Istoria filosofiei -este stiinta care studiaza sistemele filosofice în succesiunea lor istorica, pune în evidenta cum  s-a realizat progresul în filososofie, în acelasi timp pune în evidenta drumul parcurs de gândirea umana, informarea constiintei filosofice si a constiintei în general. Ne arata cum s-au format treptat conceptele filosofice, pentru ca este mai usor sa vezi cum se fac lucrurile încetul cu încetul decât daca le ei gata formate.

India AnticaÎn India antica se considera ca filosofia începe o data cu Uponisoe care sunt comentarii la Vede. Vedele sunt carti stravechi ale religiei brahmanice si consta în culegeri de imnuri, rugaciuni, vrai. Ele sunt  documentare inestimabile ale culturii universale. Uponisodele pun în evidenta existenta a doua orientari filosofice. O tendinta spiritualista dupa care realul este determinat de un principiu spiritual suprem principiul lui BRAHMAN si o tendinta realista dupa care realitatea este determinata de elementele de natura materiala, reprezentarea acestei tendinte este filosofia Hardalake, carew este primul filozof al lumii. Uponisodele contin elemente importante de filosofie, una din filosofiile importante din secolul IV – V este Budismul . Budismul este o filosofie dar si o religie, a fost adesea contestat ca scoala filosofica. Budda a descoperit sensul profund al vietii. Ajunge la descoperirea celor 4 adevaruri. Adevarul despre existenta suferintei, despre nasterea suferintei, despre nimicirea suferintei, despre calea ce duce la nimicirea suferintei. Pentru budism lumea înconjuratoare este o permanenta curgere de forme, lumea nu-i ordonata, ci o lume care se formeaza mereu, este miscare, ea devine, nu exista, totul se modifica necontenit, trece de la starea de nonexistenta la existenta.Scolile filosofice din India: Sankya, Yoga, Miniasa, Budismul.

Filosofia chinezaFilosofia in china antica apare in sec 20 i.e. Ea isi gaseste radacinile in ghindire mitologica conform miturilor chineze lumea a aparut din haos. La inceput exista haosul din care apare lumea, mai intii cerul, apoi pamintul si apoi tot ce exista pe pamint. Chinezii considerau ca puterea supranaturala este cerul.

Grecia AnticaGindirea filosofica a Greciei antice se deosebeste esential de gindirea filosofica a orientului antic fiindca de la primele manifistari ea a fost o gindire libera de sinestatatoare o gindire rationala despre lume ca un tot intreg.Filosofia in Grecia apare in perioada cind gindirea se elibereaza de sub influenta religiei si mitica. Se formeaza ca un mod de gindire rationala. Dezvoltarea gindirii filosofice in Grecia in dependenta de problem filosofice abordate este divizata in urmatoarele perioade:-Perioada preclasica-este perioada aparitiei si formarii primelor invataturi folosofice, problema principala este problema originii si esentii lumii_ Perioada clasica - este perioada unificarii si sistematizarii conceptiilor filosofice, problema principala este problema existentei umane _ Perioada post clasica -este perioada aplicarii in viata a conceptiilor filosofice. Problema principala problema filosofica a existentei morale a omului.

Polemica dintre Socrate si sofistiTermenul vine din greacă (sophisles = înţelept).Sec. V debutează cu un număr mare de filosofi numiţi sofişti care aveau concepţii diferite, dar erau uniţi printr-o activitate comună. Ei predau cunoştinţe politice, filosofice, oratorice, pentru ca tinerii să poată participa la viaţa public.Unul dintre sofisti spunea “cum imi par lucrurile asa sunt pentru mine, cum iti par tie asa sunt pentru tine”. In aceasta zapaciala sociala a existat un um care a rasturnat radical lucrurile, Socrate, el afirma ca “Oamenii sunt buni de la natura dar conducatorii sint incapabili si corupti”. Opare socratică înseamnă o orientare nouă în dezvoltarea filosofiei greceşti. Filosofia lui Socrate î-şi îndreaptă interesul principal spre morală.Principalele preocupări sunt : ştiinţa vieţii interioare. Socrate spunea că “Cea mai demnă şi utilă este cunoaşterea omunlui”.Deviza sa era ceea ce era scris pe frontispiciul templului Delphi – “Cunoaşte-te pe tine însu-ţi!”. A te cunoaşte pe tine însu-ţi nu inseamnă să-ţi cunoşti doar numele, să înţelegi ce reprezinţi tu în raport cu realitatea, înseamnă a cunoaşte adevărul, pentru că adevărul se găseşte în fiecare om. vorba şi fapta formează o unitate. Forma de legătură între oameni este dialogul. El este o formă de comunicare, dar nu pentru a transmite o sumă de cunoştinţe deja existente ci pentru a îndemna pe cel cu care dialogul supune adevărul.

Platon 427-347 i.e.

Filosofia lui platon porneste de la idea socratica conform careia ratiunea, notiunea si idea reprezinta instrumentul adevarului. Platon considera ca adevarul se afla in idei, nu lucrurile, nu opiniile descriu adevarul ci ideiile. Timelia acestei invataturi este teoria ideilor. Principalul obiect al cunoasterii si totodata principiul lumii este Idea, iar metoda prin care se ajunge la cunoasterea ideii este dialectica. Pentru Platon dialectica reprezinta miscarea gindirii de la notiunele particulare la cele generale si invers. La Platon ideiile exista intr-o lume deosebita, intr-o lume supranaturala, ele exista vesnic sunt neschimbatoare si sunt principiile lucrurilor. De aceea Platon evidentiaza doua lumi:1_ Lumea ideilor 2 _ Lumea lucrurilor sensibile Datorita ideilor promovate platon este considerat intemeitorul curentului idealist in filosofie deoarece la el Idea reprezinta principiul lumii. Idealismul lui Platon este un idealism obiectiv.

Aristotel (384 . 322)este cel mai mare ginditor al antichitatii, este intemeitorul si sistematizatorul rationalismului inceput de Socrate. Insa daca la Platon se evedentiaza ca principiul lumii ideile, atunci Aristotel elaboreaza o invatatura despre lumea reala in care traieste omul. Aristotel ginditorul care face o prima clasificare a stiintelor reiesind din anumite calitati sufletesti. El evidentiaza urmatoarele stiinte:_ Stiinte teoretice - matematica, fizica, filosofia_ Stiinte practice . economia, etica _ Stiinte poetice . poeziaAristotel spune ca filosofia este stiinta despre principiile fundamentale ale lumii.Invatatura sa porneste de la lamurirea a 4 cauze universale ale tuturor lucrurilor:1_ Cauza materiala 2_ Cauza formala 3 _ Cauza miscatoare 4_ Cauza finala

Aristotel este considerat intemeitorul logicii, ca stiinta despre legile si formele de gindire corecte. El considera ca logica poate fi un instrument general pentru studii. Un alt aspect al filosofiei lui Aristotel este invatarua sa despre om si suflet. Omul este o fiinta sociala care isi manifesta esenta sa in conditiile vietii politice. Societateeste naturala pentru om. Aristotel a elaborat o invatatura colosala despre suflet dar nu mentioneaza daca este sufletul muritor sau nemuritor. Invatatura lui Aristotel a exercitat o influenta hotaritoare nu numai asupra gindirii filosofice din timpul sau dar asupra dezvoltarii filosofiei ulterioare.

Filosofia presocraticaPresocraticii erau filosofii greci care l-au precedat pe Socrate și care au făcut speculații despre Natură în ansamblu. Trăsătura comună a presocraticilor este că au încercat să găsească în natură un element care să explice universul. Critica la care i-a supus Socrate a dat filosofiei un nou punct de plecare și explică faptul că toți gânditorii s-au situat în istorie prin raportarea la Socrate. Filosofia presocratică a început în secolul VI î.Hr. cu școala milesiană. Curiozitatea i-a condus către primele încercări de simplificare a fenomenelor naturii, principala lor realizare. Credeau că lumea a apărut dintr-o substanță primordială iar schimbările se datorează nu unei cauze externe ci a mișcărilor materiei primordial. Spre sfârșitul aceluiași secol,apare Filosofia pitagoreică face ca filosofia să dobîndească un caracter mai puțin fizic, mai matematic, ideea principiului conceput ca formă, numărul sau relația dintre numere. Restul perioadei presocratice, filosofii naturii au fost marcați de trecerea de la fizica monistă la cea pluralistă. Empedocle credea că natura are patru materii originare: pământul, aerul, focul, apa și toate schimbările din natură le explica prin faptul că aceste patru elemente se amestecă și apoi se despart.

Filosofia romano-elenistaPerioada romano-elenista este ce mai lunga si cuprinde secolul 4 i.e., secolul 6. In aceasta perioada vechile invataturi filosofice antice sunt imbinate in diferite moduri avind ca scop fie intimeierea unei vieti morale, fie izbavirea sufletului prin credinta in devinitate. Datorita acestui fapt problematica filosofica are un caracter moral si religios. Perioada elenist-o romana se divizeaza in 2 sub-perioade :Elenista secole 4-1 i.e. si Romana secole 1-6Odata cu extinderea imperiului roman invataturile filosofice se divizeaza in functie de interesul moral si religios. Principalele invataturi filosofice morale sunt:1.Epicurismul 2.Stoicismul 3.Scepticismul 4.EclectismulPrincipalele invataturi filosofice religioase sunt:Neopitagorismul - il propune pe dumnezeu ca baza unica a lumiiNeoplatonismul- divinitatea se afla in afara lumii cu totul deasupra ei.

Filozofia medievalaEvul mediu in gindirea filosofica se admite ca incepe cu secolul 5 si dureaza 1000 de ani, Totodata mentionam faptul ca constituirea

culturii spirituale medievale a unui nou tip de credinta religioasa si de gindire filosofica poate fi datata cu secolele 1-4. In aceasta perioada are loc o confruntare dintre invataturile filosofice antice si noua invatatura religioasa-crestinismul. Intemiitorul teologiei crestine este considerat Origenes din Alexandria.El a incercat sa inlature divergentele dintre dumnezeul vechiului testamentsi dumnezeul noului testament. Dupa Origenes dumnezeu este unul el a creat lumea din nimic deoarece puterea si vointa lui sunt nelimitate.

Patristica si AugustinismulPatristica este filosofia parintilor bisericii, reprezinta o doctrina teologic-o filosofica elaborata in secolele 4-8 prin care sau pus bazele dogmaticii si cultului crestin. In perioda patristica problema principala este incercarea de a crea o teoriei filosofica a crestinismului. In crestinism locul central il ocupa personalitatea lui Dumnezeu. Bazinduse pe filosofia lui Platon Augustin a elaborat o invatatura care avea ca scop cunoasterea adevarului absolut adica pe dumnezeu. Dupa Augustin adevarul abosolut intotdeauna presupune credinta “Inteleg pentru ca sa cred”, iar credinta duce intotdeauna laratiune “Cred pentru ca sa inteleg”. deviza lui augustin este “Cred pentru ca sa pot intelege”. Dupa Augustin in Dumnezeu se gasesc ideiile eterne in conformitate cu care Dumnezeu a creat lumea. Aceste idei din ratiunea devina alcatuiesc logosul, adica cuvintul lui dumnezeu. Sufletul la Augustin este nematerial, el este creat de dumnezeu la momentul nasterii trupului. El este nemuritor deoarece se impartaseste din ratiunea devina.

Toma den AquinoScopul urmarit in filosofia scolastica era impacarea religiei cu filosofia un mare rol in aceasta directie la avut calugarul dominican Toma Dachinov (1225 . 1274). Problema centrala a folosofiei sale este raportul dintre religie si filosofie dintre credinta si ratiune. Aceasta invatatura se intemeiaza pe urmatoarea ideie: Ceia ce nu poate fi dovedit cu ajutorul ratiunii nu are nevoie sa fie crezut. Credinta intervine numai acolo unde ratiunea nu ajunge. In filosofia lui Toma obiectul principal al cunoasterii este dumnezeu, .a cunoaste adevarul inseamna a cunoaste pe dumnezeu. Dupa dachinov tot ce exista in afara de dumnezeu este creat de el din nimic. Dumnezeu creaza lumea si in prezent in fiecare clipa, Dumnezeu este vesnic ca o fiinta suprema absoluta si perfecta. Omul este unitatea substantiala dintre trup s suflet, iar sufletul este forma si forta trupului. Dachinov respinge idea Platonica precum ca sufletul a preexista trupului, el se creaza in acelasi timp trup si suflet.

Disputa dintre nominalisti si realisti

Reprezentanţii realismului susţin că noţiuni generale constutuie realităţi de sine stătătoare cu character spiritual, anterior lucrurilor şi independente de acestea. Pentru ei universul există în realitate. Atât nominalismul cât şi realismul sunt 2 orientări filosofice în filosofie, sunt 2 răspunsuri diferite la aceeaşi problemă filosofică, existenţa şi natura existenţei universalului. Sunt 2 prezentări diferite dar nu în sensul că una deţine adevărul şi una eroarea. Nominalismul negând existenţa universalului punea în pericol ideea de ştiinţă, ori de la Platon şi Aristotel se ştia că a şti înseamnă a şti universal.

Filosofia renastencista Dupa evul mediu urmeaza o noua perioada in istoria gindirii

filosofice numita de istorici Renastere. Termenul de Renastere provine din limba franceza “Renaissance” care a fost pus in circulatie in secolul XVIII pentru a insemna reinnoirea artelor. Renasterea este apreciata de cercetatori ca fiind o adevarata aurora in aceasta istorie, caracterizata prin adevarate explozii spirituale, materiale, efervescenta culturala. Renasterea sa manifestat ca o reinoire spirituala o reinviere a culturii. Aceasta filosofie a fost influentata puternic de dezvoltarea statelor, cand s-au pus bazele experimentului si aplicatiilor matematice. Filosofia renascentista are un caracter antiscolastic, este umanista, este orientata spre studiul omului si al naturii. Concepţia despre om a Renaşterii arata un caracter antropocentrist. Omul este perceput mai curând prin calităţile şi forţa intelectuală şi morală de care dispune, decât prin slăbiciunea şi dependenţa absolută de divinitate şi credinţă.Personalitatile care s-au evedevtiat in aceasta perioada sint : LEONARDO da VINCI, GIORDANO BRUNO, Dimitrie Cantemir, etc.

Antropocenrismul si umanismulUmanismul-Poziție filozofică care pune omul și valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine și nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și moralității prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane. In epoca renasterii dumnezeu si omul se afla in aceiasi lume.O astfel de interpretare a omului a pus inceputul umanismului care este principal trasatura a gindirii filosofice in perioada data.O asemenea interpretare a umanismului renascentist pune in centrul atentiei viata paminteasca a omului (antropocentrism). Omul este tratat cu preponderenta conform destinatiei lui lumesti. In toate scriile umaniste in arta,cultura, pictura, sculptura isi gaseste manifestare idea ca cel mai de pret in lume este omul iar in el gindirea si sufletulul lui. Se considera ca omul poate singur sa se calauzeasca in lume cu ajutorul propriei ratiuni si cu ajutorul revelatiei divine.

Filosofia naturalista in epoca renasteriiIn epoca renasterii un nou inteles al naturii il gasim in ideiile filosofice a lui Nicolae Copernic. este considerat intemeitorul sistemului heleiocentric al lumii. Teoria sa despre miscarea de rotatie a pamintului in jurul axei sale si a soarelui a inlocuit vechiul sistem

geocentric Ptolemen . Aristotel. Conform acestora pamintul este nemiscat, situat in centrul universului si in jurul lui se roteste boltaCereasca. Astfel teoria heliocentrica a lui Copernic a insemnat o revolutie in cunoasterea stiintificalumii schimbind punctul de referinta al omului in raport cu universal. Un alt reprezentant este Giordano Bruno .Dupa Bruno numarul lumelor care exista dincolo de lumea pe care noi vedem esteinfinit deoarece este infinit. Bruno face concluzia ca aceste lumi sunt populate cu fiinteintelegibele insa necatind la faptul ca spatiul este infinit, universul este unul deoarecedumnezeu este unul. Galileo Galilei- A descoperit 4 satelisi a planetei Jupiter1.Inelele planetei Saturn 2.Constitutia paminteasca a lunii munti, 3.Fazele planetelor Mercur si Venus .Privitor la conceptia despre lume Galelei considera ca universul este infinit, material este vesnica, natura este unitara, totul in univers se misca totul se schimba afirma Galilei.

Filosofia modernaCu secolul 17 in istoria gindirii umane se incepe o noua perioada numita epoca moderna. Este epoca instaurarii relatiilor capitaliste, epoca revolutiilor burgheze. Dezvoltarea noii societati a generat transformari radicale in economie politica si in consteinta oamenilor, un factor destul de important al schimbarii consteintei umane a devenit stiinta mai ales stiintele experimentale matematice, ca urmare in fata gindirii filosofice sau pus un sir de probleme de ordin social si stiintific precum:1_ Problema libertatii umane ,2_ Problema structurii statului a relatiilor dintre puterile de stat.In epoca moderna ea se sprijina pe stiinta, substratul gindirii filosofice in aceasta perioada este caloborarea strinsa dintre metodele metematice si cercetarile experimentale ale naturii. Datorita acestui fapt sa format un nou tip de stiinta despre natura si anume stiinta matematic-o experimentala.

Francis Bacon (1561 . 1626)Intemeitorul filosofiei emperiste, In invatatura sa el a promovat idea ca principala metoda a cunoasterii stiintifice este experienta. Bacon este primul ginditor din epoca moderna care face o noua clasificare a stiintelor care are la baza calitatile sufletesti ca: memoria, inteligenta si imaginatia, astfel el evedentiaza 3 tipuri de stiinte:1_ Stiinte istorice . are la baza memoria ,2_ Stiinte filosofice . intelegenta,3_ Stiinte poetice . imaginatia

Dupa Bacon Filosofia este stiinta cea mai generala deoarece are un obiect de studiu deosebit intreit: Dumnezeu, natura si omul. Bacon considera ca cunoasterea stiintifica a lumii ii da omului puteri pentru a stapini fortele naturii. Lui ii apartine afirmatia “Cunostinta este putere”.

Rene Descartes (1596 . 1650).Intemeitorul rationalisului precum si a filosofiei moderne, Descartes isi pune scop valorificarea cunostintelor stiintifice si schimbarea situatiei din stiinta, cunostintele trebuie sa fie bune pentru rezolvarea problemelor practice spunea Descartes. Mai intii de toate trebuie de schimbat metodele decunoastere, el demonstreaza ca metodele din stiinta contemporana lui nu sunt potrivite pentru studiere cu ajutorul lor nu se pot face descoperiri. problema central la el este cunoasterea autentica a lumii, tindea sa elaboreze o metoda unica universala de cunoastere aceptata de toate stiintele. In viziunea sa stiinta universala trebuie sa aiba forma unui sistem deductiv bazat pe un fundament axiomatic. Descartes ajunge la concluzia ca cunostintele cele mai sigure sunt in matematica. Pentru matematica Descartes propune 2 metode, metoda deductiei si metoda intuitiei. Dupa Descartes tot ce este rational este si dincolo de gindire deoarece lumea este o intocmire rationala ea fiind creata de dumnezeu.Eu ma indoiesc in toate, toate cunostintele mele despre lumea exteriora sunt nesigure dar ce este sigur?

Gottfried Leibniz (1646 . 1716)Reprezentant al rationalismului, El promova idea ca universul este alcatuit dintr-o multitudine infinite de substante individuale numite “monade”. Monadele la Leibniz sunt elemente spirituale, individuale, independente una de alta si indivizibile, inzestrate cu o forta activa.Prin filosofia lui Leibniz, ajunge pina la o desavirsire intelectuala si anume: ratiunea creaza lumea si ea este creatoare de adevar.// În teoria cunoașterii, Leibniz se situează pe pozițiile raționalismului, pe care încearcă să-l îmbine cu elemente de empirism. Împărțind adevărurile în "raționale" și "faptice", el consideră că primele, având un caracter necesar și universal, nu pot proveni din experiență; principiile lor se află în intelect și primesc de la simțuri doar un impuls pentru dezvoltarea lor. De aceea, e cunoscuta teză a senzualismului: "Nimic nu este în intelect care să nu fi fost mai înainte în simțuri", Leibniz adaugă: "în afară de intelectul însuși". Astfel el completează cele trei principii ale logicii aristotelice cu principiul rațiunii suficiente, necesar pentru verificarea adevărurilor faptice obținute pe calea inducției.

Spinoza(conceptia libertatii)

Problema centrala a filosofiei lui Spinoza este problema libertatii de care depinde fericirea umana. Omul in viata trebuie sa fie fericit anume libertatea poate da omului fericire. Totodata libertatea in calitate de vointa libera este o neintelegere a lui naturii la Dumnezeu. Omul este si el o fiinta creata de Dumnezeu dar omul nu are vointa libera. Libertatea umana depinde de starea cugetului de gindirea omului, adica libertatea omului dupa Spinoza depinde de tipurile de cunoastere care pot fi cunoasteri adecvate si ne adecvate. Fericirea depinde de iubirea fata de dumnezeu, iar libertatea de cunoastereanaturii lui Dumnezeu.

Filosofia clasica germaneIn secolul al 19 filosofia europeana se transforma intr-o filosofie nationala astfel in aceasta perioada intilnim o filosofie germane. Secolul al 19 este in istorie secolul constituirii statelor nationale aparitia natiunelor moderne. Anume in operele ginditorilor germani filosofia a atins punctul culminant in dezvoltare si ea a fost numita filosofie clasica germana. Filosofia clasica germana cuprinde o perioada relativ scurta de timp. In filosofia clasica germana si-au gasit manifestarea cele mai principale curente filosofice: dualism, idealism subiectiv, idealism obiectiv, materialism. Reprezentantii : Emanuel Kant, Iohan Fichte, Fredric Chelling, Gheorghe Hegel, Ludwig Feuerbach.

Emanuell Kant (1724 . 1804)Intemeitorul filosofiei clasice germane, este unul din cei mai remarcati filosofi ai culturii Occidentale. Evolutia conceptiilor filosofice a lui Kant poate fi divizata in doua perioade:1. Precriticista - a fost preucupat de cercetarea filosofiei naturii, Kant

cerceteaza originea si formarea sistemului solar, demonstreaza ca sistemul solar nu a fost creat de un dumnezeu ci sa format treptat dupa legile naturale ale atractiei si respingerii.

2. Criticista - apar cele trei celebre critici ale sale. a elaborat o noua teorie a cunoasterii pornind de la analiza si critica a insasi cunoasterii umane.

In viziunea lui Kant lumea reala noi o cunoastem nu asa cum exista ea de la sine, de aceea este o mare deosebire dintre lucrurile cum exista ele independent de noi, si asa cum noi le cunoastem. Un alt aspect al filosofiei lui Kant este analiza vietii morale ale omului infaptuita cu ajutorul notiunii conceptului .ratiune practica.. Ratiunea practica la Kant este forma a gindirii care ordoneaza faptele si instaureaza principiile actiunii morale ale omului. La Kant ratiunea practica impune consteinta unei legi universale si este un motiv de a actiona conform acestei legi.

Constructiile Hegeliene in ontologie

Geor Hegel filosof german idealist obiectiv considera cu o admirabila incredere in sine, ca filosofia sa este cel din urma cuvint al gindirii umane expresia definitive adevarului. Sistemul sau este un sistem al ratiunii care domina lumea si se dezvolta in toate aspectele concrete ale lumii,ale naturii si al spiritului. Hegel este intemeitorul teorii dealecticii moderne. El a elaborat principale principii ale dealecticii care lamuresc mecanismul intern al dezvoltarii intregii lumi. Dupa Hegel principiul unic si fundamental al lumii este idea absoluta numita si ratiunea absoluta sau spirit absolut. In viziunea sa idea abosluta trece prin etapele: Idee, spiritual, natura. In conceptia filosofica a lui Hegel exista insa o contracdictie interna si anume: constradictia.Dintre metoda sa filosofica si sistemul sau filosofic. Metoda (dealectica) elaborata de Hegel este orientata spre infinitatea cunoasterii, iar scopul este autocunoasterea acestui spirit absolut reiesa ca cunoasterea este limitata.

Specificul filosofiei luministe

Filosofia luminilor markeaza o noua etapa filosofica specifica sec.17 dar care sa prelungit in unele tari europene in I jumate a veacului urmator. Epoca Luminilor a constituit o cotitura importanta in dezvoltarea spirituala a omenirii, o victorie semnificativa a ratiunii asupra conceptiilor mistico-religioase.Aceasta fiind o perioada in care s-au elaborate principii fundamentale ale statului modern. Diviza acestei etape este “Lumineazate si vei fi”, In franta inde s-au dezvoltat principalele idei luministe cei mai mari luministi au fost :Montesquieu, Voltaire, Diderot, Rouseau.

Filosofia contemporana

Apare la sf. Sec.19 inceputul sec.20. Precum se stie filosofia si stiintele modern au inlocuit credinta in divinitate cu increderea in ratiune si s-au inpus pentru rationalizarea relatiilor sociale. Omul a intordus in lume scopurile sale nationale dirijind relatiile sociale, natura si existent sa.A ajuns astfel la o rationalizare excesiva ce a dus la depersonalizare. Dezvoltarea societatii, culturii si civilizatiei, atestarea progresului tehnico- stiintific a dus la revendicarea din system.Filosofia contemporana are character social deoarece fiinta umana se realizeaza pe deplin in activitatea sociala in comunitate fiind apreciata ca o forta de producere, stiinta si tehnica, problemele dezvoltarii lor sint centrul filosofiei al unor orientari.

Evolutia obiectului filosofiei positivisteFilosofia pozitivista- modelul de ghindire ce a axercitat o mare influenta asupra filosofilor neopozitivisti ai sec.20. El intemeiaza cunoasterea pe experienta, dar respinge metafizica. La baza acestei reorganizari este pusa idea progresului ca progress intellectual.Konte e interest de cunoasterea stiintifica a vietii sociale,el considera ca

modul de ghindire evolueaza parcurghind 3 stari: teologica metafizica si pozitivista. Cea pozitivista este etapa cercetarii stiintifice bazate pe observarea faptelor fenomenelor sau raporturilor intre ele.In aceasta faza se renunta la realitatile absolute. El spune ca stiinta consat din cunoasterea lefilor fenomenelor si astfel stiinta poate servi scopurilor practice ale omului.

Filosofia lui S.Kierkegaard

Kierkegaard a criticat atât hegelianismul din timpul său, cât și ceea ce a considerat ca fiind formalități nule ale Bisericii Naționale Daneze. O mare parte din opera sa filozofică se concentrează asupra problemelor legate de modul de viață al oamenilor, accentul căzând pe prioritatea realității umane concrete în detrimentul gândirii abstracte, Opera sa în domeniul psihologiei explorează emoțiile și sentimentele indivizilor atunci când se confruntă cu alegerile pe care le fac în viață. /Gândirea și stilul de viață a lui Kierkegaard reflectă drama vieții filosofului, chinuit de paradoxul sfâșierii între un Dumnezeu neînțeles, căruia i se supune, și disperarea individului părăsit într-o lume în care trebuie să existe, dar care i se refuză. Disperarea la Kierkegared nu este agonie, ci pierderea individului. Omul trebuie să-și aleagă, respectiv să-și determine destinul, lăsat singur, fără speranță, în haosul existenței.

Filosofia vietii, existentialismExistentialism- este o doctrină filozofică și de acțiune caracterizată printr-o accentuare a individualității, propagarea libertății individuale și a subiectivității. Existențialismul își are originea în lucrările lui Kierkegaard. Existențialismul cuprinde deopotrivă un sistem ideatic, o morală și o doctrină de acțiune. În termeni filozofici, orice obiect are o esență și o existență. Existențialismul dimpotrivă afirmă că la om - și numai la om - existența precede esența. Aceasta înseamnă că omul mai întâi este și doar după aceea este într-un fel sau altul. Într-un cuvânt, omul își creează propria esență, aruncându-se în lume, suferind acolo, luptând ca să se definească puțin câte puțin.

Pragmatismul ca si curent filosoficPragmatismul este înrudit îndeaproape cu empirismul si pozitivismul, si trebuie înțeles înainte de toate ca o reacție împotriva teoriilor raționaliste. El se ridică împotriva noțiunii raționaliste de realitate, înțeleasă ca noțiune corespondentă adevărului absolut, ca ceva inflexibil. Pragmatismul mărturisește o înrudire cu empirismul. Pragmatismul este considerat a fi mai mult o „metodă”, un procedeu nou de a pune problemele și de a le dezlega, de a privi faptele și de a le interpreta. Metoda pragmatistă este, înainte de toate, o atitudine și o orientare, față de fapte și diferite teorii asupra lor. Pentru pragmatism nu există un adevăr etern, ci există adevăruri. Adevărurile sunt in strânsă legătură cu viața omului.

A.Shopenhauera fost un filozof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului "voinței" în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman. Schopenhauer susține că Voința

stă la baza reprezentării lumii, având o puternică forță lipsită de rațiune și de scop. Spre deosebire de Hegel, consideră că lumea și istoria sunt lipsite de sens și de o țintă finală. Voința stă nu numai la baza acțiunilor omului, ci determină întreaga realitate, organică sau anorganică. Voința se manifestă în lumea animală ca forță vitală și ca impuls spre procreare. Această teorie asupra "primatului voinței" reprezintă ideea centrală a filozofiei lui Schopenhauer și a avut, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea până în actualitate, o influență crescândă asupra gândirii filozofice.

Filosofia MarxistaMarxismul este o teorie sociala bazata pe lucrarile lui Karl Marx, un filozof, economist, jurnalist si revolutionar german de origine evreiasca, din secolul al XIX-lea.Aprofundînd şi dezvoltînd materialismul filozofic, Marx l-a desăvîrşit şi l-a extins de la cunoaşterea naturii la cunoaşterea societăţii omeneşti. Materialismul istoric al lui Marx a constituit cea mai remarcabilă cucerire a gîndirii ştiinţifice. Haosul şi arbitrarul, care domniseră pînă atunci în concepţiile asupra istoriei şi politicii, au fost înlocuite printr-o teorie ştiinţifică uimitor de unitară şi armonioasă, care arată cum dintr-o orînduire socială se dezvoltă.

M.Heideggerunul din cei mai importanți filozofi germani din secolul al XX-lea. În special cu opera sa capitală, "Sein und Zeit" (“Ființă și timp”), a contribuit la reconsiderarea fenomenologiei. Opera sa a exercitat o influență hotărâtoare asupra gândirii unei serii de filozofi. Medi ta ţ ia asupra f i in ţe i a fos t însă d in to tdeauna problema fundamenta lă ametafizicii occidentale.Ceea ce va fi cercetat prin această întrebare preliminară nu este pur şi simplu fiinţa, ci sensul fiinţei, care pare a f i comple t „ui ta t” de metaf iz ica occ identa lă , începând chiar cu Platon. Heidegger consideră că istoria metafizicii occidentale nu este decâtistoria uitării fiinţei, iar filosofia contemporană este mai departe decât oricând de problemafiinţei. Problema sensului vieţii nu vizează însă numai o ipotetică viaţă de dincolo de moarte.

N.Pmilescu Spataru si D. CantemirDimitrie Cantemir (1673-1723) este cel mai de seamă gânditor umanist român şi totodată autor al primelor scrieri filosofice originale româneşti. Concepţia despre lume a lui D. Cantemir a cunoscut de-a lungul vieţii cărturarului o evoluţie în direcţia accentuării tendinţelor laice şi raţionaliste. Opera de maturitate a lui D. Cantemir se caracterizează prin tendinţa de separare a ştiinţei, domeniului raţiunii, al argumentării logice, de teologie. Ştiinţa şi filosofia au misiunea de a cerceta cauzele lucrurilor, ele nu trebuie să se limiteze la înregistrarea faptelor, ci să afle cauzele fenomenelor, să arate “nu numai cum şi ce s-au făcut”, ci şi “pentru ce aşe s-au făcut”. Cantemir este unul dintre primii învăţaţi europeni care au susţinut ideea creşterii şi descreşterii imperiilor.

Iluminismul rominesc despre conditia umana, libertate si progress

Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala Ardeleană și cu reverberațiile ei transcarpatine. Acest iluminism a stat în serviciul idealului național, la a cărui fundamentare a contribuit hotărâtor, prin demersul la istorie, la istoria limbii și a poporului. Școala Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces de afirmare națională și culturală a românilor. Învățământul a contribuit și el la răspândirea ideilor iluministe.

Eu stiu ca nu stiu nimic

acesta e primul pas in cautarea adevarului, sa recunosti ca nu stii nimic si, cum am auzit eu o explicatie - cu cat afli mai multe, cu atat mai multe intrebari apar, deci - nu creste cunoasterea ci ne-cunoasterea. si chiar daca inveti si inveti si inveti, pana la urma trebuie sa recunosti ca nu stii nimic, caci volumul de informatie este intr-adevar imens.

Axiologia

Intrebandu-ne asupra sensului vietii , ajungem tot la formularea unor valori absolute, pe care dorim sa le determinam, sa le cunoastem cat mai aproape . Notiunea valorii este o notiune fundamentala pentru filosofie . Filosofia explica lumea prin valori logice, dar tot ce are tendinta de a o si tranforma, conform unor idealuri omenesti etice. Filosofia arata cum se naste, cum evolueaza realitatea si apoi valoarea tuturor schimbarilor ei.Valoarea apare si ca relatia dintre subiect si obiect , in care prin polaritate sau polarizare, prin ierarhii, ne exprimam pretuire diferentiata acordata unor lucruri sau insusiri ale acestora, unor persoane sau unor acte umane, unor opere create in virtutea capacitatii lor de a satisface anumite nevoi, aspiratii sau interese.

Definitiile filosofiei:1. Cunoasterea celor ce sunt ca fiind cei ce sunt2. Cunoasterea lucruilor divine si umane3. Pregatirea pentru moarte4. Asemenea unei divinitati dupa puninta omului5. Arta artelor si stiinta stiintelor6. Dragoste de intelepciune.

Modurile de cunoastere:1Stiintific, artistic, filosofic, moral, politic ,juridic, religios, mitologic.

Functiile filosofiei

-Functia metodologica traseaza caile generale de cunoastere de actiune, fundamentindteoretic metodele principale de cercetare pentru diferite stiinte._ Functia conceptuala constitue un sistem de idei inchegate notiuni si teorii determinatereferitor la realitate_ Functia gnosiologica abordeaza anumite probleme ale cunoasterii. Formeaza viziuniiasupra lumii omului societatii naturii_ Functia axiologica propune diferite criterii valorice pentru alege varianta corecta pentruom a diferitor posibilitati de actiune._ Functia praxiologica arata rolul social pe care il are sociologia, realizarea practica aconceptelor teoriilor fi valorilor morale

Tipurile istorice de conceptii despre lume

reprezinta in sine forme 13pecific de reprezentare a lumii precum si diferite perioade caracteristice evolutii gindirii umane. In functia de directia de dezvoltare a gindirii umane sunt cunoscute 3 tipuri de conceptii despre lume:_ Mitologica-forma cunoasterii sociale caracteristica tuturor popoarelor primitive(legenda despre aparitia lumii)_ Religioasa- consta in credinta existenei unei puteri supranaturale_ Filosofica- Este cea mai superioara forma de reprezentare a lumii, se bazeaza pe cunostinte generale, teoretico stiintifice, argumentate in mod logic.

Aparitia filosofieiFilosofia a parcurs o cale lunga, ea apare concomintent in trei centre culturale antice India, China, Grecia ca forma a consteintei sociale filosofia apare in secolul 7 i.e. Cuvintul filosofia provine de la 2 cuvinte grecesti phyleos . dragoste, si sofia . intelepciune. Filosofia este o stiinta generala teoretica care studiaza principiile fundamentale ale existentei prin intermediul carora lumea este interpretata ca un tot intreg.In evul mediu filosofia a fost dominate de teologie, de aceia procesul delimitarii filosofiei de stiinta constituie o problema dificila.Acest process inceput in antikitate continua in epoca renasterii si capata o amploare in sec 17-19. Numerosi savanti au proclamat delimitarea filosofiei de stiinta si mai ales a stiintei de filosofie. Filosoful medieval David Armeanu in lucrarea sa ajunge la concluzia cadin filosofiei greciei antice se disting 6 definitii.