iocques sdndulescu

DO N BASpovesteo odevdrotd o ungi

evodot din uniuneo sovietic6

Traducere din limba englezdMmerraArru 9i Mrcrnm Prrnrscu

Cuvint inainteAur.m Gorfl-Irs

NEMIRA

Capitolul I

Am fost arestat in Bragov, tn drum spre qcoale. De-abia

incepuse si se lumineze,iar strizile reci, de un cenuqiu-inchis,

erau aproape pustii. La un colq, lAngn terenul Fdlii, amvdzut

mai mul1i soldali rugi inarmali 9i un interpret rornAn, civil,

impingAnd pe cineva intr-un camion al poliliei. M.au vizut,iar interpretul rni-a strigat:

- Un' te duci?

- La qcoale,

- Vino.ncoal; trebuie sd te ducem undeva gi'pe urmtr polisI mergi gi la gcoala.

M-a apucat de bra1, iar soldalii l-au ajutat sI rn6 irnpingllnspre camion. M-am smuls din miinile lor qi am slrit singur

in el. tnluntru era intuneric beznd, dar amsirnlit cum mai

mulli ochi mI priveau.

Am fost dugi la cinematogr#ul Axa. Era ticsit cu oameni

care migunau pe intervalele dinre scaune. IJnii stiteau jos qi

totul ptrrea faartc ciudat fiindcx nu rula niciun film. Ctrutam

t7

- J46qUs5 SAruoulescu

degeaba pe cineva cunoscut. ir, "., plutea un sentiment de

nesiguranri gi teamI. Nimeni nu tntreba nimic. Rispunsurile

zdceau in golul din stomacul fieciruia, iar noi, to1i, incercam

sd le ignorim ca nu cumva si se adevereascl. Fiecare se ficea

cit maipulin vizibil, migcAndu-se firr zgomo:', ugor, vorbindin qoaptl, fara sa facd niciun gest. Frica anihilase toate simp6-

mintele, toate gAndurile gi migcirile.

Am agteptat mult timp in picioare, fere sI tnleleg ce se

tntAmpla qi fera ca cineva sd vorbeasci cu mine. M-am aqezat,

mi-am begat capul intre umeri gi am inceput sr mr gAndesc la

toate orele cAnd stltusem in acelaqi cinematograf, bucurAn-

du-ml de cAte un film de dupl-amiazd,. Girndlrile mi se intor-

ceau in trecut, mergeau inapoi, inapoi, inapoi... pe urmi imiamintesc cum incepusem sI md intreb ce film va urma.

CAteva ore mai tirziu, s-a urcat pe scenl un interpret qi, cu

glas apisat, puternic, ne-a spus cI vom fi urcali in camioane,

apoi dugi la baricile de la periferia oraqului.

Nu erau decAt un camion gi un autobuz de cdldtori, aEa cifiecare a facut cdte zece curse. in barici, oamenii incepuseri

si plAngI gi si se roage, fecAnd foarre multl galegie. Unii cAn-

tau imnuri. Spre seari, am fost transportaTila gari in mai

multe camioane gi urcali intr-un tren de martd. cu treizeci de

vagoane. Pe noi ne-au dus in cele din spate, fiindcd in faql, pe

peron, era o mullime imensi de oameni. Eram numlrali intimp ce ne imbarca*. tn vagonul meu am fost patruzeci gi

gase, barbali gi femei laolaltlCam la o jumitate de kilometru deplrtare de tren, un cor-

don de glrzi rusegti oprea trecerea unei mullimi de oameni

r8

DoNans

r:are strigau gi plAngeau. tr, lr"gor, noi ne-am tot impins pAnI

.rm ajuns la una dintre cele doui ferestruici. L-am vizut pe

tata, departe , in fagd1. fiind inalt, era cu un cap deasupra mul-

1imii. Am fluierat tare. M-a vdzut de indatl qi qi-a croit drum

prin mullime plni ce a ajuns chiar in dreptul meu. Ni s-a tn-

tilnit privirea. L-am vlzut gi l-am simlit cum igi stlpAneqte

lacrimile - nuJ mai vdzusem niciodatd aga. Am incercat sI par

sigur pe mine ca sd gtie cI pot sI-mi port singur de grije. Dupa

tlour minute, am fost impins cu brutalitate de allii care ciutau

qi ei o figurd familiarl. Imediat ce am fost tndeplrtat de la fe-

rcastre, mi-au dat lacrimile. Am izbucnit in plAns. Singura mea

c<>nsolare a fost aceea cdtatdl meu nu mI vlzuse plAngAnd. ArIi fost mult prea greu pentru el.

Printre lacrimi, i-am putut totugi zdripe cei de lAngtr mine

impingAndu-se spre fereastrd, agitAndu-gi bralele frenetic ai

?ncercAnd sd le strige ceva prietenilor gi rudelor de ef,ard,,kdn-

gindu-9i mAinile gi suspinAnd. Apoi, cu o sfo4are, trenul s-a

pus in migcare, iar din vagoanele de marfa gi din mullimea de

irfartr s-a ridicat, in acelagi timp, un vaiet asurzitor.

Aveam gaisprezece ani qi s-a dovedit ci eram cel mai tAnirprizonier din vagonul de marfe, dar nu plream cel mai mic,

fiindcl aveam o inillime de 1,80 9i cAntlream cam 90 de kilo-g,rame. trrlrrgon mai erau doi ingineri, un doctor gi fratele

unuia dintre profesorii mei de la liceu. Pe cei mai mulli dintre

prizonieri ii vizusem fie ocaziond, - pe strade -, fie auzisem

de ei. M-a frapar faptul cd nici doctorul, nici inginerii nu fe-

ceau nimic pentnr a-i opri cumva pe cei care urlau. Omenegte

cel pu1in, ei ar fi putut mecar sl lncerce si-i consoleze, mai

L9

Jaceues SArrroulrscu

ales pe femeile care boceau, fiindci ele feceau cea mai mare

galagie. trr".prrr.rn deja sl-mi pierd respectul fapd de oameni.

Topi mi s-au pirut ingrozitor de slabi, de neputinciogi.

Imaginea tatllui meu imi tot venea in fala ochilor, dar m-am

fo4at sI miJ scot din minte qi m-am a$ezatintr-un coll ca sl-mi

pot analiza situalia. Nu era nimeni in vagon pe care sIJ ficunoscut atit de bine incAt si discut despre ce se petrecea, aqa

cI m-am simqit ingrozitor de singur in mijlocul acestui haos.

ln ciuda celor ce mi se intXmplau, trliam cu impresia cimai exista totugi o ferAm; de speranql, ci destinalia trenuluipoate si nu fie un lagtrr sovietic de muncl fo4atI. Dar speranla

e sperantl, iar raliunea e raliune. Am hotlrAt si-mi fie indife-

rent unde ne vor trimite; in fond, gi alqi oameni au triit gi au

muncit acolo. Asta ar fi doar o chestie de adaptare. Apoi m-am

gAndit la evadare. Citisem cn4i qi auzisem pove$ti despre eva-

derile din lagire-inchisori 9i capul mi-era plin de idei despre

tunele qi sute de modalitlli diferite de picllit gardienii 9i po-

lijia. Ar trebui sd agtept 9i si vId.Eram totugi foarte curios in leglturd cu Uniunea Sovietici.

tn ultima vreme auzisem o mulgime de lucruri bune despre

ea. Era inceputul lui 1945 9i trupele ruse$ti ocupaserl RomAnia

in urmi cu patru luni. RomAnia fusese un aliat al Germaniei,

dar, brusc, a schimbat tabdra. Rugii au inceput si treaci gra-

niqa, iar armata germand, se retrlgea treptat din faqa lor. tnBragov, trupele erau de-a dreptul sllbatice. Seara, soldalii mi-

$unau beli pe strlzi qi cAntau. Jefuiau magazinele gi feceau

focul in mijlocul strdzii ca si frigi puii de giind furaji. Uniidintre soldali erau femei gi una a iegit la plimbare lntr-o seartr

D oN ars

lrurtlnd o pijamade mltase pe care gi-o luase dintr-un magazin

de lenjerie scumpd. Togi au socotit-o nebunl, dar pAna la urmicineva i-a spus ci,pijamaraeradoar pentru dormit. Am tnleles

lit ei nu aveau un astfel de lux in Rusia. Cu toate acestea, se

l)rcsupunea ci acolo este paradisul muncitorilor.Gnndurile mi-au fost intrerupte de o foame puternici. Cei

ruli mulpi dintre prizonieri fuseseri arestati din casele lor gi

putuseri sl-gi aducl cu ei cAte ceva de mAncare, sipun, pro-

\()rpe sau citevahaine. Tot ce ayeameu la mine erau trei cI4i:,r istorie a RomAniei, o geografie qi o istorie a Germaniei.

l)upl un timp, fratele profesorului mi-a oferit nigte pAine qi

t'irnaqi. Am zis nu, mullumesc, dar maitirziu,noaptea, el m-a

irnbiat din nou gi am fost fericit sI caplt ceva de mAncar.. tnr,iur urmltoare, rugii au inceput si ne dea ralii de pAine qi supi.

Era ianuarie qi un ger cumplit. O sobiln din fier, alimentati

eu o cantitate mici de cdrbune, era singura noastrl sursl de

elldurl, dar frigul intra prin sutele de crlplturi din pereli.

l)ormeam in schimburi. Pe fiecare laturi a vagonului erau

cloul straturi de padele, priciuri de lemn, pe care incipeau cam

doulzeci de oameni. CAnd unul se intorcea, cinci colegi de pat

t rcbuiau sI se tntoarcl gi ei. Era acel somn pe care-l prinzir$ezat tntr-un autobuz sau intr-un tren cAnd egti intr-o lunglclhtorie. Ce conta intr-adevlr era faptul ci i1i lua greutatea

tlin picioare timp de gase ore. Dupi ce te foiai atlt de multincit nu mai puteai suporta, trebuia sI te ridici gi sI te migti.

Peste trei zile amajuns la graniqaruseasci gi a fost nevoie sd

ne transfere in alt tren, fiindcd ecartamentul ginelor e diferit in

Capitolul al XIII-lea

Acelagi transport carel-aadus pe gardianul sadic transpor-

tase gi un prizonier pe care il gtiam din Bragov, oragul meu

natal. Venise din RomAnia in acelagi tren cu mine, dar intr-un

vagon diferit. Numele lui era Puri. Acasi fusese dansator gi

avea ufl viitor strrlucit tn fa1i. Cit de groaznic artrta acum!

Dar probabil ce 9i noi aritam la fel. Cind l-am tntrebat de

condiliile din celelalt lagtrr pe timpul iernii, m-a privit lung,

cu o figurl tristd gi i rtrspuns:

- Uiti-te la mine 9i la transportul esta. Asta e tot ce a

mai rImas.

Toli erau intr-o stare jalnictr: zdrenle, subnutrilie, fele fan-

tomatice, triste. Iar acegtia erau cei mai puternici prizonieri.

Veneau sl-i inlocuiascl pe cei care muriseri.

CAnd nu lucram, pulinele mele ore libere le petreceam inmare parte cu Puri. Mi-ar fi plecut sl incerc o evadare cu el.

Am simlit ci mtr potbazape el mai mult decit pe Omar. Nuera la fel de inalt ca mine, dar era foarte vhjos 9i rezistent. inMina 31 i9i clidise singur o reputalie bund ca budshcbik, iar

157

Jrceurs SArrroulrscu

aici, la Mina 28, lucra pe al treisprezecelea nivel. CAteodetl

mI intAlneam cu el la iegirea din minl, iar de mai multe odl-am luat si meargd cu mine in vagonet. Dar verificam intohdeauna, in prealabil, cu rusoaica de pe platfo rmd, casi fiu sigrrr

ci niciun gef de echipl nu e pe atbatka. Nu incercam foartldes asta, fiindcn erapreariscant, dar o fecusem de cAteva ori,iar Puri tmi era foarte recunoscitor.

Pe urmd, ori de cAte ori unul dintre cei mai omenogi gan

dieni era de serviciu, la schimbarea turelor celor care iegeau

din mini, tl intrebam dacd pot siJ iau pe Puri cu mine la pl-rAu. lmi plecea mult de el. Vorbea ruse$te fluent gi imedirt

deveni un favorit al muncitorilor rugi, ahturi de Omar 9i dc

mine. De fapt, pe Omar rugii nu-l acceptaserilrqot. il respeo

tau, dar cred cI erau tnfricogali de statura lui. Chiar qi mAinilc

ii erau grotegti in raport cu mlrimea lui. in plus, cAnd munct

nu mergea prea bine, el avea un mod particular de a mormdinainte de a spune ceva.

Pirea mai rece falI de mine de cind ii spusesem ci nuJ mai

iau la riu gi, cAnd avdztrt ci-mi petreceam mai mult timp cu

Puri, devenise parci mai introvertit ca niciodatl.Dar, chiar dacl stlteam mai pupin timp impreunl in lagf,

am rimas apropiali. Munca de echipl in minl formase o legll-

turl speciah care nu putea fi rupti. IJneori, in timpul pauz,*

lor, imi vorbea despre trecutul lui. tntr-o zi, am aflat c!bunicul lui locuise intr-un orlgel nu departe de Bragov, unde

propriul meu bunic delinea un restaurant, o bodegd. Bunicul

lui Omar fusese clientul bunicului meu ani de zile.tn fiecare

dimineali, cam pe la ora nou5, se oprea si bea un rachiu dublu.

r58

DoNaas

Racbiul e o bluturl tare, inflamabile, ficute din cartofi. DupIrnai mulli ani se imbolnlvise, iar cAteva zile maitirzil a mu-

rit. Oamenii insistau cd rachiul dublu pe care il beuse in fiecare

dimineall il arsese pe dinduntru. Dar nimeni, niciodattr, nuJvtrzuse cu adevdrat beat. Aceastdf.o4d,trebuie si-i fi caracteri-

t,atintreaga familie, fiindcl gi el fusese un uriaq precum era

Omar. Era un betrAn foarte cumsecade gi obignuia str cumpere

dulciuri pentru toli copiii din vecindtate. Devenise o legende

locah cAnd, in tinerele, mAncase odatd cam patru kilograme

de carne de porc ai de viti, prdjite direct pe foc, gi beuse zece

sticle de vin, toate la o singuri masI. DupI acee1la un pariu,

dansase cincisprezece minute cu un berbat de o sutl de

Omar

- J46grJg5 SAr,roulescu

kilograme aqezat pe umerii lui. ti uimise Pe to1i. Niciunul

dintre aceste excese nu plruse sIJ afecteze in vreun fel.

tn timp ce-mi povestea, Omar imi mrrturisi ctr gi el ar

putea u$or si minAnce gase kilograme de carne, dar in loc de

vin i-ar placeasl bea o gtrleatl cu lapte. $tiam cd o putea face;

a$a cum puteam gi eu. tn timp ce-mi spunea toate astea, incepu

si plAngi cu suspine teribile.

A zis cd ar trebui sI fim impreunl gi si rezistxm acestor

vremuri groaznice; trebuie str fim atenfi la toli dugmanii qi sx

sciptrm cu via1d. Niciodatl nu vizusem pe cineva plAngAnd in

felul acesta. Era calaptele care, odati ajuns la punctul de fier'

bere, de pe dinafard. Cum putea si-gi dea frAu liber emoliilorOmar, cel atit de inchis tn sine gi care vorbea atAt de rar?

in cele din urmi i-am spus:

- Uite, am ajuns pina aici, vom rezista gi pinl la sfArqit.

Nu trebuie decAt sI agteptim gi se va rezolva. Daci doi oameni

sunt uni1i, ei au o gansi, chiar gi tmporiva lurnii intregi.

Atunci s-a simlit mai bine gi a recunoscut ci era mai u$urat

vorbindu-mi atAt de deschis. M-a flcut str-mi dau seama ci eu

n-am avut pe nimeni clruia sI-i vorbesc peIald, cu care si port

o disculie ori chiar sn plAng in fa;a lui. Nu fusesem con$tient

de acest lucru pAnI cind Omar nu-gi deschisese sufletul. Pe

drumul de intoarcere ctrtre lagir, chiar in noaptea aceea, ina-

inte de a adormi, m-am gindit la asta qi a trebuit sr-mi tnghit

suspinele de teamtr cd cineva m-ar putea auzi. Mi-ar fi fost

rugine dacl se tntimpla. Nu aveam suficientd tncredere in ni'meni, nici chiar in Omar ori in Puri, incAt sI le ardt cele mai

ascunse simliri ale mele.

160

D oNgas

Se auzea, in deplrtare, sci4Aitul de la libiotha cAnd lesa

vagonetele goale inapoi in minI. IJram acel scA4iit trist. Oh,

cAt il uram. Dar cAnd mI gindesc la el acum, parcl suni, tn-

ff-un fel, frumos.

tn decursul verii, am continuat toli trei sd vorbim despre

evadare. tn intinsa vale aDonegului erau multe mine de clr-

buni. Cel mai bun mod de a pleca era in mod clar caleaferatd'.

Pe jos puteai sI mergi doar noaptea gi ar fi fost foarte complicat. Fiecare mintr avea un laglr mare in apropiere, pdzit de

gardieni, 9i, la fiecare doul-trei zile, acegtia aveau zi libern qi

umblau prin imprejurimi in control. Chiar in afara zonelor

miniere erau multe cAmpuri de traversat. Fiecare ferml colec'

tivi avea oameni care patrulau noaptea. Degi nu erau numerogi

ca in sectorul minier, constituiau totugi o mare problemi.

Daci eram norocogi gi iegeam teferi din Donbas, ne-am fi tre-

zit pe malurile uriagului Nipru. DacI erai un bun inotltor, ar

fi fost posibil sdJ traversezi pe timpul noptii. Eu inotam foarte

bine, dar Puri nu, gi niciodattr n-ar fi reugit. Iar Omar flu $tia

deloc sI inoate.

Si treci fluviul pe poduri nu intra in disculie, fiindci erau

bine ptrzite la ambele capete. Pe urmi, mai era o problemi -aceea de a avea o mare rezewd de hranI, ceea ce era aproaPe

imposibil. Nu, cea mai buntrvariarndera cu trenul. O mullime

de trenuri plecau din Donbas cu destinagia vest. Armata Rogie

ocupa actualmente multe liri din Europa de Est, llri care

aveau nevoie de ctrrbuni. Dar toate girile erau bine plzite gi

ori de cAte ori se adusesertr cinci sau $ase vagoane de marfl la