CINE E DE VINĂ OARE?

Domnu-Avram, om în vârstă

Şi cu maniere fine, Deşi e cărunt la tâmple Dar se ţine încă bine, Foarte-ades îl vezi c-o brună, Sau c-o blondă ce-

I zâmbeşte.

Într-o zi vine la doctor

Cam ţinându-se de şale: — Doctore, se-ngroaşă gluma, Am slăbit la balamale!

— Ia dezbracă-te! Îi spune

Doctorul prieteneşte, Şi-am să-ţi spun eu într-o clipă Ce te doare, ce-ţi lipseşte!

Domnu' Avrami se dezbracă, Doctoru-l consult-un pic

Şi îi spune: -Cumpătare, Fii pe pace, n-ai nimic! — Totuşi, doctore, adesea, Iartă că-ndrăznesc a spune, Simt aşa, ca o

sfârşeală, Nu ştiu cum, o slăbiciune;

Primul merge suportabil Nici prea-prea, dar parcă-parcă, La al doilea însă gâfâi, La al treilea

sunt ud leoarcă.

Doctorul îl întrerupe:

— Văd că nu respecţi regimul, Dar la vârsta dumitale De ce nu te opreşti la primul?

— M-aş opri cu drag la primul, Zice-Avrami cu curaj, Dar eu am

garsonieră la al patrulea etaj!