Istorie

1
Istorie Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este drahma de argint în greutate de 8 grame, emisă de pólisul (orașul) grecesc Histria în anul 480 î. Ch. Ea a fost urmată și de alte emisiuni de monedă ale polisurilor grecești din Dobrogea. Geto- dacii foloseau monede macedonene, apoi au început să emită monede proprii din argint, asemănătoare cu cele ale celților, pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de aur. De asemenea monedele romane, cum sunt denarii republicani sau imperiali, au pătruns și ele pe teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupația romană, dar au continuat să circule și după retragerea aureliană, fiind apoi înlocuiți de monede bizantine. În formațiunile statale românești, s-a emis monedă, primul voievod care a emis monede fiind Vladislav I în Țara Românească, el bătând ducați munteni din argint, urmat de Petru Mușat în Moldova, acesta emițând groși de argint. Spre deosebire de Țara Românească și Moldova, Transilvania a avut emisiuni monetare de tip vest-european: groși, oboli, dinari, creițari, guldeni, taleri și ducați, începând cu anul 1538. Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe monede, de-a lungul secolelor circulând: taleri turcești, galbeni ungurești și austrieci, zloți, carboave rusești, țechini venețieni, în total peste 100 de tipuri de monede. O emisie de monedă a costat până și capul unui domnitor. Este vorba de Constantin Brâncoveanu, cel care a emis o monedă-medalie cu efigia sa pe ea, încălcând astfel religia musulmană și dând motiv turcilor otomani să îi ceară capul. Prin Regulamentele Organice adoptate în 1831 în Țara Românească și în 1832 în Moldova, se stabilesc monedele care pot fi folosite pe teritoriul românesc: galbenul austriac, sfanțul de argint (din germană Zwanziger [7] : „denumirea monedei de 20 creițari”), Ca o recunoaștere a Unirii, domnul Alexandru Ioan Cuza propune baterea de monedă, care să se numească „român”, sau „romanat” (după propunerea lui Ion Heliade Rădulescu). Acest lucru însă nu era posibil, fiind condiționat de cantitatea de metal din vistieria statului, dar și de puterea otomană, care nu accepta emisia de monede proprii a statelor vasale. Acest articol face parte din seria Însemnele României Drapelul României Stema României Imnul României Heraldica României Decorațiile României Timbrele României Leul românesc Însemnele regalității române vizualizare discuție modificare

description

leu

Transcript of Istorie

Page 1: Istorie

Istorie Cea mai veche monedă atestată pe teritoriul românesc este

drahma de argint în greutate de 8 grame, emisă de pólisul (orașul)

grecesc Histria în anul 480 î. Ch. Ea a fost urmată și de alte

emisiuni de monedă ale polisurilor grecești din Dobrogea. Geto-

dacii foloseau monede macedonene, apoi au început să emită

monede proprii din argint, asemănătoare cu cele ale celților,

pentru ca apoi să emită celebrii kosoni de aur. De asemenea

monedele romane, cum sunt denarii republicani sau imperiali, au

pătruns și ele pe teritoriul Daciei, înainte chiar de ocupația

romană, dar au continuat să circule și după retragerea aureliană,

fiind apoi înlocuiți de monede bizantine.

În formațiunile statale românești, s-a emis monedă, primul

voievod care a emis monede fiind Vladislav I în Țara

Românească, el bătând ducați munteni din argint, urmat de Petru

Mușat în Moldova, acesta emițând groși de argint.

Spre deosebire de Țara Românească și Moldova, Transilvania a

avut emisiuni monetare de tip vest-european: groși, oboli, dinari,

creițari, guldeni, taleri și ducați, începând cu anul 1538.

Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe monede, de-a lungul

secolelor circulând: taleri turcești, galbeni ungurești și austrieci,

zloți, carboave rusești, țechini venețieni, în total peste 100 de

tipuri de monede. O emisie de monedă a costat până și capul unui

domnitor. Este vorba de Constantin Brâncoveanu, cel care a emis

o monedă-medalie cu efigia sa pe ea, încălcând astfel religia

musulmană și dând motiv turcilor otomani să îi ceară capul.

Prin Regulamentele Organice adoptate în 1831 în Țara

Românească și în 1832 în Moldova, se stabilesc monedele care

pot fi folosite pe teritoriul românesc: galbenul austriac, sfanțul de

argint (din germană Zwanziger[7]

: „denumirea monedei de 20

creițari”),

Ca o recunoaștere a Unirii, domnul Alexandru Ioan Cuza propune baterea de monedă, care să se

numească „român”, sau „romanat” (după propunerea lui Ion Heliade Rădulescu). Acest lucru

însă nu era posibil, fiind condiționat de cantitatea de metal din vistieria statului, dar și de puterea

otomană, care nu accepta emisia de monede proprii a statelor vasale.

Acest articol face parte

din seria Însemnele României

Drapelul României

Stema României

Imnul României

Heraldica României

Decorațiile României

Timbrele României

Leul românesc

Însemnele regalității române

vizualizare • discuție • modificare