Iorgu Iordan, Gramatica limbiii romane, Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 2005, ISBN 973-624-260-9 (PAGINA 53Acesta capitol ar trebui pus mai degraba la Sintaxa,f iindca punctuatia este in functiune de chipul cum se leaga intre ele partile unei propozitii si ale unei fraze. Totusi, deoarece in gramaticile curente ea figureaza totdeauna la un loc cu regulile ortografice, ma conformez su eu uzului consacrat, mai ales ca, din punct de vedere formal sau etxterior, nu se poate face totdeauna deosebirte intre ortografia propriu zisa si intrebuinatarea semnelor de punctuatie.(pag 53). Chestiile discutate sub titlul de mai sus sunt adesea Daca are loc o inversiune, atunci nevoia virgulei se simte, tocmai pentru ca se produce o pauza sau o slabire a legaturii logice dintre elementele sintactice respective. Dar nici intr-un asemenea caz virgula nu-I absolut trebuincioasa. Ea poate fi pusa, si anume intre predicat si complementul circumstantial pe care il precede, daca acesta este exprimat printr-o locutiune adverbiala: dupa terminarea discursului, oratorul multumi publicului; la capatul gradinii, este un strat de pansele, etc., spre deosebire de toamna se numara bobocii; acolo se afla o casa s.a. (pag 56) Virgula este obligatorie intre doua sau mai multe parti omogene ale propozitiei, daca nu sunt egate prin si ori sau, de pilda: barbatii, femeile si copiii sunt oameni; plantele inverzesc, infloresc si rodesc; dintre oratorii romani, am auzit pe Maiorescu, pe Delavrrancea si pe Marghiloman; picioarele calului, ale girafei si ale elefantului se deosebesc intre ele; omul umbla pe jos, in caruta, cu automobilul si cu avionul, etc. Este necesar sa precizam ca atributele si complementele trebuie sa fie de acelasi fel in sensul strict al cuvantului, pentru ca sa se desparta prin virgula: atribute substantivale genitivale( v. exemplul de mai sus: picioarele calului...) sau prepozitionale (exista lapte de oaie, de capra, de vaca si de bivolita), atribute adjectivale(timp frumos, cetos, ploios sau variabil), obiecte directe (v. exemplul dat deja: dintre oratorii...), indirecte (laude se cuvin sfintilor, eroilor, inteleptilor), complemente circumstantiale, si adica temporale (mananc dimineata, la amiaza si seara), modale( v. exemplul de mai sus: omul umbla...), cauzale(ma tem de lei, de tigri, de jaguari si de leoparzi), etc. Urmeaza, deci, ca un obiect direct si unul indirect, puse amandoua pe langa acelasi verb, nu se vor desparti prin virgula: imprumut vecinului o carte, tot asa un complement de timp si unul de loc : umblu vara prin munti, un atribut substantival si unul adjectival : cartea cea (pag 54) ACUM URMEAZA PAG 55) noua a scolarului, doua atribute substantivale, dintre care unul genitival si celelalt prepozitional : calul de curse al ministrului, etc. De asemenea este indispensabila virgula oridecateori avem a face cu elemente sintactice care pot lipsi din propozitie, altfel spus, care nu se leaga strans de cuvintele precedente sau urmatoare, tocmai fiindca sunt independente de acestea. Izolarea lor de restul propozitiei se insemneaza prin virgula pusa dupa ele, daca stau la inceputul propozitiei, si inaintea lor, daca se gasesc la sfarsitul ei, sau prin doua virgule, una inainte, cealalta dupa, daca sunt asezate in mijlocul propozitiei. In aceasta categorie intra: a)vocativul, b) interjectiile, c) particulele de afirmatie si de negatie, d)apopzitia, e) explicatiile incidentale (totdeauna intre virgule din cauza pozitiei lor), f) constructiiile de orice fel, echivalente, din punctul de vedere al intelesului, cu o propozitie care, daca ar fi exprimata in intregime, ar fi despartita ea insasi prin virgula sau virgule. (pag 57