IONA de Marin SorescuIona a fost publicata in 1968, in revista Luceafarul , fiind inclusa ulterior in trilogia cu titlu simbolic Setea muntelui de sare Tema piesei este singuratatea, framantarea omului in efortul de aflare a binelui, ezitarea in a-si asuma constient drumul in viata. Problematica se diversifica prin revolta omului in fata destinului, raportul dintre libertate sau necessitate sau incomunicarea sociala, ca sursa a singuratatii.Titlul trimite la mitul biblic al lui Iona, prorocul revoltat, care se intoarce la calea sa dupa cele trei zile de pocainta si recluziune in burta unui chit. Insa pescarul Iona din textul lui Marin Sorescu nu are un destin asemanator.Subintitulata tragedie in patru tabluri , piesa iese din clasificarile clasice, fiind o parabola dramatica, alcatuita sub forma unui monolog care cultiva alegoria si metafora.Chiar daca existent in scena a unui singur personaj poate parea surprinzatoare, ea nu este neaparat neobisnuita. Sorescu renunta in primul rand, la dialog, obligandu-si personajul sa se dubleze , facandu-l sa se comporte ca sic and in scena ar fi doua personaje . Consecintele sunt disparitia conflictului si a intrigii si plasarea actiunii in planul parabolei.Piesa este alcatuita dintr-o succesiune de patru tablouri. Fiecare dintre acestea prezinta alt context in care se afla personajul. Rolul indicatiilor scenice este de a ajuta la clarificarea semnificatiilor simbolice, si, de asemenea, de a oferi un sprijin pentru intelegerea problematicii textului. Acestea mai ofera atat informatii legata de punerea in scena a piesei, cat si ajutor in descifrarea temei.Evident, nimic din ceea ce se intampla pe scena nu trebuie interpretat in plan real, piesa fiind in fond, o parabola a cautarii spiritual a individului. Este vorba de drumul dificil si dureros spre intelegere privita ca iluminare In tabloul I, scena este impartita in doua, jumatate reprezinta o gura imensa de peste iar iona sta in gura acestuia cu spatele spre intuneric. In aceste moment, Iona ignora pur si simplu pericolul. Micul acvariu aflat langa Iona sip e care il ignora este o reprezentare si totodata un avertisment despre inconstienta cu care se comporta omul in fata iminentei producer a unei situatii limita, lumea pestisorilor nu este acvariul, in fond o inchisoare, dar ei dau veseli din coada parand a se fi adaptat pe deplin la situatia anormala in care se afla. Este ceea ce va face si Iona, odata inghitit de gura imensa de peste , pe care nepasator o ignorase atata vreme. Gestul sau disperat din finalul primului tablou, cand incearca sa opreasca falcile, vine prea tarziu, iar strigatul zadarnic este o confirmare.In tabloul II, odata ajuns prizonier in burta pestelui, el va incerca sa se adapteze, sa si demonstreze siesi ca e liber sa faca ceea ce doreste, chiar va incerca sa prinda in navod pesti. Doar aceste este rostul unui pescar In tabloul III, moara de vant aflata in burta Pestelui II si de care Iona se simte atras ca de un vartej , costituie si ea un avertisment simbolic. Eroul se va feri tot timpul, dar nu va face singurul gest cu adevarat normal intr-o astfel de situatie, sa o inlature din cale.Tabloul IV reprezinta o gura de grota , spartura ultimului peste spintecat de Iona . Barba lui Iona care rasare la gura grotei este un indice de timp: a trecut o viata de cand omul incearca zadarnic sa gaseasca Solutia.Iona este, asadar, omul prins fara voia lui intr-o capcana din care incearca pur si simplu sa scape. Dar, constientizarea propriei conditii, si, drept urmare, gandul ca trebuie sa gaseasca o solutie de salvare, nu vine de la sine. Iona spinteca burta pestelui care l-a inghitit si se trezeste in burta altuia, mai mare decat a primului. Intelegerea se va produce abia in final. Eroul alesese un drum gresit, care ducea in afara . Calea cea adevarata, singura de altfel, se afla insa inauntrul nostrum.Mijloacele de caracterizare sunt specific personajului dramatic ( limbajul, gesturile, actiunile simbolice ), dar modul de expunere este exclusive monologul. Iona , aduce o invoire radicala in teatrul romanesc. Sensul ultim al textului este idea ca singura cale de a-ti proiecta viitorul este constientizarea trecutului.