ISTORIA MEDICINEI

9
Boala a preexistat apariției omului pe Pământ : La animale cu îmbolnăviri de diferite tipuri, se înregistrează comportamente care pot fi încadrate printre activitățile tămăduitoare. Astfel, mamiferele obișnuiesc să-și lingă rănile (prin care se realizeaza și o dezinfecție datorită antibioticelor din salivă), își expun la soare părțile suferinde, în caz de indigestie chiar și carnivorele consumă iarbă. Deci acțiunea de vindecare a existat înainte de apariția omului . Există o filogeneză a activității vindecătoare. Se remarcă însă o deosebire esențială între acțiunile vindecătoare din lumea biologică și cele din medicina umană. Cele din prima categorie sunt instinctive, fiziologice în timp ce acțiunile medicinei umane se bazeaza pe conștiință, gândire , strategie. Medicina umană a apărut și evoluat din necesitatea păstrării forței de muncă, necesitatea îngrijirii nou-născutului și a gravidei, necesitatea combaterii durerii. Există trei izvoare principale pentru studiul medicinei preistorice: paleopatologia: (patologia veche) studiază urme ale proceselor de vindecare și procese patologice conservate pe scheletele vechi, preistorice, studiate cu mijloace moderne de investigare. Principala sursă de informație privind această perioadă o constituie analiza oaselor fosile. Paleopatologia ne arată bolile de care a suferit omul primitiv dintre care cele mai multe exista și astăzi. S-au evidențiat leziuni de tip reumatismal, de tip osteomielitic, leziuni osoase tuberculoase, luetice, leziuni de tumori osoase (osteosarcoame), tuberculoză , sifilis , fracturi , dar și primele forme de intervenții chirurgicale cum ar fitrepanarea și amputarea. arheologia medico-istorică: cercetează obiecte ce au legatură cu igiena și practica medicală, instrumentarul medical, obiectele magice etc. etnoiatria: studiază conceptele și practicile medicale ale unor populații aflate în prezent pe treptele inferioare ale dezvoltării sociale (triburi din Amazonia , Australia , Polinezia ). Astfel, prin metodele specifice etnologiei , studiindu-se anumite grupuri și populații așa-zis "primitive", putem deduce informații privind practicile medicale preistorice.

description

ISTORIE

Transcript of ISTORIA MEDICINEI

Boala a preexistat apariiei omului pePmnt: La animale cu mbolnviri de diferite tipuri, se nregistreaz comportamente care pot fi ncadrate printre activitile tmduitoare. Astfel, mamiferele obinuiesc s-i ling rnile (prin care se realizeaza i o dezinfecie datorit antibioticelor din saliv), i expun la soare prile suferinde, n caz de indigestie chiar icarnivoreleconsum iarb. Deci aciunea de vindecare a existat nainte de apariiaomului. Exist o filogenez a activitii vindectoare. Se remarc ns o deosebire esenial ntre aciunile vindectoare din lumea biologic i cele din medicina uman. Cele din prima categorie sunt instinctive, fiziologice n timp ce aciunile medicinei umane se bazeaza pe contiin,gndire, strategie. Medicina uman a aprut i evoluat din necesitatea pstrrii forei de munc, necesitatea ngrijirii nou-nscutului i a gravidei, necesitatea combaterii durerii.Exist trei izvoare principale pentru studiul medicinei preistorice: paleopatologia: (patologia veche) studiaz urme ale proceselor de vindecare i procese patologice conservate pe scheletele vechi, preistorice, studiate cu mijloace moderne de investigare. Principala surs de informaie privind aceast perioad o constituie analiza oaselor fosile. Paleopatologia ne arat bolile de care a suferit omul primitiv dintre care cele mai multe exista i astzi.S-au evideniat leziuni de tip reumatismal, de tip osteomielitic, leziuni osoase tuberculoase, luetice, leziuni detumoriosoase (osteosarcoame),tuberculoz,sifilis,fracturi, dar i primele forme de intervenii chirurgicale cum ar fitrepanareai amputarea. arheologia medico-istoric: cerceteaz obiecte ce au legatur cu igiena i practica medical, instrumentarul medical, obiectele magice etc. etnoiatria: studiaz conceptele i practicile medicale ale unor populaii aflate n prezent pe treptele inferioare ale dezvoltrii sociale (triburi dinAmazonia,Australia,Polinezia).Astfel, prin metodele specificeetnologiei, studiindu-se anumite grupuri i populaii aa-zis "primitive", putem deduce informaii privind practicile medicale preistorice.De asemenea i prin studiulfolcloruluine putem ntoarce la origini.n cadrul primelor culturi tribale, actul medical, care avea i valene religioase, era practicat de ctre vraci i amani.n mod empiric, se foloseau plantele ca agent tmduitor, multe din proprietile acestora erau descoperite ntmpltor.Sperana de via a omului primitiv era destul de redus. Analizndu-se scheletele descoperite n diferitesituri arheologice, s-a ajuns la concluzia comul de Neanderthal, sau deCro-magnon, sau cel almezoliticuluin aproape 90% din cazuri nu ajungea la 40 de ani. Fa desinantrop, care, n peste 70% din cazuri, murea nainte de a avea 15 ani, nregistrm un vizibil progres.Concepia medicala era una animist, demoniac, boala fiind vazut ca o parazitare a organismului de ctre un demon. Tratamentul bolii era realizat de ctre vindecatorii triburilor primitive, care reueau eliminarea demonilor cauzatori de boal. n peteraLes trois frreseste reprezentat primulmedic, efectund un dans ritual (paleolitic). Terapia era un amestec de elemente magico-religioase cu elemente de vindecare empirice. Strategiile de vindecare difer n funcie de etiologie: incantaii, nelarea spiritului malefic etc. Nu exista etic si deontologie n practica medical, vindectorul e doar mediator, nu i asum rspunderea actului vindecrii (aceasta apare odat cu medicinahipocratica, medicina tiinific. Partea magic era ajutata i de obiectele magice: amulete (fragmente de os, dini de animal, pietre semipreioase), figurine (antropomorfe, zoomorfe) purtate n scop profilactic, talismane (cu anumite semnificaii), tatuaje, mti etc. Omul primitiv era mereu n cutarea hranei, dar o dat cu apariia surplusului de produse, apare i primul medic, un pas catre civilizarea societii.Antichitate[modificare|modificare surs]Metodele de vindecare cele mai cunoscute nantichitateerau:[1] luarea desnge, care era considerat o metod de vindecare ahipertensiunii,febrei,migrenei,apoplexiei; descntecul; poiuneahalucinogen, care se utiliza n timpul interveniilorchirurgicale; lobotomie, prin care se trataschizofrenia,depresia.Egiptul antic[modificare|modificare surs]

Actul medical n anticul EgiptArticol principal:Medicina n Egiptul antic.Cele mai multe informaii privind medicina acestei perioade provin de la celebrele papirusuri medicale.[2]Unul dintre cele mai celebre este papirusul Edwin Smith (descoperit n1930)[3]. Alte surse de informaii:OdiseealuiHomer, scrierile unor istorici caHerodoti Diodor din Sicilia.Medicina nu era practicat de vrjitori sau vraci ca n triburile primitive, ci de medici laici care totui colaborau cu sacerdoii. Medicii erau n mare parte specializai pe domenii, fiecare ocupndu-se de o grup de boli. Acetia posedau cunotine temeinice, redate printr-o impresionant literatur medical i aveau faim binecunoscut i peste hotare. Spre exemplu, regiipersaniCyrusiDariusau avut n serviciul lor medici egipteni.Interveniile chirurgicale se limitau doar la deschiderea abceselor icircumcizia. Totui chirurgii egipteni antici au fost primii care au suturat rnile.Medicamentelefolosite erau de origine natural:miere,ulei,ceap,usturoietc. sau mineral: sruri deplumb, decupru. Uneori se recurgea i la remedii care astzi par fanteziste: organe sau excremente de animale, pilule combinate cuvin,bereetc.Medicina egiptean a deschis largi perspective celei greceti.Medicina mesopotamian[modificare|modificare surs]Articol principal:Medicina mesopotamian.Cele mai vechi texte de medicin sunt datate n prima jumtate a mileniului al II-lea .Hr.n codul luiHammurabi(sec. al XVII-lea .Hr.) apar, printre altele, i chestiuni legate de reglementarea activitii medicale: onorarii, riscuri catre pot aprea n cazul eecului actului medical. nceputul colii medicale poate fi considerat apariia bibliotecii de profil a luiAssurbanipal(secolul al VII-lea .Hr.).Cel mai ampl lucrare de acest gen este un fel deManual de diagnosticarescris de medicul Esagil-kin-apli din Borsippa n timpul domniei regelui babilonian Adad-apla-iddina (1069 .Hr.-1046 .Hr.).Toate aceste texte arat c babilonienii, ca i egiptenii, utilizau diagnoza, prognoza, examinarea medical i prescripiile.[4]Medicina iudaic[modificare|modificare surs]Medicina indian[modificare|modificare surs]

Nagarjuna, discipol al luiBuddha, inventator al multor leacuri pentru probleme psihice.Una dintre cele mai lucrri n domeniu este celebraAyur-Veda(sec. V .Hr.), scriere spiritualhindusce deriv din Atharva-Veda (una din cele patruVede). Aceast lucrare defilozofie hindusrelev principii noi, care formeaz ceea ce astzi numimmedicin naturist".Medicina persan[modificare|modificare surs]Articol principal:Medicina persan.Aflat la intersecia mai multor drumuri comerciale,Persiaa beneficiat de condiii propice dezvoltrii tiinei, n particular a celei medicale. La Academia din Jundishapur s-au format generaii de medici.Savantul persanRhazesa scris un tratat de medicin, n care a cuprins toate cunotinele acelor vremuri i observaiile proprii. Sunt descrise foarte amnunit diverse boli printre carepojarulivariola.Dar cea mai reprezentativ personalitate a medicinei persane este savantul Ibn Sina (Avicenna). Tratatul su de medicin rmne o lucrare standard chiar i pentruEuropapn n perioadaIluminismului.China antic[modificare|modificare surs]Articol principal:Medicina tradiional chinez.Avnd o vechime de cteva milenii[5], medicina chinez antic a evoluat foarte mult, dar i-a pstrat esena, dat de filozofiataoisticonfucianist. Boala apare datorit deteriorrii echilibrului dintre cele dou principii fundamentaleyiniyang.Cam prin secolul al XII-lea .Hr. se realizeaz diviziunea dintre clasa sacerdotal i cea a medicilor, primii ocupndu-se dec aspectele supranaturale ale bolilor, iar medicii de aspectele comune.Medicii chinezi erau exceleni observatori clinici; pacienii erau supui la examene medicale amnunite.Anatomiaera punctul slab deoarece, conform nvturilor luiConfucius, corpul omenesc era sacru, iar cercetruile anatomice erau interzise.n ceea ce privete terapeutica, chinezii cunosteau destul de bine plantele medicinale, dar utilizau i extracte din esuturi sau organe animale i substane minerale (compui chimici).Alte metode terapeutice originale:gimnasticamedical, masajul,acupunctura.Grecia antic[modificare|modificare surs]Articol principal:Medicina Greciei antice.

Hippocrate, printele medicinei.nvaiiGreciei anticepot fi considerai fondatorii medicinei occidentale moderne, ei realiznd separarea definitiv demagiei supranatural.Hippocrate, printele medicinei, caracteriza bolile ca: acute, cronice, endemice i epidemice. Boala era considerat ca un dezechilibru dintreelementele clasice(umori).Roma antic[modificare|modificare surs]Romanii au inventat numeroase instrumente chirurgicale cum ar fi: forcepsul, scalpelul, speculum, acul chirurgical. Ei au fost pionierii chirurgieicataractei.coala elenisto-roman[modificare|modificare surs]Cel mai de seam reprezentant a fostGalendin Pergam. Acesta a executat multe operaii ndrznee pentru acea epoc, aparinnd chirurgiei cerebrale i celei oculare.Evul mediu[modificare|modificare surs]Articol principal:Medicina Evului Mediu.

Medicina islamic[modificare|modificare surs]Articol principal:Medicina islamic.Arabii au dus mai departe realizrile grecilor i romanilor.Al-Razi, n al su tratat de medicin, studiazrujeolaivariola. Este primul care ncearc s demonstreze teoriaumorilori teoriaelementelor clasicea luiAristotel[6].Dar cea mai important personalitate a colii islamice esteAvicenna. Lucrrile sale,Tratat canonic de medicin(1020) iCartea vindecrii(secolul al XI-lea), rmn adevrate standarde n cadrul universitilor de medicin ale zonei islamice, dar i aleEuropeipn n secolul al XVII-lea.Renaterea i iluminismul[modificare|modificare surs]Articol principal:Medicina Renaterii.Articol principal:Medicina Iluminismului.Personaliti importante ale acestei perioade au fost: Guy de Chauliac- considerat unul din precursoriichirurgieimoderne, dup chirurgul islamicAl-Zahrawi; Realdo Colombo- anatomist i chirurg care a contribuit la explicarea micii circulaii; Michael Servetus- considerat primul european care a descoperit circulaia pulmonar asngelui; Ambroise Par- a sugerat utilizarea ligaturii n locul cauterizrii; William Harvey- a descris circulaia sngelui; John Hunter- chirurg; Amato Lusitano- a descris valvele ventriculare i funcionarea acestora; Garcia de Orta- primul care a descrisholerai alte boli tropicale, precum i remediul vegetal; Percivall Pott- chirurg; Thomas Browne; Thomas Sydenham- supranumitHippocrateal englezilorPrimele elemente de medicin apar n mnstiri. Au existat clugri specializai la nivelul medicinei populare. Prima coal de medicin propriu-zis, laic, dinEuropaOccidental este coala medical dinSalerno, n apropierea mnstirii Monte Casino, unde clugrulBenedicta ntemeiat primul spital din Occident i un ordin clugresc pentru asistena bolnavilor.Medicina modern[modificare|modificare surs]Articol principal:Istoria medicinei moderne.Din punct de vedere medical, sec. XVII este un secol dominat de medicina englez, doar Franta mai remarcndu-se n acest domeniu prin cele dou faculti importante (Paris si Montpellier), dar care se menin pe pozitii Galeniste i se opun marilor descoperiri din domeniul medicinei.Principalele doctrine medicale suntiatrochimia(Paracelsius), care se dezvolt n rile de Jos i Germania, iiatromecanica, introdus de Harvey, i care devine doctrina dominant n Anglia i Italia. Saltul calitativ este fcut prin introducerea metodelor noi de calcul, a metodelor inductive de cercetare (Francis Bacon) precum i a celor instrumentale, experimentale. Descoperirile recente ale fizicii (fraiiBernoulliau fost medici), studiile pe modelein vitroau ajutat mult progresul medicinei.Principala descoperire a secolului al XVII-lea este circulaia sngelui, Harvey tiprind cartea saDespre micarea inimii laFrankfurt pe Mainn1628. Dei fusese descoperit, Harvey nu a utilizat microscopul n studiile sale, prefernd o lup foarte puternic. Astfel, el nu a observat capilarele i nu a descris o circulaia limfatic. Gasparazelius, un italian contemporan cu el, a publicat n 1626 prima lucrare dedicat circulaiei limfatice.