Istoria Linux-ului

Conţinuta. La început b. Un nou “copilaş” la orizontc. Confruntare şi dezvoltared. Tux: spiritul Linuxului

a. La început

Era 1991, şi agonia nemiloasă a războiului rece se apropia treptat de sfârşit. Se anunţa o atmosferă de pace şi linişte la orizont. În domeniul computerelor, se anunţa un viitor strălucit în perspectivă, după ce hardware-ul puternic împinsese limitele computerelor dincolo de aşteptările generale.

Dar, totuşi, lipsea ceva. Nimic altceva decât Sistemele de Operare, unde se părea ca a apărut un vid enorm.

Pe de o parte, Dos-ul domnea incă în vastul său imperiu de computere personale. Cumpărat de Bill Gates de la un hacker din Seattle pentru $50 000, acest sistem de operare se strecurase în toate colţurile lumii în virtutea unei strategii inteligente de marketing. Utilizatorii de PC nu aveau de ales. Apple Mac-urile erau mai bune, dar cu preţurile astronomice pe care nimeni nu şi le putea permite, rămâneau un orizont îndepărtat.

Cealată tabără consacrată a computerelor era lumea Unix. Dar Unixul era mult mai scump. În căutarea câştigurilor mari, vânzătorii de Unix îl evaluau destul de scump cât să se asigure că micii utilizatori de PC stăteau departe de el. Codul sursă al Unix-ului, odinioară predat în universitate, era acum păzit cu grijă şi nu era publicat oficial. Spre a mări frustrarea utilizatorilor de PC din întreaga lume, marii jucători pe piaţa de software nu ofereau nici o soluţie eficientă la această problemă.

O soluţie părea să apară sub forma MINIX-ului. Acesta a fost scris de la zero de către Andrew S.Tanenbaum, un profesor olandez care vroia să îşi înveţe studenţii modul de funcţionare intern al unui adevărat sistem de operare. Era proiectat să funcţioneze pe microprocesoarele Intel 8086 care umpluseră piaţa mondială.

Ca sistem de operare, MINIX nu era extraordinar. Dar avea avantajul că era disponibil codul sursă. Oricine punea mâna din întâmplare pe cartea “Sisteme de Operare” de Tanenbaum avea la dispoziţie cele 12 000 de instrucţiuni ale codului, scrise în limbaj C şi de

1

asamblare. Pentru prima oară, un programator aspirant sau hacker putea citi codurile sursă ale sistemului de operare, pe care până atunci vânzătorii de software le păziseră cu străşnicie. Un autor extraordinar, Tanenbaum a captivat minţile cele mai strălucite minţi ale ciberneticii cu dezbaterea elaborată şi realistă a artei de a crea un sistem de operare. Studenţii la informatică din toată lumea s-au repezit să cumpere cartea şi să citească codurile ca să înţeleagă cum funcţionează sistemul din propriul lor computer.

Printre ei se afla Linus Torvalds.

b. Un nou “copilaş” la orizont

În 1991, Linus Benedict Torvalds era un student la informatică în anul doi la Universitatea din Helsinki şi un hacker autodidact. “Eram un finlandez de vreo 21 de ani, cu părul de culoarea nisipului şi voce blândă, căruia îi plăcea să se joace cu puterea computerelor şi cu limitele la care poate fi împins sistemul”. Dar ceea ce lipsea era un sistem de operare care să facă faţă pretenţiilor profesioniştilor. MINIX era bun, dar era totuşi un simplu sistem de operare pentru elevi, proiectat mai degrabă ca un instrument didactic decât ca unul destinat industriei.

La momentul respectiv, programatorii din toată lumea erau inspiraţi de proiectul GNU al lui Richard Stallman, o mişcare de software destinată să producă software de calitate. Adorat ca un erou în regatul computerelor, Stallman şi-a început nemaipomenita carieră în faimosul Artificial Intelligence Laboratory la MIT, şi în prima jumătate a anilor ’70 a creat editorul Emac. La începututul anilor ’80, companiile comerciale de software ademeneau pe mulţi dintre programatorii străluciţi din laboratoarele AI, şi negociau acorduri stricte de discreţie ca să îşi protejeze secretele.

Dar Stallman avea o viziune diferită. Ideea lui era că, spre deosebie de alte produse, cu privire la software nu ar trebui să existe restricţii împotriva copierii sau modificării, cu scopul de a îmbunătăţi şi spori eficienţa programelor. Cu celebrul său manifest din 1983 care declara începuturile proiectului GNU, el a declanşat o mişcare de creare şi distribuire a software-urilor care corespundeau filozofiei lui (Din întâmplare, numele GNU este un acronim recursiv care în prezent înseamnă “GNU Nu este Unix”). Dar pentru a-şi împlini visul de a crea în cele din urmă un sistem gratis de operare, trebuia să creeze întâi uneltele. Deci, începând din 1984, Stallman a pornit să scrie GNU C Compiler(GCC), o faptă uimitoare pentru un programator individual. Cu legendara sa magie tehnică, el singur a depăşit grupuri întregi de programatori de la firmele producătoare de software, scriind GCC-ul, considerat unul din cele mai eficiente şi robuste compilatoare create vreodată.

Până în 1991, proiectul GNU crease o mulţime de unelte. Multaşteptatul Gnu C Compiler era gata, dar nu exista încă nici un sistem de operare şi nici nu era aşteptat să apară în următorii câţiva ani.

Asta era o întârziere prea mare pentru Linus.Pe data de 25 august, 1991, istoricul mesaj a fost trimis grupului MINIX de către

Linus.......

From: torvalds@klaava.Helsinki.FI( Linus Benedict Torvalds)Newsgroups: comp.os.minixSubject: Ce v-ar place cel mai mult să vedeţi în MINIX?

2

Summary: mic sondaj de opinie pentru noul meu sistem de operare

MessageID:<1991Aug25.205708.9541@klaava.Helsinki.FI > Date: 25 Aug 1991 20:57:08 GMTOrganization: Universitatea din Helsinki

Salut tuturor utilizatorilor de minix –Lucrez (pe gratis) la un sistem de operare (doar un hobby, n-o să fie mare şi profesional ca gnu) pentru hard-discuri 386(486) AT. Chestia asta cloceşte din aprilie, şi începe să fie gata. As vrea orice fel de informaţie în legătură cu ceea ce le place/displace oamenilor la minix, deoarece SO-ul meu seamănă cu el într-o oarecare măsură (aceeaşi aşezare a fişierelor (datorată unor motive practice) printre altele) Am importat recent bash(1.08) şi gcc(1.40) şi lucrurile par să meargă. Asta înseamnă că o să obţin ceva practic în câteva luni, şi aş vrea să ştiu ce trăsături i-ar interesa mai mult pe majoritatea oamenilor. Orice sugestie e binevenită, dar nu promit că o să ţin cont de ele:-).

Linus (torvalds@kruuna.helsinki.fi )

Aşa cum reiese din mesaj, Linus însuşi nu credea că creaţia sa va fi destul de importantă încât să schimbe computerele pentru totdeauna. Versiunea 0.01 a Linux-ului a fost eliberată în septembrie 1991, şi a fost pusă în reţea. Entuziasmul în legătură cu noul produs a crescut, pe măsură ce codurile au fost descărcate, testate, sucite si returnate lui Linus. Versiunea 0.2 a aparut pe 5 octombrie impreună cu această faimoasă declaraţie a lui Linus:

From: torvalds@klaava.Helsinki.FI( Linus Benedict Torvalds)Newsgroups: comp.os.minixSubject: surse gratis pentru un sistem asemanator minix-ului pt 386-AT

MessageID:<1991Oct5.054106.4647@klaava.Helsinki.FI > Date: 5 Oct 91 05:41:06 GMTOrganization: Universitatea din Helsinki

Tânjiţi după frumoasele zile ale Minix-ului 1.1 când bărbaţii erau bărbaţi şi îşi scriau propriile drivere ? Duceţi lipsa unui proiect şi muriţi de nerăbdare să vă încercaţi puterile pe un nou SO pe care puteţi încerca să îl modificaţi conform nevoilor voastre ? Vă simţiţi frustraţi când totul merge pe Minix ? Duceţi dorul nopţilor pierdute ca să faceţi un program să meargă? Atunci acest mesaj poate fi chiar pentru voi:-). Aşa cum am menţionat acum o lună (?), lucrez la o versiune gratis a unui sistem asemănător cu minix-ul conceput pentru calculatoarele AT-386. În sfârşit a atins stagiul în care este utilizabil (deşi s-ar putea să nu corespundă nevoilor dvs.), şi sunt dispus să pun la dispoziţie sursele pentru o distribuţie mai largă. Este doar versiunea 0.02 (+1 (foarte mic) patch deja) dar am rulat deja cu succes sub el bash/gcc/gnu-make/gnu-sed/compress etc. Surse pentru acest mic proiect al meu pot fi găsite la nic.funet.fi (128.214.6.100) în directorul /pub/OS/Linux. Directorul conţine de asemenea nişte fişiere READ-ME şi câteva binare care merg sub linux (bash, update şi gcc, mai mult de atât ce vreţi:-) E furnizată sursa completă a nucleului, pentru că nu a fost folosit codul minix. Bibliotecile sursă sunt numai parţial libere, aşa că nu pot fi distribuite momentan. Sistemul poate să

3

compileze “as-is” şi, din câte se ştie până acum, funcţionează. Heh. Sursele binarelor (bash şi gcc) pot fi găsite în acelaşi loc în /pub/gnu.

Versiunea 0.03 a Linux-ului a apărut în câteva săptămâni. Până în decembrie a apărut versiunea 0.10. Linux-ul depăşise cu puţin abia forma sa scheletică. Avea suport numai pentru hard-discurile AT, nu avea login (pornea direct din bash). Versiunea 0.11 era mult mai bună, având suport pentru tastatură multilinguală, drivere pentru dischete, suport pentru VGA,EGA, Hercules etc. Numărul versiunilor a crescut direct de la 0.12 la 0.95 şi 0.96 ş.a. În curând codul s-a răspândit în lumea întreagă prin site-urile ftp din Finlanda şi restul lumii.

c. Confruntare & dezvoltare

În curând Linus s-a confruntat cu nimeni altul decât Andrew Tanenbaum, marele profesor care a scris MINIX-ul. Într-un mesaj către Linus, Tanenbaum a comentat:

“Încă îmi menţin punctul de vedere că a proiecta un nucleu monolitic în1991 e o eroare fundamentală. Fii recunoscător că nu eşti elevul meu. N-ai primi o notă mare pentru un asemenea proiect:-)”

(Andrew Tanenbaum către Linus Torvalds)

Linus a admis mai târziu că acesta era cel mai slab aspect al dezvoltării Linux-ului. Tanenbaum era cu siguranţă un profesor faimos, şi cuvintele sale contau. Dar s-a înşelat în legătură cu Linux-ul, căci Linus era un tip încăpăţânat care nu admitea eşecul.

Tanenbaum a remarcat de asemenea că “Linux-ul este demodat”.Acum era rândul noii generaţii Linux. Susţinut de puternica comunitate Linux, Linus i-a

dat lui Tanenbaum o replică ce pare mai potrivită:

“Slujba dvs. este aceea de profesor şi cercetător: Asta este o scuză al naibii de bună pentru câteva dintre lipsurile minix-ului.”

(Linus Torvalds către Andrew Tanenbaum)

Şi munca a continuat. În curând mai mult de o sută de oameni s-au alăturat taberei Linux-ului. Apoi mii. Apoi sute de mii. Nu mai era doar o jucărie pentru hackeri. Completat cu un surplus de programe din proiectul GNU, Linux-ul era gata de adevărata confruntare. A fost licenţiat sub GNU General Public License, astfel asigurându-se că oricine va putea copia, studia şi schimba codurile sursă pe gratis. Studenţii şi programatorii l-au devorat.

4

În curând, au intervenit distribuitorii comerciali. Linux-ul propriu-zis era, şi este încă pe gratis. Ceea ce au făcut distribuitorii a fost să compileze software-uri variate şi să le adune într-un format care să semene cu celelalte sisteme de operare cu care oamenii erau mai obişnuiţi. Red Hat, Caldera, Debian şi alte companii au avut un ecou considerabil printre utilizatorii din toată lumea. Cu noile interfeţe Graphical User (KDE, GNOME ) Linux-ul a devenit foarte popular.

Între timp, lucruri uimitoare se întâmplau cu Linux-ul. Pe lângă PC-uri, Linux-ul a fost importat în multe alte platforme. Linux a fost transformat astfel încât să funcţioneze pe handhold-urile PalmPilot produse de compania 3Com. Tehnologia combinată a permis ca un mare număr de aparate Linux să fie combinate într-o singură entitate, un computer paralel. În aprilie 1996, cercetătorii de la Laboratorul Naţional Los Alamos au utilizat Linux-ul ca să se folosească de 68 de PC-uri ca de un singur computer paralel, pentru a simula undele de şoc atomice. Dar spre deosebire de alte Supercomputere care costau o avere, acesta era destul de ieftin. Acest supercomputer improvizat a costat doar $152 000, incluzând munca (de a conecta cele 68 de PC-uri prin cablu) – cam o zecime din preţul unei maşini comerciale echivalente. El ajungea la o viteză de vârf de 19 bilioane de calcule pe secundă, ceea ce îl situa pe locul 315 în topul celor mai puternice computere din lume. Şi în plus, era robust. Trei luni mai târziu, încă nu avea nevoie să fie reiniţializat.

Cel mai bun lucru în legătură cu Linux-ul în prezent este fanatismul pe care îl generează. De câte ori apare o nouă piesă de hardware, nucleul Linux-ului este transformat astfel încât să se profite de ea. De exemplu, la câteva săptămâni după introducerea microprocesorului Intel Xeon®, nucleul Linux era transformat şi era gata pentru acesta. A fost de asemenea adaptat pentru folosirea în Alpha, Mac, PowerPC, şi chiar pentru palmtop-uri, un atribut pe care nu îl au alte sistem de operare. Şi îşi continuă călătoria în noul mileniu, cu acelaşi entuziasm cu care a luat naştere în 1991.

Cât despre Linus, el rămâne un om simplu. Spre deosebire de Bill Gates, el nu este un miliardar. După încheierea studiilor, s-a mutat în Statele Unite unde a lucrat în cadrul Transmeta Corporation. După conducerea unui proiect de cercetare ultrasecret, Transmetta a lansat procesorul CruoseTM. Linus a fost un membru activ al echipei de cercetare. Recent căsătorit cu Tove, el este tatăl mândru al unei fetiţe, Patricia Miranda Torvalds. Până în ziua de azi, el rămâne cel mai faimos programator din lume. Adorat de comunităţile informaticienilor din întreaga lume, Linus este pe departe cel mai popular programator de pe planetă.

d. Tux pinguinul: spiritul Linuxului

Emblema Linux-ului este un pinguin. Spre deosebire de celelalte sisteme de operare comerciale, Linux-ul nu are un simbol serios. Tux, cum este numit afectuos pinguinul, simbolizează mai degrabă atitudinea lipsită de griji şi liberatea mişcării. Acest logo drăguţ are o istorie foarte interesantă. Iniţial, nu fusese aleasă o emblemă a Linux-ului. Odată, Linus a plecat în emisfera sudică, în vacanţă. Acolo a întâlnit un pinguin, care semăna cu simbolul actual al

5

[Tux] "...looks too much like Homer Simpson"-- Albert Cahalan.

Linux-ului. Când Linus a încercat să îl mângâie, pinguinul l-a muşcat de mână. Acest mic incident amuzant a dus mai târziu la alegerea pinguinului ca simbol al Linux-ului.

6