Actul Unic European start ctre o pia unic europeanAcest raport urma s stea la baza semnrii, un an mai trziu, a Actului Unic European, intrat n vigoare n 1987. Prin intermediul acestui tratat se ndeprtau anumite practici restrictive att din zona economic privat, ct i sectorul public, n vederea atingerii unui el ambiios de a avea o pia unic funcional pn n 1992. Printre noutile aduse se numra creterea n importan a votulului prin majoritate calificat n Consiliul de Minitri prin creterea numrului domeniilor de politic unde se aplic procedura de vot prin majoritate calificat. Prin adoptarea Actului Unic European, Comunitatea European a fcut pai mari ctre creterea economic i a competiiei, avnd i un rol vital n viitoarea expansiune a Uniunii Europene. n acelai timp, ns, i-a atras criticile sale, datorit extinderii puterilor Parlamentului i a importanei votului majoritii calificate, ce permite aprobarea legilor n Consiliul de Minitri fr acordului tuturor statelor membre.Ce este i cum funcioneaz Piaa UnicNumit uneori i Piaa Intern, aceasta reprezint proiectul de suflet al Uniunii Europene de a crea schimburi comerciale libere n spaiul comunitar i a pune bazele unei economii unice europene. Ea cumuleaz o varietate extins de politici, precum cele privind taxele vamale, moneda unic european, Convenia Schengen i multe alte reglementri menite a cuprinde economiile naionale europene ntr-una singur, comun. Piaa unic este nc ntr-un stadiu de dezvoltare, n ciuda faptului c acest concept a luat natere nc de la fondarea Comunitii Europene n 1957. Atunci se creau primele premise ale unui comer liber, vizndu-se prin msuri legislative libertatea de micare a bunurilor, a furnizrii de servicii, a capitalului dar mai ales, a cetenilor. Au urmat pe rnd de-a lungul anilor pai importani precum Uniunea Vamal European (1968), Actul Unic European (1987) i n special Tratatul de Maastricht (1992), prin care se stabileau pilonii uniunii economice i monetare.Beneficiile unei piee interne sunt evidente, att pentru ceteni, ct i pentru ntreprinderile private. Odat ce barierele de natur fizic i legal au fost nlturate, competiia comercial crete, iar companiile au acces liber la o pia de aproape 500 milioane consumatori. Competiia mai acerb rezult n beneficii pentru consumatori, principalele fiind oferta de servicii mai variat i scderea implicit a preului acestora (cele mai elocvente sunt evoluiile preurilor serviciilor de telefonie sau a preurilor biletelor de avion). Prin standardizarea reglementrilor naionale se faciliteaz schimburile comerciale i creterea economic iar produsul intern brut al pieei unice europene este mai mare dect al oricrui stat din lume.ns la fel de evidente precum beneficiile sunt i dificultile pieei interne, caracterizate prin niveluri inegale de dezvoltare economic. Guvernele naionale continu s se opun msurilor ce vizeaz piaa intern, ndeosebi n perioada recent, de criz economic, n ciuda msurilor ntreprinse de ctre Comisia European pentru a preveni aceast tendin. (In perioada 1992 2000, de pild, Comisia a lansat 1.500 de actiuni juridice pentru a forta statele membre sa se conformeze regulilor pietei unice).OBIECTIVEPrincipalul obiectiv al AUE este de a relansa procesul de construcie european, n vederea realizrii pieei interne. Aceasta prea dificil de realizat pe baza tratatelor existente, mai ales din cauza procesului decizional din cadrul Consiliului, care impunea votul cu unanimitate n domeniul armonizrii legislative.De aceea, Conferina interguvernamental care a condus la AUE a avut un dublu mandat. Pe de o parte, era vorba de ncheierea unui tratat n domeniul politicii externe i de securitate comune i, pe de alt parte, de un act care modificaTratatul CEE, mai ales n ceea ce privete: procedura de adoptare a deciziilor n cadrul Consiliului; puterile Comisiei; puterile Parlamentului European; extinderea competenelor Comunitilor.

Interguvernamentalismul:Suveranitatea apartine statului-natiune, chiar daca acesta opteaza sa o exercite n comun la nivel european (regional).Actorii supranationali vor avea mai putina importanta dect guvernele nationale atunci cnd se decide viitorul gruparii.Integrarea economica nu conduce automat la cea politica conform schemei neofunctionaliste.Vor trebui sa prevaleze dimensiunile politice si interesul national.Identitatea si loialitatea nationala nu sunt foarte predispuse la schimbare.Neofunctionalismul:Integrarea va ncepe n sectoare din "zona low politics" care trebuie sa fie strategice d.p.v. economic;Se va crea o "nalta autoritate" care sa supraveheze procesul de integr 212f56c are (tehnocrati)Integrarea unor sectoare va crea presiuni pentru integrarea altor sectoare;Grupurile nationale de interese si vor orienta loialitatea si actiunile de lobby catre noul centru de decizie,Creste complexitatea reglementarilor si devin necesare arhitecturi institutionale comune;La nceput integrarea politica are un rol secundar.NeofunctionalismNeofunctionalismul este prima teorie care se centreaza pe integrarea europeana. Ea apare in anii '50 ai secolului trecut, ca urmare a aparitiei primei Comunitati (Tratatul de la Paris, semnat in 1951). Printre cei mai proeminenti teoreticieni se numara: Ernst Haas si Leon Lindberg (student al lui Haas la Universitatea California, Berkeley).Ernst Haasa publicat lucrareaThe Uniting of Europe(1958) - imediat dupa infiintarea celor trei Comunitati, in 1957. Lucrarea care l-a adus in atentia comunitatii stiintifice pe Leon Lindberg a fost intitulataThe Political Dynamics of European Economic Integration(1963). Functionalismul era cea mai populara teorie in anii '60, inceputul anilor '70. Popularitatea sa poate fi cuplata cu un optimism prevalent in aceasta perioada in ce priveste integrarea europeana (poate mai corect ar fi sa adaugam pana in 1966, cand avut loc asa-numita criza a scaunului liber in Consiliu si compromisul de la Luxemburg, despre care vom mai vorbi).3.2.1. Elemente cheie ale teoriei neofunctionaliste-conceptul despillover(raspandire),-grupurile de interese,-eliteleconduc procesul (populatia "consens permisiv"),-integrarea politica- concept cheie.(a)Spillover(raspandirea)Acest concept se refera la procesul de raspandire a cooperarii dintr-un domeniu in altul. Cooperarea intr-un domeniu conduce la cooperarea in alt domeniu (sau chiar in mai multe alte domenii), analog lichidului dintr-un vas care se revarsa in afara, umpland alte vase care se afla dedesubtul sau.In definitia lui Lindberg,spilloverse refera la situatia in care o actiune data relationata cu un scop specific creeaza o situatie in care acel scop specific poate fi realizat doar daca se realizeaza alte actiuni (Lindberg, in Nelsen si Stubb, 2003, p.159); cooperarea politica care are un scop specific conduce la formarea de noi scopuri ca mijloc de realizare a scopului specific initial. Actiunea initiala genereaza noi scopuri, ca mijloace de realizare a scopurilor initiale.Pentru a nu ramane in campul definitiei abstracte, sa ne referim la un exemplu concret. Pentru ca libertatea de circulatie a fortei de munca (una din cele 4 libertati fundamentale ale Pietei Comune) sa devina o realitate si sa nu fie sufocata de bariere intre tarile membre UE, a fost necesara uniformizarea, armonizarea politicilor de pregatire a fortei de munca - a educatiei. In absenta unor standarde comune sau cel putin reciproc-recunoscute de catre statele membre, libertatea de circulatie a fortei de munca poate ramane o libertate formala.Putem distinge intre "raspandire" sauspillover:1.functional- de la un sector la altul; exemplul dat mai devreme - de la forta de munca la educatie - ilustreaza acest tip despillover;2.politic-raspandirea de la un sector la altul al schimbarilor se produce prin negociere intre factori politici membri ai UE; de pilda un stat are interesul de a preveni scaderea fondurilor de sustinere a Politicii Agricole Comune CAP si alt stat are interesul de a dezvolta politica industriala a UE intr-o anumita directie; aceste doua state se sustin reciproc in negocierile comunitare si prin aceasta pot produce schimbari atat in politica agricola cat si cea industriala;3.cultural- incercarea institutiilor supranationale de a impune o agenda comunitara / transnationala (de pilda, Comisia Europeana a presat in anii 90 pentru impunerea unei dimensiuni sociale, ca urmare a presiunii sindicatelor amenintate de perspectivascaderii salariilor ce rezulta din piata unica si concurenta cu terte parti).Un exemplu autentic, istoric, despillover, il reprezinta afirmarea libertatii de circulatie a capitalurilor si fortei de munca (Roma, 1957), care a avut drept consecinta competitia crescuta a capitalurilor. O serie de industriasi au inceput sa formeze carteluri pentru a-si proteja interesele. Institutiile centrale ale Comunitatilor Europene au trebuit sa treaca la actiune si sa adopte legi anti-trust. Altfel, dezideratul liberei circulatii a capitalurilor ar fi ramas o pura teorie.(b)Rolul elitelorProcesul de integrare este condus de catre elite, de catre lideri ai diverselor grupuri de interese.Oamenii implicati in mod sistematic in procese politice supranationale dezvolta preferinte si loialitati europene. Ei actioneaza ca atare, contribuind la integrarea europeana.Predictia neofunctionalistilor este ca procesul de integrare europeana va conduce la aparitia unor grupuri de elita loiale institutiilor supranationale si informati de norme si valori europene. Este unul din punctele vulnerabile ale acestei teorii, cum vom vedea mai jos.(c)Interesele de grup supranationaleFactorii care duc mai departe integrarea,forta motrice a integrarii (the driving force) il reprezinta grupurile de interese, partidele politice. Integrarea este rezultatul actiunii grupurilor de interese si nu al unei ideologiiGrupurile de interese vor deveni europene pe masura ce interesele lor vor fi legate tot mai mult de actiunile institutiilor supranationale. De exemplu, in 1958 s-a format organizatia europeana a antreprenorilor si angajatorilor industriali (UNICE). Desigur, de atunci incoace aceasta componenta, a organizarii in grupuri de interese la nivel european, s-a dezvoltat considerabil.(d) Integrarea politicaAdeptii neofunctionalismului incearca sa defineasca integrarea politica si sa o explice. Astfel, pentru intemeietorul curentului, Ernst Haas, integrarea politica inseamna "procesul prin care actorii politici din cadre nationale isi schimba loialitatile, asteptarile si activitatile politice spre un nou centru." (Haas, in Nelsen si Stubb, 2003, p.145)Presiunile diferitelor grupuri (de pilda, patronate din industrie, sindicate de ramura etc) vor determina schimbari in domeniul politic, ceea ce va conduce la federalizare, astfel contribuind la accentuarea integrarii.Intrebarea cheie a neofunctionalismului estedaca si in ce fel conduce integrarea economica la integrare politica?Cert este ca institutiile federale sunt infiintate pentru ca exista grupuri de interese care considera ca pot avea beneficii de pe urma guvernarii impartasite3.2.2. Predictiile teoriei N-FAvand in vedere corpul teoretic pe care il propun neofunctionalistii, din el deriva o serie de predictii cu privire la viitorul integrarii europene. Aceste predictii au fost supuse criticilor, cum vom vedea. Altele au fost contrazise sau "corectate" de realitate in decadele care au urmat intemeierii functionalismului. Iata in continuare, intr-o prezentare succinta, aceste predictii.Integrarea economica nu este un joc cu suma nula, ci fiecare participant are de castigat.Integrarea economica va conduce la integrare politica. Ei accentueaza pespilloverdinspre economic spre politic (de la integrare economica spre federalizare)si pun accent pe dezvoltarea institutiilor supranationale (Parlamentul, care are legitimitate democratica directa, de pilda).In timp, agenda supranationala va triumfa in fata intereselor manifestate de statele membre.Comisia va actiona ca un antreprenor politic, nu doar ca mediator, in sensul de a presa spre luarea de decizii la nivel supranational.Curtea Europeana de Justitie va extinde logica dreptului comunitar in mai multe domenii si va actiona astfel incat sa intareasca integrarea politica.Parlamentul European (PE) va actiona supranational tot mai mult. Membrii PE vor dezvolta loialitati europene, vor promova si apara interesele europene in fata celor nationale.Consiliul de Ministri va fi tot mai mult influentat de negocierile la nivel supranational, chiar daca prin componenta sa apara / promoveaza interesul national.Interguvernamentalismul isi are originea in teoriile relatiilor internationale, respectiv in teoria realista. Conform acesteia, statele-natiune sunt actori principali pe scena internationala, dezvoltarea relatiilor politice dintre state fiind rezultatul actiunii guvernelor nationale. In cadrul relatiilor internationale, interguvernamentalismul nu acorda prea multa importanta actorilor supranationali sau transnationali, carora li se recunoaste utilitatea numai in masura in care servesc interesele statelor membre. Cu alte cuvinte actorii supranationali nu trebuie sa urmareasca obiective transnationale si numai satisfacerea celor nationale.Perioada anilor 70, caracterizata prin termenul de euroscleroza a accentuat caracterul interguvernamentl al procesului de integrare. Europa s-a confruntat in aceasta perioada cu doua crize petroliere, cu somaj ridicat, inflatie, scaderea cresterii economice. Asadar in acesta conjunctura economica nefavorabila, statele membre s-au accentuat tot mai mult pe aspectele interne. Teoria lui Hoffman a cautat sa explice perioada anilor 60-70, perioada caracterizata prin stagnarea procesului de integrare europeana si reaparitia sentimentelor nationaliste la nivelul elitelor din diferite state membre.Cu toate acestea, punctele de vedere exprimate de Hoffman privind existenta unor High Politics in acele domenii sensibile in care statele membre se aratau reticente in a ceda parti din suveranitatea nationala, poate fi aplicata si pentru a explica unele evenimente precum esecul Comunitatii Europene de Aparare.In concluzie, interguvernamentalismul considera statul natiune ca reprezentand cel mai mare posesor de putere, prinipal initiator, supervizor si chiar distrigator a procesului de integrare initiat in afara granitelor nationale. In viziunea acestei teorii, Uniunea europeana seamana mai mult cu o confederatie. Confederalismul reprezinta un sistem de organizare in care doua sau mai multe state suverane, isi mentin identitatea, dar confera puteri clar precizate unei autoritati centrale, din motive legate de securitate , eficienta.Politica fiscal generalSuveranitatea fiscal se numr printre drepturile suverane fundamentale ale statelor membre care, n acest domeniu, au conferit Uniunii doar competene limitate. La nivelul UE, politica fiscal este orientat spre funcionarea lipsit de impedimente a pieei unice; eforturile UE de continuare a armonizrii n acest domeniu se concentreaz, prin urmare, n principal asupra impozitrii indirecte. n paralel cu aceste eforturi, UE i intensific lupta mpotriva evaziunii i a fraudei fiscale, care constituie o ameninare la adresa concurenei loiale i sunt cauza unui deficit bugetar major. n conformitate cu tratatul, msurile fiscale trebuie adoptate de statele membre cu unanimitate. n timp ce politica fiscal este influenat, n mare msur, de jurisprudena Curii Europene de Justiie, Parlamentul European nu dispune, n aceast privin, dect de dreptul de a fi consultat, excepie fcnd chestiunile bugetare, n cazul crora, n calitatea sa de autoritate bugetar, Parlamentul mparte competenele decizionale cu Consiliul.ObiectiveStrategia de politic fiscala UE este explicat n comunicarea Comisiei intitulat Politica n domeniul impozitrii n cadrul Uniunii Europene prioriti pentru anii viitori (COM(2001)0260). Fiecare dintre statele membre este liber s-i aleag sistemul de impozitare pe care l consider cel mai potrivit, cu condiia s respecte normele UE. n acest cadru, principalele prioriti ale politicii fiscale a UE sunt eliminarea obstacolelor de natur fiscal care mpiedic activitatea economic transfrontalier, lupta mpotriva concurenei fiscale duntoare[1]i promovarea unei mai largi colaborri la nivelul administraiilor financiare, pentru asigurarea controlului asupra fraudei i pentru combaterea acesteia. O mai mare coordonare a politicii fiscale ar asigura sprijinirea unor obiective de politic ale UE mai largi prin politicile fiscale ale statelor membre, conform celor mai recente prevederi din Strategia Europa 2020 pentru o cretere inteligent, durabil i favorabil incluziunii.