that Romanian chronicles of sixteenth-seventeenthcenturies considered the historical political evolution of Hungarian Kingdom isclose link to political of Romanian space. The Hungarians were assessedpositively or negatively, according to part they played in Romanian history, nopreconceived or stereotypical judgement being ever made.

www.digibuc.ro

CETATEA IN ISTORIOGRAFIA

IONEL CÂNDEA

la limanul Nistrului, Cetatea a trezit din primele veacuri deinteresul tuturor celor care au cunoscut-o fel sau altul, toatA

splendoarea ei.rändurile ce vom amintim cele mai contributii

pe care le cunoa0em, in privitoare la fabulosul monument.Cronicarli. A. Moldova

din veacul al XV-lea, cronicarii no§tri au mentionatCetatea in cu fapte legate, cel mai adesea, de luptele pentru domnie saupentru suprematia a unor forte con0iente de valoarea a locului.

Astfel, in Moldova, autorul anonim', socotit de editor ca realizatin secolul al XV-lea continuat cu un mic 1507, Cetatea

cu urmAtoarele fapte:Mai sub anul 1455, la 25 martie, Alex Petru

Aron de la Mohile, primul fuge la Cetatea va aflaApoi, evenimentul consemnat atât cu Chilia dar cu

Cetatea va fi tocmai aderea celor sub ca urmare aexpeditiei lui Baiazid al II-lea din - august 1484: In anul 6992 (1484) auturcii asupra Chiliei ei, ajutor, acel blestemat voievod cumuntenii au luat-o, 14 miercuri, sub Iva,yco Maxim. acela,yi an,august 5, miercuri2 au luat Cetatea sub Gherman

UrmAtoarea mentiune a Albe anonim al Moldovei -de Chilia - se tocmai de expeditia lui loan Albert regele Poloniei, asupra lui

stefan cd merge turcilor, Chilia CetateaCronica moldo-germana5 ea evenimentul tragic al celor

- Chilia Cetatea - de evenimentul sub anul6991, 1483, deci eronat6: (1483) luna ziva 14, turcii au lovit au

asalt o aceea,si vreme, august, ziva 7, auCetatea au dus populafia cea mai bund la .

1486, Cetatea este prins adus la Suceava panul NicolaiAtunci boier fugit la Cetatea Voievodul a despre a

anonim al Moldovei, Cronicile din sec. XV-XVI publicate de loanBogdan, ed. P.P.Panaitescu, Bucuresti, 1959, p.15.2 De fapt joi nu miercuri dupA cum precizeaa P.P.Panaitescu. Ibidem, p.19, nota 1.

Ibidem, p.19.p.20.

PublicatA de P.P.Panaitescu, ibidem, p.28-37.Ibidem, p.35.Ibidem. faptul cA data 7 august nu 5 ca izvorul precedent.


www.digibuc.ro

218

trimis dînsul i prins Cetatea slugile lui 36 de cai1-au dus la Suceava8.

Letopisegul de la Putna nr.1, el Cetatea darcu evenimente cruciale: an 6992 (1484), iunie 14, a venit

turcesc Baiazid voievodul Ungrovlahiei cu dînsul au luat cetatea lia.luna august 5 au luat La ceea ce priveste pretextul treceriiregelui loan Albert al Poloniei in 1497 ...s-a craiul le$esc alPoloniei... puterile sale asupra lui stefan voievod,

merge asupracronick de la nr.2 din 1454

august 26 - moartea lui AlexAndrel vodk lui Ilias, - deci a nepotului lui Alekandrucel Bun, - ca petrecutA cetatea de la limanul Nistrului: A domnitlui llia voievod, 4 ani... a la Cetatea anul 6962 (1454) august 26".

Tot Letopisegul de la nr. 2, reline data imprejurArile in care CetateaChilia au fost pierdute de Moldova: In an - 6992 (1484) - a

asupra lia cu el voievod cumuntenii, vremea lui Maxim $i august 5, au

Albá lui Gherman loanLa fel, motivul invocat de loan Albert 1497 - pentru a trece prin Moldova cu

oaste, eliberarea Chiliei Albe, de fapt o stratagemI pentru surprindereadomnului Moldovei - se consemneazA de izvor narativ de mai sus: anul 7005(1497) s-a ridicat craiul le$esc, Albert, toate puterile sale asupra lui voievod,

merge fmpotriva turcilor, Chilia

variantA - Traducerea a letopisegului de -inregistreazA ea, formA aproape identick legatA de pretinsaincercare de eliberare a Chiliei a Albe de cAtre loan Albert in

Cronica reline ea data celor sub turci:anul 6992 (1484) a Baiazid al ,,si a luat de la ötefanChilia

douA alte cronici - cea Moldo-polone cea- arnintesc de evenimentul crucial al pierderii Chilia Cetatea prinocuparea de cAtre sultanul Baiazid al II-lea in 1484.

la Grigore Ureche, letopisetele din Moldova au inregistrat despreCetatea doar douA elemente, - ocuparea ei de cAtre Baiazid al II-lea pretinsaincercare de a o elibera a lui loan Albert, - opera acestuia, prin interpolarea lui Misail

Ibidem, p.36.lbidem, p.51.Ibidem, p.52.Ibidem, p.61.Ibidem, p.64. cA al doilea de Cetatea este loan nu lecturi,

altminteri, destul de apropiate.Ibidem, p.65.Ibidem, p.72.

" Ibidem, p.161.Ibidem, 80.Ibidem, p.192.

www.digibuc.ro

Cetatea romAneascA 219

CAlugdrul, alte elemente. Mai in Moldova s-au locurile...de oameni den Nistru... Cetatea cu ocazia descAlecatuluimaramuresenilor; apoi Cetatea Albi au fost de altele), de ianovedzi(genovezi)...'

Mai departe, Grigore Ureche au BaiazidChilia Cetatea Albii, 6992 (1484)". de predecesori,

marele vornic Mare, oastea cea n.n.)cu a sa, pre multe locuri au smintit pre turci de le-au a din

au din care le-au luatu turcii, Chiliia Cetatean-au le cd ei mai nainte de ce au le-au cu

oameni cu pu$ci cu bucate de ajunsu yi au pre mina turcilor, zioa deasozi20.

ImportantA este mentiunea sub anul 6923 (1415) a aduceriiloan de la Cetatea Albi la Suceava, de Alexandru Bun, aici

pentru prima dati Cronicile din Moldova: la leatul 6923 au trimis de au aduschieltuiald sfintului Novii la Cetatea de la le au

a$ezat in Suceava, la mitropolie, cu mare cinste cu pentru pazascaunului domniei sale...2'

Ciand apoi letopisetul moldovenescu, Grigore Ureche desprelui Alexandru cu Petru vodi de la Movile (1455): anii 063, luna

lui mai, au vend Alexandru lui Bogdan cu oaste asupra luiAron datu la Movile,... cd rdzboi dispre

birui pre Alixandru Alixandru vodd cd perdufugi la Citatea acolo sau

Un pasaj aflat sub anul 6973 andu au luatChiliia Cetatea de la acolo (la Chilia, n.n.) zileveselindu-sd, pre Dumnezeu, Décia la Cetatea

au ndvald Cetatea cetd#lemoarte pieire de ai le bucate slujitori,

au pre pre Buhtea pircdlabi, ca sd le el s-auscaunul la

ceea ce priveste mentionarea Albe de Chilia, cu intentia de aeliberate de cAtre loan Albert, craiul Poloniei, ce intrase hotarele Moldovei la 1497,

se repel de mult cunoscutd din de sus.Dar Grigore Ureche amAnunte in cu a regeluicu dezastrul de Cosminului: craiul au scos

cum va margd la turci, ia Cetatea Chiliia, carede la Baiazitu turcescu. addogiia, de speriia pre ai

sdi, cum turcii amestecati moldovenii vor la Podoliia... Mai mult, Albert au

Grigore Ureche, Moldovei, ed. P.P.Panaitescil, 1956, p.65.p.98.

Ibidem.21 Ibidem,22 Ibidem, p.82.

Ibidem, p.84.

www.digibuc.ro

220

trimis soli la de i-au datu deCetatea sd-i de brand de

Tot in cronica lui Grigore Ureche, Cetatea Albi momentulMare prin adaosul episodului petrécut domnia loan Cunriplit Viteaz).El se intituleazi: au arsu Ion Tighinea Cetatea Albi.25

Ion dispre turci, de minie, cu foc, auarsu Tighina Cetatea robi plean au 26

opera lui Grigore Ureche, de la Aaron incoace, Miron Costinva continua relateze fapte in cu Cetatea Albi in care au fost implicatidomnii Moldovei dar ai Prii

Astfel, domnia Gaspar Graziani o mentiune a Albe ce oin istoria Moldovei veacului XVH-lea. Este vorba despre moartea lui Schinder

pasea - la Cetatea acolea peste dzile $i-au Dzicude vezirul ce era la ternîndu-fi veziria de

de-a face un episod istoria Moldovei dar a Poloniei acare un otoman lupti cu forte polone, apoi la addpostul

Albe, aflate din 1484 in Acest episod, cum spuneau... perirea lui leato 7129 (1621)29.

UrmAtoarea mentiune a Albe in opera a lui Miron Costinun interesant privind domnia lui Radu Mare (Radu Mihnea a

doua ca domn al Moldovei anume: Birul era la Tighineapre acele vremi la Cetatea ce veniia ienicerii la biru pdn hamgiarela boieri. Aceia Radul au birul la Tarigrad, la

CetätH Albe sunt de asemenea amintiti de Miron Costin ca careChilia, in Bugeac, Cantemirestii, se dezbdtuse de supt ascultarea

hanelor oardele sale dincoace de de vor mai apoi,Polonia

Pentru anul 1637 Miron porunca la Vasilie la Mateipafii asupra Deci de au

al doilea la Cetatea la adunarea pafilor32.Evident, in Cronica Miron nu putea ocoli subiectul Cetatea

Albi subcapitolul DespreAici, cronicar, ne date cu privire la care au construit

fortificatia, ca a a unui timp mai apropiat de vremea lui -respectiv al lui Mare.

p.100.

26 Ibidem.Miron Costin, Lelopisegul Tdrii Moldovei de Aaron in Opere, ed

P.P.Panaitescu, Bucurevi, 1958, -201.p.75.

29 Ibidem.p.90.

Ibidem, p.91.32

Miron Costin, Opere, ed. P.P.Panaitescu, Bucumti, 1958, p.202-217.

www.digibuc.ro

Cetatea istoriografia 221

Cea mai veche este Cetatea in care vremea lui August,romanilor, cu o de ani de Traian, bietul Ovidius poetul a stat surghiunit

versuri necuviincioase ale lui. Are pomenire lacul Ovidiu peface Nistrul se in mare...

aceste erau mai mici numai din mijloc, inde turnuri, de la prima zidurile mai late dimprejur le-audomnii la Hotin Cetatea Sucevii, a Tighinei la mai ca

tefan domnul celContinuand Cronica Miron Costin va aminti subcapitolul intitulat

de Cetatea care se numeste in vechile noastreprivilegii Belgrad, chiar mare -de ori domnii moldoveni au inapoi de la

Sigur, Cetatea este pur simplu apoi diverselemai ales de ordin pe care marele cronicar vrea le transmiti:

ci este vorba despre orasele Moldovei, despre apele acesteie.Poema oprindu-se asupra originii moldovenilor - marele

cronicar are prilejul si vorbeasca despre inceputurile Albe. astfelpopor au in Dacia Inferioara Cetatea

priveste aceasti formidabila fortificatie, la vremea Poemeipolone (1684) turcilor, face pe cronicar si exclame: Dar ce au de-a face

Albe? la Euxin este o aMoldovei adevarate multe privilegii ale de Cetatea oDar cine ne-o va inapoia? meu, al e de nepatruns, este oarevreo sau vom acum totul?".

La Poemei polone, revisti Moldovei,Costin are prilejul si subtitlul de lard de

Suceava, erau vornici. deasupra tuturor erade Cetatea Alb& la

Ultimul mare cronicar al Moldovei de la veacului al XVII-leainceputul secolului urmitor, Ion Neculce, face el referiri la Cetatea

Astfel, Moldovei de la la a douadomnie a lui Constantin Mavrocordae, mai precis de cuvinte, dinprimul paragraf cel Bun, luund domnia Moldovii viind indzilele lui in Moldova i-au foarte pre au luatCetatea AIM Chilia de la turci. Apoi mai pe iar le-au luat turcii doao

De la aceste fapte de glorie dar de ale lui cel Mare - cel Bunspune cronicarul - marele al lui Dimitrie mai vorbeste de Cetatea

Ibidem, p.205.Ibidem, p.214.

36 p.215.p.222.

Ibidem, p.223.Ibidem, p.239.Ion Neculce, samä de cuvinte, ed. lorgu lordan, Bucure§ti, 1955,

458 p.Ibidem, p.105.

www.digibuc.ro

222

doar cu un episod din domnia lui Antioh Cantemir anume:atunce porona de la de au dus mare lemnu greu la

Tighine Cetatea la Vozia, cu mare cu zapcii42.Ultima a Albe in opera a lui Ion Neculce sechiar domnia care avea lui necazuri - cea a lui

Dumitraxo Camemiriu-voevoda. Rusiei, cumpanind ceau lui, o serie de sugestii privind directiile de atac,

care Cetatea Fragmentul ni se pare confuz, oricum comprimat, intentia de asugera o directie de pe linia Cetatea - gurile totusiaici: Unii pre Nipru la Vozia zahara pe apaNiprului, de la Vozia sus, la Cetatea

Dimitrie Cantemir reprezinta, un moment important inAlbe, nu prin referiri de mare intindere prin valoarea

a pe care le Descriptio Moldaviae, capitolul DespreMoldovei... pentru prima la inceputul secolului al XVIII-lea,

vestita cetate se 53°22' longitudine: longitudinii este nesigur;mai geografi, partea a ei (a Moldovei, n.n.) se

atinge de Transilvania se la 45°39' longitudine; celeilalte undese unghi aproape de Alba (sic) sau, cum zic locuitorii, Cetatea

i se atribuie 53°22', cum poate vedea peVorbind apoi Despre apele Moldovei pomenind Nistru,

Dimitrie Cantemir acesta Se la Alba Julia (sic) (Cetateaacelasi capitol, lacurile din Moldova, principe

spune: cel mai este Lacul lui Ovidius, de locuitori LaculOvidiului, aproape de Acherman, Alba Julia' care se Basarabia...47

enumerarea Tinuturilor tirgurilor Moldovei, Dimitrie Cantemirdin nou echivalenta discutata nota de mai sus: Aici se Akermanul,

de locuitori Cetatea de romani, Alba Iulia*** , de greci Moncastron,de Bielograd, de mare de chiar peNegre. Cind era moldovenilor, era de astziconducerea ei o are un de ieniceri. In vremea din a foartecunoscutd prin Nou care a acolo martiriul timpul

turcilor. Moagele lui de cu tot tezaurul odoarele

Ibidem, p.239.p.264.

Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. Bucuresti, 1973, p.59.Ibidem, p.65.

46 cu Cetatea = Alba lulia sau Acherman = Alba lulia,N.Stoicescu, autorul comentariului istoric al editiei citate Desi D.C. =Cetatea (Hronicul romano-moldovlahilor, p.468) este vorba de o

Julia) Bielgorod (Cetatea deLannoy, sub forma Moncastro sau Belgrad p.50)

autori, Dimitrie Cantemir, p.62, nota 2. Apoi, N.Stoicescu gresit laCap.IV, nota 76 din aceeasi realitate este vorba despre 71 a p.96, undeN.Stoicescu doar atät: Despre vezi N.Bnescu,Cetatea Bucuresti, 1941.

Dimitrie Cantemir, op.cit., p.69.

www.digibuc.ro

Cetatea Albá 223

domnitorilor le-au luat din Moldova loan Sobiesld, regele Poloniei, se cd elcu ajutorul al papel, pentru pentru Hristos".

continuare, Dimitrie Cantemir comentarii pe marginea problemeioriginii cetätilor din Moldova subsol pe p.239, care zice cd neamurilePiecinicov Polovcoc sift lituani care, venind din Bosforului cimerian, aumai prietenie cu genovezii care Chersonesul, cd aceeafi genovezi

cu moldovenii basarabenii au Mancob, Kerkel, Krym, Azov,Kafa, Kilia sau Moncastron Tyrgavisca etc»"

Stirea urmátoare despre Cetatea Albi-Akerman de la Ceahläu,mai munte al Moldovei potrivit domn: Dealtminteri, acestui

se poate dintr-aceea cd, pe cer senin soarele coboard spreAkermanuluí, care e la de 60 de ceasuri de el, se poate vedea

de ca cum s-ar in apropiere, lucru care nu

Ultima mentiune a Cetätii Albe Descrierea Moldovei sub forma Moncastro-Akerman se leagá de detalii privind de maredomn, in ce Moldova era in stare acestui rang ii eraconducerea Moncastrului, care azi se numege Akerman, ce acesta a fost

Moldovei prin puterea armatelor turceVi, marelui i-au Jost atribuite dreptvenit

Cronica GhiculeOilor52 (1695-1754) evenimente fapte din istoriaMoldovei dar a Munteniei, intervalul amintit, seria mentiunilorAlbe istoriografia noasträ de la epocii

Astfel, pacea de la Karlovitz (1699), altele, evacuareade turci. Antioh domnul Moldovei, la porunca lui Caraiman

au desertat-o din lucrurile acolo, unele le-au dus la Bender, la Cetateaiar la

Apoi, dintre turci din 1711, prilejuieste pomenirea Albeurmátoarele destul de bine cunocute: regele Suediei

fugit din Bender frica s-au dus in cetatea Chiliei. De asemeneadin aceste margini dus copiii la Ghioluri, corturile

spatele Albe, Marea .

Neintelegerile dintre hanul Crimeei Mengli Gherei (1724-1730)Gherei, ce-i era loctiitor (calga), aduce pe din urmá la Cetatea 1727.

Trecând deci Gherei sultanul mai prin Ozu Akkerman ca

Ibidem., p.85. Nota *** a lui Dimitrie Cantemir: Decad I, pag.23 zice Ungariaare nurnai aceastä Alba (Regald), dar o pe Taurin o Alba lulia Dacia, carepästreazä foarte bucuros nurnele ei.»

Cantemir, p.89, nota *

Ibidem.,Cromca 1695-1754, ed. Nestor Camariano Ariadna

Camariano-Cioran, Bucure0i, 1965, 808 p.Ibidem , p.7.Ibidem

www.digibuc.ro

224

cu capugi-ba,sa ca la cum a trecut Nistruli-au iefit mnainte mîrzacii nogai l-au

Ceva mai departe, in aliantele ce se fac se desfac cazaciun Ali aga Ciplac mirza au fost cu mai multi oameni la locul de

iernat al hanului. au la prin Cetatea cd mirzacii,auzind de venirea vor pe Gherei vor veni la ei... 56

1739 un Gheuf care venise de la Akkerman incerca cumoscalilor ocupe strimtoarea de la in cadrul conflictului

ruso-turc la care, mai mult sau mai erau cazacii.mentiune pentru Cetatea se face in

cu reconstruirea Ozu de turci, in timpul celei de-a doua domnii a luiGrigore Ghica Moldova, pe care o Un supraveghetor al viitoarelor

Ibrahim-aga la Akkerman un serdar este trimis de pentru

Cronicile versuri din a doua jumätate a veacului al XVIII-lea, din Moldova,istorisind in special fapte de arme legate de ruso-turce, amintesc Cetatea

in contextul acestor des repetate epoca fanariota, cu consecintegrave asupra ambelor principate

De mai vechi izvor de sorginte, constituie cronicaintitulata de editor dintre rufi turci, se rolullui Rumeantev in timpul acestor ce Benderiulpre / Cu de chip au luat versurile urmatoare, la de "izbutite"continua: aceasta Cetatea de / Se-nchind / mie

piste trii / Ostafi era-ntr-insa, eniceri, / Ei au cd numai poaté La moscale cu ce au,

Intitulata cneaz Potenke al Moscóviistihuri62, cronica de un autor din capitala Moldovei, de fapt

moartea cneazului Potemkin, la 5 octombrie 1791. Evident, sunt trecute inizbanzile acestuia diferitele cu turcii, ceea ce autorului ocazia

de a aminti Cetatea (Akerman) de altece s-au ostenit / Ca un comandir De-au biruit / au

risipit / Ismail Vozie, / Akerman Chilie, / Benderiul alte multe / Care las wate

a - moartea feldmareplului Potemkin -la fel, acesta fusese biruitor: Ei mai luoa Voziia, / Achermanul

Chiliia".

, p.265.56 p.267.

, p.443.

n rufi Cronici povestiri ed.Dan Simonescu, Bucuresti, 1967,

Ibidem.Ibidem.

62 Ibidem.,p.292.p.297.

www.digibuc.ro

Cetatea istoriografia 225

Cronicarii. B. TaraCetatea nu putea lipseascd dintr-una din cele mai importante cronici

realizate in spatiul cultural spiritual al Tdrii la inceputul veacului al XVII-lea, mai precis la 1620. Este vorba de cea mai veche scriere limba

anume Cronica universald a lui Mihail Moxa65. vedere structuraacestei de Istorie univesald, Cetatea este plasatá in cronicii acolounde, in capitolul De Tarigrad, se au ani 6989 (1481), Mahmet au

au Deci se Baiazit la la Cetateade le luo de la voevod. se duse la aravléni la misiréni, ce nu

pierdu voinicii se de veni pufiniCronicarii munteni, in mod au avut mai pufine motive pentru a vorbi de

cetatea de la limanul Nistrului. Istoria 1290-169067 letopisefulcantacuzinesc nu o aminteste nici un chip - desi unele subiecte i-ar oferit prilejul.

schimb, Radu Popescu, in Istoria o serie deevenimente din istoria Moldovei, se la ca de a unorfapte demne de retinut.

cearta dintre Ilias, lui Alexandru Bun, duce laMoldovei: au luat jos, Cetatea Iliasau sus, Hotinul, Suceava

Cronicarul, cu rang de mare va despre sfarsitul domniei luiMoldovii au luat lui Stefan

Chiliea Cetatea 11.6991 (1482/1483); dar au mersmare au luat inapoz70.

turcilor, petrecutd, cum in zilele luiCalugärul, ca domn al lui Radu Popescu notificareaurmdtoare, destul de bine informatd a doua parte a ei, dar aproximativá sau pursimplu neglijentd privinta pierderii Cetätii Albe Chiliei la 1484.Sultan turcilor au mers la Tara Moldovii, de au luat Cetatea

carele le luase moldovenii de la mai nainte. care vremiJiind domn la Moldova n-au fafä, ciau trimis la dea ajutoriu, ci, a veni ajutoriul, s-au dus la Tarigrad. La au luat intr-ajutoriu turcul Vlad

lui den Tara pentru care lucrurea au avut

Un aspect cu totul special relatat de cronica lui Radu Popescu este implicareaAlbe civil dintre sultanul Baiazid al II-lea, Selim,

care luna mai, 1511, reuseste pentru vreme sä ocupe cetatea. Ulterior, de

Mihail Moxa, Cronica universald, ed. G. Mihäilà, Bucuresti, 1989, 585 p.p.222-223.

67 1290-1690. cantacuzinesc, ed. C.Grecescu D.Simonescu,Bucuresti, 1960, 251 p." Radu Popescu Vornicul, Istoria domnilor ed. Const. Grecescu, Bucuresti,1963, 335p.

9.p.24.p.24-25.

www.digibuc.ro

226 andea

va trebui la ea. sultan Selim, auzind vrea deaAhmet, ginere ttresc, i-au cerut

oastea lui ce avea, au venit pe la Cetatea pe la Chiliea, pe la Baba s-au dusla Tarigrad, sabiea s de la tatii-su72.

lui Alexandru zis Oaie darea de pecare a instituit-o Tara va tulburata de Ion cel Cumplit

cunoscute de bine de mult cercetate.Radu Popescu respingerea a lui Petru

Schiopul de Ion reactia otomanä, sceptic in privinta unor succeseale acestuia din contra turcilor: Ptru la de

lui vod a boiarilor, au trimis multeasupra Moldovei, denpreun Ptru vod, ca s p Dars moldovenii de scriu cum de patru ori au mai Ion cu

moldovenii pe turci au ars Tighina Bugeacul, noi acelea nu le

lui Cantimir carele era vestit avea 20.000 oameni dejiind hulit totdeauna de sultani contra lui Murad al 1637, prilejue§te

mentiunea Albe sub forma Muncastrum Cromir74 aláturi de Tighina ChiliaAhiliea) ca locuri s-a a§ezat räzvratitul han, venind din Crimeea.

domniile de importante pentru Tara Moldova ale lui MateiBasarab Vasile Lupu, s-a ca turcii pe Mateila Cetatea au vrut turcii s-au laOblucil la au mers Vasilie la Cetatea cu lui, de lacare avea turcii îndemnare asupra lui s-I prinz. Deci au venit porunc

Matei la Cetatea au bundla Bugeac, au mai bine de ce fac cu

Vasilie vod asupra lui de acolea n-au vrut s s mai mnainte...75.

CETATEA DANS L'HISTORIOGRAPHIE ROUMAINE (1)

Résumé

Nous nous proposons d'y présenter la contribution de l'historiographieroumaine faire connaître Cetatea

On y a recueilli, dés les premières mentions de nos chroniqueurs jusqu'auxauteurs de l'époque moderne; l'évolution de ce sujet dans l'historiographie nationale feral'object de la seconde partie de notre

Ibidem, p.30.Ibidem, p.62.Ibidem, p.99.Ibidem, p.104.

www.digibuc.ro

RUTELE BALCANICE ALE COMERTULUI TÄRILOR

CU VENETIA SECOLUL AL XVII-LEA

LUCA

Primul deceniu veacului XVII marcheazA reluarea comerciale alecu spatiul romAnesc, intreruperea acestora de dintre

Liga Imperiul Otoman. Produsele predilecte aduse din Wile Române orasulSf. Marcu erau ceara pieile, in vreme ce Muntenia Moldova soseau de aici stofede pret, bijuterii sau de sticlArie.

Traseele romAno-venetian parcurgeau o parte din posesiunilebalcanice ale de-a lungul secolului o redefinire determinatA deevolutia raporturilor politice din sudul estul Europei. Interesati mod directfluidizarea circulatiei mArfurilor orasul capitala imperiului, otomaniiaveau contribuie substantial la facilitarea legAturilor Serenissimei Republicizona nord-dunAreana. urma unor vaste actiuni de constructii amenajAri de drumuri,poduri hanuri, caravanele care plecau 1610 din Constantinopol soseau la Split(Spalato) 43 de de fmalizarea lucrArilor initiate de otomaniprovinciile din Balcani, Române s-au racordat la acest traseu comercial.referire tocmai la noua conjuncturA acea perioadä, magistratul venetianAndrea Renier, Provveditore alla mentiona la 24 septembrie 1610: "... da' lochi

Valachia et Transilvania et della Moldavia... incaminano al presente con moltale mercantie a questa utilissima scala [di SpalatoNumeroase surse documentare narative contemporane importanta

rutei comercialé ce lega de Venetia prin Balcani Split. descrierea Munteniei, datatA secolul al XVII-lea, preciza: "... la suma delle

cere viene condotte de mercanti.., per via di Spalatto a Venetia". cursul uneiMoldova, venetianul Polo Minio remarca viabilitatea acestui traseu asigura Senatul

Republicii, raport redactat 1619, eventualitatea recrutdrii de osteni dinspatiul românesc acestia "... si possono condur per via di Vidino, et della Bossina in 15giornate a Spalato con Proiectul actualitatea cursul deceniului3 al veacului XVII, aflandu-se baililor venetieni care propuneau cadetasamentele militare caii achizitionati Tara Moldova sä

Renzo Paci, La "scala" di commercio veneziano nei Cinque eSeicento, 1971, p. 104-105.

p. 105.despre vol. V, de Maria Holban (redactor

responsabil), M.M. Alexandrescu - Dersca Bulgaru, Paul Cemovodeanu, 19'73, p. 35;Andrei Pippidi, Paesi Romeni e Venezia. Nuove testimonianze, "Annuario dell'IstitutoRomeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia", 1999, doc. Ill, p. 38.

Hurmuzaki, vol. Bucure§d, 1882, doc.DXVI, p. 599.


www.digibuc.ro

228 Cristian Luca 2

la Venetia prin Belgrad Bartolomeo Locadello, negustor venetian implicat innegocierile legate de cumpArarea cailor necesari Serenissimei Republici, convenea cubailul Giovanni Cape llo de la Craiova la Split ceea ce ar procure laargurile tinute A§adar, este neindoielnic faptul cea mai mare parte arutelor balcanice pe care se derula transportul de dinspre TArile Române

Sf. Marcu converg Split, de. navele venetiene purtau produseledincolo de Adriatica, lagunA. nu lipsesc cazurile in care sunt tranzitate porturilealbaneze, posesiunea sau Ragusa8. in opinia acestea suntdoar excepfii o observatie statisticA subliniazA faptul centrul de greutate alcomertului Venetiei cu Europa este reprezentat primele patru decenii

jurnAtate ale secolului al XVII-lea de cAtre Split.MArfurile erau transportate la Venetia pe uscat prin Ungaria,

urmând cele douA mari drumuri comerciale: "Laibacher-strasse"9 "Semmering-strasse"10. Cea dintâi racorda Moldova Muntenia, prin Transilvania, la ruta Buda-Pettau-Ljubljana-Portogruaro-Venetia, a doua la traseul Buda-Bratislava-Viena-Villach-Portogruaro-Venetia". Aceste artere comerciale au fost, mai putinutilizate, perioada conflictului veneto-otoman pentru Creta de primA

ruta balcanicA, prin Ragusa sau porturile de pe coasta a Adriaticii,detrimentul celei central-europene. toamna anului 1646, domnului

moldovean Vasile Lupu plecau spre Venetia vederea achizitionArii de produse denecesare curtii, "per via di Vienna" prin Balcani "non potendo come primaliberamente caminare le Caravane per li correnti pentru Creta, aflat

la acea datA, impiedica pentru moment derularea conditii de normalitate atransporturilor pe ruta balcanicA. Situatia a fost prompt speculatA de ragusaninegustorii greci sau aromâni, ai Portii, care au monopolizat comertulRomâne cu Venetia, parcurgând nestingheriti traseele balcanice, devenite inaccesibile

Serenissimei Republici perioada beligerantei".

Ibidem, vol. Bucuresti, 1884, doc. p. 440-441; doc. DII, p. 442; doc. DXII, p.449; Ibidem, vol. VIII, Bucuresti, 1894, doc. DLXXXVIII, p. 406.

6 Ibidem, vol. IV/2, doc. DXII, p. 450; Lia Lehr,a doua a prima a SMIM, IV, 1960, p. 258nota 3.

Paul Cernovodeanu, XVII-lea, RdI, 33, nr. 6,1980, p. 1082; A. Pippidi, op. cit., p. 38.

Alberto Bin, La Repubblica di Venezia questione adriatica. 1600-1620, Roma,1992, p. 61.

Ibidem, p. 70-72.wIbidem, p. 71.

ceea ce priveste ceara, un document din 1626 consemna "... da certo tempo inqua introdotto di condure nel Dominio Venezia per la via di Bolzano" (BibliotecaNazionale Marciana - Venetia continuare se va BNM], Parti, scritture relativecommercio, ms.ital. VII 1755 (8731), f.

12 $tefan Andreescu, An episode of the Rumanian-Venetian relations by the middle ofthe vol. Oriente e Occidente tra Medioevo ed Moderna. Studi in onore di GeoPistarino, vol. 1, ed. Laura Balletto, Genova, 1997, p. 16.

negustorii armeni sau evreii, supusi otomani, au profitat de inactivitatea acelor venelieni spre a-i substitui comertul de pe rutele balcanice, cf. Archivio di Stato di

www.digibuc.ro

3 Comertul cu Venetia (sec. XVII) 229

trasee pe uscat, negustorii angrenati comertul româno-venetiantransportau cu numeroase caravane ce Balcanii, drept punct dedestinatie unul dintre porturile de pe Existenta acestui activ comer!caravanier a reprezentat pentru o alternativa, oarecare la

maritim, asupra exceptând Marea Adriatick Republica a pierdut suprematiain favoarea Angliei, Olandei Frantei.

prima a veacului al XVII-lea erau utilizate de negustorii interesatide in indeosebi rutele ce ajungeau la Split, care venetieniireglementau operatiunile comerciale Balcanii, Constantinopolul TarileAstfel, drumul parcurs de negustorii ce achizitionau marfuri de la nordul Dunarii cu

de a le vinde Sf. Marcu avea variante: Suceava-Iasi-Roman-oviste-Bucuresti-Craiova-Vidin-Belgrad-S araj evo-Spl it

sau de pe bulgaresc al Sofia-Novi Pazar-Sarajevo la Split". Dinacest din port produsele erau transportate pe mare la Venetia.

Impulsul dat comertului caravanier dezvoltarea de drumuri dinBalcani, mai usor de parcurs, in timp relativ scurt in a dus la rentabilizarea

de romano-venetiene. Pe fondul conjuncturii politico-economicegeneral europene, legaturile comerciale dintre cele au constituit, pentruuna pentru un element de stabilitate compenseze veniturilepierdute urma intreruperii altor relatii de schimb.

la jumatatea secolului exportul de vite din Moldova era orientatpietele germane, vreme ce Tara se axa spre piata aceste

pietele cea venetianä special, erau preferate doar sporadic mai ales dede vite din Muntenia, la un volum de redus. Turmele de

achizitionate de negustorii albanezi ajungeau la Zara, de apoi transportate navelela Venetia'. Totusi, este neindoielnic faptul vasta a Imperiului Otoman absorbea

cea mai mare parte a exporturilor de vite din Muntenia, din deceniul 5 alal XVH-lea, conditiile drasticei a preturilor de pietele germane, pe cele dinMoldova, nevoitä sä defavorabile, la tarif levantini".

Progresul comertului Venetiei cu zona balcanica adeterminat dezvoltarea urbane situate pe traseele Split, contribuind,totodata, la decaderea coloniilor ragusane din Balcani. victoria conflictul -Guerra di Gradisca - cu imperialii, Serenissima Republica a conservat controlul asupraAdriaticii, asigurand pentru o vreme optima a operatiunilor comerciale pe

Split-Venetia detrimentul celei concurente, Ragusa-Ancona. Politicaa Marea Adriatica era de o atitudine concilianta de negustorii

Venezia continuare se va ASV), Inquisitori di Stato, Avvisi di Costantinopoli, b.701.

Date de importantä privind traseele balcanice care converg Split suntreliefate la R. Paci, op. p. 102 urm.; pentru drumurile comerciale care strAbäteau spatiulromânese, vezi P. Cernovodeanu, op. cit., p. 1084.

Bogdan Murgescu, conjuncturii europene asupra comermlui adoua a secolului al (I), in 41, nr. 5, p. 518.

16 P. Cernovodeanu, op. cit., p. 1082.B. Murgescu, op. cit., Rdl, 41, nr. 6, 1988, p. 588-589; asupra situatiei

Europa centralä sud-estica vezi Immanuel Wallerstein, mondial modern. Mercantilismconsolidarea economiei mondiale europene, 1600-1750, vol. III, Bucuresti, 1993, p. 192 urm.

www.digibuc.ro

230 Cristian Luca 4

care dirijau afacerile oraqul din navele ragusane ce descArcaumArfurile aici de numeroase avantaje - la taxele pe la celede operare port -in deceniul 2 al veacului al XVII-lee. comertul maritim alRepublicii Sf. Marcu suferea un regres cursul secol, venetienii

iremediabil pozifia in Mediterana competitia cu concurentaAtlantic, a mai vorbi de dificultätile Levant. Negustorii olandezi,englezi sau francezi i-au substituit pe cei venetieni comertul maritim de anvergurA19,concurenta acestor "ponentini" direct avantajele ce decurgeau pentru

din directionarea interesului negustorilor otomani sau supui airutele balcanice care ajungeau la Split. Profitand de acordurile incheiate de Olanda,Anglia cu Imperiul Otoman, negustorii aceste state s-au implicat activoperatiunile comerciale Levant. Situafia avea sA se agraveze cuizbucnirea cu Poarta pentru Insula Creta. Un magistrat venetian ilustra, astfel,pozitia Republicii in din sudul estul Europei, la anului 1668: "...L'interuzione Commercio l'non essercci ne Consoli ne Case de mercantivenetiani alle principali scale del Levante, la navigazione perduta, et stabilita quelladagli Inglesi, Olandesi, Francesi et altre nazioni di Ponente, da quali vengono portate aTurchi pamiine di maggior vaghezza et di minor prezzo della nostra... Le impositioni diRagusi, che aggravano la mercantia, i sccaleggi delle Caravane degli Aiducifrequentemente seguiti, de quali stanno tuttavia con sospetti grandissimi"20. acesteconditii, negustorii venetieni apelau la diverse solutii de compromis, menite sA le

continuarea afacerilor in Levant, dupA cum consemna magistrat: "...servono ben spesso ad altri del nome, che dalle leggi dannato, o negotiano con tantidisvantaggi, che in convengono a mille disgratie soccombere"21. ultimul sfertsecolului al XVII-lea, dupA incheierea veneto-otomane care a pus capät rAzboiuluipentru Creta, bailul Quirini insista pe marele spre a obtine un tratarnentechitabil pentru negustorii Republicii comerciale Otoman,solicitand pentru o taxA pe de 2%, asemenea celei de olandezi, englezifrancezin. dare de dragomanul completa, imaginea neputinteiSerenissimei de a rezista cu concurentei olandeze in zona de Jos:negustorii din Olanda, "portando negotio per il Danubio", ajung "nelle scale... delMar Nero et per terra conducendo le dette per il Danubio"23.

In perioada 'veneto-otoman din intervalul cronologic 1645-1669, pefondul regresului evident al negustorilor din Balcani, datAimposibilitatea de derula afacerile conditiile conflictuale dintre

A. Bin, op. cit., 61.Asupra acestei problematici sunt de remarcat ambasadorului venetian din

Anglia, Antonio Foscarini, care perioada misiunii sale diplomatice (1611-1615) a sA

determine apropierea Serenissimei de puterile maritime occidentale renuntarea la imobilismulmanifestat de comercialä a statului, cf. Sandra Secchi, Antonio Foscarini, un patrizioveneziano del '600, Florenta, 1969, p. 76-80.

ASV, Senato-Secreta, Deliberazioni Senato, b. 72, 30 decembrie 1668, Andrea Pisani,Provveditore, care Senat.

21 Ibidem.22 Senato-Secreta, Avvisi [Costantinopoli], 20 1674, bailul Quirini

care marele vizir.21 Ibidem, dragomanul Grillo cAtre Senatul Venetiei.

www.digibuc.ro

5 Comertul române cu (sec. XVII) 231

Serenissima Republica, se produc unele mutatii in ce priveste traseele comercialede la sudul Italiei cu Balcanii se acum, mai ales, peRagusa-Ancona, care, eforturilor intreprinse de venetieni, avea se ovreme incheierea cu otomanii reluarea traficului negustoresc al

Republicii. Negustorii aromâni, membri ai Companiilor din SibiuBrasov', folosesc Ragusa-Ancona25, sau porturile Albania otomanespre a mirfurile din zona balcanica Italia. Venetienii au

sä revitalizeze ruta care ajungea in prinnesiguranta drumurilor din Bosnia, pirateria concurenta schelelor dinAlbania otomank de noua implicare a Republicii Sf. Marcu conflict cuPoarta, au determinat progresiva a importantei acesteia cele din "laperdita defmitiva del ruolo di scala privilegiata ed esclusiva commercto balcanico"28.Noile trasee ale comertului Venetiei le Române traversau spatiul balcanic,pornind din porturile Durazzo, lona, Boiana, care contolului Serenissimei.Acest fapt provoca nelinistea celor cinci magistrati venetieni, V Savi Mercanzia,care remarcau redirectionarea comertului din Balcani, Moldova, Transilvania TaraRomâneasca spre Italia prin porturile din Albania otomana29.

A doua a veacului al XVII-lea marcheaza o deosebita arelatiilor comerciale ale Venetiei cu spatiul românesc, indeosebi negustoriloraromâni greci. conditiile pe piata Liovului probabil,Europa centrale, exporturile masive directionate din Române spre auconstituit pentru acesti negustori o activitate cu un grad ridicat de producatoarede venituri substantiale, investite achizitionarea din a unorimportante de postavuri, danteluri articole de

Aromânii din Moscopole sau din alte Peninsula Balcanicaaduceau marfurile la Durazzo, de unde erau trimise de la

piei, ajungeau acest port de pe coasta a Adriatice,cum ne reliefeaza corespondenta unora dintre negustorii implicati

24 Olga Cicanci, Companiile din Transilvania europeanBucure.sti, 1981, p. 145-151.BNM, Relazione storica dell'origine, Progresso e decadenza de'

veneziani, Scritta e composta da Giannandrea Bon Cittadino Veneto Avvocato e FiscaleMagistrato de Sopradacj. Per ordine 1737, ms. ital. VII 2254 (9167), f.

R. Paci, op. cit., p. 123.Senatul transmitea celor V Savi alla Mercanzia, la o neprecizatA din

intervalul 1670-1672, se stimulat "... comodo di praticar et incaminar di nuovole caravane per (ASV, Senato-Secreta, Deliberazioni Registrul 32, f.

28 R. Paci, op. cit., p.p. 123; 0. Cicanci, op. cit., p. 146.

B. Murgescu, op. cit., p. 591.Ibidem; Valeriu Papahagi, Contribuf la istoria comerciale ale Munteniei cu

Peninsula cu secolele al XVII-lea si XVIII-lea, RI, XIX, nr. 4-6,1933, p. 119-123; idem, liri relative la moscopoleni cu armatoriinegustorii din Ragusa XVIII-lea, XX, nr. 4-6, 1934, p.idem, moscopoleni al al XVIII-lea,Bucuresti, 1935, p. 47-58; Al. Dobosi, comerciale ale Principatelor cu Venejia,Cluj, 1936, p. 33-39.

www.digibuc.ro

232 Cristian Luca 6

comerciale, provenind din spatiul destinatede cele mai multe dintre caravanele negustorilor ce aduceau de la

nordul cu dorinta de a le desface orasul din era .cea care pornea dinVidin, trecea prin Bulgaria Macedonia, ajungea la Durazzo, de aici, pe mare, laVenetia.

Analizate in contextul evolutiilor politice economice din Sud-Estul Europei,relatiile comerciale româno-venetiene se dovedesc in veacul al XVII-lea pe deplinfunctionale, determinate de interesul reciproc al unor piete careconstituie o alternativA la cele dominate de negustorii olandezi, englezi

Prin controlul asupra Adriaticii statutul privilegiat al portului Split, punctulspre care dirijate mArfurile din sudul Europei in drumul spre Venetia,Serenissima RepublicA a reusit impulsioneze existenta unui activ cu zonabalcanicA, spatiul Constantinopolul. Relatiile comerciale ale Românecu Venetia au inregistrat, o dezvoltare progresivA secolul al XVII-lea,devenind deosebit de active implicarea negustorilor companisti inde import-export pe rutele balcanice care dintre zona MareaAdriaticA.

Venetia nu socotea lipsite de legAturile comerciale cu zona de lanordul propunindu-si perpetuarea acestoraschimburilor de Doge le Contarini (1630-1631), lucrarea saHistorie Venetiane transformArii portului Split centru primordial alderulArii comertului Venetiei cu sudul estul Europei, prezenta astfel zonele angrenate

relatiile de schimb cu orasul din care aveau foloseascA de lasecolului al XVI-lea "lo scalo spalatino": "A ciascuno noto che la richezza propria epublica e privata della cita di Venetia consiste nel traffico mercantile e che tra i moltiluoghi, da quali capitavano mercantie in lei, uno si era dalla parte superior del golfo diNarenta... dove era portato quanto dalla Tracia, dalla Servia, dalla Macedonia, dallaBossina, Vallachia e Moldavia, si traheva per qua..."33.

Transferarea intregului comen al Venetiei cu Balcanii,Constantinopolul prin Split a fost la jumdtatea veacului al XVII-lea o care aimpus durabil interesul negustorilor pentru rutele care converg Acest port. DupädecAderea Splitului, ca a vicisitudinilor care a trecut Republica cursulrAzboiului cu otomanii pentru Creta, se un nou transfer al rutelor

Venetiei cu sudul estul Europei, care se deruleazd acum indeosebiporturile din Albania

32 V. Papahagi, moscopoleni, p. 55, 58.Contarini, Venetiane, Gaetano Cozzi, Doge Contarini.

Ricerche patriziato veneziano agli inizi Seicento, Venetia - Roma, 1958, A. Bin,op. cit., 40-41 nota 49.

www.digibuc.ro

7 Comertul cu Venetia (sec. XVII) 233

LES ROUTES BALKANIQUES DU COMMERCE DES PAYS

ROUMAINS AVEC VENISE AU

Résumé

L'article porte sur l'identification et la mise en évidence des trajets balkaniquesdu commerce roumano-vénitien au partir des informations relevées lessources contemporaines, documentaires et narratives, Mites et inédites. Reposant sur cessources-li, l'auteur y souligne le rôle privilégié qu'a joué le port de Split (Spalata), entant que centre presque exclusif du commerce de la Serenissime République avec lesBalkans, l'espace roumain et le marché constantinopolitain. Les marcandises prédilectesque la Valachie et la Moldavie fournissaient Venise étaient la cire et les peaux, tandisque la ville de Saint Marc envoyait au Nord du Danube des étoffes de luxe, verrerie etbijoux. Entre 1645-1669, le conflit ottomano-vénitien la a eu une mauvaiseinfluence sur le commerce roumano-vénitien des routes balkaniques, mais ne l'a pasinterrompu, les marchands Ragusains, Grecs et Macédoniens, assujettis aux Turcs,out pris l'initiative alors que Vénitiens se trouvaient dans l'impossibilité de se mélerpendant la bélligérance dans des affaires avec les possessions de la Sublime Porte. Ils'ensuivit naturellement une diminution du rôle joué par Split et l'orientation dudes produits importés des territoires roumains vers les ports de l'Albanie Ottomane,ils arrivaient ensuite Venise.

Dans l'ensemble, le commerce roumano-vénitien a connu le long du XVIICun accroissement progressif, tout en répondant aux exigences des impliqués

dans ces relations d'échange afin de se procurer des marchandises sur les marchés quiéchappaient au contrôle concurrentiel des grands pouvoirs maritimes occidentaux.

www.digibuc.ro

www.digibuc.ro

GRANITA CRONICA LUI

ALI DIN TIMISOARA (SECOLUL AL

CRISTINA

Ali din Timisoara (1674-?) este singurul autor cunoscut, care aacest eyalet al Imperiului otoman, vechea a

Gazavatname-ului sau Fetihname-ului. Includem, asadar, cronica sa u titulata Tarih-iVak'aname-i Cafer (Istoria faptelor lui Djafer pasa) genul istoriografic amintitnu numai pentru scopul declarat al cronicii, prologul in epilogul acesteia:imortalizarea faptelor vizirului Djafer Aparteneno la acest geneste justificata, mai ales, de modul in care sunt relatate operatiunile militare ciocnirilede din Timisoara Belgrad perioada cuprinsä 1688, anulnumirii lui Djafer ca beglerbeg de Timisoara 1697, acesta gäsit

de la Zenta. Este vorba, deci, de o a decisive (asediileTimisoarei, Belgradului, luptele de la Lugoj Zenta) cu o serie de conflicteaparent monotone, care pun esenta razboiului dus de statul otomande la constituirea sa. aceleasi trasáturi particularitäti pentru pregatirea

de luptä ca pentru lupta propriu-zisa primele decenii ale secolului alXVIII-lea in jurul de din eyaletul Timisoara.

Prin intermediul cronicii lui Ali patrundem lume aparte, a graniteiotomane reprezentate de eyaletul Timisoara, o lume caracterizata de obiceiuri

specifice, precum de un propriu cod al onoarei. faptele deconsenmate de Ali pentru posteritate sunt caracteristice hotar otoman din

regiunile Europei Centrale de -sud-est. Cronica lui Ali se distinge astfel de celelalteotomane ale genului prin precizia detaliului, cu pregatirea

incursiunilor de (akin) cu Potrivitcronicilor arnintite, acum cu de laTimisoara a cu ostilor otomane mausoleul lui

Baba, prezenta beglerbegului a notabilitatilor din Timisoara cubinecuvantarea de un conducatorul ordinului de dervisi khalvetivye. Decronica lui Ali cuprinde numeroase de expeditii (gaza,

unele dintre acestea având ritmul unor adevarate cinematogiafice.Retinem, pentru exemplificare, scene de una apartinând incursiunii facute deostenii din Timisoara la Panevo, cealaltä pentru expeditia deimpotriva Cenad din anul 1689.

cele cazuri cronicarul s-a folosit atât de comparahi sugestive dedescrieri menite scoatä relief actele de ale gaziilor,superioritatea a modului de otoman. Pentru a pune, asadar, in

Ali, Der von Temeschwar, Erinnerungen an Ca Pascha den lteren,aufgezeichnet von seinem Siegelbewahrer Ali, ed. R. F. 1981, Verlag Styria, p. 19,

230-231.


www.digibuc.ro

236 Cristina Fenesan 2

necrutAtoare a cu dar urmAriti de dinPanevo, Ali a recurs la urmátoarea comparatie: "s-au asupra

ca oile asupra cel asupra apei"2. ceea cereconstituirea expeditiei de impotriva Cenad, aceasta se caracterizeazA atâtprin scene de corp la corp, prin menite sugereze groaza inspiratAde gazii adversarilor ghiauri: "Scinteierea din pumnul gaziilor Islamului

le-a orbit ochii dusmanilor nelegiuiti, care au le-apricinuit o asemenea ei nu au mai piept asaltului gaziilor acolo, pedrumulingust..."3.

Cronica lui Ali descrieri de asedii ale BelgradTimisoara, prilejuri cu care sunt amintite diferite aspecte ale obiceiului granitei.Deosebit de interesant de uman era acel obicei, prin care se luptelecâpitanii unguri slujba imperialilor trupele otomane. incetarea focului,cApeteniile celor osti se intrebau, informAndu-se reciproc, despre

despre starea lui de acest fel s-a asediul Timisoarala 13 iunie 1690 prin distrugerea recoltelor din imprejurimi. CApetenia

imperiale pare dovedit cinism atunci când i-a consolat pe otomani in privintarecoltei distruse, afirmând ostile pe care le comanda se aflau intr-o mult maigrea decât asediatii lipsiti de proviziile necesare. sa se intemeiase pe vesteaapropierii otomane din Transilvania. Acest episod se inscrie in seria datelorfurnizate de cronica lui Ali, pe baza putem reconstitui obiceiul granitei dineyaletul in ceea ce luate timpul incursiunilor,solidaritatea dintre musulmani crestini in vreme de restriste, dar in privinta relatiilorumane dintre Djafer comandantii austrieci de la granita eyaletului Timisoara.datele consemnate prada de trupele otomane inexpeditiilor de a fost sursä de venit, deloc neglijabill, pentru demnitari câtpentru supusii defavorizati din eyaletul Timisoara.

$tim astfel Djafer beglerbegul de Timisoara a incasat darea numitä(a cincea parte din valoarea cazul incursiunilor flcute de gazii

la Lipova la Panevo, ea a ajuns la suma de 4.000 de Mai mult, sumaunna pendjyekului lui Djafer a fost

potrivit "legii granitei", o cotA parte destinatA pentrude dervisi din eyaletul Timisoara7. DacA valoarea pendjyelcului incasat de

Djafer pentru impotriva Lipova Pancevo pare sA fostconstantä (4.000 de piastri), schimb venitul de participant la expeditiea inregistrat diferente sensibile: 100 de piastri pentru prima 200 depentu cea de a

otomanA in general, granita cu Imperiu Romano-German"avut legile nescrise in privinta statutului, a prizonierilor

Ibidem,p.Ibidem, p. 75.

p. 62.Pentru aceastA dare vezi I. Beldiceanu-Steinherr, En marge d'un acte concernant le

pengyek et les REI, XXXVII, 1, 1969, p. 21-47.op. cit., p. 30, 52.

Ibidem, p. 30, 52.Ibidem, p. 30.Ibidem, p. 52.

www.digibuc.ro

3 Cronica lui Ali din (sec. al XVIII-lea) 237

otomani, 'a bunurilor luate in cursul expeditiilor de Astfel, virtutea legiigranitei, prizonierilor in cetate li se va crula viala, uciderea

interzisA. De referirile de generalul Nehem',comandantul Petrovaradin, confirmate de beglerbegul Djaferdovedesc viabilitatea puterea acestei legi. Djafer nu a fost dispus sA oaplice cazul haiducilor otomani, care i-au jefuit ucis pe musulmani

familiile motivindu-i generalului Nehem cA acestia prin faptelede sub incidenta legii granitei".

Potrivit cronicii lui Ali, räscumpArarea prizonierilor musulmanistabilirea unei sume de bani a modalitAtii concrete de platA a acestora, depindea debunIstarea, statutul social relatiile de care rudele celor robie beneficiau la

la demnitari otomani. din urmä este deosebit deinteresant relevant modul care a fost eliberat din captivitatea sa un demnitarotoman. Astfel, punerea libertate a lui Ahmed pap, schimbul sumei de 5.000 degalbeni, a avut chiar efective a Acest fapt deosebit afost urmarea directA a interventiei garantiei date de beglerbegul Djafercomandantul Belgrad, generalului Nehem. De altminteri interventia lui Djafer

s-a produs la ordinul marelui vizir, Silahdar Mustafa care lademnitarului captiv, a suma de 5.000 de galbeni din vistieria statului

otoman".Deosebit de interesantA ni se pare procedura de identificare eliberare a

musulmanilor luati prizonieri sau dispAruti efectiv regiunile ocupate de armateleimperiale pentru care rudele au intervenit pe Djafer pap, prin demnitarii de laPoard. DupA sosirea asemenea ordin de identificare eliberare, Djafertransmitea in generalului Nehem semnahnentele referitoare lapersoana prizonierului sau a dispirutului, pe baza cercetArile teritoriulocupat de imperiali. OdatA cu descoperirea persoanei se stabilea

prizonierul libertatea schimbul garantiei de a-igeneralului Nehem suma EliberArile din captivitate s-au intemeiat, ca

cazul libertate a lui Ahmed pe un cod al onoarei, respectat strict* deDjafer Interventia garantia acestui demnitar otoman au avut o asemenea

prestigiului deosebit de care se bucura respectarea cuvAntului dat.Pe aceste calitAti recunoscute lui Djafer s-a intemeiat de incredere ageneralului Nehem cu prilejul reproplui fusese adresat de trimisulde la Viena eliberarea lui "chiar dacA fi vorba de 100.000de galbeni, eu am incredere scrisoarea <care-i pecetea trimitprizonierul"15.

Cazul lui Ali al altor trei tineri osteni din Timi§oara ne timpnecesare pentru care au avut negocierea stabilirea

cuantumului unor prizonieri otomani 1688. Mai este vorba destratagema la care a recurs Ali pentru tAinui implicit, capacitatea

Ibidem, p. 36.Ibidem, p. 37.

12

Ibidem, p. 33.Ibidem, p. 34.Ibidem, p. 33.

www.digibuc.ro

238 Cristina 4

sa de Cu ajutorul tovar4ilor el ascuns inelul ve§mintele decalitate, straie ponosite. Mai apoi, captivii au negociat cu indârjireriscumpArarea reu4ind sA o de la suma de 500 de galbeni la uncuantum de numai 150 de galbeni. TAinuirea materiale a lui Ali a familiei sale aimpus deopotrivA plata in rate, prima de la de untovar4 de captivitate, cea de a doua de Ali'6.

Obiceiul granitei din eyaletul a presupus, de asemenea, oeticA in bunurilor luate de otomani cu prilejul de

unui sur, apartinând comandantului imperial din Lipova, pentru careDjafer plätise o sumA (250 mult mai mare decât cei 10 pia§tri oferiti de

aceluia, ne apare ca un gest de cavalerism.Din de a de vecinAtate autoritAtile imperiale de

Djafer nu a restituit doar calul cerut, i trimis generalului Nehem perAscumpArat pentru suma de 80 de câinii de vânAtoare

ai acestuian. Aspectul uman al convietuirii trupelor otomane in regiunile denu s-a doar la de la el a fost pus

de de prietenie. Astfel, iulie 1693, cu o lunA de impresurareaBelgradului de cAtre trupele imperiale, generalul Nehem 1-a avertizat pe Djafer

printr-un sol musulman, de iminenta unui atac momente deomenia solidaritatea proprie regiunilor de au limitele curente

impuse de apartenenta la diferite de dintre imperii. Mai mult, au fostsitualii care comandantii militari otomani au intervenit pentru a salva viala unei copilecre4tine atacatä de lupi'9.

lume aparte a granitei otomane cu obiceiul, sales-a Ali din Timi§oara, anul ca al zaimului Mehmed. 1683, pecând avea doar nouA ani, indeplinit obligatia de a participa la asediul Vienei,trimitând pe cheltuiala sa cinci precum patru argafi cu 9care trase de boi 4 coviltir, toate cu provizii21. Aceastä cotA departicipare fusese functie de venitul mai mic al ziametului sAu din douAsate: unul cuprinzând 80 de gospodArii, 120 de gospodArii. La vârsta de 14 ani,când el a participat la o expedilie impotriva Lipova a devenit prizonierul unui

imperial de sub comanda generalului Caraffa, el a fost de cAtresAu, zaimul Mehmed. Din pAcate Ali, care luat ca pseudonim literar pe de(Ornamentalul), a fost mai mult decât discret privinta persoanei sale,mentionând in cronica sa numai acele elemente, pe care le-a considerat ca demnede doar bunele de ospitalitate de Djafer

i-au putut asigura, mai (1689), devenise orfan, o supravietuire materialdcorespunzdtoare rangului conditiile care veniturile ziametului mod

Ali din Timisoara a intrat, astfel, ca pástrdtor sigiliului,

16 Ibidem, p. 38-39.p.

Ibidem, p. 34-35.Ibidem, p. 28.

p. 72.21 bidem.22 p.

www.digibuc.ro

Cronica lui Ali din Timisoara (sec. al XVIII-lea) 239

vizirului Djafer numit beglerbeg de Timisoara, a detinut functie lamoartea de la Zenta (11 septembrie 1697).

Ulterior, el a devenit cancelarul comandantului dinHazinedar Ali pe care slujit, toate probabilitAtile, in Ali paresä fi natal in 1708, pe noul beglerbeg de Timisoara,

Hasan pap, in calitate de majordom Cronicarul pastrase oasupra vielii faptelor sale, läsindu-ne nu a luat parte nici la

apdrarea nici la capitularea cetätii Timisoara (13 octombrie 1716). Dintr-o insemnarela cronicii, rezultä in 1722, Ali probabil la Istanbul, presupunere

sugeratä de poeziile inchinate sultanului mareluiLectura cronicii dedicate faptelor de arme ale lui Djafer ne dezvAluie un

autor pläcut cult, inzestrat cu umor, un consumator creator de poezie, care luatpseudonimul de (Ornamentalul). Aceasta este explicatia transcrieriimanuscrisul cronicii sale a Odei vestitului Yusuf Nabi (mort in 1712) de preamdrire amonogramei (tugra) lui Djafer odä care fusese de la Alep de fratele luiDjafer Mai mult, ca model Oda lui Yusuf Nabi, Ali a compus un panegiricpe aceastä cronica sa26. Desi cronicarul prezentatdrept o sa cuprinde totusi alte creatii literarecum elogiul versuri al lui Djafer de o rugdciune pentru odihnasufletului precum un panegiric in sultanului Ahmed al

Citatele numeroase pertinente presdrate de Ali cronica sa definesccoordonatele culturii religioase laice pe care o dobAndise la Timisoara. Ali a fost unbun cunoscator nu numai al Coranului - ale Sure le la momentul potrivit'ci al hadith-ului29, al traditiei despre spusele faptele profetului Muhammad.

folosite pentru a caracteriza vitejia eroului Djafer a luptatorilorpentru Islam vadesc totodatä spirituale ale cronicarului cu ordinul dervisilor

Folosirea leului, un motiv bektafi, ca termen de comparatie nu nea-1 considera pe Ali drept un apropiat sau membru al acestui ordin. Cronicarul se

a un bun cunosator al limbii literaturii persane, cuconformitate cu gustul epocii sale, pasaje din opera lui Sa'di (Grädinatrandafirilor) din epopeea lui Firdevsi, (Cartea regilor). Dar de

literatura ale cronicarului nu s-au redus doar la citarea unor pasajecunoscute ale operelor amintite mai sus. Ali pare bine aceastä devreme ce el a compus poezii pe care ulterior le-a

randurile manuscriselor, fie pe marginea filelor, fapt relevat de R. F. Kreute131. Din

Ibidem, 41.24 Ibidem, p. 68.25 Ibidem, p. 15.

Ibidem, p. vezi nota 164.Ibidem, p. 270.

28 Sunt citate, de pildä Sura 27, verset 403 la p. 42, Sura 55, verset 19 la p. 47, Sura 2, verset3, verset 182, p. 92, Sura 3, verset 153 p. 98.

Pentru citate din hadith, vezi Ali, op. citPentru citatele din Sa'di, Ali,

189.

la p. 25, Sura 2, verset 250 Sura 65, verset251 p. 61, Sura 3, verset 128 p. 77, Sura

p. 29, 80, 88, 99, 142, 231.cit., p. 21 din Firdevsi, Ali, cit., p.

Vezi introducerea lui R.F. Kreutel la Der von Temeschwar, p. 17.

www.digibuc.ro


considerente practice a nu prea mult textul editorul arenuntat la o parte a citatelor din autorii persani, ca la poeziile scrise de Ali

Din Ali nu pomeneste nimic despre sa religioasA laicAla Timisoara, despre sau despre vreun mentor spiritual, al

unui ordin de dervisi. schimb, el mentioneazA numele cunoscAtori aiteologiei dreptului musulman (ulema), ale ordinelor de dervisi alecaligrafilor poetilor Timisoara, defmind astfel mediul cultural caretineretea. DupA lui Ali, Hasan Efendi ar fost corifeul vremii sale, unpredicator venerat pentru sa. i-a recunoscut acestuiin de peste 100 de ani, chiar puteri miraculoase, de vreme ce el fusese stare sAprevesteascA mortii sale". Ismail, interpret al legii islamice juristde frunte, fi impus prin cucernicie cumpAtare autoritatea printre contemporani" .

Printre mentorii spirituali ai tinerilor functionarilor otomani din Timisoara s-au aflat, dupA lui Ali, doi ai ordinului khalvetiyye,Dede (Ahmed) Efendi, din Selim Dede, caracterizat de Ali caal gnosticilor conducAtor al clericilor musulmani" a fost o personalitatede a epocii sale, care s-a bucurat de stima sultanului Mustafa alcinstit pe de sultan la Istanbul, cu prilejul sale la Mekka. Potrivit luiAli a autori otomani din Timisoara, contemporanii, cu sultanul,beglerbegul Djafer la simplii gazii, i-au recunoscut lui Dedecapacitatea deosebitA de premonitie. Fiecare proiect de expeditie sau de incursiune deprade era pus aplicare numai dupA de un vis profetic al luiSelim Dede in urma rugaciunii sale de binecuvintare, fata adunate pe

de mausoleul lui Baba. tragic pentru otomani, alluptei de la Zenta" fost comunicat de Selim Dede prin scepticismul ingrijorareasa, de profetic pe care beglerbegul Djafer ceruse prin intermediulcronicarului Ali. Trebuie precizat faptul cA relatarea viselor era o practicA

nu numai mediul dervisilor, ci societatea otomanA Balcani. Prinunui mentorul spiritual, putea aprecia progresele pe

spiritual de sAi".Climatul spiritual cultural din Timisoara a fost influentat de

(Ahmed) Efendi, din mentorul beglerbegului deTimisoara, Mehmed Seyidioglu, la 27 iunie 1684 lupta de la Vác. De la

(Ahmed) Efendi a aflat Ali unele despre Mehmed pasa Seyidioglu dinvremea care acesta delinea de beglerbeg de Kanizsa'. lui Ali ne

Ibidem, p. 69.Ibidem .

idem.Vezi Silahdar Mehmed Aga, Nusretname Cronici privind

vol. II, ed. M. Guboglu, Bucurqti, 1974, 431.Der Löwe, p. 69.

214-216.Vezi S. Faroqhi, Kultur und Alltag im Osmanischen Reich. Vom Mittelalter bis zum

Anfang des 20. Jahrhunderts, München, 1995, p. 133, 220 pe C. Kafadar, Mütereddit birAsiye Hatun'un Rüya 1641-1643 5, p.

168-222.Ali, Der Löwe, p. 225.

www.digibuc.ro

7 Cronica lui Ali Timisoara (sec. al XVIII-lea) 241

de asemenea, sA credem cA (Ahmed) Efendi a avut ocu cea a predecesorului sAu din veacul al XVH-lea din

life, urmasul lui Baba Pestevi. momente istorice diferite darpresiunea exercitatA asupra otomane de inaintarea trupelor imperiale i-aobligat pe cei doi sA adopte ca life, care

la inceputul veacului al XVII-lea granita otomanA emigrase la Mekka', totastfel (Ahmed) Efendi a plecat la cu copiii sAi 1714,

doi ani Timisoara de Eugeniu de Savoia.Cronicarul Ali pe Mehmed Efendi, cancelariei lui Djafer

pasa, printre cunoscuti din Timisoara. Acesta a conceput redactatcorespondentA a beglerbegului marele vizir". Dar mediul intelectual din Timisoara afost dominat perioada de dupA cucerirea Vienei (1683) la inceputul veacului

de o serie de poeti. Printre caligrafii pentru neshi s-au Mehmed Celebi, halvagiului din Timisoara zaimului din

Mustafa beg, un venerabil maestru care citise scrisoarea de(fetihname) a vizirului Mustafa Pasa pentru a vesti reocuparea1690 a Smederevo Belgrad. Acestui mediu intelectual i-a apartinut opoetA al nume nu-1 Ali. El i-a reprodus, schimb, versurile dedragoste inchinate iubitului ei, Ali Efendi, venerabilului din Timisoara alordinului Nu incA ce s-a cu caligrafii poetii dinTimisoara dupA 1708, când a avut o a ienicerilor. Presupunem faptul cAtulburArile sociale inaintarea trupelor sultanului spre Timisoara au creat o stare de

determinAndu-i, intocmai ca pe (Ahmed) Efendi, emigreze alteale Imperiului otoman. Numai astfel putem explica lui Ali privire

la disparitia de dupA ajunul de cAtre Eugeniu deSavoie a de prestigiu a maturi la Timisoara. Nesurprinde, de asemeni, absenta numelui almaciului divanului din Timisoara, autor la

al unor Osman Aga, din caligrafflor citatide Ali. a fost la vremea sa de R. F. Kreutel, care a dovedit desi aufost contemporani au la inceput aceeasi de prizonieri de iniunie 1688, cei doi, totusi nu s-au cunoscut. soarta au luat odiferitA, dupA cum diferite au fost momentele in care s-au aflat la Timisoara. De la1699 Ali a devenit slujitorul comandantului cetAtii Belgrad, Hazinedar Ali elintorcându-se la Timisoara dupA 1708, vreme care Osman Aga 1-a insolit la Belgradpe sAu Bostandjibasi Ali

N. Clayer, Mystiques, et Société. Les dans balkanique de dunos jours, E. J. Leyda, 1994, p. 140.Ali, Der Löwe, p. 70; o informatie se in atlasul lui Ibrahim

Hamdi, Atlas, Biblioteca Süleymaniye Istanbul fond Esad Efendi nr. 2044, fila 25242 Ali, Der Löwe, p. 200.

Ibidem, p. 70 editorul a descifrat Karlok de Furluk, citireaunui singur punct pe litera

Ibidem, p. 71.Ibidem, p. 68.

46 Ibidem, p. 70 aminteste anul Hegirei 1127 (7.1.1715 - 27.XII.1715)Ibidem, p. 16.

www.digibuc.ro


Credem mediul cultural descris mai sus i-a dezvoltat lui Ali tocmai acelespirituale, care definesc ca pe un adept al modelului de

aristotelica. scrierea sa, Ali a transferat acest model ideal de asuprapersonalitätii lui Djafer pasa acelasi scop in care destinase cronica: preamarireachiar protectorului De cronicarul s-a preocupat dinprefata sale de calitatea izvoarelor de precizia evenimentelor relatate.

el criticat care, folosind izvoare secundare,prin compilatie istorice prezentate apoi ca opere aceastäobiectiva a izvoarelor folosite de Ali a insistat asupra utilizarii izvoarelordirecte, intruchipate de experienta proprie. Acestea au fost, de altfel,izvoarele folosite de Ali in cronica sa, ca o relatare autentica,

majoritatea cazurilor de informatiile furnizate de istoriografiade documentele aflate arhivele Confruntarea pasajelor din cronica

lui Ali cu alte izvoare otomane austriece a dovedit precizia mernoriei, pe care autorulpus-o in Ali a reconstituit cu multe expeditii,

lupte de transee de aparare, asedii, toate plasate functie de cele cincirugaciuni zilnice.

in cronica lui Ali, timpul istoric este defmit, ca in toatecelelalte cronici otomane, de calendarul musulman, precizia autorului

zilei cele cinci rugaciuni obligatorii. Obsesia detaliului a precizieideterminat pe autor sä renunte, din la masurarea timpului ca intervalcuprins rugaciuni, ca de rugaciunea de cea de noapte". Alia folosit ceasul ca imitate de a timpului cursul unei zile, mai ales evorba de relatarea lupte expeditii".

acuratetea precizia detaliului, cronica lui Ali cuprinde variatenoi pentru o serie de aspecte ale zilnice, pentru diferite lupte impotriva

imperaililor, ca pentru evenimente deosebite precum popasul sultanului Mustafa al II-lea la Timisoara, august-septembrie 1696. Pe mentionate, sealtele, care lipsesc cronica lui El Hadj Ibrahim Naimeddin din cronicaNusretname a istoriografului Silahdar Mehmed Aga. Dintre acestea le

mai pe cele privind aspecte concrete ale situatiei social-economice alecotidiene la Timisoara diferite momente: vremea asediului imperial anii

1688-1689 octombrie 1690. lui Ali, in sandjakul Timisoara auexistat, 1683, 120 de timare zeamete, timp ce pentru eyaletul Timisoara fi

inregistrat un de 360 timare zeamete". indoiala exprimata lavremea sa de R. F. Kreutel cu veridicitatea venitului timarelor zeametelorconsenmate de Ali, sume care ar intrece de 10 datele oficiale ale administratieitimarelor'. Socotind valoarea unei pungi la 50.000 de aspri, care se multiplica de 3-4 oriin cazul timarelor de 5-15 ori cazul zeametelor, ajungem intr-adevar la sume mari

raport datele oficiale. schimb pretwile consemnate de Ali din vremea asediului

lbidem, p. 20.Ibidem, p. 19.

17.

Ibidem, 99, 139.Ibidem, p. 99.Ibidem, p. 71.Ibidem, p. 256; vezi nota 61.

www.digibuc.ro

9 Cronica lui Ali din Timisoara (sec. al XVIII-lea) 243

Timisoarei a foametei din 1688-1689, ca oscilatiile inregistrate octombrie1690, ca urmare a bunurilor confiscate unna incursiunilor otomane la LugojCaransebes, sunt defmeascA situatia dramaticA a locuitorilor Timisoarei.Foametea a fost de mare, copiii oamenilor sArmani s-au numaicu care le-a colorat pielea globul Mai mult, cronica lui Alifoametea ca pe un flagel permanent, care determinat pe Djafer chiar cedevenise comandantul Belgrad, sA apoiin 1693-1694, provizii la Timisoara. de-al doilea caz, el s-a conformat ordinului

din partea marelui vizir, Defterdar Ali de a in octombrie 1694proviziile banii necesari soldelor la Timisoara Foametea care a

a fost dupA Ali de mare, distrugerea satelor din jurula disparitia vitelor o agresiune sporia a lupilor asupra populatiei.mod pAstrAtorul sigiliului lui Djafer a inregistrat cu multA

eforturile beglerbegului de Timisoara pentru refacerea succesivA,1695-1696, a eyaletului. Numit beglerbeg, probabil

decembrie 1687, preluat pentru a potoli populatiei dinTimisoara impotriva fostului beglerbeg, Ibrahim din Djafer a restabilitin ianuarie 1688 ordinea in acest oras, de partea sa, dupA lui Ali, pelocuitori o parte a trupelor otomane. aceste noul beglerbeg de Timisoaraa refAcut, in vara anului 1688, distruse ale cetAtii, mai cu de trageredin metereze gabioanele acestora". Desfasurate sub supravegherea atentA a lui Djaferpasa, lucrArile de refacere sA contribuit la mentinereade a tine piept unor atacuri ale supusilor neotomani ca ale trupelor imperiale.

enclavA pretutindeni de teritorii ocupate de imperiali,"precum luna este de aura sa"6', supravietuirea a depins primul deprada timpul incursiunilor expeditiilor de jaf. Conducerea eraprin rotatie cApeteniilor de osti aflate subordinea lui Djafer pasa, care le-a menajat, pe

cale, orgoliul obtinerea echitabild a rezultat dinprazii.

Cea de-a doua refacere a fortificatiilor Timisoara de cAtre Djafer pasa,dupA un interval de opt ani, s-a datorat, potrivit cronicii lui Ali, unui deconsiderente. Mai a fost vorba de un ordin expres dat de sultanul Mustafa al

popasului facut cu oastea sa pe de Timisoara. Dardegradarea vizibile2 a sistemului de fortificatii datoratA atacurilor dezläntuite de trupeleimperiale de supusii neotomani din anii 1690 1696 a fost,considerentul principal. mai pozitia strategicA a Tirnisoara,care ar inlesnit, dupA pArerea lui Djafer recuperarea unor fortificatii insemnate depe Muresului (Cenad, Gyula) a Ungariei Centrale. Un astfel de militar

Ibidem, p. 23.56 Ibidem, p. 122.

Ibidem, p. 159; datele furnizate de Ali sunt mult mai precise decât cele consemnate deSilahdar.

Ibidem,166.

Ibidem, p.Ibidem, p. 22.

62 Ibidem, p. 190.

www.digibuc.ro


a fost suslinut de Djafer la sfatul de din de la Zenta, plan carea avut ca punct de plecare cetatea Timisoara, de un acoperit "cuprea multa ca stepa calmucA"63.

Pentru sultanul Mustafa al II-lea neglijenta lipsa de interes manifestate dinianuarie 1691 septembrie 1696 de succesorii lui Djafer la functia decomandant al Timisoara au reprezentat considerente de seamA, meniteconvingä pe Djafer de necesitatea preluArii lucrArilor de refacere a fortificatiilordistruse. Sultanul nu a revenit asupra ordinului nici urma explicatiilordate de Djafer cu privire la starea (lipsa lemnului, sustagereasupu.silor nemusulmani de la obligalia prestArii muncii la fortificatii)" urmarefuzului categoric al acestui demnitar de a accepta functia.

calitatea sa, cu greu acceptatA, de comandant al Timisoara, Djafer afortificarea prin construirea unui bastion cu caturi, inzestrat cu un

depozit de munitii". Un astfel de ca alte inforrnatii despre procurareamaterialului a de necesare lucrArilor de fortificare, a imprejurArilorcare au fost refAcute din cetate, completeazA relatarea detaliatA in privintädin cronica lui Silahdar Mehmed Aga. primAvara anului 1697, potrivitcronicii lui Ali, slujba de garnizoanä, repararea a palisadelor au fostasigurate de trupele otomane aflate subordinea sandjakbegdor de Avlona, Delvina,de Hertegovina, Redjep Bosniacul a sandjakbegului de Ohrida,

Semnalarea informatiilor pasajelor referitoare la eyaletul Timisoaranu ne atribuim cronicii lui Ali un caracter strict provincial. DimpotrivA,relatarea elogioasA a faptelor lui Djafer a deopotrivAinregistrarea unor evenimente episoade apartinând atât istoriei locale cât istorieiuniversale. Dintre episoadele care apartin, la o vedere, locale le

pe acelea care privesc mai activitatea lui Djafer pasa ca sandjakbeg deBosnia comandant al Belgrad. Desi cele douA episoade cronica a stabilitun raport de succesiune cronologicA, ele se inrudesc, totusi, dacA luAm considerareactivitatea de reconstructie de Djafer la Sarajevo Belgrad. primulcaz este vorba doar de refacerea resedintei (sarayi) a sandjakbegului de Bosnia', timpce, cazul Belgrad, activitatea de reconstructie a o amploare diferitA.urma inspectiei atente meticuloase pe care a fAcut-o Belgrad, ca lacetatea Timisoara, Djafer a dispus continuarea construirii bastionului decomandantul pasa. S-a ridicat, astfel, Bastionul Alb (Ak Tabya)" sub indrumareainginerului imperial Andrea Cornaro din Creta, luat prizonier la ocuparea BelgraduluicAtre otomani 1690, cu ajutorul unor mesteri germani, ei prizonieri de rAzboi. Dincronica lui Ali cA lucrArile de refacere a cetálii Belgrad cu durareabastionului amintit s-au numArat printre mäsurile eficiente, care au sporit capacitatea de

la asediul imperial (12 octombrie 1693) au contribuit modindirect la infrângerea armatei imperiale sub zidurile sale. reconstituirea

Ibidem, p. 197.Ibidem, p. 193.Ibidem.Ibidem, p. 195.

67 Ibidem, p.Ibidem, p. 259. Bastionul s-ar fi aflat, lui R. F. Kreutel, la 400 m la

sud-vest de Turnul Neboja de pe actualul bulevard Donjogradski.

www.digibuc.ro


la amlnunt a asediului luptelor dintre otomane imperialeprin anvergura sae, cadrul istoriei locale, inscriindu-se printremomentele de ale rizboaielor purtate de Imperiu Romano-German"impotriva Imperiului otoman. Semnificative pentru istoria sunt, in schimb,informatiile consemnate de Ali privire la statutul fiscal al Bosniei ca dePotrivit lui Ali, Bosnia nu s-au perceput impozite pe venit pentrusandjakbegului, fapt pentru care Djafer a din partea marelui vizir Mustafa

khassul Exceptând episodul reprezentat deexercitarea de sandjakbeg Bosnia, cariera administrativ-militarl a lui Djaferpasa s-a in a fost de desfAsurarea austro-turc de la veacului al XVII-lea. acest cadru se plaseazk deopotrivä,evenimentele cele mArunte care-i astfel, lui Ali un caracterpronuntat de gazavatname. Relatarea luptelor desfAsurate in timpulrAzboiului turco-austriac anul 1690, vreme in care beglerbegul de aintervenit Transilvania cu trupele Ware in sprijinul EmericThököly instalat in de la august 1690). Detaliile furnizate decronica lui originea cauzele esecului acestei operatiuni militare cucaracter secundar, menite sä consolideze victoria de la Prima a esecului aconstituit-o cu care a avut interventie la 17 octombrie1690, cu 11 zile momentului oficial al expeditiei otomane: Ruz-i

Dumitru.Amintim apoi lipsa de concordantä militarä cea a

principelui Thököly, devierea directiei de inaintare otomanä de la Timisoara-Oradea prinDebretin-Munkács spre Cluj-Alba-Iulia vicisitudinile toanmei aspre. Vestearespingerii lui Thököly Tara RomâneascA, petrecutä cu 15 zile de intrareatrupelor otomane in Transilvania", ca despre inaintarea a generaluluiVeterani impotriva corpului comandat de Djafer pasa, i-au dovedit lui Aliacestei expedifii. Dintr-o al scop fusese trupele lui Thököly",operatiunea lui Djafer s-a transformat retragere

mult de o toamnä asprä capricioasä. Dar acest episod, relatat de un martorocular, caracter marginal in momentul raportArii sale la pasajeleconsacrate de cronica lui Ali asediului Belgrad din septembrie-octombrie 1693,expedifiei otomane Petrovaradin (octombrie-noiembrie 1694), cuceririicetätii Titel, luptei de la Cenei mai cu de la Zenta.

cu reconstituirea asediului Belgrad, cronica lui Ali prezintA,chip a luptelor campaniilor otomane din cadrul

rAzboiului turco-austriac prin pacea de la Karlowitz (1699). Din acest punct devedere, izvorul amintit are o deosebitä pentru istoria militarä otomanä,confirmând, cu unele diferente cronologice, completând, totodatA, cronica lui Silahdar

Mehmed Aga. Raportatä la un alt manuscris al otomane anonime,cunoscutä sub numele de Anonymus Diez, lucrarea lui Ali prezintä frapantecu pasajul despre asediul cetätii Petrovaradin despre cea de-a doua numire a lui Djafer

Ibidem, p. 125-144.Ibidem, p. I.Ibidem, p. 91-106.

p. 97.Ibidem.

www.digibuc.ro

246 Cristina 12

ca beglerbeg de Timisoara, semnalate de R. F. Kreutelm. Multumitd lui Ali, poatemult mai bine modul in care a decurs asediul otoman al Petrovaradin timp

de 23 de zile, conditii de ploaie parerea lui Ali, vremeaneprielnicA, precum termenului de Ruz-i la care de obicei

expedifie au impus ridicarea asediului la noiembrie 1694.De altfel sultanului Mustafa al II-lea a determinat, cum

din reluarea ofensivei otomane prin participarea nemijlocitd a suveranului laexpeditiile din Banat din anii 1695, 1696, ca la de la Zenta (1697).cronica lui Silahdar Mehmed Aga prezentate chip amAnuntit campaniade cucerire a Lipova generalului Veterani lupta de la Lugoj,schimb Ali a inregistrat lucrarea sa doar ordinul primit de Djafer din parteamarelui vizir pentru pregAtirea expedifiei din 1695, precum planul initial de cucerire a

Titel de a lui Thököly Transilvanie. Faptul Aliexpedifia de cucerire a Titel amploarea acestui

eveniment (16 septembrie mentionarea a cuceririi Lipovei ageneralului Veterani de sultanului Mustafa al II-lea lupta de la Lugoj.

Cu toate acestea, Ali a criticat incapacitatea trupelor otomane de a se regrupa luptade la Lugoj pentru a profita de retragerea trupelor otomane pentru a asedia cetateaTimisoara".

De o prezentare s-a bucurat cea de-a doua expeditie a sultanuluiMustafa al II-lea, din anul 1696, impotriva principelui de Saxonia, Frederic August celPuternic, expedilie care a avut ca scop despresurarea Timisoara. Spre deosebire decronica lui Silahdar, care a consemnat cele mai mici operatiunile militareotomane desfdsurate sprijinul Timisoara, precum lupta la Cenei, scrierealui Ali le le motiveazA. Cronicarul i-a atribuit lui Djafer meritul de aschimbat directia a expedifiei proiectate de sultanul Mustafa al impotrivatrupelor imperiale conduse de Frederic August cel Putemic. Pledoaria lui Djafercare a insistat asupra fortelor otomane Timisoara de a tine piept unuiasediu indelungat, convins pe sultan renunte la planul de atac asupraPetrovaradinului intervind rapid sprijinul asediatilor. De altfel inaintarea trupelorconduse de Mustafa al a avut efectul scontat de Djafer pap, de vreme ce armataimperiald s-a retras", potrivit lui Ali Silahdar, renuntand la asediu.

Cronica lui Ali este, aelasi timp, un izvor complementar pentru lucrarea luiSilahdar privinta reddrii preludiului luptei de la Cenei (26-27 august1696). Participant direct la confruntare de forte, Ali a inregistrat cu multe

militare de pregAtire a luptei, deopotrivA cu momentele salecritice, urmate de asaltul otoman, de de urmArirea trupelor imperiale

Djafer Ali s-a folosit de acest prilej pentru a relatafaptele de vitejie ale mai cu interventia a mareluivizir, Elmas Mehmed lupta de la Cenei. Aceasta a intr-un moment

Ibidem, p. 261 p. 265 nota 223.Ibidem, p. 156.

76 Ibidem, p. 161-163, 165.Ibidem, p. 166-168.Ibidem, p. 174.Ibidem, . .

www.digibuc.ro

13 Cronica lui Ali din (sec. XVIII-lea) 247

critic, retragerea otomani a determinat respingerea ataculuiPutem reconstitui astfel, ajutorul cronicilor lui Ali, Silahdar a manuscrisului lui ElHadj Ibrahim Naimeddin toate care au precedat determinatvizita sultanului Mustafa al II-lea din 1696 cetatea Timipara. Potrivit lui Ali,din Timi§oara ar fi fost locul mai apropiat mai nimerit pentru popasul

otomane incetarea armatei imperiale in lupta de la Cenei.aceste popasul amintit s-a transformat prilej pentru inspectarea

a distruse timpul asediului imperial pentru adoptareamAsurilor corespunzAtoare: numirea lui Djafer ca beglerbeg insArcinarea sa curefacerea eficiend a sistemului defensiv al Timigoara. deasemenea, amAnuntele interesante inregistrate de Ali cu privire la refuzul repetat

al lui Djafer de a deveni din beglerbeg de Timi§oara, precum celereferitoare la posibilitatea obtinerii materialelor fortei de necesare refacerii

Mai mult, desf4urarea lucrArilor de refacere a cronicalui Ali" este o serie de detalii, de pasajul corespunzAtor dincronica oficialA a lui Silahdar Mehmed Aga".

constatare se impune cazul reconstituirii luptei de la Zenta,precizarea cA, spre deosebire de Silahdar, Ali s-a folosit de toate aminunteleargumentele care i-au stat la pentru a respinge acuzatiile aduse de uniicontemporani lui Djafer pap, anume de a fi vinovat de armatei otomane.Cronicarul a sA inregistreze o asemenea epilogulscrierii sale. De aceea, informatiile sale privire la lupta de la Zenta trebuie verificate

cele furnizate de Silahdar Hadj Ibrahim Nairneddin. timp, nu putemignora acele amAnunte din cronica lui Ali, care pun opacitatea, lipsa de

preluarea de cAtre marele vizir a unor informatii", precum derealism a planului militar propus pentru 1697. DupA pArerea Ali, planul amintitfusese conceput pe baza unor informatii false despre deplasarea trupelor imperiale, careau provocat consternarea beglerbegului de Timi§oara a unor comandanti militariotomani. incercarea armatei de a aplica planul propus de Djaferconditiile deplasArii trupelor imperiale spre Petrovaradin a viziunea lui Ali, dinpricina popasului pe cimpia de la Zenta". Potrivit planului lui Djafer armataotomanA care Kobila, ar trebuit sA la Vadul Kanizsa sA profitede posibilitatea de apArare oferid de cotul râului Tisa", acest fel mimaila o laturA directia de atac a trupelor imperiale. insemnArile lui Ali rezuld cA Djafer

i-ar comunicat marelui vizir intr-o convorbire patru ochi, opozitia falA

de popasul armatei otomane pe de la Zenta. Se pare cA decizie a mareluivizir a fost dat faptul cA atacul imperial s-a treceriidepline a armatei otomane peste Tisa. Mai mult, din relatarea lui Ali privire la

81 Ibidem, p. 186.Ibidem, p. 190-191.Ibidem,p. 191-192, 265.Silahdar Mehmed Aga, Nusretname, p. 482.Ali, Der Löwe von Temeschwar, p. 230.Ibidem, p. 202.Ibidem, p. 207-208.

88 Ibidem, p. 206.Ibidem, p. 208.

www.digibuc.ro

248 Cristina 14

de trupe din preajma din toiul luptei de la Zenta" el nu a participatmod direct la propriu-zisi. Cronicarul s-a aflat pe malul al Tisei

ce avea confruntarea care DjaferNu sunt lipsite de interes nici acuzatiile aduse lui Djafer cu privire la

responsabilitatea sa dezastrul de la Zenta nici atribuirea acestuia anerespectarii planului militar propus de beglerbegul de Timisoara. Ali a calificat

unor contemporani la adresa lui Djafer drept minciunävedere avantajele imediate ale aplicarii planului elaborat de

Pe cale fi asigurat, primul recuperarea GyulaIneu in al doilea chiar recucerirea Ungariei Centrale Madjar) dearmata Dealtfel, nici modificarea planului otoman nu a fost atât deprimejdioasa pe s-a dovedit popasul de la Zenta. Un popas otomane la VadulKanizsa" ar fi confruntarea cu o zi, vreme care asigurat

necesar taberei otomane. Ali s-a dovedit a fi un bun alnumelui memoriei lui Djafer lipsind de aduse de uniicontemporani. El s-a dovedeasca absurditatea echivalarii dezastrului de laZenta cu razbunarea lui Djafer a unor viziri asupra marelui vizir, ElrnasMehmed numirii lui Djafer ca beglerbeg de Timisoara. acuzatiilede cruzime aduse raposatului Djafer pasa au fost demontate in chip staruitor de cronicar

explicate drept acte de dreptate exemplara. De altfel onoarei memorieiAli a invocat, chip justificat, hadithul echivalent al vechiului

dicton: de nihil nisiConceputa de autor ca o pledoarie absolve pe Djafer pasa de

responsabilitate sau atribuitä de contemporanii cronica lui Ali se inscrie intraditia gazavatnameului, decenii ale veacului al XVIII-lea deistoriografia eyaletului Timisoara. Preferinta manifestata de Alipentru relatarea unor episoade periferice uneori istoriei otomane pentru contragereaalteori a unor evenimente fapte expuse mult mai larg de alte izvoare contemporaneeste de ultimele sale cuvinte, prin care cronica: de aceea eu amcrezut de spun pufine cuvinte opresc la cele de mai suspomenite"".

abstractie de caracterul uneori monoton al relatarii incursiunilorluptelor de inerent asa-zisei "istorii marunte", acestuiizvor pentru viala cotidiana pentru mentalitatea proprie societalii otomane dineyaletul Timisoara. Dar cronica lui Ali nu este singurul exemplu reprezentativ pentrumodul in care istoriografia eyalet s-au aspecte din istoria

a Imperiului otoman cu episoade marginale, necunoscute altorcronicari.

Ibidem, p. 209.210.

92 Ibidem.Ibidem.Ibidem, 231.Ibidem, p. 250.

www.digibuc.ro


lucrare se din punct de vedere tematic, cu raportul ampludespre activitatea lui Osman Aga din Timisoara, ca traducAtor diplomat albeglerbegilor de Timisoara, cu cronica lui El Hadj Ibrahim Naimeddin.

LA FRONTIÈRE OTTOMANE DANS

LA CHRONIQUE D'ALI DE TIMISOARA

Résumé

Ali de Timisoara (1674-?) est note avis le seul représentant del'historiogyaphie de l'eyalet de Timisoara qui a repris fidélement l'ancienne tradition duGazavatname ou du Fetihname. les remarques faites dans le prologue et l'épiloguede sa chronique Tarih-i Cafer (L'histoire des hauts faits de DjaferPacha), s'est efforcé de défendre la mémoire et la réputation de son protecteur DjaferPacha, l'ancien beglerbeg de Timisoara et de Belgrade pour l'absoudre de toute faute etresponsabilité reliée la défaite subie l'armée ottomane dans la bataille de Zenta(1697).

Son plaidoyer démontre ainsi l'absurdité des accusations portées contre DjaferPacha et nous dévoile la fois le monde caracteristique des ottomans parses us et ses coutumes, ses solidarités spécifiques ainsi que son code particulier del'honneur. C'est par la précision et la richesse du détail portant sur les coutumes desconfins que la chronique d'Ali nous fait revivre par étappes les incursions(gaza, qui ne prenaient que par le partage du butin. Signalons, d'abord, lespréparatifs faits sur la plaine auprs du mausolée (türbe) de Baba et lescoutumes par lesquelles on metait aux combats des troupes ottomanes avec lestroupes appartenant au "Saint Empire Romain-Germanique". Mentions, ensuite, les usdes confins concernant le partage du butin, le statut, le rachat des captifs chrétiens etottomans ainsi que des biens confisqués au cours des incursions ottomanes. Souglinons,de la générosité ainsi que l'amitié qui ont marqué profondément les relations deDjafer Pacha avec les autorités impériales des confins. N'oublions non plus qu'au coursdes certaines situations dramatiques, la pitié et la solidarité humaine des confinsottomans n'ont plus tenu compte de la différence de religion et de territoire. Ce sont

ces raisons qui ont poussé les ottomans sauver la vie des enfantsattaqués par les loups affamés.

On risque pourtant de se tromper lorsqu'on envisage la chronique d'Ali en tantque récit monotone des incursions et des luttes des propres la "petite histoire".Au contraire, l'éloge de l'activité et des hauts faits de Djafer Pacha met en lumire desévénements appartenant la fois la "petite histoire" et l'histoire universelle. De plusla chronique d'Ali nous aide comprendre la vie quotidienne et la mentalité propre lasociété des confins ottomans.

www.digibuc.ro


ne s'agit pas d'un cas unique dans l'historiographie de l'eyalet de Timisoarapar la manire par laquelle l'auteur a intégré l'histoire générale de l'Empire ottomandes faits et des événements complétement inconnus aux autres chroniqueurs. Lachronique d'Ali s'apparente au point de vue de son contenu, la chronique deEl Hadj Ibrahim Naimeddin et l'ample rapport dressé par Osman Aga de Timisoara surles missions accomplies en qualité d'interprte et diplomate.

www.digibuc.ro

CARTE DIN BIBLIOTECA MAVROCORDATILOR

COLECTIILE BIBLIOTECII CENTRALE

UNIVERSITARE DIN BUCURESTI

DORU

Printre ale culturii un de este definut derisipirea celebrei biblioteci a Mavrocordatilor. Destinul cárfilor, ca lipsa de aoamenilor, au ca majoritatea volumelor sale sä nu mai cele

diferite colecfii publice particulare.Aceastä biblioteck ca bazá colecfiile lui Alexandru Mavrocordat

Exaporitul, s-a dezvoltat gratie strädaniilor lui Nicolae Constantin Mavrocordat,printr-o sustinutä costisitoare activitate de achizitii', prin inglobare in ea a unor

valoroase din mai vechi biblioteci din Tara Româneasce.moment care: baza monarhiei absolute se realiza o

trecere de pe planul vechilor tradifii cu origini milenare la un regim de idei"3 aceastábibliotecá avea ocupe un aparte culturald a atât

intrinsecá a actului cultural pe reprezintä cât mai ales prin impactul pecare avut asupra politice social - culturale a acestora, cáci este greu sädisociem reformele Mavrocordatilor de formatia intelectualá care, la rândul nupoate mod categoric, disociatä de deci de bibliotecä.

Remarcabila biblioteca a Mavrocordatilor, in existentei unor cataloagecontemporane, mereu depásite prin cresterea colectiilor datoratä pasiunii grijiidoi domnitori, nu este complet nici astázi. de ce mai apar volume a arorapartenentä la aceastä biblioteca nu este cunoscutd sau a a fost pierdutä.Astfel Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti se aflä lucrareacunoscutului André Schott (1552-1629): Paroimiai Adagia siveProverbia graecorum ex Zenobio seu Zenodoto, Diogeniano & suidae collectaneis.Partim edita nunc partim reddita, scholiisque parallelis illustrata, adAndrea Schotto Antverpiano..., la Andver la celebra "Officina Plantiniana" in1612. Este un de f., 702 p., f., signatura 2x-3x, A-Z4, Aa-Zz4,ZZ4' aa-tt4, imprimat elegant, buna traditie a casei Plantin. de Jean Moretus,ginerele continuatorul lui Plantin, de a s-a ocupat JustusLipsius, consilier prieten al lui Chr. Plantin, fost coleg de studii al lui André Schottla Universitatea din Louvain, este una din ultimele lucari interesante subemblema Plantin.

' N. lorga, documente privire istoria Bucurqti, 1901, vol. III,56. nota

Ibidem.N. Istoria Bucure§ti, 1928, vol. VII, p. 5.


www.digibuc.ro

252 Doru 2

Reputatia bine stabilia de cele 47 de publicate de filologul AndréSchott, nAscut la Anver la 12 septembrie 1552, editor a multor texte clasice, a asigurat,desigur, un bibliotecii Mavrocordatilor acestei care decelelalte texte clasice, de teologie, sau drept, toate editiifoarte bune, au contribuit conturarea personaliatii de formalie a celordoi donmitori de arnintire istoria românilor.

Apartenenta volumului la biblioteca lui Nicolae Mavrocordat este deolografd, josul de titlu: Ex Libris Jo.

M P. Mol. nunc Val. A. 1721. Deci o carte procuratA de Nicolae Mavrocordat in altreilea an al celei de a doua domnii pe care a avut-o Tara Româneascd, doi ani de laaparitia, la Bucuresti, a propriei sale Despre datorii, elaboratä timpul

sale la Sibiu mult apreciatA in epocA. Domnul, prins grijile tratativelorturcii privitoare la hotarele raialelor Silistra, reducerea haraciului, pe care

abia o obtinuse in martie 1720, pregAtirea reformelor fiscale, supravegherea lucrdrilor lamândstirea sau refacerea averii Mitropoliei, dupA pierderea mosiilor de pesteOlt, gAseste timp pentru bibliotecii sale, asupra noi pe

pune marca de proprietate.Credem cA se aduce incA o elocventA a faptului cA bibliotecA nu

a fost numai rodul unei pasiuni de bibliofil ci a unei necesitáti intelectuale ce se cereacare a rodit frumos benefic pentru domn

decursul timpului lucrarea a in posesia altui mare iubitor de carte,cunoschtor al culturii grecesti a manifestärilor sale istoriculDemostene Russo, al ex-libris "D.R." se aflä tot pe de titlu. Ulterior

carte va ajunge in Biblioteca de lirnbi romanice, clasice orientale deunde, prin transfer, colectiile Bibliotecii Centrale Universitare din Bucuresti5cadrul actiunii de refacere a fondurilor acestei biblioteci distruse decembrie 1989.

16701.Cota IV 09/88; Cvr. 919.

www.digibuc.ro

3 carte din biblioteca Mavrocordatilor 253

ADAGIASIVEVERBIA

X

nunc

PLANTINIANA,

c.

4. (

www.digibuc.ro

www.digibuc.ro

ZESTREA tNTRE PRACT

TARA SECOLUL AL XV LEA (H)*

CONSTANTA GHITULESCU

Foi de zestre muntenesti din secolul al XVII-I aPublicarea de foi de zestre n-a fkut acum ob'ectul unor de

documente tematice. Vladimir Diculescu in colectia sa de documente referitoare la ladin Tara capitol special 20 de foi de zestre din

anii 1800-1834'. revista "Arhivele 011eniei"2, in partea sa dedicatä editkii dedocumente, au foi de zestre provenind dife ite cole priva e ale diferitelor

boierqti. Nicolae "a prins" printre documentele cate seria Studiidocumente3, foi de zestre anii 1600 1850, din Tara din

Moldova, dar nefiind date in sunt mai greu de utilizat. De asemenea, foi dezestre au mai fost publicate de Greceanu in colectia sa de documente asuprafamiliilor boierqti4. Dar majoritate a acestor docu ente apartine secolului alXVIII-lea nu secolului al XVII lea explicatia este s poate de simplä: scrisul

in primul un mult mai important in viata cumitropolitul Antim Ivireanul o serie de ordonante ecleziastice sau princiare pe

actului prima sá "fun ti neze" mitropolitulNeofit Cretanul (1738-1753). secol 1 al XVII-lea oralitatea un mult maiimportant scrisul probabil multe dote au fost conven.te orale prezentamartorilor a se face apel la despre ele atunci párjile implicateajung, din diverse motive, in fata domnului ajutor recuperarea zestrei, astfelde proces sunt destul de numeroase. Pentru a doua jumätate a secolului al XVII-lea,arhivele au in diverse fonduri colectii, o serie de foi de zestreinedite.

Cele 8 foi de editate aici pot fi incadrate, din punctul de vederecontinutului, in tipuri de documen e: foi de zestre tip "zapis-contract"(doc. nr. 1,3) foi de zestre formular (doc. nr. 4, nr. 5, nr. 6, nr. 7, nr. 8). Primul tip este folosit

la secolului al XVII-lea mai ales mici mijlocii ale societatii.de-al doilea tip anii '90 ai secolului al XVII-lea se impune

* Prima parte a studiului a SMIM, XVIII, p. 13-222.V. Diculescu, a Române,sti documente, 1970, p.181-191.

2 Vezi mai ales "Arhivele Olteniei" numerele din anii 1924, 1928, 1930, 1942.Nicolae lorga, Studii documente privire la istoria vol. 1-XXV,

Bucuresti, 1901-1913.tefan Greceanu, Genealogiile documentate ale familiilor boierepi, 1913, 2

vol.

"Studii Materiale de Istorie Medie", vol. XIX, 2001, p. 255 263

www.digibuc.ro

256 Ghitulescu 2

cu Antim Ivireanul care recomandA in cartea sa Capete de lain 1714.

Primul document, din 13 martie 1658, este o "scrisoare prin careGhidul, mosnean din pune ordine avere hotArand cine ce va

este mai un testament, desi autorul nu ne spune explicit acest lucru.Autorul se adreseazA sale Anca ginerelui sAu Zaharia pe care cu

pentru "alte zéstre nu i-am dat", dar Stoica merge mult maideparte sA aminteascA AflAm astfel cA Stoica mai are o fatA,

pe care a inzestrat-o cu tip Pentru a evita conflictele sau oeventualA revendicare, el reaminteste partea din zestre care i-a revenit acesteia lamomentul respectiv. De asemenea situatia celor doi LepAdat,

de drept Dima mort cu mult Prezenta mostenireapaternA nu se explicA numai prin faptul cA tatAl n-a avut banii sA-i ozestre, ci mai pare a o conventie incheiate cele treiflica care i-a locul fratelui ei in urma acestuia, mai ales eauna din "misiunile spirituale" foarte importantA pentru o familie : pomenirea mortului,sau putin justificA decizia de a impArti patrimoniul familiei doi,cu excluderea celeilalte

Cea de-a doua foaie de zestre este redactatA la dupA fiicei(doc. nr. 2). momentul logodnei, nimic din ceea ce ar fi trebuit sA primeasclo fatA ca zestre, vaci, cai, stupi, Neacsa Borcioae se decide sA deaginerelui ei, Stanciul, un pogon de vie la Chiciora . Se poate observa Stan Ghidul

Neacsa Borcioaia cunosc obiceiul ce trebuie sA se afle foaie de zestre,dar din prea "multA lipse dau ceea ce au anumit moment.

Foaia de zestre redactatA de DrAgan este cel mai frumos document din cele 8(doc. nr. 3). Ea este cu ocazia logodirii sale diaconului Ivan. Fiecaremoment specific logodnei transpare prin pana scribului, pArtilor,negocierea zestrei, redactarea semnarea actului dotal. Pentru DrAgan, ainstaurat obiceiul logodnei al nu s-a putut sustrage de larespectarea acestui obicei la fel de vechi ca lumea, nici el n-o putea face. De aceea,dA voie cuscrului sAu sA la indeplinire strAveche traditie, cu forta.

observatie, toate cele trei documente sunt prezenta unui numArimportant de martori dintre care preotul satului nu lipseste, ceea ce nu se va mai

in perioada imediat urmAtoare.Documentul nr. 4, reprezintA foaia de zestre a Mariei, flica lui Mihai

Cantacuzino. Ea a fost cu Tudorache Guliano nu cu serdarul ConstandinArgetoianu cum apare Dictionarul lui N.Stoicescu, monografia lui I. M.Cantacuzino6. La 1716, Mihai Cantacuzino ginerelui Tudorache Guliano marecomis, zestre a fiicei sale, Maria. Un alt document de la 1724, povesteste viatacutremurAtoare a acestei femei. Maria Cantacuzino a avut 12 copii, dar zece dintreacestia au murit pe in doi dintre ei. desufering, Maria a murit ea la scurt timp, pe Mihai de 11 pe

Antim Ivireanul, Opere. Didahii, ed. Gabriel $trempel, 1996, p. 353-355.6 N. Stoicescu, al din Tara Moldova,

Bucurqti, 1971, p.141; M.Cantacuzino, mie de ani Balcani. a Canlacuzinilorviltoarea secolelor, 1996, anexa Ill.

www.digibuc.ro

3 Zestrea Tara 257

"de copilAreascA", orfani. Dar se pare nenorocul a cufamilie, pentru doi n-au supravietuit mult timp mamei bor.

Tudorache Guliano s-a are uneste autorul principal al doctunentului de la 1724. Temându-se de o eventualArevendicare din partea comisului Mihai, marelui Mihai Cantacuzino,cere mitropolitului sA-i documentul de la 1716, care sAu devenise

pe zestrea Mariei, sora fostului mare comis Mihai Cantacuzino'. ObservAm,cA Maria primeste ca zestre douA sate pe care probabil le-a

nu constituie patrimoniul familiei. Pe de altA parte, foaie de zestre este semnatA doarde marele martori.

Documentul nr. 5 reprezintA foaia de zestre a Ancutii Rudeanu. Din seimpun precizAri de naturA SemnAtura lui Ghinea Rusteamare vomic, multe confuzii, mai ales dacA cA acest boier n-a avut nici ocu acest printre bunurile de zestre ale gAslin mosii care fac partedin patrimoniul familiei Rudeanu. Din analiza mai multor documente, apartiand

Rudeanu reiese cA, Ancuta este ffica lui Matei Rudeanu a sotiei sale, Aviana,Velisarie. In testamentul 3 1676, Matei lasA sa avere

sotiei sale cu excluderea copiilor El motiveazA gestul prin faptul Avianaprimea toate acestea in schimbul pe care o cheltuitui-se pentru plata datoriilor

timp, el nu sigur dacA fiicele sale vor reusi sAla data redactArii diatei ei se aflau la vulnerabill a copilAriei.

TotodatA, satele prezente vor mai arziufoaia de zestre a Ancutei'. La scurt timp moartea sotului ei, Aviana problemecu creditorii acestuia care vroiau confiste pe care sotul le lAsase contulzestrei risipite. Boierii pe rAvase domnesti" de Avianaconformitate cu "legea obiceiul sA pot lipsi zestrili de ce féliu de

este foaia de zestre, apoi Avianaprimeste echivalentul acesteia. Creditorii vor fi datoria din ceea ce a mai

pentru cA zestrea sotiei este intotdeauna de creditori9. Un document de lasecolului vine sA confirme ipoteza La 3 ianuarie 1696

Alexeanu cu jupineasa sa Ancula vindeau mosia de la pe care o aveau de la"socru-mieu Matei de la soacrA-mea Aviana". Documentul va fisemnat de doi astfel: "+Eu postelnic, flub lui Alexandru mare vornic; +EuAncusa, fata lui Matei a avut probabil, imediatredactarea foi de zestre, 6 ianuarie 1692, pentru cA la 3 iulie 1693,

sA cumpere la cu scopul de mAri mosia dede zestre este de Ghinea mare vornic in calitate de rudA cea

mai a familiei. moartea survenitl 1679, Ancula a fost mai

1724DANIC, Achizitii Noi, MMCMXXHI/8 /12, doc. din 1 1716 18 februarie

Idem, AN, CLXXV/13, doc. din 13 mai 1676; AN, CLXXIV/26, doc. din 22 dec. 1678Idem, Doc. XCVI/66, din 16 martie 1679

Colectia lonascu, 11/6.Idem, AN, CLXXIV/29.

www.digibuc.ro

258 Constanta Ghitulescu 4

probabil de ei Ilinca'2 sotia marelui vornic Ghinea RusteaVäleanu".

cum observAm, documentele 6 7 sunt identice asta pentru elereprezintA foile de zestre a 2 surori, Sora. Ele fac parte serie de acte alefamiliei lui paharnic care mai cuprind diate ale sale Mihalcea

la 25 martie 1710. Din cele fete erau dejaceremonia probabil la scurt timp alcituirea foilor de zestre. Cheltuielilede au fost suportate doar de cei doi mezini ai familiei, Radu timp ce

mare, Mihalcea, a refuzat participe. inzestrarea fetelor, averea familieieste mod egal cei trei : Radu Mihalcea. Mihalcea,

casa va deveni noul al familiei care va prelua cu avantajeletoate dezavantajele acestei pozitii sociale : caute de de de surori,

dea birul dinUltimul document popii Fiera din Acest mic preot de

pentru sa Maria o foaie de zestre foarte care nu sedeosebeVe cu nimic de foaia de zestre a unei mari boieroice. Noi dispunem de o copietärzie de la 1711, dar actul a fost redactat de 15 februarie 1696 popa Fiera,devenit ieromonahul scrie diata. Din testament reiese cA la acea sa,Maria, fusese deja cu Matei. reconfirm/

puse in foaia de zestre, pe care sA le nu va avea

1. 1658 (7166) 13

eu, Stoica Ghidul, feciorul al lui ot HulubeVi,scris-am acesta al meu zapis ca sA fie de la ageniri-meu Zaharie cum sA sA am fost eu viu cu suflet dat-am mea

fie-meu jum<A>tate o-mu dat flia-mea gineri-meuZaharie cA alte zéstre nu i-am dat ce i-am dat care scrie mai sus.

cea am eu tot satului, vadori depreste tot hotarul jum<A>tate sA o Anca, jum<A>tatepAntru am avut alt fecior, anume Dima ce s-au tA<m>plat de-u

murit. Ce eu putere sA-1 gijescu nici eu, nici ffiu-meufie-mea Anca cu ginere-meu Zahariia mi-au mai dat un bou genere-meu Zahariia.

o-m dat feciorilor mei partea,eu i-am dat o care' mi-au fost dentr-altu denMuOtescu, den partea Holomocii i sA va alegea den-trace i-a maidat 2 iape o cu ceste vite dat zéstre Vladii.

Acest zapis, eu meu de i-am i-am tocmitu am fost viucu suflet ca sA partea precum am precum le scrie zapisul meu.

Ilinca este marelui ChircA Rudeanu, timp ce Matei este fiul cluceruluiTudosie din Curtisoara, deci vAr primar cu Matei a ocupat perioada 1664-1672 diversemari dregAtorii, de la mare la mare sluger. N. Stoicescu, op. p. 185, 236-239.

Pentru celor doi vezi documentul de la 15 mai 1696, DANIC, Doc. ist.

DANIC, mss. 172, 528.Idem, Mitrop.T. Rom.,

www.digibuc.ro

Zestrea Tara (II) 259

care se va scula preste cuvintul2 meu fie blestemat afurisit anatemade Hristos de cei 318 oteti de la

am scriso<a>re au fost oameni merturie§-au pus jos iscAliturile. mi-am pus eu Stoica meu ca

Pis measeta martie 13 dni leat 7166 <1658>.

Eu popa Manea.Eu Neagu.Eu Stoica.Eu Dumitran.Eu Gherghena.

am scris eu popa Radul ot tam

DANIC, Mitropolia T. Rom.,Orig. rom.

I

2

semnAturi autografe.

EuEu Ciurea3Eu Gdenescul.Eu Tudosie.

2. 1664 (7172) 8

+ eu, mAtusa Niacsa Borcioae, care am fost fdmiea lui Dumitru Borcii otdat-am zapisul mieu ca hii de la mâna giniri-meu, Stinciului,

cum de au luat pre de nici o ziastre apoifiindu di sotae eu cu are fie-mea

cu noi de generi-miu Stanciul putiareavut inzistrezu pre fie-mia nici cu nici cu vaci, cu cai, cu stupi,

cu râmAtori, datu-i-arn din mosiile miale cari fdcut eu cu mia ce ni-a impriunat Dumnezeu. Din miale den Chiciora, un pogon de vie din viilorcare pogon iaste cu gutuiul, cu gutuiu sus, hie acest pogon de vie deziastri fii-mea Ioanii aibu eu de ginere-meu Stanciul.

ve<ri> scula den fici<o>rii miei, den nepotii miei, den niamul meua sticarea a meu, hii acela proclet afurisit supt anatema .Hierul pietrili topeascd, trupul aceluia stea viaci.

mArturie, Nan stolnicul ot Mihnea Dumitrual uncheasului Vitan Baldovin Radul Rancea popa Ivul, venit mai pe altii

vor iscáli mai jos.eu Neacsa pus dégetul mai jos caam scris eu Dumitru logofdt ot

Pis 8 dni leat 7172 <1664>.

Eu Néacsa Borcioae.Eu popa IvulEu MihneaEu

Eu BaldovinEu Radul RanceaEu Dumitru Vita&

www.digibuc.ro

260 Constanta 6

M-rea Cozia, XLVIII/18.Orig. rom.

autografe.

3. 1678 (7187) 3

+ eu, solia meazapisul nostru la diiaconului Ivan de la cum el unfecior noi deci, obicei, cum au fAcut Adam, noi ne-am tocmit i-am dat fie-mea zéstre ce ne-am ce s-au ales partea ei din toate ce am avut.

Datu-i-am funie 1, 40, 2, iape 1, vaci 1.am fost-au multi oameni buni care vor mai

jos.neavând noi ce am Ivan diiaconul sä

tot ce scrie mai sus voiapentru ne-am pus degitile, ca sä

Pis ghinarie 3 dni, leat 7187

+ Eu+ Eu+ Eu+ Popa Voico.

DANIC, M-rea Bistrita, LV/5Orig. rom.

4.

zestrile fie-meaanume:

de aur cu diamantutde cercei cu piciorul de

zamfir diamanturi1 de cercei cu piciorul dezmaragd in diamant4 inéle cu diamanturi2 inéle cu zamfir1 inél cu robin

inél cu zmaragdu1 de diamantéle1 de de aur mai micio de mare la

grumazude aur

1 de ughi 100

+ Popa Tudor.+ Ion Coman.

+

1691 aprilie 10

din ce a dat Dumnezeu, cum semnez jos

de cu pace de samuru,cu nasturii de aur

de paceasamur, cu nasturii de1 de de fir,pacea de samur, cu nasturii de

1 ghiordie de tabin de cupacea de samur1 roche de vérde

roche de sarasirroche de hatai cu de firroche de hatai cu de hirroche atai cu de firroche de atai cu de fir

1 roche de atai ghiulghiulie

www.digibuc.ro

7 Zestrea practica in Tara Româneasci (H) 261

roche de atai vérdecu

8 ii cuse cade

3 de mése3 de12 tipsii de cositoriu12 talere de cositoriu12 linguri de argintu

cu 6 telegari

3 covoare2 sate i

cal de ginere cu podoabele lui200 de oi cu miei20 de15 vaci cu vitei15 iape mânji60 de stupi20 de pogoane de vie10

Mihai Cantacuzino

DANIC, Noi,Orig. rom.

autografI

5.

Ghenarie 6 7200 <1692>.Cu mila lui Dumnezeu, zestrile Ancutii:

de aur1 de de aur

aur10 de3 de cercei de aur

de rosu cu nasturi decu pacéle de jder

zagrao de samur1 rochie de fringhie vérde cu samur

pre cap tipariu deaur cu pietri1 cu2 cu1 cu6 ii

va partearumâniiMosiea de la Târgoviste de

cu pisteMosiia de la Ialomita ce

scrie cartea luiCostandinGhinea < Rustea

1692 (7200) ianuarle 6

21

1

precum cade2 cearsafuri2 peschire12 linguri de argint12 tipsii de cositoriu12 tal<e>re de cositoriu50 de oi sânt la Diicul cliucer40 de stupi sânt la Diicul cliucerCurtisoara a patra parte cu case

cu d-acoloRumânii câti vor partea luMatei slujer,S-au dat pentru pentrutelegari pentru cal de ginere.

a<l>te mosii pre alelui Mateiu slujer, de-<n>trale

lui Isac Rudeanul.

www.digibuc.ro

262 Constanta 8

DANIC, Achizitii Noi, CLXXVIII11.rom.

'semnáturi

6. 1697 (7205)

zestrile a Sorii, pecum semna jos.i dea:

66 vaci

2 caical de

3 iape2 iape cu una

30 de oi30 de stupi30 devie pe valea Teancului, pogoane 4lao de

14, leat 7205 <1697>

7. 1697 (7205) tulle 14

sä a Sorii, iar pecurn va semna jos:boi oi

6 vaci 30 de stupicu 2 30 de

cal de vie pe valea Teancului, la3 iape pogoane 4 pol,2 iape cu una o de

14 leat 7205 <1697>

DANIC,ms. 172, f. 528Copie rom.

8. 1711 (7219) 30

de zestre precum arata jos: mosia de la stj. 20 , aparte; casele de aicea din Bucuresti; 40 de matce de stupi; 8 pogoane de vii la Cernesti;

cu doi cu armuri; cal de ginere; patru iape mari; patru patru vaci;sigan mintie de tunmgie cu limii de jder, cu zagaraoa de samur,nasturi de 12; mintie rosie, iar de blane de sandracu, nasturi 12 de

2 rochii de dimie, una verde alta rosie; 2 rochii de altai; 2 o ghiordiede dimie cu sangeapi; de dimie;2 cu saia; trei cu mAtAsuri, opAreche de cercei de aur cu rubinuri; 2 de aur; pe cap10; o de argint; o pAreche de de argint; de zece

www.digibuc.ro

9 Zestrea Tara (H) 263

siruri de un toc de tipsie de un toc de talere de cositor; 2 tingiri cucapace; 2 linguri de argint; un covor; o scoartA; o cu peschirul lung; 6 serveturi; uncearsaf umplut cu o de sandal 8 patru mari de uncearsaf albu; un peschir de cu fir; un lighean cu ibric.

a cu dumneata voiu muri casA.de la noi putin de la Dumnezeu mult.

Ghenarie leat 7219 <171Eu Maria.EuEu popa Stancul.Popa Hiera.

DANIC, mss. 128, f. 279-279vCop. rom. Originalul este din 30 ianuarie sub idem, Mitrop. T. Rom.,

LA DOT ENTRE NORME ET PRATIQUE.

LA VALACHIE AU SIECLE.

Résumé

La feuille de dot bien la position sociale que chaque individu occupedans la société. Sa valeur des possibilités matérielles du du nombre de

a, des du gendre. La de faire dot est difficile pour n'importequel En fat, la dot représente la part de l'héritage paternel qui revient la femme,puis elle peut exclue dans le testament du

La liste du trousseau faite par le est lue devant le gendre, le beau-pere, lesvoisins et les amis. Les négociations sont dures et le doit utiliser son habilité pourconvaincre l'audience et surtout son gendre d'accepter la dot proposée. Les voisins et lesamis sont aussi les témoins qui prouvent l'acceptation du contrat.

lors, le essaie de résoudre cette question pendant sa vie et la dotdevient un devoir de droit et de conscience. Il rédige une liste méme s'il n'a pas,

ce moment-lk tous les objets prévus dans la liste ou l'argent nécessaire lesacheter. Peu peu complétera la dot promise. S'il meurt avant le mariage de sa fille,les dettes seront écrites dans son testament et les héritiers seront de cettemission. Dans l'absence du les prennent l'obligation de doter et de marierleurs soeurs d'hommes honorables et qui doivent occuper le statut dans lasociété. La dot occupe un lieu important dans la construction du couple. Elle aide lanouvelle commencer sa propre vie. A la fois, elle peut le seul moyend'existence pour la veuve ou la femme divorcée.

www.digibuc.ro

www.digibuc.ro

DOCUMENTE PRIVITOARE LA NEGUSTORII PEPANO

LA CTITORIA LOR DE LA

CODRENI "PE MOSTISTE"

GHEORGHE

9 1683 (7192) 14

MHAOCTTIO H

t méle venit-au Dona Pepano cuParthenie episcopul, spuind pentru dumnezeiasca mankstire, care den temeliedumnealui o au zidit pre slava lauda domnului spasitorului nostru

Hristos al caruia iaste, pentru socotind dumnealui o la oca poarte de acolo de toate trebile, ca oca aibá ajutor la

au socotit de au chemat pre Parthenie episcopul cu de laPrecistei de la den Tara Greceasca, pentru ei mai

denainte vréme o au fost cerând o au la o au dat precu toate bucatele, au fost dat dumnealui ca

de grijä den partea venitului ajuteprecum scriu zapisele in care zapise am vladiciia mea, au niste

cu care au luat ei care scriu ei singuri le neclatit, iarde nu le vor lipsiti de la manastirea aceasta.

au fost acum, s-au adevarat inaintea2 mele nici unajutoriu aici la sau vreun adaos n-au facut, nici acolo la nici unban n-au trimis. patru ani de au ei au fostacum, ce n-au adaos, nici n-au sporit nimic la manästire, au saritcu asupra ctitorului de i-au zis multe cuvinte de lucru, care nu s-auafará de tocmélele bor. Dici au venit cu inaintea2

méle cu Parthenie episcopul cu ai lui zapisele tocmélelecare au mai - nainte, am vladiciia mea Parthenie episcopul au

iesit den tocmeala care au au luatDona o carte care scriu de acolo de la jos, cum

de au dumnealui aceastä manästire acolo, patru ani, nici-un ajutorn-au avut la dinsa cum au de aicea acolo, nici o n-auluat, ci numai ei muncescu au de den zi zi.

Prima parte a studiului a fost publicatä SMIM, XVIII, 2000, p.147-158.

"Studii Materiale de Medie", vol. XIX, 2001, 265-272

www.digibuc.ro

266 Gheorghe 2

de aceasta am mea, cum au fost scris pentruau fost tot venitul pre seama lui acum am adevárat

cum cá au cálcat toate tocmélele scriia zapiseleDirept aceea, vládiciia mea dupá zapisele tocmélele am judecat pre légede vréme ci Parthenie episcopul ai lui au

zapisele care ei singuri au aici nici un adaos n-au fácut, niciacolo la mánástirea n-au purtat o ani o ajutoréze cevasiiaste aproape sä strice, precum vlddiciia mea o carte a jupânului lan.Dirept aceea la lui cu ai lui, iar aceasta,precurn au fost tot inchinatá fie de acum tot acolo,

de se vor zapisele sä nu ca aici am alesvlädiciia mea pre popa Anthim, de pus igumen ctitorul

voia lui Parthenie episcopul, ca poarte grijá de de bucatele ei, sätrei ani tot sä pre seama lui. bun

nerásipitor ca la moartea lui, sä aibá nimea putere deacolo scoatá, doará va alege ceva de acum de aceastá den ceva da Dumnezeu adaos aici la iar

seamá. Aciasta scriemOctomvrie 14 dni, vá leat 7192 <1683>.

t Theodosie <m.p.>

Doc. ist., 114.Orig. rom., (44,5 x 29), pecetea episcopall in fum; din legenda pecetii se maipoate citi doar:

"Teodosie, mila lui Dumnezeu arhiepiscop mitropolit a toatä Tara Ungrovlahieialtele...".2

10 1686 (7194) aprilie 23

eu, Panait, nepotul jupânului Donii Pepano, scris-amu zapisul mieu casä de credintä la cinstitá mâna sale domnu nostru IoCantacuzino Basaraba voievod sä sá eu un de prävälie care iasteimpotriva biséricii Grecilor, care au fost mai denainte vréme al lui Mazaracheunchiu-rnieu ce easte pre locul márii sale pe care au

sa de la jupânésa Sultana a Cârstii Bogdaproste ladespre Grecilor stânjini i palme 6 lungu den podul ulitii pânä unde mérge

locul de la Cirstea Bogdaproste.Deci tribuindu sale a acest mai cázandu-sä

sale a mie incá fiindu-mi vânzátoriu tocmitu-m-am <sa> de i-amvândut sale acest ce mai sus dirept bani gata 70 mi-au dat

<sa> acesti bani gata deplin la mâna mea denaintea a tuturor boiarilorsale den divan. Dirept acéia dará am dat eu acest zapis al la cinstitä

mâna sale ca sä poatá sale mosie stätätoare ohabnicá neclátitá in

www.digibuc.ro

3 Documente privitoare la negustorii Pepano (II) 267

véci. de s-ar scula cu vreo eu aibu a ráspunde aceluia iar<sa> o pace.

vor mai jos eu mai adcveritapusu-mi-am pecétea iscálitura mai jos ca

I Radul snä Radul napisah aprilie 23 leat 71941

Barbul vel logofat marturieCostandin Brâncoveanul vel spAtarCArstea vel vistier mArturie

vel comis mArturieMihalcea velStefan Cioranul vel slujer

Cernica clucervtori logofát

Corne Bräiloiul vtori sluger

t

DANIC, M-rea Cotroceni, XXV/ 43.Orig. rom., (36,5 x 24,5), 1 sigiliu

Panaiot Glâmbocearul cele de mai sus".2"Hrizea postelnic"3"Dona Pepano martor"

"loan Matei"5"Manu Papa martor"6"Stama Hristea martor". Semnäturi autografe.

11 1686 (7194) lunie 28

H

H

CTBO MH1 jupanului Donei Pepano ca lui mosie otde pre sud Elhov stenjeni 182 den den den

den satului de peste tot hotarul cu tot venitul, vericât va alége, pentruaceastä ce scrie mai sus fostu-o-au popa Stoica ot de la Florea deacolo, stânjeni 10 po 47 zapis au fost mai cumpárat de la RadulBerciugov stânjeni 20 po bani 66 zapis au mai cumpárat de la Micul

20 po bani 50 zapis. iar au mai cumpdrat de la lui Staicoot Berciugov 10 40 zapis au mai de la

de acolo 10 po 53 cu zapis. iar au mai de la el 10 pobani 50 zapis. au de la la feci<o>rul Florei ot

www.digibuc.ro

268 Gheorghe LazAr 4

60 po bani 44 de la Dragomir, fratele lu de acolo aucumpirat 42 po 50 cu care fac peste tot 182 scrie maisus, fac 66 pol 33, care movie o au fost popa Stoica de la acevti oamenice scriu mai sus de Donei Pepano, el dus la Vinetie.

acéea, au fost acum, viindu Dona de la Vinetie cumau fost popa Stoica movie ce scrie mai sus, acolo inhotarul nu ci i-au zis banii dea zapiseleacevtii iar popa Stoica el n-au vrut banii, ci au venitdomnii méle divan de fall Intr-acéea5 domnii mea am cumnu i s-au popei a cumpere movie al Mirculevtilor

Dona Pepano mai denainte vréme zidindu acolo pre aceamovie. Deci am domnie mea am judecat pre dereptate obicéiul amdat domnii mea Donei Pepano ca a ti<ne> movie ce scrie mai sus cu pace

i s-au luat zapisele de acevtii movii toate de la popei is-au dat in Donei Dona au adus toti bani gata deplin mai sus de i-au dat popei denaintea7 domnii méle den divan. au popaStoica de lége de denaintee méle den divan.

Derept acéea am dat domnii mea carte a domnii méle Donei Pepanoca a-vi aceastä movie ce scrie mai sus cu fie moviestätitoare, véci. movie o au dat o au adaos la lui deacolo.

Cewe Radul Nästurel vel ban, Badeavel vornic, Barbul vel logofit, vel vistiiar, Costandin Brincoveanul

vel spatar, vel cliucer, vel postelnic, Papa vel peharnic, Alicsandru velstolnic, vel comis, vel slujer. I ispravnic, vtori i Stanciul

Pis u Bucurevti, measeta iunie 28 dni, leat 7194 <1686>.MHAOCTHIO

<m.p.>vel procit.

DANIC, M-rea Bradul, Hanul Greci Codreni, 21.Orig. rom., (43,5 x 29,5), 1.pecete,

"Din mila lui Dumnezeu, voievod domn a Tara Ungrovlahiei, nepotul mareluipreabunului rAposatului Io Basarab voievod. DA domnia mea a

domniei mele...".Loc alb orig.

Loc ruptmartori punem domnia mea".

www.digibuc.ro

5 Documente privitoare la negustorii Pepano (II)

12 1713 (7221) 9

eu, sin biv vistier, dat-am mea cade la marii sale domnului nostru Io Costandin Basarabvoievod cum sä tie eu dator räposatului Stavru bani1536 precum zapisele méle eu gata dau ca sä i-amfost dumisale banii ce am avut la Teca la Venetia, au fost dati acolo despremuma-mea, 2933, care fac 2210, cari bani räposatul Stavru

i-au la moartea lui la spitaliia de la ce sä Coltea dinBucuresti iaste hramul 318 stitele ca sä pentru chivernisirea bolnavilor.

banii (!) de la Teca mai mare mea mai nu mi sädidese Stavru banii mai trecea pentru

de au murit Stavru sa nostru epitrop dieteijupanului Stavru au fäcut sa socoteala de mi-au dat banii aceia au mai trecutpeste 674 eu toti deplin mea. am dat scrisoarea mea ca

fie de la sale ca sä mi s-au acums-au cu banii ce am fost dator jupanului Stavru cu banii ce mi-au dat sa

suma am avut la Teca.Drept aceea am mai jos ca sä sä lie 9, 7221 <1713>.

sin vistier.

Costandin bant vel

Brezoianu velt Neacsul starost martor.

Doc. ist., 11.Copie rom.

greceascd indescifrabild.

13 1740 (7249) sertembrie 10

H

CTHO MH cuviosului egumenul de lai sud Ilfov tuturor de acolo ca a

carte a domnii méle de $tefan stolnicul, feciorul pentrudonmia mea de multe ale lui fapte, fi el ctitor

la acea ce mai sus s-au zis domnia mea toate faptele luisä sä trimis-am domnia mea cercatori cu cartea sale

pärintelui mitropolitului de blestem citindu-se acolo asupra celor ce vor ca spueadevärul au cu sufletele multe jafuri necuvioase fapte au

la acea mänästire. Care ce au avut de la doinniamea au adus ponturi in scris la domnia mea pentru toate pricinile ce s-audescoperit asupra domnia mea osebit dent-alte ce-i facuse cea

www.digibuc.ro

270 Gheorghe Lazar 6

mai mult a lui s-au adeverit chipurile unor ctitori caremai mult ajutase la aceastä mai sus-numiti tindapridvor case de piiatrá zugravind acéle, care din osteneala s-auobiceai s-au fost ei ctitori.

acest al ca un de socoteall In s-au fost pus deau stricat acéle chipuri ochii care lucruri nici luiDumnezeu nu suferite. Pentru care de domnia mea i s-au facut certare cu

Drept acéea am dat carte a domnii méle ca de acum sä numai volnic stolnicul a mai porunci la nici a mai am-esteca actitor au a mai face vreo egumenului care vremi va la acea

pentru care poruncim mea ie stolnice de acumsä te de a te mai amesteca la trebile manästirii a mai face

sau oamenilor ce acolo poruncile domnii mélecu grea pedeapsä te vei de domnia mea. chip nu va ca iasteporunca domnii méle. H

Procit vel

DANIC, M-rea Bradul, Hanul Greci Codreni, 8.Orig. rom., (29,5 x 20), pecete

14 1747, 20

eu, Costandin, cu Dona, feciorii Mecului de laCodréni, nepotii jupanului Donii Pepano, dat-am acest al nostru zapis ladumnealui nostru, Costandin Gheorghiu ca deprecum sä sä noi parte de movie In hotarul Scovardenilor 8 a

parte din de acolo i a treia parte din helevteu, care aceastä movie i parte dei de helevteu ne-au noao de la o am tot dimpreund cu

vara jupanului Saulii, dar acum neputandu-le mai tinea noide bani, cu dumnealui, fiindu-ne mai

puind movul nostru mare blestem diiata lui ca sä nu altii streini hotarul nostru,drept aceea am dumnealui acevti 8 de de movie ce scriu mai sus i a treiaparte din moará i din helevteu, drept bani gata 162 a luat acevti banideplin noastre. merge lungul acevtii movii apa Mostivtei din dreptul

Codrenii In drumul Darstorului sus cu moviia i

din jos cu moviiaDrept aceea dumnealui coconii dumnealui, nepotii, a

cu pace de noi de tot neamul nostru pentru i

de a bundvoie, nesiliti de nimeni cu a tot neamul nostru, de carecumvavi ori neamul nostru ori cu vreo pricinä a nudumnealui noi sä avem a pentru toate.

chid s-au facut acest zapis fost-au alti boiari care-i mai jos sävor noi pentru mai am mai jos ca

Leat 1747, iunie 20.

www.digibuc.ro

7 Documente privitoare la negustorii Pepano (II) 271

tEu Dona sint Dumitra§co biv staroste martort

za vistierie martort martortt Vasilie martort

DANIC, M-rea Bradul, Hanul Greci Codreni, 26.Orig. rom., (29,5 x 21).

alb orig.2

citire probabilá."Raniti martor".semnáturä indescifrabilä.

"Chirco zaraf martor"."Märgärit martor". Semnäturi autografe.

15 1799, mai 5

Prea Doamne,Aici Ilfovului o ce sä numeste Codreni

inchinatä la Molivdokepaiton den eparhiia fratelui pogoniiani laStilon den eparhiia Drinupoleo, care in cea

a sä pustii, ostasi, igumen ce au fostluând tot ce au dä ale ce s-au pace, venind fratelepogoniani au un Barbul acolo ca un carele da tot lanurnitele douä unde este 50 embatic anscotându-lu s-au de au meremetisit chiliile demprejurda tot asemenea embaticuri tot aLa leat <17>86, den Stilu au fäcut epitrop din partea la

Desliu di [...]' Desliu pogoniianiaici au in locu lui pogoniiani de acum chir

vamesul doao au luat venitul acestii auembatic unde inchinatä tot anu. Acum, fiindu ne

pliroforisom au la mare am paraminisit fratele pogoniian ca sä säsä o o meremetiseasca biserica chiliile

dimprejur, silindu-sa a o aduce la cea stare i-au dat el ca mai multsä sä la intemeierea acestei de se-au cale

de ta sä sä dea luminatä tale la smeritä anoasträ anafora cu ca epitrop a sä maiamesteca numitul Desliu de acum va embaticuri la

www.digibuc.ro

272 Gheorghe 8

numitele doao unde sA aflA InchinatA po 100 an va fi talepomenire.

al tale i proci Dositei al Ungrovlahiei. '799 maiu 5.

DANIC, Ms. 140, f. 9'.

www.digibuc.ro

PRIMUL RECENSÄMÀNT CATOLIC DIN SECUIME

(RAPORTUL LUI SZALINAI DIN

István Szalinai', observant din Bosnia, prefect al misiunii dinTransilvania vizitator apostolic (papal), a efectuat o vizitä ecleziastica scaunele

la inceputul anului 1638. fiecare parohie a notat numele parohului, afacut o descriere a acestuia, apartin deparohie; pe acestea, a referiri la credintele, moravurile obiceiurilematrimoniale ale credincio0lor. Raportul scurt dens este un izvor pretiospentru demografia pentru istoria ecleziastica culturala ale Transilvaniei secoluluial XVII-lea, cu toate acestea nu a intrat atentia istoriografiei maghiare. Procesul

Articolul apärut limba "Történelmi Szemle", XL, 1998, nr. 1-2,p.61-85. Trad. limba românä a fost de Pakucs.

Provenea din mänästirea din Tuzla, localitate al nume latin era Salinae,datoritä minelor de sare de acolo. La origine el se numea mod evident Stjepan Tuzlanski,izvoarele nu il pomenesc sub acest nume, ci ca Stefano da Salina italianä, ca Stephanus de

latinä. Tot acesti ani a mai studiat la franciscanii din Ungaria un altbosniac, mai care se numea tot lstván Szalinai. Archivio storico di Sacra Congregazione dePropaganda Fide, Roma (=APF), SOCG vol. 30, fol. 337. exprim aici de

Kinga (Bucuresti), (Bucuresti), lstván Fazekas (Viena) Csaba Borsodi(Budapesta) pentru sfaturile prietenesti.

2 Conform mele, cota documentului a fost doar de Antal Jakab, Azerdélyi római katolikus szék vitája a XVII. században, in "Erdélyitudományos fiizetek" (=Etf), Cluj, 1944, 172, p. nota 14, dar nu s-a ocupat de raport, deoareceprivea doar tangential tema sa. Nu e exclus nici faptul ca istoricul bisericii Ferenc la, care alucrat mult timp arhiva Congregatiei Propaganda Fide, sä fi cunoscut documentul, atuncicând a amintit vizita lui Szalinai, tot ocuparea scaunului episcopal din Transilvania,nu s-a referit la sintezele lui János Karácsonyi Fortunát Boros. Ferenc la, Simándi

választott erdélyi kinevezésének ügye, Antal Emlékkönyv.Dolgozatok az egyházi jogból a vele kapcsolatos ed. Pál Angyal, JusztinBaranyay, Budapesta, 1941, p. 17-18; Karicsonyi, Szent Ferenc rendjénektörténete Magyarországon, vol. Budapesta, 1924, p. 413-438; Fortunát Boros, Az erdélyiferencrendiek, Cluj, 1927, p. 64-92. Cf. Ferenc lla, A csiksomlyói ferencrendiviszontagságai Beth Gábor idején, "A gróf Klebelsberg Kuno Magyar Történetkutató IntézetÉvkönyve", 1934, IV, p. 283-302; Fortunát Boros, A harminckét confrater, Cluj,1923, p. 31-39; Paulus Onus, progressus provinciae Transylvaniae, $umuleu-Ciuc,1737; György Piusz Szabó, Ferencrendiek magryar történelemben, Budapesta, 1921, p. 104-124;Vencel Gábor és az erdélyi katholicizmus, Cluj, 1929, p. 3-21; Boros, Az

erdélyi törvénykönyv a katholicizmus, Cluj, 1930, p. 15-20.


www.digibuc.ro

274 István György Tóth 2

verbal al raportului s-a volum cu documente miscelanee arhiva de laRoma a Congregafii Propaganda

sinodul tridentin, intermediul vizitatorilor apostolici, direct deScaun s-a informat asupra situatiei credincio0lor din teritoriile ce

trebuiau recuperate pentru catolicism, ca despre sarcinile convertiriicatolice. vizitator papal trimis pe teritoriul Ungariei, Bonifaciu de Raguza a

Transilvania, dar de a pune piciorul tinuturile transilvane a lala inceputul anului 15824. Planurile Romei includeau de atunci o

in 'Transilvania. Din momentul constituirii 1622 a consiliului cardinalilor, SfäntaCongregatie Propaganda Fide, ce urma coordoneze misiunile catolicelume, vizitarea Transilvaniei mai ales a catolic din Secuime a ocupat unimportant scopurile acestuia5.

religia din Transilvania parte din cele patru religii recepte,catolicii de aici aveau mare nevoie de ajutor. Din 1601 nu mai exista episcop catolicPrincipat, putini la la fel preotii catolici, dintre care cei mai

ignoranti, necorespunzând cerintelor bisericiisinodul tridentin.

Demeter Naprághy, canonic Eger, care a fost numit episcop al Transilvaniei1597 de principele Sigismund Báthory - cu acordul Rudolf care

a confirmarea Scaun 1600, a fost nevoit se refugieze dinPrincipat inainte de a primi bula de numire partea papei din cauza noilor alerizboiului civil Transilvania, iar aceea nu s-a mai putut dieceza

cazul lui Demeter Naprághy, pentru prima ultima calitate de regemaghiar ce dreptul maiestätii, principele Transilvaniei papa au ajuns la unacord pentru desemnarea persoane in scaunul episcopal. Dupa exilarea luiNaprághy, dintre cele centre de putere (Viena, Roma Alba a

rezolve mod diferit problema episcopatului catolic al De-a lungulsecolului al XVII-lea, regele maghiar a continuat episcopi din rândulpreotilor din Ungaria scaunul episcopatului transilvan ( ca in cel al Oradei),

APF, Visite e Collegi, vol. 16, fol. 250-251/v.István György Raguzai a hódoltság (1581-1582),

"Történelmi Szemle" (=TSz), 1997, p. 447-472.Despre Transilvania Sfänta Congregatie Propaganda Fide, vezi Relutiones

missionariorum de Hungaria et Transilvania, ed. István György Roma-Budapesta, 1994, p.237-277. de constituirea Congregatiei, cardinalul Andrei Báthory, principele de

mai cu un tragic, relata la Roma 1591 scaunul Ciuc locuiesc, denobili, 15 740 de suflete, precum Secuime parohi Károly Veszely,Erdélyi egyháztörténeti adatok, Cluj, 1860, p. 301-309. Cardinalul Báthory intentionaTransilvania franciscani din Polonia a propus ca unul dintre de la

de la sA fie numit episcop. bunä parte din propunerile sale s-aude-a lungul secolului

6 Temesvári, Erdély választott püspökei, Gherla, 1913, p. 7-16; Vilmos Fraknói,Magyarország egyházi és politikai összeköttetései a római Szent-székkel, vol. III, Budapesta,1903, p. 346-352; Ferenc Jenei, Az magyar humanista Demeter, in"Irodalomtörténeti Közlemények", 1965, p. 141-143; Benda, Bocskai Budapesta,1993, p. 75-87; Hierarchia catholica medii et aevii, vol , Monasterii, ed. PatritiusGauchat, 1935, p. 341.

www.digibuc.ro

3 Primul catolic din Secuime (1638) 275

episcopi pe care principii ardeleni nu i-au primit Transilvania care dinnu au obtinut confirmarea functie. In episcopatul Transilvanieireprezenta pentru ei doar un titlu, ca in cazul episcopatelor din teritoriile maghiareaflate sub ocupatie

Scaun schimb a trimis in principatul transilvan un franciscande origine secuiasca, deci bun cunoscator al realitätilor din Transilvania, acordandu-ititlul de episcop de nu de episcop al Transilvaniei7. franciscanobservant István Szentandrássy, originar din scaunul Siculeni, a avutmisiuni de convertire Transilvania Moldova, mai apoi a fost misionar inCaransebe, de unde, cu ajutorul negustorilor raguzani de acolo, s-a refugiat la Roma dinfata tumultului provocat de de eliberare condus de Bocskai. La Roma,papa numit in 1606 episcop de aceea, Szentandrássy a revenit inTransilvania ca administrator apostolic al ca fará episcop, in1608 a condus un sinod al diecezei la Gheorgheni. Prin urmare, nu era episcop, luiSzentandrássy i-au fost incredinlate toate puterile administrative ale unui episcop uns,precum hirotonisirea, mimirea, etc., astfel a sosit (Autorul raportuluiprezentat aici, István Szalinai, a incercat trei decenii mai sä rezolve problema

scaunul episcopal al Transilvaniei in mod; cele din urmäfranciscan Kázmér Damokos, insotitorul fidel, translatorul secretarul lui Szalinaivizita sa transilvanä, episcop al diecezei Koron din Grecia 1668, a reuit prinaceastä rezolvare complicata, dar sä secret episcop al Transilvaniei,sub titlul de apostolic.) Szentandrássy nu a reuit exercite prerogativele untimp prea indelungat, deoarece a fost nevoit sä Transilvania din cauzacomplotului nobililor catolici din 1610 indreptat impotriva principelui Gabriel Báthory.

aceea, 1618, tot el, alegerea de mai a papei, a fost preferat deViena: Matia al II-lea numit pe Szentandrássy episcop al Transilvaniei,

funclia a un simplu titlu, deoarece mai devreme Szentandrássy fusesetrimis de Scaun Transilvania (de§i nu ca episcop), numirea primitä de la

nu a fost ratificata de timp nu a fost episcop, Szentandrássy apetrecut ani in Transilvania, dar numirea sa ca episcop al Transilvaniei, nu amai putut in Principat. Urmätorul episcop numit de

prepozit de Szepes, a reu§it sä intre in Ardeal abia in 1646, in calitate deambasador imperial, atunci deja nu mai purta titlul de episcop al Principatului de

decenii8.acestea, imparatul desemnat episcop al Transilvaniei pe István

Simándi, ardelean prin na§tere, prepozit de Csorna, acesta la lui a stat foarteputin in Principat9. Imediat ce a primit numirea din partea Simándi a

J. Temesvári, op. p. 27-33; Idem, erdélyiCluj, 1912; APF. SOCG, vol. 67, fol. 49. p. 166.

Despre Hosszútóthy vezi J.Temesvári, op. p. 23; Sándor Szilágyi, A kétGyörgy fejedelem levelezése, Budapesta, 1875, p. 359; Pirhalla,

története, Löcse, 1899, p. 343-361; Vince Bunyitay, A váradi aaz újraalapítás (1566-1780), Debrecen, 1935, p. APF SOCG, vol.

57, 294.Ferenc Galla, Marnavics boszniai magyar vonatkozásai,

Budapesta, p. 177-186; Idem, p. Vilmos Fraknói, A magyarjog Szent Istvántól Mária Teréziáig, Budapesta, 1895, p. 333-342.

www.digibuc.ro


plecat in Transilvania 1634, acordul Romei, a chemat preotimea laun sinod al diecezei. Secuime s-au opus indârjire. Credem, faptulSimándi nu era considerat episcop autentic aprobarea a jucat un rol minoraceasg motivul principal a fost acela preotii din Secuime, mareamajoritate nu doreau sA sub controlul episcopului'°. acest motivparohii secui s-au adresat principelui reformat Gheorghe Rákóczi I, care - constatândmod evident cu bucurie conflictele interne papistasilor Simándi un

al alungat rapid pe episcop. DupA acestea a trAit la Csorna,departe de transilvanA, numit vicar in Transilvania pe István Szalinai, desi

lipsa aproblrii papei nu avea dreptul sA o facA, dupA cum Santa Congregatie

Viena Roma nu au ajuns la o in privinta care sAun episcop catolic Transilvania, Alba lia schimb a luat mAsuri. 1618,

Gabriel asezat catolicilor ardeleni pe de Szepes, MártonFejérdi, cu titlul de general; acesta, desi nu era episcop consecing nu puteahirotonisi a condus dieceza transilvanA cu drepturile depline unui episcop12. Dinpunctul de vedere al dreptului canonic este mai mult decât ciudat faptul cA un principelaic, pe deasupra reformat, a numit un episcopal catolic, dar solutia s-a dovedit

in timp. Szalinai, pe care episcopul Simándi numise dejadupA alungarea sa, a reusit sA confirmarea lui Gheorghe I

Biserica catolicA Ardeal nu ducea lipsA doar de un episcop, cipregAtiti. Ordinele cAlugAresti aproape alungase pe dinPrincipat, iezuiti mai predicau la sub masca preoteascA'4.

de la $umuleu-Ciuc, care apartinea provincieifranciscane salvatoriene din Ungaria care a fost singura dintre infloritoarele institutii

Secuimea se alla la mare de Nagyszombat, scaunul arhiepiscopului deStrigoniu; informarea se facea anevoios. La 6 februarie 1637 Péter scrisoare

Congregatiei Propaganda Fide se plângea Szalinai nu i-a scris despre situatia dinTransilvania, astfel din cauza distantei mari aprecierea sa, un drum de 20 de zilenu poate supraveghea misiunea lui Szalinai. nu dispunea de informatiicorecte despre Secuime, de vreme ce credea acolo 8 sau 10 preoti. APF SOCG, vol.fol. 184, publicata Petri Card. Archiepiscopi Strigoniensis epistolae ineditae.Harminczkilenc ed. la, 1936, p. 114.

A.Jakab, op. cit., p. APF SOCG, vol. 81, fol. 89. Pentru a favoriza numirea sa caepiscop al Transilvaniei, Simándi nu s-a ferit de atunci a descris dinArdeal; spre exemplu, 1630 a avertizat Congregatia religia este eradicataTransilvania va deveni curând a Anglie (in alteram Angliam redigetur"), o

pe harta catolicismului. APF SOCG, vol. 219, fol. 414.K. Veszely, op. cit., p. 333-334.in 1642 Gheorghe I-a destituit" pe Szalinai din funclia de vicar episcopal

(APF SOCG, vol. 408, fol. 194), la presiunea nobililor catolici repus drepturi.14 Relationes, p. 250-251; personarum provinciue S.

ed. Ladislaus Lukács, Romae, 1982, p. 311, 324, 371; Violeta Barbu, Rezidenfele iezuite dinprima a secolului al Transilvaniei-strategii misionare, Verbum",1995-1996, p. 279-283.

www.digibuc.ro

5 Primul catolic din Secuime (1638) 277

ale ordinelor medievale care a rezistat Reformk anului 1620 a devenitpustie prin moartea tuturor

Dar chiar situatie grea biserica putea conta pe sprijinulmarilor nobili catolici Membrii familiilor Kovacsóczy, Petki, Kornis, Apor,

Haller, Mikes, Bálintffy, Tholdalaghy, Erdélyi, Jósika, Wesselényi, Sulyok etc.au credintei catolice, au reusit ocupe importante stat

consilieri, ambasadori, capitani) chiar sub principii reformati'.Acesti aristocrati au sprijinit activ religia catolica; nu ni se pare exagerat vorbimpentru despre un lobby al nobililor catolici din care,cu 1640, - atunci Gheorghe Rákóczi I a cedat nobililor parohilor catolici dreptulde numi pe vicarul Transilvaniei - acestia s-au organizat in mod sub numelede status catholicus ca for reprezentativ al catolicilor

Nobilii catolici ardeleni, lipsa de preoti de au preotidela provincia franciscana bosniaca, argumentând acestia, chiar nu cunosc limbamaghiara, pot liturghiile, deoarece nobilii predica Cu alte cuvinte,ei doreau in primul foloseascä drept la propriile Bosnia se

de departe de Transilvania, dar bosniaci extins treptat misiuneateritoriile Ungariei din sud räsarit aflate sub ocupatia locuite de

slavii sudici de la secolului al XVI-lea. Din 1626 franciscanii bosniaciaveau o dar foarte misiune la Crasna, in regiunea inmare parte de catolici de sud-slava, mai precis in teritoriul ocupatiei otomanemai apropiat de granita transilvana. acestei misiuni cu nobilii catolici ardelenieste doveditä de faptul aici a rasa descendentul unei

15 Arhiva Franciscand Maghiard, Budapesta, Actele provinciei Stefanite, cutia 1,

Inquisitionales literae circa dilapidationem bonorum conventus, 1624. Cf. cit., 8 aprilie 1631.1624 nobilii catolici au chemat un franciscan conventual, de origine din

mänästirea de la pentru ca mänästirea de la $umuleu-Ciuc sä nu pustie. El a rämas1626, care provincia salvatoriand din Ungaria a trimis mändstirii franciscani din

APF SOCG, vol. 82, fol. 215; Relationes, p. 295-297; Fekete könyv. erdélyiferences laisztódia története, ed. Edit Madas, Szeged, 1991, p. 404-43. Cf. Endes,Gyergyó- (Csík megye) faldjének és népének története Budapesta, 1994(reprint), p. 143-151.

Pentru lista acestor a numelor, vezi Relationes, p. 249-251. Pentru biografiiscurte vezi Erdélyi katolikas ed. Bíró, Fortunát Boros, Cluj, 1941; Bíró,Gróf Apor István, Budapesta, 1927.

Mihály Bochkor, Az erdélyi autonómia, 1911, p. 105-106,nobililor catolici: Zsolt Trócsányi, Erdélyi kiizponti 1540-1690.,

Budapesta, 1980, p. 22-45, 356. Despre status catholicus vezi Alajos Boga, Az erdélyi rómaijelene,'Cluj, 1923, passim; Miklós Endes, Erdély három nemzete és

négy autonómicijának története, Budapesta, 1935, p. 239-255. Fortunát Boros, Aprotestáns fejedelmek kora, erdélyi katholicizmus múltja és jelene", Tárnäveni, 1925, p.61-82; lstván György Tóth, Bethlen Gábor (Franciscsi András pálosszerzetes "TSz", 1997, p. 123-129.

GyörgyTöth , A latin mint beszélt nyelv Magyarországon a 17-18. században,"In memoriam ed. Pécs, 1996, p. 345-346 pentru alte exemple

privind misionarii de

www.digibuc.ro

prestigioase familii secuiqti, Szeráfm Kun'9. La inceputul anului 1630,tulbure, dar favorabila catolicilor, care a urmat mortii lui Gabriel Bethlen

catolicizarii de Brandeburg István Szalinai cu trei avenit din in Transilvania, in haine la chemarea nobililor catoliciardeleni. schimb, bosniaci intimpinat rasa pe noulprincipe al Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi I, la intrarea sa Alba-Iulia, deoareceacesta, din considerente politice, s-a binevoitor de catolici. Astfel, Rákóczi i-a

pe bosniaci in Transilvania chiar de la inceputul domniei sale, iar1632 i-a acordat lui Szalinai un salvconduct, acesta a pututPrincipat dietei care ingrädeau religia ordinele

Doi dintre cei patru bosniaci2' auTransilvania, provincia timp ce Szalinai a primitmisionará din partea Congregatii Propaganda Fide. La Szalinai

István Loparai au slujit ca preoti de curte castelele nobililor catolicisprijineau, mai apoi 1636 au construit proprietatea lui

Tholdalaghy din (Mikháza), scaunul Mure4, o care serveade a familiei Tholdalaghy 22.

Congregatie Propaganda Fide nu dorea trimitä dinspresud-vest, din teritoriul ocupat de otomani, ci dinspre nord, din Ungaria ace4tiaapartineau de cealaltä mare a conventualii. La inceputul secoluluial XVII-lea se simtea aceea§i de preoti de monahi. Dinacest motiv, catolici de aici au chemat franciscani conventuali italieni careaveau misiuni teritoriile polone invecinate, iar familia a pus fundatiile unei

la Sztropkó comitatul Zemplén, nu departe de granitaCongregatie Propaganda Fide a ales ca a misiunilor de convertireUngaria tocmai manästire, numind persoana lui VincenzoPinieri de Montefalisco (mai episcop de Polignano) un franciscan italian caprefect al misiunii din al unei posibile misiuni Transilvania23.

document anexat raportului lui István Szaliani, putem citi o interesandobservatie asupra lui Kun. Secretarul Sfintei Congregatii Propaganda Fide, FrancescoIngo li, a scris pe dosul documentului: Fra Serafino Cun figlio signor conte Cotardo(=Gothárd) de Gioegey (yógy) minore osservante s' fatto Calvinista. Nativo di Transilvania."(APF Visite e Collegi. Vol. 16. Fol. 255/v.) Este foarte probabil informatia fost luiIngo li de Loparai, cel care a dat citire raportului timp ce1635 Leone da Modica amintea pe Szeráfin Kun ca preot in Nu am gäsit</

ISTORIE MEDIE · EUGEN DENIZE, stefan Mare i luptele cu turcii. abordare ANDREESCU, Reacfii contra...

Documents

Transcript of ISTORIE MEDIE · EUGEN DENIZE, stefan Mare i luptele cu turcii. abordare ANDREESCU, Reacfii contra...