ZIARE, REVISTE ,CĂRȚI

Scurt istoric

Presa şi-a făcut apariţia ca urmare a nevoii conducătorilor de a face anunţuri către supuşii lor,Împăratul Iulius Cezar a mers mai departe, ordonând în anul 59 î.Hr. ca hotărârile Senatului să fie săpate în piatră sau metal şi aceste „monitoare oficiale”, numite Acta Diurna, să se pună în locurile publice. În China secolelor II şi III d.Hr. circulau în rândul oficialilor foi cu ştiri, iar mai târziu, între anii 713 şi 734, „Buletinul Curţii” era scris pe mătase şi informaţiile erau citite oamenilor.

Cu adevărat strămoşii ziarelor sunt gazetele scrise de mână ale italienilor, numite avvisi sau gazettes, care au apărut la Veneţia în secolul al XVI-lea. În 1556, Guvernul de la Veneţia a scos „Notizie scritte”, care arătau ca nişte scrisori, iar informaţiile incluse în paginile lor erau pe subiecte militare, politice şi economice.

Tot în secolul al XVI-lea, nemţii, cu spiritul lor pragmatic caracteristic, au inventat abonamentul la aceste „ziare” scrise de mână  Primul ziar tipărit se consideră a fi „Relation aller Fürnemmen und gedenckwürdigen Historien”, cunoscut şi sub numele Carolus, după cel care l-a înfiinţat la Strasbourg (aparţinând Germaniei pe atunci), în 1605 – Johann Carolus.

Primul cotidian a fost scos de englezi, prin Elizabeth Mallet, în anul 1702. Ziarul era format dintr-o singură foaie, care pe spate avea publicitate. Elizabeth publica doar ştiri externe, simple şi fără comentarii, opinând că “cititorii ei au inteligenţa să-şi facă singuri o opinie” - deci o discuţie veche de când lumea, pe subiectul informaţie versus comentariu 

Curierul românesc - începătorul presei de la noi Deşi în 1790 apărea în Moldova, în limba franceză, “Couriere de Moldavie”, care este primul ziar tipărit la noi, începuturile presei româneşti sunt făcute de “Curierul românesc” şi “Albina Românească. 

Prima gazetă care a avut o apariţie constantă a fost “Curierul românesc”, scos în aprilie 1829 de Ion Heliade Rădulescu, cu sprijinul boierului şi cărturarului Dinicu Golescu, care a obţinut aprobarea apariţiei gazetei. Primul număr cuprindea un articol editorial privind istoricul ziarelor in lume; înștiințări „din lăuntru”; înștiințări „din afară”; informații despre „mezaturi”, plecări și sosiri de demnitari la Bucuresci; știri „despre lucrarea pământului, care merge înainte cu mare spor”. Era, cum s-ar zice, bun la toate.Pe la 1840, Eliade puse cărămidă de fundație, pe moșia sa, la o tipografie, unde trăgea ziarul. Cu trei ani în urmă se extinseseră, deja, cu suplimentul CURIERUL DE AMBE SEXE, preponderent feminin. Golescu nu mai era, plecase nițel. Heliade l-a ținut până la 1848, când nimănui nu-i mai ardea de presă, cam ca acum. L-a mai scos, spre duioase aduceri aminte, pe la 1859, între noiemvrie și decemvre, dar nu mai avea forță.

BIBLIOGRAFIE - INTERNET