Iona de Marin Sorescu a fost publicata in revista Luceafarul in anul 1968.Subliniata tragedie in patru tablouri, piesa iese din tiparul clasic, fiind o parabola dramatica, alcatuita sub forma unui monolog , care cultiva metafora si alegoria.Tragedia este o specie a genului dramatic care prezinta personaje puternice, angajate in lupta cu un destin potrivnic sau cu propriile sentimente , conflictul solutionandu-se cu infrangerea sau moartea eroului.Parabola este o povestire alegorica avand un cuprins religios sau moral.Teatrul modern renunta adesea la distinctiile dintre specii. Eliberarea de formele dramaturgiei traditionale se manifesta intre altele prin preferinta pentru teatrul-paraboloa si teatrul absurdului.Tema piesei este singuratatea , framantarea omului in efortul de aflare a sinelui, ezitarea in a-si asuma constient drumul in viata.Titlul timite la mitul biblic al lui Iona, prorocul revoltat, care se intoarce la calea sa dupa trei zile de pocainta si recluziune in burta unui chit. Insa perscarul Iona din textul lui Marin Sorescu nu are un destin asemanator. Teatrul modern valorifica si reinterpreteaza miturile.Piesa este alcatuita dintr-o succesiune de patru tablouri. Fiecare dintre acestea prezinta alt context in care se afla personajul. Rolul indicatiilor scenice este de a ajuta la clarificarea semnificatiilor simbolice si, de asemenea, de a oferi un sprijin pentru intelegerea problematicii textului.Nimic din ceea ce se intampla pe scena nu trebuie interpretat in mod real, piesa fiind in fond o parabola a cautarii spirituale a individului.In Tabloul I , Iona ignora pur si simplu pericolul. Micul acvariu aflat langa Iona si pe care el il ignora este o reprezentare si totodata un avertisment despre inconstienta omului fata de o stituatie limita, fata de un pericol.Gestul sau disperat din finalul primului tablou , cand incearca sa opreasca falcile care se inclesteaza scartaind groaznic, vine prea tarziu, iar strigatul zadarnic, Ajutoor! , este o confirmare.In Tabloul II, odata ajuns prizonier in burta pestelui, el va incerca sa se adapteze , sa-si demonstreze siesi ca e liber sa faca ceea ce doreste (obligandu-se intr-un fel).Chiar va incerca sa prinda pestii in navod care-i cad in celula. Doar acesta este rolul pescarului.In Tabloul III, mica moara de vant aflata in burta Pestelui II si de care Iona se simte atras ca de un vartej, constituie si ea un avetisment simbolic. Eroul se va feri tot timpul sa nu ajunga in dintii ei de lemn, insa nu o inlatura din cale, o lasa deoarece si ea are rolul ei .Tabloul IV reprezinta o gura de grota ,spartura ultimului peste spintecat de Iona. Barba lui Iona reprezinta un indice te timp: a trecut o viata de cand omul incearca zadarnic sa gaseasca solutia.Iona este , asada, omul prins fara voia lui intr-o capcana din care incearca pur si simplu sa scape. Dar constientizarea propriei conditii si, drept urmare, gandul ca trebuie sa gaseasca o solutie de salvare nu vin de la sine. Ideea cautarii se insinueaza mult mai tarziu in mintea lui. Primele sale actiuni sunt mai degraba rodul unor impulsirui de moment decat niste acte rationale: prins, el doar se zbate sa scape, fara sa se gandeasca la o metoda, iar rezultatul este nul. Iona spinteca burta pestelui care l-a inghitit si se trezeste in burta altuia, mai mare decat a primului. Iesirea din limite vechi inseamna intrarea in limite noi. Va repeta gestul de mai multe ori , dar de fiecare data cu acelasi rezultat, caci vointa de a se salva , ea singura, nu este suficienta. Intelegerea se va produce abia in final. Eroul alesese drumul gresit, care ducea in afara. Calea cea adevarata , singura de altfel, se afla inauntrul nostru.Gestul de a-si spinteca burta nu trebuie inteles ca o sinucidere , de vreme ce nicio actiune din text nu se manifesta in planul realitatii , ci tot simbolic: omul a gasit calea , iar aceasta se afla in sine.Motivul labirintului si metafora luminii din final sustin semnificatia simbolica a piesei.Mijloacele de caracterizare sunt specifice personajului dramatic( limbajul , gesturile, actiunile simbolice, indicatiile autorului), dar modul de expunere este exclusiv monologul.In concluzie, Iona adoce o innoire radicala in teatrul romanesc. Renuntarea la concretul istoric , situarea in atemporal, rescrierea mitului biblic cu trimiteri spre actualitate sunt trasaturi ale teatrului modern. Sensul ultim al textului este ideea ca singura cale de a-ti proiecta viitorul este contientizarea trcutului.