ISTORIA LITERATURII ROMÂNE (SECOLUL XX)

1. Introducere

Sinteza de fata este un ghid prin hatisul poeziilor, criticii si istoriei literare, alrevistelor si curentelor (samanatorism, simbolism, poporanism, avangardism, modernism, gândirism) care brazdeaza secolul al XX-lea românesc, în raport cu miscarile culturale europene.Respectând cerinte didactice indispensabile, sinteza fructifica opiniile unor prestigiosi exegeti literari, prevazuti în bibliografia cursului tiparit: N. Iorga, G. Ibraileanu, Ov.Densusianu, Eugen Lovinescu, M. Dragomirescu, Nichifor Crainic, G. Calinescu, T. Vianu, Serban Cioculescu, Vladimir Streinu si altii, dar si cercetarile personale, inedite ale autorului, care a introdus în cursul sau, într-o viziune noua, pentru prima data scriitori precum: Aron Cotrus, Radu Gyr, Stefan Baciu, N. Davidescu s.a. si interpretari obiective ale unor curente literare precum samanatorismul, poporanismul, gândirismul, pe nedrept blamate global de reprezentantii realismului socialist si ai proletcultismului.Sinteza ca si cursul divide „tematic” materia în doua parti: I Poezia, II Critica siistoria literara (în realitate ele se interfereaza); Sinteza are caracterul unor note de curs, de aici caracteristica stilului cu formulari orale, uneori extrem de lapidare si enuntiative în capitolele pentru care exista o bibliografie bogata, accesibila studentilor din cele mai îndepartate colturi ale tarii.

2. Obiective generale

La sfârsitul parcurgerii bibliografiei recomandate pentru acest curs, studentii vor ficapabili:1. sa încadreze corect (pe baza corelatiilor dintre autor, epoca si ideile literare ale perioadei) textele mentionate, în raspunsurile referitoare la aspectele literare discutate;2. sa stabileasca conexiuni între elementele de ordin particular si cele de ordin general referitoare la epoca si la ideile literare ale perioadei mentionate;3. sa compare serii de elemente literare din literatura româna cu cele asemanatoare din literatura universala;4. sa formuleze relatii specifice între fenomenele culturale nationale si cele referitoare la cultura universala;5. sa ilustreze cu exemple participarea literaturii române la circuitul de valori culturale universale în perioadele propuse si discutate de prezentul curs de sinteze;6. sa sintetizeze elemente literare de ordin general din elemente concrete propuse ca exemplificare în anumite perioade;

www.referat.ro

7. sa sintetizeze specificul notiunilor / conceptelor culturale referitoare la literatura româna;8. sa evalueze în formulari proprii participarea unor personalitati românesti ladezvoltarea patrimoniului cultural national si la înscrierea acestor valori în circuitul universal etern;9. sa sintetizeze prin analogie între elementele concrete si cele simbolice dintr-un text literar semnificatiile etern umane ale mesajului cultural românesc;10 sa ilustreze notiunile de participare a literaturii române la circuitul valorilor culturale europene si de sincronizare a valorilor nationale cu cele universale;3.Tematica cursului: Contine idei principale ale raspunsurilor la testul deevaluare; fiecare idee principala poate fi considerata o cerinta a testului de evaluare.

POEZIA ÎN VEACUL XX. PRINCIPALELE ORIENTARI LITERARE ÎNTRE 1900-2007.

ORIENTAREA TRADITIONALISTARadacinile orientarii traditionaliste în publicatii literare de la sfârsitul veacului XX,ca „Vatra” si „Viata”.I. SAMANATORISMUL accentul pus de revista „Samanatorul” (1901-1910) peideea nationalista.Programul „Daciei literare”. Sursele traditiei în conceptia samanatorista:– trecutul patriarhal;– satul, pastratorul datinilor si al elementului etnic nealterat de civilizatie;– gustul pentru natura si frustrarile sufletului înstrainat, destarat;– interesul aratat momentelor eroice din istoria nationala si folclorului;– aversiunea fata de împrumuturile „straine” nemotivate si excesive.Directia imprimata literaturii române prin „Samanatorul” de catre Nicolae Iorga(1871-1940). Personalitatea uriasa a savantului, scriitorul, animatorul cultural, ideologul si omul politic. Opera de îndrumator realizata de Nicolae Iorga la „Samanatorul”, „Neamul românesc”, „Cuget clar” si alte publicatii. Trezirea interesului scriitorilor pentru afirmarea originalitatii nationale a literaturii române. Militantismul ideologic în slujba ridicarii satului prin cultura. Opera de „dezgropare” si de valorificare a literaturii române vechi; critica adusa „înstrainarii” si „decadentismului”. Nicolae Iorga – critic si istoric literar; marele talent scriitoricesc al lui N. Iorga prezent în opera sa memorialistica si publicistica, mai putin cea beletristica. Scriitorii în opera carora au rodit ideile raspândite de „Samanatorul”: St. O. Iosif, O. Goga, M. Sadoveanu, I Agârbiceanu, E. Gârleanu, C. Sandu-Aldea, Ilarie Chendi.

ATITUDINI PRESAMANATORISTE

GEORGE COSBUC (1866-1918) Poetul taranimii. Opera sa de maturitate: Balade si idile (1893), Fire de tort (1896). Romanul liric al satului ardelean:– gama sentimentului erotic în universul rural;– viziunea taraneasca a naturii;– surprinderea satului traditional si a principalele evenimente existentiale: NuntaZamfirei, Moartea lui Fulger.

– accentele de protest si de razvratire sociala: Noi vrem pamânt, Doina.– istoria medievala (Pasa Hassan) si contemporana (Razboiul de Independenta în „Cântece de vitejie”-1904)– elementul religios în lirica lui Cosbuc;– profilul omului cosbucian;– lirismul obiectiv al lui George Cosbuc;– varietatea formelor prozodice;– arta versificatiei - versul înjumatatit;Opera de traducator a lui George Cosbuc.

OVID DENSUSIANU (1871-1938) Rolul sau în promovarea simbolismului:Sufletul latin si literatura noua; spiritul mai mult energetist în care O. Densusianu a înteles simbolismul. Activitatea de istoric literar si filolog a lui Ovid Densusianu. Puternica influenta a simbolismului asupra dezvoltarii lirismului modern.Înnoirea limbajului poeziei si adâncimea caracterului sau propriu.Numarul foarte mare de poeti care s-au format în atmosfera simbolista: Al.Macedonski, St. Petica, D. Anghel, I. Minulescu, G. Bacovia, Al. Stamatiad, N. Davidescu, D. Iacobescu, Elena Farago etc. Influenta simbolismului asupra începuturilor poetice ale lui T. Arghezi, Ion Pillat, Al. Philippide, D. Botez, B. Fundoianu, Ion Vinea.II. POPORANISMULReviste: „Evenimentul literar” (1894), „Curentul nou” (1905) si „Viata româneasca” (1906-1916; 1920-1940)Pledoariile lui C. STERE pentru îndreptarea literaturii catre „popor” prin care elîntelege în primul rând taranimea; teoria caii spre socialism a tarilor agrare, prin evitarea capitalismulu. Izvoarele ei în Neoiobagia lui CONSTANTIN DOBROGEANU-GHEREA . Poporanismul literar si politic.– stimularea realismului în literatura;– critica idilismului „samanatorist”,– critica modernismului si încurajarea literaturii cu caracter specific national;

GARABET IBRAILEANU (1871-1936): Spiritul critic în cultura româneasca(1909). Teoria selectiei si a specificului national; critica „totala” preconizata de G. Ibraileanu, cu accentul pus pe critica sociologica si psihologica. Rolul de îndrumator al lui G.Ibraileanu.Judecatile sale profunde despre scriitorii clasici si contemporani; Garabet Ibraileanu romancier: Adela (1933);

MIHAI RALEA (1896-1964) continuator al operei de îndrumator cultural al luiIbraileanu; formatia sa stiintifica multilaterala: sociolog, psiholog si estetician; critica eseistica;Principalii scriitori care au alcatuit cercul „Vietii românesti”: Calistrat Hogas, Mihail Sadoveanu; C. Stere, D.D. Patrascanu, Jean Bart, George Topârceanu, D. Botez, I. Teodorescu, Al. Philippide.Cercul „Facla” (1910-1916) accentul pus pe pamflet: N.D. Cocea.

C. STERE (1865-1937). Ciclul În preajma revolutiei (1931-1936), istoria formarii

unei personalitati; Interesul pe care-l prezinta aceasta vasta pânza epica, forma de memorialistica deghizata; Evocarea vietii boiernasilor de tara basarabeni, a mediului intelectual revolutionar din Rusia si a închisorilor tariste, a exilului siberian, a revolutiei din 1905 din Rusia si a rascoalelor din 1907 din România. Puterea caracteriologica, poezia imensitatii si golului geologic din Siberia, portretistica satirica, alunecarea catre final a ciclului în denigrarea contemporanilor.

GÂNDIRISMULNoul traditionalism promovat dupa primul razboi mondial de Nichifor Craiic sirevista „Gândirea” (1921-1944).– accentul pus pe conceptul de traditie, pe factorul spiritual;– ortodoxismul;– radicalizarea opozitiei sat-oras si transformarea ei în opozitia cultura -civilizatie;– cautarea etnicului într-un plan anistoric, metafizic;– teoria blagiana a spatiului mioritic;– gustul arhaicului si al primitivitatii;– interesul pentru spiritul bizantin si geometrizant în creatia culturala.„Gândirea” estetica expresionista:– încurajarea liricii strabatute de fiorul religios sau metafizic– sentimentul cosmic si „chtomismul” în poezie.Reprezentati: Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Lucian Blaga, Ion Pillat, AdrianManiu, Aron Cotrus.Îndreptarea poeziei catre problematica dostoievskiana a pacatului si a remuscarii(Gib. Mihaescu, V. Papilian) sau a evocarii etnografice, pitoresti (E. Bucuta)

ORIENTAREA MODERNISTASIMBOLISMUL

Precursorii curentului. Al. Macedonski. Cenaclul „Literatorul”. Revistele simboliste: Ovid Densusinu si „Viata noua”, „Insula”, „Simbolul”, „Revista celorlalti”, „Versuri si proza” etc.Ideea de inovatie în poezie: poetii „neîntelesi de epoca lor”.– tematica citadina;– gustul evaziunii din platitudinea existentei citadine burgheze;– corespondentele „baudelairiene”;– sugestia;– muzicalitatea;– vagul simbolist;– verslibrismul.

MODERNISMUL DUPA RAZBOI. CERCUL „SBURATORUL”:

EUGEN LOVINESCU (1881-1943) formatia maioresciana a criticului: evolutiaideologica. E. Lovinescu spirijinitor al „poeziei noi” si al modernismului în literatura. Critice I-X (1909-1929) Istoria civilizatiei române moderne I-III, (1924-1925), Istoria literaturii române contemporane I-IV, (1926-1929); teoria sincronismului si aplicatiile în

procesul dezvoltarii literaturii române; tendintele literare încurajate de Lovinescu si de cercul „Sburatorul”:– intelectualizarea lirismului,– hermetismul;– citadinizarea motivelor de inspiratie;– proza psihologica si obiectiva.E. Lovinescu - critic impresionist. Lupta dusa de Lovinescu pentru disociereavalorilor estetice. Principiul diferentiereii. Opera lui Lovinescu de valorificare a mostenirii maioresciene: Titu Maiorescu I-II (1940), T. Maiorescu si contemporanii lui” I-II (1943- 1944), T. Maiorescu si posteritatea lui critica (1943). Autoritatea critica a lui Lovinescu.Memorialistica: Memorii I-III (1930-1937); Aquaforte (1941). Marele talent scriitoricesc al criticului opera lui beletritica; ciclul Bizu.CRITICI DE FORMATIE LOVINESCIANA: Tudor Vianu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, Serban Cioculescu.

MODERNISMUL EXTREM

Precursorii: Urmuz. Umorul negru si absurd. Cercurile si publicatiile avangardiste.Participarea unor scriitori si artisti români (Tristan Tzara) la întemeierea miscarii „dada” (Zürich, 1916): „Contimporanul” (1919-1932), „75 H.P.” (1924), „Integral” (1925), „Constructivismul românesc si legaturile sale cu futurismul, cubismul si expresionismul: „Unu” (1928-1932), „Alge” (1930)

SUPRAREALISMUL

Trasaturile modernismului extremist:– nonconformismul programatic;– antiacademismul;– accentul pus pe negatie;– interesul aratat hazardului si inconsientului;Principalii scriitori iesiti din cercurile avangardiste: I. Vinea, B. Fundoianu, I.Calugaru, Ilarie Voronca, St. Roll, Geo Bogza, Virgil Teodorescu, Gellu Naum etc.

Powered by http://www.referat.ro/cel mai tare site cu referate