Ion de Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu este creatorul romanului romanesc modern. Ion a aparut in anul 1920. Geneza romanului: In volulum “Marturisiri”, L. Rebreanu afirma ca a fost impresionat de o scena la care a asistat: “am vazut un taran imbracat in straie de sarbatoare. El nu ma vedea. Deodata s-a aplecat si a sarutat pamantul. L-a sarutat ca pe o ibovnica.”

Scena va intra in roman in capitolul “Sarutarea” din partea a doua, “Glasul iubirii”, gestul eroului avand o valoare simbolica. De asemenea, L. Rebreeanu marturisea ca a fost impresionat si de un tanar, Ion Pop al Glanetasului care nu avea pamant.

Totodata, destinul Rodovicai, o tanara care era batuta de tatal sau, un taran vaduv bogat, pentru ca ramasase insarcinata il influenteaza in realizarea Anei.

Constructia romanului este simetrica, romanul incepe si se incheie cudescrierea drumului care duce spre satul Pripas. Drumul de la inceputul romanului face legatura dintre lumea reala si cea fictionala, asigurand o continuitate fireasca. Drumul poate fi considerat “o metafora a romanescului” care sugereaza ciclitatea existentei.

Scriitorul insusi marturisea ca a urmarit deliberat o constructie circulara a romanului pentru a da iluzia realului.

Romanul este alcatuit din 13 capitole. Primul capitol se numeste „inceputul”, iar ultimul capitol „Sfarsitul”. Romanul este alcatuit din doua parti: „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii”. Naratiunea se desfasoara pe doua planuri, unul urmareste destinul lui Ion, fiul lui Alexandru Glanetasul si al Zenobiei, iar celalalt destinul familiei lui Zaharia Herdelea, invatatorul satului. Astfel actiunea romanului are in atentie atat lumea taraneasca cat si cea a micii intelectualitati ardelene.

„Ion” este un roman „doric”(N. Manolescu): nartiunea la pers. III(heterodiegetica), naratorul omniscientsi omniprezent face o relatare neutra, impersonala a faptelor, perspectiva este auctoriala, focalizarea zero(uneori apare si focalizarea interna, cand prezinta starile sufletesti ale personajului), viziune „din spate”. „Ion” este un romanal satului ardelean, dar siromanul unui destin, cel al protagonistului.

Scena horei, caresedesfasoara in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea, consituie expozitia romanului. Scena sugereaza o adevarata ierarhie sociala a satenilor: de o parte stateau cei care aveau pamant (Vasile Baciu, tatal Anei; Toma Bulbuc; George; Stefan Hotnog), iar de cealalta parte, cei lipsiti de pamant. Alexandru Glanetasu, tatal lui Ion, statea „ca un caine la usa bucatariei”, sfiindu-se sa itnre in vorba cu cei bogati. La hora participa si intelectualitatea satului, reprezentata de invatatorul Zaharia Herdelea si de preotul Belciug. Este o „hora a soartei”(N. Manolescu), caci schiteaza conflictul romanului si are valoare anticipatorie.

Motivul central al romanului este pamantul de care depind _________ reltiile din lumea satului. Personajele lui Rebreanu dovedesc o adevarata obsesie a pamantului: „o sete stihiala de pamant”(N. Balota). Astfel, se observa, in roman, doua tendinte: aviditatea celui lipsit de pamant si obsedat de obtinerea lui(ION)si dorinta de a pastra pamantul si de a-l spori(Vasile Baciul si George).

Mitul pamantului seasociaza in roman cu mitul sangelui, _____ violentei ca la scriitorii americani( ex:bataia dintre Ion si George; bataia dintre Ion si Simion Lungu; bataile primite de Ana de la tatal sau, Vasile Baciu si de la sot; omorarea lui ion de catre George Bulbuc).

Liviu Rebreanu este un scriitor cu vocatia tragicului. In roman descoperim un sens tragic al existentei, personajele fiind urmrite de o fatalitate care le transforma in victime: Dumitru Moarca, ________, Ana si Ion sunt destine tragice.

Romanul este o adevarata monografie a satului ardelean, deoarece scriitorul prezinta obiceiuri si datini stravechi legate de momentele cruciale ale existentei(nasteream nunta, moartea), dar si momente caracteristice din viata satului(hora, balul de sfarsit de an, sfintirea bisericii, crucea).