Iona de Marin SorescuMarin Sorescu s-a nascut la 18 februarie1936 in comuna Bulzesti din judetul Dolj.A urmat cursurile liceului di Predeal si a absolvit Facultatea de Filologie di Iasi. Debutul la avut prin volumul Singur printre poeti,,,ca apoi in 1990 sa primeasca Premiul International Herder,iar in 1991sa devina membru al Academiei Romane.S-a stins din viata in 1997.Iona , subintitulata de Marin Sorescu tragedie in patru tablouri , a fost publicata in 1968 in revista Luceafarul si face parte , alaturi de Paraclisierul si Matca , dintr-o trilogie dramatica , intitulata sugestiv Setea muntelui de sare .Iona a fostpublicatain 1968 alaturi de "Paracliserul" si "Matca",dintr-o trilogiedramatica,intitulata sugestiv"Setea muntelui de sare".

Titlul trilogieieste o metafora care sugereaza setea de Absolut a omului superior,iarcele trei dramecare o compun sunt mediatii-parabole,realizate prin ironie.Ilustrandtitlultrilogiei, dramele "Iona" , "Paracliserul" si "Matca" sunt parabole pe tema destinului uman,parafrazand trei mituri fndamentale: mitul biblic(Iona), mitul mesterului Manole(Paracliserul) si potopului (Matca).Drama "Iona" are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona,fiul lui Amitai.Iona este insarcinat sa propavaduiasaca cuvantul Domnului in cetatea Ninive,caci pacatele omenirii ajunsesera pana la cer.Iona primeste misiunea,dar se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis.Dumnezeu il pedepseste pentru nesupunere trimitand un vant puternic care provoaca o furtuna pe mare. Corabierii banuiesc faptul ca Iona este cel care a atras mania cereasca,asa il arunca in valuri. Din porunca divina ,Iona este inghitit de un monstru marin si dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui in pocainta,"Domnul a poruncit pestelui s ipestele a varsat pe Iona pe uscat ".Subiectulacestei fabule biblice se intalneste in piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext,personajul deosebindu-se de bibliculIonaprin aceea ca acesta din urma este inghitit de chit pentru ca voia sa fuga de o misiune,pe cand eroul lui Sorescu nu savarseste nici un pacat,se afla inca de la inceput"in gura pestelui" si nici nu are posibilitatea eliberarii de fapt .Temailustreaza stigatul tragic al individului insingurat, care face eforturi disperate de a-si regasi identitatea, neputinta eroului de a inainta pe calea libertatii si a asumarii propriului destin,raportul dintre individ si societate,dintre libertate s inecesitate,dintre sens si nonsens, ca problematica filozofica existentiala.Iona este pescar,este omul aflat in fata intinderii imense de apa,marea,care sugereaza libertate,aspiratie,iluzie si chiar deschidere spre un orizont nelimitat.Iona, pescar pasionat,semnifica omul ce aspira spre libertate,aspiratie si iluzie,idealuri simbolizate de marea care-l fascineaza.El incearca sa-si controleze destinul , sa-l refaca.Fiindca nu-si poate implini idealul,prinderea miticului peste,el este inghitit de un peste urias,intrand astfel intr-un spatiu inchis la infinit,care este si unica ratiune de a lupta pentru existenta,unde mereu pestele cel mare il inghite pe cel mic.Lumea este simbolizata de acest univers piscicol,in care pestii se inghit unii pe altii,Iona insusi fiind un abdomen de peste.Incercand sa se elibereze,el spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de pesti,intr-o succesiune concentrica,sugerand ca eliberarea dintr-un cerc a lexistentei este posibila numai prin inchiderea in altul,iesirea din limitele vechi inseamna intrarea in limite noi.Metafora pestelui este viziunea centrala a piesei:in pantecele chitului,Iona se descopera pe sine,ca ins captiv intr-un labirint in care omul este vanat si vanator,condamnat la eterna conditie de prizonier.Iona este constrans la un exil fortat in spatiul singuratatii absolutesi cauta mereu comunicarea cu ceilalti,solidaritatea umana,identitatea sinelui in setea sa pentru libertatea de exprimare si de actiune.Imbatranit , Iona iese la lumina dupa ce spiteca ultimul peste,pe o plaja pustie,dar orizontul care i se arta il inspaimanta,pentru ca si acesta este alcatuit dintr-un alt sir nesfarsit de burti de peste,desi crezuse ca e liber.Intelege ca vinovat este"drumul,el a gresit-o" si gandeste o cale inversa petru a "iesi la lumina" .Isi sriga numele si, in loc de a mai taia burti de peste,in speranta unei libertati iluzorii,isi spinteca propriul abdomen,cu sentimentul de a fi gasit,nu in afara,ci in sine,deplina libertate:"Razbim noi cumva la lumina".Gestul sinuciderii si simbolul luminiidin finalsunt o incercare de impacare intre omul singur si omenirea intreaga,o salvare prin cunoasterea de sine,ca forta purificatoare a spiritului,ca o primire sufleteasca.Piesa de debut a autorului , Iona (1968)reprezinta capodopera sa dramatica si unul dintre evenimentele vietii noastre teatrale.In ea , autorul a simbolizat drama ontologica a omului modern (si a omului ca fiinta) aflat sub puterea destinului orb.Inspirata din mitul biblical omului inghitit de un peste , opera nu prezinta o drama individuala , ci una general umana , nascuta din framantarile si nelinistile fiintei pamantene in fata propriului destin. De-a lungul celor patru tablouri , Iona da nastere la interogatii existentiale grave , privitoare la viata , moarte , singuratate , destin; prin aceasta trasatura , ea se incadreaza inteatrul de idei devenind un adevarat poem dramatic al nelinistiimetafizice.Drama "Iona" are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui Amitai.Iona este insarcinat sa propavaduiasaca cuvantul Domnului in cetatea Ninive,caci pacatele omenirii ajunsesera pana la cer.Iona primeste misiunea,dar se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis.Dumnezeu il pedepseste pentru nesupunere trimitand un vant puternic care provoaca o furtuna pe mare. Corabierii banuiesc faptul ca Iona este cel care a atras mania cereasca,asa il arunca in valuri. Din porunca divina ,Iona este inghitit de un monstru marin si dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui in pocainta,"Domnul a poruncit pestelui s ipestele a varsat pe Iona pe uscat ". Subiectul acestei fabule biblice se intalneste in piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext,personajul deosebindu-se de biblicul Iona prin aceea ca acesta din urma este inghitit de chit pentru ca voia sa fuga de o misiune,pe cand eroul lui Sorescu nu savarseste nici un pacat,se afla inca de la inceput"in gura pestelui" si nici nu are posibilitatea eliberarii de fapt .Rezumatul operei literarePersonajul Ionaeste un pescar supus legilor destinului ce in cazul sau nu a fost prea darnic de aici puternicul pesimism ce il cuprinde ajungand chiar pana a pescui intr un acvariu pe care il ia mereu cu el pentru zilele negre cand nu prinde nimic.Intriga are ca punct de plecare mitul lui Iona unde un chit ii va fi pe post de casa timp de cateva zile.Aici are loc marea schimbare ce este cuprinsa in desfasurarea actiunii.Tabloul IIse petrece in interiorul pestelui I in intuneric , ceea ce il determina pe Iona sa constate ca incepe sa fie tarziu in mine. Uite , s-a facut intuneric in mana dreapta si-n salcamul din fata casei(simte ca se apropie sfarsitul). Iona vorbeste mult , logosul fiind expresia supravietuirii , si-am lasat vorba in amintirea mea , macar la soroace mai mari ca universul intreg sa fie dat lumii de pomana.Monologulcontinua cu cele mai variate idei existentiale , De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii? ori cugetari , de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte?. Iona doreste sa se simta liber , incearca sa dovedeasca ca omul este liber sa-si faca propriul sau drum in viata pot sa merg unde vreau , fac ce vreau , vorbesc. Sa vedm daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. Nu mi-e frica , dar intarind ideea de mai sus(logosul este expresia supravieturii) el continua sa vorbeasca.Eroulisi aminteste povestea chitului dar nu il intereseaza decat in masura in care ar fi ancorata in real pentru ca nu cunoaste solutia iesirii din situatia limita , reprezentata de vesnica mistuire a pantecului de peste. Iona gaseste un cutit , semn al libertatii de actiune si constata lipsa de vigilenta a chitului , si recomanda ca artrebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet de unde reiese ideea de necesara selectie lucida a lucrurilor importante din viata. El isi pune intrebarea daca ma sinucid? si intelege imprudenta care e tanar , fara experienta cutitul exprimand o cale de iesire din aceasta situatie anormala , sunt primul pescar pescuit pescuit de el.In finalul tabloului , Iona devine visator si este ispitit sa construiasca o banca de lemn in mijlocul marii pe care sa se odihneasca pescarusii mai lasi si vantul. Singururl lucru bun pe care l-ar fi facut in viata lui ar fi aceasta banca de lemn avand de jur-imprejur marea comparabila cuun lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului.Dramacontinua in interiorul pestelui II , care l-a inghitit pe primul peste. In acest peste se afla o mica moara de vant , simbol al zadarniciei.Iona mediteaza asupra vietii , conditiei umane , si la ciclicitatea vietii cu moartea: daca intr-adevar sunt mort si acum se pune problema sa vin iar pe lume ?. Oamenii uita ca sunt semeni si sunt supusi aceleiasi conditii de muritori , neglijezi azi , neglijezi maine , ajungi sa nu-ti mai vezi fratele.Punctul culminanteste subliniat prin aparitia celor doi figuranti cu barne in spate care nu scot nici un cuvant surzi si chiar muti , acestia simbolizand oamenii ce-si duc povara data de destin , dar care nici nu se framanta sa gaseasca o motivatie. ca apoi sa continue im burta celui de al treilea peste unde Iona are o ultima confruntare cu propria constiinta .Deznodamantuldesi socant are in esenta ideea de libertate din nebunia proprie precum si ciclicitatea vietii stagnante la un nivel inferior al unor consecutive reincarnari pe care Iona incearca sa o inteleaga ca apoi sa i se conformeze.

Mai mult:http://www.ebacalaureat.ro/c/4/67/706/0/Iona-de-Marin-Sorescu#ixzz3VCkECj7s

personajul Iona de Marin SorescuIona

- personaj de teatru modern-parabola -- personaj-simbol -- personaj alegoric -"Iona", de Marin Sorescu- teatru modern-parabola -

"Iona", subintitulata de Marin Sorescu(1936-1996) "tragedie in patru tablouri", a fostpublicatain 1968 in revista "Luceafarul" si face parte, alaturi de "Paracliserul" si "Matca", dintr-o trilogie dramatica, intitulata sugestiv "Setea muntelui de sare". Titlul trilogiei este o metafora care sugereaza ideea ca setea de adevar, de cunoastere si de comunicare este calea de care omul are nevoie pentru a iesi din absurdul vietii, din automatismul istovitor al existentei, iar cele trei drame care o compun sunt meditatii-parabole, realizate prin ironie artistica.Intr-un interviu privind semnificatia dramei, Marin Sorescu a declarat: "Imi vine pe limba sa spun ca Iona sunt eu... Cel care traieste in Tara de Foc este tot Iona, omenirea intreaga este Iona, daca-mi permite. Iona este omul in conditia lui umana, in fata vietii si in fata mortii".Iona este personajul principal si eponim (care da numele operei - n.n.) al dramei (omonime), pentru conturarea caruia Marin Sorescu foloseste tehnica moderna a monologului dialogat sau solilocviului (monolog rostit in prezenta sau absenta altui personaj, de care se face abstractie - n.n.). Iona se dedubleaza pe tot parcursul piesei, dialogand cu sine insusi pentru a pune in valoare numeroase idei privind existenta si destinul uman, prin exprimarea propriilor reflectii, opinii sau conceptii. insusi dramaturgul precizeaza, in deschiderea piesei, aceasta modalitate artistica, mentionand: "Ca orice om foarte singur, Iona vorbeste tare cu sine insusi, isi pune intrebari si raspunde, se comporta ca si cand in scena ar fi doua personaje. Se dedubleaza si se strange, dupa cerintele vietii sale interioare si trebuintele scenice." Formula literara a solilocviului impletita cu influenta biblica in conturarea personajului si cu tematica filozofica, atribuie dramei calitatea de text aflat la granita, inscris in neomodernismul literar.Eroul lui Marin Sorescuare la origine cunoscutul personaj biblic Iona, fiul lui Amitai, care fusese insarcinat in taina sa propovaduiasca, in cetatea Ninive, cuvantul Domnului, intrucat pacatele omenirii ajunsesera pana la cer. Dupa ce accepta misiunea, Iona se razgandeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis. Dumnezeu il pedepseste pentru nesupunere, trimitand un vant ceresc care provoaca o furtuna pe mare. Corabierii, banuind ca Iona este cel care a atras mania dumnezeiasca, il arunca in valuri. Din porunca divina, Iona este inghitit de un monstru marin si, dupa trei zile si trei nopti petrecute in burta pestelui in pocainta, "Domnul a poruncit pestelui si pestele a varsat pe Iona pe uscat".Ionadin piesa se deosebeste de personajul biblic prin aceea ca acesta din urma este inghitit de chit ca pedeapsa, pentru ca voia sa fuga de o misiune, pe cand eroul lui Sorescu, desi nu savarsise niciun pacat, se afla inca de la inceput "in gura pestelui" si nici nu are posibilitatea eliberarii in fapt.O prima definire a lui Iona ar putea fi data de titlu, interpretarea cuvantului format din particula "io" (domnul, stapanul) si "na", cu sensul familiar al lui "ia", motivand, eventual, numele personajului.Iona este un personaj neomodernist, care exprima strigatul tragic al individului insingurat, care face eforturi disperate de a-si regasi identitatea, neputinta eroului de a inainta pe calea libertiltii si de a-si asuma propriul destin, raportul dintre individ si societate, dintre Iibertate si necesitate, dintre sens si nonsens, ca problematica fiiozofica existentiala. In cele patru tablouri ale dramei, Iona apare intr-o tripla ipostaza: pescar, calator si auditoriu.Tabloul Iil plaseaza pe Iona "in gura pestelui", stand total nepasator cu spatele la acesta si cu fata la imensa intindere de apa, marea, care sugereaza libertate, aspiratie, iluzie sau chiar o posibila deschidere spre un orizont nelimitat.Iona este un pescar ghinionist, care, desi isi doreste sa prinda pestele cel mare, prinde numai "fate". Pentru a nu se demoraliza din cauza neputintei impuse prin destin, atunci cand vede "ca e lata rau", isi ia cu el un acvariu ca sa pescuiasca pestii care "au mai fost prinsi o data". Din pricina neputintei, Iona se simte un ratat, un damnat. Iona incearca, strigandu-se, sa se gaseasca, sa se identifice pe sine insusi, cugetand, prin solilocviu, asupra relatiei intre viata care se scurge foarte repede si moartea vesnica:"- Ce mare bogata avem! - Habar n-aveti cati pesti misuna pe aici. - Cam cati? - Dumnezeu stie: multi. - (Cu uitnire) O suta? -Mai multi. - Cam cat a numara toata viata? - Mai multi. - Atunci, cat a numara toata moartea? - Poate, ca moartea e foarte lunga. -Ce moarte lunga avem!"Iona este fascinat de apa marii (ce ar putea semnifica viata) "plina de nade, tot felul de nade frumos colorate", care sugereaza capcanele sau tentatiile vietii, atragatoare, fermecatoare, dar periculoase pentru existenta umana. Iona isi asuma aceasta existenfa, deoarece "noi, pestii, inotam printre ele (nade), atat de repede, meat parem galagiosi". Visul oricarui om este sa inghita una, pe cea mai mare, dar pentru Iona totul ramane la nivel de speranta, pentru ca "ni s-a terminat apa".Finalul tablouluiil prezinta pe lona inghitit de un peste urias, cu care incearca sa se lupte, strigand dupa ajutor: "Eh, de-ar fi macar ecoul!", sugerand pornirea person a jului intr-o aventura a cunoasterii, intr-o calatorie initiatica de regasire a sinelui.Tabloul IIil gaseste in "interiorul Pestelui I", in intuneric, ca semnificatie a neputintei de comunicare, ceea ce il determina pe Iona sa constate ca "incepe sa fie tarziu in mine. Uite, s-a facut intuneric in maiia dreapta si-n salcamul din fata casei". Iona vorbeste mult, logosul fiind expresia supravietuirii, "si-am lasat vorba in amintirea mea" ca "universul intreg sa fie dat lumii de pomana".Monologuldialogat continua cu puternice accente filozofice, exprimand cele mai variate idei existentiale care pun stapanire pe gandurile eroului -"de ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii"- ori cugetari cu nuanta sententioasa "de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte?".Iona doreste sa se simta liber, "fac ce vreau, vorbesc. Sa vedem daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. Nu mi-e frica".Eroulisi aminteste povestea biblica a chitului, dar aceasta nu-l intereseaza decat in masura in care ar fi ancorata in real, pentru ca nu cunoaste solutia iesirii din situatia limita in care se afia, reprezentata de "vesnica mistuire" a pantecelui de peste. Iona gaseste un cutit, semn al libertatii de actiune si comenteaza lipsa de vigilenta a chitului, de aceea considera ca "ar trebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet". De aici, reiese, indirect, ideea ca Iona este constient de faptul ca omul trebuie sa procedeze la o selectie lucida a intamplarilor, evenimentelor sau faptelor importante pentru el in viata. Cu o intelegere superioara data de experienta de viata, eroul exprima un santaj sentimental ("daca ma sinucid?") cu jovialitate si comprehensiune (putere de patrundere in esenta lucrurilor - n.n.) pentru imprudenta chitului, care e tanar, "fara experienta", cutitul sugerand o varianta, o cale de iesire din aceasta situatie limita si anormala: "sunt primul pescar pescuit de el".In finalul tabloului, Iona devine visator si se simte ispitit sa construiasca "o banca de lemn in mijlocul marii", pe care sa se odihneasca "pescarusii mai lasi" si vantul. "Constructia grandioasa", singurul lucru bun pe care l-ar fi facut in viata lui, ar fi "aceasta banca de lemn" avand "de jur imprejur marea", comparabila cu "un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului".In tabloul III, Ionase afla in "interiorul Pestelui II", care inghitise, la randul sau, Pestele I si in care exista o "mica moara de vant", care poate sa se invarteasca sau nu, simbol al zadarniciei, al donquijotismului. Ideile asupra carora mediteaza iona in acest tablou se refera la viata, la conditia omului in lume, la ciclicitatea existentiala a vietii cu moartea: "daca intr-adevar sunt mort si-acum se pune problema sa vin iar pe lume?". Oamenii sunt coplesiti de problemele vietii si-si uita "fratii", pierd din vedere faptul ca sunt semeni si sunt supusi aceleiasi conditii de muritori, "neglijezi azi, neglijezi maine, ajungi sa nu-ti mai vezi fratele", pierzand astfel din vedere sentimente profunde, relatiile firesti cu cei apropiati etc.Apar doi figuranti care "nu scot niciun cuvant", Pescarul I si Pescarul II, fiecare cu cate o barna in spate, pe care o cara fara oprire, surzi si muti (mitul Sisif), simbolizand oamenii ce-si duc povara data de destin, dar care nici nu se framanta pentru gasirea de motivatii, fund coplesiti de rutina. Dornic de comunicare, Iona vorbeste cu ei, vrand sa le inteleaga aceasta conditie umila asumata ca o obligatie, "ati facut vreo intelegere cat trebuie sa ramaneti mancati?". Viata aici, inauntru, in spatiul restrictiv, impus, este plina de "umezeala", nu este una sanatoasa spiritual, benefica si atunci se intreaba Iona de ce trebuie sa duca oamenii un astfel de trai, "de ce-i mai mananca (chitul), daca n-are conditii?".Iona devine increzator, "o scot eu la cap intr-un fel si cu asta, nicio grija", apoi scapa cutitul si se inchipuie o mare si puternica unghie, "ca de la piciorul lui Dumnezeu", cu care incepe sa spintece burtile pestilor, despartind "interiorul pestelui doi de interiorul pestelui trei", cu intentia de a iesi la lumina.Ionaramane singur cu propria constiinta, gandind ("stateam ganduri intregi") Si actionand solitar in lumea inconjuratoare. Apar in acest tablou motive noi, cu o simbolistica bogata: gemenii, prezenta ochilor care privesc si cu care dialogheaza interiorizat.Iona adreseaza o scrisoare mamei sale, pentru ca "in viata lumii" exista "o clipa cand toti oamenii se gandesc la mama lor. Chiar si mortii. Filca la mama, mama la mama, bunica la mama... pana se ajunge la o singura mama, una imensa...". Desi i "s-a intamplat o mare nenorocire", Iona iubeste viata cu jovialitate si tristete, ideea repetabilitatii existentiale a omului fiind sugerata prin rugamintea adresata mamei: "Tu nu te speria numai din atata si naste-ma mereu", deoarece "ne scapa mereu ceva in viata", totdeauna esentialul. Replicile se succed cu vioiciune si amaraciune in acelasi timp, cu tonuri grave sau ironice. Astfel, primind multe scrisori, Iona remarca faptul ca "scriu nenorocitii, scriu", cu speranta desarta a naufragiatului, care nadajduieste a fi salvat de cineva: "Cat e pamantul de mare, sa treaca scrisoarea din mana in mana, toti or sa-ti dea dreptate, dar sa intre in mare dupa tine - niciunul".Finalul tablouluiilustreaza o infinitate de ochi care-l privesc, simbolizand nenascutii pe care chitul si-i asumase si care-1 inspaimanta pe Iona: "Cei nenascuti, pe care-i purtain pantece [...] si acum cresc de spaima. [...] Vin spre mine cu gurile ...scoase din teaca. Ma mananca!".Tabloul IV il prezinta pe Iona in gura "ultimului peste spintecat", vazandu-se la inceput numai "barba lui lunga si ascutita [...] care falfaie afara". Eroul respira acum alt aer, "aer de-al nostru - dens", nu mai vede marea, ci nisipul ca pe "nasturii valurilor", dar nu este fericit, pentru ca "fericirea nu vine niciodata atunci cand trebuie". Singur in pustietatea imensa, dar dornic de comunicare si de a se face auzit, Iona isi striga semenii: "Hei, oameni buni!". Apar cei doi pescari care au in spinare barnele si Iona se intreaba de ce intalneste mereu "aceeasi oameni", sugerand limita omenirii captive in lumea ingustata "pana intr-atata?". Orizontul lui Iona se reduce la o burta de peste, dupa care se zareste "alt orizont", care este "o burta de peste urias", apoi "un sir nesfarsit de burti. Ca niste geamuri puse unul langa altul", ilustrand similitudinea perpectivelor limitate ale oamenilor presati de imprejurarile vietii.Meditand asupra relatiei dintre om si divinitate, Iona nu are nicio speranta de inaltare spiritual a", desi "noi, oamenii, numai atata vrem: un exemplu de inviere", dupa care fiecare se va duce acasa ca "sa murim bine, omeneste", insa "invierea se amana". Drama umana este aceea a vietii apasatoare, sufocante, restrictive, din care nimeni nu poate evada in libertatea intelectuala si etica: "Problema e daca mai reusesti sa iesi din ceva, o data ce te-ai nascut. Doamne, cati pesti unul intr-altul!". Toti oamenii sunt supusi aceluiasi destin de muritori neputinciosi, toate "lucrurile sunt pesti. Traim si noi cum putem inauntru". In naivitatea lui, Iona voise sa-si depaseasca umila conditie, aspirase spre o existenta superioara, desi ar fi trebuit sa se opreasca la un moment dat "ca toata lumea", iar nu sa "tot mergi inainte, sa te ratacesti inainte". Iona incearca sa-si prezica "trecutul", amintirile sunt departe, incetoesate sugerand parintii, casa copilarii, scoala, povestile si incearca sa-si identifice propria viata, pe care o vede "frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, formata de ani, pe care -am trait-o eu?". Dupa aceasta rememorare a reperelor universului copilariei, Iona isi aminteste si numele -"Eu sunt Iona"- simbolizand momentul de iluminare spiritual implinita ca o consecinta a caiatoriei initiatice. Ca urmare, constata ca viata de pana acum a gresit drumul, "totul e invers", dar nu renunta, "plec din nou".Solutia de iesire pe care o gaseste Iona este aceea a spintecarii propriei burti cu un gest rutinat, dupa ce taiase un sir nesfarsit de burti ale pestilor care se inghitisera unii pe altii si care ar semnifica evadare din propria carcera, eliberarea din propriul destin, din propria captivitate.Dramase termina cu o replica ce sugereaza increderea pe care i-o da regasirea sinelui, pentru ca "e greu sa fii singur", simbolizand un nou inceput: "Razbim noi cumva la lumina". Acest ultim gest al lui Iona, de a-si spinteca propria burta, poate fi un gest reflex sau o sinucidere, o parasire voita a lumii inconjuratoare si o retragere in sine insusi, aceasta fiind unica salvare pe care o gaseste.Iona, pescar pasionat, simbolizeaza pe omul ce aspira spre libertate, speranta si iluzie, idealuri sugerate de marea care-l fascineaza. El incearca sa-si controleze destinul, sa-l refaca. Fiindca nu-si poate implini idealul (prinderea unui peste mare), el este inghitit de un chit, intrand astfel intr-un spajiu inchis la infinit, acesta fiind si unica ratiune de a lupta pentru supravietuire intr-o existenta in care pestele eel mare il inghite pe cel mic. Lumea este simbolizata de acest univers piscicol, in care pestii se inghit unii pe altii, Iona insusi fiind un abdomen de peste. Incercand sa se elibereze, el spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de pesti, intr-o succesiune concentrica, sugerand ca eliberarea dintr-un cere al existentei este posibila numai prin mchiderea in altul, iesirea din limitele vechi inseamna intrarea in limite noi ("toate lucrurile sunt pesti").Metafora pesteluieste viziunea centrala a piesei: in pantecele chitului, Iona se descopera pe sine, ca ins captiv si ratacit intr-un labirint in care omul este vanat si vanator, condamnat la eterna conditie de prizonier (al vietii, al societatii, al familiei, al propriului caracter, a propriei mentalitati etc.). Iona este constrans la un exil fortat in spatiul singuratatii absolute si cauta mereu comunicarea cu ceilalti, fiind preocupat de solidaritatea umana, de regasirea sinelui in setea sa pentru libertatea de exprimare si de actiune. Imbatranit, in sensul intelpciunii, Iona iese la lumina dupa ce spinteca ultimul peste, pe o plaja pustie, dar orizontul care i se arata il inspaimanta, pentru ca si acesta este alcatuit dintr-un alt sir nesfarsit de burti de peste, desi crezuse ca e liber. Intelege ca vinovat este "drumul, el a gresit-o" si gandeste o cale inversa pentru a "iesi la lumina". Isi striga numele si, in loc de a mai taia burti de peste, in speranta unei libertati iluzorii, isi spinteca propriul abdomen, cu sentimentul de a fi gasit, nu in afara, ci in sine, solutia vietuirii si deplina libertate: "Razbim noi cumva la lumina".Gestul sinuciderii si simbolul luminii din final sunt o incercare de impacare intre omul singur si omenirea intreaga, o salvare prin cunoasterea de sine, ca forta purificatoare a spiritului, ca o primenire sufleteasca.Criticul literar, Nicolae Manolescu, in articolul intitulat sugestiv "Triumful lui Iona", interpreteaza gestul personajului, din finalul piesei, ca pe o salvare de sine, ca pe un alt inceput: "Gestul final al eroului nu e o sinucidere (fiindca el nu se da batut: intoarcerea cutitului impotriva-si trebuie interpretata simbolic!), ci o salvare. Singura salvare - care inseamna ca lupta continua si dupa ce conditia tragica a fost asumata. Sinucidere ar fi fost asumarea esecului. Cum sa nu se vada cat de imensa, de coplesitoare, ca o iluminare nascuta din miezul fiintei, este bucuria cu care Iona isi spune cele din urma cuvinte de incurajare, tnainte de a infrunta, inca o data, destinul?. "Gata, Iona? (Isi spinteca burta). Razbim noi cumva la lumina". Adevarata maretie a lui Iona este de a fi luat cunostinta de sine, de forta sa: de aici inainte, el va putea fi ucis, dar nu intrant".

Mai mult:http://www.ebacalaureat.ro/c/4/67/473/0/personajul-Iona-de-Marin-Sorescu#ixzz3VCjteHH1

Marin Sorescu - BiografieMarin Sorescu(*1936, la Bulzeti, judeul Dolj, 1997, Bucureti)Scoala primara o face in comuna natala.Incepe liceul "Fratii Buzesti", Craiova, transferat apoi la Scoala Medie Militara Predeal, absolvita in 1954. Facultatea de Filologie din Iasi (1955-1960). Stabilit la absolvire in Bucuresti, cu o ascensiune rapida in lumea literara, ca poet, romancier, dramaturg, eseist.Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori romni contemporani. Marin Sorescu (poet, dramaturg, prozator, eseist i traductor) a fost cunoscut n timpul vieii (1936-1996) pe aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse n: SUA, Canada, Mexic, Brazilia, Columbia, India, Anglia, Germania, Franta, Grecia, Suedia, Italia, Olanda, Spania, Portugalia, China, Singapore, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia, Macedonia, Bulgaria .a., totaliznd peste aizeci de cri aprute n strintate.PoeziaA publicat primul su volum ("Singur printre poei") n 1964 i de atunci a impus un stil degajat, uor ironic, fantezist (care atenueaz reflecia grav), deconcertant, de multe ori feroce n profundul sau sim critic. Sunt foarte cunoscute i volumele din ciclul"La lilieci", un univers poetic pornind de la un cimitir ce poart acest nume. Ideea i-a venit lui Marin Sorescu n momentul n care acesta se afla cu o burs n SUA la Universitatea dinIowacnd i-a czut n mn un volum al poetului american,Edgar Lee MastersintitulatSpoonriver, construit n acelai mod.DramaturgiaCa dramaturg, Sorescu este autorul unei capodopere, "Iona", care mpreun cu alte piese ale sale, figureaz n repertoriul multor teatre din lume. Creaia sa dramaturgic poate fi considerat i ea ca fiind excepional: "Iona", "Paracliserul", "Matca", "Exist nervi", "A treia eap", "Rceala".Piesele sale s-au bucurat de o primire excepional, fiind traduse i prezentate pe scene din Paris, Zrich, Tampere, Berna, Copenhaga, Geneva, Napoli, Helsinki, Dortmund, Varovia i Port-Jefferson (SUA).DistinciiMarin Sorescu a fost membru al Academiei Romne, al Academiei Mallarm din Paris, al Academiei Europene de tiin i Art din Veneia, al Academiei de Arte, tiin i Profesii din Florena. A condus revista literar "Ramuri" i a fost preedintele Uniunii Scriitorilor din Craiova.Critici de talie internaional au opinat c a fost unul dintre cei mai reprezentativi poei contemporani ai lumii, nominalizat pentru Premiul Nobel pentru literatur. n ar i-au fost decernate cele mai nalte distincii: Premiul Academiei (de dou ori), Premiul Uniunii Scriitorilor (de ase ori).Dintre premiile internaionale citm: Premiul Herder, Viena, 1991; Medalia de Aur pentru poezie "Ospiti Napoli", 1970; Premiul "Fernando Riello", Madrid 1983; Premiul "Felix Romuliana", Belgrad 1994.n Romnia Marin Sorescu ocup un loc important n programa colar, att n nvmntul precolar, prin crile sale pentru copii, ct i n nvmntul primar i liceal i n Facultile de Filologie.La moartea lui au rmas n manuscris cincisprezece volume inedite, poezie, eseu, jurnal, roman. Cunoscut i prin preocuparea sa pentru grafic i pictur (a avut mai multe expoziii n ar i strintate), n urma lui au rmas opere care vor fi reproduse n cataloage.

Mai mult:http://www.ebacalaureat.ro/c/4/67/474/0/Marin-Sorescu---Biografie#ixzz3VCk23THh

Iona de Marin SorescuSe stie ca teatrul modern se caracterizeaza prin eliberarea de formele traditionale, aspect ce este evident in alaturarea comicului cu tragicul , insertia liricului in text , valorificarea si reinterpretarea unor mituri din perspective moderna, absenta conflictului, crearea personajului ide, incalcarea succesiunii temporal a evenimentelor, diminuarea actiunii, prezenta monologului in defavoarea dialogului.Un astfel de text este IONA , o parabola dramatic sub forma unui monolog in care sunt folosite alegoria si metafora.Subintitulata tragedie in patru acte face parte alaturi de Matca, Paracliserul din Setea muntelui de seara- metafora ce defineste conditia umana sugerand ideea de absolute care are nevoie de adevar, cunoastere, comunicare pentru a iesii din absurdul si automatismul vietii.Desi subintitulata tragedie piesa se indeparteaza de modelul traditional intrucat autorul adopta formula tatrului parabola. In spatiul imaginat se manifesta un singur personaj dedublat pentru a sustine, un monolog continuu, miscarea scenic este limitata in favoarea dezgolirii sentimentelor personajului.Titlul este numele personajului ce dialogheaza cu sine si in acelasi timp trimite la mitul biblic Iona, fiul lui Amitai. Din mit, Marin Sorescu, preluat numai situatia existential, ideea claustrarii in chit symbol al destinului omului care nu se poate elibera. Asadar mitul este valorificat in mod symbolic si polemic , tema singuratatii sau parabola omului inghitit de o balena este frecventa in literature universala.TEMASPATIULTIMPUL COMPOZITIA + CONFLICTULIonaMarin Sorescu Subintitulat tragedie n patru acte i publicat n 1968, Iona face parte dintr-o trilogie, Setea muntelui de sare, alaturi de Paracliserul i Matca. Metafora din titlu sugereaz setea de absolut a omului.Geneza Vechiul Testament Iona Leviathanul lui Thomas Hobbes; Btrnul i marea de Ernest Hemingway; mitul lui don Quijote lupta cu morile de vnt; mitul lui Sisif (cei doi oameni care duc n spate o scndur); Moby Dick Herman Melville.Drama "Iona" are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona, fiul lui Amitai.Iona este nsrcinat s propovduiasac cuvntul Domnului n cetatea Ninive, cci pcatele omenirii ajunseser pna la cer. Iona primete misiunea, dar se rzgndete i se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis. Dumnezeu l pedepsete pentru nesupunere trimind un vnt puternic care provoac o furtun pe mare. Corbierii bnuiesc faptul c Iona este cel care a atras mnia cereasc, aa c l arunc n valuri. Din porunc divin, Iona este nghiit de un monstru marin i dupa trei zile i trei nopti petrecute n burta petelui n pocin, Iona este vrsat pe uscat.Subiectul acestei fabule biblice se ntalnete n piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext, personajul deosebindu-se de biblicul Iona prin aceea c acesta din urm este nghiit de chit pentru c voia sa fug de o misiune, pe cnd eroul lui Sorescu nu svrete niciun pcat, se afl nc de la nceput "n gura pestelui" i nici nu are posibilitatea eliberrii de fapt .Explicaia titlului:a) Io-: La strigtul lui Iona nu va mai rspunde, la un moment dat, dect o jumtate de ecou. Striga Io-na i nu se mai auzea dect Io. Io n vreo limb veche nseamn eu. Iona sunt eu () omenirea ntreag esteIona (). Iona este omul n condiia lui uman, n faa vieii i n faa morii. ( Marin Sorescu )Tema literar:condiia uman ( parabol )Parabola= povestire ncifrnd n planul ei figurat o nvtur moral sau religioas. Pornind de la metafora lui Nietzsche, Solitudinea m-a nghiit ca o balen, Iona devine simbolul strigtului tragic al individului nsigurat, care face eforturi disperate pentru a-i gsi identitatea.Drama Iona d natere, de-a lungul celor patru tablouri, la interogaii existeniale grave, privitoare la: via, moarte, singurtate, destin; prin aceasta trstur, ea se ncadreaz n teatrul de idei, devenind un adevrat poem dramatic al nelinitii metafizice.Structur i compoziie:Piesa este compus din4 tablouri.Ea are o desfuraresimetric, n primul i ultimul tablou Iona se afl afar, iar n tablourile mediane el este n interiorul balenei:l Tabloul I: pescarul Iona pescuiete chiar n gura chitului care l va nghii, avnd alturi un acvariu;l Tabloul al II-lea: interiorul Petelui I ( mizerie acvatic );l Tabloul al III-lea: interiorul Petelui II ( omic moar de vntde care Iona se ferete ), ajunge laPetele III;l Tabloul al IV-lea: sprgnd cu un cuit burtaPetelui IIIiese pe malul mrii i constat c are barb ca pustnicii.Tabloul IUn pescar srac, Iona, pe care norocul mereu l ocolete, st n gura unui pete uria i i arunc nvodul ntr-o mare ostil, care refuz s-i dea mcar un pete. De aceea i ia cu el un acvariu. Din cauza neputinei se simte un ratat, un damnat. Iona ncearc, strigndu-se s se gseasc, s se identifice pe sine nsui, meditnd asupra relaiei dintre via i moarte. Marea este plin de nade frumos colorate, care sugereaz capcanele vieii sau pericolele tentaiilor existenei umane. Visul omului este s nghit una, dar rmne doar o speran pentru c ni s-a terminat apa. La finalul tabloului, Iona este nghiit de un pete uria.Tabloul IIse petrece n interiorul pestelui I n ntuneric, ceea ce l determin pe Iona s constate c ncepe s fie trziu n mine. Uite, s-a fcut ntuneric n mna dreapt i-n salcmul din fata casei(simte c se apropie sfritul). Iona vorbete mult, logosul fiind expresia supravieuirii. Monologul continu cu cele mai variate idei existentiale , De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii? ori cugetri , de ce oamenii i pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dup moarte?. Iona dorete s se simt liber , ncearc s dovedeasc faptul c omul este liber s-i fac propriul su drum n via pot s merg unde vreau , fac ce vreau , vorbesc. S vedm dac pot s i tac. S-mi in gura. Nu, mi-e fric, dar ntrind ideea de mai sus (logosul este expresia supravieurii) el continu s vorbeasc. Iona gsete un cuit i constat lipsa de vigilen a chitului, dar exprim nelegere pentru imprudena acestuia, caree tnr, fr experien. Spre sfritul tabloului, devine vistor i este ispitit s construiasc o banc de lemn n mijlocul mrii pe care s se odihneasc pescruii mai lai i vntul. Singurul lucru bun pe care l-ar fi fcut n viata lui ar fi aceast banc de lemn comparabil cu, un lca de stat cu capul n mini n mijlocul sufletului.Tabloul IIIse desfoar n interiorul petelui doi care l-a nghitit pe primul. n acest peste se afl o mic moar de vnt , simbol al zdrniciei. Iona mediteaz la anumite probleme existeniale: viaa, conditia uman, ciclicitatea via-moarte: daca intr-adevar sunt mort si acum se pune problema sa vin iar pe lume ?. Apar dou persoane care nu spun nici un cuvnt (pescarul I i perscarul II)cu cte o brn in spate, pe care o car fr oprire, surzi i muti (mitul lui Sisif), acestia simbolizand oamenii care i duc povara dat de destin , fr s se frmnte s gseasc vreo soluie. ncepe s spintece burile petilor , trecnd n interiorul petelui III. Finalul tabloului ilustreaz o infinitate de ochi care l privesc simboliznd nenscuii pe care chitul i poart n pntec. Tabloul IV Iona se afl n gura ultimului pete. Se simte singur, de aceea i strig semenii. Apar cei doi pescari cu brnele n spinare, iar Iona se ntreab de ce ntlnete mereu aceeai oameni. (Simbol al limitelor omenirii, al orizontului ngust). Orizontul lui Iona se reduce la o burt de pete, apoi la alta, apoi la un ir nesfrit de buri. Drama uman e aceea a vieii apstoare, sufocante, , din care nimeni nu poate evada pentru ctoate lucrurile sunt peti. Singura soluie este spintecarea propriei buri, simboliznd drumul spre el nsui (Rzbim noi cumva la lumin), evadarea din propria carcer, din propriul destin, dorina de a secontopi cu Fiina universalsau efortul de a iei dintr-un nou cerc, care negreit, l ateapt.Personajul principal Iona, pescar pasionat, semnific omul ce aspir spre libertate, nemrginire, idealuri simbolizate de marea care-l fascineaz. El nu i poate controla destinul, este nghiit de un pete uria, intrnd ntr-un spaiu nchis la infinit.Incercnd s se elibereze, el spintec pereii pntecelor mistuitori ai irului nesfrit de pesti, ntr-o succesiune concentric, sugernd c eliberarea dintr-un cerc al existenei este posibil numai prin nchiderea n altul, ieirea din limitele vechi nseamn intrarea n limite noi. Eroul reprezint, prin urmare, unsimbol: el i simbolizeaz pe toi oamenii aflai n puterea destinului. De aici se nate sentimentul de singurtate, de nstrinare existenial, nevoia de a vorbi cu dublul su, dorina de a vedea pe cineva trecnd pe drum. ncercrile lui Iona de a iei din propriul destin sunt sortite eecului, aadaromul i-a pierdut atributele sacralitii: Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate nvia. Iona i simbolizeaz pe toi cei aflai n puterea destinului, dar el posed o profunzime filosofic i o viziune, cu totul personal, asupra neputinei de comunicare.Limbajuleste aparent comun, intenionat prozaic, ntr-o formul liric-ironic.

Mai mult:http://www.ebacalaureat.ro/c/4/67/1240/0/Iona-de-Marin-Sorescu#ixzz3VCkO2YoX