cursLumea Araba in Relatiile Internationale medievaleUn loc important in Ri in sec 7-13 l-au avut arabii. La inceputul sec 7 in conditiile genezei mahomedanismului ei au reusit sa intemeieze un stat puternic de tipul Califatului. Arabii au ajuns sa detina un imperiu mai intins decat cel al fostului Imperiu Rman. Liantul spiritual l-a constituit islamismul sau mahomedanismul, in vreme ce doctrina Djihadului a asigurat din punct de vedere justitiar potentialul militar. Activitatea politica si legislativa a lui Mohamed a facut posibila crearea acelor premise pentru constituirea unei stapaniri de tip tricontinental. Sub califul omnar() arabii obtin importante victorii militare aupra bizantului. In urma luptei de la Yarmuk din 636 arabii au ocupat Siria si Palestina pt ca intre anii 636-641 sa ocupe la la imperiul persan Irakul si Mesopotamia. La 651 Persia era ocupata in intregime. Teritoriile ocupate pe cale militara au devenit proprietate de stat. Sub califul urmator, Otman 644-656, a fost cucerit Egiptul si au fost de asemenea organizate campanii asiatice in urma carora au fost ocupate Khorassanul, Azerbaijanul si Afganistanul. Campanii au fost organizate si in N Africii unde au fost cucerite Ifrykia, Nubia si Cirenaica. Actiunea au fost indreptate si asupra europenilor, fiind organizate campanii in ins. Cipru, Rhodos si Sicilia. Dupa Ali 656-661 Muawya, din tribul Lomeea a instituit dinastia Omeiazilor. Sub pripii 4 califi, cei legitimi, resedinta califatului s-a aflat in Peninsula arabica la Mica si Medina. In vremea omeiazului centrul politic s-a deplasat in Siria la Damasc unde se aflau principalii sustinatori ai califului. In perioada dinastiei omeiade arabii au obtinut importante succese extinzandu-si hotarele prin cucerirea Africii de Nord pana la Oceanul Atlantic zona care avea sa fie numita Magreb, iar la Rasarit ostirile arabe au inaintat pana la valea Indului. In 717-718 arabii au atacat Constantinopolul, dar fara succes. Califii din dinastia omeiazilor, Moabia, intemeietorul 671-680 a reusit sa puna bazele unei monarhii ereditare de factura absolutista care ca forma de stat a fost reprezentata de califat cu ample relatii politice diplomatice si culturale internationale. In timpul dinastiei omeiazilor, o serie de mari califi: Abd- al-Malik, Abd-al-Walid si Haron Arashib. In acest rastimp din punct de vedere teritorial, califatul arab a cuprins un spatiu imens care se intindea in vest din Spania pana in Buhara si Samar Khand in Asia. Ramura familiei Mahomed care fusese indepartata temporar de la putere a incercat revenirea la tron, aceasta in vremea puternicii rascoale antiomeiade din 747 care a avut un impact important politic. In 750, unchiul lui Mahomed Abu Al Abas a intemeiat dinastia Abbasida, 750-1258. Vreme de 3 secole da la jumatatea veacului 8 pana in sec al 10-lea, califatul arab s-a evidentiat printr-o deosebita stralucire in toate domeniile. Dupa aceasta perioada constatam o sitatie de relativa stationare si chiar de regres. Ca regim politic, Califatul Abbasid era un tip de stat sub forma unei monarhii orientale. Cuceririle deosebite au inclus in Califat populatii dintre cele mai variate care au sfarsit prin a fi islamizate. Amintim, Irakieni, persani, curzi, berberi sau hispanici. Regimul de autoritate politico-militara instituit de arabi au condus si la o hegemonie culturala araba. Ea a avut 2 vectori importanti: limba si religia. Diversitatea populatiilor incluse in Califat din punct de vedere etnic, lingvistic si cultural nu a putut genera si o unitate in randul acestui colos, desi statul a luat masuri in aceasta privinta. Unele centre importante arabe incep sa joace un rol tot mai activ ca zone de polarizare politico-culturla. Autoritatea suprema califala, incepe sa fie respectata mai mult formal. Unele structuri statale arabe creeaza dinastii specifice in zonele respective. Atfel membrii familiei omeiezilor care au reusit sa scape de la masacrul din timpul rascoalei din 747 s-au refugiat in Spania. Aici sub conducerea lua Abd-der-Rahman au pus bazele unui emirat care isi avea resedinta la Cordoba. Acest emirat avea sa fie transformat mai tarziu in califat si va exista timp de peste 2 veacuri.In Egipt, s-a impus dinastia Fatimizilor, in Tunisia si Algeria, dinastia Aghlabizilor, in Transoxiana, dinastia Samanizilor,in Maroc, dinastia Intrizizilor, in Corasan, dinastia Tahiritilor, in Afghanistan, dinastia Safarizilor. Aceste exeple ne arata fracturararea unitatii politice arabe. Autoritatea centrala califala fiind recunoscuta mai mult de iure decat de facto. Odata cu sec 9 vor avea un rol sporit turcii selgiucizi. Califatul arab al abasidilor si-a incetat existenta la 1258 ca urmare a marii invazii mongole. Un aspect important al relatiilor externe promovate de califatul arab este cel privitor la reltiile cu europa. Unii cercetatori sunt de parere ca in principiu n-ar fi existat o opozitie clara intre lumile crestina si cea islamica, intre lumea europeana si cea araba. Problem de fond ar putea fi raportata si in plan religios si cu atat mai mult in plan cultural si spiritual. Cele 2 civilizatii, europeana si araba, respectiv crestina si islamica, au avut cateva elemente comune si anume: preluarea traditiilor romane si grecesti in lumea islamica, utilizarea unei singure limbi de cultura, limba latina si limba araba si de asemenea interesul comun pentru stiinta si teologie. Extinderea arabilor in Europa s-a facut atat ca urmare a predispozitiilor lor razboinice cat si prin capacitataea arabilor de a se adapta, de a intreprinde reforme profunde in teritoriile cucerite, in tentinta de a pastra vechile organe administrative, functionarii, intoleranta religioasa acordata supusilor straini, deschiderea cu totul deosebita a arabilor fata de cultura celor cuceriti in statutul social egalitarist pe care il acorda islamismul. Reperele cele mai importante sunt Spania si Sicilia. In aceste 2 importante zone europene, arabii au contribuit din plin la afirmarea economica, culturala. Succesele militare ale arabilor isi gasesc explicatii destul de clare si in Coran care este deopotriva Biblia musulmanilor, dar este si un cod legislativ, un cod etic, Coranul justifica Razboiul Sfant, Djihadul. Necredinciosii, adica cei care nu sunt islamici erau indemnati sa treaca la islamism, in acest fel puatand avea drepturi egale alaturi de comunitatea islamica. In caz contrar se apela la razboi. Cei invinsi deveneau prada si Allah hotara soarta lor. Populatiile care se supuneau fara lupta puteau sa isi exercite liberi cultul insa trebuiau sa plateasca un impozit de toleranta numit djyzyia precum si un impozit funciar pe bunuri imobiliare numit haradj. Cultura si stiinta arabilor a avut un rol deosebit in istoria umanitatii. Europenii au preluat tehnologii inalte la vremea respectiva prin intermediul arabilor: busola, praful de pusca inventat de chinezi si folosit de arabi, hartia (chinezi si introdusa de arabi in Sicilia la sf sec 12), prima moara de vant (sec7 in timpul califului Omar). Orasele mari spaniole si siciliene (Toledo, Palermo) au gazduit intelectuali care au manifestat interes pentru traduceri in limba araba a unor opere grecesti. Capetele incoronate europene au apelat la oameni de cultura arabi. S-au realizat traduceri din limbile araba si alte limbi orientala in greaca, latina si ebraica. In acest fel arabii s-au dovedit a fi mijlocitori culturali. Arabii au dispus de o diplomatie eficienta rafinata care a fost in masura sa contribuie si la succesele pe plan militar. Orasele arabe erau si centre cultural-diplomatice. Arabii au preluat elemente din diplomatiile bizantine si persane. In epoca Abassida in dipomatie a patruns experienta persana. Exista un divan numit si minister al corespondentei de stat. Institutiile administrative si diplomatice, ceremonialul ce insotea aparatul diplomatic, soliile si rolul lor, au fost prezentate in descrieri memoriale in secolele 10-11. In descrierile lui Abbu Berhaki sunt prezentate modalitatile de constituire a soliilor, de asemenea documentele diplomatice ce trebuiau prezentate, formularul diplomatic al actelor, formele de salut, atitudinea solilor, darurile ce trebuiau sa insoteasca actiunile diplomatice, recomandari privitoare la atitudinea solilor in timpul tratativelor, ceremonialul diplomatica trebuia sa impresioneze. Solul trebuie sa fie indraznet in discutii dar sa nu palavrageasca prea mult. Sa fii calatorit mult, sa stie putin din fiecare stiinta, sa fie dotat cu memorie buna, sa fie prevazator, sa aiba infatisare agreabila si o purtare demna. Daca pe langa aceasta el este si un om invatat si de o varsta venerabila e cu atat mai bine. Era interzisa jignirea interlocutorilor indiferent daca acestia erau dusmani. Pe langa scopuri diplomatice soliile vizau si scopuri tainice, ei vizau cadrul fizic-georgrafic al unei zonei, caile de comunicatii, organizarea ostirii, particularitati ale vietii de curte, daca supusii sunt multumiti de suveran. Diplomatia araba a dat dovada de eficienta si rafinament..multe actiuni pot fi privite cu deosebire in vremea cruciadelor. Cultura si civilizatia araba a avut un impact important asupra lumii crestine europene si s-au concretizat printr-o serie de realizari remarcabile care dainuie si astazi in plan artistic, cultural ale edificiilor.