Ianuarie traditii populare ale acestei luniCalendarele meteorologiceÎn luna ianuarie bătrânii satelor apreciază, prin ingenioase mijloace, lunile anului bogate sau sărace înprecipitaţii. Aceste prognoze meteorologice sunt numite calendare: din foi de ceapă, de pită, din coji denucă, din cărbuni aprinşi. Pentru prevederea timpului pe perioade mai scurte (săptămână, zi şi chiar momental zilei) se folosea un alt tip de calendar, al vietăţilor-oracol care îşi modifică comportamentul la schimbareapresiunii şi umidităţii atmosferice: porcul, şoarecele, albinele, cocoşul, furnicile.Calendarul din foi de ceapăAprecierea lunilor ploioase sau secetoase ale anului de către bătrânii satelor după acumularea picăturilor deapă în foile de ceapă special amenajate este numită „Calendar din foi de ceapă”. Tehnica ghicitului cuprindeurmătoarele operaţiuni: tăierea în două părţi egale a unei cepe mari; alegerea unui număr de 12 foi de ceapă(cupe); numirea (botezarea) foilor de ceapă cu numele lunilor anului; adăugarea sării pisate, în cantităţiegale, în foile de ceapă; aşezarea „lunilor” anului în rând, ca în calendar, pe o masă sau între ferestrelelocuinţei; citirea lunilor ploioase sau secetoase ale anului după cantitatea de apă strânsă în cupele foilor deceapă.

Circovii de IarnăMiezul sau puterea iernii pastorale de şase luni, deschisă de Sâmedru la 26 octombrie şi închisă de Sângiorzla 23 aprilie, este marcat de o sărbătoare de trei zile (15-17 ianuarie) dedicată unor năprasnice divinităţimeteorologice numite Circovii de Iarnă. Aceştia ar fi răspunzători de manifestările violente ale naturii(viscole, vârtejuri, grindină, trăsnete etc.) şi de pagubele aduse de lupi şi de alte fiare sălbatice turmelor devite. Împreună cu fraţii lor calendaristici, Circovii de Vară, sărbătoriţi la miezul verii pastorale (15-17 iulie),cu care împart simetric anul crescătorilor de animale în două anotimpuri, iarnă şi vară, provoacă diverse bolineuropsihice, numite Luatul sau Lovitul din Circovi. Deşi erau consideraţi forţe diavoleşti, oamenii îicinsteau prin severe interdicţii de muncă pentru a le câştiga bunăvoinţa; în zilele lor nu se lucra lâna şi pieilede animal.

Legenda ghioceluluiCând Dumnezeu a făcut toate câte sunt pe pământ, iarbă, buruieni şi flori, le-a împodobit cu culori frumoase.Când a făcut zăpada, i-a zis:

— Pentru că tu umbli peste tot, să-ţi cauţi singură culoarea ce-ţi place. Zăpada s-a dus mai întâi la iarbă:— Dă-mi şi mie din culoarea ta verde atât de frumoasă!Iarba a refuzat-o. A rugat atunci trandafirul să-i dea culoarea roşie, vioreaua să-i dea culoarea albăstruie,floarea soarelui să-i dea culoarea galbenă. Nici una nu ascultă rugămintea zăpezii.Tristă şi amărâtă, aceasta ajunge în dreptul ghiocelului căruia îi spune şi lui necazul:— Nimeni nu vrea să-mi dea culoarea sa. Toate mă alungă şi-şi bat joc de mine!Înduioşat de soarta zăpezii, ghiocelul i-a spus:— Dacă-ţi place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine.Zăpada primi cu mulţumire darul ghiocelului. De atunci ea poartă veşmântul alb ca al ghiocelului. Dreptrecunoştinţă, zăpada îl lasă să-şi scoată căpşorul afară, de cum începe să se arate primăvara.

TRADIŢIILE POPULARE ALE LUNII FEBRUARIE

Ziua UrsuluiStretenia sau Ziua Ursului este o sărbătoare cu dată fixă (2 februarie) care deschide Anul viticol şi pomicol.Ziua Ursului ocupă, în Calendarul popular, ziua de mijloc a Filipilor de Iarnă (în Muntenia, Oltenia) sau aMartinilor de Iarnă (în Banat). Conform tradiţiei, Ursul ar ieşi în ziua lui din bârlog să-şi privească umbra pe zăpadă. Dacă este frig, ceaţă şinu-şi vede umbra, îşi dărâmă bârlogul, trage un joc, merge la râu şi bea o gură de apă şi-şi vede de treburiprin pădure. Din contră, dacă timpul este frumos, e soare şi-şi vede umbra pe zăpadă, intră din nou în bârlog,pentru că iarna va mai dura 40 de zile. În credinţele, basmele şi legendele populare, ursul apare ca o fiinţăfoarte ciudată a pădurii: fată puii iarna, în timp ce alte vietăţi aşteaptă anotimpul călduros; dacă timpul efrumos, intră în adăpost; dacă este urât, îşi reia activitatea prin pădure; dacă găseşte punte peste râu, o strică;dacă n-o găseşte, dărâmă un copac şi pune punte, etc. Oamenii au asociat comportamentul ursului, real sauimaginar prezentat de folclorul românesc, cu timpul capricios de la sfârşitul iernii şi începutul primăverii,aşa cum Baba Dochia este răspunzătoare de zilele schimbătoare de la începutul lunii martie.La Stretenie sau Ziua Ursului timpul este favorabil pentru observaţii meteorologice şi astronomice, pentruprorocirea belşugului viţei de vie şi pomilor fructiferi. Oamenii satelor, necunoscând sensul cuvântuluiStretenie (care este traducerea slavonă a sărbătorii creştine Întâmpinarea Domnului), au botezat cu acest

nume o divinitate meteorologică a cărei fire contradictorie se reflectă în schimbările climatice ce le hotărăştede ziua ei: dacă este iarnă grea, aduce primăvara şi căldura; dacă este timp frumos şi primăvăratic, întoarceiarna şi frigul etc. (Bucovina, Moldova).

Cornul CapreiNumele popular al constelaţiei Capricornul, în sudul şi estul României (Muntenia, Oltenia, Moldova), esteCornul Caprei. Tunetul auzit pe timpul verii din direcţia în care este văzută noaptea pe cer Cornul Capreieste semn sigur că va veni ploaia

TRADIŢIILE POPULARE ALE LUNII MARTIE

Zilele împrumutateZilele împrumutate este denumirea generică a timpului schimbător, cu ninsoare, lapoviţă şi vânt careurmează după zilele Babei.Zilele împrumutate sunt dedicate păsărilor de pădure, în special celor migratoare (Ziua Berzei, Ziua Mierlei,Ziua Sturzului, Ziua Cucului), mieilor care se nasc în această perioadă a anului (Ziua Mieilor).Adesea, aceste zile primesc determinativul „zăpadă”: Zăpada Berzelor, Zăpada Mieilor, ZăpadaRândunelelor etc. În raport cu condiţiile meteorologice, numărul zilelor împrumutate diferă de la an la an(Muntenia, Moldova, Bucovina).

Zăpada berzelorNumele ninsorii care cade în luna martie, după încheierea Zilelor Babei este dedicată primelor păsărimigratoare care poposesc primăvara în România, berzelor. Întrucât în luna martie pot să cadă după 9 martiemai multe ninsori, acestea poartă numele şi al altor păsări migratoare (Zăpada Cucului, ZăpadaRândunelelor, Zăpada Sturzului). Tradiţia este atestată în ţinuturile extracarpatice (Bucovina, Basarabia,Moldova, Dobrogea, Muntenia)