SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 1 Iulie 2014

… iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine …Luca 6.35

Evanghelistul Robert Chapman a predicat odată în piaţa oraşului Barnstaple despre mânia lui Dumnezeu din cauza păcatelor oamenilor şi despre necesitatea pocăinţei. Acest lucru l-a supărat atât de tare pe comerciantul din oraş, încât a venit în faţă şi l-a scuipat pe Chapman. După câtva timp a venit în vizită la Chapman o rudă înstărită, care nu putea înţelege cum putuse Chapman să renunţe la averea sa şi să o dăruiască săracilor, iar el însuşi să trăiască în condiţii primitive. Când s-a uitat în cămară, a văzut că nici acolo nu arăta prea bine şi l-a întrebat pe Chapman dacă are ceva împotrivă să meargă la cumpărături. Chapman a fost mulţumit cu acest lucru, dar a rugat-o pe ruda sa să cumpere numai de la comerciantul care îl jignise. După ce a găsit magazinul, ruda a comandat tot felul de lucruri. Comerciantul era tot mai bine dispus şi la urmă s-a oferit să trimită acasă clientului său muntele de cumpărături. Acesta i-a numit adresa lui Chapman. „Trebuie să fie o greşeală“, a spus comerciantul. „Nu, nu, domnul Chapman mi-a spus foarte lămurit că trebuie să cumpăr de la dumneavoastră.“ Comerciantul a fost cuprins de ruşine şi părere de rău şi şi-a cerut iertare de la Chapman pentru comportamentul său.

Cum ne comportăm noi când suntem jigniţi?

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 2 Iulie 2014

Veniţi mai bine să-l vindem ismaeliţilor şi să nu punem mâna pe el, căci este fratele nostru, carne din carnea noastră. Şi fraţii lui l-au ascultat. Geneza 37.27

În orice pagină a istoriei neamului omenesc, în orice capitol, paragraf sau rând putem să citim despre ruina totală a omului, înstrăinarea lui în întregime de Dumnezeu. Aşa stau lucrurile şi în istorisirea de care ne ocupăm. În lipsa lui Ruben, Iuda a adus în faţa fraţilor săi tot felul de motive care să le mulţumească inimile lor pline de ură. Iosif a apelat la fraţii săi, dar aceştia au rămas nepăsători. Mai târziu au recunoscut unul către altul: „Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga şi nu l-am ascultat!“ (Geneza 42.21). Atunci a fost prea târziu; Iosif fusese vândut.Gândindu-ne la Mântuitorul, găsim pe paginile Scripturii că El S-a oferit de bunăvoie pe Sine Însuşi şi nu a opus nicio rezistenţă. Fiul lui Dumnezeu era în clipele calvarului ca o oaie mută, ca un miel pe care-l duci la măcelărie. El putea spune cuvintele profetice ale lui Ieremia: „O! voi, care treceţi pe lângă mine, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea mea …“. Isus a simţit ura sub formele cele mai diferite. Dar acele manifestări ale răutăţii omului au făcut să iasă în relief perfecţiunile iubirii Omului desăvârşit.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 3 Iulie 2014

Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa“. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Ioan 4.6

Într-un moment al vieţii sale, regina Olandei, Wilhelmina (1880-1962), a acceptat în sufletul ei pe unicul Mântuitor, prin care cine crede în El poate să fie salvat pentru veşnicie. Ea a făcut următoarea mărturisire: „Hristos m-a condus la experienţa unei realităţi copleşitoare. Nu se poate spune în cuvinte ce a însemnat pentru viaţa mea libertatea, perspectiva viitorului, bucuria şi totala schimbare, care mi le-a adus credinţa în Mântuitorul“.Spre sfârşitul vieţii, regina a scris o impresionantă autobiografie, intitulată: „Singură, dar nu părăsită“. Cartea se încheie cu ceea ce regina a numit revelaţia ei: adevărul că Isus Hristos doreşte să intre în inima omului şi s-o guverneze. Regina s-a considerat o fiică a lui Dumnezeu şi avea tot dreptul s-o facă, pentru că L-a primit pe Cel care este calea, adevărul şi viaţa. Oricine Îl primeşte pe Hristos în viaţa sa devine o făptură care poate să-i spună cu sinceritate lui Dumnezeu: Tată. Orice persoană, chiar dacă este singură, în momentul când Îl primeşte pe Mântuitorul ca Domn şi Stăpân al vieţii, va descoperi că face parte din marea familie a Tatălui ceresc, cu toţi care merg pe calea credinţei şi au un Tată în ceruri.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 4 Iulie 2014

Căci aşa vorbeşte Domnul …: „Nu vă lăsaţi amăgiţi … de ghicitorii voştri …“. Ieremia 29.8

La construirea podului-tunel feroviar şi rutier dintre Danemarca şi Suedia au fost folosite componente de construcţie gigantice. Fiecare element de tunel are o lungime de aproximativ două terenuri de fotbal. Acestea au fost construite pe uscat, apoi au fost transportate la locul lor şi lăsate pe fundul mării. Era cerută cea mai mare precizie, nimic nu trebuia să dea greş. Douăsprezece elemente erau la locul lor. Dar al treisprezecelea? Inginerii au început să se teamă. Pentru ca să nu se întâmple nimic, au denumit elementul acesta 12b. Dar totuşi, chiar la acest element s-a întâmplat ceva! În loc să fie lăsat încet în jos, s-a rostogolit şi s-a scufundat necontrolat. Numai cu mult efort şi costuri suplimentare mari s-a reuşit totuşi folosirea elementului. Etanşeitatea nu a fost suficient de bine realizată.Oare a fost numai o greşeală omenească? Sunt sigur că aici Dumnezeu a intervenit. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează stăruitor cu privire la superstiţie. Magia, vrăjitoria şi horoscopul sunt elemente diavoleşti. Cine se ocupă cu aceste lucruri, nu va deveni niciodată fericit, pentru că în spatele lor stă satan şi demonii săi, care lucrează mereu împotriva lui Dumnezeu şi împotriva oamenilor. Ei promit mult, nu dau nimic. Atenţie!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 5 Iulie 2014

Binecuvântat să fie Dumnezeu, care nu mi-a lepădat rugăciunea şi nu mi-a îndepărtat bunătatea Lui! Psalmul 66.20

Sir Walter Raleigh, un cunoscut om de stat englez (1552-1618), a venit la regina Elisabeta I pentru a-i cere o favoare. Ea i-a spus:

– Raleigh, când veţi înceta să cereţi?

– Când maiestatea voastră încetaţi să-mi daţi.

Aceste cuvinte exprimă aprecierea lui faţă de nobleţea regească şi încrederea în stăpâna lui.

Noi cunoaştem pe Cineva, ale cărui bunătate şi putere întrec infinit de mult pe cele ale reginei Elisabeta. Este vorba despre Dumnezeu. El nu încetează niciodată să dea, oricât de des şi oricât de mult Îi cerem. Mai mult decât atât: El Însuşi ne îmbărbătează să cerem tot ce avem nevoie de la El. „Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide“ (Matei 7.7,8). Este scris: „oricine cere“. Ne putem bucura că toţi suntem ascultaţi. O primă rugăciune care trebuie s-o spunem toţi, rugăciune care este ascultată de Dumnezeu, este: „Dumnezeule, ai milă de mine păcătosul!“. Rugaţi-vă această rugăciune şi veţi vedea că Dumnezeu este un mare Dăruitor generos!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 6 Iulie 2014

Isus a luat cuvântul şi a zis: Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? Luca 17.17

Din cauza condiţiei în care se aflau, cei zece leproşi nu s-au apropiat de Isus, ci doar L-au strigat de departe, rugându-L să-i vindece. Ei nu ştiau că Domnul nu putea fi atacat de lepra lor, că Domnul este Suveran peste toate lucrurile. El însă le-a răsplătit credinţa şi i-a vindecat. Ei au avut parte de o întâlnire fericită cu Prinţul vieţii.Însă cu toate că au fost vindecaţi toţi zece, numai unul s-a întors slăvind pe Dumnezeu şi aruncându-se cu faţa la pământ la picioarele lui Isus în semn de mulţumire şi închinare. Prin atitudinea sa, acel samaritean reprezintă starea normală a oricărui om care şi-a recunoscut păcatul în faţa Mântuitorului şi prin credinţă a fost iertat. Un astfel de om a devenit un închinător adevărat în faţa lui Dumnezeu şi al lui Hristos. Ceilalţi nouă au pierdut prilejul de a-i aduce mulţumiri marelui Binefăcător.Păcatul nerecunoştinţei este un mare pericol în viaţa oamenilor. Să ne ferim de el! Prin acest păcat, omul arată că inima sa este rece faţă de lucrarea Mântuitorului. Indiferent de poziţia noastră, Domnul rămâne Acelaşi, ieri, azi şi în veci.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 7 Iulie 2014

El [Dumnezeu] ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui … Tit 3.5

În timpul Războiului de Independenţă din Statele Unite ale Americii, un spion a fost osândit la moarte. Când a auzit lucrul acesta, l-a insultat pe George Washington. Execuţia a fost amânată mai multe zile. După o săptămână, întemniţatul a văzut intrând în celula lui un ofiţer. Gândindu-se că va fi dus la locul execuţiei, şi-a îndreptat toată furia asupra vizitatorului. Dar acesta a rămas liniştit şi s-a mulţumit cu faptul de a-i arăta nefericitului o foaie semnată de însuşi Washington. Atunci mânia osânditului s-a potolit. A spus numai atât: „De ce m-a graţiat? N-am spus niciodată un cuvânt bun despre el!“. – „Dacă s-ar fi procedat cu dumneavoastră aşa cum aţi fi meritat“, a răspuns ofiţerul, „ar fi trebuit să fiţi împuşcat. Dar cineva a intervenit la Washington în favoarea dumneavoastră şi aţi obţinut graţierea. Din această clipă sunteţi liber!“. Această favoare nemeritată a topit inima vinovatului. Lucrarea care a început atunci în sufletul lui, l-a condus mai târziu la întoarcerea la Dumnezeu.Aşa este harul lui Dumnezeu. Omul nu merită iertarea păcatelor sale, dar harul Domnului este o îndurare nemeritată. El nu vrea moartea păcătosului.

 SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 8 Iulie 2014

Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. Ioan 3.36

O barcă se răsturnase în apropierea cascadei Niagara, iar cei doi oameni aflaţi în ea fuseseră luaţi de curentul apei. Între timp, oamenii de pe mal le aruncară câte o frânghie. Unul din ei se prinse cu putere de frânghie şi a fost tras teafăr la mal; celălalt însă, văzând o bucată mare de lemn plutind pe apă, dădu drumul frânghiei şi se apucă cu mâna de lemn. Pentru că lemnul era mai mare decât frânghia, i se păru că prezintă o mai bună garanţie. Însă lemnul împreună cu omul agăţat de el se prăbuşiră în abisul cascadei, pentru că nu aveau nicio legătură cu malul.Tot aşa se întâmplă cu omul care se încrede în faptele sale bune, în milostenii şi nu se încrede în Dumnezeu. Credinţa, chiar dacă este privită ca o frânghie subţire, se află în mâna marelui Dumnezeu. Puterea infinită a lui Dumnezeu trage frânghia de legătură şi mântuieşte pe cel ce crede în Isus Hristos. Credinţa ne pune în legătură cu Dumnezeu prin Mântuitorul Isus Hristos.Să ne gândim bine şi apoi să stabilim o legătură de nădejde cu Dumnezeu prin credinţa în Fiul Său!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 9 Iulie 2014

La trecerea negustorilor madianiţi, au tras şi au scos pe Iosif afară din groapă şi l-au vândut, cu douăzeci de sicli de argint …Geneza 37.28

Iosif a fost vândut ca rob, pentru douăzeci de sicli de argint, fiind minor, ismaeliţilor care l-au dus în Egipt. Dacă urmărim chipul moral al lui Iuda Iscarioteanul care L-a vândut pe Mântuitorul, vom găsi asemănări cu Iuda, fratele lui Iosif.În grupul apostolilor, Iuda era cel care purta punga, dar mai mult decât atât se vorbea de el ca fiind un hoţ. Ultimele istorisiri din Evanghelie sunt umbrite de trădarea lui Iuda. El a criticat acţiunea Mariei, care a uns picioarele Învăţătorului cu mirul preţios. Aici a fost scoasă în evidenţă avariţia lui Iuda, care nu a văzut în preţul mirului nimic din frumuseţea faptei pe care a lăudat-o Învăţătorul, ci numai un mijloc prin care puteau fi mărite fondurile propriului buzunar. Chiar şi acest motiv a fost învăluit în minciună, spunând că banii puteau fi folosiţi pentru ajutarea săracilor. Imediat după cele întâmplate, Iuda s-a dus să-L vândă pe Învăţătorul.Dacă Iosif era neliniştit cu privire la vânzarea sa către ismaeliţi, Îl putem vedea pe Domnul şi Mântuitorul nostru spunând lui Iuda, în liniştea Sa desăvârşită: „Ce-ai să faci, fă repede“. Şi Iuda a ieşit afară în întuneric.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 10 Iulie 2014

… Luaţi seama la ce auziţi … Marcu 4.24

În societatea industrială modernă, problema zgomotului joacă un rol important. Multor oameni le-a fost prejudiciată sănătatea din cauza zgomotului foarte mare. Ca urmare, s-au luat măsuri pentru diminuarea zgomotului. În acest scop, în halele uzinelor au fost montate elemente fonoabsorbante. Dar în discoteci şi în alte locuri de distracţie nu se iau măsuri pentru diminuarea zgomotului. Acolo, zgomotul este deseori aşa de mare, încât nu poţi vorbi unul cu altul. De ce merg aşa mulţi oameni în astfel de locuri? Vor să aducă la tăcere glasul conştiinţei care le aduce aminte de veşnicie? Da, prin tot felul de metode, se încearcă să se aducă la tăcere acest avertizor supărător.În sfinţenia Sa, Dumnezeu doreşte să folosească glasul conştiinţei în ceasurile de linişte, pentru a-l determina pe om să cugete la calea vieţii sale şi la sfârşitul acesteia. Câteodată, Dumnezeu îi aduce aminte de anumite greşeli din viaţă, pune, cum s-ar spune, degetul pe rana dureroasă. Când Dumnezeu îl conduce pe om la linişte, de exemplu printr-o boală, prin şomaj sau altceva, atunci El doreşte să-l facă pe om să se întoarcă din calea sa, vrea să-l pregătească să asculte de Cuvântul Său. Când vorbeşte Dumnezeu, este necesar ca omul să asculte.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 11 Iulie 2014

„Adevărat, adevărat vă spun“, le-a răspuns Isus, „că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului“. Ioan 8.34

Bouba se născuse într-un sat din Africa. După mai mulţi ani de şcolarizare într-o instituţie religioasă, devenise un conducător în sat. Peste tot era cunoscut caracterul său brutal şi ura împotriva creştinilor. Ca şi consătenii săi, trăia într-o permanentă frică faţă de duhurile necurate şi credea că erau necesare eforturi mari şi mulţi bani pentru a linişti duhurile.Într-o zi i s-a întâmplat ceva deosebit, dar nimeni nu a luat seama. Descurajat a întrebat pe toţi preoţii, dar nimic din religia sa nu l-a ajutat. Cu fiecare zi devenea tot mai nenorocit. Era în întuneric şi trupeşte, şi sufleteşte. După mai mult timp s-a hotărât să-şi pună capăt zilelor. Deoarece el era un om care avea o greutate de peste o sută de kilograme, creanga de care s-a prins să se ştranguleze, a cedat şi s-a rupt, şi astfel planul său a eşuat. Atunci a început să se întrebe: Există Dumnezeu? Oare ar putea El să intervină în situaţia sa nenorocită? În Biblia din care i s-a citit a găsit pe Mântuitorul care eliberează de diavolul şi de moarte. Bouba şi-a predat viaţa acestui Mântuitor. Astfel a intervenit o mare schimbare în viaţa acestui om, căci întotdeauna rezultatul credinţei se poate vedea în sufletul şi comportamentul celui ce crede.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 12 Iulie 2014

… pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să izbăvească pe toţi …

Evrei 2.14-15

Bouba devenise un creştin adevărat şi se gândea cum să-i slujească lui Dumnezeu. Întotdeauna când sunt inimi deschise, Dumnezeu răspunde. Astfel, Bouba deveni un om care vorbea cu bucurie despre Mântuitorul său. Mulţi oameni din sat deveniseră creştini. Dar într-o zi, s-a întâmplat ceva trist. O femeie tânără, la scurt timp după ce a născut, a murit. În ziua înmormântării, după tradiţia lor păgână, fetiţa trebuia înmormântată de vie împreună cu mama ei.Revoltat de această răutate, Bouba a luat fetiţa la el acasă. Astfel a luat fiinţă un orfelinat. Acolo, copiii sunt fericiţi, au ce mânca şi învaţă să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu şi pe Fiul Său. Oamenii din sat au fost mulţumiţi pentru acest om, care altădată era mort în păcatele sale, dar care acum a devenit un om cu respect faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Dorinţa lui Bouba a fost ca toţi oamenii să fie eliberaţi de superstiţiile păgânismului prin credinţa în Mântuitorul şi astfel să aibă un viitor sigur, căci numai El are putere să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, şi să elibereze pe orice om de sub puterea diavolului – acest vrăjmaş al sufletelor.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 13 Iulie 2014

Isus i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace“. Luca 8.48

Multe persoane se atingeau de Isus, dar fără să profite de puterea, care se găsea în El la dispoziţia fiecăruia. Femeia, de care este vorba în versetul de astăzi, suferea de doisprezece ani şi îşi cheltuise averea pe medicamente, fără să poată fi vindecată. Dar iată că atingerea poalei hainei lui Isus, făcută cu credinţă, a adus rezolvarea necazului ei!Astăzi, mulţi oameni, asemenea mulţimii care Îl urma fără credinţă şi fără cunoaşterea nevoilor ei pe Mântuitorul, admit că El este Salvatorul păcătoşilor; ei nu-L resping, dar nu sunt mântuiţi prin aceasta, pentru că nu vin la Mântuitorul cu convingerea stării lor de păcat pentru a găsi mântuirea. Astfel de oameni nu pot da mărturie înaintea altora ca această femeie şi ca mulţi alţii despre efectul credinţei lor. O rece cunoştinţă despre Isus, doar cu mintea, nu foloseşte la nimic, decât să mărească vinovăţia omului. Trebuie să venim la Mântuitorul cu credinţă, să ne întâlnim cu El în har, dacă vrem să primim acest răspuns al iubirii desăvârşite, care alungă teama: „Credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace“. Credinţa în Isus Hristos este singura cale de a fi dezrobiţi de sub puterea lui satan, de boala păcatului, care a adus atâtea suferinţe în vieţile oamenilor.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 14 Iulie 2014

Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! Psalmul 34.8

Publicul asculta cu atenţie şi se arăta mulţumit. Vorbitorul nu-şi ascunsese necredinţa şi se repezise cu furie împotriva tuturor adevărurilor creştine. După ce îşi termină discursul, se întoarse către auditoriu şi, foarte sigur de sine, întrebă dacă este cineva în sală care l-ar putea contrazice. Se ridică un bărbat. Era bine cunoscut de cei mai mulţi: fusese altădată un mare beţiv, dar se întorsese de curând la Dumnezeu şi avea o viaţă ireproşabilă. Conferenţiarul îl zări şi, cu un aer de superioritate, îl invită pe scenă pentru a se confrunta. Venit pe scenă, omul scoase din buzunar o portocală, o descoji şi începu să o mănânce în linişte. Când o termină, se întoarse către conferenţiar şi îl întrebă cu toată seriozitatea: „Cum a fost portocala aceasta, dulce sau amară?“. – Conferenţiarul îl privi iritat şi îi răspunse: „N-am cum să ştiu, pentru că nu am gustat-o!“. – „Atunci cum puteţi vorbi despre viaţa cu Hristos, când dumneavoastră nu L-aţi cunoscut niciodată?“Pretenţii, cuvinte, mărturisiri exterioare, tradiţii – toate acestea nu au valoare pentru Dumnezeu. Este necesară punerea în practică a cuvintelor Sale; ascultarea practică este cea care contează pentru Dumnezeu.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 15 iulie 2014

… înţeleptul ascultă sfaturile. Proverbe 12.15

Un savant pune totdeauna experienţa la baza cunoştinţelor sale. La fel procedează şi adevăratul creştin, când este vorba despre viaţa lui cea nouă; el practică bucuria, pacea şi dragostea lui Dumnezeu. Viaţa de credinţă, ca şi rezultatele ei sunt un fenomen unic. Poţi să-l trăieşti şi tu prin faptul că alegi să-i slujeşti cu zel Mântuitorului.Nu destăinui prietenului tău toate secretele vieţii tale; se prea poate ca într-o zi să-ţi devină duşman. Nu face duşmanului tău tot răul pe care i-l poţi face; se prea poate ca într-o zi să-ţi devină prieten.Dacă eşti descurajat, gândeşte-te la toate relele de care ai fost ocrotit de Dumnezeu.

Tăcerea este mai de folos decât mulţimea vorbelor.

În tot ce faci şi-n tot ce spui, gândeşte-te mai întâi la urmări.

Poartă-te cu omul care-i mai prejos decât tine aşa cum ai vrea să se poarte acela care-i mai presus decât tine.

Să nu faci din răul altuia bucuria ta.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 16 Iulie 2014

Madianiţii l-au vândut în Egipt lui Potifar, un dregător al lui faraon, şi anume căpetenia străjerilor.Geneza 37.36

Acea parte din istoria lui Iosif, la care ne-am referit data trecută, prezintă respingerea lui Hristos de către iudei. Istoria care urmează redă experienţa lui Iosif aflat în mâinile egiptenilor; ea vorbeşte despre respingerea lui Hristos de către naţiuni. În mâinile fraţilor săi, Iosif a fost aruncat în groapă. În mâinile egiptenilor, Iosif a fost aruncat în temniţă. Ambele imagini demonstrează adevărul, că venirea Fiului lui Dumnezeu în lume nu poate fi limitată numai la iudei. Într-adevăr, Hristos a fost trimis de Tatăl la ai Săi şi El a venit ca lumea să fie mântuită prin El. Dar vai! Nici iudeii, nici naţiunile nu L-au primit pe Trimisul Tatălui ceresc. „El era în lume …, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit“ (Ioan 1.10,11).Pentru fraţii lui Iosif, motivele de căpetenie ale respingerii lui au fost invidia şi ura. Dacă nedreptatea grosolană şi indiferenţa neruşinată i-au marcat pe Irod şi pe Pilat, ca reprezentanţi ai naţiunilor, atunci invidia şi ura de moarte i-au marcat pe iudei în mod deosebit. Împietriţi şi insensibili, iudeii au împărţit împreună cu un tâlhar trista satisfacţie de a-L insulta pe Fiul lui Dumnezeu, pe Mesia lor, şi aceasta spre propria lor ruină.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 17 Iulie 2014

… Mi se pierde suflarea, … mă aşteaptă mormântul.Iov 17.1

Scriitorul german Karl May (1842-1912) şi-a pierdut vederea de mic. Mama sa a trebuit să muncească tot timpul, ca să poată ajuta şi ea la întreţinerea familiei. Bunica însă s-a ocupat permanent de nepoţii ei şi îndeosebi de micuţul orb, îngrijindu-l cu devotament. Această femeie nu numai că era plină de dragoste faţă de semeni, ci dispunea şi de un uimitor talent de a povesti istorioare captivante legate de viaţă, stimulând astfel fantezia micuţului Karl, care era interesat să audă tot mai multe povestiri. Mai târziu, pe Karl l-a tratat un medic iscusit. El şi-a recăpătat vederea şi a devenit un băiat puternic şi robust.De persoana bunicii se leagă o întâmplare ciudată, care l-a impresionat în mod deosebit pe micul Karl. Într-o zi, la prânz, bunica a căzut dintr-o dată de pe un scaun ca moartă. Toată casa s-a alarmat. A fost adus doctorul. El a constatat o apoplexie (pierdere bruscă a cunoştinţei şi a sensibilităţii, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală). După trei zile, bunica urma să fie înmormântată. Însă ea trăia. Moartea era numai aparentă. Cu toate acestea, ea nu putea mişca niciun mădular, nici măcar buzele sau pleoapele întredeschise. Ea vedea şi auzea totul, chiar şi plânsul şi jalea rudelor. Înţelegea fiecare cuvânt vorbit.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 18 IULIE 2014

Sunt fără putere, zdrobit cu desăvârşire; tulburarea inimii mele mă face să gem. Psalmul 38.8

Mai târziu, bunica a povestit că în marea ei frică şi-a dat toată osteneala, ca atunci când vor veni rudele să-i strângă mâna ca pentru ultima oară, să-şi poată mişca măcar un deget. Aşa se face că fata cea mai tânără, care de asemenea a ţinut mult la bunica, a ţipat dintr-o dată, îngălbenind de groază: „Bunica m-a prins de mână, voia să mă ţină strâns“, strigă ea. Şi într-adevăr, moarta aparentă închise şi deschise mâna cu mişcări uşoare. În grabă a fost adus un alt doctor, iar acesta a confirmat că bunica a fost numai aparent moartă.Ceea ce scriitorul a povestit despre bunica lui este un fapt neobişnuit, ca şi atâtea alte lucruri din cărţile lui. Dacă acest eveniment s-a întâmplat realmente sau este pur şi simplu o născocire, nu ştim. Însă altceva este mult mai important şi foarte serios: mulţi oameni care sunt în viaţă, sunt deja morţi. Aceşti oameni pot părea foarte sănătoşi, vânjoşi şi întreprinzători, însă Cuvântul lui Dumnezeu afirmă despre ei că aceştia, fiind încă în viaţă, sunt morţi. Nu numai aparent, ci morţi pentru eternitate! Urmarea păcatului, a vieţii fără Dumnezeu este moartea. Însă Isus Hristos, Prinţul vieţii, oferă fiecăruia chiar astăzi viaţa veşnică! Ia-L pe cuvânt şi lasă-te salvat!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 19 Iulie 2014

Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu …Faptele Apostolilor 2.46

Într-o duminică, când Louis al XVI-lea a sosit la biserică, nu a găsit pe nimeni, ci doar pe episcopul Fenelon, predicator la curte. Surprins să vadă biserica goală, regele l-a întrebat pe Fenelon: „Unde este toată lumea? De ce nu este nimeni prezent la biserică în această dimineaţă?“. Atunci predicatorul a răspuns: „Am anunţat în biserică, că maiestatea voastră nu va veni astăzi, pentru că am dorit să vedeţi cine vine la slujbă pentru a vă impresiona şi cine vine pentru a se închina cu adevărat!“.În zilele noastre nu întâlnim în biserici regi şi regine, dar motivaţiile unor creştini pot fi la fel de greşite ca şi ale celor din relatarea de astăzi. Unii merg la biserică cu gândul că poate îi ajută la examene, alţii se gândesc la bunul mers al firmei, alţii doar de ochii lumii. Astfel de motive sunt nenumărate; însă niciunul din ele nu aduce glorie lui Dumnezeu.Primii creştini rămân un mare exemplu pentru noi: erau nelipsiţi de la vestirea Cuvântului lui Dumnezeu. Ei aveau un scop bine definit: „stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni“ şi „ei lăudau pe Dumnezeu“.

Noi de ce mergem la biserică?

 SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 20 Iulie 2014

… „Noi am găsit pe Mesia“. … Şi l-a adus la Isus. Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei chema Chifa (care în traducere înseamnă Petru)“. Ioan 1.41-42

Simon a venit la Isus, adus de Andrei. Găsindu-L pe Mesia, Andrei a simţit nevoia să-i spună şi fratelui său Simon. Andrei nu a ţinut numai pentru el o astfel de veste bună. Când Învăţătorul l-a văzut pe Simon, i-a zis: „tu te vei chema Chifa (care în traducere înseamnă Petru)“. Domnul S-a folosit de puterea pe care o are asupra alor Săi pentru a da lui Petru numele care El ştia că i se potriveşte cu poziţia pe care o va avea ca piatră a clădirii din care va face parte, şi anume: Adunarea lui Dumnezeu.Pentru Petru întâlnirea aceea cu Isus a fost de neuitat. Ce bine că Petru a venit îndată la Isus! Astfel a putut fi chemat de Mântuitorul, ca să meargă după El. Tot ce făcea Învăţătorul, Petru vedea. Tot ce spunea Hristos în faţa mulţimii sau în cerc restrâns de oameni, Petru auzea. Această umblare cu Învăţătorul l-a determinat pe Petru să spună cuvinte admirabile: „Tu ai cuvintele vieţii veşnice“, sau „Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu“, sau să scrie mai târziu despre Domnul său: „El n-a făcut păcat, şi în gura Lui nu S-a găsit vicleşug“.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 21 Iulie 2014

Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. Psalmul 46.1

În Primul Război Mondial, într-o comunitate din munţii Scoţiei, tinerii erau înrolaţi în număr tot mai mare pentru serviciul militar. De fiecare dată când se adunau contingentele cu aceşti tineri în portul de pe insulă, pentru a fi transportaţi la ţărmul Scoţiei, rudele şi prietenii lor cântau o cântare, al cărei conţinut se asemăna cu Psalmul 46.Psalmul acesta a fost cel care l-a condus pe Martin Luther să compună măreţul imn creştin: „Cetate tare-i Dumnezeu“. Mesajul său a străbătut veacurile, oferind îmbărbătare şi curaj credincioşilor. Când se apropie pericolul, avem nevoie de un loc de refugiu. Unde am putea găsi un astfel de loc dacă nu la Dumnezeu? David, bărbatul care a avut de-a face într-un mod deosebit cu duşmanii, a găsit mereu protecţie desăvârşită, atât pentru sine, cât şi pentru oastea sa.Duşmanii noştri pot să fie altfel decât duşmanii lui David; dar ei nu sunt mai puţin răi şi periculoşi. Puteri duşmane vor exista tot timpul, şi încercările nu vor înceta, dar cel credincios poate şti că Dumnezeu este „un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi“. Pune-ţi încrederea în Dumnezeu, care prin Fiul Său Şi-a arătat deschiderea să te primească ca pe un copil al Său.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 22 Iulie 2014

Voi toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată! Isaia 55.1

O femeie săracă o ducea foarte greu. Făina era puţină, pâinea era puţină şi tot aşa stăteau lucrurile şi cu îmbrăcămintea, şi cu banii. Era, după cum se spune, prea mult pentru a muri şi prea puţin pentru a trăi.S-a întâmplat însă că femeia aceasta a putut vedea marea pentru prima dată în viaţa ei. Stând la malul mării şi privind suprafaţa acesteia nesfârşită, a strigat fericită: „În sfârşit, ceva care este din belşug!“.Toate lucrurile pământeşti sunt „puţine“, ele nu sunt suficiente pentru a sătura sufletul. Dacă însetaţi, veniţi la marea harului lui Dumnezeu! Atunci veţi duce o viaţă cu pace în inimă şi cu fericire în suflet. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, a venit ca noi să avem viaţa din belşug. Din plinătatea Lui putem lua cu toţii har după har.De ce vreţi să rămâneţi unul care suferiţi de foame, când vă puteţi sătura din bunurile cerului? Veniţi, căci este din belşug!„În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: «Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea»“ (Ioan 7.37).

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 23 Iulie 2014

Domnul a fost cu Iosif … Stăpânul lui a văzut că Domnul era cu el … Geneza 39.2-3

Istoria lui Iosif în Egipt este plină de învăţăminte. Despărţit de poporul său, aflat într-o ţară străină, el a devenit un rob în casa egipteanului; acuzat pe nedrept de către o femeie imorală, Iosif a fost aruncat în temniţă. Fiind tratat fără milă, el a fost lăsat pradă lâncezelii, uitat de oameni. Însă Dumnezeu nu l-a uitat pe Iosif, şi aceasta este gloria purtării de grijă a lui Dumnezeu.Relaţia Mântuitorului cu Dumnezeu Tatăl era foarte intimă. Fiecare din expresiile care vorbesc despre acest subiect echivalează cu o declaraţie de egalitate cu Dumnezeu. De la un capăt la altul al lucrării Sale pământeşti, Tatăl a fost cu Isus. Niciodată Hristos nu a fost lăsat singur. El a făcut ceea ce i-a plăcut lui Dumnezeu. Cuvintele acestea nu pot fi aplicate decât Fiului lui Dumnezeu care a fost fără păcat. Nimeni născut din părinţi omeneşti nu ar putea rosti vreodată, în adevăr, cuvintele acestea: „Eu întotdeauna fac ce-i este plăcut“. Prea adesea noi facem ceea ce ne place nouă înşine. Uneori suntem înclinaţi să facem pe placul semenilor noştri. Dar numai Domnul Isus a fost cuprins de dorinţa de a face aceste lucruri care-i sunt plăcute lui Dumnezeu. De aceea Hristos a putut spune: „Nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine“.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 24 Iulie 2014

… pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeu … Amos 4.12

Maria era o fetiţă de zece ani care locuia în Chile. După ce mama ei a murit, ea îi purta de grijă tatălui ei. Acesta lucra în tură de noapte la o mină. Într-o seară, pe când pregătea pachetul cu mâncare, a strecurat înăuntru şi o broşură evanghelistică ce o primise de la un misionar, sperând că-i va aduce tatălui ceva alinare în durerea pricinuită de pierderea soţiei sale.Pe la miezul nopţii a început să sune o sirenă, chemând oamenii să vină cu lopeţi, pentru a căuta minerii prinşi într-o prăbuşire subterană. Echipele de salvare au lucrat toată noaptea şi la sfârşit i-au găsit pe mineri, dar era prea târziu. Toţi cei opt mineri muriseră sufocaţi. Privind la cei opt oameni, au observat că muriseră stând în cerc. Tatăl Mariei avea în poală o broşurică deschisă la ultima pagină, unde era explicat cu claritate planul de mântuire al lui Dumnezeu. Pe pagina aceea, tatăl Mariei a scris ultimele sale cuvinte: „Dragă Maria, când vei citi aceste rânduri, eu voi fi împreună cu mama ta. Am citit broşura ce mi-ai dat-o, apoi am citit-o de câteva ori şi celorlalţi mineri, în timp ce aşteptam să fim salvaţi. Speranţa noastră pentru această viaţă scade, dar nu şi pentru cea viitoare. Am făcut cum scrie aici şi L-am rugat pe Isus să vină în vieţile noastre. Te iubesc mult şi într-o zi vom fi toţi în cer“.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 25 Iulie 2014

Ştiu, Dumnezeule, că Tu cercetezi inima şi că iubeşti curăţia de inimă … 1 Cronici 29.17

Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima! … Vezi dacă sunt pe o cale rea, şi du-mă pe calea veşniciei!Psalmul 139.23-24

Să ne cercetăm umblarea noastră: „Să luăm seama la umbletele noastre, să le cercetăm şi să ne întoarcem la Domnul“ (Plângerile lui Ieremia 3.40).

Să cercetăm Scripturile: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine“ (Ioan 5.39).

Să ne cercetăm pe noi înşine: „Fiecare să se cerceteze, dar, pe sine însuşi …“ (1 Corinteni 11.28).

Să ne cercetăm faptele noastre: „Fiecare să-şi cerceteze fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude …“ (Galateni 6.4).

Să cercetăm ce place Domnului: „Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului“ (Efeseni 5.10).

Să cercetăm toate lucrurile: „Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun“ (1 Tesaloniceni 5.21).

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 26 Iulie 2014

… nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit. Proverbe 23.22

O tânără domnişoară s-a întors într-o zi de la serviciu şi era obosită, dar şi supărată. Mama ei, o femeie în vârstă, s-a grăbit să-i vină în întâmpinare. S-au aşezat împreună la masă, dar, ca orice mamă, a văzut de îndată tristeţea din sufletul fiicei şi a căutat să-i vină în ajutor.

– Mai lasă-mă în pace, mamă! Crezi că toate lucrurile se pot rezolva aşa, cu una, cu două? Nici nu şti despre ce-i vorba şi vrei să mă sfătuieşti.

– Dar îmi poţi povesti, i-a răspuns cu răbdare mama. Poate te-aş putea ajuta…

– Cu ce să mă ajuţi? Cu sfaturi? M-am săturat de atâtea sfaturi. Lasă-mă în pace, a strigat nervoasă tânăra şi a plecat în grabă, trântind uşa.

Spre seară, când s-a mai liniştit, când şi-a dat seama de greşeala ei, de supărarea pe care i-o făcuse mamei, s-a întors acasă. Şi-a găsit mama aşteptând în fotoliul din faţa ferestrei, cu capul pe piept, parcă ar fi adormit. Dar mama murise, murise de inimă rea chiar în după-amiaza aceea. Zadarnice au fost lacrimile ce au urmat, zadarnică a fost durerea tinerei. Mama murise şi ultimele cuvinte auzite de la fiica ei fuseseră: „Lasă-mă în pace!“. Aceste cuvinte o dureau cel mai mult, dar era prea târziu.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 27 Iulie 2014

Isus a văzut două corăbii la marginea lacului … S-a suit într-una din aceste corăbii, care era a lui Simon: şi l-a rugat s-o depărteze puţin de la ţărm … Luca 5.2-3

Când a venit la malul lacului Ghenezaret, mulţimea Îl îmbulzea pe Mântuitorul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu. Văzând lângă marginea lacului cele două corăbii pe care pescarii le lăsaseră ca să-şi spele năvoadele, Învăţătorul a urcat în una din ele, care aparţinea lui Simon. De acolo putea să vorbească mai liber. După aceasta, pentru că voia să-i vorbească lui Simon, i-a zis: „Depărteaz-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele pentru pescuire“. Şi Simon Petru, răspunzând, i-a zis: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar, la cuvântul Tău, voi arunca mrejele!“.Noaptea este mai favorabilă pentru pescuit decât ziua. Totuşi, munca acestor pescari fusese zadarnică. La fel este cu toate eforturile omului fără Hristos: ele sunt zadarnice, în timp ce cu Domnul, chiar în condiţiile cele mai nefavorabile, dau rezultate.Pentru a fi sigur de binecuvântare, trebuie să faci ca Petru: să asculţi cuvântul lui Isus. Pentru Mântuitorul, ascultarea are o mare însemnătate. El a spus: „Cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel care M-a trimis are viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă“. Binecuvântările prezente şi veşnice depind de cuvântul care-l ascultăm.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 28 Iulie 2014

Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! Psalmul 119.11

Cu mulţi ani în urmă, un distribuitor de literatură creştină a dăruit o Biblie unui om dintr-un sat polonez. Când trecu din nou pe acolo după trei ani, a trăit bucuria să găsească nu mai puţin de două sute de persoane care, doar prin citirea acelei Biblii, au găsit în Isus Hristos pe Mântuitorul lor.Pentru că aveau la dispoziţie un singur exemplar al acestei cărţi preţioase, au îndepărtat cotorul şi au împărţit în mai multe părţi această Biblie, care să circule între ei, pentru ca toţi să poată profita de ea. Multe pagini au fost copiate, alţii le-au învăţat pe de rost.Distribuitorul care nu ştia nimic de această acţiune, le-a propus locuitorilor satului să se adune pentru a le citi câteva versete deosebit de importante. Spre marea lui surprindere, începură unul după altul să recite capitole întregi pe care le învăţaseră. Se vedea cât de preţios le era Cuvântul lui Dumnezeu.În vremea noastră nu sunt probleme să ne procurăm o Biblie. Dar marea întrebare se pune astfel: Avem şi noi interes aşa de mare faţă de Cuvântul lui Dumnezeu? Îl preţuim, îl apreciem şi îl punem la inimă? Psalmistul a procedat în felul acesta şi a fost fericit; oamenii din satul polonez au lucrat în acelaşi mod şi au găsit calea mântuirii.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 29 Iulie 2014

… „Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?“ … „Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit …“.Faptele Apostolilor 16.30-31

Napoleon spunea: „Sunt de acord, că natura existenţei lui Hristos este misterioasă, dar acest mister satisface aspiraţiile oamenilor. Respinge-L şi lumea devine o enigmă inexplicabilă! Crede-L şi vei afla în El răspunsurile la toate întrebările ce frământă rasa umană!“.În inimile oamenilor pulsează mari întrebări: Cine este Dumnezeu? Mă iubeşte? Îi pasă de mine? Ce ar trebui să fac, ca să fiu mântuit? Cum îmi priveşte El păcatul? Cum pot fi iertat? Unde mă voi duce, când voi sfârşi această viaţă? Cum trebuie să-mi tratez semenii?…Cuvintele niciunui alt om n-au fost atât de atrăgătoare ca ale lui Isus, deoarece niciun alt om nu a putut răspunde la aceste întrebări fundamentale aşa cum a făcut-o El. Răspunsurile lui Hristos la întrebările omului au o valoare permanentă din cauza Persoanei Lui; ele rămân, pentru că El rămâne.Răspunsurile lui Hristos au un caracter universal; ele corespund nevoilor oamenilor – de la adult la copil, de la învăţat la omul simplu – exersându-şi atracţia în toate timpurile. Să-L căutăm deci pe Isus Hristos pe paginile Scripturilor şi vom afla răspunsul la tot ce frământă fiinţa noastră!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 30 Iulie 2014

Atunci [Iosif] a întrebat pe dregătorii lui faraon …: „Pentru ce aveţi o faţă aşa de posomorâtă azi?“. Geneza 40.7

În închisoare, Iosif şi-a arătat comportamentul său bun prin faptul că s-a interesat de binele altora. Cu toate că şi Iosif era un întemniţat, pe care nu-l ajuta nimeni, era gata să-i ajute pe alţii. În limbajul Noului Testament am putea spune că Iosif avea gândul lui Hristos, îi considera pe alţii mai presus de sine şi nu privea la interesele sale, ci la ale altora. Iosif împlinea cuvintele: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci la foloasele altora“ (Filipeni 2.4). Iosif este un indicator spre Domnul Isus, care întotdeauna este interesat de binele altora.De la un capăt la altul al Evangheliilor, Îl întâlnim pe Domnul şi Mântuitorul sufletelor venind în ajutorul celor întristaţi. La încheierea lucrării Sale pe pământ, Domnul a spus: „Şi iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului“ (Matei 28.20). Cei care şi-au pus încrederea în Isus nu trebuie să meargă trişti prin viaţă ca cei care n-au nicio speranţă. În toată călătoria vieţii, credincioşii au la cine să apeleze.Şi dacă unul din cititorii noştri este lipsit de liniştea sufletească, dorim să-i spunem că acum Mântuitorul spune prin Evanghelie: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă“.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 31 Iulie 2014

În bunătatea Ta, Tu ne asculţi … Dumnezeul mântuirii noastre, nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării!Psalmul 65.5

Dis-de-dimineaţă, tânărul se trezi şi ieşi pe verandă. Totul era învăluit în tăcere. Tânărul savură liniştea, se uită în jurul lui prin grădină şi trase adânc în piept parfumul florilor de primăvară. Privind la frumuseţile naturii, îşi aminti de cuvintele din scrisoarea prietenului său: „Când vezi natura în frumuseţea ei, aminteşte-ţi că la fel de proaspătă, de plină de lumină şi de culori este noua noastră viaţă dincolo de porţile morţii. Dar atunci va fi o primăvară veşnică …“.Ce efect binefăcător avuseseră aceste cuvinte asupra inimii obosite şi neliniştite a tânărului! Să mai trăieşti încă o dată, să trăieşti veşnic! Iar toate acestea prin simpla acceptare a lui Isus Hristos ca Mântuitor! Tânărul îşi plecă capul şi se rugă: „Doamne Isuse, ai milă de mine şi dă-mi viaţa cea nouă şi veşnică!“. Apoi intră în camera sa şi deschise Biblia. Citi cuvintele Mântuitorului: „Isus i-a zis: «Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi»“. O linişte cerească a cuprins inima tânărului. În bunătatea Sa, Domnul a ascultat rugăciunea scurtă, dar sinceră. Da, întotdeauna Mântuitorul ascultă rugăciunile sincere ale celor care apelează la ajutorul Lui.