IsTORIALI1VIBEI ROMANE

DE

AS1DU.

PARTEA I. *-ele-LID-21211.1

PRINCIPIE DE LINGUICA

BUCURESCINOUA TYPOGRAFIA NATIONALA, DIRECTOR STEFAN RASIDESCIL

- 15. STRADA ACADEMIEI 15.test

67 4 h-ryd

B. =)41.1kiCEICIJw,LIOrz

Oivrkgf,

-

4.S

S. S). EMSEus

PRINCIPIE DE LINGUISTICA

MECIIIINEA GENERAN A ARCHIIELOR STATIMI

PuHicatituli istorico-filologice

112114MA AEA TO 'MI AINTRE

1550-1600

TOMV/T.T la III.

B. PETRICEIC U-HASDE U.

PRINCIPIE DE LINGUISTICACA

INTRODUCERE LA "ISTORIL LIMBEI ROMANE.

Denn so wundervoll ist in der Sprache dieIndividualisirung innerhalb der allgemeinen Ue-bereinstimmung, dass man eben so richtig sagenkann, dass das gauze Menschengeschlecht nurEine Sprache, als dass jeder Mensch eine be-sondere besitzt. Unter den durch niihere A-nalogien verbundenen Sprachiihnlichkeiten aberzeichnet Bich vor alien die aus Stammverwandt-schaft der Nationen entstehende aus ...

W. v. HUMBOLDT.

BUCURESCINOUA TYPOGRAFIA NATIONALA, DIRECTOR STEFAN RASIDESCIJ,

- 15. SGRADA ACADEMIEI 15. -

1 66 i

In cestiuni de o natura sociala, solutiunea atinge tot-d'a-una pint, la un punct deprinderile nOstre, interesele, amorulproprit satt vanitatea, dorintele §i tendintele, fel de fel decórde individuale sail colective, carl sbirnae mai lesne prinemotiune cleat prin ratiune. De aci dificultatea nu numai dea constata adevërul, dar mai mult Inca de a face pe

inteléga §i primésca.Nemic mai social ca limba, nodul cel mai puternic, dad.

nu chiar temelia societatil. Nemic mai expus, prin urmare, lapericolul unor apreciari emotion al e in loc de cele ratio-n al e. Limba unui popor se confunda §i se identifier), cu na-tionalitatea cu memoria parintilor, cu légtnul, cu m a m a,de unde ea se §i numesce climba maternal, expresiune

necunoscuta anticit4il, nascuta in Italia din vécul demijloc §i pe care dela gintea 1atin ail imprumntat'o apoi Ger-maul picend ac6sta, eta ca, eli insumi, ca Roman, simtesco cold& emotiune. A o birui pe deplin, a o supune ratiunilcelel reel, fail a scOte macar un suspin de protestare, e a-nevoe.

Momentul cel mai priincios pentru constatarea, intelegerea

1) Cfr. SteLathal, Von der Liebe zur Muttersprache, in Gesammelte kleine Schrif-ten, Berlin, 1880, p. 100 : 'Auch sind nicht die Deutsehen die SehOpfer desWortes Ii utt er sprach e, sondern die Italiener.t

lul,su-

What,

§i primirea adev6rulul, este acela cand o cestiune social& afost deja exagerata in doh' direqiuni opuse; chc! numal atunclemoOunea, isbita prin antitesa, se speria de extreme, se oprescecu nedomerire, rechiama ea-inst0 ajutorul raciunit

Un asemenea moment a sosit pentru graTul roman.

* **

Nu e aci vorba de limb a liter ar A, §1 cu tat maT pucinde limba sciintifica In specia.

Naciunea românä a facut intr'un scurt interval nesce pa§Iata de mar! §i tat de Iup pe calea progresulul general, In-cat cercul set de cugetare largindu-se peste mtsura, literaturala no! §i maI ales sciin0 se v6d silite vr6nd-nevrênd a datadin afar& un arsenal de expresiuni, pe car! nu le afla de locsat nu le gasesc div(t plac In gralul poporulul. Acel arsenalni-1 procura latina §i limbile romanice, de car! ne 16ga gin-tea, curentul de aspiraOun1, insa§l pro veninta culture! nOstreactuale.

Acesta procedura de a forma o limb a liter a r a comunatuturor Romanilor, o indicase cel Intahu, pe la finea secolulultrecut, Ban646nul Paul IorgovicI, a caru! carte, pe o scaramodestä, este pentru no!, cu tot dreptul, ce-va ca a luI Dante(De vulgari eloquio, pentru limb a liter ar a a Italie!. 2)Heliade n'a Mut In Muntenia cleat a aplica §i a propagaideele lui Iorgovici. Tot a§a Asachi in Moldova.

Orl-ce s'ar face, orT-ce s'ar Vice, literatura muting, ma! cusema cea sciincifica, §I-a croit deja o limba, pe care o inavu-tesce §i o va Inavuti mere', nu cu elemente slavice, maghiare,turce etc., ci numal cu elemente latine. Dad latinitatea nu-tresce Intr'un mod apr6pe exclusiv limba literara englesa, de§igermanica In fond, apoT cu cat mai virtos ea nu p6te a nufi unica sorginte firesca pentru limba literara ronana.

Nu acésta bask repetam Inca o data, ne preocupa In casul

1) Iorgovid, Observafir de Umbel rundlniecd, Buda, 1799, p. 77-9,

VIII

IX

de fat& ; nu literatura §1 nu actualitatea sat viitorul, ci nu-maT gr aTul p op oran in desvoltarea luT istorid, in inlänpii-rea cea nerne§te§ugitt, a fenomenelor ce'l caracterisA dela na-scere §i pin& astOT, in tote clte constitu& individualitatea lulbine definita in sinul familieT linguistice neo-latine O'n concertullimbilor in genere.

* **

Primele incerdri asupra graluluT poporan al Rominilor, con-duse intr'un mod ce-va mai sistematic, se datoresc unel pleiadede Ardeleni : SincaT, Samuil Micu, Petru MaTor, a drora m6.-rime trebuT m6suratá nu prin cela ce el at facut, ci princela ce voTan s6 fad, : a de§tepta nationalitatea romAnk a ode§tepta cu or I-c e prq (Sintep fil aT Roma!, an strigateT ; §i Romanul, sguduit din somn, s'a pus pe gindurl.

In acest chip s'a plAsmuit la nol §i a crescut treptat pinttla un non-plus-ultra o directiune unilateral& in sensul latin.TOte elementele limbei române slut latine §i numaT latine. Sescie d, Lexiconul Budan dela 1825, a drui partea etimo-logic& este opera luT Petru MaTor, trage pe turcul alatu dinlatinul aula, pe slavicul becisnic din latinul imbecillis, pe al-banesul brad din latinul abies, brdnod din prandium, bardddin dolabra, cias din caedo etc.

AcOst§, §cOla, a produs dol bArbati, de'naintea drora catts6, se'nchine tot1 RomAnil : Cipar §i Lauriau. Cipar a supuscel inttau unuT studit critic vechile texturT române. Laurian,pe de alth parte, a presimOt, inainte de somitap oecidentale,.dol dintre pirghiele cele fundamentale ale Linguisticei con-timpurane : ne'ntrerupta continuitate dialectalii, §ireconstructiunea prototipurilor. Mid el glice a dia-lectul sard unesce Italia cu Spania, dialectul piemontes peItalia cu Francia, Tar dialectul sicilian pe Italia cu RomAnia;dud el reconstruesce apoT pentru ctatttl-nostrul romrtnesc deast5.41 treT tipurT succesive anteri6re, carT II Mgt. cu 'pater--foster) latin ; procedura pOte fi necorect/t7 dar ideiadesvol-

X

tata maT tardiii de achleicher, de Schuchardt, de Ascoli e

roditóre i adevërat sciintifica. 3)Si totql acésta seal, pe care o justificati impregiurarile

nascerii sale §i latinitatea cea reala a limbel romane, trebuias ca prin exces.

* *

Cea-l'alta directiune unilateralit, inteun sens exagerat anti-latin sail chlar latinofob, o represinta maT cu séma Cihac intomul II din (Dictionnaire d'étymologie daco-romane cad intomul I el se tinea cam incolor.

Cihac a lucrat vr'o dece ani, resfoind tot felul de vocabu-lare, pentru ca sa ne dea la urma urmelor un volum de peste800 de pagine, in care sa tinda a dovedi :

1°. Limba romana cuprinde in sine de do on mal multecuvinte slavice cleat latine, carT sint de o potriva la numërcu cele turce.

20. Elementul latin e atat de prosp6t la noT, incat in evulpe and Romanii facusera cunoscinta cu Slavii : (on

(est tenté de croire que Pelément latin n'était pas encore(entré de ce temps-la dans la chair et le sang de la na-(tion). 4)

30. Afara de elemente slavice, turce, neo-grece, maghlarepre-putine albanese, adeca cinci categorie peste tot, ba chiar

numaT patru, fiind-ca dupa Cihac : (l'albanais ne nous a donné(directement qu'un très-petit nombre de vocables, et même ces(mots ne sont pas d'origine albanaise,, nu exista in graiulroman absolutamente nici un alt ingredient strain.

40 Elementele slavice, cari constitua jumatatea limbei ro-mane dupa Cihac, ati inceput a se introduce la noT anumede atuncT cand : (les Roumains ont été christianisés par lesSlovènesl, 6) prin urmare cel mult in secolul IX.

3) Laurian, Tentamen criticum, Viennae, 1840, p. LVIILVIII.4) Cihac, Dict. 1I, p. IXX.6) Ibid. p. XIII.6) Ibid. p.

a

medig,

si

9

IX.

XI

50 Nu se afil nici o vorbd, dar nici un a, pe care Slava§1 cei-l'alti vecini s'o fi luat dela Romani, ci pe tote le-adprimit numai Românii dela vecini §i mai ales dela Slavi, cd-rora noi le datorim pind §1 pe Traian ! 7)

Din tOte acestea resultd, far& ca Cihac O. ni-o spund in-tr'un mod expres, cumcd, dela Traian ping, la Ciril §i MetodidRominii nu vorbiad aprOpe nici o limbd, find un popor m u t,cki latina 'n'était pas encore entrée dans la chair et le sangde la nation,, Turcii §i Unguril nu se ardtaserd Inca, larSlavil nu se apucard a ne cre§tina.

De aci mai resultd inch, §i Cihac ni-o spune el-insu§i cu ofragedd candóre, cum-cd vorbele române cele eminamente cre-§tine ca : biserica=lat. basilica, botez=lat. baptize, durninica=_lat. dominica, pdresind=lat. quadragesima, cruce.dat. cruxetc. nu ne-att venit dela Romani, ci: csont venus, s an s a u-'c un d out e, d'une source gréco-latine du moyen-Agel. 9

Lui Cihac, ce e drept, ii scapd intr'un loc de a slice cd :celementul latin formézd, flit indoéld, substanta limbei ro-mine 9) §i pe csubstanta, el chiar o subliniazd; dar ce felde substaqd pOte fi aceia, care in curs de opt secol 1,dela colonisarea romand a Daciei pind la apostolatul Slavilor,(nu intrase in carnea §i'n sangele natiunii, I

Dupd Cihac, afar& de sfera curat lexica, elementul slavic'preponderéza, la Români in sufixuri, in nomenclatura locald,in terminologia botanich, in 'forma interiOrd a limbei, ; maiaddogandu-se cd poesia nOstrd poporand e slavicd de sus pindjos : 'par le langage, le sujet, la forme,. 19

Cu alte cuvinte, dad teoria lui Cihac 'Ate fi intelésd in-tr'un fel §i dad o intelege mdcar el-insu§i, apoi numal &Sr&in acel sens, cd limba romand este un dialect neo-slavic.

* **

7) Ib. p. 423. Cfr. Cuvente den bettreini, t. 2, p, 303-6,9) Cihac, Diet. II. p. XIII.9) Ibid. p. VIII.so) lb. p. IX.

xir

Ca met6d1, Cihac este inferior LexiconuluT Budan dela1825.

Petru Ma Tor are grijg, cel putin, de a argta, chlar in capuloperei sale, diferitele transiOunl fonetice, prin carl 'Ate sagtrebul sg, trécg, un cuvint latin pentru a intra in limba ro-mang. Bung saü rea, totus1 este o metOdg. Cihac e maT putinscrupulos. El nu inclicg nicgirl vre-un criterig, dupg, care seconduce. Pentru dinsul, f1tr ca sg maT vorbim de bietele vo-cale, tOte cons6nele pot trece In tOte consOnele , tOte cons&nele pot dispare dinteo vorbg, tOte consOnele se pot Introduceintr'o vorbg.: pipa pOte sg derive din lulea i lulea din dubuc,ajunge numaT identitatea sad analogia sensuluT.

Astfel consOna (tz, 4), ca sil luAm un singur exemplu, de-riva dupg Cihac din s, din z, din j, din ch, din v, din 6,din d, din t, din i, din /, din st etc., precum

tarc1=s1. cpcom (II, 429);p=2: tanc=s1. plAKZ (ibid.) ;f=j tilta=s1. ifilIZTZ (II, 434) ;

: tip=s1. EZIIIIIA5 (ibid.) ;t=6: tipar=ung. csik (II, 535) ;t=d : tantor=ung. dacos (II, 534) ;t=t turcd=ung. turcos (II, 536) ;t=i : mat=turc. ma'ii (II, 594) ;t=st : acat=ung. akasztalni (II, 475) etc.

In Riese, derivat din slav. xeta, (II, 436), prhnul repre-sintg pe ch, Tar al doilea t pe v! In hot, tras din slav. ;Aoxkli(II, 142), nicT nu se maT scie mgcar dacg vine din 1 sagdin d; i lucrul se incurcl si mai refi, eand Cihac mai adauggel hop este de acelasT vitg, cu dela, cu inncidesc, cu nadejde§i cu zidesc : (tons de la même origine, !

Sg ne maT miram Ore, cil ping. si Solomon este pentru Cihacun cuvint s 1 a vi c ? Vorba romanéscg s6lomoniel csorcellerie,sortilege, magie,, adecg ceTa-ce In Occidinte se num% ccla-viculae Salomoni5, 'la clavicule de Salomon, titre d'un Eyre

t

t=s

t

:

t=v

.

xllt

de magie attribuO faussement Salomon Cihac nu sesfiesce a trage din slavicul 111AME11% "indracit pe care'l in-rudesce apol cu maghiarul esal 9n§elaclune, (II, 384).

Ca o ne st i t at e sciin0fi ea, reputa0unea luI Petru Molare maI pe sus de off-ce mustrare. Niel o data el n'a nascocitun cuvint, o forma, o semnificatiune, dupg, cum Il venIa malbine la socotéla. Cu o adinca Were de re6, nu putem dice tota§a despre Cihac. El nu numaI di ca popor an e nesce vorbepe earl nu le va IWlege un singur Roman §i carl n'att figuratchiar In blur ocr a tirt sag in cler cleat numaI dora in scur-tele intervaluri ale ocupaOunilor rusesci, frtra a remand inlimbrt, buna kg, hodul delei (II, 139)=russ. xolvb AT3A a, dar

Inca inventéza ad-hoc cuvinte slavice.Astfel intr'un exempla de mai sus, pentru a lega mai strins

sub raportul fonetic pe romanul solomonia cu slavicul IIMAIE11Z,Cihac ne dice, ca polonesce szalamanió, szolomió insemnéza(tourner la tete quelqu'un, éblouir etc.,, Tar szalamanieceblouissement, seduction, duperie,. Cautap aceste cuvinte inLinde, unicul dictionar polon complet, mai volumiuos dealcel frances al luI Littré. In de§ert! Ele nu se gasesc acolo.Cihac le-a inventat.

E forte caracteristic, ca un sustinëtor atat de indraznq alslavismuluT limbeT romane nu este in stare el-insu§I de a citiun text in vre-unul macar din dialectele slavice. Numai astfelse explicrt, pentru ce dicVonarele slavice cele marl, adevëratseriOse, intemelate pe citaiuni textuale, precum este cel polonal lui Linde, cel bohem al lul Jungmann, cel paleo-serbic al

J1) Littre, Dict., I, p. 640. Cfr. Nisard, Histoire des lims populair es, Paris,1854, t. 1, p. 173 : iJosephe rapporte (Antiq. VIII, ch. II) que Salomon se ser-'vait de la connaissance qu'il avait des choses naturelles pour composer divers1remedes, entre lesquels ii y en avait meme, dit-il, d'assez puissants pour chasser'les demons. Sur ce fondement, des imposteurs out publie, sous le nom de cecroi, plusieurs ouvrages de secrets de medecine, de magie et d'en-4c haat e in e n t s..., Cfr. Collin do Planey, Dictionnaire infernal, Paris,1836, p. 692-4, verbo Salomon.

")

IL

b

Danióió, acela al Academia din Petersburg etc., T-ail remascu totul necunoscute...

Nu numaT ca metódl i ca onestitate sciintifica, dar i caprincipiü, exageratiunea latinomana a luT Petru MaTor estemaT legitim& cleat exageratiunea slavoman& a luT Cihac.

Petru Malor, exagerand latinitatea graTului roman, exageréz&un adevër, la care sciinta tot va trebui sa revina, dup&va da mai intaTu ostenéla de a inlátura trasurele cele mncr-cate. Cihac, din contra, exagerand slavismul Romanilor, ba Inc&sub tote puncturile de vedere, exageréza o exageratiune, careTea nesce proportiunT gigantice pentru a deveni o curata fan-

")Ambele exageratiunl insa provOca de o potriv& necesitatea

de a se supune graTul roman unui nott studiii, ale caruI re-sultate pot fi intelese i primite de asta data in WI obiec-tivitatea lor, desbracata de orl-ce sensationalism, de óra-celumea s'a saturat deja de pré-pré dintr'o parte si de fórte-fórtedin cea-l'alta.

Acésta este tinta opereT de fata.

* *

Limba romina ofer& linguistului un camp de cercetare peatat de noti pe cat si de important.

Not', cad pina acum ea a fost studiat& din cand in candintr'un mod monografic, dar nu s'a scris Inca nemic solidasupra totalitatiT sale.

Important, cad ea singura represint& ramura orientala afamilieT romanice, avênd astfel in cumpana aceTasT greutate pecare o are ramura occidental& intrega, adeca dialectele ita-liane, spaniOle, portugese, proventale, reto-romane i franceseluate la un loc.

TocmaT de aceTa insa, prin noutate i prin importanta, stu-diul limba romane cere a-fortiori :

19) Cfr. mal jos p. 96-100.

lul

tomb.

cell

tv

1°. Deplina cun6scere si aplicarea rigur6s a. a principielorgenerale ale LinguisticeI ;

2°. Adunarea si aprofundarea In specil, duptt putint6, atuturor monumentelor literare si a tuturor dialectelor romane.

De aci impartirea operel de fa0, in do5, seqiuni.

* **

0 sciin0 in progres, ca si un individ care mereii se Im-bogAtesce, are trebuinta din cand in dud de un bun inventaral averiI sale, pentru ca s6 scie tot ce poseda, tot ce a c6.-stigat, tot ce a perdut, tot ce-I prisosesce si tot ce-i maIlipsesce incl.

In ultimii lece ani, incepend dela (Cursul, luI Ascoli, ")Linguistica a fost betzdatti, in aatea direqiunT diverse si se-menat6, cu atittea noue idel, datorite mai cu s6m1 generaVuniTceleI tinere, ca Johannes Schmidt, Ludwig, Sayce, Leskien,Bréal, Brugman, Caix, Gustav Meyer etc., intre call s6, nuultam pe d-na Carolina Michaelis, Inca inventarele din trecutnu se maI potrivesc cu avutul de ast54I, Iar avutul de astallimbrhOs6z5, nu numai ródele cele culese, dar maI mult incl peacelea ce resar pentru cliva de mânT si se pot deja privi maide'nainte ca dobbdite.

Inteun cuvint, Linguistica actual& e maT departe de Lin-guistica lul Schleicher decum era Linguistica luT Schleicher deLinguistica lui Bopp.

I.In inventar al acesteI none fase a sciintei, il incercim noIin prima parte a opereI de fa0 sub titlul special de (Prin-cipie de Linguistid).

* **

(Istoria limbel romanel, obiectul pgrtit a doua, este o con-secintti, si tinde a fi. o sintesA a numerOselor texturI publicateIn Cuvente den beitrani, alaturandu-se cu t6te tipAriturele n6-

8) Ascoli, Corsi di glottologia, Torino, 1870.

rtrt

stre cele vechi, mai ales din secolul XVII precum §i cu maimulte manuscripte inedite de aceia§1 epod, dintre call ne mar-ginim a menciona aci preVosul Evangeliar dela 1574 din Bri-tish Museum §i nu mai putin pretiosul codice in posesiuneaprofesorului Sbiera dela Cernanti ..

20 decembre 1880.

Bucurese.

PRINCIPIE DE LINGUISTICACA

INTRODUCERE

IISTORIA LIM BEI ROMANE

Everything in the study of language, as inmost other studies, depends upon the way inwhich one approaches the fundamental ques-tions. In my opinion there is no other way hereso secure and so fruitful as that of inquiringwhat our own speech is to us, and why ; howwe came by it, and by what tenure we hold it...

WHITNEY, The Contemporary Review, 1875,t. 25, p. 716.

Li

SCIINTA LIMBEI

§ I.

MOTIVUL.

Lucrand la istoria lhnbei romane, am schitat mai mntii1u ointroducere generalg, in Linguistich.

Sciinta liinbei, nitscutg, asa de curAnd, nefiind incg, pe de-plin formulatg, fie-care linguist, inainte de a purcede la brgz-duirea mini camp special, se vede silit reculege in me-morig, tate notiunile teoretice cele imprgstiate, adesea necomplete,unele necontrolate, altele vitiase sag vitiate, pe a-locuri pre-sintand chiar cate o insemnatg lacung,.

Numai printr'o asemenea laboriasg, reculegere a principie-lor generale ale doctrinel, completandu-le, controlându-le, in-dreptandule, incercAndu-se a umple neajunsurile, linguistul,in starea actua1 a sciintei, ii procurg, o busalg, cu ajutorulcgrii pate sg intreprindg apoi, filrg, a mai sovgi, o lucrare mo-nograficii, cutare sag cutare.

Necesara, pentru autor, o introducere de acéstg natura estenu mai putin necesarg, pentru public, cgrula altmintrea 1-ar

lipsi in mare parte, dad, nu peste tot, criteriele pentru aputé judeca despre soliditatea relativ a opera

Unul diutre fuudatorii sciintei liinbei, nemuritoral Wilhelm

a-0

4

Humboldt, a scris astfel un vast tractat general de Lingui-stick un adeverat cap-d'opera, pentru a servi numaI si numaIca introducere la studiul set despre limba Kawi de pe insulaJava.

De asemenea o remarcabilit carte a reposatului Schleicher,desi se intituléza in specia cLimba germana,, nu este totusiin realitate decat o desfasurare a teoriei autorului asuprastudiului limbei in genere.

Dupii ce vom fi recapitulat o data t6te principiele funda-mentale, gratia carora Linguistica contimpurana a ajuns a fio sciinO, positiva in Wtä puterea cuvintului, ne va fi lesne ale aplica treptat la ori-ce limba concretä, Mil a tot pipiii

pe'ntunerec et-la-Bolz a sail a-la- Cihac.Ne-am impartit intrega hicrare in urmatórele cinci capi-

tole :

I. Conspectul sciintelor filologice ;II. Linguistica in g en ere ;III. Linguistiat in specid :IV . Viata limba ;V. .21letóda f i metode.

CONSPECTUL SCIINTELOR F1LOLOGICE.

§ 2.

FILOLOGIA IN GENERE.

Filologia in genere cuprinde in sine t6te doctrinelefilologice speciale, earl se pot reduce la doil, marl rubrice :filologia c1asic i filologia comparativa.

Vom cerceta ad sfera proprirt a fie-driia din acestea, asacum resu1t5, ea din actualitatea sciinei, i relatiunile lorreciproce, ca doh' 0111 bine definite, dar mai mult sag maiputin solidare, ale until singur tot.

§ 3.

FILOLOGIA CLASICA.

Iii secolul trecut prin filologi it cl asi c 5, se intelegea ex-plicarea cam subiectiv6, a finetelor i dificult4i1or literare aleunui text, mai ales grec sag latin. Ea se margin% generalmentein recensiunea vechilor scriitori, pe earl IT comenta si-si per-mitea fOrte ades a-11 completa sag corege.

Wolf (1757-1824) a scos cel inthiu filologia clasid dinacést5, punt instrumentalitate, rralicilnd'o la o adevérat5,

sciintifid. 1) De aci incolo, in loc de a fi arta de a

Cfr. Wolf, Vorlesungen aber die Enryklopaedie der Alierthronswissensehafi .hrsg. v. GiArtler, Leipzig, 1831.

a-i

mill-

time

9

6

suci i resuci cu dibacia un text, ea devine sciinta civilisa-

fiunii clasice in totalitatea ei: limba, institufiuni, religiune,filosotia, tete cate se resfring in monumente literare .

Dupa Hermann, Creuzer, Buttmann, Bekker etc., propaga-torul contimpuran col mai influinte al acestei noue direcOunia fost ilustrul Böckh (1785 1867), a caruia numeresa scóla,eu Otfried Muller in frunte, a facut imposibila re'ntercereaIa formalismul cel ingust de alta data, cand filologia. clasicaera si starula de a fi : mestesugul de a limpedi si a in-

drepta pe autorii greci i romani, 3).BOckh, ca si Wolf, a scris putin in comparatiune cu cern-

ce a lucrat, aprepe 60 de ani, pe calea didactidi. Disci-eminenp, dintre eel 1500 de student:I inscrisi, aü res-

pandit ideele sale, si nu o data formulat chiar,legat intr'o ordine mai sistematica, dat ultima expresiune.In acest mod, deja dupa mOrtea lui B6ckh, unul din elevii seia codificat i a scos la lumina de curind prelegerile mareluiprofesor : Enciclopedia metodologia sciintelor filologice ; uii

velum de peste 800 de pagine, care ne introduce in intreguldoctrinei 4). Marginindu-se el-insusi in clasicitatea greca i ro-mana, fara totusi a contesta legitimitatea aplietiril studiulultilologic la ori-ce alta clasicitate, Böckh urmaresce in scriitoril autici tete manifesta0unile caracteristice ale traiului ma-terial, moral si spiritual al Eladei i Romei : relaOunile deStat interne si externe, viat,a sociala i casnica dela nascerepina la mormint, crediWle religiese i cultul, artele i ciin-tele, miscarea literara in proza i 'n versuri. Ultimul capitoleste consacrat limbei, incepênd dela alfabet pina la stilistica

metrica.

') Haase, Philologk, in Ersch und Gruber, Allgemeine Encyklop«edie. 3-te Sek-tion, t. 23 (1847), p. 383-5. Cfr. Ast, Grundriss der Philologie, Landshut,1808, p. 1-13.

9 Cfr. Matthiae, Encylclopaedie tend Methorlologie der Philologie, Leipzig, 1835, p. 3.4) BOckh, Encyklopaedie und Methodologie der philologisehen Wissenschaften,

Leipzig, 1877. Cfr. Steinthal, Zeitschr, f. Vaerpsychologie, t. 10 (1878), p.235-55, j t. 11 (1879) p. 302-26.

poll

le-ail le-aille-ail

§i

pt

7

NIa pe scurt, filologul clasic, asa cum 11 intelege sciintade asthdi 5), studiaza activitatea omnilateralit a until popor,intru cht ea se p6te urmhri in literaturh, clack acesta lite-ratura, peste tot sail numai intik, epoch mai fericith. reu-sise a deveni Ore-cum clasich, pentru ca astfel sii meritea fi cercetata chiar pentru propria ei greutate. A dice ca fi-lologia clasica n'are a face &cat cu lumea antich, ar fi pré-confus, de 6rh-ce notiunea de an ticit at e e relativh. Epocalui Dante este antich pentru poporul italian ; pentru nomhni,sub ori-ce raport, e much pinä i epoca lui Mateiu Basa-1 ab. In tot casul insh, acea lume, pe care o reconstruescefilologia clasica, catit sa fi incetat din viath, lasand posteri-tro o insemnath mostenire literara qualitativa, dach nu si

quantitativa ; o mostenire unde, printr'o erudith exegesh, un-masil sh p6t6, surprinde sufl et ul trecutului.

4

FILOLOGIA COMPARATIVA..

0 publicatiune periodica francesii, fundath sint acum vr'opatru-spre-deci ani, pfirth titlul de : Revue de linguistique etde philologie comparee.

§i mai de'nainte, un d. L. F. JOban de Saint Clavien pu-blicase la 1858 un gros volum intitulat : Dietionnaire de tin-guistique et de philologie eomparee.

Ce este Linguistica i ce sit fiit filologia compa-r ati v it, de vreme ce ele nu slut tot una ?

lath cum respunde 'Whitney :(Filologia comparativa i Linguistica sint doh laturi ale u-

'nu% i aceluiasi studifi. Cea de'nthit incepe prin a aduna9apte isolate dinteo gruph 6re-care de limbi, apoi le clasifica.<indich raporturile Ion i trage conclusiuni din aceste rapor-

Cfr. mai ales Reinaeh, Manuel de phdologie elassique, Paris, 1880.

§

9

8

(turf. Cea-1'alt6 se ocupA mai ales cu legile i principiele(generale ale limbei... 6)

Filologia comparativA ar fi dad un fel de Linguisticanalitica, opusrt until fel de Linguisticrt sintetiert.

Cu alte cuvinte, ea nu este nici macar Linguistica intrégl.0 asemenea notiune ar fi fost la locul seq numai Grit in

secolul trecut, ehnd filologia elasid era i ea o specill de Lin-guistic& analiticrt. 7) Astagi insk in urma lui Wolf sisfera filologiei clasice ltirgindu-se, precum am v64ut, departedin cercul restrins al analisei linguistice, este un anacronismde a lAsa aeolo la strimtóre seiinta paralelrt a filologiel com-parative ; sa cel putin dad se va pretinde ca ea nu esteo sciintrt paralehl va fi o neconsecinta de a'i milntine nu-mele de filologirt, fie comparativrt sail altfel.

Este forte ciudat el multi incrt, intro cel-l'alti chiar Littré, 8)persistil a privi filologia elasid prin erniopia secolului trecut.(Rollingice d. Hovelacque dOfinissait les philologues : ceux'qui out travaillé sur les anciens auteurs pour les examiner,(les corriger, les expliquer et les mettre au jour. Cette do-cfinition conserve encore toute sa valeur., 0) Unde maisint Wolf si Bockh ?

Din data* .ce gicem cfiloloyiet comparativg, fatrt eu (filologiaclasid), ambele ca de o potrivrt filoloyiet trebui sit aibeaceiasi intindere, diferind una de alta numai prin pimctul deYedere, pe care 'I indick inteun mod aproximativ, epitetele :(comparativa, i (clasid,).

Prin urmare, filologia comparativk pe ling`a Linguistica in-trOgrt, cea analitid ca i cea sintetick catrt neapérat sit maicupringrt in sine alt ce-va, care sh corespungrt elementului

9 Whitney, La vie du langage, Paris, 1875, p. 259. Cfr. Sayce, Introduc-tion to the science of language, London, 1880, t. 1, p. 135-6.

7) Bielfeld, L'drudition universelle, Berlin, 1768, t. 4, p. 384 : La philologie n'estque la connaissance générale *des langues, de leur critique, de la significationpropre et figarée de leurs mots et de leurs phrases etc."

8) Littre, Dict. t. 3, p. 1097.llovelacqne, La linguistigne, Paris, 1876, p. 2.

BOckli,

9)

9

social, elementului religios, elementului literar din filologia

clasica,.

Acest 'alt ce-va Ii vom vedé mai departe; de o camdatg, ne vom opri o clipit asupra unui puuct de controversita§a, qicênd nominalrt.

§ 5.

CLASIC t <4COM1.ARAT1V,

(Comparativ, mi este in corespundint5, cu cclasic,.Clasicitatea fiind in opositiune cu vulgaritatea, terminul cel

mai propriti pentru filologia comparativA ar fi fiIoiogiit po-

poraa .

E cam anevoe instt, de a modifica termenul admis, §i nu

este vre-o mare nevoe de a'l modifica. Pe de o parte, el s'apré inrAdrtcinat, mai ales in terile latine occidentale i 'nAnglia; pe de alta, el se pOte justifica.

S'a spus de de-mult i s'a repetat adesea, cit este absurd,sari cel putin pleonastic, de a numi o sciintri in speciri,parativ5,,, de vreme ce ori-ce cunoscint6, umaa in genereresultg, dintr'o comparatiune. Numai puand pe A alrituri cuB, noi scim cri, A nu e B §i B iiu e A.

Este insri, nu mai putin adevt,Irat cri,, in afarli de facultateacomparativrt genera41, fitrA care omul n'ar fi in stare de a

cugeta §i de care, in graduri diverse, se bucura, chIar anima-lele, existit un fel de comparatiune specifick propritt undi nu-mOr forte restrins de sciinte, §i anume comp ar atiune a e-

lementelor omologe §i omotipe; comologe,, ciind estevorba de a urmitri acela§1 element sub diferite forme in cor-purl diferite; (omotipe,, atunci ca,nd sint supuse comparatiuniielement& corelative ale unuia §i aceluia-§1 individ. Din acestpunct de vedere, dacrt se póte dice anatoinia comparativd, fi-sioloqii comparativ4, ha pia, §i legislatiune comparatira, tota§a, de bine merge filologia comparativa.

JO

Filologia clasica are a face cu o inalta stare culturala aunei natiuni. Literatura cea cultrt, in care se oglindesce ob-iectul filologiei clasice, este ce-va artificial i, prin insasl

ac6sta, ce-va fOrte individual. Dort literature culte se pot com-para, precum se pot compara scrierile a doi autori ; dar oasemenea comparatiune, fie cat de ingeni6srt, cat de spiritualrt,cat de instructiva sub raportul curat istoric, nu ne va des-trtinui nici o lege, dici legea resultrt din comparatiunea feno-menelor n a tur ale, earl trebui sa fie mult e, 'far nu din acelor a r tifi ci al e, carl sint tot-o-datit putine.

Filologia comparativa are a face cu popOrele in starea lor asaqicend naturala. Natura oferA pretutindeni o profusiune de feno-mene oniolOge i omotipe, earl se pot aprecia numal printeoscrupulOsa comparatiune. S'ar puté cbiar dice, di filologia coin-parativh, din data ce se rildicit mai pe sus de adunarea brutaa materialulai, nu mai are alta traa decat a compara, deOrrt-ce resultatele ce le dobandesce sint tot-d'a-una nesce con-secinte immediate ale comparatiunii.

Noi miintinem dart pentru acOstrt ramura a filologiei epi-

tetul de comp arativ it, desi mai repetam incA o datael nu este cel mai nemerit.

§ 6.

FILOLOGIA CLASICA. SI FILOLOGIA COMPARATIVA.

Am spus cit ambele ramure speciale ale filologiei in generediferrt prin pluicturi de vedere, Ian nu prin sferä.

Prtrtile constitutive ale fie-driYa din ele corespund i trebuisrt corespunda ptirtilor constitutive ale celei-l'alte, cu deosebi-rea numai ca cele filologice clasice se intemeiaza tOte pe li-

teratura cultrt, pe cand ale filologipi comparative pe gura po-ului.

Filologia clasicrt, asa dupa cum o vedem in cOla lui Wolfsi 1136ckht studiaza cultura anticrt in urmititOrele trei cercuri :

1, Etica clasicrt ;

tion

11

2. Literatura si arta clasicitatiI3. Limba clasicrt.Dacrt vom resturna ordinea de succesiune a celor tret ele-

mente constitutive, o ordine nu tocmai arbitrara, dci se ra-zamit pe importanta lor relativa in studiul civilisatiunii,uncle pe prinnd plan ne interesa institutiunile, lar limba abiape planul al treilea, vom gasi ca filologia comparativa se o-cuprt si ea de asemenea cu :

1. Limba poporvna ;2. Literatura si arta poporului ;3. Etica, poporana.In ultimele doa rubrice intra traditiunile istorice ale popo-

rului, credintele sale religióse, notiunile sale fisice i metafisice,obiceiurile juridice, literatura cea nescrisa in OM varietateaei, literatura cea scrisa popularisatk musica poporana etc.,tote ate ii att parecbia lor in ceia-ce filologia clasica studiad,din punctul ei de vedere proprik ca viata publica i privata,religiune, sciintit etc.

Ce abis intre Sofocle, pe care 'I comentOza filologia clasica,intre Vicleonul, pe care este datOre a nu-1 uita filologia

comparativa ! Si totusi, ca t eatr u, este aceiasi sferk ace-lasi fond, ale crtrui cele dor), puncturi de vedere, punctul cla-sic si punctul comparativ, ca sit nu diem cel poporan, a-

runcli adesea o viuii. lumina unul asupra altuia, desi cata sa,ne ferim a le confunda impreuna.

Sint uncle cestiuni, iii earl filologia comparativa pare a seidentifica pe deplin cu filologia clasica. Limbile cele mOrte.

traiul intreg al poporelor desprtrute, nu se pot cunOsce, incea mai mare parte, cleat prin monumente literare. Filologulcomparativ devine aci filolog clasic. El bine, cbiar inteo a-semenea positiune ambele doctrine rental' cu totul diferiteprin puncturi de vedere. Filologul comparativ se marginesce

utilisa filologia &sick dupla cum ii este permis, in multecasuri, a utilisa ori-ce alta sciinta. El 'Tea o trrisuriti din viataAtenianilor nu pentru a o stadia in sine-si, duprt cum face

:

§i

a

12

Bockh de exemplu, ci pentru a o alittura cu o tritsurn anahignla vre-un trib selbatec din America sag din Africa; o vorbh sago formn gramaticaln din Cicerone nu'l interesn decht prin in-rudirea el cu o vorbn sag o formn paralell la Osetini saula Litvani. In civilisaOunile grécn, Winn, indiann, pe cari leadmirá filologul clasic in caracteristicele lor individualit4T, pefilologul comparativ preocupt ceia-ce este óre-cum anterior a-celor civi1isaiuni, ceia-ce s'a prtstrat in ele dintr'o fasn pri-mordialn, dintr'un period colectiv.

Intre filologia comparativ i filologia clasica, cu tOth" di-

versitatea puncturilor de vedere, existn darn nu numai identitateasferei, dar inert un fel de filialiune cronologick de órn-cestarea clasica a unei societilti nu este decht o continuare a strtriisale naturale : Roma sag Elada ag trecut mil' de trepte pinnsit se urce la August sag la Pericle. Un filolog in genere,filolog in tan puterea cuvintului, trebui sn fie comparativclasic tot-o-datn, ftr a amalgama totusi ambele ramure. Asaa fost marele Grimm mai cu stcmn; asa sint Benfey, Kuhn,Mommsen etc.

Limba poporana este materia acelei ramure a filologiei com-parative care se numesce Linguistica. Pentru etica poporann,pentru literatura si arta poporului, earl' ar trebui sn' constitue,

credem cn vor ajunge o clat . ele a constitui, don ramuretot atilt de bine determinate ale filologiei comparative caLinguistica, s'a introdus de ch,t-va timp si a inceput a se in-rhacina un termen comun forte nepotrivit Etno-psicologia.

g 7

ETNO-PSICOLOGIA i LINGUISTICA.

Termenul etno-psi colo gin, prin care noi am tradus a-prOpe literalmente pe germanul VOlkerpsychologie inventatde earn Lazarus, nu ne place. Defectul lui cel mai mic estede a ne face a crede, la prima vedere, cumca ar fi vorba

i

13

de o sciiu filosofich. Un defect mai gray al acestul termen,ni se pare a fi acela de a amesteca sub o singurO rubrich dohelemente óre-cum independinp, demue in ori-ce cas de a fi

studiate fie-care a-parte, cu o atentiune a§a dicênd concen-tratO. Ar fi mai corect, credem nal, a nu se identifica intr'oimitate confussa literatura si arta poporana cu acea etic(

poporanit, care nu are in vedere decht numai moravurile, chiaratunci child ele se manifestO printeo faptg, lipsittl de ori-ceexpresiune 1inguistici, literara sag artisticO. In fine, dad e-tica, arta §i literatura cele poporane sint etno-psicologih, dece sh, nu fie etno-psicologia §i Linguistica, in care se resfringenu mai ptAin suftetul poporului? 11 Cu tOte astea, ambele e-kmente ale studiului, cel literar-estetic poporan §i cel eticpoporan, fiind d'o cam data in fa§O, noT hishm separatiunealor viitorului, admiOnd din parte-ne, inteun chip provisorig, bi-furcarea filologiei comparative in :

I. LinguistichEtno-psicologih.

Fie-care din ele poseda, chte un camp proprig forte *Mins,impartit in mai multe ogóre importante ; aceste ogOre lush,dintr'o lature §i din cea-l'altO, se impresOra une-ori atat dcsteins, incht este anevoe a decide intr'un mod categoric, maicu sémil In starea lor actuala, unde se terming', Linguistica§i unde se incepe etno-psicologia.

Aa numita mitologiA comparativii, de exemplu, este ea odoctrina, linguisticO sag o doctrinA etno-psicologich? Mitul, ca§i basmul pe de o parte, ca §i religiunea pe de alta, Intrin etno-psicologia ; totu§i el resultrt dinteo metaforh, §i nu sepOte separa, prin urmare, de Linguistich.

Ce-va mai mult. A§a cum o vedem asthdi, etno-psicologiaeste o creat,iune metodicth mai ales a linguistilor : Grimm,

10) Cfr. deja Cochius, De linguarum indole non ad logices, sed ad psyrhologiaeratimiem revocanda, Marburgi, 1809, citat de Pott, trurzel-11r5rterbuch, Detmold,1870, t. 2, part. 2, p. V.

;

II.

14

Kuhn, Max Muller, Benfey, Castrén, Steintbal, Bréal, Compa-retti etc.

§ 8.

METODA COMPARATIVA.

Metóda comparativa este propria sciintelor naturale, de undeinsg, nu urméza ca o sciint,g, care se serva de ea, ar fi eo

ipso o sciinta naturala. Rite sciintele tind, mai mult sag maiputin, a-s1 apropria acOsta metOda, desi nu tOte reusesc in a-ceiasi mOsura. Obiectul, negresit un object bine determinat, iarmi metOda, constitua natura unei sciinte. Statistica are tOteapuaturele exteme ale unel discipline matematice, si este to-tusi in fapt o sciinta eminamente sociologica.

Comparatiunea metodica consista intru a observa cu d'a-marimtul si a aduna fenomene inteun num6r pe cgt se pOte

mai mare, grupand apoi la un loc pe cele inrudite, astfel caconclusiunea sii ésb," de acolo asa qicênd dela sine, nesilitg, a-posteriori farg nici o reserva. Din data ce fenomenele cele

observate slut prO-putine pentru a lie oferi d'a-dreptul o con-clusiune sigurg, sag din data ce o asemenea conclusiune estetrasa cu usurinti dinteo grupare inexacta, lipsita de stu-diul prealabil complet al conditiunilor esentiale ale grupuluiin cestiune ; din data ce resultatul se datoresce unuitotal sag partial, comparatiunea este cu desgvirsire nemeto-dica, sag nu este metodica pe deplin.

Nu exisn, nici o sciinta sociologica, in care acésta metOdasa póti fi pgzita cu mai multa rigOre ca in filologia compa-rativa. In Linguisticg mai cu sthng, Pott, Curtius, Corssen,Ascoli i altil all impins'o la atAta perfectiune, la un gradatht de inalt de certitudine, Meat procedura lor nu difera maiintru nemic de a naturalistului celui mai exact, celui maiscrupulos iii observatiunea fenomenelor carat biologice.

Dar etno-psicologia nu este Mei ea mai putin susceptibilade metkla comparativg. Ce póte fi mai capricios, la prima

4-priori

15

vedere, ca b as mul? Totusi nu Hahn sag un Kith ler, printeovastg comparatiune, ag isbutit a clasifica si a reduce generali-tatea povestilor omellirli, vechi i noue, la uu num6r mrtr-ginit de tipuri, supuse unor legi stabile de variatiune.

Tot asa, se va face eu incetul in privinta celor-Falte claseale literaturei poporane, a obiceielor, a credintelor etc.

§ 9.

LOCIJL SCIINTELOR FILOLOGICE IN TOTALITATEA SCIINTELOR.

Dad, filologia clasicrt este o sciintg sociologicrt sag istorickdupil cum nici o datg, nu s'a contestat de crttrri nimeni ; dacrttot o sciintrt istoricrt sag sociologirg, este etno-psicologia, dupitcum de asemenea se admite generalmente ; atunci nu mai pu-tin este i nu 'mite a nu fi sciintri sodologicg sag istoricgLinguistica, pe care e peste patintrt a o deprtrta de etno-psi-cologig si a o instritina de filologia clasicrt.

Teoria reposatuldi Schleicher "), sfriiatrt de crarrt Steinthal,Whitney si alti, dar pe care tot o mai repetrt incg Hove-lacque "), cumcg Linguistica in parte, separatg de restul filo-logiei ar fi o sciintg naturalg sag biologicg, ca botanicabung, Mit, nu mai pOte ave astaqi decat numaf dOrg, o in-

semnittate anecdoticii, 13). Linguistica nu este o Sciifiçit natu-ralg, mgcar cit intrebuint6zit o metódri biologicit, dupg cum ea

") Zur Morphologic der Sprache, Petersb. 1859, p. 1, 35-8 ;Deutsche Sprache,Stuttgart, 1860, p. 9-10, 122-7 ; Die Darwasche Theorie und die Sprach-wissenschaft, Weimar, 1863 etc Cfr. Ldfruann, August Schleicher, Leipzig, 1870,p. 42-51.

12) llovelacque, op. cit. p 1. Cfr. Girard de Rialle, La thjorie (ie avolutionet la science du langage, iu Revue de linguistique, 1877, t. 10, p. 290, 300.

13) Cfr. L. Tobler, Ober das Verhaltniss der Sprachwissenschaft zur Philologieund Naturwissenschaft, in Neues Schweizerisches Museum, Basel, 1865, t. 5, p.

193-214. Fr. Miller, Grundriss der Sprachwissenschaft, Wien, 1877, t. 1,

p. 10 -14. Sayce, introduction to the science of language, London, 1880, t.1, p. 72-8.Whitney, Schteicher and the physical theory of language, in Orientaland linguistic studies, t. 1, p. 298-331, cfr. p. 292-7.WOO.

16

nu este o sciintrt matematicrt, de§i recurge adesea la formulealgebrice cu plus, cu equatiunea, cu proportiunea etc., ba nuse speritt nici cbiar de semnul V.

Fie-care sciintrt sociologicti are nevoe, mai mult sail maiputin pe prima linirt, de lurninele tuturor sciintesociologice ; pe a doua, de ale unor sciinte biologice, a§ternuteca o temeliA a sociologiei intregi. In acest cas Se Ott §i fi-lologia, fie clasicrt, fie comparativa.

Istoria, fár a fi ea-insti§1 filologil, Drept, economirtfilosofl satt alt ce-va analog, resumrt in sine, in dose

diferite, tote sciintele sociologice, altfel (jise istorice im-preunti cu basa lor cea biologicrt. Terenul insrt, pe care'l ocuprtfilologia in genere in sfera sociologic5,, e atilt de intins, §i

tot-o-datrt rdcinele sale biologice sint atft de adinci, Incaistoria, acéstil sintes& a sociologiei, une-ori se pare a se con-funda cu filologia, neputênd a face un singur pas fitrA puter-nicul ei razAin. 14)

10.

ISTORIA SOIINTELOR FILOLOGICE.

Filologia clasicl nu s'a nitscut intr'un singur timp §i in-tr'un singur loc; ci fie-care epocrt de Renascere, (Renaissanceacum pe termil Gangului, acum la Nil sail In Tibere,dat cate o nouil nascere. Lucrul se pare a fi paradoxal, §i

totu§1 el resultrt, ca o neap6rattt consecintti, din natura intimtt afilologiei clasice, care ea-insA§I este numai §i numai o (re-nascere, a unel civilisatiuni, o creproductiune a celor produsede catra geniul uman, , dupit expresiunea lul BOckh.

De cAte ori minunile sciintifice, literare sati artistice aletrecutului, concentrAnd asuprà-le atentiunea printr'unconcurs fericit de impregiurAxi, ftirti, care ele ar fi re,mas uitate,

14) Cfr. Steinthal, Philologie, Geschichte und Psychologie in ihren gegenseitigenBeziehungen, Berlin, 1864, passim.

celor-l'alte

I-a

:

,

§

d'esdatil

17

desticpta admiratiunea posteritätii, de atate orl se nasce ekeo filologia clasica. Aceiasl civilisatiune o 'mite nasce in malmulte rinduri. Filologia clasica sanscrita, nascuta chiar inIndia en cati-va secoli inainte de Crist, i filologia clasicasanscrita, Miscuta in dilele mistre prin desmormintarea tesau-relor literare ale Indiei de catra eruditiunea europeana, sintdo g. renasceri separate ale aceleiasi civilisatiuni. Tot asa filologiaclasica elena, naseuta in saila alexandrina din era ante-cresting,fata cu filologia clasica elena, nitscuta in Italia pe la fineasecolului XV. 0 directiune mal ingusta, mai unilateralg, maiformalistk prin care se distinge filologia clasica cutare sagcutare, este o deosebire de §cóla, de sistema, dar nu de na-tura, si nici cliiar de metOdg. Aristarc este filolog clasic cuacelasi drept ca un Wolf. Cu atat si mai mult un Poli-ziane (1494), un Erasmus (1536), un Scaliger (1558), callrecunosceag fi1oIogie clasice o sfera nu mai putin vasta, numai putin realista, decat aceia ce 1-o da sciinta de astasli.

Daca filologia clasicrt nu are un légrtn, nu poseda un actde botez, astfel ca discifrarea scriptelor cuneiformice ne facea constata, existinta el deja la Asiriani, Miscuta acolo, ea siPe aiuri, printr'o inboldire independinte ; daca ea este, in ori-cecas, fOrte veche ; nu se pdte gice aasta i despre filologiacomparativa, adeca despre Linguistica i etno-psicologia.

Ping, ce popOrele nu se studiag decat fie-care peca o unitate isolatk Tar in sinesi fie-care popor studia numaiceia-ce este mai sus, mai nobil, mai privilegiat, filologia com-parativa era o imposibilitate, ca una ce se intemelaza pe studiulmai multor pop:we puse pe acelmi treptii, fgra consideratiunedaca este Elen sag Hotentot, s'apoi pe un studig privitor a-nume la ceia ce figureza intr'insele mai jos, cela-ce este maicomun, mai vulgar, fie ea limn', sad cunoscinta, fie ca (lating,sag credinta. 15) Acest egoism aristocratic, atat de propice

Cfr. Jffig, Ober Wesen und Auffrabe der Sprachuissensehaft, Insbruck, 1SGS,p. 2: "Am allerwenigsten war die Aufmerksamkeit auf das gerithtet, was dasCharakteristische des Volkes bildet, wie Sp r ache uud Sit t e.

2

§i

sine'sT,

7

18

pentru filologia clasick, atAt de ostil celei comparative, a in-ceput a dispare abia in secolul trecut, i lid chiar ast01 nus'a sters inch' cu desilvirsire. lath de ce filologia comparativheste si a trebuit sh fie nouh, nouh de tot.

Se repeth meret, cumch crestinismul ar fi dat impuls nascerilfilologiei comparative, in speciA Linguisticd, prin predica Evan-geliului in bite limbile i prin infrhtirea tuturor popOrelor in afarasi a tuturor claselor societ4ii in intru. Este o frazh, pe care,dupa ce a spus'o o-data Max Muller, 19 a1ii o tot repeth. 17)Crestinismul, din contra, pe de o parte a impus omeniril ch-te-va limbi monopoliste, generalmente mOrte, mai ales ebraica,gréca i latina ; pe de alta, dad, n'a produs, cel putin n'aimpedecat desfasurarea i crescerea aceluI feudalism, care turtiasub piciOre elementul poporan, ba contesta pink' si existin0

adhnci urme clliar in societatea contimpurang. Con-tra limbilor bisericesci, contra nemicirii morale a poporului,dad, protesta cine-va, apoi numai &VA ereticii, pespulberau anatemele ortodoxiei. Pe terenul strictamente lin-guistic, este necontestabil c vechile texturi biblice, originalesati traduse, sint un pretios material ; dela un asemenea m a-t er i al thsa e pré-departe pina la ideia unei sciine, fará amai vorbi CA acelasi serviciti ne procura texturile religiOse aleprtganilor, unele ftir. comparaVune mai antice, iar mai cudeosebire cele buddhiste. 18) Fapta cea mai crestina,,ar fi de a nu mai amesteca Evangeliul in Linguistich, dupacum nu se mai amestech Vechiul Testament in geologiä.

Nascerea filologiei comparative se datoresce nu crestinismu-lui, ci spirituluf revolucionar cosmopolit al secolului trecut.

16) Lectures on the science of language, London, 1866, p. 134: (<I, therefore,date the real beginning of the science of language from the first day of Pentecost.

Cfr. maT de'nainte Pott, Indogermanischer Sprachstamm, in Ersch und Gruber,Allgemeine Encyldopaedie, 2-te Sekt., t. 18 (1840), p. 4.

17) Cfr. Wedewer, Das Christenthum und die neuere Sprachwissenschaft, Frank-furt, 1870, in 4. Pezzi, Introduction a Mule de la science du langage, Paris,1875, p. 32.

18) Cfr. Benfey, Geschichte der Sprachuqssenschaft, Miinchen, 1869, p. 170-182.

lasand

earl ii

ori-§i-cum,

ltd,

19

Si farg a se fi desgropat limba sanscritg, filologia compa-rativg trebuia sg, se nascg din data, ce aü devenit egale de'nainteasciintei tote limbile sub raportul national §i toti cetatenii peterenul politic. Linguistica a fost prevNutil de Leibnitz, etno-psicologia de Vico. Leibnitz sciea eh' limba ebraicg, presu-pusa mumg biblia a tuturor limbilor, n'are a face cu limbileeuropene, cari iI ati o origine a lor comung eterogeng ; el in-telegea insemnittatea limbilor inculte §i necesitatea de a lecumisce, precum §i importanta dialectelor §i sub-dialectelorpentru studiul unei limbi ; el indicase deja modul de a des-cifra cuneiformele §i ieroglifele prin aniturarea numilor propriedin inscriptiunile cele bilinguice, prevestind astfel pe Champollion§i pe Grotefend ; el pétrunsese, ping la un punct, ins4 corelatiu-nea sonurilor dintr'o limbg In alta, razgmul cel mai fOrte al Lin-guisticel actuale, aratând, de exemplu, cit germanul h corespundegreco-latinului c : ,cervo consentit hirsch, ut capitihaupt,cornuhorn. 19) In acela§1 timp Vico atragea atentiunea sciin-tei asupra literaturei poporane, asupra idiotismelor vulgare,asupra acelei impregiurgri cg, fie-care popor posedg ate oenciclopedig a sa Ore-cum instinctivg, o logicg a sa, o meta-fisicg a sa, o geografig, o astronomig etc. 29 In germene, fi-lologia comparativg era acolo intrégg.

Secolului nostru, incepend dela Schlegel, Rash, Grimm, Bopp,Humboldt, Burnouf, Pott §i Benfey, dintre earl' cel cloi din urmgmai trgesc inch, apartine onOrea de a fi dat cel intgdg o

impulsiune sistematicg studiului linguistic. El a pus pe picióre§i a inv6tat sit unible pe copilul Mtscut in secolul trecut, darcare ping atunci se taxa pe genunchi, sati §ovgia §i cgdea andIT yen% pofta sg se radice. Etno-psicologia a mers mai incetdecal Linguistica, ch. ci preventiunile cele aristocratice contrapretinsei grosolgnie a tot ce ese din coliba teranului, contra

10) Leibnitz, Epistola, in Chamberlayn, Dissertationes ex occasione sylloges ora-tionum dominicarum, Arnstelodami, 1715, p. 22-30. Collectanea etyinologic«,

llanoverae, 1717, p. 102, 104, 173, 273, 281 etc.20) Vico, Cinque libri deprincipj d'una scienza nuova, Napoli, 1725, passim.

20

cugetelor i apucaturelor celor necioplite ale poporului de jos,ati ingreuiat mai rnult timp si mai ingreuiaza Inca pe a-locuriadunarea materialului. Pe lingl asta, este mai a-nevoe dintote puncturile de vedere, avend o intindere mai mare si ce-rend o cunoscintO practica perfectl a limbilor, de a comparaliteraturele poporane decat de a alatura sunete, cuvinte saüforme gramaticale. Din acéstrt causa chiar pe terenul curatlinguistic a rsemas lOrte indarit sintaxa. .

§ 11.

RESUMA T.

Filologia in genere studiaza, manifestatiunile tendintei firescia omului de a cunOsce tote §i de a se cunOsce pc sine insusi,tie in stare incultti, fie in civilisatiune. Acea tendintO se ma-nifestO in limb* in literatura scris safl nescristt', in obiceiuri,in credinte etc., cari impreuna"humanitas, In adevilratulsens al cuvintului formézil astfel obiectul filologiei in ge-nere.

Studiul acelor manifestatiuni in stare incultrt se cbiama fib-logiit ; studiul lor pe o tr6pta, de civihsatiuneeste filologia

Starea social* fie cat de rudimental* este pentru om onecesitate ; civilisatiunea numai o posibilitate. Ori-ce civi-lisatiune presupune o stare sociala anteriOra, incultrt, pHn caretrece omenirea intrégtt ; nu instt ori-ce stare sociall ajungela civilisatiune, desi pOte sit ajungl. In starea social* ori-catde inapoiata, se prevrd germenii civilisatiunil celei posibile ;iii civilisatiunea, ori-cat de inaintatii, se i11trev6d urmele fa-selor precedinti celor necesare. Pentru a prevedé acei germeni,pentru a intrevedé aceste urme, se cere unirea intima, a fi-lologiei comparative cu filologia clasicit. Numai filologul in ge-nere cumisce pe omul in treg.

Filologia comparativit este o sciintti pe deplin, lutemeiatO pe

clasiciL

21

observatiunea fenomenelor colective, din cart result& legi ge-nerale ; filologia clasica este mai mult o arta, trilgend pre-cepte din studiul fenomenelor isolate.

Filologia clasica se refera catra filologia comparativa ce-vaca orticultura catra botaniel. Si curios ! orticultura este si

ea mai veche deck botanica. Pe timpul artisticelor gradinesuspense ale Semiramidel, nemini, de sigur, nu observa Inca in-tr'un mod sciintific buruenele. Tot asa in filologia in genere,afl trebuit sa tréca multe mil de ani, pin& ce omul sh recu-nOsca importanta de a-si studia eupilaria in loc de all con-centra tóta atentiunea numal asupra maturitatii sale.

Fie-care din cele doh filologie posed& o parte materiala sanreal& i o parte formal& sail nominalk Partea formal& sannominal& este limba, fie cea vulgara sail gr ai u, fie cea Ii-

terarh san stil, Partea material& sail realh consist& din li-teraturk, .estetich i etich. In filologia clasich ambele particonstitutive n'ail ajuns a deveni fie-care eke o doctrind se-paratk In filologia comparativk partea real& este etno-psico-logia ; partea nominala Linguistica.

Modal nostru de a privi totalitatea filologiei in ramifica -ei este non numai ca o formulare precis& si cate

goric& a unor elemente de de-mult imprastiate sail 6re-cumimbrobodite pe aiuri, Max Muller, care ademenit de pro-paganda lui Schleicher considera alta data Linguistica ca osciinta biologica, a ajuns astadi a se mira, cit unii tot Incase mai Indoesc despre aceia cit studiul comparativ al limbeiface co parte integrant& din filologia in genere). 21) Revistaberlinesa a MI Steinthal Intrunesce de fapt Linguistica si et-no-psicologia inteun singur tot : cZeitschrift fru. Volkerpsycho-logie und Sprachwissenschaft,, lipsindu-1 numai Gra un termencomun pentru ambele, i acest termen dupit cum am vildut

21) M. Muller, Ober die Resultate der Sprachwissenschaft, Strassburg, 1872, p.15 : "Und doch giebt es selbst jetzt noch Gelehrte, welche das vergleichende"Sprachstudium nicht als einen integrirendm Theil der Philologie anerkennentwollen

tiunile

2 2

nu póte fi decAt comparativg) fatl cu aceape care insu§i Steinthal a inteles'o tot-d'a-

una in sensul 1M Wolf §i BUckh. 22) In Statutele Societ6tiT deLinguisticii din Paris se imbriiti§ezil de asemenea, in sensulnostru, filologia comparativrt intrég6 : a pour but l' dude deslangues, celle des legendes, traditions, coutumes, . 23) Infine, leg`atura cea intim intre Linguistic i etno-psicologiA oprevOuse, intr'un mod confus, deja August Schlegel. 24) Malpe scurt, premisele fiind gata, noi am tras o conclusiuue . . .

§12.

CoNcLusIuN E.

Din cele de mai sus, result1 urmtitorul conspect al sciin-telor filologice :

FILOLOGIA Li GENERE

COMPARATIVX CLASICX

1

I. LIMISA I. MORAITURILE

I11. LrrEuxrunA 1 ARTA II. LITERATURA §I ARTA.

§24 III. MORAVURILE Ill. LIIKBA.

Conspectul total al sciintelor filologice fiind astfel stabilit,in casul de fao nu ne mal interes in specia, din gene-ralitatea lor, decat nurnal Linguistica.

22) Steinthal, De pronomine. relalivo, Berolini, 1847, p. 4-5.29 Mémoires de la Sockd de Linguistique, t. 1, p. III.24) Schlegel, Oeuvres &riles en franfais, Leipzig, 1846, t. 2, p. 112: "Combi-

'née avec une &vie également comparative des traditions nationales, l'étymo-'logie etc.

clasicti),

1o0

'filologiA 9-lolegifi

Cr.1

I L

Lanuanzu ICI1 tionli

§ 13.

BIBLIOGRAFIA

Lucrarea mistrit avend in vedere totalitatea Linguisticel, Tarnu vre-o cestiune monografica, ne marginirn a indica aci nu-mai opere sad. opuscule generale, menite a servi, mai multsail mai putin, fie macar in intentiunea autorilor, ca intro-ducere la sciinta limbei :

1. Ascoli G. I., &di orientali e linguistici. Introduzione.Milano, 1854, in-8, pag. 50.

Ilustrul autor nu avea 'MCA nicl 25 de anT. Cfr. recensiuneade Rodiger in Zeitschr. d. deutsch. mory. Ges. t. 10 p. 715.

2. Barbe P., Ensaj en form de dialogo sul las lengas engeneral e lours prencipalos attribucius. Toulouse, 1873, in-18.

0 cittm numaI (lora pentru ca e in limba proventala, in care nucunOscem alt ce-va analog. Cfr. Revue deo langues romanes t. 41873 p. 479.

3. Baudouin de Courtenay J., aliKOTOp101 OthRill snit-gania o 1EOBlUig 11 Ruud. Petersburg , 1871, in-8,pag. 38.

Cuprincle unele vederI fOrte originale. De acelast autor, cu unbogat aparat bibliografic :

24

4. Hoitpodnan nporpamia J1CKIiii B 1876-77 ynedHomKazan, 1878, in-8, pag. 96.

Recensiunea de Jagia in Archie j'iir slawische Philologie t. 3

p. 532.

5. Baudry F., De la science da langage et de son etatactuel. Paris, 1864, in-8, pag. 44.

Reprodus din Revue archéologique, nouv. sOrie, t. 6.

6. Baur F., Sprachwissenschaflliche Einleitung in das Grie-chische und Lateinische fir obere Gymnasialklassen. Tfibingen,1874, in-8, pag. XV, 110.

Traducerea italiara de Ramorino, Torino 1876 in-8, si cea en-glcsa. de Kegan si Stone, London 1876 in-12.

7. Benloew L., Apercu general de la science des langues.Paris, 1872, in-8, pag. 148 §i 4 table.

8. Bergmann F., Résumé d'etudes d'ontologie generale et delinguistique generale. 3-e éd. Paris, 1875, in-8, pag. XXII, 490.

O carte teoreticii., la care servtt ca aplicatiune practica de ace-1as1 autor :

9. Cours de linguistique fait mogennant l'analpe glossologiquedes mots de la fable de Lafontaine c Le rat de ale et le

rat des champs,. Paris, 1876, in-8, pag. XLVIH, 270.o recensiune de Hugo Schuchardt in Gentralblatt 1877 p. 183.

Cir. Neumann in Kuhn, Zeitschr. t. XXIV p. 161-2.

10. Bernhardt A. F., Anfangsgrande der Sprachwissen-sche. Berlin, 1805, in-16, pag. XII, 432.

Lucrare remarcabilit chiar asttuji. Cfr. Heyse, System, p. 43 nota,Sayce, Introduction t. 1 p. 36.

11. Boltz A., Die Sprache und ihr Leben. Offenbach a.Main, 1868, in-8, pag. X, 150.

o recensiune de Steinthal in Z. f. Valkerpsych. u. Sprachw. t.5 p. 366-7.

12. BoOcovie J., Hayita o jenny R njenn 3a4aTalt. Bieo-grad, 1871, in-8, pag. 48.

My.

25

0 slabrt compilatiune, sati mai mult o perifrasit duprt Ilg.

13. Braun, Die Ergebnisse der Sprachwissenschaft in popu-larer Darstellung. Cassel, 1872.

o cunOscem numal din name.

14. Br 6a1 1I., Introducerea la fie-care din cele patru tomursidin traducerea frances4 : Grammaire comparee des &fugues

indo-européennes par Bopp, Paris, 1866-72, in-8, t. 1 pag.t. 2 pag. 1XXXVIH, t. 3 pag. 1LXXXIV,

t. 4 pag. 1XXXII.De ace1as1 eminent linguist :

15. Mélanges de mythologic et de linguistique. Paris, 1877,in-8, pag. VIII, 416.

Mal ales : De la méthode §i Les progris de la yrammairc coal-paree.

16. Ciimp6nu P. M., Gramatica românesa Editiunea adoua, prelucrata din noa cu un adaus la gramatica generala,in carele se cuprind pe scurt : I. 0 tratare filosofica despreoriginea limba omenesct ; II. Clasele generale in earl se im-part limbele etc. ; III. Clasele generale ale obiectelor, desprecari spiritul omenesc a putut formeze la inceputul sue-cesiv atat icbe cu mintea sa la lumina consciintet, cat cu-

vinte ointheo prin sensibilizarea acestora. Ia§1, 1880, in-8,pag. XXXVIII, 204, VI.

Ce-va curat metafisic, ba inert fOrte inapoiat chiar ca metafisicA.Este de regretat c venerabilul autor, cilrui a remas stràiat intrégaliteraturii linguistic5. modernil, a cregut de cuviintrI a se expune pu

17. Chaignet A. F., La philosophic de la science du lam-gage etudiée dans la formation des mots. Paris, 1875, in-8,pag. IX, 372.

GeneralitAT bune; amanunte fOrte riscate. Recensiunea de Dar-mesteter in Revue critique 1875 No. 52.

18. C1iav6e II., La science positive des langues indo-euro-peennes, son present, son avenir. Paris, 1867, in-8, pag, 36,

1LVII,

sa-pi

26

Reproducere din Revue de linguistique et de philologie compar4e,

t. 1. Pia la un punct, tot aci apartine opera capitalg, a autorulul :

19. Lexiologie indo-européenne ou essai sur la science desmots. Paris, 1849, in-8, pag. XVI, 420.

20. Delbos L., Chapters on the science of language. Lon-don, 1878, in-16, pag. IV, 114.

21. Delbriick B., Einleitung in das Sprachstudiu»t. Leip-zig, 1880, in-8.

22. Denk J., 0ber Sprachbildung uncl Sprachvergleichungnebst einem vergleichenden Vademecum der stammverwandtenWörter auf dem Gebiete des Griechischen etc. Eichstiitt,1868, in-8, pag. IV, 82.

23. Donaldson J. W., The new Cratylus or contributionstowards a more accurate knowledge of the greek language. 4-thed. London, 1868, in-8, pag. XVI, 7 40.

Ar puté servi ca introducere la Linguistid, i chYar la filologiain genere, dad n'ar fi pré-just ceIa-ce observ6, Peile, An introduc-tion to greek and latin etymology London 1875 p. 16 : It is thismixture of the proven and not-proven which must make Dr. Do-naldson's books unfit for students of comparative philology., Cfr.Dwight, Modern philology t. 1 p. 249-52.

24. Dumast P. G. baron de, Sur la vie des langues,leurs dyes et leurs maladies. Paris, 1865, in-8, pag. 5.

Un titlu pompos, i nemic maI mult. Reprodus din Mémoires luset la Sorbonne, Paris, 1865, p. 153-7.

25. Dwight B. W., Modern philology: its discoveries,history and influence. New-York, in-8. I series, 3-d ed. 1871,pag. XVIII, 360 ; II series, 1869, pag. XII, 556.

Ve4I o recensiune pré-optimista, in Kuhn, Zeitschr. t. 12 p. 315-19.0 noa editiune la New-York, 1877, in-8, pag. XI, 914.

26. Eichhoff F. G., Parallele des langues de l'Europe etde Uncle. Paris, 1836, in-4, p. 502.

27

Rev6duth, i adaosrt, pôte in maI reit, s'a reprodus la 1867 subtitlul : Grammaire generale indo-europeenne.-0 traducere germanrtde Kaltschmidt, Leipzig, 1840. Vedi despre prima ediciune recen-siunea de Pott in Hall. Jahrbacher 1838 No. 310--12 ; despre adoua editlune, Revue de linguistigue t. 1 p. 228-31.

27. Farrar F. W., Language and languages being

( Chapters on language, and Families of speech,. London,1878, in-8, pag. XX, 412, cu 2 mape.

Lucrare generalmente forte seriOsti.

28. Fleury J., Un peuple retrouvé par la gram»taire.Notions élémentaires de Linguistique. Paris, 1879, in-8, pa-gine 72.

Reprodus din Mémoires de la Societé Nationale Academique deCherbourg, p. 121-92.

29. Garcia Ayuso Fr., El estudio de la filologia etc.Madrid, 1871.

Cumiscem numal din citatiune.

30. Geitler L., 0 stavu a najnovejih pokrocich srovnava-cilto jazykospytu, in Casopis Musea krdlovstvi éeského, 1873,P. 39-56, 148-63.

31. Dr. Gerland, Versuch eincr Methodik der Linguistik.Magdeburg, 1864, in-4, pag. 27.

Interesant.

32. Gilly A., Premiers éléments de linguistique. Paris, 1867,in-8.

. Cunbscem numal dupri, recensiunea In Revue de linguistique t. I p.474-5.

33. lIannwacker Ph., Sprache und Sprachbildung. Kemp-ten, 1862, in-16, pag. 20.

De acelasi autor :

34. Sprache, Wort und Wurzel, Laut und Lautivandel.Kempten, 1865, in-4, pag. 18.

,

28

35. Ileerdegen F., Ober Umfang und Gliederung derSprachwissenschaft im Allgemeinen und der lateinischen Gram-matim insbesondere. Erlangen, 1875, in-8, pag. 48.

Recensiunea de Leskien in Jenaer Literaturzeitung 1875 p. 436.

36. Hewitt Key T., Language: its origin and develop-ment. London, 1874, in-8, pag. XVIII, 547.

A se citi cu mula pazil ; i tottqf adesea important prin inde-pendinta vederilor.

37. Heyse K. W. L., System, der Sprachwissenschafl,herausg. v. Steinthal. Berlin, 1856, in-8, pag. XX, 476.

Opera capitalli, cu tot progresul sciinteI de atunci incOce.

Traducerea italianri de Leone : Sistema della scienza delle linyue,Torino, 1864, §i traducerea rusrt de llte.irron : CncTema ashutost-Anisi, Voronej, 1870. Recensiunea de G. Curtius in LiterarischesCentralblatt 1857 No. 20.

38. Infer A., Zur Lautlehre. SprachwissenschafflicheUntersuchungen. Berlin, 1839, in-8, pag. XX, 472.

Aci se referl numai pag. 1-47 : eber das Studium der Dow-logic und vcryleichoulen Sprachwissenschaft mm Allyemeinen.

39. Hovelacque A., La linguistique. Paris, 1876, in-8,pag. XI. 365, Ed. II, 1876, pag. XIV, 435.

Recensiuni de G. v. d. Gabelentz in G5tting. Gelehrte Anzeiyen1878 p. 417-38, de Darmesteter in Revue critique 1876 art.109, de Jolly in Litterarisches Centralblatt 1876 p. 326.S'a tra-dus englesesce de A. H. Keane : The science of language, London,1877, in-8, pag. XV, 340.

40. Humboldt W. v., Ober die Verschiedenheit des

menschlichen ASPrachbaues, herausg. v. Pott nebst einer Em-leitung. Berlin, 1876, 1II, in-8, pag. CCCCXXI, 544.

Cfr. Steinthal, Zeitschr. f. VGlkerpsych. t. 9 p. 304-23. Saycein Academy 1877 p. 97. Gubernatis in Bollettino italiano deylistudii orientali t. 1 p. 173. Windisch in Litterarisches Centralblatt1877 p. 958. Regretilm crt, neavbnd la indruniina acestit editiune,ne vom servi in cit4unile nOstre de acea din : Tr. v. Humboldt'sgesam»telte Werke, Berlin, 1848, in-8, t. 6.

--

29

41. jehan L. F., Dictionnaire de linguistique et de philologiecomparée. Histoire de toutes les langues mortes et vivantes,

traité complet d'idiomographie enthrassant l'examen critiquedes systemes et de toutes les questions etc. Paris, 1858, in-8,pag. 1447.

Face parte din Encyclopedic thjologique a abbatelui Migne, 0 nutocmai partea cea mai bun5,.

42. lonescu B., Puterea de propaire a limba. Studiitfilologic comparativ asupra limber romanesci. Iasi, 1878, in-8,pag.

0 incercare de diletant.

43. ling B., tber Wesen und Aufgabe der Sprachwissen-schaft mit einem Uberblick iiber die Hauptergebnisse derselben.Innsbruck, 1868, in-8, pag. IV, 64.

Recensiunea in Kuhn, Beitr. t. 6 p. 240-1.

44. Latham R. G., Elements of comparative philology.London, 1862, in-8. pag. XXX1V, 774.

Mai ales pag. 697-751. Despre Latham in genere dr. LordStrangford, Original letters and papers London 1878 p. 17 : 'isutterly untrustworthy and no scholar, though his destructive criti-cism is often of great value, and unjustly ignored or run down bythe Germans.,,

45. Maury A., La philologie comparee, ses principes et sesapplications nouvelles, in Revue des deux mondes, 1857, t.8, p. 905 36.

Numele autorului impune mentiunea acestui articol.

46. M6rian, Principes de l'etude comparative des langues,suivis d'observations sur les racines des langues sémitiques par31. Klaproth. Paris, 1828, in-8, pag. VIII, 240.

Se mai 'Hite cita numai &zit ca curiositate, ii acésta mai multgratitt

47. Muller J. M., Ansichten von Entstehung, Wesen undErscheinungen der menschlichen Sprache. Stuttgart, 1839,in-8, pag. VII, 144.

eu

62,

'80

Nemetodic, chiar nesciintific, i totusi cuprinde multe observatiuntfOrte bune.

48. Milner Fr., Grundriss der Spraehwissenschaft. I.Einleitung in die Sprachwissensehafl. Wien, 1876, in-S, pag.VIII, 178.

Recensiunea de G. v. d. Gabelentz in Z. f. V6lkerps. t. 9 p.373-401, de Wilkins in Academy 1877 p. 324, de Spiegel inAusland 1877 p. 369.

49. Haller Max F., Lectures on the srience of language.1-t series, London, 1861, in-8, pag. XII, 399 ; 2-d series, Lon-don, 1864, in-8, pag. VIII, 6004,--u1iate apoi de o rnultiinede alte editiuni englese i americane.(

Cea mai popularl carte de Linguistia tradusti in mai tote lira-bile culte : nemtesce de Bottger, frantusesce de Harris si Perrot,italianesce de Nerucci, polonesce de Dygasinski, rusesce de Lavrenkosi de Kaiser etc. Din nenum6ratele recensiuni, vom mentiona numaipe a lui Benfey in Glittiny. gelehrte Anzeiyen 1862 p. 176 sq. si1864 p. 1523 sq., de Rudolf v. Raurner in Litterarisches Central-lilatt 1863 p. 64 sq., de Schweizer-Siedler in .Nene Jahrbacher farPhilologie 1864 p. 89 sq., de Barthélemy Saint-Hilaire in Journaldes savants 1862 p. 389 sq. si 1866 p. 233 sq. etc.

50. Nodier Ch., Notions élementaires de Linguistique, ouhistoire abrégée de la parole et de l'écriture. Bruxelles, 1834,in-16, pag. 280.

Autorul nu era linguist, dar om de gust si de bun simt eladesea nemeresce.

51. Papillon T. L., A manual of comparative philology asapplied to the illustration of greek and latin inflections. Ox-ford, 1876, in-8, pag. 252. 2-d ed., Oxford, 1877, in-8,pag. XVI, 262.

Recensiunea de Wilkins in Academy 1876 may 27.

52. Peile J., Philology. 3-d ed. London, 1877, in-16,pagine 168.

Excelent manual pentru incepetori.

31

53. Petriceicu-Rasdeil B., Principie de filologia compara-tiva ario-europed cuprinclend yrupurile indo-perso-tracic, greco-italo-celtic i leto-slavo-germanic. Bacuresci, 1875, pag. 108.

Publicatiunea s'a intrerupt cu lectiunea IV. Cfr. Sayce, Introduc-tion t. 2 p. 355, 0 Baudouin de Courtenay, IIporpamma p. 2.

54, Pezzi D., Introduction a l'étude de la science du lan-gage, trad. de l'ital. p. V. Nourrisson. Paris, 1875, in-16,pagine 240.

Originalul italian : introduzione allo studio della scienza del lin-guaggio, figurezA pe pag. I LXXVII in capul traductiunii : Com-pendio di grammatica comparativa di A. Schlekher, Torino, 1869,in-8.Ve41 o recensiune in Litterarisches Centralblatt 1876 p. 1165.

55. Potebnia A, lin 5a1U1c0Uh 110 pyces.oii rpammarranb.I. BseAeuie. Voronej, 1874, in-8, pag. 158.

Se pâte considera cu tot dreptul ca o introducere la Linguisticain genere. Recensiunea de JagiO in Archly f. slaw. Philologie t.2 p. 164-6.

56. Pott A. F., Die wissenschaftliche Gliederung derSprachwissensche, in Jukt.bucher der freien deutschen Aka-demie v. Nauwerk u. Noack, 1849, t. 1, p. 185-90.

Mai complet in Wurzel-W5rterbuch, t. 2, part. 2, Detmold, 1870,p. ILXIV. Tot aci apartine lucrarea lui Pott, mentionatrt maisus la No. 40.

57. Richter F. W., Vorlaufige Umrisse zu einer allge-meinen Sprachwissenschafislehre. Quedlinburg, 1847, in-4, pa-gine 38.

58. Sayce A. 1I., The principles of comparative philology.London, 1874, in-8, pag. XVI, 382. Ed. II, 1875, pag.XXXII, 416.

Recensiunea de Severini iu Bollettino degli studii orientali 1876

p. 212-7, de Bezzenberger in Götting. gelehrte Anzeigen 1876p. 1616 , de Schrader in Jenaer Literaturzeitung 1875 p. 139.

AcOst 'a. excelenta, lucrare, plhA, de idee originale i profunde, afost urrnat ri. de una 0 mai remarcabilti:

--

59. Introduction to the science of language. London, 1880,in-8, III, pag. X, 442 §i II, 422.

Se mai pôte mentiona de acelasi autor :

6 0. A lecture on the study of comparative philology. Ox-ford, 1876, in-8, pag. 32.

6 1. Schapiro Hosuit Hamm, Ha caporal:Ivo amencpaHHHTenbuaro J13b11CO3HaH111. Voronej, 1876, in-8, pg., 110.

Paradoxal, (Tar nu rar5, interes. Cfr. Romania 1880 t. 9 p. 352observatiunea lui Paul Meyer despre o alt5, scriere a lui Schapiro:cPetit livre singulier, rempli de faits, et oil les idees ue manquentpas, mais oa la bonne methode fait afaut.,

6 2. Schlekher A., Die deutsche Sprache. Stuttgart, 1860,in-8, pag. VI, 340.

Recensiunea in Kuhn, Zeitschr. t. 10 p. 388 -93. 0 a doua edi-tiune a esit la 1869, o a treia la 1874. Nu mai putin apa4ineaci de acelasi autor:

6 3. Die Spraehen Europa's in systematiseher Uebersicht.

Bonn, 1850, in-8, pag. X, 210.Mat ales P. 1-39, call cuprind o introducere general5 in Lin-

guistic5.

6 4. Steinthal IL, Abriss der Sprachwissensehaft. I.Die Sprache um Allgemeinen. Berlin, 1871, in-8.

Tomul I urmarea n'a ap5rut pôrt5 titlul separat : Einlei-lung in die Psychologie und Sprachwissenschaft, in care se caracte-risév.5, 'mat bine directiunea autorului. Despre Steinthal in gen ere,ve4I pe Whitney, Steinthal and the psychological theory of languagein Oriental and linguistic studies t. 1 p. 332-75, Mat a se uitai»s5, respunsul lui Steinthal : Wie Einer den Nagel auf den Kopftrip in Zeitschr. f. Viilkerpsych. t. 8 p. 216-50.

65. Stoddart J., Glossology, or the historical relations oflanguages. London, 1858, in-8, pag. IV, 388.

66. Swiecicki B., Mowa ludzka, jej uldad pierwotny ibudowa. Lwów, 1873, in-8, pag. IV, 93.

82

in.,

33

Nemtesce : Die menschliehe Sprache, ihre Bildung und ihr urspriing-licher Bau, Leipzig, 1874, in-8, pag. 106.

67. Terrien-Poncel A., Du langage. Essai sur la natureet l'étude des mots et des longues, precede dune introductionpar _M. L. de Bosny. Paris, 1867, in-8, pag. XXXII, 244.

68. Wedewer 11., Zur Sprachwissenschaft. Freiburg,1861, in-8, pag. XX, 136.

Recensiunea in Heide lb. Jahrbiicher 1862 p. 314 sq.

69, Whitney W. D., The life and growth of language.London, 1875, pag. VIII, 326. Ed. francesti, Paris, 1S75;trad. germ. de Leskien, Leipzig, 1876; trad. ital. de d'Ovidio,Milano, 1876.

Recensiunea de Guhernatis in Bollettino degli studii orientali 1876p. 187-94.De acela§i autor, pe un plan mai vast :

70. Language and the study of language: twelve lectures (m,the principles of linguistic science. 3-d ed. London, 1870,in-8, pag. XII, 504.

Recensiunea de Clemm in Kuhn's Zeitschr. t. 18 p. 119-25, deSteinthal in Zeitschr. f. Villkerpsych. t. 5 p. 346-6.-0 traducere,sag mai bine o prelucrare germang de prof. Jolly : Die Sprachwis-senschaft, MUnchen, 1874. Recensiunea deLeskien in Jenaer Li-teraturzeitung 1875 p. 98.

71. Winning W. B., A manual of comparative phi-lology. London, 1838, in-8, pag. XII, 292.

Se pOte repeta ceia-ce am spus despre M6rian. Cfr. Dwight,Modern philology t. 1 p. 252.

72. Wilson J., Phrasis : a treatise on the history andstructure of the different languages of the world etc. Albany,1864, in-8, pag. VIII, 384.

Cfr. Magazin Jar die Litt. des Auslandes 1865 p. 626 sq.

Pe a doua 1inth, vom indica revistele linguistice generale,indispensabile pentru a fi cine-va tot-d'a-una in curentul

§i anume :8

sciin-tel,

34

73. Hafer A., Zeitsehrift far die Wissenschaft der Sprache.Berlin §i Greifswald, 1846 53, 4 tomurl in-8.

Intro colaboratori : Pott, Schweizer-Sidler, Diez. Heyse, Grimm,Westergaard, Spiegel, Ewald, Kuhn etc.

74. Benfey Th., Orient und Occident insbesondere in ihrengegenseitigen Beziehungen. Gottingen, 1862-4, 3 tomurl in-8.

Exce1enti1 intrerupth Inst inainte de a se fi terminat tomul al treilea. Intre colaboratori : Fr. Muller, Fick, Leo Meyer,Baler, Yoldeke, Gildemeister, Justi etc.

75. Kuhn A., Zeitschrift fur veryleichende Sprachforschungauf dem Gebiete des Deutschen, Griechischen und Lateini-schen. Berlin, Incepend dela 1852, pinl astilql 25 tomuri in-8.

Revist5, sine qua non a linguistului, fundata de ditrl Kuhn den-thiti in asociaAlune cu Aufrecht si la care ati colaborat succesiva-mente mai toti specialistii din Germania, iar din eel. : Pieta,Ascoli, Bréal, Bugge etc.

76. Kuhn A., Beitrage zur vergleichenden Sprachforschungauf dein Gebiete der arischen, celtischen und slawischen Siva-ellen. Berlin, 1858-76, 8 tomurI in-8.

Revist suplementarrt la cea precedinte, cu care s'a si contopitdela 1877 incOce, fundata, de critrA Kuhn de'ntiliti in asociaAiune cuSchleicher, la unnil cu Leskien si Johannes Schmidt.

77. Revue de linguistique et de philologie comparee. Recueiltrimestriel de documents pour servir a la science positive deslangues, l'ethnologie, a la mythologie et a l'histoire. Paris,1ncepênd dela 1867, pinit acum 13 tomurI in-8.

Revisa fundatA de sctila lui Chavee (cfr. mai sus p. 25 No. 18).Redactorii actuali slut: Girard de Rialle si Vinson. Dintre colabora-tori francesi : Adam, Breal, Hovelacque Picot, Charencey i altii ;dintre cei striini : Delbriick, Johannes Schmidt, Spiegel, Miklosich,Justi, Novakovie, Fr. Willer etc.

78. Memoires de la Societe de Linguistique de Paris. Paris,inceOnd dela 1868, pinrt, acum 4 tomuri in-8.

Revistil excelentii, putend a rivalisa, prin soliditatea metOdei, eua lul Kuhn. Dintre colaboratori : Breal, Meunier. Gaston Paris,

revista.

a

35

d'Arbois de Jubainville, Baudry, Brachet, Bergaigne, Havet. PaulMeyer etc.

79. The Proceedings of the Philological Society. London,1842-53, 6 tomuri in-8, urinate apoi de : Transactions,cdte un volum pe an.

Cu lucruri de Garnett, Key, Latham etc.

80. The Transactions of the American Philological Asso-ciation, dela 1868.

Nu avem la dispositiune.

81. Gildersleeve B. L., The American Journal of Phi-lology. Baltimore, 1880, in-8, acum inceput.

82. Stehithal i Lazarus, Zeitschrift far Völkerpsycholo-gie und Sprachwissenschaft. Berlin, incepênd dela 1860, pindacum 12 tomuri in-8.

Acésta revisal, represinta singura filologia comparativa intregil, a-deca Linguistica i etno-psicologia tot-o-data, pe earl le intruniamai 'nainte, pina la un punct, revista lui Benfey. Dintre colaboratori:L. Tobler, Pott, P. Heyse, Ni'ddeke, G. von der Gabelentz, Delbril ck,Radloff, Arendt, Liebrecht, Bastian, Wolzogen, Jolly, Misteli etc.

Am puté sd nu ne oprim asupra altor reviste linguisticeforte remarcabile, dar av6nd un caracter maI special, precum :

83. Zeitschrift fiir die Kunde des Morgenlandes. Göttingen-Bonn, 1837-50, 7 tomuri in-8, sub redactiunea lui Lassen,ajutat de Ewald, Bohtlingk, Grotefend, Kosegarten, Pott, Rd-diger, Wickert, Schleicher, Westergaard etc.

84. Zeitschrift der deutschen morgenitindischen Gesellschaft.Leipzig, incepênd dela 1847, pind acum 34 tomurt in-8, a-fail de publicaVuni suplementare. Thiele studio, mat ales dePott, sint de un interes linguistic general.

85. Aseoli G. I., Archivio glottologico italiano. Torino, dela1873, in-8, cu colaboraOunea luT Flecchia, Canello, Nigra,D'Ovidio, Morosi, Hasded etc.

36

86. Bezzenberger A., Beitrage zur Kunde der indoger-maniseken Sprachen. Gottingen, dela 1876 incóce, 5 tomuriin-8, cu colaboratiunea lig Fick, Deecke, Gustav Meyer, LeoMeyer, Fr Olide, Bechtel, Brugman etc.

Apoi pe o scarg si mai speciall :

87. Paul Meyer §i Gaston Paris, 1?omania. Recueiltrimestriel consacre a l'étude des langues et des litteraturesromanes. Paris, incepend dela 1872, 9 tomuri in-8.

88. Jagió T., Archiv far slavische Philologie. Berlin, dela1876 incóce, 6 tomuri in-8.

89. Gröber G., Zeitsehrift far romanischeHalle, dela 1877, 4 tomuri in-8.

Aprópe in tOte limbile europee exist astà1i vre-o revistg,consacratg mai mult sag mai putin Linguisticei, dintre cariTom indica ping si la Unguri Nyelvtudomanyi Kozlemenyeksub redactiunea lui Paul Huufalvy, mai multe volume dela1862 incóce, Tar la Rusi : (1)linonornecitia 3aurfcm sub redac-Ounea lui A. Chovansky, dela 1861, si Pyccuiii 01.710.710111qeelliaBliCTI1Mt1 sub redagiunea lui M. Kolosov, dela 1879.

La Romitni :

Cipariii T., Archiv pentru filologia i istoria. Blaj,1867-69, in-4.

Petriceicu-Ilasdeii B., Columna lu Traian. Bevistamensuala pentru istoria, Linguistica psicologia poporana.Noua serig. Bucuresci, 1876-7, 2 tomuri in-8.

Codrescu T., Buciumul român. _Rid lunar& Iasi, 1876-9,3 tomuri

allele.

:

in-8...

si

37

§ 14.

LINGUISTICA.-GLOTTICA.-GLOSSOLOGIA.---GLOSSOGRAFIA.

Primul pas la definitiunea unei sciinte este chiar numelein casul de fava nu e ins 6. tocmai u§or de a qice, cum

se chiam'a sciinta ce ne preocupri, ca,ci copilul a fost botezatcu o multime de numi diferite.

Steinthal, Pezzi, Whitney, Braun, Frederic Muller §i MaxMuller, Heyse, Chaignet, Benloew etc. o numesc csciintabei, sag (sciinta limbilor.

Deja Humboldt aprobase termenul cLinguistic5,,, cons&

crat ast4 in titlul excelentel societgi speciale dela Paris,adoptat de §cOla lui Chavée §i de alti, ba pOte.tocmai cel mairesp6ndit din t6te chiar afarl din Francia, astfel cit insu§T

Schleicher, care nu voia s'a"-1 priméscA, a fost silit o data, ase supune dorintel exprese a editorului sett de a pune pefrontispiciul unel 6111: cCercetrtri linguistic e,.

Francesii, Englesii §i Italianii ii mai clic cfilologia compa.

Dwight o botal filo1ogiit modern6, iar Peile simplu

Schleicher o numesce cglottic41, Ascoli (glottologil,, Stod-dart (glossologirt, etc.

Ca mai multi intrebuintézit dol-trei numi tot-o-datrt, chndpe unul, child pe cel-Palt sail pe cele-Palte.

Am veclut in capitolul precedinte, crt sciinta mistrA intrhca o parte integrant5, in filologia comparativit , dar nu e

comparativA, intréga, a ma alttt ramarrt, tot atrttde importantA, este etno-psicologia.

A-fortiori ea nu p6te fi (filologig,, In genere, nici veche,dar nici cmodernrt,, caci ar trebui atunci, pe lingit etno-psi-cologiA, sa", ma imbrati§eze filologia

Gesammelte Werke, t. 6, p. 207.2) Schleicher, Die Spracheit Europa's, p. V.

ei ;

hm-

1)

lologig,

clasica.

9

'fi-

'filologit

38

(Sciinta limbo, are nefericirea de a nu remtné o vorbri ne-schimba0, in orl-ce limbil, ca geometria, istoria, fisica etc. EatrebuI mereil tradusk §i nu tot-d'a-una se traduce printeunsingur cuvint sari macar prin dort: Sprachwissenschaft, scienceof language, science clu langage, scienza della lingua ... Petitlul une cTirl acest nume figurézh" cu elegan0,, cel puOncu o amplitudine Ore-care, mai mult ca o traducere a terme-nulul tecnic ; ii putem admite din child in Cand, ea o peri-frask pentru varietatea ; dar el-insu§I nu este §i Liu

e chip s6, fie un termen tecnic.

UrmézA darA a se face o alegere intre glottica sari Otto-logia orl glossologia §i Intre Linguistica.

Contra Lin guisti c el s'a rAdicat obiectiunea cri arbarbarism.

Dupa, Schleicher §i Max Mfiller, o mai repetit Pezzi : 'toe-mai un specialist in studiul limbei nu "Ate sri, aprObe cu-vintul Linguistica, fabricat din latinul lingua printeun sufixgrec,.

Noi credem, din contra, ch. tocmai un specialist In studiullimbeI trebui s apróbe o asemenea combinatiune, ea imul cescie maI bine decat ori-cine, ct tite limbile obicinuesc a uni otulpiri i un sufix eterogene, dupl cum facem noi in§ine, deexemplu, in sub/litslay. -entia, casnic=lat. casa±slay. -nika etc.

DacA e vorba de ibridism, apoi cu mult mai ibrid este ter-menul sociologia, frturit de chtrI Quêtelet §i August Comtedin latinul socius i grecul 162,0g. EI bine, el a remas §i varemané.

Precum din latinul lingua printr'un sufix grec s'a formatLinguistica, tot a§a din latinul status cu sens de `Stat prinacela§I sufix grec, Achenwall a croit in secolul XVII cuvintulStatistica, admis astrOI nici o contestgiune.

Termenul cLinguistica, e atat de comod, atat de potrivit,!neat insu§I Pezzi, dupit ce'l combate, adaugri apoi ctuttavia

fi un

sila±lat.

frtrd

39

,per amore di brevith e di varietg ci varremo talvolta della,parola Linguistica,. 3)

Dupg cum se vild unele figure capricióse, neregulate, ne-simetrice, §i totu§1 fOrte placute §i fOrte noroccise, de aseine-iiea uncle cuvinte.

Bergmann crede, cg termenul Linguistica nu s'a formatd'a-dreptul din lingua, ci din linguist, modelat dupg de-nist, germanist, romanist etc. El conchide de aci : 9.Je nom'de Linguiste, formO d'apres cette analogie, et qui par sa forme(désigne proprement quelqu'un qui imite une langue, n'est'done pas, philologiquement, bien choisi,. Ar ti maT corectdice el -- a se introduce vorba Linguatica, (Linguatique,. 4)

Cu tote astea, Insu§1 Bergmann intrebuintézg, pretutindeniLinguis tic 6,, i bine face, cu atat mai virtos cg oposi-Ounea sa cea teoreticg se intemeiazg pe o etimologig falsg.De§i din elenist, romanist etc. s'a putut nasce Elenisticasag .Romanistica, totu§i Linguistica nu s'a ngscut din lin-guist. Cronologicesce, linguist este mai nog decgt Ling ui-stied, precum sociolog va fi mai nog decgt sociologia. ExistAnddeja Linguistica, ca nume de sciintg, s'a cps apoi linguistcelui ce se (mpg cu acea sciintg, prin analogig cu demist, ro-»Mist, germanist, ba inch,' specialist, erborist, florist etc.

Chiar insg dacg am admite cg Linguistica derivg, din lin-guist, tot inert nu este nici o obiecOune seriOsrt contra acestuitermen. Ori-care srt fi fost semnificaliunea elenului -tgriy inlimbile moderne el nu mai insemnOzg de loc (quelqu'un quiimite quelque chose,, dupg cum crede Bergmann, ci numai :cquelqu'un qui s'occupe de quelque chose,. Negre§it cg erbo-ristul nu imitag érba, nici floristulflórea, nici specialistulo specialitate etc.

Ma pe scurt, pentru doctrina totalg a limbel noi nu ggsimnici un termen mai bun decgt Linguistica.

-3) Pezzi, Compendio di grammatica comparativa, p IV nota 2.4) Bergmann, Résumé d'etudes, p. 810-11,

--

sint

40

Latinul lingua ne ofera tocmai sensul, pe care '1 cere stu-diul linguistic : (modul vulgar de a vorbi,. Pentru vorbireacultk mai mult saii mai putin artificialk Romanii aveati sermo.Astfel Seneca (Controv. II. 12) se exprima in privinta unuiindivid : Csua lingua disertus est ; ingenium jill concessit;sermonem objecit,, pentru a arata c alt ce-va este 9a lan-gue i alt ce-va 9e beau langage,. Linguistica are a facecu 9ingua,, filologia clasica cu csermo.

Vom observa In parentesi, c Linguistica este un termentecnic, pe care ilia o limb& nu trebui sa-1 modifice. A qiceromanesce Limbistieet fiind-ca avem limbY, dupa cum sustinmill, este ca i child Francesul ar ;lice Languistique fiind-caare langue, sail Spaniolul Lenguistica fiind-ca are lengua. A-nalogia nu se pOte aplica la termeni tecnici. Din Georgiusnol am facut lorgu ; de aci nu urméza ca din geometria stifacem iometria.

L in g uis Oa, admiOndu-se ca nume general pentru to-talitatea sciinei limbei, prin acésta nici de cum nu se res-ping, ca numi speciale fOrte nemerite, doi termeni:glot tic a i glo s so 1 ogi sa, pe Rugg, cari va trebui s mai

introducem un al treilea.Vom ved6 mai departe, ca Linguistica intréga, negresit cea

pill' a, nu cea a p lica ta, imbratiséza :1°. Diferitele graiuri in specia ;20. Limba umana in genere ;30 Clasificatiunea gralurilor.Prima sferk Linguistica positiva, se p6te numiglotticd,

dupa cum o i inOlegea Schleicher.A doua sferk Linguistica transcendentalk se va

(lice glossologid.In fine, pentru a treia sfera', Linguistica descriptivk

se potrivesce numele ne'ntrebuintat Inca de glossografia.De o cam data insa ne interesa numai termenul comun de

cLinguistical.

cel-Palti

41

§ 15.

LIMBA IN ABSTRACTO.

Obiectul LinguisticeL, indicat iii insusi numele acestei sciinte,este lingua, (limba.

Limba, cu care se ocupg Linguistica, este manifestati u-n e a vocalg nativg a sufietului.

De ce vocalg ?Omul póte sg-si manifeste sufietul, póte exprime sill-

tirea i cugetarea, Ill diferiteSint acum trei $ecoli, Elvetianul Bonivard observa cu mult

bun sin4 : (Maintenant est question si la lengue est seulle

interprete de la pens6e ; sur quoy je responds qu'elle eu estinterprete souveraine, mais non pas la seulle, car ii y ha

,d'autres membres ce servantz. Les mains parlent., les

cdoigts, les yeux, la teste, les pieds..., 5)Precum graiul este vulgar sag literar, tot asa gestul p6te

fi instinctiv sag artificial, mergend in artificialitatea sa pingla un grad extrem de perfectiune, dupg cum este, bung órg,la Siciliani, far& ca s'a mai vorbbn despre cparole manuelle,a surdo-mutilor. 7)

0 asemenea manifestatiune a sutletului nu intrg in sferastudiului linguistic, desi p6te fi consultatg, mai ales gestul celinstinctiv, ca o fintIn intre atAtea altele; ba chiar une-orisintern datori a o consulta, mai cu séniti intru cat privesceoriginea limbei in genere.

Aci, la prima vedere, s'ar put6 rAdica o obiectiune.Ce s facem cu limba scrisg ?

a) Bonivard, Advis et devis des lengues, traitd de philologie composo en 1563.Paris, 1849, p. 6.

9 Cfr. Pitrè, Gesti ed insegne del popolo siciliano, in Rivista di letteratarapopolare, t. 1 (1877), p. 32-43. Lubbock, Les origines de la civilisation,trad. Barbier, Paris, 1873, p. 407-10. Tylor, Bastian etc.

7) Jamet ap. Charma, Essai sur le langage, Paris, 1846, p. 187.

t

st-§imodurl.

42

Un om scrie tacend ; citesce in tacere ; literele de pe hartiase adreska Ia v6(1, nu la aud.

Daca am exclude limba scrisa din sfera Linguisticei, Lin-guistica War mai fi. Limba egiptaa a ieroglifelor, cele treilimbi mesopotamice ale cuneiformelor, feniciana de pe inscrip-Ouni, zendica, sanscrita, gotica, paleo-slavica, chiar latinaelena, fasele cele vechi ale ori-carii limbi fara exceMiune,ciite acestea ne sint cunoscute nurnai pun scrisfire.

ScrisOrea insk daca nu este neapilrat a u ;IRA, cel putine tot-d'a-una

Ca limba wtçliiiila, macar-ca i visibild in acelasi timp, seri-so'rea intra pe deplin in obiectul Linguisticei, care studiazain ea o limba intocinai dupa cum studiaza cine-va o figuradupa Un portret, ha figurele color reposati nici nu se potstudia altfel.

S'a qis nu o data, ea limba, pentru a merita numele delimba, trebui sa fie a r ti culat a. Un simet nearticulat, adecaconfus, nedeterminat, equivoc, este un sgomot neorganic, Untipet animal, o nota musicala, dar n'are a face cu limbo. 9Acésta asertinne e falsa. Germanii articuleza forte ma tenuele

mediele, astfel ca in pronunciatiunea lc)u un k se distinge(Ie un g mai a-nevoe decat in calitecul eucului. Uli r, asa cumIi rostesc Spaniolii, nu e nici v, nici b. Ce sa mai qicem apoidespre acele 'tiViture), acele acele sunete ce se-mana cand en sarutarea, cand cu vijiirea unui biciu, canden scrisnirea diOlor sag cu trosnirea din degete, earl nu sintde loc articulate, si earl' totusi formCza o portiune insenmatadin aparatul fonetic al unor limbi, mai ales africane: la Ho-tentoV, la Cafri, la Busmani etc. ? Vom ved6 mai departe, catocmai prin ambiguitatea sunetului in fonetica, ca i prinambiguitatea cugetarii in gramatica proprig qisa, se explicaunul din fenomenele cele mai caracteristice in Linguistica: sub-

8) Humboldt, op. cit. t. 6, p. 67. Heyse, System, p. 35 : 'Die Sprache istdie Aeusserung des denkenden Geistes in ar ticulir t en Lauten,.

§i

§i

auilibilii.

43

stitutiunea. Sayce crede, cu drept cuvint, ca limba umana s'anascut din sunetele cele mai nearticulate. Click'urileqice elinehipuesc o punte intre limba cea articulata §i intre tipeteleanimalelor. (Ele se pot numi germeni fonetici ai limbel, germenirespanditi pina astadi pe icY pe colea peste lumea intréga). 9)Sa fie ore cu putinta de a exclude din definitiunea limbei acestelement nearticul at, atat de esential?

Vocalisatiunea este 1arit o condithme fundamentala; arti-culatiunea nu.

De ce insa limba, ca obiect al Linguisticel, e nu numai VO-calk dar §i nativä?

Latinesce natimts insemnéza ceia-ce se nasce a§a qicenddela sine, fara a fi resultatul artei, al muncei, al arbitriului.Limba n a ti Ira este opusul unei limbi cony en tion al e.

Un medic prusian din secolul XVI, intr'o carte fOrte curiósa,ne di mai multe recete pentru a vorbi in ori-ce linibit inteunmod a§a ca sa ne pOta intelege numai cei initiati. De exemplu.A se intercala dupti fie-care vocala un b, urmat de aceia§1 vocalarepetata: pabateber din pater sail fababribicabatobor din fa-bricator. A se transpune literele initiale dela cuvintele hive-

: san mayt din man say. A se suprime la fie-care cu-vint consónele initiale, mutandu-se Ia finea ace1ui4 cuvint,insotite de un -en, astfel ca din Wiltu »tit mir gen Strassburgziehen se face : lituwen itmen irmen even Assburgstren ic-henzen. 10)

Un scriitor contimpuran ne spune ca, nu mai departe de-cat pe la 1830, tot a§a vorbia burgesimea din marele Paris :(On retranchait Ia derniere consonnance des mots pour ysubstituer la syllabe mar. On disait épicemar pour épicier,

9) Sayce, Introduction, t. 1, P. 284. Cfr. maT cu sémil Bleck, Ober denUrsprung der Sprache, Weimar, 1868, p. 53-4 nota

'°) Thurneisser zum Thurn, Onomasticum, Berlin, 1583, p. 93-4.in-f.,

44

boulangemar pour boulanger, cafemar pour café. Ainsi desuite. C'était de l'esprit dans ce temps-11). 11)Acéstrt limbl conventionaht s'ar put6 numi c o 1 ii r ésc

Noi toti, ori din ce térii am fi, am petrecut cu ce-va analogin primii anT de pe bancile §cólei. Ea nu trebui confundatitcu limba copiliréscii, o limbrt nativ1 in OM puterea cu-vintului, de care ne vom atinge mai la yale. Nu trebui con-fundattt de asemenea cu limba 1ioésclt, artificial1 §i ea, darde o alt1 naturi.

In limba §colitrésca conventiunea este curat fonetic1: se

adaugrt, se suprimrt sail se modifich, sunetele. In limba hotéscA,in a§a numitul argot, in graiul Cciiriitorilor) la alharii dinRomania, 12) conventiunea este rare-ori fonetick mai tot-d'a-una lexica, i mai cu sémrt logicL Se inlocuesc cuvintele localepnin cuvinte strhine ; mai adesea se schimba, sensul propria alvorbelor i chiar al fraselor, dându-li-se o acceptiune meta-forica. Hotul din Grecia pune romanul INOolvglo4,.Dumnecleapentru sag albanesul Uvitta pentru 36v-utx. Talharulfrances (lice la cspincluritOre2béquille, la un ciasornic,Gomm, la (draculboulanger, la (diuti,dominos, (amuricasser sa pipe etc. 13) Punga§ul roman preface 'gal-beni, in ochipri, 'cafea, in cernéla, pe 'cane, in zapcia,'clondir, in traista §i altele ; Tar pentru (yin> imprumutadela Tigani mol safl molete, precum §i pentru `bani,lo-vele=tig. love. 14)

Negutitoril honni soit qui mal y penseimitézh, une-orl pehotT. Tolba§ii din Rusia, de exemplu, vorbesc o lirnbii a Ion con-ventionalL numitti, nu se scie de ce ofen6scA, in care flexiunea,sintaxa, particulele sint rusescl, dar cuvintele s'att luat dela

11) Privat d'Auglemont, Paris anecdote, Paris, 1854, P. 190.12) Baronzi, Li»zba romand i tradi(iunile e, Braila, 1872, p. 149-51.19 Cfr. F. Michel, Dictionnaire d'argot, Paris, 1856, passim.11) Baronzi, op. cit. p. 149. Cfr. Pott, 'Die Zigeuner in Europa und Asien,

Halle, 1845, t. 2, p. 335 si 455. Ambele cuvinte deja in Vulcanius, De lit-teris et lingua Getarum, Lugduni, 1597, p. 104,

a.

.5,56c;

45

fel de fel de nemud straine, intre carl nid Rornânii Wag lostuitati : patru, tisero=Tio-cmpa, pionda=7brcE,cfita" clup,lykus=Mxo4, cash,rym.germ. Baum (?), cora§,koster=lat. castrum (?), cpétr,ketrak=mold. kiétra (?), c sat 1turlo=rom. teirla (?) etc. 15)

Ori-unde o grupa mica se vede isolata de restul socientii,fie prin virsta, fie prin despret, fie prin profesiune, prin in-teres, prin fric, prin crima, ea tinde combina o Hiatta-parte, care in principiti nu se deosebesce de scriserea ceacifran, : s nentelegem noT intre 1101 sti, nu ne intelégaSub raportul psicologic, cate o data si prin material, acestelimbI conventionale ne pot interesa ; 16) dar Did intr'un casele nu forméza obiectul Linguisticei.

Literatura i lumea cea elegant Ii croesc i ele ate unargot, pe care'l descrie mitiestresce péna lui Nodier : 91 y'a une tendance incroyable, dans quiconque se croit plus de'genie que les autres, t individualiser sa parole. C'est ainsi'que survieiment, dans les langues litteraires, je ne sais quelles9angues extra ou ultra-litteraires, qui ne different des autresque par la bizarrerie du trope ou Pextension forcee du ra-

((Heal, car elles n'ont jamais invente le mot dans sa sub-'stance essentielle : le mythisme enigmatique de Lycophron,`Peuphuisme des Anglais, le marinisme des Italiens, le culto-'risme de Gongora, et quelques autres encore dont je neparlerai pas, mais dont le precieux du dix-septieme siècle

'offre un des types les plus curieux et les plus connus, ")...Acest fel de limbi conventionale, Francesii le numesc jargon,

termen pe care Voltaire il aplica de o potriva la nomenclaturasciintifick. Latillesca cea botanica' a lui Linnaeus, de exemplu,este si ea o limb, dar o limba cu totul strhina preocupatiu-nilor Iinguistului, ori-cat de rationala ar fi, ori-cat de sistema-tica, ori-cat de importanta sub raportul teoretic. Linguistica

") Cfr. Diefenbach, Die ofenische Sprache, In Kuhn, Beitr. t. 4, p. 328-41.18) Cfr. Nigra, II gergo dei Valsoanini, In Ascoli, Arehirio, t. 3, p. 53-60.11) Nodier, Notions de linguistique, p. 251.

cinci,

a-0

i altit

46

se va interesa mult de meiviriche, pré-putin de Lathyrus Nis-solia; va studia iérba-cume sati ciumd-rea, nu Galega of-ficinalis.

In acest mod, limb a, care ne preocupri, trebui s fie VO-

ca1 i n a t iv dar mai pe sus de tote, ea catO a fi o

manifestatiune a sufletul ui.Tusa sau stranutarea sint §i ele nesce manifestatiuni fOrte

vocale i forte native, dar nu ale sufletului, ci ale guturaiuluisail a vre-unel alte lesiuni organice. Ceia-ce ne face ins& astiirui asupra <sufletului, in definitiunea limbei, negre§it cit nueste tusa stranutarea, ci vechia §i inradácinata jumOttitirea rolului limbei numai la expresiunea cugetdrii, Tar nu §i

a simfrii tot-o-data. Sufletul, in intelesul sell biologic, cu-prinde totalitatea facultgilor intelectuale §i morale ale uneifiinte. Limba este manifestatiunea vocalti nativa, a tuturor a-cestor facultati frtra. exceptlune. Ori-ce animal, fie bat sail

priveghetóre, intru cAt 1.0 manifesta sutietul intr'un mod vocal,are §i el o limbA, diferitA prin grad, prin putere, prin formUde limba omului dar nu prin fond.

Definitiunea cea exclusivamente spiritualistti a limbei, caremai domnesce Inca, in LinguisticU, aduce la cele mai curiOse ne-consecinte. Pentru a impune cui-va tAcere, noi punem un degetla guru §i qicem De0 un asemenea st a putut sU

dea nascere celei mai fecunde radicale sta, 18) ctirii linguistulIT accOrdI pagine intregi i ar puté sa-i consacre chiar vo-lume, totu§1 nenorocitul strObun nu apartine limbei, cAci ex-primA simtirea, Tar nu cugetarea. ") Cu ace1a§1 drept se pOte

10) Huse, bgstent, p. 73. Cfr. Hanuwacker, Sprache und Sprachbildung, p. 9.19) Whitney, Language, ed. 3, p. 276 : 'The interjections, finally, however ex-

"pressive and pregnant with meaning they may be, are not in a proper sense'parts of speech ; they do not connect themselves with other words, and enter"into the construction of sentences ; they are either the direct outbursts of fee-"ling, like oh ! ah ! or else, like st! sit! mere vocal gestures, immediate inti-'mations of will,. Acéstil teorilt o emisese de de-mult Horne Tooke (ap.Farrar, Language, p. 78), Becker etc.

A;

sari

(st!,.

47

contesta caracterul linguistic al vocativului sail al imperati-vului, macar-ca nu s'a grisit inca nici o limba omenesca faravocativ i fári imperativ, pe cand atatea alte forme grama-ticale lipsese cu desavirsire intr'o multime de graiuri. Ni sespune c o interjectiune, Un vocativ, un imperativ, reman isolate intr'o sentinO, fara a se lega cu cele-l'alte cuvinte ceo form6za. Neap6rat ; cad fie-care din ele este o sentinta intréga, intocmai precum este o sentinta intréga in gura copi-lulul papa sag un dada, primul pas in viata limbei u-mane. 29

Ce fel de consecinta p6te fi aceia de a distinge Linguisticade catra filologia clasica anume prin n a t ur a ii sin ul obiec-tului celei de'ntaiu fata cu a r tifi cialitatea ceiei-l'altes'apoi in acelasi timp a suprime din cercul limbei ceiei n a tr ale tocmai elementul cel m al n a t ur al ?

Nici un linguist nu s'a incercat a sustiné, cri omul nu e omdin uascere. A qice insa ca Iimba exprim& numai cugetarea,l'ar nu si simtirea, nu sufletul intreg, este ca i cand s'arpretinde ca omul incepe a fi om numai dela virsta cutaresail cutare. In vorbirea copilului, fie dinteo ginte cat de inain-tata in civilisatiune, precumpruiesce sinitirea asupra cugetiirii ;

mult timp trebui sri trécil mai 'nainte de a se puté discerneill acea vorbire elementul curat intelectual de catra cel moral.Tot asa este la sethateci. MilIn2r observa forte bine, ca chiarla noi, Omeni in Vita firea, maturi prin etate i prin cultura,

20) Cfr. Menge, Ober Gefahl sspre che, Danzig, 1863, p. 11-13: "Man kann die-"selben (interjectiones oder exclamationes) den iibrigen redetheileu der sprachetanreihen, genauer betrachtet wird man sie den siitzen gegenfilwrzustellen habeu."Wie der satz der bestimmte klare ausdruck eines gedankens ist, so der ausraf'der mehr oder weniger dunkle ausdruck eines geftihis . . . Wenn ich vorhin"versuchte die ausrufe den siitzen gegentiberzustellen, so mbchte ich auch noch"die bejahungs- und verneinungswbrtchen j a und nein zu ihnen hintiberziehen"mid ihnen die ganze schaar von partikeln iihnlicher bedeutung als : ja wol, jafreilich, allerdings, uie, nimmer, keineswegs etc. zugesellen. Ihrer bedentungnach gehoren sie sicher hieher, denn in ihnen liegt ein gautzer satz, oft von

Thoher bedentrmg, so dass das glOck oder unpick eines ganzen lebens von einem"einzigen ja oder nein abhiingen kann..

un

u-

si

48

crare-ori se póte deosebi de atra asculatori, ba §i de cgta(insu§i acela ce vorbesce, limba simtiril de limba cugettirii,castfel ct omul adesea nu scie, dacg inteun cas dat el §i-a(expres pe una sag pe cea-Falth ,. 2 1) §i totu§1 el a vorbit !Ceia ce a spus dinsul, Ore nu face parte din li mb

Limba se incepe la om prin pereegiune, nu prin apereep-tiune. Perceptiunea resultg dintr'o impresiune direct amenteprodusg, de un object 6re-care asupra simturilor, ftirg nici unamestec al cugetgrii. Zahar (alb, este o pereeptiune. Combi-narea succesivg, prin mijlocul cugetgrii, a mai multor percep-tiuni, cafi se completézg una prin alta pentru a ne da o

notiune 6re-cum integralg despre un object, constant!, aper-eeptiune: calbC±cdulce)±(tare,=-(zahar,. Pentru a ggsi unnume zaharului, copilul se multumesce cu prima perceptiune.Dupg prima perceptiune, el numesce ori-care alt lucru. In vau-vau, nume copiläresc al cânelui, de exemplu, se exprang nu-mai perceptiunea clgtator,, fr nici o altg combinare de

Numile diferitelor obiecte in t6te limbile sint percep-tiuni cristalisate, nici o datg aperceptiuni. Pretutindeni auruleste (galben,, nicgiri !galben,+(strtaucit,±cgreg, etc. Estedarg radicalmente fals de a sustiné, cuma limba nu se in-cepe dela perceptiune sag simtire, ci dela aperceptinne sagcugetare.

Ce-va mai mult. Sufletul omului se manifestg une-ori prin-teo limbIt, Iiinb in tOtg puterea cuvintului, care insg nueste nici cugetare, nici simtire, ci nurnai d6rg un fel depans g. Una bagg fltrIt nici o trebuintg in fie-care frasg, o

data sag mai de multe ori, ate un sci, ate Ufi vedi-bine,cgte un negreit etc. La Romani etiam, vero, quidem §i altele,la Greci v.iv etc., jucag adesea aprOpe acela§i robEste un fel de umpluturg, care ne permite a nu ne intre-rumpe materialmente atunci and mintea nu aft 'lute o vorbgpe care o cautg. Désa intrebuintare a unor asemeni umplu-

91) Minner, Ansichten, p. 79.

a?

-14p, 10,

49

ture devine apol o deprindere, de care i bate joc comedia.Dar se p6te ore pretinde, cit acest element atht de n e c u-g e t at eel putin in aplicatiune, dad nu in origine nuapartine limbel ?

Mal pe scurt, definitiunea Umbel este datOre a cuprindesufl etul intreg, lar nu numal cuge t ar e, nu numal simtir e,

nici chiar numal pe aceste dat. Grimm o intrevNuse a-césta intr'un moment, dar abia in trédt, thrti, a se explica

fárg, a remAné pe aluri consecinte cu sine insusi. 22)de de-mult o intelesese bunul si nit al popOrelor. Precum laGreci se identificall 9imbA i cugetare in A61w; sail inpiogovAL, tot asa la Romani sensus insemna 'cugetare, i sim-tire, tot-o-dath. Dupl el, omul vorbia asa cum simtia: 'Pansaet sentit bene, et loquitur fortiter, (Cic. Fam. XII. 22).

Limba literal* chiar dud nu e strict sciintifid, este ace%care represinth mai mult cugetarea ; i tocmal ea interesA maiputin pe linguist. Steinthal observg, unde-va : 'limba literal%'este patriá numai a cugethrii nóstre ; patria simiriI i a

'inimei nOstre este dialectul provincial al locului nascerii. 23)Nemic mai adevérat ! El bine, tocmal dialectele provincialefiind obiectul de predilectiune al Linguisticel, cum ore sh" ex-cludem (simtirea i inima, din definitiunea lim b e I ?

Omul p6te s ajung a. la o limbA intemeiath exclusivamentepe cugetare; o asemenea Hiatt insA nu intra in obiectulLinguisticel. Cugetarea purl ne dä pe a±b=c sati Ca0S03.Acésta este 6re limb ? 24)

In graiul uman cugetarea tinde din ce in ce mai mult apredomni ca fond, Iar sunetul articulat ca form`a. Inaltulgrad posibil al cugethril si al articulilril rtidicit pe om fOrtesus d'asupra tuturor celor-l'alte animale. TOte acestea sint

22) Grimm, Gesehichte (ier deutschen Sprache, Leipzig, 1848, P. 5. "Sprache istder voile athem mensehlicher seelen.

2") Steinthal ap. Heyse, System, p. nota.24) Cfr. Frege, Begriffssehrift, eine der arithmetisehen nachgebildete Formelspraehe

des reinen Denkens, Halle, 1879.4

si

si j mai

2

50

adevërate si iarasi adevèrate ; dar de aci resulta, ca linguistuleste silit a acorda o mai mare atentiune cugetaril si sonului

articulat, lar nu resulta cii atenOunea trebui concentrata nu-mai si numal asupra lor, incat sa se suprime cu desav1rsire

elementul simirii i elementul sonului confus. Din contra, inunele fase linguistice trecëtOre si'n unele fenomene chiar per-manente, tocmai simtirea mai pe sus de cugetare si sonul con-fus mai pe sus de cel articulat ne oferi cheia pentru desle-garea celor mai interesante problerne.

Vechia definitiune a limbei : cmanifesta0unea cug et arilin sonuri ar t icul a t e, , cu tot aparatul de profunditate filoso-fica cu care unil flu incetézh de a o re'noi mererl, 29 este Incauna din numaxisele remilsite ale acelui trecut, child insäsi sciintaisolh din ridacina pe om de restul naturel, iar cu atat §i maivirtos 11 isolh §i va isoleze mereil nesciinta. Numai omulcugeta ! numai omul articuleza! numal omul! Acésta ne aducea-minte caracteristica mirare a until copil, intrat de curandin sal. Inteo qi, el alerga la parintele set1 §i'i epee, pe ju-matate zimbind, pe jumatate supérat: au4i, tata, profesorulni-a spus cii omul e animal! Bietului Mat nu-i venia la so-cote& de a fi de o potriva cu chnele sail cu pisica.

*'apoi mai este ce-va. Clausula cuyetarii, si acea a articu-larii, dach le vom lua in tesh generala, fail a specifica dife-ritele graduri de una si de cea-l'altil la cutare saü la cutarefiirga, sint in casul de fata nu numai necompatibile cu stareaactuala a sciiiV, dar inch aft ajuns a fi de prisos chiar pen-tru acei ce ar mai voi cu ori-ce prec sa sape o prapastiaintre om si intre restul lurnii zoologice. Animalul si el cu g et a.Whitney nu se teme a susOné, ca in mintea clinelui se pe-tree une-ori nesce silogisme forte complicate. ") Pisica, pe de

25) Cfr. H. Wolff, Logik und Sprachphilosophie, Berlin, 1880, p. 161 sq.26) Whitney, Language and the study of language, p. 414 : 'Ile (a dog) can

'draw a complex of syllogisms, when applying to present exigencies the results'of past experience, and can determine : that smoking water must be hot, and

shall take good care not to put my foot into it, that is to say : water'that smokes is hot ; this water smokes ; therefore, this water is hot ; hot water'hurts ; this water is hot ; ergo, it will hurt my foot.,

sill

51

alta parte, articulézit cat se p6te de bine pe scurtul sefimiao, in carecand se traganézaprofesorul Hewitt Key di-stinge intréga scara vocalica a limbel umane : 27) Nuse vor gasi doI Omen! la dort capete ale pamintulul; car! sa nuamp miaunatul absolutamente in acela0 mod, ceia-ce arfi cu totul peste putinta pentru un grup fonetic confus. Peal nostru Christianus Chinesif Ii aud dar pepisica o numesc miao, dupa cum o §i vechii Egiptenl,dupa cum o numesc copiii la tOte powirele.

In resumat, ceia ce este limb a in abstracto s'ar puté ex-prime priu urmatOrea schema :

confus{

± simtireSon confus-articulat +simOre-cugetare Suflet

articulat ± cugetare

Limbo,

§ 1 C .

LIMBA IN CONCRETO.

Limba in abstracto este am spus'o manifesta0uneavocala nativa a sufletului.

Limba in concreto este dialect.

Usul comun numesce lintbd gralul cel literar, cel cult, cel

scolastic al unei natiuni, al unui intins teritorifi locuit de unelement etnic omogen, de ex. limba francesa, germana, italianaetc. Generalmente, este graiul capitaleI, al centrului politic,actual sail trecut. Termenul dialect se reservrt graTurilor celorprovinciale ale aceleia§1 naOuni sail ale aceluia0 teritoriü, carlshit tOte de acela§i tip gramatical i lexic, dar divergesc unclede altele prin particularitati, &ate o-data forte marcate, de ex.

%7) Key, Language, p. 32. Cfr. Latham, Elements of comparative philology,p. 697-8.

pisicel

numlaa

[n]i-e-a-o-u.

Ki-li-sse-tang,

1

1

52

dialect normand, burgund, picard ale limbei francese. Lin-guistul, cel putin de o cam data, nu se póte sustrage niciel usului comun, care s'ar scandalisa de a augi, bung, Ora,ca Victor Hugo a scris in 'dialectal parisian), sag Byron in<dialectul londones ; i totusi, sub raportul riguros al sciintei,tote graiurile concrete de pe fata pamintului, literare i nelite-rare, sint dialecte i larasi dialecte, astfel ca numal gralulabstract, numai facultatea nativa a omului Ill genere de allmanitesta sufletul prin voce, constiturt limM. Limba, esteomenésca; <dialectele, sint nationale.

Inaltarea unui grain la demnitatea de climbk, numai findcrt este scolastic, e tot ce 'Ate fi mai strain Linguisticel, pen-tru care vorba are, din contra, cu atat mai multrt valóre, cucat este mai neartificiala, mai putin teoretisata prin sada. Dinacest punct de vedere, cela ce usul comun numesce dialect,ba Inca cu o nuanta de despret patois, ar trebui sa fie failalaturare mai pretios pentru un linguist cleat cela ce usulcomun, in semn de consideratiune, boteza limbci. Dic <ar trebuisa fiel, caci de o cam data acest principid exista mai multin teoria, fiind uitat aprópe tot-d'a-una in aplicatiune, une-oride buna voe, mai adesea de nevoe. Limbile asa numite cla-sice, elena, latina, sanscrita, ebraica etc., ne sint mai-mai ne-cunoscute sad pré-putin cunoscute sub formele lor cele inculte.Pe de alta parte, dialectele moderne cele marunte, lipsite demi-ce literatura, sint grele de cunoscut tocmai din causa a-cestei lipse. Pus intr'o asemenea situatiune, linguistul cel maicorect se vede silit a se invarti mai cu preferinta, daca nuintr'un mod exclusiv, in cercul dialectelor celor trecute incurs de secoli prin multipla actiune a scólel.

Acésta este atat de adevgrat, incat pentru studiul dialec-telor proprid clise, mai mult sad mai putin inculte, s'a man-tinut in Linguistica termenul tecnic de <Dialectologial, caren'ar ave nici un sens, daca acele dialecte ar procura, dupacum ar trebui, totalitatea materialulul, sag macar o mare partedin el. Intelegem o <dialectologia separata in filologia clasica,

53

pentru care graiul cel literar serva ca normii. 28) 0 intelegemchiar in Stabler pc la inceputul secolulul nostru, child Lin-guistica era Inca de tot in fasa. 29) Astagi insii, sub condeiulunui linguist, e cam greil a o intelege.

Mid Giovanni Papanti a publicat frulaisa colectiune : Iparlari italiani in Certaldo (Livorno, 1875), Ascoli a clis

ca prin acésta se aduce un mare serviciii: calla dial ett o-1 o gi a dell'Italia, . 3 9 Dar atunci ce va fi Ore cglo tt olo gi aitaliana, , pusa in titlul excelentei reviste a lui Ascoli? (Dialet-tologia italiana, este ea numal o mica parte din cglottologia ita-liana, , in care locul de onóre apartine limbel literare a Italiel incomparatiune cu cele-l'alte limbi literare romanice din Francia,Spania etc.? Negresit, nu un linguist ca Ascoli ar fi putut sagica ce-va in acest sens; din contra, pentru dinsul (dialectologia,coincida aprOpe in tOte puncturile cu Intréga sfera a Lingui-sticei positive ; ") dar totusi termenul Cdialectologia,, prin in-sasi existinta sa, ne spune grosso modo, ea numai graiurile celeliterare, numai cela-ce vulgul numesce limbi, in opositiunecu "dialecte se studiazit d'o cam data mai in specia de catratoti linguistil, intre earl astfel di alectol ogii forméza un felde exceptiune din regula, adeca ce-va tot asa ca in filologiaclasica.

Orl-cum ar fi, culta sail inculta, veche sail nouiti, mare sailmica, oril-ce limba concreta, orl-ce sistemiti a manifestatiunilvocale native a sufletului, este pentru linguist un 'dialect, ,caci metOda sciintifica ii impune de a nu compara unul cu

28) Cfr. Nibbe, Dialectologia graeca in tabellis, Rostochii, 1755.20) Stalder, Die Landessprachen der Schweiz oder schweizerische Dialektolo g ic,

Aarau, 1819.80) Archivio glottologico italiano, t. 2, P. 439.81) Ibid. t. 1, p. XXXIX : "rifar la storia di qu este nuove persone latine, es-

"plorarne la genesi, gl'incrociamenti e le propaggini ; risalir cosi dall'una parte,"ai tondamenti ante-romani, e scendere, dall'altra, in sino a ricomporre e correg-"gere la cronaca di quelle eth, che possiamo ancora dir moderne ; raccogliere,"in questo largo e canto lavoro, tesori infiniti per l'istoria generale del linguaggio;"ecco ciô die puô sin d'ora, e deve volere, la dialettologia romanza in generale"e l'italiana in ispecie.

54.

altul nesce elemente eterogene, ci numal pe membril inruditial unui grup satt grupurile inrudite ale unel familie.

picênd bag, c ori-ce limbi concreta este un dial e c t, noidistingem in cuvintul (dialect, doa nuant,e, cari pot fi de

prisos in usul coniun, dar sint de o insemnritate extrema instudiul linguistic : dialect et nol o gi c §i dialect an tr op o-logic.

Doa sail mai multe graluri de aceimi origine comuna sintdialecte etnologice fie-care in privinta tuturor celor-l'alte. Inacest inteles, dad, ne marginim in generalitate, cuvintul dialectnu difera de acceptiunea sa usualti. Ori-cine lesne va precepe,frira a fi linguist, ca daco-romana, macedo-romana i istriano-romana sint dialecte romane romana in genere, francesa, pro-ventala, italiana, reto-romana, spaniaila §i portugesa sint dialecteromanice etc. Lucrul insa incetéza de a fi atat de simplu,din data ce intram in amrtrunte asupra naturel unui asemenea'dialect,. Romanul din Carpati, cand aude pe un Roman delaPind, (lice rigend ca (vorbesce stricat romanesce . Parisianulse rostesce cu acela§i ton glumet despre patois provinciale. El nuvon s pricepa in ruptul capului, c nici un dialect nu estestricat fata cu cele-l'alte, de vreme ce tOte dialectele, tOtefara exceptiune, sint fie-care cate un produs normal al uneldesvoltari de o potriva firesci.

Pentru a intelege intr'un mod sciintific cela ce este (dialectuletnologic,, catil sl respundem la dor), cestiuni fuudamentale

1°. Care e raportul reciproc intre dialectele unui grup ?2°. Care este relatiunea lor total& catra punctul cornun de

plecare?Cu alte cuvinte, dialectul etnologic ni se presinta sub doa

puncturi de vedere esentiale: punctul de vedere p er it e tic,child se compara gralurile sincronice unul altuia, §i. punctulde vedere ana t et i c, cand se compara, pericidele succesivedin ce in ce mai in sus ale fie-carui grain in parte fata cuale celor-l'alte graluri.

;

55

In literatura linguisticti contimpuranh a avut un resunet6re-care cOrta intre doT romanisti de prima ordine: AscoliPaul Meyer.

Grupul dialectal provental deosebindu-se intFun chip fOrtesinitit de grupul dialectal frances, Ascoli s'a incercat a de-monstra existinta unui grup intermediar intre ambele, caruii-a dat numele de franco-provental : (numesc franco-provental( dice el un tip idiomatic, in care, pe ling& unele Ca-cractere specifice ale sale, se intrunesc mai multe alte carac-ctere, comune in parte tipului frances, in parte celui pro-(vental. 32)

Paul Meyer combate acesta incercare Iii urmatorul chip :"Mie mi se pare ca nici un grup dialectal, ori-cum ar fi

(combinat, flU p6te sa constitue o famila naturala, de Orh-cecaceia ce se chiama dialect, considerându-se ca specia, nu"este el-insusi decat o conceptiune destul de arbitrara a spiri-(tului nostru. lath, in adevër, cam in ce fel procedam noicpentru a constitui un dialect. Alegênd in limba unei(Ore-cari un numOr Ore-care de fenomene, noi facem din electrilsure caracteristice ale limbei din acea era. AcOstit opera-ctiune ar ajunge a determina o speciit naturala seriosa nu-(mai atunci cand, inteo asemenea alegere de trasure carac-

teristice, n'ar juca un mare rol arbitriul. In faptil, insa,"fenomenele linguistice cele observate inteo regiune nu vor"sii, se milrginesca tOte pe aceiasi intindere geografica. Ele se9mpletecesc si se curmezis6A astfel, incgt nici o data nu(vom reusi a g6si o circumscriptiune dialectall statornica, ci(numai ne inchipuim ca am gilsit'o. S6 presupunem, de exem-cplu, ea se Tea ca trasura caracteristicA a dialectului picard(conservarea lui c (N) de'naintea lui a la inceputul cuvintului'sag dupa o alta consOng. Acest criteriii de hotar va merge(binesor la sud si la resririt, dar mai putin la nord, afar&numai daca vom impinge dialectul picard pint!, Ia cel flamand,

32) Ascoli, Archivio, t. 3, p. 61.

erI

gi

56

csi nici de cum la apus, de vreme ce-1 aflitm O'n Normandia,cal citrii dialect nu se identificA cu cel picard. Ne vom vedé'dar5, silitT a alerga la vre-o alta träsura caracteristicrt, care

nu fie comunh Normanlilor i Picargilor, alegend'o, iari9ntr'un mod arbitrar, acolo uncle, dui-A o idea preconceputh,"vom voi a pune hotarul intre ambele dialecte. Vom lua,'bunA-Ora,, formarea in -oe a imperfectului dela prima con-'jugaiune, propria dialectuluT normand. Si ad instt vom'ea si cu c de'naintea lui a. Despre res6rit, acéstA trásurl"caracteristich' se va potrivi, dar nu si despre apus, unde ea"trece departe peste hotarul Normandie, afar& numal Gra,(dad s'ar pretinde el in Anjou O'n Poitou se vorbesce tot"dialectul normand. A procede altfel nu e chip, o sciti; dar(prin acéstA neputint6 nu se scusl arbitriul. De aci urmézk"ca ceia-ce se (lice dialect este o speca mai mult artificial&"decAt naturall, ori-ce definiOune a dialectului fiind o definitionominis, Tar nu definitio rei. DecT, dug, dialectul este ce-va

"confus prin insAsT natura sa, vor fi tot asa de confuse si

'pretinsele grupuri dialectale ... 39

Cérta intre Ascoli si Paul Meyer este cu aVat maT instruc-tivit, cu eta in realitate ambii adversari constat6 unul si ace-14' fenomen: continuitatea cea ne'ntreruptl a dia-lectelor din punctul de vedere peritetic. Unulaltul recunosc d'o potriva, graTurile cele invecinate se con-fundg tot-d'a-una la puncturile de contact reciproc. Asa nu-mitul grup franco-prove:01 nu este pentru Ascoli alt ce-vadedt o prob ct intre grupul frances i grupul proven-cal nuexistl nicl o lacun6. Paul Meyer, la rindul sei, nu vede nidio lacuna intre dialectul normand i cel picard.

Cel intA,Tu, care dibuise acest raport de ne'ntrerupta, con-tinuitate periteticA a dialectelor etnologice, a fost amicul no-stru Hugo Schuchardt, indictIndu-1 nu numai in intréga farniliit

sn Paul Meyer In Romania, t. 4, p. 294-5.

csa

§i

crt

piti-o

57

neo-latink, dar intinpndu-1 chiar asupra ori-ckriT alto familielinguistice.

Sint acum vr'o dok-clecT de ani, el qicea'and nol cutrieram un intreg cerc linguistic, constatam

'mai tot-d'a-una, eh' dialectele cele invecinate, primare, se-'cundare, tertiare etc., nu se despart unul de altul intern''mod brusc, ci convergesc la o-Paltil, contopindu-se impreunk.'Tot asa este in privinta grupurilor dialectale celor marl :"intre cel spaniol i cel frances, intre cel frances si cel Ra-dian, se aratk transitiuni; chiar intre cel spaniol i cel Ra-dian, desi le separk marea, totusl graTul sard ne apare ca"un nod de legaturk. Sub acest raport, este fOrte intere-"sant studiul grupului yeto-roman, care dinteo parte, prin'ramura runton0, se apropie de francesa, iar din cea-l'altk,"prin ramura Wind, de italiana. In Tirol, mal cu sémk, este'Cu greti de a stabili o linik de demarcatiune pe and gra-'Turile grodneric i badiotic sint curat reto-romane, Tar graTul'trientinic i altele slut curat italiane, la mijloc intre ele'figurézil graTurile dela Fassa, Buchenstein, Ampezzo etc.,"despre earl a-nevoe se 'Ate spune, dack ele sint reto-romane'sail italiane..., 34)

Putem trece acum la cea-Palth cestiune fundamentalk: punctulde vedere an a t e ti c.

Pericidele succesive din istoria unel limbi formézh' un lungsir de dialecte fat& unul cu altul. Acésta se invederOzk maicu sémk, când punem alkturT dok periOde destul de departate,de exemplu francesa lui Joinville i francesa actualh', sail en-glesa actuali i englesa lui Chaucer. Singura deosebire intreasemeni dialecte anate ti c e i intre dialectele cele per it e-t i c e, este ck pe unele le desphrtesce timpul, pe cele-l'altespatiul. ") Back Tusk dialectele cele peritetice, precum am con-

34) Schuchardt, Der Vokalismus des Yulgarlateins, t. 3, Leipzig, 1868, p. 32-4.39 Cfr. Whitney, Language, p. 153 : "The variation of language in space, its

"change from one region to another, is a not less obvious fact than its variation"in time, its change from one epoch to another.,

:

:

58

statat mai sus, sint legate printr'o continuitate ne'ntreruptii,cu cOt mai virtos trebui s recunOscem acela§1 ne'ntreruptOcontinuitate dialectelor celor anatetice. Dela Joinville sag delaChaucer pIn aSthJi istoria limbei francese sag a limbei en-glese 'Ate fi urmkrita c cu qi, oferindu-ne din moment inmoment o treptath diferentiare, o transitiune iinpereeptibilá,dar forte real.

De aci unii ag tras conclusiunea extremh, ch" o liinb nounnu se 'Ate numi kicei a unei limbi vechi, precum nici vice-versa o limbO, veche nu este mond a unel limbi none, ci intreambele, limba cea veche §i limba cea 11mA, existit numai re-latiunea a doO puncturi forte deprotate din continuitatea ceane'ntreruptO anateticil a unei §i aceleia§1 limbi. Cu mult foco sustinuse mai cu sémO un romanist fOrte eminent, reposatulAugust Fuchs, in privinta tuturor dialectelor neo-latine. Fran-cesa, proventala, italiana, spaniOla, portugesa, reto-romanarornana dice el nu sint file e ale latinel, ci o fir6scA aeT c on tin ua ti un e 'eine ganz naturgemOsse Fortsetzungund Fortbildung der Lateinischen Sprache 36)

Cand noi am (lis c dialectul etnologic este o continuitatene'ntreruptil, astfel cli nicOiri nu trebui sit, se gOséscit, in sferaunel singure -familie linguistice, nesce salturi violente, in timpsag in spatig, dela o stare la o altO stare, n'am inteles prinacésta absoluta imposibilitate a unei clasificatiuni geografice adialectelor celor peritetice, sag absoluta imposibilitate a unelclasificatiuni genealogice a dialectelor celor anatetice.

Continuitatea, ori-cAt de ne'ntreruptg, nu exclude existintaunor centruri mai pronuntate. Culorile prismel tree pe ne-simtite dintr'una intr'alta, fiind a-nevoe a indica punctul unclese sfir§esce una i uncle s e in c ep e ; dar la odistant1 dela inceput i dela sfir§it fie-care culOre Infliiézliun mij 1 o c fOrte liimurit. In acest mod, se confundO capetele

36) Fuchs, Die romanischen Sprachen in ihrem Verhaeltnisse veal Lateinischen,Halle, 1849, p. 3.

li

cea-l'altt

69

dialectelor, nu lull, §i. portiunile lor centrale. Ori-ce grup dia-lectal conserv6, in bloc o expresiune a sa propria, care e cuant mai distinsh, cu cilt grupul este mai mare. Grata acesteiconcentratiuni relative, complexul dialectelor francese, ori-ces'ar (lice, lesne se deosebesce de complexul dialectelor spa-niOle sail italiane, §i tOte la un loc se deosebesc tot ant delesne de complexul vechiu latin.

mDificultatea observii unde-va Max Muller nu estemtocmai de a arata transitiunea dela un strat linguistic la unmalt strat, ci mai mult de a trage un hotar sigur intre di-

'versele straturi. 0 dificultate analOgil simtise geologia, astfel'el Lye 11 a fost silit a nUscoci nesce nurni elastice ca cocen,'miocen, pliocen, cari insemnézrt aurora, mal-putina-cantitate,cpreclomnirea formatiunilor noue, dar nu indica nici o that(de demarcatiune precish intre un strat §i un alt strat. Aci,mca §i pe aiuri, crescerea natura16, grAmhdirea curat meca-(nicA §i concretiunea sint nesce lucruri ant de delicate §i

maprOpe imperceptibile, Watt concursul lor inlAtura ori-ce ter-mminologirt sciintificA rigurOsti §i ne face, cu voe sail fzir5, voe,ma ne multumi cu o exactitate aproximativrt., 37)

Ori--ce maptt geografica dialectala implich reserva fluctua-tiunilor terminale : centrul fie-chrui dialect e pronuntat, ho-tarele sint ecuivOce. 0 reservA §i mai importantrt trebui pre-vi4un in privinta arborelui genealogic al dialectelor.

Figura obicinuit'a :

VD E F

VG

B C

A

37) M. Muller, La stratification da langage, trad. Havet, Paris, 1869, p. 15.

GO

nu este, in Linguisticil ca i 'n Eraldica, decilt o abreviatiunea 'mei figure mult mai complicate, care cu greil s'ar puteexprime intr'un mod grafic. Un A nu nasce pe B ca pe ofiinta de tot noun, ci numal Ii manifesta, scotendu-1 dintr'ostare anteriOrtt latenta. Gaud not gicem c dialectele romanices'ail näscut din limba latina, intelegein prin acésta di a, b, cerah deja cuprinse in A, dar intr'o fasa mai mult sail maiputin rudimentara. Acésta relatiune a dialectelor periteticecatra punctul lor comun de plecare auatetic se póte simbolisanumal dóra prin treptata marire a literelor, incepend delacele aprOpe invisibile, cam in urmatorul chip :abc

a ba b c

a b ca I) c

a b c

Acésta ins& nu este tot. Fie-care a, b, c, chiar atuncicand ele zac imperceptibile in sinul lui A, cupriude in sinein stare latent& alte dialecte cc, p, y, gata a se manifestala rindul lor i susceptibile de o nourt generatiune ulteriOraa, g, g. Astfel, fie-care termen dinteun arbore genealogic dia-lectal este, matematicesce vorbind, un polynorn, in care sintinchisi mai multi alp'. termeni de o gradatiune forte varia Inintensitate i 'n durata.

Un arbore genealogic in sensul ordinar al cuvintului, adecaceia-ce se (Ikea la not altri data (spita némuluil , 111§i11 nu-

mai pe membril cei cunoscuti al familiel, punend ate tinmisterios N in privinta acelora lásat in lume vre-ourma macar nominala, i nici macar atata despre cel mortiin copilaria sail chiar la nascere. Multi N ar trebui sa figu-reze srntr'un arbore genealogic al dialectelor! Ori-unde vor-hese doi Ornenl, se afia deja germeni a dott dialecte. ') Din-

39 Whitney, Language, p. 154: 'no two men speak exactly the same tongue :of course, then, they would not propagate the same.,

cart n'aii

e

61

tr'un singur grain, fie eat de mAruntel, s'ar put6 desfa§uraaltele mu i miT. InsA nu tote posibilitMile au ocasiunea dea se realisa, §i nu t6te cele realisate ati s6rtea de a trill_

Am spus ct dialectul este nu numal etnologic, dar §1antropologic.

Intru cat <limba, e cmnunh' omeniril intregT, fie-care graiual unel colectivitAl de OmenT este un dialect din acea limbacomunA fa 0. cu tOte cele-l'alte graiuri ale tuturor celor-l'altecolectivitatI de 6menT, orT-dit de eterogene ar fi iutre sineacele graiuri sag colectivithli de 6menT. Prin dialect etnologic,Prancesul e rua cu Italianul sag cu Spaniolul ; prin dialectantropologic, el este rudl clriar cu Hotentotul. 39)

Nu existil do5, graiur1 pe suprafAa ptrmintului, earl 0, nune presinte interesante paralelismuri materiale sag fouetice,formale sag gramaticale, sintactice, ideologice.

Astfel, dad, ar fi s admitem in Linguisticg termenul dedialectologid, ar trebui s clicem cA une-ori noi facem anurneo dialectologia antropologica; buntr-Orii:

Bindseil, când comparA sonurile in tOte graTurile cunoscute,sag urnfaresce acolo feluritele chipuri de a exprirne nociuneade <gen, 49

Schleicher, cand studiazu actiunea asupra cons6nei a para-siticuluT y (i) la GrecT ca i EvreT, la Maghlari ca §i la

Chinesi sag la Tibetani ; 41)

Buschmann, cand colind6A pretutindeni duprt numirile co-pilrirescl ale pArintilor, arAtandu-ne di la selbateci de prinAfrica, America §i Australia se aude intocmai ca la noT tatasag mama; 49

Garnett, dud i§1 explicA natura genitivuluT sag vre-o alt.&

89 Cfr. Pott, Max Miller und die Kennzeichen der Sprachverwandisehoft, inZeitschr. d. d. morg. Gesell., t. 9, p. 422.

40) Bindseil, Ablmndlungen zur allgemeinen vergleichenden Sivachlehre, Hamburg,1838.

41) Schleicher, Zia. vergleiclwnden Sprachengeschiclde, Bonn, 1848.An) Buschmann, Ober den Naturlaut, Berlin, 1853.

;

62

forma gramaticala prin alaturarea gralurilor celor mai diverse,pin& si din Polinesia ; 42)

Pott, cand gramadesce exemple peste exemple de redupli-carea mecaiiic i dinarnica a silabei de prin t6te continentele ; 43)

Georg von der Gabelentz, cand procede in acelasi chip peterenul sintactic ; 44)

Si asa, mai departe.Sa dam un specimen. Graiul roman si graiul selbatecilor

Dahcota din America sint doa, dialecte, nu din aceiasi familiadar din aceiasi limb umana; do dialecte in

carl, de exemplu, ne intimpina d'o potriva un articlu post-po-sitiv : wicasta-kin=omu-1, saa formatiunea viitorului prin (avoi, : mani-kta=umbla-va, 45) desi nemic analog nu se afla lafratil nostri de sange, la Francesi, Italiani etc.

Intru cat linguistul nu confunda dialectul antropologic cudialectul etnologic ; intru cat el nu calla filiatiune nationalaacolo unde nu se afla decat identitate de natura umana;asemeni studie, conduse cu o paza cu atat mai metodica cucat mai alunecos e terenul, concurg a limpegi, i une-ori sin-gure pot sa, limpegésca, cestiunile cele mai importante in viatalimbel in genere si a fie-carui grain in specia.

Dialectul antropologic trebui privit si el din cele dog, punc-turi de vedere: per it etic i an atetic. Studiul peritetic corn-para elementele omogene asa dicend contimpurane ale diferi-telor graiuri, de ex. notiunea pluralului in tOte familiele lin-guistice. Dar acésta notiune, luata intr'un moment dat, estenecesarmente resultatul unei evolutiuni anterike, mai lungi

42) Garnett, The philological essays, Leipzig, 1859.43) Pott, Doppelung (Reduplileation, Gemination) als eines der wichtigsten Bil-

(lunqsmittel der Sprache, beleuchtet a 118 Sprachen aller Welt t heil e,Detmold, 1862.

44) G. v. d. Gabelentz, Ideen zu einer vergleichenden Syntax, in Zeitschr. f.Volkerps., t. 6 p. 376-81, t. 8 p. 129 etc.

9 Revue de linguistique, t. 9 (1876), p. 15.

linguistica,

63

sad mai scurte, care se pOte constata mimai urchndu-ne dintréptil in trpti in fasele precedinti ale diverselor graiuri. Cualte cuvinte, dialectul antropologic, ca §i eel etnologic, catri,

a fi urn-arit nu numai prin peritesti in spatiti, pe unde est e,dar si prin anatesti in timp, cum a dev en it, cad limba, inori-ce clip5, a existintei sale, are o virstit, la care a ajunsprintfun §ir (le vriste succesive.

0 categori5, fOrte instructivA a dialectului antropologic dinpunctul de vedere anatetic este nu "limba scoltiróscrt cea

despre care nol am vorbit in §-ful precedinte, cio limbA forte naturalit asa numita limb& cop ilh'rOscti,care corespunde Ore-cum primelor incercari de a vorbi inistoria limbei umane.

A studia graiul nAscênd al unui popor, adecrl, al unel co-lectivittiti, este mai a-nevoe dealt a supune studiului graiuln'scênd al unui copil, adeca al unei individualithi: este maia-nevoe, de OrA-ce copil gásim pretutindeni, pe child popore infast", de a'§i zrtmisli modal vorbiril nu se afl a mai nictiiri, aprOpepretutindeni gralurile ffind deja trecute peste primul periodal formatiunii. Copilul in acest cas suplenesce pe popor; ce-vamai mult, el suplenesce umanitatea.

Biologia a constatat, cit individul, in desvoltarea sa delaembrion pint'', la descompunere, percurge aceleasi trepte ca sitotalitatea speciei din care face parte. Este un paralelism con-stant dup5, expresiunea lui Mickel intre (individ, §i

cseria sistematid), intre (ontogeniti, §i (fflogeniti). Darwinse incercase a merge si mai departe, sgtindttrind pinti si inperipetiele embrionului fasele vietei ante-umane. Pe noi insitacest principiii biologic de paralelism ne interesa numai inmarginea epocel dud omul este hoino, nu sintia. Cum senasce limba la un copil, anrópe tot asa trebuia srt se fi nit-

scut la un popor, la intréga speciä umanti. Dicem caprópe totasa,, si iatr), de ce.

Deja Egipténul Psametic cu sépte secoli Inainte de Crist,apoi in evul medin ImpOratul Frederic H §i 'n timpil mai

artificialrt,

64

incOce regele scotian Jacob IV, 46) unit lksand a cresce copilulcu ate un dobitoc, altil cu un om mut, in ambele casuridespkrtindu-1 cu desavir§ire de societatea omenésck cea vor-bitOre, pentru ca si n'o póta, imita, ci sk-§1 formeze graiuldin propria sa iniiativ, s'ati incercat o desválui misteriulnascerii limbei umane. Experimentele erati stangace §i ati

dat resultate cornice; dar punctul de plecare a fost forte co-rect. Nkscut inteun mijloc social, copilul 41 insupsce limbasocietAtii, pe cand ar trebui vedem formandu-§i-o prinsine-insu§1 intr'un contact d'a dreptul cu natura exteriOrk.Aci este deosebirea cea esentialk intre limba copilkrésck aindividului §i limba copilkresca a colectiviatii umane. Unparalelism aproximativ, nu perfect.

Sk nu ultarn totu§1 c'a, pink i intr'un mijloc social Ina-intat, copilul nu primesce d'o data limba societgii i n'o pri-mesce intocmai, ci mult timp o mai impestritézk cu crite ce-vapropriti al seti, resultAnd din instinct sati din organism, §i multtimp formuléza intr'un mod original chiar elementele cele pri-mite din afark. Pentru a se intelege cu copilul, pärinti1, fie

ctit de serio§1, sint adesea silii a vorbi el-in§ii pe jumktatecopilkresce.

Linguistica a inceput a acorda din ce in ce mai multk a-tentiune acestei limbi copilkresci, de care din diverse punc-turi de vedere converginti se interesk nu mai putin filo-

sofii, pedagogii §i biologil. Dintre cei ce ati studiat'o mai cudinadinsull vom indica aci pe Egger, 47) Schulze, 49 Sigis-mund, 49) Taine, 51) Holden, 52) Preyer 53) etc.,

42) Cfr. Farrar, An essay on the origin of language, London, 1860, p. 10.47) Observations et réflexions sur le cidveloppement de l'intelligence et du lang«ge

chez les enfants Paris, 1879, in-8.42) Die SpracIte des Kindes, Leipzia1', 1880, in-8.42) Kind und Welt, Braunschweig, 1856, in-8.50) De l'acguisition du langage chez les enfants, in De l'intelligence, Paris, 1878,

p. 357-83.51) Entwicklungsgesrhichte der Secle des Kindes, Wien, 1851, in-8.52) The vocabularies of children under (wo years of age, Hartford, 1877, citat

in Revue de linguistigue, t. 10, p. 354, si in Sayce, Introd., t. 2, p. 314.r'2) Psychogenesis. Die Entwicklung des Menschen in den erstfn Lebensjahren,

in Deutsche Rundschau, 1880, April.

Lithisch,

sal

59

65

afarg de observatiuni mai in, trécgt, dar forte instructive, deSchleicher, 54) Ebel 55) §i

Ca sg ne resumam, limb a in concreto se póte simbolisaprin uringtOrea incruci§are de linie verticale negre §i de linieorizontale ro§ie :

.A.A.Aahn B,, -

111111 1 111111.1111 1 1111111111111 1;. 1111111111111 1111111111111 11111111'11111 1 1111111111111 11111111111111 .2 11 11111111113 1111111111111 1 11 111111111111 1111111111111 1 11111111111111 I 11111111111 1111111

C.

II 111111111r1111111111111111 111111111111111111111111 1111111111111111111111111 hllIllIll 1111111111111_11111 rim 1.1 UM11111111=1111111 11111111 map' p

II 1111111 1

1Iplimmulap II. 11111111111 1111111lulllull11111111111111 1 11 1111111111=1111 11 1111

1 11111=111111 11 11111 11111111111111111 11111 1 111111 1 1111111 111111111111111 1111111 1 11111111111111111111111 11111111 111

AA A ce C d Dd eE

Cele dog patraturi represintg dog familie linguistice, strgineuna alteia sub raportul etnologic §i impgrtite fie-care a-parteintr'un numèr de dialecte ce se contopesc prin nuante gra-date, astfel a A trece in B prin a a b b, sag D trece inE prin d d e e, dar nici o data B mi trece in C, cad intreambele patraturi se deschide la mijloc un interval gol, ,o lacuna,o intrerumpere de ori-ce continuitate, de ex. intre familiaario-europeg §i intre limba bascicg; ceia-ce unesce insg chiarpe B cu C, impreunând tOte graiurile umane fgrg excerqiune,sint liniele cele orizontale ro§ie, prin call se figurézg ele-mentul antropologic.

§ 16,

LIMI3A AKESTECATA.

Vorbind despre nmba in concreto, noi am lgsat cu totul lao parte o cestiune fOrte importantg, care nu se impacl, ping

64) Einige Beobachtungen an Kindern, in Kuhn, Beitr., t. 2, p. 497-8, i t.4, p. 128.

") Curiosa, in Kuhn, Beitr., t. 3, p. 480.5

1

ft

w.i MT i, : ,

..... 1.

' :-, 11111=11111 111011

.

'''.

,,B,bc DD

66

la un punct, cu principiul continuithliI ne'ntreruptea dialectelor.

Popóre le se amested unele cu altele ; se amested, primurmare, §i. graiurile lor. Pida unde pOte sO mérg a. un ase-menea amestec? Dach' am admite a priori, ch doO dialecte,posedênd fie-care o individualitate a sa propria, s'aii amestecatin propoqiune- de jumOtate dträ jumOtate, atunci dol arborigenealogid dialectali ar- trebui in-urmatorul mod :

. . . .

.

D E F G R

Aci continuitatea cea ne'ntrerupta anatetid nu mai esteperfectO, ch'ci C, irnpreunh' cu urma§ele sale F i G, con-tinuti nu numai pe A, dar §i. pe tot-o-data.

Continuitatea cea ne'ntrerupt1 peritetidi ar suferi §i ea numal pqin intr'un asemenea cas, de vreme-ce dialectul celamestecat, dad, cel-l'alt element al amalgamei este eterogen,ar perde relatiunea sa anteriód catrO dialectele cele omogeneinvecinate. In loc de o succesiune geografid dialectalO gra-dath, care s'ar puté figura prin A', A2, A3, A4, nob am aye deo data o succesiune Oialectall neregulaa: A2, B, A4,membrul precedinte A3 fi;nd inlocuit, in spatiul ce-1 ocupa,printr'un B, aded prin ce-va not'.

Mai intAiti de tote, sa ne ii*legem bine asupra punctuluIin desbatere.

Un Engles, Cresswell Clough, a publicat nu de-mult o carteintrégti, intitulatO : (Despre existinta limbil or am e s t ec at e,,in care el declare. cu thriA, cO pretinsa axicima, suscinutO de

imbinati cam" _ ..- -

\111

S

67

cei maT multi linguitl, ann-ca co limba amestecata este o

imposibilitate trebuT intórsa pe dos: cimposibilitate este olimM neamestecata". 56)

Pentru a demonstra acesta tes, autorul pléca dela princi-piul, c intr'o asemenea problema cata a fi considerata nu nu-mai gramatica uneT limbi, dar ijic vocabularul i pronuncia-Ounea; apol, in aplicarea principiului, el pe gramatica otura mai cu desavirsire, ba chTar recumisce ea: cacolo ame-stecul nu e tocmai pré-mare,, 57) i ahniecand pe id pecolea asupra pronunciatiunii se One aprOpe exclusivamentein sfera vocabularului.

Ca ce fel intelege Cresswell Clough climba amestecata oputem judeca dupti urmatorul §-f despre graTul romilnesc :

CRomaniT aü trel stilurl: stil purist sail latin, stil tinarcromdnesc sag frances i stil vechTu romanesc sail conser-cvativ. Asa puristul va (lice : dam obligarisit ; francesomanul:cm'am engajarisit; conservatistul : m'am ';ndatorit. Temeliaclimbel romane e latin, de ex. : apd=aqua, Veptare=exspec-(tare, bun-__-bonns, cap.caput, copt=coctus, d(»nn=dominus,dollor=doctor, epd=equa, Pu=filius, frate=frater, lapte=

'lac, masemensa, muma.=nutter (!), tata=pater (!), pinzd=cpannus, pept=pectus etc., unde se véd unele scbimbari con-csonantice curiOse, precum ct in pt §i ft, qua in pa, p in t (!),

cm in t (!), Tar in dialectele sudice (sic) inca p in k §i et in(!), de ex. heptu=pectus. Presintele indicativ este latin :

cantu=canto, cânci=cantas, canta=cantat etc. si gramaticacin genere e tot asa de romanica ca i cea francesa, ita-

spanióla sag portugesa. In vocabularul roman se aflaco séma de elemente slavice, precum smantdiui=rus. (9) smic-ctana, veriya=trus. veriga, bob=rus. bob etc. Invecinatil((gul stand in acelasT raport catril, Austria ca Itomanii catra

61) James Cresswell Clough, On The exi.stenee of mixed languages, London,1876, pref.

-7) Ibid. p. 4 : 'Grammar, then, can be mixed, and is often found so, thoughnot to any very great extent.

inlg-

i

'bank

tin-

68

Turcia (?!) i popOrele cele subjugate gravitand tot-d'a-unaunit] catra altul (!?), nu e de mirare ca literatura i C11-

cgetarea maghiara (!) n'ati fost fitrt influinta asupra Roma-Cniei. Asa ponos.ung. panasz, viuncei=munka, poruncet=pa-"rancsolom, otel=aczél etc. Mai este Inca un element strain.Crestinii Romani facend adesea coma comuna en Grecii con-

(tra Turcilor (?)., mai multe vorbe neo-grece s'ati introdus inlimba romana, precum drum=pL i zan0=nutm.., 6 8)

Negresit, nu printr'o asemenea procedura se p6te sguduicategorica asertiune a unuI Max Muller, ci 9imbile mi. sintJiiCi o data amestecate . 6) TOM lumea scie forte bine si iie-

mini nu s'a indoit in vecil vecilor, c ori-ce popor imprumutacuv int e dela alte popOre ; nu acésta insa avea in vedereilustrul linguist dela Oxford, cand a contestat existinta 9im-be amestecate, ci anume gr a m a ti c a si larasi g ram ati c a,pe care o mimesce 'sang& i sufletul limbel, .

6 0)

De asemenea Papillon : Studiul linguistic itu arata nici o'urma de un aparat gramatiral amestecat inteuna i aceiasilimba. "1)

llovelacque se rostesce i mai lamurit : "Jamais on ne par-viendrait t créer une langue m ix t e. On ne saurait ima-

cginer une langue indo-européenne dont la gra»?maire soit'en partie slave, en partie latine. II n'y a pas, il ne p eut'y avoir d e 1 an gu es mix t es. L'anglais, par exemple, chezclequel se sont introduits tut si grand nombre d'élémentsétrangers, notamment d'éléments franois, n'en demeure et

'Wen demeurera pas Mills usqu'it son extinction une vraiegangue germanique..., 6")

Singurul linguist, care a sups cestitmea 9imbei ameste-

Ibid. p. 48, cfr. p. 391) M. Midler, beture.s, 1-t series, ed. 1H3G, p 77: 'languages are lie\ er

mixed.,Ib. p. 78 : "the grammar, the blood and soul of the language.,Papillon, A »tam& of comparatire philology, ed. 1577, p. 18.

8) Him ehicque, La lingoistigoc, p. 10.

')n)

"9

69

cate, unul studig mai pe larg, a fost Sayce, consacrandu-iun capitol intreg iii 'Principiele de filologia comparativa,.

Impartasind si el credina, ca sa nu dicem preventiunea,ca' (o gramatich amestecata e peste putinta,, '9 Sayce stabilesce insa uncle reserve, call in fond distrug acésta teoria;buna-óra 'Vecinatatea a doa limbi face ch o parte din popora-

imie bilinguich; i daca o asemenea bilinguitate lea o in-(tindere insemnata., atunci se intimpla adesea ,schimb de idio-"tisme intre ambele dialecte, iar impreuna cu idiotisme se"deschide o uscifira pentru introducerea nouelor forme gra-'maticale 6 4) Ca exemple, Sayce aduce genitivul i dativulengles al pronumelui personal of me, to me, care este o imi-ta0une a francesului de moi, 4 moi, in loc de forma anglosaxóna min, me; intrebuintarea unui articol postpositiv, trecutdela Romani la Bulgari: élek-at=omit-1, desi fenomenul e detot strain familiei linguistice slavice, etc. 65) i totusi el con-chide, aprópe tot asa ca Max Muller sag Hovelacque, ca :'in tesa generala, realitatea confirma nega.tiunea cea absoluta,'pe care Linguistica o opune vechil notiuni despre amestecul'formelor gramaticale., 66)

0 apörare atat de elastica a curentului celui la oidinea dileia fost menita, negresit, mai mult a sdruncina decal a Maripretinsa axiOma.

Citand pe Sayce, un alt linguist engles observa: "Doctrina"cea predomnitóre despre imposibilitatea gramaticei amestecate

6t e fi adevërath, dar probele aduse despre ac6sta nu mi'se par a fi pe deplin multumitOre.,

Tot atat de pazit, profesorul Delbrfick, a carui carte este

Sayce, Principles, ed. 1874, p. 173 : 'we cannot have a mixed grammar,.64) lbid, p. 174.

Ibid, p. 175 sq.66) Ibid. p. 177 : "On the whole, therefore, the evidence before us will con-

'firm the absolute denial which Grlottology gives to the old notion of a mixture'of gramatical forms.,

67) Le Marchant Douse, Grimm' s Lmr, London, 1876. p. 19.

e

67)

03)

70

cea mai nouh introducere generath," la Linguistica, apUrutA laabia de vr'o cilte-va dile, dec1ar ci 9imba ameste-

cattt, este Inca o pr oblem g, mai adäugttnd cii despre acéstitproblemh' nu s'a scris d'o cam datti nici o lucrare temel-nicA.

lingui§ti, f a desbate mhcar cestiunea, admit posi-bilitatea amestecului gramatical al limbilor ca ce-va care nicicii s'ar fi contestat vre-o-datrt. A§a face Miklosich in studielesale asupra Tiganilor; 69) a§a face Ascoli in cela ce el nu-

mesce 9a riazione etnologica, san resistinta limbel cuceritecontra celei cucerittire; 70) a§a fac multi dintre eel mai defrunte.

Dar ce gic! Insu§i Sayce, precum v0111 vedé indat6 mai lavale, pare a fi renuntat mai ardirt la dogma 'neamestecabi-

A§a dal* sciinta e departe de a fi gis ultimul sett cu-

via. Max Muller, Hovelacque §i altil pré-gribit a erigeiii axióma un punct pinA aci forte controversabil. In loc

de a se sili stt astupe cu ori-ce pret printeo negatiune die-tatoriali calea cercettixii ulterióre, ci ar fi fricut mai corectde a provoca discutiunea, cel putin prin cate-va reserve denatura celor indicate de Sayce. Este curios, crt un adeveratamestec de gramatica figuróztt tocmai In frasa, prin care MaxMidler nOga radicalmente un asemenea amestec. El (lice :

'Languages are never mixed,. EI bine, 'languages, este unfrantusism nu numal lexic, dar §i gr am at ic al tot-o-dat6.Nici un dialect germanic nu forméza pluralul prin pe clindin limba e1]gles6 acOstit formatiune eminamente francestt, cu

6,9 Delbriick, Einleitung in d«s Sprackstudium, P. 121 nota : °An dieser Stelle"waren auch die Mischsprachen zu erwiihnen gewesen, wenn Lis jetzt eine griind-"liehe Behandinng dieses Problems rorloge.,

69 Cfr. de exempin : M8dosich, (Yber die Mundarten und die Wanderungen derZigeuner, part. 12, Wien, 1880, p. 49, despre expresiunea timpuluT yiitor laTiganil de pe peninsula balcanid si la ceT din Rnsia.

70) Ascoli, Studj (TRW, t. 2, Torino, 1877, p. 17, 19, 20, 6 4 etc.

lumina

6 8)

Alti

litAtii,.

s'au

-A,

71

totul necunoscuta Anglo-saxonilor, este cea normal,acolo prin influinta franco-normanda. ")

Un adinc cunoscRor al limbei englese in desvoltarea ei

istorica, Americanul George Marsh, protesta cu multa elocintacontra teoriei asa numitului neamestec gramatical, dându-nein acelasi timp urmatorul frumos specimen despre modul, cumse petrec lucrurile iii realitate si cum se pot surprinde asuprafaptului :

'Anglo-saxonii format gradurile de comparatiune pun schim-cbarea terminatiunii sag a inflectiunii, tar nu prin nesce ad-cverbe cu sens de mallis i maxime; Fralico-norman(lii le<<formaii pull aceste adverbe; Englesii ag primit ambele me-'Ode, intrebuintand pe cea franco-normanda mai cu prefe-(rinta Ia adjectivele cele lung!. Relatiunea posesiva sag ceagenitivala intre numi se exprima la Anglo-saxoni un

cposesiv regulat sag prin desininta casuala a genitivului ; lacFranco-normamp, Iii genere, numai prin prepositiune ; En-gIesii intrebuintéza ambele moduri. Anglo-saxonii nu aveagnici o prepositiune de'naintea infinitivului, ci infinitivul lou

'era o forma verbala speciala, fOrte analógiti cu gerundiul latinprivita de catriti unit' ca un cas dativ al infinitivului ;

(Franco-normanqii obicinuiag de'naintea infinitivului o preposi-'tiune; Englesii de'ntalu ag supres caracteristica terminatiuneCgerundialii, capetand astfel un curat infinitiv, pe care apoi,

cii.nd nu este unit cu ve;rbul auxiliar, 11 preced de o pre-cpositiune, amalgamand sag, mai bine, confundand functiunile'celor doh forme. Aceste si alte casuri de acelasi natura"sint exemple de combinatiuni gramaticale straine, substituite'unor inflectiuni natale, sag cu alte cuvinte sint spe-ccimene de amestecul a dor', gramatice pro &Into. In adevilr,'ele nu sint pré-multe sag pré-importante pentru ca sit schimbe'caracterul general al sintaxeli englese, care in fOrte mare

71) Earle, Philology of the english tongue, 2-d. ed., p. 350-2, citat de Le Mar-chant Douse, op. laud. p. 20 nota.

altoitL

1§i

72 _

cparte remane anglo-saxona; sint de ajuns ins6 pentru a proba,ca doctrina imposibilithlii radicale a amestecului gramatical'este o generalisaOune de tot pripitl, §i. ca intinderea amal-cgamärii sintactice nu este in fapt6 cleat o cestiune de

'dos& re1ativ6.) 7 2)

Din data, ce cade inchipuita axióma despre neamestecul gra-matical al limbilor, deschigendu-se astfel un vast camp pentrudesbaterea ne'mpedecata §i nepärtenitóre a problemel, estebine a se indica cate-va criterie preliminare, dte-va prolego-mene pentru acest nor' studiti.

Amestecul intre limbi, fie cel gramatical, fie de alta na-tura, 'Ate fi de do6 felurl: primar sa6 secundar. Numimcamestec primal - ) pe acela, drui i se datoresce nascerea uneInoue limbi din dol graiurl diverse ; numim camestec secun-dar imprumuturile cele posteriOre, pe cari le face o limbldeja formata dela o a1t6 limbl, fad ca fenomenul sa fi fostpreces saii sa fie insotit de contopirea popórelor. Gralul As'a nascut din amestecul gralurilor B §i C, amestecandu-seapoi prin imprint-tut cu gralul M:

A M-.

B C

Numai amestecul cel primar, aded in linia verticala., nu §icel secundar sat' in linia orizontal6, este de o insemnatateg en ealo gi c 6, clatinand óre-cum continuitatea dia1ectal6 ceane'ntrerupta. Lui mal cu sênla, dad nu exclusivamente, Lin-guistica va ajunge, credem noI, a-I atribui o particularitatefOrte bine observata de Humboldt in privinta dialectelor ro-

79 Marsh, The origin and history of the english language, London, 1862, p.48-8, cfr. p 74-5 §i p. 84.

73

manice : 'Noi sintem in stare a urmgri diferitele ordini de'schirnbgri, pe cari indurat limba latin& in scgderea §i'disparitiunea ei; sintem in stare a mai adanga catrg acestea"amestecul ulterior al elementelor strgine ; §i tot incg ne e'peste putint,g, a ne da sémg, de incoltirea simburelui celul vig,'care se desvóltg, d'o data sub diverse forme in organismulgimbilor celor din nog inflorite. Un principig intern, lipsit'mai 'nainte, iat& cl cuprinde edificiul cel descompus, recon-'struindu-1 in fie-care din limbile cele derivate inteun altmod..., 79 Aci noi vedem o nascere in tóth puterea cuvin-tului, §i ori-ce ar qice Fuchs este o metaforg permisg,ba char necesarg prin claritatea imaginii, de a considera inresultatul unel asemeni nasceri pe un c op il produs de doip gr in ti, cu cari it légg filiatiunea, dar de cari ii desparteindividualitatea. 74)

Amestecul secundar Vote §i el sg, se inradacineze intr'olirnb; generalmente ins& este ca o módg, pe care un poporo imbrgti§ézá §i o pärgsesce cu o de o potrivg u§urintg; celmult, el ne apare ca o ból externg, ca un fel de abces, pecare, dacg, ne supèrg, Ii putem stirpi, firt ca desfiintarea luisg, tragg dupg, sine vre-o consecintg gravg sag durabilg. Ame-stecul primar, din contra, face parte din insä§i natura limbei,in care se ramificg, astfel in tOte directiunile, incgt in celemai multe casuri nu e chip de a-I inlgtura Mil a distrugeprin acéstg viohin intrOga economig a organismului. 75)

Amestecul cel primar se operézg in diferite proportiuni denum ér §i de culturg. Un A pOte sá resulte din 1/2 B-1-1/2 C,din V, RA-3/4 C, din 1/3 B±2/3 C. NumOrul pré-covir§itor sag

73) Humboldt, Werke, t. 6, p. 33-4.74) Cfr. Steinthal ap. Pott, Ungleichheit menschlicher Rassen, Detmold, 1856,

p. 214 : "Eine To c hterspra ch e ist eine Sprache, welehe von einem andern"Volke, als dem sie urspriinglich angehort, oder auch von letzterem, aber mit"fremden sehr eiuflussreichen Stammen vermischten Volke, nach einem neuen"Principe entwiekelt, d. h. umgeformt worden ist.,

73) Cfr. Cuvente den batrdni, t. 2, p. 648-56.

le-a

74

(Altura pré-superiOrh a unuia din cele doh ingrediente il vorinlesni, firesce, o hothrith predomnire in anialgamh.

In natiunea englesh, (le exemplu, elementul anglo-saxonelementul franco-normand se contrabalantah sub raportul ciii-

turd; insh cel de'nthiti intrecea de sute si mil de ori pe cel-alt in privinta munOrului. In natiunea bulgarh, elementul tu-ranic cel venit dela Volga, ori-cht era de vitez, stetea fOrtejos filth cu elementul indigen slavic de peste Dunhre, athtprin immOr cht i prin culturá. Elementul vechiu roman, oil"-unde se aseqa, in Gallia, in Spania, in Dacia, era mult maimit prin numer dead poporatiunile autoctone, dar in ace-

lal timp se ridica d'asupra lor ea un gigant priu Waimeaculture!. Este Ore de mirare, crt elementul anglo-saxon Ia Ta-misa, cel slavic in Balcani, cel latin in terile romanice, aticoplesit elementele antagoniste? Am fi in drept a ne miramai curhnd, ch coplesirea totusi n'a fost iiictiii completh.

Ar ti interesant, mai cu deosebire, de a observa amalga-mama linguistich a doh triburi selbatece de aceiasi forth iiu-meric i culturalh. Cht privesce doh, popore de o potrivhinaintate iu civi1isaiune, acolo i numai acolo un asemeneafenomen este aprOpe imposibil. Roma cucerise Elada si a sth-phnit'o hi curs de secoli; nici Grecii insh Watt devenit Latin!,dar nici Latinii Greet

In studiul (limbel amestecate la selbateci, tin inceput fOrteremarcabil se datoresce eminentului linguist frances LucianAdam.

Se sciea de de-mult. ch la Caraibii de pe insulele Anti lle

bhrbatii i femeile vorbesc doh graiuri diferite ; 76) acésth bi-linguitate insh, asa qickud sexualh, citata din timp in timpca o curiositate, n'a fost urmhrith pinh acum intr'un modsciintific. Comparand cele doh limbi, de'nthiti In relatiunile lorreciprOce, apoi in raportul lor comun can't alte dialecte ame-

76) Cfr. Sayce, Principles, p. So.

ii

75

ricane, Lucian Adam arunca cel de'ntalti o lumina positiva,à-posteriori, asupra procesului general al formatianii climbelamestecate). Aci nu mai sint rationamente sati probabilitati,ci fapte.

Gralul barbatesc i grain! femeesc al Caraibilor sint ambele produsul acelorasi elemente constitutive, luate insa in

proportiuni diverse, fie-care din cele doa graiuri fiind compusdin elemental galibi i elemental arruac, cu acea deosebiretotusi ca' elemental galibi predomnesce in graiul barbatesc, iarelemental arruac in cel femeesc. Cum s'a intamplat ore acestciudat fenomen, care ne Mace a-minte din chimia formatiuneasubstantelor atat de diferite in aparinta ca protoxidul de azot,acidul azotos, acidul azotic etc. din acelasi azot i din ace-

oxigen luate In catimi variate ?Sint acum cati-va secoli, insulele ocupate mai in urmil de

Caraibi apartineati unui trib de Arruaci, venit de pe conti-nental american, nude remase i mai remane pinsa astaxli grosultriburilor arruace. Un trib de Galibi, deslipindu-se de ase-menea de restal triburilor galibi de pe continent, a navalitsa cucerésca acele exterminand intréga poporatiunebarbiltesca i apacand pe femeile celor macelariti. De aci bar-batii vorbiati intr'o limba: dialect galibi, lar femeile intr'oalta limba : dialect arruac, doit dialecte eterogene. Copiii

cresceail cu ambele aceste graiuri, fiind insa oprit balatilorde a vorbi in limba mamelor, reservata numai pentru fete.Dar a fost cu neputinta de a mantiné malt timp separatiuneacea aristocratica intre ambele graiuri, astfel Cit cu incetul fie-caredin ele a inceput a reversa cate ce-va in cela-l'alt. Amestecule nu numai lexic, ci c u sémit gr am ati cal. BarbatiiGalibi af luat, bana-Ora, dela femeile Arruace unele pronumi,distinctianea genurilor, desininta viitorului, augmentul a lainfinitiv, o forma posesiva, verbal causativ etc.

Lucian Adam conchide est remarquable que dans cette'fusion du galibi et de l'arrouague qui a donne naissance au'earaibe, l'influence préponderante ait Oté exercée par l'idiome

insole,

91

lad

ninA

76

<des vaincus, et que ce soit particulierement dans la sphere<des relations qui constituent la grammaire que les forts aient<subi la loi des faibles. Ce renversement des roles tient sans<doute h ce que les femmes des Caraibes étaieut exclusive-<ment chargées de l'éducation des enfants des deux sexes<jusqu'a Page de neuf dix ans ; j'incline néanmoins h penser"que la supériorité grammaticale de l'arrouague sur le galibi<n'a point été un facteur indifferent. Quoi qu'il en soit, la(science saisit sur le vif, dans le double parler caraibe ra-<men6 a ses origines, le phenomene instructif de la fbrmation(d'une langue par l'effet d'une conquete qui, d'une partie<des hommes de la nation conquérante et d'une partie des

<femmes de la nation vaincue , fait une nation nouvelle.<Comme les populations américaines ont été soumises durant<des siecles h la loi de l'exogamie, qui a da produire paci-<fiquement les memes effets sociaux que le droit de la guerre<pratique outrance, on est en droit de se demander si le

"nombre des nations et des langues de l'AmCrique n'a pas<été accru considérablement par des causes identiques on ana-<logues a celle qui a produit la nation et la lanyue des Ca-<raThes., 77)

Al'aturandu-se acum resultatele studiului luI Lucian Adamasupra graiului Caraibilor cu observqiunile lui Marsh despreenglesa i cu unele reserve ale lui Sayce, ar urma ch o 9imbh'amestecatk, resulth generalmente, dach nu chiar tot-d'a-una,dinteo indehingath bilinguitate a unel poporatiunI compuse dindoh nemuri pe cale de a deveni un singur popor. Pink la de-plina identificare a celor doh graIurY, fie-care din ele maiinthfu se modifich treptat din ce in ce mai mult in sensulcelui-l'alt, märindu-se astfel proportiunea puncturilor comuneintre ambele. In acest chip, dach graiul A consista la inceputdin a, b, c, cl, e, f, lar graiul M din g, 1, n, p, r, s, va

l7) Adam, Du parler des hommes et du parley des femmes dans la langueraThe, In Revue de iinguistique, t. 12 (1879), p. 275-304.

0

4

ea.

77

sosi un moment asa qicOnd mijlociti, cand A va primi delaM pe g §i 1, (land lui .211 pe h i c, incat vorn av6:

A--_=a±d±c±f+1)±c±g+1

111..n±p+r-hr

Vom mai adauga munai, ca succesiva amalgamare a doa

asemeni graievi immultesce numtlrul puncturilor Comm nu 11U-mai intr'un mod absolut, ca in equiqinnea de mai sus, dar

intr'un mod relativ, facend ca unele puncturi diverginti sitdispara cu desavirsire din ambele liiiilii, de exemplu d dinA §i p din 31, adeca :

A=a±e±f-1-1)±e±g+l

M=n-Hr+s

Acum o noua cestiune.

Amestecul cel primar putad a se intampla intro limbi ete-rogene sail intre limbi omogene, s'apoi omogene i eterogenein plus sag in »anus, ar trebui sa ne intrebam, dad, estevre-un grad de eterogenitate, unde o amalgamare a doa limbisit tie radicalmente peste putinta.

Am spus mai sus, ca Sayce pare a fi renuntat la preju-decata contra amestecului gramatical al limbilor. In ultima saopera, el nu mai atinge ac6sta cestiune pe terenul teoretic,dar probeza intr'un mod asa dicênd practic adevérul teorieiopuse, (land pe sése pagine (specimene de graiuri ameste-cate,, i anume: maltes, negro-daneso-olandes din India, ne-gro-engleso-olandes dela Surinam, negro-spaniol dela Curacao,olando-portugeso-indic dela Ceylan i negro-frances dela San-Domingo.

Uncle din aceste graiuri sInt vorbite de cate o poporatiunede peste 100,000 de suflete.

Despre cel negro-daneso-olandes, Sayce observa ca 'n'aregenuri, numere, declinatiune si conjugatiune, ; despre cel ne-

si

78

gro-engleso-olandes, di (este aprOpe lipsit de gramatict. ; de-

spre cel olando-portugeso-indic, cit a perdut casurile, sufixu-rile verbale etc,. 8) Dar tote acestea, in termeni atilt de ge-nerall, ore nu s'ar puté (Ace i despre limba englest? §i ean'are genuri; si ea in mare parte, mai ales dach o altturimcu cele-l'alte graiuri germanice, n'are casuri, sufixuri verbaleetc.; si ea a fost acusatt adesea, une-ori ltudatt, de a fi

(aprOpe lipsitrt de gramatict.0 limba, din data, ce servt ca mijloc de intelegere mutualt

pentru o comunitate umant, nu "Ate srt nu alba gramatict,de Ort-ce ea trebui en orice pre sit exprime, intr'un modfie cat de neperfect, acele relatiuni, fart, carT o intelegeremutualt ar fi peste putintrt. Gramatica consiste ea in formespeciale, in regula positiunil cuvintelor in frasrt, in varietateaintonatiunii, in ori-ce alit procedurt, este tot gramatica.

In dialectul negro-frances dela San-Domingo, un pasagiudin Evangeliul Ioan (IV, 7-9) sunt asa:

(Yon femme, gens Sammie, vini haler dleau. JOsis die li :(131i-moen hoer. Discipes li étant té alien nans boil(' la gagnen(povisions. Alosso, femme Samaritaine la die li: coument fair'oils. qui yon Juif, ca milder dleau poii hoer nans lamain"moen, qui yon femme Samaritaine? pace Juifs pas ca meler(épis gens

Aci gramatica, neapérat, mi este nici negritCnii, nici fran-

cest, ci parte negritenti, parte francest, parte sui generis ;dar in ori-ce cas este o gramatic

Consecint,a, ar fi dart, et 0 9imbii amestecatt, se pOtenasce, printeun deosebit concurs de impregiurtri, din fusinneaaraiurilor celor mai eteroaene. Cu dit mai virtos din cele

omogenelFie insit omogene, fie eterogene, recumiscerea provenintei

precise a elementelor constitutive intr'o climbrt amestecatil,,mai ales a celor gramaticale, nu este usOrt. Limbile cele ete-

78) Sayce, Introd. t. 1, p. 219-25.

St-lui

a.

Sammie...,

79

rogene produc in mare parte prin fusiune ce-va care nu se-menA cu nici una din ele ; limbile cele omogene, din contra,produc prin fusiune, iarksi in mare parte, ce-va care sémenn,pre-mull cu ambele. Dar dificultatea cea mai seriósn, e de oaltrt natura'.

Ori-ce limb n. este un tot armonios, in care tot e se afill

iii cea mai strinsa, corelatiune. 7") Asupra acestui pullet de o in-semnMate supremA noi vom aye a reveni pe larg, mtirginin-du-ne de o cam (lath a indica urmilrile sale pentru cestiuneace ne preocuprt. Amestecul primar al limbilor, duprt cum ammai vedut, se incepe pnin intrebuintarea In acelasi timp adon, limbi diferite de ditril o poporatiune compusri din ingre-diente etnice diverse. Bilinguitatea in mersul seü catril uni-linguitate inzestrez,n, pe limba cea noun, ce se desfitsurrt dinea, cu mai multe forme disparate, call se obicinuesc tma lingalta in concurentn, pint], ce totahtatea limbei, pnin necontenitefribnintrtri asa dicend equilibristice ale elementelor sale con-stitutive, capeth o expresiune caracteristiert un a. De aci in-colo, ori-ce nu se impac'd cu acest tip normal, se inlAturn, saüse modifier], in sensul cel predomnitor. Cu fie-care pas inainte,devine din ce in ce mai grea a supune unei analise rigurOsepe acest complex atht de solidar, atrd de nedisolubil, atiltde corelativ.

In fine, indi o observatiune.Sub raportul 9imbei amestecate s'a vorbit mult despre

foneticrt, despre lexica, despre gramaticrt; nemic Insit saü maTnemic despre s em n iti cat iun e.

Dun, e adeverat, precum resultä din tOte desvoltrtrile demai sus, cunicrt (bort graluri nu se contopesc intr'unul singurdealt in urma mid prelungite bilinguitMi a dort nOmuri in-trunite, atunci numai prin amestec primar, nici o datrt pnineel secundar, o semnificatiune, o simplrt idert sail asociatiune

79) Cfr. Humboldt Obur das rergleiche»de Sprachstudiam, in Irerke, t. 3, p.

252 : "Es gieht Mehts Einzelnes in der bpraehe. jacks Hirer Elemente kiindigt"sich nur als Theil eines Ganzen an.

80

de Mei, desbräcata de cuvintul in care fusese intrupath, pótesit trda dinteo limbh inteo alth limbh.

Sa ne explicam.S'a constatat de de-mult ca sa dam un exemplu ca

francesul contrée §i italianul contrada deriva din latinul contraprin imitatiunea germanului Gegend 'tera, din gegen icon-

8tra,. Dad cuceritorii germani inteo parte a Franciei §i

la nordul Italie! nu s'ar fi amestecat cu popora(iunea indigenade acolo, intr'un mod astfel incht un dialect teutonic i undialect latin sit se vorb6sch cht-va timp tot-o-data de catraambele nemuri puse in contact, o asemenea imitatiune ar fi

fost absolutamente imposibilh, chef ea presupune ca acela carea Os cel de'ntaiu contree din contra sciea eh nemtesce Gegendvine din gegen. adich sciea nemtesce.

Nemtii erag in Francia §i'n Italia un pumn de Omeni fatacu miliOnele de indigeni, earl mai pe d'asupra, dupit cum ammai spus'o, II intreceatt departe prin cultura. Cu tote astea,fie inteo proportiune cat de mica dinteo parte, intre ambeleelemente s'a intamplat totu§1 un adevërat amestec primar, ca-racterisat, pe o intindere teritoriala mai mult sari mai putininsemnatii, printeun interval de bilinguitate, ale caril urmedestul de vederOse pastrat dupa secoli in francesa §i'nitaliana de astaqi.

Exemplul Franciei, mai cu sOrna, ne arata cá o limba pótefi resultatul mai multor amestecuri primare, distantate prinlungi periOde. Unii lingui§ti nu incetkit a banui, c ginteaceltica, ca sange i ca limba, se niiscuse dinteo amalgamh an-te-istorich a mini trib ario-europea CU un trib turanic; 8 1) ailvenit apoi sh, se amalgameze Romanii cu Celii ; in fine, s'aft

80) Cfr. M. Miller, f-ber deulsehe Sehattirung rolnanwher Worte, in Kuhn,Zeitschr., t. 5, p. 11-21, nude insit trebul fat:We mnite reserve.

81) Benlocw, Aptro ginerol, p. 139---45. Putt, Etymologischt Fwschunpn,t. 2, Lemgo, 1836, p. 478, §i Indogermaniseher Sproellstamm, in Ersch u. Gruber,Eneykl. 2-te Sekt., t. 18 (1810), p. 87: "Noch immer aber gebe 1cli zit be-denken, dass sic]) im Celtismns anch eine dem Sanskritismus fremdere Seitezeigt... Cfr. Asocli, Studj eritici, t. 2 (1877). p. 20.

s'ad

81

mai amalgamat Germanii. 0 asemenea inultiplit amalgamare arfi trebuit s spulbere cu desgvirsire continuitatea cea ne'ntreruptg dialectalg ario-europeti in gencre si pc cea romanicgmai in specig. Faptul insg desminte acésta aparintg. Pe deo parte, amestecurile alt fost pré-disproportionate prin num'Or

prin culturg tot-o-datg ; pe de alta, legea corelatiunii, pecare am atins'o mai sus, a facut ca elementul covirsitor, cellatin in ultima instantg, sg deving, prin equilibrarea succesivga pgrtilor totului din ce In ce mai forte in limba francesg,chiar dupg ce Latinii propriu 00: de de-mult despgruserg depe sceng.

Ne resumLn.S'a pretins, dar nu s'a dat ping acum nici o probg solidg de-

spre imposibilitatea amestecului gramatical al mai multor limbi.Din contra, negatiunea cea dogmaticil dintr'o parte a fosturmatg de cea-l'altg de contestatiune, si contestatiunea trecedeja intr'o constatare positivg, diametralmente opusg, cumcgdog, gramatice se pot amesteca i adesea s'ati i amestecat inrealitate. Un asemenea amestec e mai cu deosebire interesantcand este primar, incep6ndu-se prin bilinguitatea unei pope-ratiuni mixte i sfirsindu-se prin a da nascere unei noue limbi,in care insg, generalmente, precumpAnesce intr'un mod deci-siv, lid o datg exclusiv, unul din ingredientele, astfel cgne'ntrerupta continuitate dialectalg, fie cea anateticg, fie ceaperitetick, suferg mai putin decum s'ar pgrO la prima vedere.

§

LIMBA NATIONALA.

Afar& de (MIA, amestecat'a4, un alt factor de intrerum-pere a continuitgtii dialectale este limb a nati on all.

Natiune se chTarnit o mare familig, ai ciirii membri pe deo parte ait credinta inrudirii i solidaritgtii lor, Tar pe dealto, posedg, pentru relatiunile kr reciprOce peste tot, o limbg

6

§i

82

comung uniform6, pe lingit care figurézA diverginte dialectale,marl sag mid, patine sag multe.

Acést a. definitiune, o scim, nu e perfectO ; ea ni se pare totu§1a fi mai bung, decrtt ori-care din cele ping, acum propuse. 82)

Intru clit mai multe triburi omogene, avênd consciinta ori-ginii comune, nu se pot intelege unul cu altul prin instru-mental anal singur dialect, brodit §i consimtit pentru acestscop, nu existg, o natiun e ; intru cat mai multe dialecte aleunel grape nu convergesc in giurul unula singur, strAbittut deele §i ale crtrui rage le strrtbat la rindul lor, fru% a se di-

struge i chiar farti a se sdruncina vre-unul prin acéstrt sta-batere ImprumutatO, nu existrt o limb rt national6.

Limba nationalá este ea Ore acel singur dialect Ore-cumprivilegiat? nu. Este ea complexul celor-Falte dialecte afarg, deacel singur ? iart0 nu. Limba nationalit ne inflti§ézit a§a, gicêndcongresul tuturor acelor dialecte sub pre§edinta acelul singur.

In diferite dialecte italiane, buna-orti, notiunea de 'fill',se exprimg, prin: beder, canaja, cet, Greatest, et/ant, fano, eres,fi, macan, maraja, marC, masacher, mat, midet, pol, pütiV

rais, redes, tos etc. 83) 0 intelegere ar fi peste putintO, dacrttoti Italianii, afarrt de cuvintul dialectal proprit, n'ar cunOscein acela§1 timp pe toscanul figlio. In limb a nationall it a-

ang, exista darg, vr'o patru-geci de termini pentru ideia de'filu), i chic scie cate pentru ori-care altá ideia ; dar tot-o-datrt se aflffit ette un singur termin comun d'asupra tuturorcelor partiale. In acest chip, o climbh nationalOI s'ar putéfigura Fin :

In

a bc de fgDe aci decurge consecinta, c unele pop6re, ba chiar cele

mai multe, §i nu numal In regiuni inculte, ci tocmai in Eu-ropa, n'ag de loc o climba nationalal. Teritoriul Franciel,

Ve41 o 1ung. analisä a diferitelor definitiunT din trecut in Vegezzi-Ruscalla,Che cosa 0 nazione, Torino, 1854.

89 Biondelli, Eaggio sui dialetti gallo-italici, Milano, 1853, p. XXXIIL

ll

u2)

83

de exemplu, find impartit intre langue d'oe sag grupul dia-lectal provental i intre langue d'od sag grupul dialectal tran-ces, acesta din urma are o limba nationala, pe chnd cel-

l'alt ne presinta dialecte i nemic mai mult dead dialecte.Presedintele congresului dialectal trances, ca sa ne fie permisa mai recurge la metafora de maT sus, presede Proventa;.dar presede acolo intr'un congres de o alt limba, presededintr'o Impunere politica, presede ca un strain, dupa cum pre-seduse pina mai de-una-di peste Nemtim din Alsatia i dupacum, printr'un concurs de eventualitati, ar puté s presédala Mozambic sad in Australia. In fond, lashnd la o parteidentitatea de giute latina, francesa in Proventa jóca rolulgermaneT la Slavil .din Austria, la Maghlari si la RomaniT depeste Carpatt MaT pe scurt, dialectul cel predomnitor in Fran-cia, pe care l'am puté numi cel capetian, cad intronarea lulse datoresce mutarii capitalei la Paris de caul dinastia luTHugo Capet, a contribuit si a putut sa contribuéscrt la in-chihgarea IimbeT nationale), numal in sinul grupului dialectaltrances, nu Insa in Proventa si nu pe aTuri.

0 9imbl nationala este darn totalitatea unuT grup dialectal,pus intr'o deosebita conditiune, care lipsesce grupurilor dialec-tale in genere. Pe cat timp un grup dialectal nu constituao limba nationala, actiunea dialectelor unul asupra altula semarginesce la puncturi de contact. Dialectul a influinteza pe b,b pe c, c pe d, dar dialectul d nu influintéza pe a, nici vice--versa. Tocmal prin acest jus finitimorunt se intaresce, dachnu chiar se forméza, aceia Ce noi am numit continuitatea dia-lectala cea ne'ntrerupta. Din data insa ce s'a realisat o pre-domnire decisiva a unula din dialeete asupra celor-l'alte, se

incepe printr'insul, in care Ii &Ai intalnire tote, influinta tu-turora asupra tuturora, fie ele invecinate sag nu, si mai cuséma influinta dialectului celui de frunte asupra grupului in-treg. Fie-care membru al natiuniT, din orl-ce regiune provin-ciala, fiind silit, mai mult safl mai putin, a intrebuinta dincand in cAnd dialectul cel predomnitor, bra' ca tot-d'a-una

sPu

84

cunoscg, bine, 11 altoesce acestuia vrêndnevrênd o sémg,de provincialisme, cari pot pen fitri urmg, dar e cu putinthtotusi sIt remang., pringend radlicing. Dialectul cel predomuitor,pe de altg parte, fiind limba tipica a natiunii Intregi, il

volgare illustrel dupg expresiunea lui Dante, tOte cele-l'altedialecte, Inteun grad mai mic sag mai mare, 11 leag dreptmodel de elegantg, drept tintá de imitatiune. In acest mod,dacit nu se operézg o adeverata unificare a gralului Inteotérg prin treptata desfiintare a desbinrtrilor dialectale, Incai

lucrézg mereg o tendinta atilt o asemenea nivelare, ame-

nintAndu-se continuitatea dialectalg, cea ne'ntreruptg.

In apucgturele sale de centralisare, dialectul cel predom-nitor 10 afla un puternic ajutor in literatura ce se desfgsOrg,dinteinsul i careputênd s'o intelégg tot( membriimai in specig cei trecuti prin scOladevine literaturg natio-nalg. Limba asa numitg literarg, sag mai bine scolasticg, pro-dusg de acesta literaturg i propagatg ex cathedra chiar acolounde graiul provincial poseda o brumg de literaturä a sadeosebitg, este cu mult 0 mai centralisatOre deal dialectulce 1-a dat nascere, avênd pretentiuni pedantice la o supremgperfectiune, la o corectitudine dogmatich, la un fel de nefali-bilitate. Ea sustine dialectul din care a esit, dar 11 sustineca stapAng. Une-ori, ca Srt nu icem tot-d'a-una, Toind cuori-ce pret sit se depgrteze de expresiunea cea firésca a vul-gului, acéstg aristocrata incetza de a fi o oglinda a realitg,tiiin slim! propriului seg dialect, 84) desvoltându-se o limbscrisa algturi cu o limbit vorbitii. 85)

84) Cfr. Kuhl, Da8 Sprachbewit8818ein amen,. 'Page, Quedlinburg, 1869, p. 13 :"...das ist die Thatsache, (lass unsere neuhochdeutsche Sprache nie Volkssprache"gewesen ist. Es Wilt fest, dass das Neuhochdeutsche in keinem Theile Deutsch-'clands als Dialekt gesprochen wird und je gesprochen ist, nod wenn manche"Dialekte wie das Ifanniiversche mid Braunschweigische den Anspruch erheben"die einzig richtige Sprache zu scm, so ist das nor Ausfluss partikularistischer(Eitelkeit. Ein Banenkfinstler mit einem dieser beiden Dialekte wird so gut"Fiasco machen wie einer, der schwiibisch spricht. Man hört die neuhochdeutsche"Sprache nur auf der Biihne und im geselligen Leben bei Gebildeten, welche"sich bestrebt haben ihre dialektischen Besonderheiten abzulegen...

Cfr. Cuvente den bdtrdni, t. 1, p. 1-2.

sO'l

00.)

85

Dialectul cel predomnitor, dad este mhrginit in proprielesale mijlOce, turburh continuitatea dialectal-a cea ne'ntrerupthnumal in. sensul peritetic, frtc6nd a se amesteca pe srtrite nescedialecte contimpurane, adecrt de o potrivh vine, nu cele vinecu cele mOrte ; limba literarh insh mai aduce operturbatiuneanalogh sensul anatetic, sgrtndarind fasele trecute ale dia-lectelor, desgrophnd morminte, pescuind din trecut i rechih-mand la viath arcaisme, cuvinte, forme sail constructiuni dede-rnult uitate. Ceia-ce si mai gray, este ch inriurirea limbelliterare se petrece mai cu deosebire in sfera sintactich, undeea impinge la acea artificialitate non-plus-ultra, de care unsimplu muritor nu pOte sh nu se mire, de exemplu, in frasalatinh sah in periodul german. 86)

and o terh este culth in tesh generalh, cu a-nevoe se 'Ateghsi in ea vre-un dialect, oil-at de tertiar prin importantA,care sh flu fi primit in sine un ingredient scolastic, adesea inrepetite rinduri. 87) Cu atat si mai putin nu este nici unul,care sh, nu fi suferit i sh nu sufere ingerinta cea neliteraraa dialectului predomnitor, modificat prin reactiuneatuturor celor-Palte dialecte ale grupului. Limba national& neapare astfel ca o multiplicitate dialectala, miscath tot-d'a-unaprintr'un curent spre unitate. 0 asemenea unitate este tocmaivisul ei de aur, realisabil insh numai pinh la o margine.

Disparitiuuea dialectelor in sinul fie-chrii natiuni ar fi, mite,o fericire socialrt, mgrind printr'o mai strinsrt unire forta in.-telectuala a natiunii. Filosofil, din acelasi indemn filantropic,ii bat capul de a nhscoci o limbh un a pentru olnenirea in-trOgh. Asa fiind, este Ore permis unui linguist de a se gilndicu o prtrere de nil la posibila sfrtsiare a continuithtii dialec-tale prin influinta dialectului celui predomnitor, inthrit de con-cursul literaturei? De! 0 fericire sociala, mai pe sus de ori-ce

89 Cfr. Grimm, Uher das Pedantisehe in der deutsehen Sprache, in KleinereSchriften, t. 1, Berlin, 1864, p. 341 sq.

Cfr. Cauello, GU allotropi italiani, iu Arehivio gluttologieo, t. 3, p. 291-2.

'1

87)

si'n

86

Indoéla, este inalta superioritate a omului asupra celor-Palteanimale. i totu§1 intrebati pe Darwin, dad, el n'ar dofi inadtmcul sufletului ca s mai existe pIn astaqi acel homo alal-lus, acea fiintit transitOria intre om §i maimuta, Cara care nuse pOte constata a-posteriori o continuitate ne'ntrerupta, simio-humana? Sciinta are §i ea interesele sale egoistice.

Ori-cum ar fi, pentru nenorocirea sociala, de care se cambucura Linguistica, 9imba nationala, a facut pin& acum totatilt de putin ca §i 9imba amestecata) pe calea rumperiicontinuitatil dialectale. Este o pedeca, negre§it; o pedeca insa,pré-partiala §i pré-incéta. Pentru ca linguistul sl incepit a seteme, ar trebui sa, se immultesca mai Int:Mu limbile nationale,earl de o cam data forméza numai nesce exceptiuni ; §'apoi insinul fie-caril natiuni ar trebui sa se marésca numérul ceta-tenilor trecuti prin §cóla, ce-va pin& acum §i mai exceptionalchiar in terile cele mai civilisate...

§ 1$.

LINBA ONOMASTICA.

(Limba amestecata, este resultatul fusiunii a doa grupurilinguistice diferite, omogene sati eterogene ; 9imba nationala,este tendinta catra fusiune a mai multor dialecte dinteun sin-gur grup linguistic. Ambele aceste fenomene clintesc Oa lao mésura continuitatea dialectala cea ne'ntrerupta. Mai existatin al treilea fel de amalgamare, care se operéza in ori-cedialect a-parte §i totu§l, macar cit e fOrte pestrita, fOrte te-nace §i fOrte impra§tiatit in acela§1 timp, nu intrerumpe intrunemic continuitatea dialectelor.

In ori-care téra, in sinul limbei comune de acolo, se afla a§aqicend intercalatil o alta limba, ce-va ca un stat in stat, Iii

mare parte independinte de graiul indigen ad momentului §i

compusa din mai multe categoric de elemente iara§1 indepen-dinti mia de alta, gramadite fad nici o inlantuire sistematica.Acésta limba este nomenclatura propria.

87

Ce are a face, de exemplu, gralul romanesc, ca romauesc,cu Gheorghie sag lorgit, Ion saa Ianett, Mihaitt, _Rada, Cuza,Bal7, Brailoiu, Taut etc., si ce are a face iara,s1 intre toteacestea grecul Gheorghie cu ebraicul Ion saa cu slavicul Rada

asa mal incolo? Ce are a face gralul romanesc, ca, roma-nese, cu Baragan, Dunare, Ia, Bucegi, Tirgovite,Bib.. lad, Ciah laa etc., §i ce ail a face iarasi tOte acestea unulcu altul, provenite fie-care din cate o sorginte etnic saü celputin cronologica diversa?

Ac6sta, a doua limba roma,* varita in limba romana ceacornuna, o intrece i o lash departe la urma prin cAtime. UndicOonar, in care s'ar cuprinde tOte numirile proprie localede orase, sate, catune, muntl, déluri, movile, nun, parae, la-curl, baltl etc. etc., plus t6te numirile proprie personale decalendar, de porecla si de familia, ate se aud pe intréga su-prafatPi, a Romaniei, ar fi cu mult mai voluminos cleat vo-cabularul cel obicinuit al gralulul romanesc.

In acelasi raport se afla limba francesa, ca limba francesa,att.& Georges, Jean, Michel., Albert, Waddington, Ga»tbetta,Mae-mahon, Marseille, Paris, Rh One, Juras i asa ping lainfinit.

A pretinde, ct onomastica nu apartine ii m b el unui popor,ar fi a stirni intrebarea: cul dara sa apartina? Este si ea, ca

graiul comun, o manifestatiune vocala nativa a sufletului.A dice Ion sail Bucegi nu se thsthige de a dice o»t saa »tuntedecat pnin aplicabilitatea acestor din urma la o clasa, in locde a se aplica la nesce individI.

Avénd a vorbi mai pe larg, intr'o alta rubrica, despre natura numilor proprie in genere i despre diferinta de naturain specia intre cele locale si cele personale, nu facem aci de-cal a atrage atentiunea asupra caracterului lor de limba inlimba, s'apoi o limba nu numai mai copiósa, dar incit in multeprivinte mai veche decat limbo, in care este interpolata.

OrI-cate némuri, in curs de mil de anl, se- vor fi stracurat

Galati,

si

88

printr'o Ora, fin-care a litsat acolo, dupa o petrecere ce-vamai indelungata, vre-un name local, mostenit i pastrat din

véc in véc de catra, imrnigrqiunile posteriOre ; ori-cate némuri,iarasi in curs de mil de ani, aU fost inteun contact directsail indirect unele cu altele, bite an imprumutat tuturora numipersonale, a carora proveninVt remane apoi o enigma, adeseanestrabRuta pentru generaOunile departate. Istoria numilorproprie, desbatute strat dupa strat, ar fi istoria cea mai corn-plettt a vicisitudinilor succesive ale unui teritoriti si a suc-cesivelor relatiuni politice, religiOse, culturale, de ori-cenatura, ale until popor.

Desi fOrte itnportanta sub multiple puncturi de vedere, ono-mastica totusi nu rumpe, nu turburit intru uernic continuitateadialectala; i acésta nu numai pentru ca lasa intacta grama-tica, marginindu-se in sfera 1exic, ci Inca mai cu séma dinalte doa cause: de'ntaiu, prin facilitatea cu care ea se natu-raliséza in ori-ce dialect, imbracand pretutindeni cate o hainacu totul no4ionala ; si al doilea, prin raritatea ei relativa incirculqiunea de bite dilele a limbei comune.

In Tirol s'aa couservat o mulOrne de numi locale, pe carlSteub le crede, nu fara terneiu, a fi de originea etrusca. IJnnumër fOrte insenmat se terminail in -usa, iii privinO, carorase 'Ate constata forma lor cea veche alaturi cu forma dia-lectala germana actuall ; de exemplu :

Vcclau : Actual :

Alpulatusa AlplatschAratutusa ArdetzCacunutusa GschnitzCacusa TscliiitschCanatusa Ganitz, JenatzCaturatusa GedratschCafatusa GehatschCamurusa SchmurzCaracusa Kortsch

altit

89

Caracutusa GargitzCaranusa ScharnitzCaravatus a GravetschLarucatusa LargazLucunutusa Lug uetzLutusa LatschLututusa LaditzLuvatusa Lava tschMaratusa Maretsch, MaritzMaturatusa MedratNucusa NatzPatunatusa PassnatschPatusa PatschPurucatusa BirgetzPuratusa Pratz, PrutzPuratutusa Parditsch, PredizRacunatusa RagnatschRacatusa RagazSavatusa SchwatzTaravasatusa TravesatschTutusa ZuzThalavatus a TalfazVulutasusa BludetschVatusa VatzViputusa Pfitsch etc. 88)

Pe de altI parte, din numele semitic Kifit formandu-se printraductiune greco-latinul Petrus, acesta din urmrt a trecut laFrances1 in Pierre, diferenpau-se in vr'o do'a sute de forme,precum: Pédron, Pérard, Pérardel, Peraud, Peraudin, Per-chaud, Percin, Percot, Père, Péret, Pérette, Pergod, Periaud,Périaux, Péricaud, Périchon, Périchot, Péridon, Periga, Peri-gaud, Perignon, Perillat, Perillon, Perin, Perinard, Perineau,Perinelle, Perinet, Periot, Perlet, Perlicot, Perlot, Pernaud,Pernel, Pernet, Perney, Pernin, Pernod, Pernon, Pernotte,Pero, Peroche, Perocheau, Perodeau, Perodi, Perol, Perollet,

88) Steal.), Ner die UrlummImer Ratims und ihren Zusammenhaw mit den E-truskern, MUnchen, 1843, p. 161-81, efr. p. 184.

90

Peron, Peronard, Péronneaux, Péronnet, Perot, Perotte, Pe-rottin, Perrain, Perrard, Perraud, Perre, Perreciot, Perregaux,Perrel, Perrelet, Perrenet, Perrenot, Perrenoud, Perrens, Per-reon, Perret, Perrichet, Perrichon, Perrigaut, Perrilat, Perriquet,Perrissin, Perroche, Perrochel, Perrodon, Pers, Persin, Per-sinet, Person, Pertet, Perussot, Peter, Petri, Petron, Pey,Peyrat, Peyraud, Peyre, Peyrac, Peyrenc, Peyret, Peyrol, Pey-rolet, Pefron, Peyronet, Peyrot, Peyreton, Peyroulet, Pey-rounil, Peyrouton, Peyroudon, Peyruc, Peyrugues, Peyrusse,Peyrusson, Pezron, Piérard, Pier lot, Piernetz, Pieron, Pier-rottet, Pietrement, Pirard, Pirain, Piraux, Pirodon, Piron, Pi-rot, Pirotte, Pyronnen, Prechin, Prenot, Prin etc., pina lanesce forme atat de departate ca Priquet, Prodel, Pronaltele, 89) fie-care dialect, ca sa nu gicem fie-care familia, a-daptand la propriul sett chip si la propria sa aseme"nare, dup6,ce mM intain l'a tradus, pe bietul Kifa!

Proveninta cea exotica sail descendinta cea ante-istorich semai pOte 6re recunOsce intr'un PerlicoL,Petrus la Frances)",saü intr'un Schwatz=Savatusa la NemtiI din Tirol? Fonetica

sufixatiunea propria dialectulul, aspectul morfologic,tote acestea imbrobodesc i ascund cu desávirsire pe veneticulcel de peste none erT i noue rnri, sat) pe strigoiul celpribegit dintr'o lume de de-mult perita.

Negresit, masca nu este tot-d'a-una atat de indesat i atkde bine grim* sint multe numl proprie nu tomnal asimilatecu dialectul indigen, i uncle chiar neasimilabile ; atunci insavine o alta impregIurare, care face ca presin0 acelor straininenaturalisatt sa fie Ore-cum imperceptibila in graiul comunal unuT popor. Acesta impregiurare, a calif" aqiune atinge unnumai onomastica, ci se intinde asupra intregel sfere lingui-stice, merita a fi studiata mai de aprOpe in §-ful urmator.

89) Mowat, Les noms familiers chez les Romans, in 316m. de la Soc. de Lin-yuistique, t. 1, p. 297-9.

§i

91

§ 19.

LintBA IN CIRCULATIUNE.

In economia politica, cir culati un e a are do5, sensurl :de'ntaig, sensul vulgar de trecerea unui lucru din posesiunein posesiune, sag mai bine din loc in loc; al doilea, sensuladevèrat sciintific de mi§carea productiv& a valorilor.

Circulatiunea in Linguistic& se apropie pin5, la un punctde ambele aceste sensuri.

Prin mu1t5, circulatiune materiall, o monetá sag o marf& lutese invechesce, se §terge, perde lustrul. i nu e necesar caacest fel de circulatiune s5, se petréco, prin mal multe m'auI;copilul el singur, sucind i resucind mere.'" judria, o stridmai de grab& §i mai lesne decum s'ar strica ea calAtorinddela New-York pin& la Bucuresci. In acest inteles, circula-tiunea in economia politic& nu e alt ce-va cleat o neastimpä-rat& locomotiune, fie prin concurs colectiv, fie prin mijlóceindividuale.

In Linguistic& un cuvint, o form& gramaticall, o semnifi-catiune, ori-ce alt element al limbel, se deteriód tot ma prin-teo dés5, intrebuintare. Acésta s'a observat de de-mult i s'aspus de mai multe orl. Cela-ce a sdpat ins5,' din vedere lin-gui§tilor, este c5, intrebuintarea cea (MA, nu trebul sl fie

neapérat colectiva, aded nu trebul neapérat sl se exercite Iiitotalitatea gralului until popor. Pentru ca francesul Pierre s5,se metamorfoseze in cele dd-sute de forme, despre cari nol amvorbit in §-ful precedinte ; pentru ea loan s5 devine la Ro-mani Ion, ham, Ionifd, Ionaeu, Nita, fond etc. etc.; pentrutote acestea ajunge actiunea cea desmierdatOre a ciltor-va fa-milie, in earl se afl& clte un Pierre sati Ioan, chiar dad insinul natiunii ar fi putine asemeni familie.

Mult mai important, fie in economia politicl, fie in Lin-guisticl, este cel-l'alt fel de circulatiune: m i§c area pr o-du cti v a valoril or, lu puterea cara dog, lucrurl, ideutice

92

sub ori-ce raport, represinta, totusi nesce valori forte dispro-poqionate, astfel c6, din doi »t unul face 12, pe dud altulnumai 1 sal chiar zero.

Precum in econornia politicrt moneta este mijlocul universalal circula4iunii tuturor bunurilor, tot asa in Linguistid graiuleste mijlocul universal al circulatiunii ideilor i impresiunilor.Si fad monetl, bunurile ar circula, dar cu mult mai greoiu ;cu mult mai greoiu ar circula de asemenea, desi tot ar cir-cula, ideile i impresiunile fad graiu.

Acest paralelism o dat'a stabilit, stt litsam acurn textual-mente st vorbéscrt economistul cel mai competinte in materiacirculaOunii.

(Supposons Vice Skarbek qu'une piece d'un franc soit(remise dans la matinée de la premiere journée par un ha-"bitant de la capitale une laitiere en échange du lait qu'elle(apporte au marché; que celle-ci l'emploie tout de suite k

(acheter une aune de toile; que le marchand de toile fasse'avec cette même piece de monnaie sa provision de viande'dans la boucherie; que le boucher la dépense dans la bou-ctique d'un marchand de vin; que celui-ci l'emploie it l'achat'de bouteilles; que le marchand de verreries la dépense en(pain, le boulanger en bois, et que le marchand de .bois la'retienne pour une dépense venir et la laisse sans emploi'dans le courant de la journée suivante. La difference des'services rendus par cette piece de monnaie dans le courant'des deux journées est tres sensible, et peut etre exprimee'par des chiffres, car elle est comme sept a un. Daus la'premiere journée, la piece d'un franc a fait la fouction decsept francs, parce qu'elle a servi it faire sept achats cons6-'cuffs, au lieu que dans la seconde journCe elle n'a reprCsent6(qu'une unite dans les mains du marchand de bois. Si celui-ci'n'en fait poiut usage dans le courant de la seconde journ6e,(on peut même dire avec raison quo, pour la socitAC eu g6-"néral, la diff6rence des services rendus par la même piece'de mounaie dans les deux journCes est comme sept a zero,

93

cparce que, Rant restOe inactive dans les mains du marchand"de bois, elle n'a point rempli sa fonction comme instrument'd'échange, et l'effet est le merne que si elle n'efit point'exist& Sa valeur, dans la premiere journée, est (*ale en ser-'vices rendus a celle de sept francs, et il est facile de s'encconvaincre en rassemblant tous les produits qui out 60 achetés'par son moyen; car en évaluant la valeur du lait, de la'toile, de la viande, du yin, des bouteilles, du pain et duThois achetés consécutivement avec la même piece d'un franc,'on se convaincra aisément faudrait dépenser sept francs'pour pouvoir acheter toutes ces choses simultanément., 91)

Resumand i completand acésta particularitate in doa cmvinte, un alt economist observa: 'Cu cat mai des o moneta"trece din mana in mana, cu atat mai multe bunuri i ser-'vicie se pot cumpera cu ea, si cu atat mai putin numerar'se va cere pentru intréga circulatiune dinteo tOra.) Cu a-césta ocasiune, el citéza un fapt forte instructiv. Pe la ju-matatea secolului trecut, comandantul unei cetati asediate nuavea la dispositiune decat 7000 fiorini, earl' i-ar fi ajuns abiape o septemanit pentru plata garnisOnei. El a sustinut totusiasediul in curs de sOpte septernane, platind regulat soldatilorsei, earl' cheltuiail apoi banii pe la carcimari, Tar carcimariiimprumutati mereti aceiasi bani comandantului. 92) In acest chip7000 de fiorini aü represintat valOrea de 49,000 !

Intocmai in acelasi mod, din doa lucruri linguisticede o valdre intrinsecit identica, unul póte sa aiba o valóreutila indecita i chiar insutita (leen cel-l'alt, dad in graiulcomun al poporului circuléza de dece sail de o sutit de oilmai mult in acelasi interval de timp.

Antonia unei scrieri aespre fusiunea limbei franco-normancleci limba anglosaxOna dat ostenéla de a distribui dupit

Skarbek, Idée générale de la circulation, ap. Coque lin, Did. de Mon. po-Wipe, ed. 1854, t. 1, q. 367-8.

99 Ran, Corso di economia politica, tad. Contieini, Genova, 1855, p. 370-1.

§1-a

quO

94

proveninpt respectiv a. cele peste 40,000 de cuvinte din dic-Vonaru1 engles al hi Robertson, de unde a resultat c limbaeng1esit posedA 13,330 cuvinte germanice §i 29,854 cuvinteromanice, §i anume dupPi litera iniOahl a cuvintului :

Germanic RomanicA. 392 2230B. 1210 846C. 680 3630D. 637 2757E. 297 1810F. 853 1171G. 594 679H. 729 613I. 250 2608K. 165 13L. 500 636M. 555 1412N. 244 3750. 478 594P. 171 1545Q. 163 169 -R. 499 1926S. 1973 2411T. 697 1107U, V. 1332 3221W. 834 81Y. 61 ) ,Z. 16 20

13330 29854 95)

Munca, colosaa", fttr a. resultat serios! Important este de acumisce mi§carea cea productivit a valorilor, Iar nu de a so-coti cu d'a-m4runtul intregul num6rar dinteo t6rti, clasificiindu-1du$ diferitele efigie ale suveranilor, dar ultând de a distingemal pe sus de tOte moneta care circulil in realitate, care con-

93) Thommerel, Recherches sur la fusion du ft anro-normand et de l'anglo-saxon,Paris, 1841, p. 102-3.

96

curge la avutia natiunii, care este o adev6rath utilitate, decttr moneta cea ingropat ftr folos in pämint sag ascunatin iä4ile cittor-va

Dad, Thommerel, in loc de a despuia un dictionar, in carecuvintele intrebuintate o data pe an figurézri, alrtturi cu celeintrebuintate in tote qilele, ar fi luat mai bine un text englespoporan, un basm sag un chntec, el s'ar fi incredintataprópe tote vorbele de origine germanicrt se bucura, acolo deo circulatiune dupla, trip15,, decuplit, cleat vorbele de origineromanica. Prin urmare, cele 13,000 de germanisme din Ro-bertson represintá o valOre, o utilitate nationalk de mai multeori mai mare dedtt cele 30,000 de romanisme. Prin necon-tenitrt intrebuintare, germanismele din limba eng1es6, nu numais'ag ros, tocit, redus generalmente la monosilabe, pecand romanismele sint mal t6te lung!, dar IncL pe de o partes'aii ramificat in numerOse familie etirnologice, lar pe de altas'att diferentiat fie-care intr'o multime de semnificatiuni, astf el

verbul to get, de exemplu, are peste patru-geci de sensuridiverse, adedi corespunde cu peste 40 de cuvinte deosebite!Nu este ore curios de a pune pe germanicul to get, repetatla tot momentul, in aceia§1 cumpAn4 cu vre-o raritate ca dis-sembarrassment sag imprescriptibility ori jactitation, ca §i candar fi 1=-1, de Orli ce in dictionar ele apar fie-care ca ounitate egala, ?

Un dictionar (lice Steinthal este o statistid, a Um-bel). 94) Ar fi trebuit s adauge, ca. este anume o statistid,fOrte vitiOsrt, un fel de recensiment unde poporatiunea se im-parte dupa,' origine sag dupri religiune, dar nu se arat5, deloc rolul fie-drui individ in societate, aa cit cetätenul celmai folositor, cel mal citutat de critra, toti pentru neconteni-tele sale servicie, e pus pe aceia§i 1ini cu un vagabond des-pretuit sag cu un cAlughr ce-vi scOte nasul din chilirt abiaIa clile mar!, ba i atunci numal d6rrt pentru biseric. Dic-

$14) Steinthal, Abriss der Sprachwissenschaft, p. 85.

ca

s'ag sail

ca

sgircitl.

96

-tionarul nu ne da §i nu ne póte da circulatiunea limbeT;tocmaT acésta este punctul cel esen0a].

Ace Ta§1 erOre ca Thommerel, dar pe o seal% mai intinsa,a comis'o Cihac in privin0 limbei romane, asigurandu-ne faraa ride de asemenea pe temeTul und socoteli curat dictiona-risticed:

(L'élément latin de la langue roumaine ne représente guere"aujourd'hui qu'un cin qui em e de son vocabulaire, tandis que9'élément slave y entre pour le double ou pour 2/5 a peu(pres...

mai departe(Les éléments tures presque un cinquieme du voca-

Thulaire roumain..., 95)Cu alte euvinte, limba romana se compune, dup. Cihac, din

o 1/5 latina, o 1/5 turd, §i 2/5 slaviee, afarti de o 1/5 ete-rogena.

E mai pe sus de orl-ce indoéla, ea nichiri ea in DobrogiaRomanil n'aii fost expu§i la o mal mare influin0 slavica §i

turd tot-o-dath, locuind acolo, in curs de cati-va secoli, in-tr'un strins contact cu BulgariT §i cu Otornanil. ET bine, nicichiar in Dobrogia aritmetica lui Ciliac nu se potrivesce.

lata o scurta doing, romank dobrogianti, culósii de neobo-situl Teodor Burada:

Vara vine, érna trece,N'am cu eine maT petrece ;

cu eine am avut,Vai de mine, l'am perdut !L'a mAncat negrul pamInt,La biserica 'n mormint ! 99

Luam primul tom din diqionarul etimologic al Jul Cihac,cupringetor de (elernente latine,, §i gasim acolo: vard=ver,veris; vin=venio; erna=hibernum (tempus); tree=trajicio; nu=

95) Cihac, Dice. d' étymologie dm-rot:mine, t. 2, Francfort, 1879, p. VIII, XII.Burada, 0 calatoriel in Dobrogia, Ia§1, 1880, p. 236.

§i

01

non; am, avut, avé=liabeo; cu=cum; cine=quinam; mcd=ma-g is ; petree=per-trajicio ; ; ve=vae ; de=de; el=ille ;perd=perclo; nainc=manduco; negru=nigrum; panant=pavimen-tum; la=" un 1 euphonique (?) prépos6 a la preposition a=acl ,;biserica=basilica; mormint=monumentum; fiind unfitnumal mine, despre care insa, desi coincida cu slavicul ArtEur,va recumisce totusi chTar Cihac ca, nu se p6te despgrti de ye-chiul italian mene:

Lontano son de gioi, e gioi de mene 97)

Cate cuvinte, atatea latinisme, nici un amestec strain,absolutamente nici unul!

Am ruga pe Cihac sa ne gasescg tot asa un cantec roma-nese pe jumatate mai scurt, sag macar sa compungin prózg o frasa romanesca de cinci iruri, in care tOte cu-vintele sa fie numai slavice, sag numai turce, sag numai sla-vice si turce, de vreme ce dupg el elementul turc inlimba romang este egal la runner cu cel latin, Tar elementulSlavic Cy entre pour le do ub 1 e,.

Absurditatea asertiunil sare in ochi.

Negresit, slavismele la Romani, si char turcismele, nu sintputine ; in cir cul a ti un e insg, adeca in activitatea cea vitalaa graiului romanesc, in miscarea cea organicg, ele se perdaprOpe cu desgvirsire iata cu latinisme. Chlar dad t6te de-rivatiunile turce i slavice ale luT Cihac ar fi corecte, pe andin realitate cele mai mite pécgtuesc contra sciintel dela WAping la cglcaie, 98) si tot inch' nu s'ar put6 dice ca ingredientulslavic i cel turc luate la un loc sint egale la Romani' cuingredientul latin, necum a reduce pe acesta din urma la oMath' patrhne in algturare cu dog. Un calcul seriosin Linguistica, ca economia politica, are in vedere nuunitatea brutg, ci valOrea de circulatiune.

97) Caix, Le origini della lingua poelica iialiana, Firenze, 1880, p. 210.99 Cfr. Cuvente den batrani, Suplem. la tom. I, passim.

9

sibs

pimoic

irt=hz;

ftra,

cele-l'alte

98

Sit lam tot din Dobrogea, pentru motivul artitat maI susal unel influinte mai pronUnvtte, urmAtorul bocetsad cantec de jale, in care sint destule cuvinte nelatine :

Drdgutul med barbatel,Dragutul mat sufletel,Chnd yeni dorulSt lei druntuprul,Sa-mi stingi focu§orul?Asta, primAyara,Child e1ai afart,In reyersatul zorilor,In eantatul paserilor,In werul Anturilor,Plug uprui injugai,Negrit brazdd resturnal,§i din gurtt tu diceai :

Ta Bevanhais Joian,

Hai cu tata, nu ye dapla gred nu me ltsaV,

Brazda tet'o resturna-V !Ed child te-audiam,Cu gurt nu yrdiam,

Me luam,Me sculam

yrddind me duceam,Floricele semenam,St le porte fetele,Fetele, nevestele.Florile ad inflorit,Barbatul mi-a putredit!Timpul cosei c'a sosit

la amp chnd am e§it.Pe rezóre m'am Uftat,Sufletelul mi-am s t rig at:Spune'mi, drayd, uu cuyIntsrt pot trdi pe p6mInt!Am remas fart de spriji n,Singurict far'de razim!

§i

§i

ts-a

99

Valu.r marlN'am cum s5. mt3 sprijinesc.Bittutil's de ganduri,Ca vintul de délur 1,Ca apa de malur 99)

Prin litere cursive nol am Insemnat cuvintele nelatine, fil-trate in limba româng, prin amestec secundar, i anume : 1

vorba gréca, 3 vorbe maghiare si 18 slavice.Prin litere rarite am indicat 7 cuvinte, despre originea cg-

rora nu e aci locul s discutAm cu Cihac, earl Ins In ori-cecas nu shit nici slavice, nici turce.

Peste tot in cantecul intreg shit 155 de cuvinte, dintrecari, prin urmare, numai 29 nu sInt latine; adecg elementullatin intrece mai mult de c at de cin ci ori pe tote cele-l'alte Impreuna.

Apoi nici un singur turcism la 155 de cuvinte, desi scenase petrece tocmai in Dobrogia.

mai obserdm, ca din numOrul vorbelor latine noi amsters pe strig, pe care insusi Cihac, nu se scie prin ce minunefoneticrt, ii deriva din latinul exquirito. 100) Mara de ac6sta,am trecut la cuvinte slavice pe zori, mgcar-cg forma zuorl,atat la Transilvanénul Silivestru: wii pH 8Optt powa IILJJEplIl

TAAE, 101) precum si la Moldovénul Dosoftein: Ain% ;8w p M icasnA102\) alaturi cu vechia forma cunoscuta ;Swa=cliva,

indica mai curitind originea din latinul dies, sag cel puOn uncompromis poporan intre vorba latin i cea slavica. Mai pescurt, am fost mai partenitori pentru strainisme cleat pentrulatinisme.

.0frculatiuntla relativi a elementelor linguistice se recunOsceprin intrebuii4area lor mai désa sag mai rara intr'un text,

00) Burada, op cit. p. 265.100) Ciliac, Dirt. t. 1, p. 266.109 PealtirJ ce si ice ciintarj, Belgrad, 1651, ps.102) Psaitire a sAintului promcil Davidii, Uniev, 1673, ps. LXX.

11(' -, 'ilreVuese,

Sil

fAZ &WIEN,

CIX.

100

in care ori-ce element se considera ca atritea elemente deo-sebite de ate ori se repeta. Astfel in chntecul de mai susslavicul drag, de exemplu, intimpinându-ne de 3 ori, noi atrebuit valórea de 3 fatrt cu vorbele cele puse nu-mai ate o data=1. Duph, Cihac, un asemenea drag nu estedecat l==1 crttra predmet, ratan, sadelca, tripol §i eine maiscie citte altele, pe earl noi Românii auqim, pOte, laqece ani o data. Cele mai circulatóre insa, adeca cele maiutile din element& slavice in limba romAna, ca srt nu maivorbim despre cele turce, poseda totti§i o valóre mult maimica cleat cele latine. Un un un cci, un etc etc., faracall nu e chip a construi o singura frasit romkna, sint ca 100catra 1 chiar in privinta until drag.

Principiul circulatiunii in limbA, In sensul mi§carii pr o-du ctiv e a valor,ilor, n'a fost pint acum nici o data for-mulat in Linguistica. Acésta ar puté scusa pint la un punctpe Thommerel safl pe Cihac. Sa nu uitam insa, ca uniT (Entrecorifeii sciintel Fait presimtit de de-mult. A§a Curtius, vorbinddespre posibilitatea ca o forma gramaticala sa modeleze dupasine alte forme gramaticale diferite, qice crt acésta se intamplain dot casuri: (sail cand o formatiune este fOrte numèrOsti, pecand cele-Palte sint isolate, sag clind ea este fOrte intrebuin-tata., 103) Ce insemnoza acésta dilemrt? Ea stabilesce din punctin pullet equatiunea, pe care o avem noi in§Me in vedere, §ianume: 1 franc cu o activrt circulatitme face cat 10 francicirculand fie-care de qece ori mai puthi. Actiunea unei formegramaticale in 50 exemplare este pentru Curtius de o po-triva, cu actiunea lillUl singur exemplar circuland de 50 de

"2) Curtius, Studio', zur gritchisrhen und lateinischtn G r«mmatile, t. 9 (1876), P.'232 nota "sei es, dass numerisch eine grosse Zahl von Bildangen mehrere

vereinzelte nach sich ziebt, sei es, class eine sehr viel gebranchte'und deshalb dein sprechenden besonders lebhaft vorschwebende Form i1m von"der Tradition abirren liisst., Cfr. Misteli, Lautgesetz und Analogie, in Zeitsrhr.f. Völkerpsych., t. XI (1880), p. 414-5, si Brugman, Morphologisrhe Untersu-chungen cuff dem Gebiete der a'ndoyermanischen Sprachen, Leipzig, 1878, t. 1,

p. 83.

dein

le

i, sa,

:

sa-f

101

oil iii intervalul cand cele cinci-deci exemplare ag circulatnumal cate una data, adeca: 50 (la+11ile...).1s)<50.

Curtius ne stramuta din sfera Dietionaruldg in a Gramaticet.Precum dictionarul este statistica cuvintelor, de asemenea gra-matica e statistiea formelor de relatiune; §i o statistica tot atatde viciosa, indicandu-ne existinta elementului cutare sag cutare,dar nu si cirdu1aiunea lui, care se pOte urmari iarasinumai In texturi poporane. si ad ctexturi poporanel,cad in cele literare, cu cat ele sint mai literare, cu atat maimult ne intimpina forme straine une-ori cu desavirsire gra-lului comun, sag cel putin neajunse Inca a deveni vulgare.Romanesce, bung,-Ora, adverbii in -mente sag adjectivii in -abilsint de o cam data literare i numai literare.

Alfabetul, ca i gramatica, Ca i dictionarul, este si el o

statistica de aceiasi natura a provisiunil fonetice a unei limb!.In alfabetul cirilic un z, un 8, un 4., un w, figureza ca 1.1alaturi cu 6, a etc., desi in circulatiunea dialectelor slaviceele sint o curata exceptiune, sag chiar o ficOune. In alfabetullatin sag y, cu total exceptionale pentru vechil Romani,sag mai bine proprie num.! limbel latine literare, ocupg, in al-fabet un loc identic cu sonurile cele mai respandite. Aci, ea

privinta cuvintelor sag a formelor gramaticale, texturilesint unicul mijloc de a constata circulatiunea, adeca, adev6ratavalOre sag utilitate a unui son.

0 incercare de acest fel a facut'o de de-mult Förstemann.Sa luain, de exemplu, propoqiunea celor doa nasale in limbileelena i latina. La 100 conaine, in elena sint 18 n i numai4 » t; in latina 14 n si 12 »t. In elena dara un ii v al o-

reza de 41/2 or1 cat un »t. La 100 vocale, in elena sintnum! 7 i, in latina 27. 103) In latina, prin urmare, Un i areo ut il it a t e aprOpe de 4 oil mai mare ea in elena. Un ase-menea tabel al circulatiunii relative a sonurilor ne o notiune

16) nrsternann, .Nunurische Laulvt.rhuatni.w. iu Kuhn, Zeitschr., t. 1, p. 16379. Cfr. ibid. t. 2, p. 36-41.

licem

z

diti

o

.1,

102

vita despre caracterul fonetic al unei un alfabet nune spune nemic. Nici o data printr'o simpI enumeratiune asonurilor cunoscute intr'un grain, noi nu vom intelege, de pilda,pe eel 5 i din latinul dffciliimi, pentru care in desert amcauta o paralela in elena §i'n mai multe alte limbi.

La Romani sonul r, pe care nu'l ad de loc MexicaniiChinesii, se repeta cel putin de 15 ori la fie-care 100 deconsOne. Putem ore sa-1 dam aceia§i Valcire ca hi 71, intre-buintat de vr'o 2 oil la 150 de consOne? Ba chiar tOte gu-

turalele i palatalele la un loc: It, k, g, 6, g i y, de§i Sint6 la numër, totu§I circulOza in limba romana mai putin decatsingurul r.

SI presupunem un moment, ca circulatiunea lui j ar fi lanoT tot ma de dOsa ca a lui r, incat sa se clica cu dreptcuvint: 1j=1r; atunci insa tipul fonologie al graiului roma-nese ar fi cu desavigire alt ce-va, fara nici o asem6nare cuceia ce este astaqi. In circulatiune dara i iard,§1 in circula-tiune se oglindesce Iata cea fouica, ca i cea gramaticala, ca§i cea lexica a unel limbi.

Cele de mai sus se aplica de o potriva bine la construe-tiuni sintactice, la respandirea mai mare sad mai mica a di-feritelor categorie ideologice, la ori-ce alta sectiune a studiuluilinguistic in genere.

and Bergaigne constata, ca 'n a doua carte intréga dinDe bello gallico Cesar pune tot-d'a-uua verbul la sfir§itul pro-positiunik gall de vr'o cinci-spre-qeci exceptiuni, 104)

märesce in latina un cas de circulatiune sintactica.and Heyse ne spune, ea Francesil ad 4 cuvinte: pointe,

saillie, trait d'esprit i bon mot pentru 1 singur german Wits,sad alte 4: ruse, fourberie, friponnerie §i evieglerie pentru2 germane: List §i Brtrug, 105) ci surprinde un fenomen decirculatiune ideologica.

104) Bergaigne, Essai u r la construction grammaticale, in Além. de la Soc. deLing. t. 8. p. 8.

100) Heyse, System, p. 242.

limbi;

ci ur.

103

Pretutindeni in Linguistica un ingredient intrebuintat de4 sad de 6 ori in intervaltd d are o val6re utila duplasalt trip% decrtt un ingredient identic intrebuintat numal de2 ori in acel4 interval (1. In acest mod, 100 de ingrediente,utilisate fie-care numai cute 1 data pe qi, valoréza mai putincleat 25 de ingrediente, utilisate fie-care de cate 5 ori. §i oproba irresistibila in acestä privinta este, mai cu séma, ra-portul numilor proprie, locale §i personale, catra graiul comunal until popor.

Am vedut in §-ful precedinte, ca onornastica unei tell deo intindere 6re-care constitua in totalitatea sa Un dictionarmult mai voluminos decat dictionarul cel mai complet al gra-iului comun de acolo. Vr'o 9000 de numi proprie, mai totepersónale §i mai tote numai din Germania, au fost explicate decatra Pott, abia ca o incercare, ca o mica frintura a§a licênddintr'un colosal mosaic. 109 Pentru singura onomastica topic& aRomaniei n'ar ajunge 100,000 de numere! Mapa cea maiamaruntita, acoperind cu litere aprOpe imperceptibile un pa-rete intreg, nu ne imparta§esce dealt notabilia, fara a se putOpogori la atatea movile, stInci, pariiap, fel de fel de accidenteteritoriale, pentru carl la fata locului exista generalmente cateun nume propriu. 107)

Daca ne aducem a-minte, cit o mare parte, p6te chiar ceamai' mare, din acésta immeusa, nomenclatura e cu totul strainalimbel comune a terei, astfel ca un exemplu fOrte carac-teristicdin cele 30 districte ale Romaniei: Mehedinri, God,Argff, Dimbovita, Prahova, Eu, Rimaie, Patna, Baceig,

106) Pott, Die Pensonennamen, insbesondere die Familknnamen, Leipzig, 1859,p. IX.

107) Cfr. Brandes, Die ligen end die Ttufel mit Himmel und in dengeographisehen Namen, Lemgo, 1866, p. 3 : 'Wie die Sterne am Himmel end die"Sandkarner am Meeresgestade nicht zu zithlon sind, so unzahlbar sind auf1unserer Erde die Stadte, Flecken, D5rfer, Weiler, die Steôme, Fliisse, Bache,*Berge und Walder, uud alle babeu ihre Namen bekommen; und nicht allein"jene sondern auch fast jeder Fleck in den Feldmarken mid Waldreviereu ist*benannt worden.

Hale

10 t

Suceva, Dorolto'iu, Botopia, Imp,, Roman, Vashau, Tutova,Covurluht, Tecuciu, Briila, Ialomita, Nov, Vlqca,

Teleorman, Olt, Romanati, Dolj, 1óinf, Mused §i Valcea,

numai cele 3 din urmil se pot intelege r om &nes c e, ba indin -Mew din valcea=vallicella s'a mutat accentul, iar Newte de origine slavicA, se nasce firésca intrebare: cum ore gralulpoporului nu se afundA intreg sub un amestec ibrid atAt decovirsitor? Tot ce'l scapa de potop, este principiul cir cul a-tiunii.

Limba comuna, abstractiune fAcênd de sovAirile dialectale,se reproduce aceiasi pe fie-care punct al terel. Dad, vom ad-mite c& ea posed& 10,000 cuvinte, pe cart sa le represintamprill »t, atunci ori-ce individ, cunoscênd numal jumatatea ceamai intrebuintatA, va av6 o provisiune 'lexica de "V,. Limbaonornastia total& a acelelasi teri fie de 200,000 termini, aded,20m. E ce-va spaimintator; nu existA ins& nici un punct,uncle acésta manin& srt fie cunoscut& intréga,. Individul cel

mai familiar cu nomenclatura personalrt i localA a terei sale,scie cel mult 1000 de numi proprie, adecr m Adsta indnu e tot. La 1000 de cuvinte din limbo, comuna, chiar din

gura acelui individ exceptional, cir culéz A in conversatiune5, maximum 10, fie chlar 25 de numi proprie, ceia-ce con-stitua, inteun cas extrem, abia Iata cum un element,de 20 de ori mai nume'ros ca cifr brut, posed& totusi pnincirculatiune o valOre de 40 sail de 100 de oil mai mid!...

SA conchidem.In Linguistic& marele principia al cit cul a tiunii, uitat

pina aci aprOpe cu desavirsire, s'ar puté privi ca pétra ceaangular& a edificiului. Ceio ce se chiamrt fisionomia unei limbi,nu este alt ce-va deed resultatul circulatiunii. Fisionomia,total& a limbei se compute din fisionomiele sale parOale :foneticil, tonid, morfologica, sintactica, lexicrt, ideologicrt, re-sultand fie-care dintr'o circulatiune deosebita, astfel crt se 'RiteintAmpla, buna-OrA, ca fisionomia fonetica sail lexica sti, itu fiede aceiasi natur& cu cea sintactica sari cu cea tonica, dar

Falcia,

m/4u,.

1 05

tote circulatiunile speciale la un loc concurg Intr'o singurafisionomia generala. Limba francesa, de exemplu, are in in-tregime o fisionomia u n a, desi fisionomia sa 1exic e hota-rIt latina, pe and fisionomia fonetica, este, din contra, de uncaracter celtic forte pronuntat, ca i cea tonica, nu schninsa 'Ana la ce punct cea sintactica sail cea ideologica, rema-nend a se decide problema prin criteriul circulatiunii, fara,

care ori-ce caracteristica totala sag partiala a unui grain eradicahnente falsa

'S 9 0

LIMBILE iNTICE LIMBILE MODERNE.

Linguistica s'a spus in nenumerate rinduri si tot Incase mai spune datoresce avintul sett mai cu séma filologieiclasice sanscrite, scOse din intunerec in a doua jumatate asecolului trecut.

Noi am indicat deja in §-ful 10, si vom ave a mai atingemai la vale, adevörata genese a sciintei limbel, de asta datane oprim atentiunea numai asupra unei consecinte immediate,nu tocmai fericite, pe care o avusese in studiul linguistic depina astaqi predileciunea cea exagerata pentru sanscritaiarT sanscrita.

Ca dialect antic, sanscrita nu putea fi alaturata d'a-dreptulin sells peritetic decat cu alte dialecte antice, cu asa numi-tele surori ale sale mai mici, cu zendica, elena, latina, paleo-slavica, gotica etc., tOte de vOcuri reposate, tOte ajunse maimult mit mai putin la o trepta de clasicitate, tOte cunoscutenone numai din monumente.

Se Meuse astfel in Linguistica, un fel de monopol pin pre-scriptiune in favOrea limbilor antice. Calauzele generale pecalea sciintei se marginiaa si se mai marginesc intr'un modca i exclusiv in sfera cea mOrta a anticitatii. Asa incepuseBopp, asa a urmat Schleicher, asa fac mai incOce Baudry hi

11

1i

106

Francia, Ferrar in Anglia, Ayuso in Spania. Ping si Ascolise crede Ore-cum dator de a pune mgcar pe titlu : (Corsi diglottologia del Sanscrito. del Greco e del Latinol, desi Intext alérgg mereii Ia dialecte contimpurane.

Ce-va mai mult. AprOpe pretutindeni in Europa, ba incasi'n America, catedra de Linguistica e unita cu acea de san-scrita in persOna unui singur profesor; i mai adesea se in-tiimpla, ca cursul intreg cuprinde in fapt numal exercitie san-scrite dupii Stenzler sag dupti Benfey, impinse une-ori pinala probleme vedice, fr nici o vorba insa despre sciinta limbeiproprig qisg Alaturi cu o asemenea Linguistica fara Lingui-sticg, figur6za pe prima linia un profesor special pentru filo-logia elenic i un alt pentru cea lating; apoi abia pe icY pecolea &ate o catedra mai dosnica pentru vre-un grup dialectalmodern: filologia romanicg, acea slavicg, acea germanica.

Whitney se mill unde-va, c profesorul de filologia corn-

parativa dela London, octogellarul Hewitt Key, nu scie si re-cunOsce el-insusi de a nu sci sanscrita. 109) N'ar merita Ore omirare cu mult mai temeinica atritia profesori de Linguistica,de asa numita 'allgemeine Sprachwissenschaft,, earl intelegfOrte bine Mahabharata i Ramayana, dar n'ag mai-mal nici oidea de complekul sciintel limbel? A fi cineva sanscritist nueste a fi si linguist tot-o-datg, precum si vice-versa linguistulcel mai de fruute pOte a nu fi sanscritist. 109) Heyse era de totslab in sanscrita; Sayce nu se pare a fi tocmai tare; neminiinsa nu li va contesta un loc de oncire in Linguistic.Insusi Whitney, desi excelent sanscritist, profita totusi pré-putin de sanscrita in lucrarile sale curat linguistice.

Este timp de a reduce in Liniuistica rolul limbilor anticein genere la adevOrata lor valOre.

100) Whitney, Oriental and linguistic studies, t. 1, p. 205.109) Cfr. Oppert, Ourerture dti ewers de philologie compar4, Paris, 1864, p. 27:

'On mesure quelquefois les titres des hommes destines te répandre cette science9d'apres leurs productions plus on monis marquautes dans la littérature sanscrite.9Rien n'est moins justitiO...,,

107

In sfera cea etnologica a limbel in conereto, misiunea lin-guistuluT este de a studia in dialecte circulatiunea elementelorconstitutive §i de a urmari dialectele In continuitatea lor ceane'ntrerupth, pe care totusi, in fapt, pe de o parte o clatinadre-cum fenomenul (limbeT amestecate, §i tendinta cea fusio-nista a 9imbeT nationale maT ales a 9imbeT literare,, Tarpe de alta o impestritéz 1imba onomastica,. Mat pe scurt,continuitatea dialectala cea ne'ntrerupta, In lega-turn cu pedecele sati accidentele ce o intimpina, si criteriulcel fecund al cir cul at i unit, Tata cele doa griji de capeteniaale linguistuluT din punctul de vedere etnologic. ET bine, tocmaTlimbile antice ii ofera pe ambele aceste tarhnurT materialul celmai saracacTos.

Continuitatea dialectala cea ne'lltrerupta a limbilor anticee sfasiata in sens peritetic prin disparitiunea dialectelor celorintermediare sincronice, §i este ascunsa tot-o-data in sens ana-tetic prin lipsa orT-caril urme positive de dialecte anterióreprimordiale.

Cand Johannes Schmidt a cutedat a afirma continuitateacea nentrerupta peritetica intre grupurile dialectale indic, era-nic, elenic, italic si cele-Falte ale familiel linguistice ario-eu-ropee, 110) el a scornit asupra-st o infricosata furtuna, care nuinceteza de a mai bubui ping, astadi, desi teoria analoga sagchTar identica a lui Schuchardt despre grupurile dialectale ro-manice vedl mai' sus §-ful 15 a fost primita fárit nici olarma. De ce? Pentru ca la mijloc intre dialectele antice celepastrate att perit alte numérdse dialecte i chlar grupuri dia-lectale intregl, dintre cart iie vom margini a mentiona pe ScitIintre Slavi si Erani, Ian intro Erant i ElenT pe Traci, tocinaTdor', marl grupuri cart serviatt asa dicend drept punte intreAsia si Europa. 111) Daca tot asa s'ar fi perdut grupul provental

ilu) J. Schmidt, Die Verwaidsehaftsverhaeltnisse der indogerman4schen Spraehen,Weimar, 1812. Cfr. M. Miller, Ueber die Resultate d. Sprathwiss , p. 21.

1") Cfr. Cuvente den bettrdni, t. 2, p. 686.

108

intre Francia §i Spania sag grupul sard lithe Spania si Italia,ar trebui de asemenea o geniala cutelare a unui JohannesSchmidt pentru a sustiné, Infruntand o legiune de adversart,ne'ntrerupta continuitate dialectala peritetica a familiei lingui-stice romanice. Numai prin peirea grupurilor dialectale scitic

tracic, facendu-se o larga gauril linguistica Intre Europa siAsia, s'a deschis o Indemanateca n.rt pentru teoria unel cunitiltfarice asiatice, fara strinstt continuitate cu o "unitate aricaeuropea, ; teoria, pe care o maT apera in ruptul capulul, con-tra MI Johannes Schmidt, majoritatea 112)

Pe de alta, parte, ne'ntrerupta continuitate dialectala ana-tetica pentru limbile cele antice este tin desideratum, intocmaide aceTasI natura ca strabunil cet necunoscup a't primuluf stra-bun cunoscut in arborele genealogic al unel case boieresct Esteinvederat ca acel prim strabun cunoscut, fie 111, avusese si eltata, mos, bailie etc.; dar cum se chiamag aceia eine sa fifost? unde ati trait? este o enigma i iara,s1 enigma, pe careunit fabricanci de genealogie, peutru hatirul nobileI clientele,o inlocuesc adesea, prin nesce numi nascocite. Cam tot a§afac o séma de lingui.ti. Limba latina e sóra sag cel putinvera primara cu .elena, cu gotica, cu paleo-slavica, cu zen-dica, cu sanscrita etc.; parintele lor insa sag piirint,ii lor §i

parintil parintilor sint ixuri §i nemic mai mult dectt ixuri. Cubite astea, Schleicher, pe care'l citam ca pe cel mat celebrudintr'o plelada, a reusit a croi pentru latina o linia asceudintedestul de lunga, compusa din cinci generatiuni.

Sa-1 ascultam in acCsta laboriOsa opera de restauratiune:

I. Latina, umbrica, oscica i alto cate-va mat putin cu-(noscute graiuri italice in sensul strict al cuvintulta (adecil cu"excluderea cella messapic, de§i este indo-germanic, i a celul'de tot obscur etruscic) sint surori, uascute din ace1.4 muma,

Ve0 literatura controverset rn Pezzi, Glottoloyia aria recentissima, Torino,1877, p. 179 nota 1.

§i

lingui§tilor.

"i)

109

cpe care o minim limbrt fundamentala italich (italische(Grundsprache).

cII. Limba fundamentala italici i limba fundamentala cel-'flea sint surori gemene (Zwillingsschwestern), nascute dincaceiasi mumrt: limba fufidamentala italo-celtica (ita-cloceltische Grupdsprache).

Limba fundamentaia italo-celtica se inrudesce mai decaprópe cu gréca i ci albanesa, formand impreuna ramuraceuropea sudica a familiei indo-germanice, de uncle resultaCele avusese o singura mina, carii ii vom dice limb& fun-cdamentalit sud-europea, (sudeuropaische Grundsprache).

Limba fandamentala sud-europeit se Oa inteo maicstrinsa, inrudire cu limbile indo-germanice din Asia, avend t6te'ea muma limba asiatico-sud-europea (asiatisch-sild-ceuropaische Grundsprache).

Limba asiatico-sud-europea este sOriti cu limba funda-cmentala nord-europert (adecrt slavo-germanica), nitscute ambele(din muma comuna: proto-limba indo-germanica (in-cdogermanische Urspraclie). "3)

Schleicher cunoscea atat de bine fie-care din cele cincilimbi anteriOre limbei latine, Inca se scie ca, inteobuna diminéta, el si-a dat petrecerea de a compune o fabulaintréga in cea mai veche din ele: avis akvcisas ka=ovisequusque 60, i cal ; 114\ o fabuld, care ii mai gasesce ad-miratori seriosi chiar in diva de asta(i. 115) Cu cat mai lesne1-ar fi fost, negresit, de a scrie vre-un romant, inteo limba ce-va

110) Schleicher, Kurzer Abriss der Geschichte der itali.schen Sprachen, in Mu-seeum ffir Philologic, N. F t. 14, p. 329-46. In acelasI gen, el a mal scris:Kurzer Abriss d. Geseli. d. slmeischen Sprache, in Kuhn, Beitriige, t. 1, 11. 1-27.

'14) Schleicher, Eine Tithed in indogermanischer Ursprache, in Kuhn, Beitr. t. 5,p. 206S.

Ill) Fleury, Un peuple retroure par la grammaire, p. 6: 'Tette lupe qu'ancun4.6moin n'a entendue, qu'aucune plume n'a jamais figur6e, on ra reconstruite de"toutes pikes, on a relait son dictionnaire, on a mare tente de récrire, et cette

'reconstruction n'est pas mans Ngitime gue celle des dinoteriums et des ptéro-

((dactyles . .

111.

ca

'V.

,

'IV.

no

mal nou6, buri a. ór in cea sud-europea satt in cea italo-celtica.!

No1 am spus maT sus pag. 58-C 0 continuitatea dialec-taltti cea ne'ntreruptA, dupti cum nu inhtiturii clasificarea pe-riteticti a grupurilor de dialecte, tot asa nu impedemq genea-logia lor cea anateticA. Astfel, de piId, grupurile dialectaleromanice fiind o (lath clasificate in frances, provental, spauiol,portuges, italian etc., noT avem dreptul de a trage pentru eleo genealogilti cornunA din latina, negre§it din cea vorbitil, nudin cea literarA. Ceia, ce face ins6 Schleicher, e.cu totul altce-va, ca §i Mind intre latina §i thtre dialecte romanice arveni sh se intercaleze la mijloc o limbit fundamentalli fran-ceso-proventalii, saii .co limbA fundamentalli, italiano-spaniolh,§i anume o liinbit,, o unitate, Tar nu cel putiu un grup dia-lectal franceso-provental sati italiano-spaniol, adecit o multi-plicitate ore-care.

Schleicher nu bligase de sémiti, ca reproduce tal quale inprincipiti teoria illustrulul Raynouard, imbrAti§atrt Ore-clind dePerticari, de Sismondi, de Ugo Foscolo, de Champollion-Figeacetc., dar care de de-mult a perdut ori-ce véc;15, in lumea lin-guisticti. Dupa Raynouard, latina nu este o murnit, ci bunicadialectelor romanice, a citiror mumit a fost C une langue inter-médiaire, dont le type a fourni les éléments et les formesde nos idiomes actuels,. 116) Deochiata pe thrimul dialectelormoderne, wide era lesne a'i constata slabichmea, acésth teoria,grata luT Schleicher, s'a mutat victoriOsA pe ttirimul dialec-telor autice, uncle e mal gren a o combate.

Urma§iT lui Schleicher au refrtcut arborele seti genealogic

16) Raynouard, Grammaire cwnparje des langues de l'Europe latine, Paris, 1821,p. forte remarcabila, aplimIndu-se de o potriv 5. bine critrA, Schleicher ca§i catrk Raynouard, observaOunea luT Lewis, An essay on the origin and forma-tion of the Romance languages, Oxford, 1835, p. 36: "Unless he here calls in"the assistance of a miracle, and supposes that as at Babel the tongues were"confounded, so after the invasion of the Romans they were made uniform, it9s difficult to understand, how he accounts for such a prodigy...,

111.E

111

in diferite moduri, admitimd mai eu sém6, aprópe Intr'un glas,dupit cum am arritat mal sus, bifurcarea "intre limba f und a-m en talri asi atic i acea eur op e A; directiunea insit a re-mas aceiasi, sbuciumiinduse toti de o potrivrt a umple lacunacontinuitAtil ne'ntrerupte anatetice a dialectelor antice printr'unedificiti sui-generis, commis dinteo multiine de caturi ima-crinare.

August Fick, cel mai ingenios din scóla genealogistil, luandun cuvint öre-care, nu se sfiesce a ne da forma lui precis&

in sése perióde succesive, bite ante-istorice. Asa de exem-plu, numele (sérpelui este :

1°. Iii limba fundamental& leto-slavicrt: angi;2°. 3 leto-slavo-germania : anyhi;3 °. greco-italicit: achi, anchi;)4 °. europa : anyhi;)5° asiatia: ahi;60. ario-europert: aghi, anghi.)Singurul cusur acestor minunate reconstructiuni este, a

desprtrtirea familici linguistice ario-europee in tulpinele asiatic i europa, apol a celei europee In ramurile greco-italia

leto-slavo-germanicrt, apol a acestei din urmsa in crengilegermania, etc. etc,, se intemeiazA nu atitt pe

existinta unul material suficiente precum pe lipsa materialului,pe s6rAcia laY, pe un deficit.

Pe luiigit cele-Palte, acéstrt teorirt nu este nici mrtcar con-secinte cu

Daa 'sérpe,, dupi`i Fick, se dicea I limba cea fundamen-taut ario-europeit aghi i anghi, resultrt cit acea limbh" aveaore-cari diverginte dialectale. Dar de ce atunci srt nu recu-miscem cit latina, elena, slavica, germana etc. s'art desvoltattreptat din germenii dialectali cuprinsi deja in acea limbk dupitformula cea anatetia pe care am dat'o mai sus la paginaGO, in loc de a inventa cu ori-ce pret intre acea limb& siintre urmasele sale alte cinci saIl ése mume ex machina?

Cuma istoria familiel ario-europee, ca i istoria ori-crtril

leto-slavicA i

,

gi

sine-insugl.

alte familie linguistice, se Incepe, tn adevgr, prin multip li-cit at e dialectalg, iar nu prin unitatea cea visatg de (limba

o demonstrg Bréal cu cgte-va exemple irresistibile,dintre cari vom reproduce unul singur

'Les mots qui designent le coeur dans nos langues de l'Eu-(rope supposent tous un primitif kard. D'autre part, les mots(qui désignent le coeur en sanscrit et en zend supposent un(primitif ghard. Mais ce qui prouve que la forme kard n'était(pas étrangere aux langues de l'Asie, c'est qu'elle s'est con-cservée dans le juxtapose crad-dhá qui designe un acte defoi, ainsi que dans le verbe vrad-dadhámi, qui vent dire j'ac-

(corde mon coeur, ma foi (c'est le latin credo). Nous avonscdonc deux formes, kard et ghard, dont il serait difficile decider la parent6, mais qui ne se laissent pas réduire une'forme commune. Probablernent l'une et l'autre coexistaient'dans la langue mOe indo-européenne... 1 1 7)

Cele dui sag §6se graiuri intermethare intre latina curorile ei i intre sorgintea kr comung ar aye cuvintul de afi numai &Sea in casul mai multor amestecuri primare suc-cesive ale dialectelor ario-europee cu dialecte de alte familielinguistice, sguduindu-se astfel de athtea on continuitatea dia-lectalg, cea ne'ntreruptg prin nascerea athtor limbi no u e,lipsite de o leggturg 6re-cum nedisolubilg cu fasele precedin0;mai pe scurt, se va fi intgmplat de cinci sail §6se on un fe-nomen analog cu formqiunea limbilor romanice din amestecullatinei cu graiuri eterogene provinciale. In acest mod, dad,vom insemna elementul ario-europet1 cel covir§itor prin AAelementele cele ne-arro-europee prin B, C, 1), atunci ne vomexplica gimbile cele fundamentalel, patronate de Schleichersag de Fick, ca nesce 1imbi amestecate, ; bung-6ra: climbafundamentalg (limba, fundamentalg, le-to-slavo-germanicg,=AA±C etc. Numai ingredientele B, C,

1,1) Bréal, Mélanges, p. 377-9.

su-

§i.

greco-italicii,.AA±B,

llil

nationalh,,;

a

113

D, pot face ca aceste limbI sg nu fie A', A", X", An" §i a§amaI incolo, adecg o continuitate ne'ntreruptg, a graIulta ario-europeu celul ab ovo, ci sg fie AAB>AA±C. In sine, In-crul e forte probabil. Dar scim noI 6re ce-va positiv despreun asemenea amestec primar, §i chiar despre amestecul celsecundar al dialectelor antice?

Se bAnuesce cg, Ce1ii s'ar fi amalgamat din Ario-europel§i TuranI. 118) S'ar putO presupune, c Eranil contin din te-melig un element 6re-care semitic destul de important. 119) S'avorbit mult despre ingrediente egiptene §i mg ales cele feni-ciane la Elea TOte acestea insg §i altele analoge aparinperiodului mitic al istoriei. Nemic pe deplin sigur. Despre fe-nomenul Ilimbei amestecate, la cei vechi, ca §i despre ne'n-trerupta continuitate periteticg §i anateticg a dialectelor §i

grupurilor dialectale antice, linguistul are la dispositiune abiacgte-va indicatiunI rapsodice, expuse la o perpetug, contro-versa.

In vechime ati existat naiuni in tOtg puterea cuvintuluI;nicI una Insit nu ne-a hisat o `limba nationalg., In sensulfigureI dela pagina 82. Avem pe icY pe colea elite oliterarg,, produsg, de ate un dialect predomnitor, dela careea s'a depgrtat printr'o artificialitate une-orl enigmaticg, ; darnicgirI nu ggsim nu numaI un complex de dialecte tinlendla unitate nAionalti, sub directiunea unuia din ele, ci nici mit-car un singur dialect a§a cum se vorbia in tOte qilele; ni-citiri text adevèrat poporan; nicitiri un chntec sail un basm,furat de pe buze necioplite. Despre poesia poporang a Roma-nilor, bung Org, s'a scris volume intregi, 120) in carI insg toc-mai poesig poporang nu se gasesce.

Urmgrind in limbile antice c ir cul aOunea elementelor lin-

"8) MaT sus p. 80 nota 81.110) Cfr. Cuvente den batrdni, t. 2, p. 686.00) Corssen, Origines romanae, Berolini, 1846 ; Ed. du Méril, Poésies

populaires latines antérieures au douzieme sieele, Paris, 1843 ; etc.

un

poPsis

5

%nib&

114

guistice, care sa ne dea fisionomia cca neprefacuta a midigrain sub tOte puncturile de vedere, no! dobandim nesce re-sultate aproximative in casul cel mai bun, une-ori cu totulgre§ite. Sintaxa latina, pe care o invgam in §cOla, póte Oresa fi fost vre-o data sintaxa poporului roman chlar in Roma,necum afar& din capitala? Ping, §Pn privin0 formelor grama-ticale, limbile antice, a§a cum le cumiscem noi, ne ofera unmaterial fOrte nesuficiinte. SI dam un specimen latin §i unspecimen romanesc identic. Substantivarea infinitivului, ca lanoi in 'a mea intelegere 'a ta lubire, §i a§a mai incolola tot pasul, ne intimpina excepOonalmente, trei-patru exem-ple peste tot, in scriitorii latini cei mai vulgari, ca Petronig(28): `meum intelligere sag Plant (Cure. 28): 'tuum amare, ;nici o data lush' in Cicerone, in Tit-Livig, in intregul litera-ture! clasice a Romani lor. 0 asemenea substantivare a infini-tivului, atat de normal& in gralul poporului roman, a inceputsil dispara in limba romana literara, inlocuindu-se mai adeseaprin -tiune. Dad, literatura romana va regi peste un secola goni de tot pe infinitivul substantivat, GO nici o data nu-1va parasi poporul roman, va fi imposibil a constata la noiprinteun text literar ci r cu laOun e a acestui fenomen, dupacum ne este imposibil acum de a-1 constata in latina.

In fine, limb a onom a stica, locala §i personala, atat deinteresanta prin luminele ce revérsa asupra vicisitudinilor unuiteritorig §i asupra relaiunilor unui popor, Mae importantatot-o-data prin extrema sa boggia §i prin modul cum se im-pamintenesce in fie-care dialect, este partea cea mai saracii-WO, din materialul ce ni-1 procura graiurile antice. Noi qi-

cern lui ConstantinDinica sag lui Grigorie Guta. Cine Orene va spune, cum vor fi desmierdat Elena pe copiii numi0Epaminondas sag Agesilaos, or! Romani! pe Caesar sag pePompejus?

Dela sfera etnolo gi c a, ar fi de prisos de a mai trece lacea antr op ologicii a limbel. Aci se cere si mai mult na-

115

tura cea naturalit; i tocmai natura e mai pretutindeni sule-menith in texturile cele literare ale anticitAii.

Cu ce ne-am ales dial ?Linguistica se asém6ntt cu un calëtor, de'naintea citrula se

astern do cal, menite a'l duce la una si aceia-§1 o calemai scurtil, pe loc ses, cunoscutit si sigurk uncle póte sit prt-sésea frirri grabk frirri sfialk examinand cu liniste tot ce i seInfAisózil la drépta si la stinga; o altit cale mai lungit, pccrescetul unui munte obscur, stropsitrt de stinci si curmatit de

uncle trebui necontenit sri sarA cu frick fiirrt a patephstreze siingcle rece, pinit cc ajungend la un punct

vede d'o datri un abis peste care nu e chip sit trCca, §i

atunci se opresce, silindu-se in de§ert a inventa o punte. AcCstitdin urmil cale este acea a limbilor a ntice, unde continui-tatea dialectalk cea periteticii ca si cea anateticit, e ruptit punpeirea mai multor graiuri intermediare si a mai multor faseanterióre; undo amestecul limbilor, cel primar ca i cel se-cundar, e intunecat prin neajunsul datelor istorice ; unde nuse pOte urmUri rolul limbei nacionale in sinul unui grup dia-

ba pinrt si grupurile dialectale ne sint cunoscute maiadesea prin vre-un singur dialect, resfrint §i acela numai inoglinda cea inselittOre a limbei literare; unde limba onomasticrte redush la cea mai micit expresiune ; unde studiul

elementelor linguistice, in loc de a ne lumina, adeseane retAcesce. Calea cea-PaltA sint lim bile modern e.

Nemini pin& acum n'a inteles §1 n'a descris mai bine caMax Muller insemmItatea cea mare a limbilor moderne in Lin-guisticA, acordand intre ele postul de onOre anume celor ro-manice.

Srt vorlAsed1mportan0 gralurilor moderne pentru a pOtrunde mai adinc

(in natura Umbel in genere §i pentru a intelege mai bine'principiele desvolthril chiar a gralurilor antice, n'a fost Rid'o (lath, aprefiatil cum se cuvine...

Mai departe:

prriprtstii,srt-§1

lectal,

circula-

iuniT

el-insu§i:

Onti:

flG

(Afarg, de bite cele-Palte consideratiuni, graiurile moderne'ne ajutg, a stabili printeo demonstratiune necontroversabilgcprincipiele cele fundamentale ale sciintel limbei. Pentru un'linguist, ele sint ceia ce este stratul tertiar sag formatiunile'§i mai recente pentru un geolog. Operele lui Diez Gram-' matik der romanischen Spraelten i Etymologisehes Wolter-`bud der romanischen Sprachen, nu numai el nu sint mai'pe jos intru nemic de lucrtirile lui Bopp, Grimm, Zeuss §i`Miklosich, dar incá servesc ca cea mai bunt introducere la'studiul periOdelor mai vechi ale graiului ario-europeg. Multe'puncturi carl, pe terenul sanscritei, elenei §i al latinei, nu'pot fi probate decgt pe calea inductivg., se invederézrt aci

'printeo demonstratiune istoricg. In dialectele romanice mo-'derne nol avem de'naintea ochilor cea mai completa §i cea'mai c1ari, repetitiune a originil §i crescerii limbei, dupg, cum'nu se mai gäsesce alta nicgiri iii intréga istoritt a gralului'omenesc. Noi putem uringri latina dela prima inscriptiune"Scipionick, cu 283 ani inainte de Crist, ping, la cei de'n-

indici neo-latini in Italia, Spania §i Francia; apoi in

'curs de o mie de ani in cele §ése grupuri dialectale roma-'nice, posedênd fie-care ate o literaturg, bogatg, §i

129

'Este un prejudet de a credeobservg Bergmanncumcg"Linguistica trebui studiatg mai cu preferintg asupra limbilor'antice, ca sanscrita, ebraica, gréca, latina etc. E mai bine,din contra, de a lua drept temelig, o 1imb6 modernil, de Org-ce'studiul linguistic al grainrilor vechi nu implicg pe al celor'none, derivate din ele, pe and studiul linguistic al graiurilor'none implicg neapérat pe al celor vechi, din cari ele derivrt,'imbrati§and, prin urmare, o istorig completg, a unui graiu'dela sorginte ping la actualitate... 122

In fine, ca sg scurtám, noua §c011 linguisticg germang, re-

I") M. M(uller, Lectures, 2-d ser., p. 244-51.122) Bergmann, Cours de linguistique, p.

`Wu

auton-'tint...,

VIII.

117

presintata prin Leskien, Brugman, Osthoff si altii, despre cartvom vorbi mai pe larg cu o alta ocasiune, a inceput deja ase rosti pe fata ca (noi trebui sa scOtern principiele cele"fundamentale ale sciintei limbei nu din limbile literare cele(mOrte ale anticitatii, ci mai cu serna din dialectele cele viue'de astacli... 123)

§ 21.

LIALBA POETICA.

Ar fi o scapare din vedere, dacä n'am atinge aci pe lasfirsit, mkar in trécat, Inca o limb 6, care in aparintit n'artrebui sa preocupe pe linguist, in realitate insa ii ademenescenu o data, fOra ca el totusi sa-si dea skirt, de ce anume pedinsul, vinator al gralului n at ur a I, il atrage si '1 interesace-va ce se p6te numi, dupa expresiunea lui Humboldt, 'art aprin limba,. 124)

Nodier este singurul autor de o carte linguistica, care aconsacrat un capitol special cLimbel p o eti c e, ; 125\) capitolfara vre-o val6re, remarcabil totusi prin faptul ca exista.

Nu numai poesia cea poporana, care §i ea este artisticapin& la un punct, ci mai cu deosebire cea culla, un Schiller,un Victor Hugo, un Byron, posed& o pinacoteca a sa, ca saqicem astfel, de espresiuni mai mult sail mai putin strainegraiului vulgar.

In sinul dialectului etnologic cutare sati cutare, de care seserva, acesta poesia face o alegere, sati mai bine dicênd ne-meresce dela sine, fara a &data, i apol combina cu un instinctadmirabil elementele ce-i convin pentru a o radica mai pe susde vorbirea cea obicinuita.

123) Dethriick, EinleRung, p. 60.12.9 Humboldt, Werke, t. 4, p. 59 : 'Die Pasie ist die Kunst durch Sprache.,

Nodier, Notions de linguistique, p. 63-73: Lampe pokique.122)

118

Poesia cea literara este cu mult mai artificiall cleat lite-ratura in próza; cu tote astea, linguistul o studiaza mai cudrag, si are dreptate.

E cam grett a defini lim ba poeticli altfel decat numaiprin oposiOune cu limb a prozaic a. Dad), vom dice ca (limbaprozaical este o actualitate in momentul child se vorbesce,vom pute caracterisa (limba poetici, ca anaeronism in ace-Iasi moment. Anacronism nu pentru crt poetului ii plac vorbe,concepOuni sad intorseture invechite, ultate, esite din intre-buinOre, ci mai ales pentru cii modul sea de a se exprime,in cola ce este adeverat poetic, reproduce Ore-cum copilrtriaUmbel umane in genere.

Nol am spus mai suspag. 48ca limba umana in generese incepe juin perceptiune, adeca printr'o impresiune directa-mente produsa de un object 6re-care asupra simuri1or, tre-cend apol in aperceptiune, cand cuget ar ea se apucrt a uniinteo singura notiune mai multe asemeni impresiuni. Percep-Ounea este: (aur)=galben; aperceptiunea: (aur)=yalben+strdlucit±greit.

Seim bine ca pentru unii (percepOunea, la omca i cand n'ar fi, ci numai (apercepOunea,. Lazarus deexemplu, urmat de Steinthal, afirma ca, daca me dOre undeget, eli nu o s ciii decrtt prin aperceptiune, caci tot ce-mi

pereeptinnea este si mcul durerii. 126) E un simplu jocde cuvinte. ittnd cine-va imi infige un ac in deget, facen-du-me a striga ak saii vax, acest ah sail vai, ori-ce s'ar çIiceeste ce-va simtit, nu cugetat; este un element cu un singurfactor, nu cu dol; este o p er c eptiun e. Negresit, repettut-du-se tin asemenea ah saii vai intr'o aka saii o a trela im-pregiurare analOga, mintea nOstri, prin gruparea presintelulcu trecutul, aper cep e insemnarea strigatului, perpetuandu-1in limb& ea expresiuue a dureril; nascerea lui insa, ori-cum

no) Das Leben der Seele, Berlin, 1856-7, t. 2, p. 28 sqq.

1inguiti

da

119

ar fi, e anteriOrri, acestel aperceptiuni, fiiud datoritti numal per-ceptiunii.

Pentru a inlätura ori-ce controvers1 asupra sensului (per-cepOunii, i caperceptiunil,, s recurgem la urmAtórea ima-gine, pe care ni-o oferA Taine: (Supposez un livre ecrit dans'tine langue originale et muni d'une traduction interlinéaire;9e livre est la nature, la langue originale est l'évènement(moral, la traduction interlinéaire est l'évenement physique,(et l'ordre des chapitres est l'ordre des êtres. Au commen-(cement du livre, la traduction (..-évènement physique) est(imprimée en caracteres tres-lisibles et tons bien nets. Mais,ch mesure que nous avancons dans le livre, ils le sont moins,"et, de chapitre en chapitre, ii s'y glisse quelques caracteres(nouveaux qu'on a peine ramener aux premiers. A la fin,(surtout an dernier chapitre, l'impression devient indéchiffrable;ccependant quantité d'indices montrent que c'est toujours lacmême langue et le meme livre. Tout au rebours pour le texte'original (=.évènement moral). II est tres-lisible au dernier(chapitre ; a l'avant-dernier, l'encre palit ; aux précédents, on(devine encore qu'il y a lk de l'impression, mais on n'en"peut rien lire ; plus avant encore, toute trace d'encre dispa-(rait., 127) ET bine, ceia-ce numim noi perceptiune, ca punctde plecare al limbel umane, sint acele prime capitole dinimaginea lui Taine, in cari (evenementul fisic, e forte cetet,pe child (evenementul moral, nu se póte inch' descifra, ci

numal dorti, se ghicesce, de§i in fapt exista, dupa cum exist&§i (evenementul fisic, intr'o stare imperceptibila cliiar in cu-getarea cea mai abstracta. In acest sens, aperceptiunea lui La-zarus, in fasa'i initiala,, nu diferl de ceia ce dicem noi per-ceptiune, avend insä cusurul da a necesita un epitet: 'primaapercepliune,, caci altfel nu s'ar deosebi de apercepciuneacea adeve'ratá, adeca de cea lisibil a.

Intre percepOune §i aperceptiune, intre predomnirea deci-

127) Table, De l'inalligence, t. 1, p. 334-5.

a

120

siva a simiri i predomnirea decisiva a cugetarii, intre ca-paul S i capOtul C in desfitsurarea sufletului uman, se aflain interval, ca in imaginea de mai sus din Taine, mai multegraduri succesive, unele mai apropiate de S, altele de C.

Graiul omeniril in copilaria este din ce in ce mai S, adecamai perceptiv ; grainl omenirii in maturitate, pe cale spre brt-trinete, e din ce in ce mai C, adecl mai aperceptiv. Acelasidiferinta ne intimpina intre limba poetica i ii mba pr o-z ai c a. Proza represinta vrista cea aperceptiva a graiulul ;poesia, in trasurele ei cele speciflce prin cari se departezadela proza,. corespunde graiului in copilaria.

(Creatoril limbei umaneclice Max Mullerau fost poettPoesia e mai veche decat proza., §i aduc(nd un admirabilvers din poetiil engles Wordsworth : cmovila cea departatatot mai vorbia Inca cu sórele apun'end,, ilustrul profesor delaOxford observa, ea acésta idea a unei conversaOuni prelungiteintre &Vele i o movila din departare, atat de straina prozeiactuale, ar fi putut sa, figureze ca ce-va forte obicinuit inlimba cea primitiva a némului omenesc. 12 8) Trebuia srt maiadauge : csi in limba copiilor din top timpil.,

Pentru omul primitiv, pentru poet, pentru copil, tot ceexista traesce ca dinsul, sirnte ca dinsul, cugeta ca dinsul.Nemic mort in lume, nemic far& suflet. Copilaria nu vrea sãcrOga di este ce-va care sit nu aiba' viatit ; i tocrnai de aceia,lipsind o antitesa, ea nu 'Rite si inteléga insasi ideia de 'vitt,.Imi aduc a-nainte crt fetita mea, cand era de trei anT, m'aintrebat intr'o ep cu multä nedomerire ''ce este via ?, Cau-tand a-I da un respuns dupa vrista', I-am spus c 'vitt, se

chiama ceia ce se miscri dela sine. Copilul s'a uitat la pen-dula orologiului de pe pitrete i m'a intrebat "césule vitt ?, A trebuit dart nu putina ostenela pentru a-Ilamuri, ca pendula nu se miscrt dela sine. FetiO A esit din

in) M. Muller, Essai atm la mythologic comparje, trad. Perrot, Paris, 1873p. 75-6.

sa'mlMasi:

121

odail, läsandu-me cufundat in *due asupra genesii inteli-gentei umane. Peste doa, minute ea se interce si me vedenemisca t. 'Tata, tu acum nu esti v iii? Nu mai mitt ceI-am respuns; imI amintesc insa a, dupit o jumatate de Ora,am gasit pe copil in odaia de alaturi vorbind cu Opp, pecare o asigura cu mult foc ca ea nu este viva, ; §i totusi,facend o curata teoria, copilul in practica, nu inceta de a crededi papusa e viutt, de vreme ce'i vorbia. Inca o data, asa estesi omul primitiv, asa e si poetul. De ad tropul, de aci me-tafora, de aci prosopopeia etc.

Cu tOte astea, intre limba cea copilaresca, despre care noiam vorbit in §-ful 16, §1 intre limba poetica, care ne preo-cupa in momentul de fata, shit deosebiri esentiale, desi ambelereproduc ale ce-va din procesul prime! formatiuni a limbeiumane in genere :

1°. Copilul construesce din noti pe un loc gol ; poetul re-construesce pe de asupra, inteun mod partial, tin edificia dejacladit.

20. Copilul nu ispravesce nici o data opera sa de crea.tiune,cad, abia pornit pe cale, iata ca, i se impune fara voe dia-lectul cel gata al societatii ; poetul isprrtvesce, de Ora-ce ma-terialul si chiar zidirea intrega ii sint oferite de mai 'naintesi primite de dinsul, nefiindu-I permis si ne-vrend el-insusi,ca sa qicem asa, cleat a intipari pecetea geniului sea pe dia-lectul cel gata al societatii.

3°. Copilul, oprit dela inceputul caii prin gralul parintilor,ne pOte arata numal reversatul qileI, zorile din epoca incbia-garil limbei umane in genere ; poetul, lucrand intr'o sfera mairestrinsa, dar cu o deplina libertate, 'die freie Dichterlcraft,dupiti expresiunea lul Schiller, ne mai destainuesce uncle parti-cularitati din dimineta omenirii, pin& la care nu ajunge copilul.

40 In copil, noi urmarim numai dialectul antropologic infasa, nu si pe cel etnologic ; 129\) in poet, pe ambele tot-o-data.

129) Cfr. tottuiT Schulze, Die Sprache des Kindes, p. 27-9 nota.

122

50 In fine, in limba copilarésca tote intereal pe linguist,t6te find de o potrivg native in ordinea cronologicg a desfg-surgrii lor ; in limba poetich noi facem o spicuire de elementeinstructive, si o spicuire anevoiOsg ca ori-ce alegere, fiind su-pusä ping la un punct arbitriului momentan i vederilor sub-iective ale linguistului, a cgror consecintg este posibilitateaunui resultat inselgtor.

Limb a poe tic g in sensul nostru, Steinthal o confundg cucaracterul mai rnult sag mai putin poetic al cutárui sag cu-tarui dialect etnologic. 'Cat de sgracg, (lice el e limba'poeticg a Romei in alaturare cu cea gróca ! cra de sgrace'sint graiurile romanice algturi cu cel german !, 130) Nu eaci vorba. Pentru un adevérat poet, nici un dialect etnologicnu este ne-poetic. Francesa cu accentul tot-d'auna pe ultimasilabg i polOna cu accentul tot-d'a-una pe silaba penultimg,afarg de vocalele cele inchise la Francesi si de consOnele celegramadite la Poloni, apol o sintaxg tépang etc., sint in tesiigenerala fOrte prozaice ; totusi un Victor Hugo in francesaun Mickiewicz in polOna revérsil cu o mang pling nesecatetesaure de 911mba poeticil,. Si nu e de mirare, de vreme cetocmai in gralurile cele prozaice se p6te arata mai la luminageniul unui poet, geniul fiind forta, 'Mr forta calindu-se pninresistintg. Intr'un dialect prozaic e slag, negresit, poesia ceapoporanii, ca produs al colectivitatii ; nu Ins i aceacare intrunesce in sine darul de a oglindi o individualitate ex-ceptional *lid, i toto-datg darul de a trece peste capulunei singure natiuni pentru a resfringe poesia omenirii in to-talitate.

Poesia poporang e pretiOsg, pentru linguist ca tot ce e po-poran. Chiar proza poporului e adesea poeticg; si anume cuatAt mai poeticil, cu cat mai primitiv e poporul. Un sOlbateceste poet in fie-care frasii, in fie-care cuvint, s'ar pate qicein fie-care gest. In secolul trecut, Pleile-ro§ii din Canada, in-

139 Steinthal, Gesammelte kleine Sehriften, Berlin, 1880, p. 92.

si

culta,

123

cheittnd un tractat de pace cu Englesii, 11 incepeati asa :9em fericiti de a fi ingropat in pilmint securea, pe care o9.osise de atiltea on stingele fratilor nostri etc. , Ce póte fimai figurat ? 131) Daa e adevserat, cit prin poesiit se exprimapasiunea i imaginatiunea, atunci sint forte poetice pima si

injur Atur ele sati bl Astern ele poporului, despre cart filo-

soful Dumarsais avea dreptate de a ne asigura cit.: 'les fi-

'gures de rbétorique ne sont nulle part si communes que dans'les querelles des halles., 139 Acest element imprecativ abunda

poesia poporan6, oferinduue une-ori coincidinte curiOsela popOrele cele mai eterogene. Poemele omerice, ca rapsodiepoporane, desi refAcute de main' artistice, nu despretuesc niciele la rhétorique des banes,. Nu acésta ina si nu acesteaintelegem noi pniII 9imba poetia, in specia. Am spus dincapul locului, a ea este un anacronism in privinta gralululcomun al momentului, ceia-ce cu gra se aplia la poesia popo-rant, iar cu atat si mai a-nevoe la tasurele cele poetice ale pro-zei, care totd'a-una se tine in curentul cronologic al dialectuluicelui vorbit. Poesia poporala este si ea anacronistia, findapératil Ore-cum prin ritm sati prin lima de dese schimbArisuccesive, une-ori Incit i prin superstitiune, ca in desantece;dar in oil-ce cas ea este anacronistia fträ. comparatiune maiputin deat poesia cea cultii, care ne procua astfel parteacea esentiahl a limbei poetice.

Pentru a da un specimen de 9imba poetia,, insusl Stein-thal nu citézh' un vers poporan, ci nu vers cult :

Schwindet ihr dunkeln Wolbungen droben...(PeritI voT, lutunecatelor bole, col° sus !)

in care el se opresce mai ales asupra simplului 'schwindet,in loc de compusul (verschwindet,, ca i (WOlbimg, III loc

de (GewOlbe,, observand cit : 'cuvintele simple sint in generecmaI poetice, fiind mai primitive, mai concrete, prin urmare

131) Cfr. Blair, Lecons de rhjtorique, trad. Quénot, Paris, 1830, t. 1, p. 123nota.

132) Ibid. t. 3, p. 269.

'Sin-

gi'n

124

ma apropiate de simtir e, pe crind cele compuse, mai dare,'mai abstracte, corespund mai bine cug e t adech intocmaiceia ce am distills noi insine mai sus prin mai marea pereep-tivitate a limbei poetice in ahlturare cu mai marea apereepti-vitate a celei prozaice.

In versul citat, Steinthal gäsesce tot-o-dat'a ce-va onomato-poetic, adaugAnd cu drept cuvint, ca" onomatopeia aci, desinu e cea nativa, la care recurge graiul omenesc in formatiune,ci se datoresce artel poetului, totusi ambele sint in. legil-tura. 133)

Farrar a adunat mai multe exemple de asemeni 'echouriale naturei, in limba poetia, earl s'ar putO numi o rep er cu-siun e a unei onomatopee propriii gise. E celebru versul lui

nude Mt& tipetul brOscelor, filra a se pogori la tri-vialul PpEXEXE7Z, 7.0:e; x.e;Z-r al lui Aristofan:

Quamquam stint sub aqua, sub aqua maledicere tentant...

Cine ore nu scie apoi pe a lui Racine :L'essieu crie et se rompt

unde pare-ca aucli scarttiitul osiel ; dup.' cum amp resunândpotcóvele cailor in a lui Omer :

75'Eivcorcc, xcitxrca, ncipv7Z

sail in Virgiliil:Qoadrupedante putrem sonitu quatit ungula campum... 134)

In versul, pe care'l citézA, Steinthal a uitat s'a mai atragaatentiunea i asupra epitetului : d unkel n Wolbungen)= hi-tunecatelor bolti,. Epitetele, carora mai bine li s'ar putO gicecolorit, ccl ele imbraca on-ce object in varie culori aleimaginatiunii, jóch un rol forte important in 9imbd poeticil),

133) Steinthal, op. cit. p. 93 : (Auch die Onomatopöie des angeffihrten Liedesakommt in Betracht, wenn sie auch nicht jene nrsprungliche ist, sondern eine`durch die Kunst des Dichters erzeugte, (lie alter doch auch mit der urspriing-41lichen in Zusammenhang steht.,

134) Ap. Farrar, An essay on the origin of language, p. 9 1-6.

Ovidia,

no).).ci Steps& .se

125

apropihnd'o WV de graiul omenesc in copiltriL dar i aci

cu o deosebire secunffarh ca §i'n privin0 onomatopeieT. Laomul primitiv calificatiunea nu se alaturn la substanO, adechnu este un simplu adjectiv ea in "intanecatelor bolcil, ci in-locuesce pe substanta, devenind un substantiv in tOth putereacuvintului, adech : Germanul Wolbungpóte sa, nu fi fost elinsu§i dintru'nthiu alt ce-va decnt cali-ficativul intunecat,, ca §i grecul pop bólt, ling/ Oppm`Intunerecl, sail ca goticul skadus bólta, §i umbril linghgrecul cry.6-cog 'intunerec, §i a§a ma incolo. In acest cas,epitetul (Intunecatelor bolci, al poesiei culte ne apare ca oimagine óre-cum duplit a formaOunii primitive, principiul re-mlnad identic. In acela§i mod, chnd Omer Om : 4p.cc

(talaz ce se rumpe el nu se ghndesce c pentru omulprimitiv calificatiunea 'ce se rumpe, insemnézin deja 4talaz,,de ex. sanscritul Idtanga (fractura, §i 'unda,. 135) K5v.a

iSmv6v.svc-iv este darn un element ideologic propriti graiuluiuman näsand, dar nu reprodus d'a-dreptul prin limba poeticn, cirep er cu t at, dupit cum e repercutatn §i onomatopeia poetu-lig in alliturare cu a omului primitiv. E tréba linguistului, in-tr'o asemenea repercusiune, a intelege originalul prin echoti.

Steinthal ar fi putut sin mai observe in versul citat, §i'n

ori-care alt vers, elementul inversiunii sintactice, atnt de pro-nunOt pretutindeni in poesia cea cultä, de§i forte rar in ceapoporaml. Pentru pasiunei pentru imaginatiune, pentru sim-tirea peste tot, o sintaxh fiNrt e ce-va peste putinih, ordineadistribuirii cuvintelor In frash depinend numai dela ordinea,mai mult saii mai puOn capriciosh, in care se succed impre-siunile individului intr'un moment dat. Copilul nu are o sin-taxa fixá; n'o p6te av6 un graiu In copilárin ; nu vreaaibn nici poetul. Din aceia§i causn interjeqiunile, libere de

ori-ce reguln sintactich, abundh in poet, abundh in copil, abundn

Cfr. Bechtel, Ober die Bezeichnungen der sinnlichen Wahrnehmungen, Wei-mar, 1879, p. XII.

(intunecat,= bóltá,.

fliTyv5-

6.6vs,

sill

I15)

126

intr'un grain in copilhrih. Tot de acolo acele digresiuni, acelenecontenite parentese, acele reticente i intrerumperi, acea ex-pansiune fár fag, earl ar fi privite in prozg, ca o lips de

leghtura, intre cugethri. Proza cugetä, simte i cugeth ; poesiasimte, cugetii, §i simte.

Marele Vico a fost cel care a inteles pe deplinparalelismul cel fecund intre poet, copil i o limbh in forma-tiune. 'Poetul, copilul i omul primitiv (lice el insufle-

"tesc de o potrivg, lucrurile cele mai ne'nsufletite., 139 Maldeparte : (Poetul, copilul si omul primitiv posedh la culme

'facultatea de a imita., 137) Mal incolo : (Dupri gest, prima'limbh a omeniril a fost limb a po eti eh..., 138) Mai la vale:'Acea limbh s'a nascut din shriicia graiului, care nu ajungea'pentru a exprime tote trebuintele omuluicastfel a recurge la ceia-ce constitua podObele poesielrgini, ipotipose, comparatiuni, rnetafore, perifrase etc. 139)

Intent] alt loc : 'Omul primitiv nu era imphis a vorbi deat(numai chill and II sbuciuma o pasiune violenth, i atuncicvOcea lui intona un fel de chntec, nu numai pentru ch pa-csiunea rhdich glasul, ci inch pentru ch cel ce simte o difi-'cultate de a pronunta bine, duph cum sint bunil-Orh,

si dupg cum trebuia sri fi fost la inceput omenirea intrOgh,'articulézh mai lesne ant And., 140%) In fine, ca srt mai cithmun singur pasagiu dinteo multime : 'Este o erOre de a'crede, cit Omenii vorbiag in prozh inainte de a vorbi in poe-tsil..., 149 .

Italianul Vico a fost creatorul sciintei numite 'filosofiape care, cu multi ani mai in urmh, prima creatiune

zitcénd ultath, sag chiar necunoscuth in pulberea bibliotecelor,

139 Principj d'una scienza nnova, lib. I, cap. 2, nota 37.181 Ibid. 1. 1, c. 2, no. 52.

Ibid, no. 57.180) Ib. 1. II, c. 3, § V.no) Ib.141) Ib. 1. II, c. 3, § H, no. 5.

de'ntaiii,

primitiv,ima-

cci gan-'gay!

isto-riel,,

144)

silindu-I

127

a creat'o 6re-cum din not], pe un alt plan, G-ermanul Herder.Este interesant de a constata, c acest al douilea parinte alcfilosofiei istorici, a indicat i dinsul strinsa inrudire intrepoesi i intre copilaria grafului omenese. Tea de'ntaiti limba

omului dice el n'a fost cleat o col e cOune a el e-'mentelor poesiel., 142)

Dintre lingui§ti, Pott, Max Muller, Heyse i altii au alu-necat pe ici pe colea asupra naturei poetice a primelor faseale vorbiril omenesci; niciri insa nu ne aducem a-minte stfi vedut atinse ce-va mai de aprópe raporturile intre aceavorbire intre limba poesiei celei cult e In specia. Proprielen6stre observaOuni de mai sus nu sint menite nici ele a umpleo lacuna atat de seriósil, ci numai d6ra a o arata, legitimândin acelasi timp desele recursuri ale Linguisticei la poecii cei

marl, earl se departeza de graiul vulgar mai mult deal scrii-toril in proza, ceia-ce la prima vedere s'ar par6 din parteasciintel limbei a fi o neiertata neconsecinta.

Tot ce am spus not' pina aci, privesce sfera antropologicaa studiului linguistic. Ar mai trebui macar un cuvint asuprainteresului etnologic al limb ei poet i ce ; pe acest tarim insarolul ei se confunda cu al climbel nationale,, care nu este,dupa cum am velut in §-ful 1 7, alt ce-va cleat tendin0 launitate a unui grup dialectal sub conducerea unula din dia-lecte. Afarit de aqiunea cea irresistibila a §c6lel, poetul esteagentul cel mai puternic al climbei nationale, ; un agent, incare tot-o-data, mai limpede cleat ori-unde aiuri, se manifest&una din trasurele cele mai caracteristice ale acestei limbi :

amestecul dialectelor, Poetul utiliséza nu numai dialectele pe-ritetice ale grupului sea, culegênd provincialisme, dar nu maiputin i pe cele anatetice, rechiamând la via0 arcaisme, pe carlle respandesce apoi in naVunea intrega de'rnpreuna cu neo-logisme din propria sa fabrica.

142) Herder, Abhandlung aber den Ursprung der Sprache, Berlin, 1789, p. 96:`Was war die erste Spraehe, als eine Sammlung von Elementen der Pasiel.

`a

si

128

Conchidem :

Limbs, po eticg,, ca un perpetu6 representant al incepu-turilor gralultd omeuesc i ca precursorul cel mal activ algimbel nationale,, procur& linguistultd un material bogatatraggtor, de care totusl cata a se servi cu paza, cad e pe-riculos, In orl-ce cas, a urmtivi lumina in licentia poetica..

§ 22.

ETIMOLO(1 IA.

Terminil tecnici in genere ar trebui tot-d'a-una sa's! intinclaacceptiunea in mesura cu treptata largire a acelel sfere sciin-tifice sag artistice, din care el fac parte. Data la cel vechicivorco14 insemna o simpla dissectiune, ba Inca f6rte neper-feeta, de ad nu urméza ca acelasl sens ingust sit alb& ana-toznia actuala. El bine, inteo contradictiune flagrant& cu im-mensul progres in studiul limbel, etimologia ma! pastreza ptnaastaq! acceptiunea cea rudimental* pe care o avusese cu sute

chlar cu mil de anl 1nainte de nascerea Linguisticel.

Romani! explicag pe grecul iTufloAnia. prin 'quae verborumoriginem inquirit., 143) Acésta resuma cat se pOte de bine apli-catiunea cea traditional& a terminulul, care la Roman!, ca si laGreci, ca si la no! totl ping, acuma, are a face numal cuverbum, numal cu cuvintul i larl cu cuvintul. Prin pe-rifrasa, etimologia este cderivatiunea unel vorbe,. De ce 'rusknu orl-ce derivatiune linguistic& ? Cum sa numirn Ore, deexemplu, derivatiunea unel constructiuni sintactice ?

Mentionâm anume casul sintactic, cad el incurcase in se-colul trecut pe unul din Omenii eel mal genial!, care ghicisede pe atuncl, dup& cum vom arata ma! la vale, aprOpe totce distinge metOda linguistic& contimpurana. Nemuritorul Turgota scris, intre cele-l'alte, o scurta bucata intitulata : 'Etymo-logies et fragments sur les languesl, compusa din sése nu-

143) Quiuctil., Inst. I. 6. 28.

§i

§i

:

129

mere, dintre earl primele trei se refer& la originea unor cu-vinte latine, Tar restul la originea unor construqiuni sintacticeebraice. Pe cele de'ntaiu, el le numesce (etymologies, ; pecele din urma, negasind nici un termin proprig, se vede silita le boteza (fragments,, expresiune prin care ar fi putut sg,denote mult maI bine o gramada de petre sait de gIamurIsparte!144)

0 derivqiune sintactica este etim olo gig, cu acelasI dreptca si o derivatiune lexica. Mid Weil probéza, ca construe-tiunea englesa : The icing's eldest son has given a feast to thecitizens deriva din amestecul construcOuniT francese : Le filsaizzé du roi a donné une fête aux citoyens cu constructiuneagermana : Des Keinigs eiltester Sohn hat den Bargern ein Festgegeben, astfel ca daca vom exprime ordinea cuvintelor in ceafrancesa prin : 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, vom ayeatunci in cea germana: 4, 5, 3, 2, 6, 10, 11, 8, 9, 7, Iarin cea euglesa : 4, 5, 3, 2, ca la Germain', si apoi : 6, 7,8, 9, 10, 11, ca la Francesi, 149 - el ne da o etimologiaintocmal ca si cand ar explica pe englesul useful prin francesuluser si anglosaxonul ful. Etimologia sintactica, in casul defata, se resumg, in urmatOrea equatiune : The Icing's eldestson has given a feast to the citizens=Des Keinigs eiltester

Sohn±a donné une fête aux (a les) citoyens, care nu diferaintru nemic de etimologia lexica: useful=use±ful.

Pe acelasl temeIU, dacil este etim ologi a de a glice cg,

cuvintul frances charm (ce-va ce ne atrage prin placere,vine din cuvintul latin carmcn c cantecl, atunci tot et im o-logia este de a coustata ca, sonul frances ch- vine din sonullatin c-; §i iarttsI etim ologia este de a arata ca semnifica-tiunea (canted, gratia semnificatiunii intermediare de (fermeeprin cantare pete sa treat la semnificatiunea de (ce-va ce

144) Turgot, Oeuvres, Paris, 1844, t. 2, p. 754-6.145) Weil, De l'ordre des mots dans les langues anciennes comparées aux Ian-

gues modernes, Paris, 1869, p. 47.9

130

tie atrage prin placere, ; 146) in fine, va fi tot etimologiaclack mergénd mai departe, vom descompune pe latinul car-men, sub forma cea veche casmen, in radicala cas i sufixul

men. Mai pe scurt, derivatiunea sintactica, ca cea fonetica,ca i cea ideologica, ca cea morfologica, tote sint de o po-triva etimologia.

Pin& la nascerea Linguisticei, sonurile nu aveail pentrusciinta nici o genese hotarita : 'les voyelles ne font rien, etles consonnes fort peu de chose,, dupa faimOsa gluma a luiVoltaire; formele gramaticale se expuneati atunci in paradigme,regulate sail neregulate, dar fara nici o analisa genetica; re-gulele sintactice constituiatt de asemenea un fel de codice dog-matic ; doctrina semnificatiunilor nu exista de loc ; a derivadara o vorba dinteo alta vorba, rnulta o deriva dinöre-cari elemente constitutive intelese in modal cel mai confus,NU tot ce facea si tot ce putea face etimologia. Astaqi insa,cAnd Linguistica d er iv a flu numai cuvintele, ci Inca sonurile,formele gramaticale, constructiunile sintactice, semnificatlunile,ori-ce alt ingredient al limbei, se cuvine ore ca (etimologia,sa mai rem'ana inchisrt nestramutat In cercul cel strimt al'cuvintelor, ?

totuSi anomalia nu incetOza.Curtius incepe clasica sa opera prin aceia cetimologia

'este sciinta menita a urmari originea cuvint el or si fihiaiu-ni1e kr reciprO ce., 147 Pentru Pott, etimologia este: (descom-

cpunerea cuvint el o r in radicale i elemente formative,. 148)Cand citam pe un Pott i pe un Curtius, ajunge. In fond,

146) Cfr. Littré, Etudes a glanures, Paris, 1880, p. 9.141) Curtius, Grundzlige der griechischen Etipnologie, ed. 3, Leipzig, 1869, p.

3: 'Denn unabweislieh ist trotz alles Zweifels und Spottes das Streben dem'Ursprung der WOrter und ihrer Verwandtsehaft unter einander nachzuspiiren,'coder wie es der Name unsrer Wissenschaft so treffend bezeichnet, das i-rup.ov,

seiende, (len wahren und eigentlichen Gehalt derselben, zu ergriinden...,Cfr. Tobler, Versuch eines Systems der Etymologie, In Zeitschr. f. nlkerpsych.,t. 1, p. 355.

148) Pott, Etymologische Forschungen, ed. 2, t. 2, part. 1, Lemgo, 1861, p. 185:'die Etymologie, d. h. die Lehre freilirh nicht Moss von den Wurzeln, sondern'auch von den Bildungseleinenten, die zu lime]; und (s fragt sich, unter wel-'eherlei Bedingungen, hinzuti eten...

§i.

si

sateel

ct:

.das

131

tot a§a intelegeaii etim 010 gi a Ménage §1 thiar Cicerone.Hovelacque a scris un paragraf intreg, intitulat Perico-

lele etimologiei,, in care ne spune, intre cele-l'alte,exista o etimologia filologica, (Stymologie philologique) §i ocetimologia linguistica, (étymologie linguistique), ambele forteprimejdiOse. El aduce ca specimen de cea de'ntaiu deriva-tiunea WI cadaver din caro data vermibus, Tar ca speci-men de cea a doua pe latinul forma din grecul ttopp-rj. 14 9)

Ceia ce a speriat atat de mult pe Hovelacque §i T-a pro-dus chiar un fel de confusiune in spirit, se pare a fi toc-mai identitatea cea fundamentala, pe care am constataro noimai sus, in rolul cel marginit al (etimologieT) la cel vechi§i la cei noui. La eel noui §i la cei vechi de o potriva scopuleste derivatiunea unui cuvint ; tOtit deosebirea consista inprocedura. Un Pott safl un Curtius, negre§it, intemeTaza o de-rivatiune lexica pe fonologia' §i pe ideologirt, ba Inca mai re-curg I1U o data la sintaxii, urmarind intrebuintarea cuvintuluiin frasa; dar derivatiunea sonului §i derivatiunea sensului, inori-ce cas, ii preocupa abia pe un plan secundar, numai caun instrument, ca un mijloc metodic de a ajunge Ia inta.

Nedomerirea trebui curmata o data. Dad], etimologia ested eri v a ti u n e, atunci ea nu forméza o sciinta separata §i fluface parte dintr'o singura ramura a sciintei, ci apartine Lin-guisticei intregi. Ori-unde linguistul nu se multumesce de ainregistra un fapt, ci cauta a stabili raportul intre o causa§i un efect, fie pe terenul sonurilor, fie pe al formelor gra-maticale, al sintaxel, al semnificatiunilor, al cuvintelor etc.,Ian generalmente causele §i efectele se impletecesc pe tOte acesteterenuri, une-ori abrttendu-se chiar peste sfera Linguisticel,el face o etimologia.

luam pe francesul dirai. Aces te doa silabe se descompunin dire-ai, derivand din latinul dicere habeo. Transitiunea luidicere-habeo in dirai constitua o etimologia fonetica prin r

119) llovelacque, La linguistigue, p. 18-9.

cum-ca.

SA

132

din cr-...c8r- etc.; o etimologih morfologich, prin schderea luihabeo la un simplu sufix, intocmai ca -bo in dicebo saü -caoin o etimologia ideologicrt, de vreme ce sensul de pre-siute se schirnbh in sensul de viitor; o etimologirt 1exic, fiind-crtdirai este un singur cuvint ; am mai puté adauga inch o eti-mologirt tonich, chci perderea lui ce in dire.dicere se datoresceconservatiunii accentului de pe prima silaba 1atin, ca si'n re-ducerea lui haeo la ai. Dad, e atrtt de omnilateralri, deriva-tiunea disilabicului dirai, apoi cu ch't mai virtos.ne va fi im-posibil de a mrintiné etimologiei un caracter numai lexic, childne vom apuca de mexicanul notlazomakuizteopixcatatzin, care,desi nu e decht un cuvint, se traduce totusi pun : cprêtrevénérable que je chéris comme mon piire, !

In scurt, Fonologia se mph cu sonuri, Morfologiacu forme gramaticale, Lexiologia cu cuvinte, Ideologiasail Semasiologia cu semnificatiuni etc. ; cat se atingeinsa de E timolo gi a, ea represinta Ill genere derivatiuneain ori-care ramura a sciintei limbei. Cu acelasi temeiu, cucare un dictionar "Ate fi etimologic, p6te fi etimologica i o

gramatica. Este un fel de contradictiune, child Brachet, de

exemplu, intituléza o carte a sa : (Dictionnaire etymologiquede la langue francaise), Tar o alai, carte : (Grammaire histo-ripe de la langue franoise), desi ambele carti sint absolu-tamente de aceiasi directiune deriv ati v rt. -Wend cine-vaexplice onigillea francesului fais din facio, n'o gasesce in 'Die-Vonarul etimologic,, ci trebui sa alerge la (Gramatica istorica, !

Etimologia actuala, cea adevérat sciintifica, cata nu numaisa imbratiseze un camp fara, asemënare mai vast dealt eti-mologia cea empirica din trecut, care se inchidea 6re-cum er-meticesce in cercul lexic, dar tot-o-data trebui S tin( a a fi

reconstructiva, adech a gasi pentru fie-care fenomen, intrucat el este diferentiat in mai mite exemplare, ale un pro-totip cornun, resultand din corelatiunea divergintelor.

160) A. Humboldt, Essai politique sur 7, royaume de Nouvelle Espagne, p. 81,ap. Pott, Wurzel-W6rterbuch, t. 6, p. XXII.

W,u);

150)

salt

133

MIA Inca un punct de controversk a &aria' limpedire e cuatilt mat necesara aci, la inceputul studiului linguistic, cu catopositiunea nóstra mai sus, in §-ful 20, contra unor apucatureale lui Schleicher, si mai ales contra caturilor celor etimologiceale lui Fick, ar puté face pe uiiiI sa ne banuésca de adversaral asa numitei (reconstructiuni, in Linguistick

Pott nu reconstru esce nici o data prototipurile lexice. Elconstata, bung, Ora, cit latinul sex, grecul Fe4*, sanscritulzendicul klqvas etc. sint forme colaterale; dar nu le urea princomparatiune la un parinte comun ksoks, din care trebuiasa se fi nilscut tote. Sada linguisticit germana cea numitanOurt, cu 13rugman in frunte, se arata une-ori chiar ostila, re-constructiunii, (lar iariti numai pe terenul lexic.

Sa examintim.Ori-cine respinge in Linguistica o reconstructiune de un fel,

este dator a respinge tot-o-data ori-ce altit reconstructiune, citcinu se pOte invoca in favOrea unei singure specie de recon-structiune mci un argument, care sa nu militeze in acelasltimp pentru reconstructiunea in genere.

El bine, toti 1inguitii pina la unul admit reconstru c-t i une a fon e tica : din corelatiunea sanscritului bh cu grecul

cu goticul b, cu latinul f etc., se reconstruesce, de exemplu,prototipul Lk.

Cuvintele insa fiind compus, din sonuri, reconstructiunea fo-netict duce necesarmente la reconstructiunea lexica, cela-ce sepOte demonstra tocmai asupra scOlei lui Brugman, care se pareate o data a fi atat de ne'mpacatt in acOsta privinta. 151)

151) Brugmann-Osthoff, .21Iorphol. Untersuch., t. 1, p. cnur derjenige, wel-'cher sich frr immer lossagt von jener fraherhin weit verbreiteten, aber auth'jetzt noch anzutreffenden Forschungsweise, nach der man die Spr ache'cur eta dem Papier betrachtet, alles in Terminologie,"Formel wesen und grammatischen Schematismus aufgehengitsst ete., Cfr. Leskien, Die Deklination im Slavisch-iitauischen und Ger-nianischen, Leipzig, 1876, p. 39 : "Man hat sich nach dem ganzen Entwicklungs-"gauge dieser Disciplin (der Sprachwissenschaft) daran gewöhnt, bei den einzelnen"Formen der Einzelspraehen immer zunachst an die Ursprache zu denken etc.,

cp,

IX..

134

Din acea impregiurare c sanscritul am in avvant core-spunde grecului ov in `TCTC01), pe child sanscritul am in 'Adam,corespunde grecului in 763«, Brugman conchide ea, proto-tipul lui am=ov diferg, de prototipul lui am.m. Tot ma prinan=ov in bluiranti=pipov-rt fata, cu an=wi in asantimiel reconstruesce dog, prototipuri diverse pentru posteriorul an.Avem astfel patru nasale, pe earl sg, le formulgm prin mm2, n n2, lipsindu-ne semnele tipografice intrebuintate defrugman. In acela§1 chip, mai departe, prin comparatiuni forteingeniOse, el reconstruesce r r2, a, a, ; Tar indrgznetul segurma§ Saussure merge la `foneme, cu mult §i mai complicate,ca a19 sail a29. Vine insg, intrebarea : cum de se qicea padain=i6 i cele-l'alte in epoca lui m2, n2, a a, etc. ? Iatg, ch.

§cóla lul Brugman, vrend-nevrend, din causa r econstruc-tiunii fonetice se vede d'o (lath impinsg la reconstruc-tiunea 1 exicl--ba inch ce fel de reconstructiuneldându-nenesce prototipuri curat inexprimabile, precum este bung-Orgpentru quatuor k2 a, twAa2 ra, s. 152)

Sg, mai vorbim ore de reconstructiunea ideologicg,de care se isbesce /nerd' ori-ce linguist, de vreme ce i sepresinth la tot pasul, in graiuri congenere sag chiar in aceimilimbg o vorbg cu dog sag mai multe semnificatiuni diverse,fiind dator a le reduce la un punct do plecare cornun, la osorginte de uncle sg se desfil§Ore treptat divergintele

Sg lam cuvintul bray, unul din cele mai norocOse, carein scurt timp a reu§it a se respiindi din Occidinte in limbilecele mai eterogene din Europa §i chiar din America. DupgDiez, Littre 4ic.e : <Francais brave ; provencal brau (feminin(brava), dur, méchant, brave; catalan brau ; espagnol et ita-<lien bravo ; bas-latin bravus, sauvage. Le sens primitif<est sauvage, dur, fougueux, d'ou on passe facilement au sens<de vaillant, courageux. Mais d'oit vient celui de beau, bien(habillé? Sans doute de vaillant on est venu habile (bravo en

152) De Saussure, Memoire .sur le systilme piniitif des voyelles, Leipzig, 1879,p. 210.Cfr. Kruszewski, salami, Warszawa, 1880, p. 1-13.

?

JIminutentuersiu

a

:

it

135

"italien a cette acception), puis bon, beau, bien habillé..., 153)Child noi au(Jim la Opera strigAndu-se bravo in loc de (fOrtebine,, sag char bravissima in semn de cea mai deplina mul-tumire sufletésca pentru arta unel gingase cantatrice, nu negandim, negresit, la se ns ul p rimitiv de cselbatec,, careeste o reconstructiune ideologica aprópe tot atat deindraznéta, Tar in ori-ce cas de acelasi natura, ca §i unk2 a, twAa2ra1 s pentru quatuor !

Reconstructiunea lexica, care nu se póte desparti de ceamorfologica, cuprinde in sine pe cea fonetica i implica pecea ideologica. Admitênd dara pe una din ele, admitem coipso pe tote. De acela insusi Pott, desi nu reconstruesce Dido data cuvintele, nu contesta totusi legitimitatea reconstruc-tiunii linguistice in genere, cerênd insa, cu multa dreptate,ca ea sa fie pe cat se 'Ate mai metodica, sa nu amestece celesigure cu cele nesigure, sa se intrebuinteze atunci cand trebui sagacolo unde trebui, i sa resulte numal din date positive. 154) Camtot acésta, in fond, o doresce scOla lui Brugman, insistandanume asupra pericolului unor reconstructiuni pripite. 155)

138) Littrd. Dirt. I, p. 412. Cfr. Diez, Etymologisches W5rterburh, Bonn,1861, t. 1, p. 83.

14) Pott, Wu1zT1-Worterbuch. t. 3, p. 119 : "Auch babe kb nicbth dawider,"(lass man, so weit dies ninglieh, auf Ermittelung derjenigen Urzustiinde Bedacht',whine, in welelien sieh die Sprathe, sM es nun als unserem gesammten Indo-germanisehen Spraehstamme voransgegangene allgemeinsame Urmutter, oderals Abnin Noss einzolner Familien innerhalb desselben befunden haben mag.Es wird alter dringeml nothig sein, dass man mit euthaltsamer Bescheidenheit

"verfahro, mid nicht, wie leider noeh so oft geschieht, Gewisses mit Ungewissem"oder gar Falschem, nicht thatslichlich Gegebenes nnd Noss Erseblossenes oder'wohl gar nnr leichtsinnig Ersonnenes mid Geheischtes mit wilder Haft und ohne'Unterscheidung bestitndig durcheinander riittele und sehlittele..

'50 Brugman, Nasalis sonnns, in Curti's, Studien, t. 9 (1876), p. 320 nota :"Wer die Sprachformen, ehe er an die Ursprache denkt, immer zuerst darauf"ansieht, ob sie nicht analogisebe Neubildungen sind, begeht bei weitem nicht'so leicht folgenschwere Irrtinner wie ein soldier, der skit immer erst durch den"unmittelbaren und offenkundigen Augenschein so zn sagen darauf stossen'an Associationsbildung zu denken, nod im Uebrigen alles, was sich lantgesetz-'Bch aus einer d enk bar en nrsprachlichen Form herleiten liisst, sofort auch"daraus herleitet. Denn wer irrig eine Associationsbildung statuiert, irrt nur in-sofern, als er eine einzelne Form oder eine Reihe von Formen noch nicht an'der richtigeu Stelle untergebracht hat, wer dagegen von den historischen For-"men sus sogleich zur Ursprache liberspringt und mit Iliilfe dieser Formen"Grundformen erschliesst, die nie bestanden, irrt nicht bloss in Hinsicht auf jene`einzelnen historichen Bildangen, sondem auch in Musick auf alles Weitere,'was er auf der ersehiosseuen Grundform aufbaut.,

liisst,

136

Cel intiu, fr indoéla, care ernisese principiul reconstruc-ciuniT in Linguistica, mai in specia a reconstructiunii lexice,a fost Chavée ; 156) cel intaiu insa, arui i se datoresce aplica-Ounea acestui principia pe o scar& vasta, este Schleicher. 167)Cu tote astea, Ascoli probeza intr'un mod iresistibil c :

(constructiunea in stare latenta' e cuprinsa in ori-ce compa-(rAiune stabilita pe criterie rigur6se. and Bopp, combinandcformele §i elementele diverselor limbi ario-europee, ne arata,(mereti, cum ele, and una, and alta, represinta mai bine"cutare sail cutare conditiune originala, astfel t6te se com-cp1et6a 6re-cum reciprocamente, el lucréza in fapt la o ne'n-(cetata reconstrucOune, de§i nu se'ncera a ne da resultatele(acestel operatiuni sub o forma, lexia expresa. A§a, de exem-"plu, alaturandu-se cósta la cOsta ace§ti trei nominativi: san-'scritul agan, grecul &fon §i latinul agens, fata cu tulpinele(lor respective : agant-ecyovv-agent ; apoi fiind constatat cit ye-(cala cea primitiva, se pastréza, mai bine in sanscrita, a con-csóna guturala in gr6ca §i'n latina e mai veche cleat cons6na<palatala in sanscrita, §i a din grupul t±s, adeca finalul tul-(pinei §i desininta casual& a nominativului, sanscrita n'a man-<tinut nemic, gréca a compensat perderea totala prin. lungirea(lui o in o, pe and in latina a remas s, iata cit avem dela(sine reconstruqiunea agant-s..., 158)

In desvoltarile ce preced, din tOte rarnurele Linguisticel noln'am atins numai sintaxa, in privinta aril, de asemenea, eti-mologia cata sa tincla a fi reconstructiva.

Reconstructiunea 'Rite fi expresa ca in Schleicher, in Fick§i'n ori s 6 s it ca in Bopp §i in Pott ; recon-structiunea cea expresa, la rindul el, pOte fi concr et a, cain casurile de mai sus, ori a b str act a. 0 reconstrucOune

136) Chavee, Lexiologie indo-europeenne, Paris, 1849, p. XI-XII.157) Pentru prima 61.5, ca o Incercare 4ipotetick, (mutmassliche Grundform),

In Die ForrnenTehre der lcirchenslawischen Sprache, Bonn, 1852, p. V.15°) Ascoli, Studj critici, II, p. 9.

cA

'Re-

eel-PalB,

137

abstracta este aprópe singura posibila pe terenul sintactic, undene interesa intr'o frasa mai putin cuvintele cele intrebuintatedecat modal distribuirii categorielor gramaticale sail a celorlogice, ori-care ar fi altinintrea expresiimea lor cea concreta.Astfel, buna-Ora, luandu-se

Rom. A. cumptira rnilta in sac ;Bal. Comprare la gatta in sacco ;Fr. Acheter chat en poche ;Germ. Die Katze im Sacke kaufen ;

nu ne trebui §i nu sintem In stare de a da o reconstructiuneconcreta a frasei romanice fatit cu cea germana, ci ne ajungevre-o formula abstracta, din care sa se véc,la pc de o parteceia-ce este comun sintaxei romanice generale in opositiune.cu cea germana, de exemplu positiunea verbului, Ian pe dealta O. se arate divergintele intre sintaxele romanice cele spe-dale, de exemplu la intrebuintarea articlului.

Un S-1--A este o reconstructiune sintactica abstracta pentru ungrail', in care norma cere punerea substantivului inainte de adjec-

tiv; un AH-S, pentru o notma contraria; un -s4r-±As- pentru onorma indiferinte. Un S-I-A este pentru om bun, cal alb, minddrépta, etc. o etimologia sintactica intocmai cu acela§l

drept, cu care latinul auricula este o e ti mo o girt lexica.pentru rom. ureche, ital. orecchia, fr. oreille, provent. aurelhaetc., ambele doba'ndite pnin reconstr u ctiunea until proto-tip comun din comparatiunea faptelor omogene positive.

S. ne intrebam acuma : care este valórea reconstructiuniiin Linguistica ? In ce anume se cuprinde utilitatea el, i chlarnecesitatea ? Carl sint marginile sferei sale de actiune ?

0 reconstructiune etimologica corecta, intemeiata pe unmaterial suficiinte, nu este ipoteticd, dar Iara§l nici exacta,ci tot-d'a-una aproximativd. Ipotesa se chlama o presupunere lamijloc Intre do5, observatiuni prima observatiune, acciden-tala, da nascere presupunerii, a doua observatiune, intentionala,verifica presupunerea. 0 presupunere o dath verificata Ince-

:

138

téza de a fi ipotesa, devenind fa p t. Verificarea p6te fi com-pletg, on numai apr oximativa. Aproximatiunea nu rapescefaptului caracterul sett sciintific positiv. In Mecanica, de exem-pla, asa numita lege a lui Mariotte, cumca ctemperatura findcegalg, forta elastica a unui gaz vaniaz in ratiunea inversa

volumului pe care'l ocupa,, conserva o deplina valOre, desiRegnault a demonstrat ca ea nu este decat aproxim ativa.159)In Linguistica, sute de experimente confirma reconstructiuneaario-europeului bh din grecul p sanscritul bh latinul f

goticul b etc. Totusi nu este Mei ea exacta, ci aproxima-tiva. In loc de bh p6te sa fi fost ph, sail ce-va intermediarintre bh §i ph. Argumentul c rfr=ph se afla numai la Grecinu e decisiv, dupil cum nu e decisiv contra primitivitritii lui

intr'un grup de cuvinte ario-auropee casul child il pastrézaiiumai sanscrita. Aproximatiunea bh, explicand o multime defenomene, fara a fi In disarmonia en vre-unul din ele, servain Linguistica tot asa de bine ca legea lui Mariotte in Me-canica.

Aproximatiunea are graduri. Etimologia, in opera sa de areconstrui prototipurile, ajunge la un grad de aproximatiunecu atilt mai inalt, cu cat comparatiuuea cea metodica se exer-cita asupra unui numër mai mare de fenomene periteticeanatetice inrudite. Sa reluam, ca exempla, cuvintul ureche.Comparandu-1 chie-va numai cu italianul oree(hia, ar trebuisit reconstruesca un prototip special italiano-roman orechia,care ar fi de tot gre§it fatri cu Inacedo-romanul urMe, dupilcum se 'mai dicea inch* si'n Moldova nu mai departe dectit insecolul XV, 160) i fata cu italianul colateral oreglia. Pe deMO parte, daca vom compara numai formele occidentale: span,oreja, portug. orelha, reto-rom. ureiglia §i franc. oreille, vomimagina un prototip special franco-spano-portuges orelia, pen-tru care am gasi, ca paralehiri fonetice, pe fr. merveille=portug. maravilha=reto-rom. marveiglia din mirabilia, pe sp.

1'2) Naville, La logique de l'hypotldse, Paris, 18S0, p. 7.122) Hasdeti, Arehiva istorie4, t. 1, part. 1, p. 140.

'a

si

139

paja din palea etc. Cam de felul acesta sint, in reconstruc-tiunea cea fragmentat5, a lui Fick, inchipuitele prototipuri spe-ciale greco-italice, slavo-leto-germauice etc., pe carl noi le-amcombAtut mai sus in §-ful 20. Pentru ca o reconstructiunesa% fie adeve'rat sciintificrt, insuOnd un inalt grad de aproxi-matiune, trebui s ne urcam dela formele cele sigure, delanesce fapte bine constatate, d'a-dreptul la o conclusiune, laun prototip comun, care astfel s resulte immediat dintr'o rea-litate a§a qicênd concentratA, totalit, intréga, iar nu bucatith.Da co-romAnul ureche cu forma cea veche urecle, macedo-rom.urecte, ital. orecchia si oreglia, formele sarde orija, origaoreccia, fr. oreille cu formele dialectale areille, airoaille, oraille

altele, sp. oreja, portug. grelha, reto-rom. ureiylia, provent.aurelha etc. reconstruesc bite la un loc prototipul comun ro-manic aproximativ oreclaaurecla .cureche), corespunqetor de-minutivului latin auricula curechith,, care deja la Romanisov5,ia spre oricula. Tot a§a sanscritul ahis, zend. azhi gr.Zxtg, lat. anyuis, litv. anyis, vechiu-germ. unc, vechiu-slav. Xni6etc. ne del un prototip comun ario-europeii ayhisanyhis(Orpel, ce-va de cea mai inalta aproximatiune, a 6161 va-lOre scade cu destivir§ire prin trunchiarea materialulul in pro-totipurile cele intermediare ale lui Fick. Un pretins prototipleto-slavic antan (nume, alaturi cu un pretins prototip gre-co-italic gnôman cnume, in loc de un singur prototip ario-europett gnantannaman, estemai repetfun Inca o dataintocmai ca pretinsul prototip orechia linga pre-tinsul prototip franco-spano-portuges orelia in loc de uu singurprototip romanic oreclaaurecla.

Ural liiiguiti pretind, crt fara prototipuri intermediare par-tiale n'ar fi cu putintA a reconstrui un prototip definitiv total.(FarA o trépth mijlocia greco-italica ferontiqice Leo Meyer

nici grecul pi:pouct, nici latinul ferunt nu se reduc la'prototipul bharanti., 161) Este o invederath erOre. and ni

100 L. Meyer, Veryleichende Grammatik der griechischen und lateinischen Sprache,Berlin, 1861, t. 1, p, 22.

romitno-italic

140

se infati§éza nesce forme positive ca gr. pipou m. cu doriculpipovn, latinul ferunt, sanscrital bhdranti, zendicul barenti,vechiu-slav. REPA'ab (=beronti) etc , ne ajunge a sci din fo-nologitt ct cp=f=b represinta un son primitiv transcris prinbh, pentru ca s. reconstruim d'a-dreptul, fara nemic interme-diar, un prototip comun ario-europed aproximativ, care insit

nu este bhdranti, ci bheronti, sail cel putin ambele impreuna.Reconstruind un prototip in doa fete, buna-óra aghisan-

ghis, noi sintem departe de a-1 mic§ura aproximatiunea, dedupa cum am constatat'o la pag. 112, orl-ce grain pri-

mordial cuprinde deja diverginte dialectale. Pe linga aghisanghis n'ar fi de mirare sa mai fi existat o nuanta aghusanghus, prin care s'ar explica latinul anquis, cad lat. pin-guis=7o04, lat. brevis din breguis=gr. PpazUc, lat. tenuis._-_.

gr. Tav6-, lat. suavis din suaduis=sanscr. saidus, lat. gravisdin garuis=scr. gurus=gr. 131p{.4, lat. levis din leguis=scr.laghus=gr. ac9f.64 etc., corespund tote unor prototipuri cu -us.

'Reconstructiuneaclice Delbrficknu ne procura nici un'material noti, dar serva a da o expresiune plastica resulta-'tului cercettirilor mistre. Ea jóca in Linguistica acela§1. rol'ea curbele i alte procedimente intuitive analóge in Statistich.'Este un tnijloc de expositiune forte util, pe care can, a nu-1'nesocoti. In acela§I timp, indemnul de a reconstrui formelequndamentale silesce pe linguist a sta pururé la cump6na'pentru a nu lua cum-va o formatiune moderna drept o for-(matiune §i mai ales, il impedecit de a trece cu(u§urinta peste dificultttti fonetice §i de altil natura, a carol.'deplina invingere e necesara pentru ca sa pOta reu§i intr'o'reconstructiune., 1 6 2)

Paralelismul reconstructiunii cu curbele din Statistica nu ecorect. Dad este in Statistica ce-va asemënat cu reconstruc-tiunea in Linguistica, apoi numai dOria termenul-inediii, careresuma un §ir de expresiuni cifrice diverginti de ace1a§1 ordine.

162) Delbriick, op. cit. p. 53.

Ora-ce,

primitiva, ;

141

Un exemplu. 0 mo§iA a adus proprietarulul el In curs de cinclani urmiltorul venit :

Anul I fr. 45003 4620

111 2800IV 4718

V 5000

Venitul anual in termen-mediti este dara de fr. 4327 3/5,o cifrrt aproxirnativrt critrit care convergesc tote cifrele celeconcrete, diferentiate prin concursul unor impregiuräri spe-ciale explicabile, precum secetea intr'un an, abundanta intr'unalt an etc. Cu crtt expresiunile cifrice sint mai numerose, cuatilt i terrnenul-mediii, scos din ele, este de o aproximatiunemai Malta. Far. termen-mediti, Statistica n'ar puté srt reducg,diferitele ordini de fenomene la ate o unitate colectivA,pe care lesne s'o compare apoi cu altele obtinute pe acela§1cale. Prin reconstructiune, Linguistica capètA §i ea unitaticol ecti v e, cari o *at in comparatiunea ulteriOrä, i tot-o-datA duprt cum a observat'o forte bine Delbrück pint laun pullet o controlézit. Lipsa de ori-ce reconstructiune, fie disin parentesi, este ace% care face atat de a-nevoe controlulgrupurilor etimologice in operele lui Pott §i mai cu sém5, alelui Diefenbach.

Cuvintul reconstru ctiune pe terenul linguistic nu e toc-mai fericit. El s'a luat din paleontologiti, ca i dud linguistular fi §i el un fel de Cuvier reconstruind fiintele cele an-te-deluviane. 163) Insil intre reconstructiunea etimologic5, §i re-constructinnea paleontologicl nu se aflit in fapt nici o asemé-nare. Paleontologului i se dart uesce fragmente de ose, pe earlsit le figuram pnin : t, n, a, s, d, o; el le coordOnit intr'unschelet neisprtivit : -astod-n-, de uncle apoi, studiand lacunele

completandu-le cu m, o, t, reconstruesce pe mastodont.

"8) V. maT sus nota 115. Cfr. Sayce, Introduction, t. 1, p. 346.

,, ,

,, ,

142

Ore tot ma procede etimologia in cela ce se chiama (recon-structiune, ? Din urecheorejaoreille etc. linguistul nu po-trivesce un singur corp lipit bucata cu bucata Inteo ordineOre-care determinata, dupa cum face paleontologul, ci extrageprin analisa din intrega suit un term men -in e din, prin careo caracterist in totalitate si de care se apropia ori-ce mem-bru al el in parte, desi nici miiil póte sa nu coincidit exac-tamente cu acea expresiune generala aproximativa.

Particularitatea cea distinctiv5 a (termenului-mediti, in Lin-guistica, de undo I-a si venit numele de 'reconstructiune,,este de a fi privit ca izvor al grupului omogen de elementeconcrete, cari tOte impreuna II implica. Izvorul totusi e fOrtesovaitor in fluiditatea sa. Astfel termenul-mediii pentru for-mele romanice urecheorejaoreille etc. se clatina nu numaiintre orecla §i azwecla, dar mai admite Inca probabilitateamasculinulul orecluaurecluauriclu, represintat prin italia-nul orecchio §i proveatalul auril. Toeing acest exemplu instne arata reversul medaliei in reconstructiunea etimologica tngenere. Forma masculina, care an corespunde unui latinriculus, 'Ate fi de o proveninta posteriOra, nascendu-se la Ita-Haul si la Proventali prin an al o gia cu (ochlu,, italianesceocchio, proventalesce oil, masculini in Vite graiurile romanice.Intim corelatiune intre ochia §i ureche, ca doa parti ale ca-pului i ca organe ale celor dot sensuri principale, 164) va fiadus maI ttrIifl uniformarea lor sub raportul genului in Italia

Proventa, fitrit ca acésta sa se fi intamplat i pe aiuri,desi lesne putea sa se intample ori-unde pe o cale indepen-dinte. In acest mod, orecchio dupa occhio fiind specific italiansi auril dupa oil fiind specific provental, noi 1111 avem dreptul dea le cauta un prototip romanic. Cc-va mai inult. Prin aceiasi co-

164) Cfr. IIaase, Vorlesungen ilber lateinische Sprachiviseenschaft, Leipzig, 1874-SO, t. 1, p. 48 : Die Analogic der Wahrnehmungen durch Gesicht und Gehiirzeigt sich sehr haufig ; z. B. hell wird von der Farbe gebraucht, aber das Ur-spriingliche ist ein heller Ton von hallen. In der Malerci sprieht man von Far-beneencn. Chi, us wird sowohl bei clara vox als clara lux gebraucht etc.

§i'n

ou-

143

relatiune, cochful, se pare a fi exercitat o influino fingui-stick asupra (urechei, inca la Romani, dar nu in schimba-rea genului, ci in modificarea sensului. Romanicul oreclaau-recla insemnéza (ureche,, iar nu curechiOra, ca latinul cla-sic auricula sati oricula deminutiv dela auris. Prototipulideologic pentru cureche, sa fie Ore 'urechiOra, ? POte da,insa pOte si nu. La Romani ochiti, este oclu, clasic oculus,deminutiv dela tin perdut ocus, unde nuanta deminutivala des-paruse cu desavhire deja in cea mai veche limba latina cuno-scuta. Corelatjunea intre (ochiti, i ureche intre oculus §iauris, va fi impins graiul poporului roman la unifounarea su-fixurilor, sati mai bine a terminatiunilor, fara a se atingediferinta genurilor, a$a ca auris cureche, a trecut d'a-dreptulin auricula (ureche, nu 'urechiOra,,, prin simpla analogiticu oculus <ochiti, nu cochi§or,, in care poporul a luat dreptsufix pe -culus, ca in homun-culus, pauper-culus, arti-culusetc., de$i c in oc-ulus apartine tulpinei. In acest cas, recoii-

stnuciunea ideologica (ureche, din urecliiOra, ar fi o gre-Oa, de vreme ce romanicul oreclaaurecla nu va fi avut nielo data vre-un sens deminutival, ci numai ti va fi adaptat unsufix feminin corespunptor terminatiunii masculine deveniteincolOra din oculus. lath dara ca'n loc de un prototip, de oreconstructiune, de un termen-media, ori-cum s'ar numi, nolcapètam o genealogia f6rte complicata :

auris -t-auricula

[o]cul[us]

aurecla, orecla

[41 aurelha ureche oreja oreille ureiglia orecchia

auril orecchio

[occh]io

In acOsta genealogia, forma cea reconstruita aureclaorecla

144

este prototip pentru urecheoreja etc., dar nu §i pentru auril,la nascerea ctruI s'a amestecat oil, §i nu pentru orecchio,ntscut prin amestec cu occhio.

Utilitatea metodicrt a (reconstructiuniI, In Linguisticti aparedart chiar acolo unde, ca In casul de mai sus, tragerea unuitermen-medit este Impedecatt de factori etimologici de altrt

naturil. In adevër, numai prin reducerea grupulul intreg la unsingur prototip aureclaorecla ese la ivélt cu o deplint plasti-citate in formele cele nereductibile auril §i orecehio o abatereinteresant5., pe care linguistul ar fi dispus altfel a o trece cuvederea ca ce-va de tot indiferinte. Nu mai putin simtite sintserviciele procedimentului reconstructiv In cea-l'altit ramurt afilologiei comparative, In ceia-ce noI am numit etno-psicologit,unde aprópe in acela§1 mod, printr'o riguróst alaturare per--tetict i anateticrt a literaturelor poporane sail a obiceielor, sepot reconstrui prototipurile lor, dupt cum ne-am incercat dea face noI in§ine, bunt órt, in privinta baladeI (Cucul i tur-turica, sat a (PovestiI numerelor,. 165)

Reconstructiunea este, ca st clicem a§a, instrumentul cel rnaperfectionat al filologiel comparative in genere, i maI ales alLinguisticei; un instrument, pin care etimologia contimpurant,aplicatt la totalitatea lirnbei, 'far nu numai la cereul curatlexic, se depArtézt de etimologia cea trecutt mai mult decumse departézt in sciintele fisice i biologice observatiunea micro-scopict de observatiunea cu ochiul gol. Acéstt pretiósit uneltt,precum am valut in cele ce preced, nu se adaptézt inst latOte fenomenele linguistice. In multe cestiuni, sintem si1iI a ointrebuinta numai in parte; in altele, mat sit n'o intrebuintamde loc. 166) §i acésta nu e tot. FOrte adesea trebui sit neabtinem dela orb-ce etimologit, adect dela orb-ce derivatiunelinguisticrt, mtrginindu-ne a constata faptul, a-1 trece In registruca un simplu material, sail ca o problemt a ctriI explicatiunesit rernAnt In sarcina viitorului.

165) Curente den bittrani, t. 2, p. 501-608.166) Cfr. excelentele observatiunI ale 1111 Johannes Schmidt, Die Vericandt-

selsaftsverhaltnisse. p. 28-31,

145

Turgot, pe care l'am citat la inceputul acestui paragraf, aspus de de-mult, c ceia ce e mai de capetenia in etimologih,este de a sci unde sa se oprésca. 'Le grand objet de Partcetymologiqueadaugh, eln'est pas de rendre raison de l'o-crigine de tous les mots sans exception, et j'ose dire que ce"serait un but assez frivole. Cet art est principalernent re-'commandable en ce qu'il fournit a la philosophie des mate-'riaux et des observations pour élever le grand edifice de la'theorie generale des langues : or, pour cela, ii importe'Men plus d'employer des observations certaines,'que d'en accumuler un grand nombre., 169 AprOpetot aceia slice Curtius : <Scopul sciintei nu este de a satis-'face curiositatea sari de a gasi loc pentru jocul unor pre-'supuneri mal mult sail mai putin ingenióse, ci de a mari'sfera adevërulul §i de a restringe cercul ero-"rii., 1°9

A. pretinde cine-va, a a gasit derivatiunea a tot ce seafla inteun grain, fie chiar numai a tutur or cuvintelor insensul cel ingust al etirnologiei din trecut, este o pré-multau§urinta in privinta subiectiva §i un bogat repertoriii de gre-§eli sub raportul obiectiv. Asupra acestui pullet ins fbI vomaye a reveni mai jos, in rubrica consacrata §i me-tódelorl.

Din cele lise result cit :

1°. Prin etimologi a se intelege in Linguistica ori-ce de-rivatiu ne, fie fonetica, fie morfologica, fie lexica, sintac-tick ideologica;

2°. Etimologia, in generalitatea operatiunilor sale, tinde ase servi mai cu sena de reconstrucOunea unui prototippentru fie-care grup omogen de tenomene, intru cat conditiu-

165) Turgot, op. cit. p. 744.,66) Curtius, Grundz.1, p. 41: 'Die Wissenschaft hat nicht den Zweck die

"Neugier zu befriedigen oder fiir mehr oder minder geistreiche Muthmaassungengeinen Spielraum zu gewiihren, sondern das Reich der Wahrheit zu mehren unddas des Irrthums in engere Gränzen einzuschliessen.,

10

'Metddel

146

nile particulare ale fenomenelor n'o silesc a recurge la alto

procedimente ;3°. Sint multe casuri rebele nu numai Ia reconstructiune,

ci cbiar la etimologia in genere, linguistul nfarginindu-se d'ocam dart a descrie faptul a§a cum este.

§f'

R E s 13 M A T.

Sub rubrica intitulath (Linguistica in generel nol am voita cuprinde notiunfle cele necesare pentru ca sh putem ajunge lao definitiune a sciintei limbei; frirl a intra in divisiunilesub-divisiunile ei, a chror stabilire privesce (Linguistica inspecih,; fiirl a atinge apoi legile, fortele §i accidentele ce semanifesth in elriata limbei,, fárh, a ne opri, in fine, asupra'Metodologiel,; tote acestea avênd a fi desbiltute in restul ope-rei de fath.

Principiele generale de Linguistich posedh deja o literaturhdestul de bogatil, in care, din lunga listh de peste §épte-qecide lucrlri (§ 13), vom mai indica inch' o data operele JulHumboldt, Max Muller, Sayce, Whitney, Baudouin de Cour-tenay, Heyse, Pott etc.; afara de mai multe publicatiuni pe-riodice, menite a represinta curentul sciintific, precum sintrevista lui Kuhn, acea a lui Steinthal, memoriele SocietritiiLinguistice din Paris §i altele.

Nuniele cel mai respandit §i cel mai propriti al sciinteilimbei, ori-chte obiectiuni i s'ar puté face, 19 este Linguistica(§ 14).

cLimba,,, ca object al Linguisticei, ni se presinth sub doh,pimcturi de vedere : in abstracto i in concreto.

Limba in, abstracto este manifestatiunea vocal& na-dirt), a sufletului (§ 15).

Limba ne-vocalk dupa cum e gestul, i limba ne-nativä,167) Cfr. Stoddart, Glossology, p. 538-40.

147

duprt cum sint jargonurile cele mai mult sag mai putin arti-ficiale : cel §colhresc, argotul, afectatiunea in literaturil etc.,pot interesa pe linguist numai inteun mod incidental, intrucat e nativ materialul lor sati intru cht procesele lor sint inleghturh, cu ale limbei native.

Sub v o calis a tiu n e se intelege ant gralul vitt, precum §icel scris, litera neflind alt ce-va dectit un semn al sonului ;si se intelege ant sonul articulat, precum §i cel nearticulat,care jóch un rol caracteristic mai cu sémh in primele fasedin istoria limbei.

Simtirea §i cugetarea manifesttmdu-se de o potrivh pringraiu, este o greselh capitalii de a suprime in definitiunea

simtirea, läsand numai cugetarea : limba este o manife-statiune vocalh nativrt a simtfril §i a cugethrii tot-o-dan; eamai exprima inch' un al treilea element ore-care neclasificabil,nici tocmai simtire, nici tocmal cugetare, ce-va insh ce se cu-prinde impreunh cu simtirea §i cu cugetarea Ill sufl et.

Ori-ce cugetare fiind o emanatiune a sufletului, definitiunea'Astra a 9imbei in abstract() pOte fi primith in principitichlar de chtrii 1inguitii cel mai transcendental! din §cóla spi-ritualisth. Unde sufle tul nu lucrézhqice Steinthal, acolo'nu 'Rite fi limb h). 16 8) Intocmai asa credem i no! ; darfir nici o reserv5 mentahl.

Intru cht 'limbo, in abstracto, este manifestatiunea vocalhnativa a sufletului, multe animale inferiOre o posed i ele,lipsindu-le acelasI grad, aceiasi perfectiune sail mai bine per-fectibilitate, dar nu acelasi fond, nu acelasi punct de ple-care. 169) 'Dela o comparatiune sciintifich a limbei umane cu'limba celor-l'alte animaleobservh Baudouin de CourtenayCse pot astepta nesce resultate de tot Roue,. 170)

109 Steinthal, Abriss, p. 323 : "Wo die Seole nicht wirkt, kann keine Spra-h e sein.,

709 Cfr. Darwin, L'expressian des Jmotions, trad. Pozzi-Benoit, Paris, 1874, p.84 Ng.

170) Baudouin de Courtenay, 111.10T0111111 odmia saM4lJanisl, p. 12 nota L

firn-

bo!

148

Modul nostril de a intelege 9im1)a n dstracto, indica lin-guistului o directium desbracata de acel exclusivism precon-ceput, de acea pedech sistematica, care, prin uesce ratiuni celmult nebulOse, ii opresee de a vedé realitatea intréga. A gonidin notiunea, gei1era1 a gralultfi partea cea nearti cul at&a vocalisatiunii §i partea cea necugetata a sufletului, dupa,cum fac until dupa altul top incep6nd dela Bernhardi, 171) estea reduce Linguistica Ia un cerc conventional, la un criterianecomplet, prin care ea se va pune forte ades in contradictiunecu 9imba in concreto,.

(Limba in conereto (§ 16) e tot-d'a-una dialec t, adecatot-d'a-una este o forma diverginte dintr'un complex omogencompus de mai multe asemenI forme diverginti, pe car! totelinguistul le compara uncle cu altele, tinpnd a reconstituiuMtatea in multiplicitate.

Cu alte cuvinte, studiul 9imbei in concreto, este dialec-tologia.

Linguistica urmaresee diferitele dialecte in sensul p erite-tic, când alatura pe cele sincronice impra§tiate in spatin,§i'n sensul anatetic, cand studiaza de jos in sus fasele lorsuccesive in timp. P erit es a, -,T.EpLaEgtg, este cdesfa§urare inbat, (Entfaltung in die Breite) ; anates a, e (des-voltare in lung) (Entwicklung in die Lange), dupa expresiunealu! Schleicher. 179

Dialectul este de doit feluri : etnologic §i antropo-1 ogic.

Intru cat toti Omenii se bucura de acela§I aparat vocalomenesc pentru a manifesta ace1a,§1 suflet omenesc in acela§!mod nativ omenesc, tOte graiurile omeneseI de pe seOrta pa-mintului sint dialecte antropologice fata maul atilt altul.

Bernhardi, Anf«ngsgriinde Spouhwiss., p. 1 : <Dasjenige Ganz .. vonar ti Ic nlirten Lanten, dnrch welches der Mensdi spine Vorstellungendarstellt. wird Sprache genaunt.

172 Schleicher, Ober den Werth der Sprachvergleichung, in Lassen, Zdtschr.I. 7. r. 33.

etv&.9.E0-i4,

S.'8)

149

Limbile cele mai eterogene, intre cari nu se p6te brinui vre-ofiliatiune genetic i nici macar vre-un contact pre-istoric, seasémëng adesea prin combinatiuni analOge fonetice, morfolo-gice, sintactice, ideologice, une-ori chiar lexiologice, destginuindastfel linguistulul pretiOse trilsure din comunitatea natureiumane. 'CAnd selbateculdice Ascoli zugravesce simpatia'prin dog inimi unite cu o lini, face el 6re alt ce-va(decgt a scrie pe latinul con±cordi a?) 173)

Un dialect antropologic, forte interesant prin luminele cearuncg asupra originii graiului omenese in genere, este limb aco pil gr é s ch, acele prime incercroi ale prunculul de a vorbi,cgrora linguistul va trebui sti, le ac6rde din ce in ce o maimultg atentiune, CO de acolo i numal de acolo se pOte cg-peta solutitmea unora dintre cele mai delicate probleme. LaArio-europei, de exemplu, existAnd o radicalrt pronominalg icacela, sag 'acolol i o radicalg yerbalg i a merge), WW1-ner sustine identitatea primitivg a ambelor prin sensul bila-teral al sonului I in gura copiilor. 174)

Limba copilgréscg are particularitatea de a fi numal an-t r op ologicg. Chiar cand copilul incepe deja a vorbi destulde bine in dialectul poporului din care face parte, totusi mo-dificgrile ce le introduce in foneticg, in forme gramaticale, inconstructiuni sintactice, in leggtura ideelor, tOte acestea ueservg ca material pentru inceputurile gralului in genere, nicidecum pentru istoria in specig a cutgrui grain particular. Dad,copilul vorbesce despre sine mai tot-d'a-una in a treia per-sOng, ba Inca intern' mod nominal, iar nu prin pronumelepersonal Ghiä umblg, sag Ghip manhna) in loc de :

ei umblu) sag eü mgnancl, acésta dovedesce cg in graiul

173) Ascoli, Studj orientali, I, p. 9 nota.174) Wanner, &Ler Ursprung Tend Urbedeutung der spraeldieken Formen, Mun-

ster, 1831, p. 40: 'Kinder stossen diesen Laut sowolil bei Hinweisung auf einen"vor1iegenden Gegenstand aus, als auch wenn sie Bewegung audeuten oder ver-41angen., Cfr. Benloew, De quelques caraeOres du langage primitif, Paris,1363, p. 38.

:

150

in genere pronumele personal, mai ales cel de prima persOnn,este mai non dedit numele, 15) de§i graiul particular al lui

cel romanesc buna-óra, n'a fost iiici o data Mr5,dupa cum insh§i vecliia latina n'a fost nici o data fara ego,fiind insn forte probabil an limba primordialit ario-europea,care pentru familia mistra linguistica represinta légënul gra-inlui in genere, pronumele de prima persOnn agk,am sari agams'a nnscut cam tarcliti.

Afara de cca copilaréscii, ori-care gimbn i concreto, estenu numal dialect antropologic, dar §i etnologic in ace-1a§1 timp, intru cat apartine unui complex de graiuri inrudite,earl' constitua la un loc un grup dialectal, cuprins impreunnCIL alte grupuri dialectale congenere in totalitatea unei familielinguistice.

Termenil (dialect), (grup dialectal), 'familia linguistica),ail o valOre relativa, fiind a-nevoe a decide, undo se ispra-vesce dialectul i unde se incepe grupul dialectal, despre careiarn§i nu se scie cu precisiune, child anume Ii putem consi-dera ca fainilii linguistica. Graiul picard, de exemplu, apar-tine grupului dialectal frances, dar este tot-o-datilun grup dialectal, compus dintr'o multime de dialecte picarde;grupul dialectal trances, allituri cu cel provental, cel italian,cel spaniol etc., nu este decat un dialect in sinul grupuluidialectal romanic ; grupul dialectal romanic s'ar puté numifamilia linguistica latina fata cu familia linguistica germanicasafl cu cea car! tOte insa nu sint, in fine, dedit gra-purl dialectale sail chlar dialecte din familia linguistica ario-europen ; ba pina §i familia linguistick ario-europel póte fi

privita ca un simplu grup dialectal, dad, cine-va admite, caAscoli i aIii, o familia linguistica ario-semiticl. Acésta con-fusiune terminologicn dispare, cand prin dialect noi intelegemo varietate etnologicil mai jos de care nu ne pogorim, Tar prin

175) Adam Smith, Essai sur la premiere formation des langues, trad. Manget,Geneve, 1809, p. 55.

Ghita, ea,

el-insu§1

slavici,

151

familia linguistica o uuitate etnologica mai sus de care nuvoim a ne urea, grapal dialectal find atunci 0 sub-divisiunea familiei linguistice sag o rubric& a dialectelor.

Intre tote dialectele grup dialectal, intre tOte grupu-rile dialectale ale unei familie linguistice, exist& in sens

peritetic sens anatetico ne'ntrerupt& continuitatedialectala. 176)

<Cand observam de aprOpe ;lice Napoleone Caix con-

<stathm c& natura in formqiunea limbel, ca i pe Mull, pro-<cede treptat, astfel c acolo, unde lucrurile all urmat cursul'Mr firesc, nu edem nicairi salturi dinteo limb& in alta, ci

<numai un lung lant de verige impletecite. Dela francesa, de<exemplu, noi trecem la spaniOla printeo multime de dialecte,<in car!, dad, vorn urmari ori-ce schimbare cat de mica, de-<scoperim inteun mod sporadic, apol reproduckidu-se<mai des din loc lii loc, principalele trasure ale spanicilei...,

mai departe : <Cine ar voi sa represinte prin culori pe ocmapa impartirea limbilor neo-latine, n'ar trebui sa distinga<fie-care regiune printeo singura cubire uniformti, separata cu<precisiune de bite cele-l'alte, ci ar fi mai bine a nuanth cu-<lorile gradat, asa ca ori-ce cubire sa, fie mai pronuntata nu-<mai in puncturi centrale, unde sint mai pronunOte carac-<terele cele distinctive ale unei limb!, apoi sa se departeze<dela acele centruri tot scaend cu incetul, pin& a se confunda<cu culOrea regiunil invecinate., 177)

Continuitatea dialectal& cea ne'ntrerupta este si mai evi-dinte in succesiullea cronologica a dialectelor deciit in core-laOunea lor geografica. Daca flu ne-ar lipsi multe fase in-termediare, no! ne-am puté sui pas la pas dela dialectele

179 Joh. Schmidt, Zur Geschichte des indogermanischen Volcalisnius, t. 2, Wei-mar, 1875, p. 191: 4ununterbrochene Kontinnitat des Sprachgebietes,.

177) Caix, Saggio sulla storia della lingua e dei dialetti d'Italia, Parma, 1872,p. 10-12: Cfr. A. della Barba, sea parlare dei Sardi, Reggio d'Emilia. 1380,p. 27 : '`Nesson filologo puô con sicurezza e precisione indicare dove un dialetto'o suddialetto cessa e un altro ne principia. poichè la pronuncia va di paese9n paese modificandosi con tanto lenta gradazione da passare inosservata.,.,

unui

§i'n

de'ntaiu

152

ario-europee actuale ping. la germenii lor din limba ario-eu-ropea cea primitiva, aprOpe cu aceiasi quriu tg. cu care delafrancesa de astasli trecem la francesa lui Rabelais. Inteunarbore genealogic al dialectelor, ca i intr'o clasificatiune alor sincronica, dela un centru ping, la un alt centru, cad inori-ce cas exista din chd in chd centruri mai condensate,ne conduce pe nesimtite o diferentiare imperceptibill.

Ne'ntrerupta continuitate dialectala, ca ori-ce in natura,intimpina unele puncturi de resistinta, unele forte contra ca-rora se lupta, pe call mai adesea le invinge, nu ins& fa'ra

a se altera infra cat-va prin lupta i chiar prin victoria. Ast-fel sint, mai cu skirt : 1°. amestecul limbilor eterogene ; 2°.

unificarea nationala a dialectelor dintr'un grup ; 3°. onoma-stica.

Sub limb a am este ca t (§ 16) noi avem in vedere nunumai amestecul secundar, care consistä in imprumutul unor ele-mente externe, mai ales al cuvintelor gata, impestrithdu-se ungrain fail a se scliimba cat de putin organismul lul, ori-cat denumèróse ar fi ingredientele cele altoite, ci Intelegem mai cudeosebire amestecul primar, in puterea caruia nesce graiuridiverse, de tot straine unul altuia sail de o inrudire prede-partata, se amalgamézii and nascere until grain nog, asemënatcu ambele si diferit de ambele.

In amestec primar dog, dictionare i dog, gramatice se reduc,printr'o cernere recipróca de afinitate electiva, la un singurdictionar si o singurg, gramatica. Este un endosmos-exosmos,sail mai corect s'ar puté 4ice un fel de ceia ce se chiamain biologia cabsorptiune vitala,, elementele cele din afarg, findmodificate prin tesetura in care intra, primite in ea mai incetsaii mai lute, une-ori respinse. Fonetica, morfologia, sintaxa,ideologia, t6te se combing, pe un noti plan, tOte se transfOrmamai mult sati mai putin.

and dog, popOre, fie cat de eterogene, buna-Oril un tribnegritén i un trib ario-europet, sint puse inteun contactgat de indelungat i atat de intim, incat fie-care ajunge a

a

153

114elege i a vorbi limba celuT-l'alt pe linga a sa propria, e

aprOpe peste putint6, ca o asernenea bilinguitate s nu se in-cheie printr'o treptata fusiune a ambelor graTurT. De aci insao consecinta f6rte grava. Ping, atund unul din ele era dia-lectul a3 din grupul dialectal A din familia liniuistica S; altulera dialectul y7 din grupul dialectal r din familia linguisticaE. Amestecandu-se a3 cu grupurile dialectale A i F perdde o potriva eke un membru, a carora lips& produce o in-trerumpere, peritetic i anatetica tot-o-data, in continuitatiledialectale respective ale familielor linguistice S i E.

E maT mult cleat probabil, c feluritele perturbatiunT, pecad sciinta le constata' pe a-locurl in continuitatea dialectalacea ne'ntrerupta. a familieT linguistice ario-europee, fitra a nemal atinge de alte familie linguistice, se datoresc intr'o mareparte amesteculuT ibrid dintr'o epoca immemoriall al unoradin dialectele sale.

E nu mai putin adevërat totu§1 c In tesa generalafusiunea se tntampla In nesce conditiunT prO-favorabile pentruunul din cele do& ingrediente, de exemplu pentru a3, din acarat precumpénire covtr§itOre in amalgama resulta ca limbacea noua nu incetéza, in apucaturelel cele maT ostensibile, a fiun dialect din grupul A ; dialectul y7 din grupul r nici el limanu pere de tot, ci'n parte se conserva ascuns sub vélul, une-oridestul de transparinte, al InvingétoruluT set. In acest mod sepóte qice, pina la un punct, a se continua in acela§1 timp doagrupuri dialectale sai doTi familie linguistice.

CeTa ce face limb a am est ecata prin fusiunea unor gru-purl dialectale Ore-cum disparate, i mai ales a unor familielinguistice eterogene, aprOpe tot aceTa tinde a produce limb an a tionala in sfera unul singur grup dialectal, a carui ne'n-trerupta continuitate o turbura prin sthruinta de a unificat6te dialectele, de a §terge saii eel putin a slabi provincia-lismele, de a spori puterea graTului din Statul Intreg printr'ocentralisare cam analOga cu centralisarea cea menita a marlforta administratiuniT (§ 1 7).

y7,

154

Din data ce unul dintre cele multe dialecte ale anal grupreusesce, ori in ce chip ar fi, a ajunge organ general al ofi-ciului si mai cu semh al scOlei, al literature!, al societ4iialese, t6te graiurile cele provinciale, marl i mici, incep a semodela duph dinsul, modelându-se ore-cum si el duph dinsele,astfel expresiunea unui eminent romauist 'limb a'naionalä incetézh de a fi un dialect special pentru a devenicompendiul tuturor dialectelor,. 178)

In Revolutiunea francesii, se scie ch. celebrul abbate Gre-goire propusese Conventiunii o exterminare radicalk a dialec-telor francese i chiar a celor proventale, llisilnd in piciOre

numal limba nation all, adech dialectal parisian. Un altrevolutionar de atunci, nu mai putin renumit, ex-capacinulFrancois Chabot, din pena chruia Oa Le catéchisme des Sans-Culottes, scriea cu entuziasm la 1790 : Caujourd'hui que nousCne sommes plus Ili Ronergas, ni Bourguignons etc., que nouscsommes tous Francais, nous ne devons avoir qu'une même9angue, comme nous n'avons tous qu'un même coeur., 179)Patetic ! Dach graiurile s'ar fi putut trimite la guilotinh, ne-gresit momentul de fatg, nu mai exista de de-mult, gra-iá Gregoire si lui Chabot, continuitatea cea ne'ntrerupth

a dialectelor francese, continuitatea cea ne'ntrerupth a grupu-rilor dialectale frances i provental, apoi a celor proventalspauiol, si'n fine a color provental i italian. Faptul insii este,

actiunea 'limbei nationale,, ori-cht de energich, va fi tot-d'a-una numai o tendintii, o tendinth nu fir efect, dar cuun efect pre-mOle i pre-imprhstiat.

Factorul cel mai activ al climbei nationale, este limb aliter ar 6,, care lucreza, la unificarea dialectelor mai ales prinscOl i prin limb a poetic (§ 21). Acesth din urmh maiin specih, cand o mhnuesc Omen! de genii!, de car! se glorifich

179 Caix, La formazione degli idiomi letterarii, in Nuova antologia, 1874, set-tembre, p. 19-20.

179 Revue des langues romanes, t. 5 (1874), p. 79.

ca--duprt

WI

crt

cn'n

si

155

natiunea intrégh, concurge a turbura ne'ntrerupta continuitatedialectall, amestecand dialectele peritetice §i pe cele anateticeale grupulul, ca s5, mai vorbim de innovatiuni de propriasa fabric6.

Limb a poetic6. insil are pentru linguist o insernnUatemai mare sub raportul antropologic deciit sub cel etnologic.Ea completézti Ore-cum climba copiläresca, pentru a ne da onotiune despre inceputurile gralulta omenese in genere, dinearl nu repro duce ca copilul prima fas a. de tot rudimen-tar5,, ci r ep er cut printeun fel de echo o a doua fasä, ul-terióra, mai desvoltata.

Interjectiune, onomatopeiii, pleonasm, prosopopeitt, inversiune,trop, tote acele triisure specifice prin earl exundd i exuberdlimb a poetict, MIL ca s ifitam Insii melodia, caracterisitorl-ce grain primitiv i elementele citte mai reman primitiveale graiurilor celor inaintate.

Adesea unicul mijloc de a intelege modul de forma-tiune alunor expresiuni poporane este de a recurge la limb a p o e-ti A, fie dintr'o ér en de deplirtatk. Un singur exemplu.La Romftnil din Transilvania póna, printr'o indrasnéta asocia--tiune de idel, insemnézA nu numal penele phserilor, darcfkire, sah (buchet,. 0 florAriti se chIama. cgrildinl depene,. 189 PrOza póte sb," ne'ntrebe : ce are a face paserea cuflOrea? El bine, prin acela§1 metaforA maI amplificata, Ia cea-Paha% margine a lumil latine marele poet al Spaniel numesceo pasere : (thire Inpenata,, §i cbuchet inaripat,:

Nace el aye, y con las galasQue le dan belleza suma,Apenas es for de pluma,0 ramillete con alas . . . 181)

Pe lthg6 limba amestecat a. limba na0onalii, atreia caus5, importantti, de perturbatiune in continuitatea dialectalli, cea ne'ntrerupta este limb a onomastica (§ 1 8).

180) Lexicon Budanum, p.. 195.181) Calderon, La vida es sueiio, I. 3.

fart

i

:

156

In fie-care dialect, mat virtos in fie-care grup dialectal, exista,o immensa, provisiune de numi proprie, locale §i personale,intr'o mare parte provenite din fel de fel de graTurT straine §idin fel de fel de epoce, Tar prin urmare in contradictiune cuorT-ce ne'ntreruptg, continuitate diaIectal, peritetic saü ana-tetici.

Grupul consonantic ca sa luAm un exemplu, e antipaticurechif romthe. Cuvinte ca nedejcle sag primejdie, do4-tretpeste tot, lesne pot fi inlriturate. Cum vom alunga ins5, acestgrup din nomeuclatura personala i locaM a Romthului ? Tinsat de lingä Hateg in Transilvania se chiama de vécurl X-M-AF8, §i tot a§a se nurnesce o famin din Basarabia, stabilitA

de secoli lIngil Hotin. 182) Acest nume, personal si local tot-intins dela Hotin pin'a la Hateg, deriva, probabilmente,

din vechTul slavic xa mester,, TErirric, artifex, desphrutcliTar din dialectele slavice moderne. 183) Grupul consonanticmA 'Ate fi gonit la not de pretutindeni din graiul comun,dar totusT inteun nume propriti el va axe dreptul cel maTnecontestabil de a impestri0 in permanint5, limba romanl.

Do6 impregiurarT, mai cu deosebire, apOrg, continuitatea dia-lectall cea ne'ntreruptA contra ibridismului i anacronismuluilimb el ono m a s tic e : pe de o parte, cele maT multe numiproprie so transfigur6z1 succesivamente dupit geniul specific alfie-cäruT dialect, masca,lidu-se 6re-cum anomalia de loc si detimp ; pe de alta, presin0 lor e putin simtitit prin raritatearelativti a acestui element in vorbirea de tote cilele, adec5, inci r c ul.a l ian e, un principia de o insemnItate capitaltl pentruLinguistica in genere.

Precum in economia politicil doa exemplare din aceTa§T fl10-net afl o valOre utilA forte diferitti, dad, unul din ele cir-culil de 10 sail de 100 de oil maT mult cleat cel-l'alt, totasa pnin maT multa cir cul a une un element linguistic pOte

182) Letopiseple Moldovet. ed. I, t. 1, p. 307.183) Miklosich, Lex. palaeoslov., p. 1101.

o-dath,

157

ave o valóre utila incleeita san Insutit decat un alt elementlinguistic de aceiasi natura bruta (§ 20).

Fisionomia unui grain, caracterul sen tipic, resulta din tit-surele sale cele mai in circulatiune : sonurile cele maT dese,cea mai des& accentuatiune, eele mai dese forme gramaticale,constructiuni sintactice, categorie ideologice.

Ceia-ce gicea Rousseau despre fisionomia imlividuala : 'On<croft que la physionomie n'est qu'un simple developpement(de traits (Nit marques par la nature ; pour moi, je penserais<qu'outre ce développement, les traits du visage d'unchomme viennent insensiblement a se former et a(prenclre de la physionomie par l'impression fré-cquente et habituelle de certaines affections de<petmel, 184)se apnea pe deplin la fisionomia unel limbi, pecare el ar fi putut s'o explice <par l'impression frequent e<et habituelle de certains phénomenes materiels et psy-<cliques,.

Circulatiunea i numai circulatiunea da o desmintireaforismului lui Humboldt, cumcg, fisionomia unui grain, ca sia unui individ, ar fi nedescriptibile. 185) 0 fisionomia e ne-descriptibila, in adever, daca noi ne marginim a cunesce na-tura bruta a elementelor sale ; ea se descrie ins& asa gicênddela sine, din data ce se constata printr'o proportiune apro-ximativa valórea cea utila a fie-cilrui din acele elernente.

In privinca unei fisionomie individuale, nemini nu scie acestamai bine cleat un caricaturist, in opera caruia, sub linielecele mai grotesce, noi recunescem la moment originahil, tocmaipentru c artistul, despretuind amärunte secundare i tertiare,a isbutit a surprinde elementele cele mai in cir cu I ati tineale figurel.

Sub raportul lexic, o limba pete fi compusa, ca cea englesade exemplu, din cuvinte romanice mult mai numerese cleat

184) Rousseau. Emile, IV."6) Humboldt, Werke, t. 6, p. 44-5.

:

158

cele germane, §i totu§1 sa, aiM o fisionomig lexica curat ger-mang, fiind-ca cuvintele romanice circul éz, g in grain de dortsag de trel orl mai putin decgt cele germane. Tot a§a limbaromang, ori-dit de multe cuvinte straine s'ar furi§a inteinsa,n'ar perde prin acésta fisionomia sa lexica curat lating, pe

care 1-o asigura cir cul a tiunea cea de tot covir§itóre a cu-vintelor latine.

Dicem (fisionomig lexi c 6,, cad ori-ce limba este un bicepssag triceps, a crtrui fie-care fatg 'Ate sa, aiba, Cate o fisionomigdeosebitk tote fisionomiele cele partiale concordând insg intr'osingurg fisionomitt totalg. Fisionomia lexic a. lating a francesel,de exemplu, e tot plat de evidinte ea §i a romanei ; ei bine,accentuatiunea gralului frances, fisionomia lui cea tonic a,pare a fi eminamente celtictt. 186) In aye din aetetticum, bung-Ora, accentul latin s'a mgntinut, dar nu dupg norma latinkci pe penultima silabei feminine, precum o cerea accentua-tiunea celtica. S'a operat astfel in sinul graiului frances o

intregire prin compromis intre fisionomia lexica, lating §i fi-sionomia tonicg celticg.

Mgt ne'n tr erup t a c ont in ui t ate a dialectelor etno-

logice in perit es a §i'n an at e s a, impreung cu cele trei prin-cipale pedece ale sale: limbg amestecatk limbg natio-nala, §i limba, onomastick precum §i circulatiunea,fara, care nu se VAR intelege fision omi a unui grain, pot fiurmarite intr'un mod fOrte imperfect in sfera limbilor antice,fragmente majestOse, dar totu§1 numai fragmente, remase dintr'oruing venerabilk dar totu§1 numal ruing.

Directiunea aprOpe exchisivamente archeologick inauguratgde call fundatoril Linguisticei, trebui inlocuitrt printeo di-r e c tiune int e g r al g ; integralg nu numai prin constanta

186) D'Arbois de Jubainville, L'accent breton, In Mimi. de la Soc. de Linguist.,t. 2, P. 280 : 'Je crois done aujourd'bui que dans les langues ndo-celtiques'comme en francais la syllabe originairement accentuee est la derniere dans les"syllabes masculines, la penultieme dans les syllabes feminines, que le Vannetais'et la portion limitrophe de la Cornouaille ont garde l'accent neo-celtique pri-'miff, qu'ailleurs les lois actuelles de l'accent soot modernes...,

159

unire a peritesei cu anatesa, ci mai ales prin aceia ct studiuldialectelor moderne, pline de via i avute in tot felul dematerial, cati si ne serve ca temelik, de unde sii ne urcuImapoi din tréptil in tréptk, intru cat ne vor permite mijhicele,pink la punctul cel mai deplirtat al anticitktii (§ 19), constatând pretutindeni dupg, putintk, in intregul unel familie lin-guistice, Tar nu intr'un siugur segment, cele dok atributurifundamentale ale dialectelor etnologice n e'ntrerupta co n-tinuitate dialectal& §i circulatiunea.

Tote in limbh, ca §i'n natura in genere, sint efecte saüresultante datorite unor duse safl unor complexuri de cause.Pe ling& cele doh' atributuri fundamentale de mai sus, maiexistá darn in Linguistick un al treilea atribut fundamental :deriv at iun e a (§ 22). Cand noi c,licem c latinul aurichal-cum vine din grecul Opizaaxov, dând sémä despre trecerea lulOpi- dela Opoc (munte, in auri- dela aurum aur, etc., acinu este continuitatea dialectalk cea ne'ntreruptil, nu este nicicirculatiune, ci e d eriv at i un e.

Ne'ntrerupta continuitate diatectal i circulatiunea n'art pututfi nici mricar presimtite inainte de nascerea Linguisticei ; bachiar astaqi cea de'ntillu nu este inck generalmente recuno-sena, Tar pe cea-l'altk am formulat'o noi pentru primaOra. Ceia ce s'a sciut insk pink la un punct inainte de Lin-guistick i ceia ce nu incetézk de a constitui pink 'n momentulde fatk preocupatiunea cea de capetenik a linguistului, estederivatiunea, pentru care s'a mrtntinut vechiul termen de 'eti-mologiá, de'mpreunrt cu gre§ita lui aplicatiune traditionalknumai la sfera

Tot ce deriv In limb, un son derivat, o forma, grama-ticall derivatil, un cuvint, o frask o semnificatiune, formézkde o potriva obiectul 'etimologici), care insk, iii acceptiuneasa actuali, diferk de 'etimologia, cea dd altk data nu nu-mai prin acéstil mai mare intindere a cercului de actiune, ciinert prin fecundul procediment al reconstructiuni 1. 18 7)

187) Cf1.. Ascoli, CoHsi tie ylutlelosi;a, t. 1, Torino, 1870, p. 4-6.

lexica.

:

insbne

ido

and un fenomen se presintg, In mai multe exemplare di-verginV, linguistul trage din ele prin comparaOune un ter-men-mediti, in care tote varietgile shit implicate si spre careconvergesc tOte. Acest termen-mediti este de o valOre apro-ximativ& tot atht de inaith, ca i acela pe care'l capëtt Sta-tistica dintr'un sir numëros de fapte cifrice de acelasi ordine.Fara el, in Linguistica ca Statisticl, incomoda multipli-citate nu s'ar putO reduce la o expresiune mai mult sag maipuOn simpla, adesea chuar la o unitate, care se comparg apoicu alte reductiuni dobindite pe acelasi cale, inlesnind astfelsciintei vaste operaOuni acolo uncle ea s'ar perde in labirintul

§ 24.

CONCLUSIUNEA.

Desvoltgrile precedinV ne permit a da urnigtórea defini-Oune :

Linguistica este sciinta manifesta0unii vocalenative a sufletului omenesc, urmg,rite prin peri-tesg, i prin anatesg in ne'ntrerupt,a continui-tate, in circulaOunea derivaOunea dialec-telor, pe carT tinde a le reconstrui in unitIO et-nologice i intr'o unitate antropologia.

Cunoscend astfel, din ins41 definiOunea Linguisticel, obiectul,atributele i idealul acestei sciince, s ne'ntrebAm acuma :cari sint pgqile el constitutive ?

individualitatilor.

si'n

si'n