Predica Sfantului Luca al Crimeei despre pacatele grairii in desert si clevetirii, la DUMINICA SFANTUI IOAN SCARARUL: Din cuvintele tale te vei osandi

Prznuim acum pomenirea Cuviosului Printelui nostru Ioan Scrarul. Sfntul Ioan fcea parte dintr-o familie de mare vaz i a primit o educaie nalt pentru acele vremuri, dar nc din tinereea sa a lepdat toate i a mers n muntele Sinai, vieuind patruzeci i cinci de ani n pustie, la poalele acestui munte.Biserica fericete pomenirea lui, fiindc el a scris o carte de mare nsemntate pentru toat lumea cretin, care se cheam Scara, n aceast carte, Sfntul Ioan nfieaz nvtura despre toate virtuile cretineti i mijloacele de a urca pe treptele lor spre desvrire. Despre aceast sfnt carte s-ar putea spune foarte multe, dar astzi vom vorbi despre ceea ce ne poate ridica foarte mari piedici n calea spre mntuire: despre cuvnt. Sfntul Apostol Iacov vorbete despre limba noastr, despre cuvntul nostru, astfel:Limba mic mdular este, dar cu mari lucruri se flete! Puin foc mult codru aprinde: foc este i limba, lume a frdelegii. Limba i are locul ei ntre toate mdularele noastre, dar spurc tot trupul i arunc n foc drumul vieii, dup ce a fost aprins ea nsi de focul gheenei (Iac. 3, 5-6).Incendiul ne mistuie avutul, aduce n inimile noastre mare tulburare i fric i iat c Sfntul Apostol Iacov compar cu incendiul limba noastr nenfrnat. Toat viaa noastr va deveni nelinitit i dureroas, fiindc limba rea i necredincioas este aprins de focul gheenei.Orice fel de fiare i de psri, de trtoare i de vieti din mare a fost i este mblnzit de firea omeneasc, dar limba nimeni dintre oameni nu poate s-o mblnzeasc! Ea este un ru fr astmpr; ea este plin de venin aductor de moarte. Cu ea binecuvntm pe Dumnezeu i Tatl, i cu ea blestemm pe oameni, care sunt fcui dup asemnarea lui Dumnezeu. Din aceeai gur ies binecuvntarea i blestemul. Nu trebuie, fraii mei, s fie aa acestea (Iac. 3, 7-10).Nu trebuie s spurcm astfel gurile noastre, care se ating de Sfntul Potir, primind nemuritorul i de via fctorul Trup i Snge al lui Hristos.Nu trebuie ca din gurile voastre s curg alturi de cuvinte bune, cuvinte de iubire, i cuvinte de blestem, care sunt osndite de Dumnezeu.Din gura voastr s nu ias nici un cuvnt ru, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuin, ca s dea har celor care ascult (Efes. 4, 29).Sfntul Apostol Iacov d mrturie:Dac cineva socoate c e cucernic, dar nu i ine limba n fru, ci i amgete inima, cucernicia acestuia este zadarnic (Iac. 1, 26).Nu puini sunt ntre noi cei care se cred evlavioi, dar nu i nfrneaz limba; nu puini sunt cei care dup ce se ntorc de la biseric, unde au ascultat cuvintele lui Hristos i chiar s-au mprtit cu Trupul i Sngele Lui, vars cuvinte rele i veninoase peste aproapele lor. Dar ci nu sunt ntre noi cei ale cror guri nu-s ngrdite cu nimic, ci vorbesc mereu, fr contenire, plvrgind i iar plvrgind de dimineaa pn seara! i, se nelege, n aceast plvrgeal sunt o mulime de vorbe dearte, rele n timp ce nsui Domnul Iisus Hristos ne-a zis: V spun c pentru orice cuvnt deert pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteal n Ziua Judecii, cci din cuvintele tale vei fi gsit drept, i din cuvintele tale vei fi osndit (Mt. 12, 36-37).Oamenii cu adevrat evlavioi sunt ntotdeauna ntr-o concentrare adnc, se cufund n sine, privesc n propriile inimi - iar gurile flecare nu doar c flecresc la nesfrit, ci vars otrav de aspid, de viper (Ps. 139, 3): cuvinte otrvite de osndire, clevetire i defimare, njurturi dezgusttoare. Iar Domnul Iisus Hristos a interzis cu asprime orice cuvnt de ocar, chiar i cel mai puin grosolan: Cine va zice fratelui su: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului, iar cine i va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului (Mt. 5, 22).Vedei ce curie desvrit cere limbii noastre Domnul Iisus Hristos?Din pcate, ntre cretini sunt muli vorbitori de ru, muli oameni care i clevetesc aproapele. Iar Sfntul Apostol Pavel, vorbind de cei ce nu vor moteni mpria Cerurilor de hoi, adulteri, nchintori la idoli i pune n rnd cu acetia i pe vorbitorii de ru:Vorbitorii de ru nu vor moteni mpria lui Dumnezeu (1 Cor. 6, 10).Chiar dac ne abinem cu luare-aminte i cu strictee de la cele mai respingtoare njurturi, de la cele mai putrede cuvinte, de la osndirea aproapelui, de la clevetire i brfe, tot vom fi vinovai de grire n deert. Noi grim n deert ntotdeauna i peste tot. Dar iat ce-i spune Sfntul Apostol Pavel lui Timotei:O, Timotei! Pzete comoara care i s-a ncredinat, deprtndu-te de vorbirile dearte i lumeti i de mpotrivirile tiinei mincinoase. De deartele vorbiri lumeti ferete-te (1 Tim. 6, 20; 2 Tim. 2, 16),adic i interzice chiar s rmn acolo unde se griete n deert.Dar ce nseamn mpotrivirile tiinei mincinoase, de care apostolul Pavel i poruncete lui Timotei s se deprteze? Sunt disputele pe care le poart cu plcere n jurul celor sfinte oamenii care se socot autoriti n domeniu, care cred despre sine c au o nalt educaie teologic, dar care sunt de fapt cu desvrire deeri duhovnicete.Grirea n deert pustiete pn n adnc sufletul. Noi ne facem singuri rni grave nu numai cnd rostim cuvinte putrede i dearte, ci i cnd ascultm asemenea cuvinte ieind din guri strine. Multora le place s asculte brfe i clevetiri despre aproapele lor i sunt la fel de vinovai naintea lui Dumnezeu ca i cei pe care i ascult.A te nfrna de la cuvinte rele, vorbe dearte i a te nva s taci e o sarcin grea. Muli nevoitori s-au ostenit din greu ntreaga via ca s i nfrneze limba, urmrind-o cu strictee, punndu-i fel i fel de ngrdiri ns aceasta tot aluneca deseori din stpnirea lor cum alunec petele din mini, fiindc aa e limba: alunecoas i foarte mictoare. Muli ascei s-au lepdat cu totul de vorbire iar cuviosul avv Agaton, ca s-i biruie limba, ca s i-o nfrneze, s-o dezvee de grirea deart, a purtat o pietricic sub limb timp de trei ani. Vedei ce nsemntate ddeau sfinii cuvntului? i noi trebuie s lum exemplu de la ei.Cnd se citesc parimiile, rsun deseori cuvintele: ntru binecuvntarea drepilor se va nla cetatea, iar prin gura necredincioilor se drm (Pilde 11, 11). Ce s nsemne asta? Ce poate fi? Nu este o exagerare, ci purul adevr. Puterea cuvntului omenesc este uria. El e n stare s lase o urm adnc, de neters n inimi, el zidete dac e plin de dragoste i buntate sau drm dac, dimpotriv, e plin de vrjmie i ur.Dac binecuvntarea drepilor se ntinde asupra cetii, dac n inimile oamenilor ptrund sfintele lor cuvinte, cetatea se nal, iar bunstarea duhovniceasc, prin urmare i cea material, de asemenea crete i sporete. Iar dac gurile necredincioilor spurc inimile celor din jurul lor cu vorbe asemntoare unor aburi otrvitori, ntreaga via duhovniceasc a poporului se stric. O asemenea cetate poate ajunge pustie n deplinul neles al cuvntului.Rspunderea noastr pentru orice cuvnt putred este nfricotoare i mare, fiindc prin aceste cuvinte necurate nu numai c ne otrvim pe noi nine, ci otrvim de asemenea inima i mintea aproapelui.La fiecare Liturghie a Darurilor nainte-sfinite auzii sfnta cntare: S se ndrepteze rugciunea mea Luai aminte cu adnc umilin la spusele: Pune, Doamne, paz gurii mele i u de ngrdire mprejurul buzelor mele. Muli se mulumesc ns doar cu aceast umilin; dup ce pleac din biseric, ea se stinge n ei treptat i uit c nu trebuie doar s cear de la Dumnezeu ca El s pun paz gurii, ci i s se strduiasc ei nii ntreaga via s-i nfrneze limba nelegiuit, n care lucrare s ne ajute tuturor Domnul i Dumnezeul nostru Iisus Hristos. Amin. (din: Sfantul Luca al Crimeei, Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 2010)DUMINICA SFANTULUI IOAN SCARARUL. Predici ale Sf. Teofan Zavoratul despre cum pot mirenii, chiar familisti, SA URCE TREPTELE SCARII LA MASURA LOR Predica IDuminica de azi e nchinat pomenirii Sfntului nostru Printe Ioan, scriitorul Scrii. i nici nu e nevoie s mai spunem de ce este acest aezmnt n Sfnta Biseric. Sfntul Post a fost rnduit nu numai pentru curirea noastr, ci i pentru ntrirea noastr n bine nu doar pentru a pune nceput bun, ci si pentru a ne mica mai departe pe calea spre desvrire. Astfel, iat, pentru ca nu cumva careva, dup ce s-a ostenit puin n svrirea binelui sau a dus o vreme via cretineasc, s cread c a fcut deja totul sau c a ajuns departe n calea spre desvrire, fiecruia dintre noi i se aduce aminte de Sfntul Ioan Scrarul, aa nct, amintindu-ne de el, s ne zugrvim n minte sfnta lui Scar i, msurnd cu ea ostenelile noastre, s putem hotrnici mai limpede ct din cale am strbtut i ct ne-a mai rmas. Pentru a v ajuta n aceast lucrare, cel mai bine ar fi s v descriu pe scurt sfnta Scar a urcrii la desvrirea asemnrii cu Dumnezeu. Cred, ns, c la acelai el se poate ajunge prin povestirea vieii Sfntului Ioan Scrarul: fiindc nu numai prin ceea ce a scris, ci i prin viaa sa el ne arat scara pe care trebuie neaprat s urce toi cei ce doresc a se desvri n viaa duhovniceasc. Ascultai, deci.Viaa Sfntului Ioan Scrarul este scurt; dar ea, n mica sa ntindere, ncape mult sau, mai bine zis, totul. Iat cum s-a scurs viaa lui.Sfntul Ioan L-a ndrgit pe Domnul din tineree i, nelund seama la ndejdile mincinoase pe care i le ddeau nzestrrile fireti i multa sa nvtur, a prsit lumea i s-a retras departe de patria sa n Sinai, pentru a se slobozi prin nstrinare de multe piedici n calea vieii duhovniceti, i a primi chiar prin locul de trai nvtur cu privire la ce i unde trebuie s caute.Punnd n acest chip nceput bun, el s-a ncredinat din tot sufletul, chiar de la nceput, unui ndrumtor bun, i s-a pus ntr-o astfel de stare ca i cum sufletul su n-ar fi avut nici nelegere [raiune], nici voie proprie. Inbuind n sine, prin aceasta, ncrederea n sine i lucrarea dup voia proprie, el s-a izbvit n curnd de ngmfarea proprie oamenilor nzestrai, a dobndit cereasca simplitate i s-a artat desvrit n osteneli i n virtuile ascultrii.Atunci cnd povuitorul lui a plecat, mai apoi, la Domnul, Sfntul Ioan, arznd de dragostea dup o mai mare desvrire, ca unul ce era deja ntrit n virtuile clugreti, att n cele dinafar ct i n cele luntrice, a ieit n stadia linitirii [arena isihiei]. Alegndu-i pentru aceast nevoin un loc ndemnos la cinci stadii de biseric, a petrecut acolo patruzeci de ani via sihstreasc, n aspr nfrnare i nevoin, n necurmat rugciune i cugetare la cele dumnezeieti, i mai ales n lacrimi, care alctuiau pentru el pine ziua i noaptea.Ca atare, a urcat grabnic la treapta cea mai nalt a curiei i s-a fcut vas al unor deosebite harisme dumnezeieti: al vederii duhovniceti, al ndrznirii n rugciune i al facerii de minuni. Mai apoi, cnd trebuia s fie ales ntistttor, frimea l-a pus ntr-un cuget crmuitor peste ei, ca pe un nou Moisi i el, coborndu-se din muntele vederii de Dumnezeu, le-a nfiat, ca pe nite alte table ale Legii, sfnta sa Scar, unde a zugrvit chipul vieii cretine desvrite, pe care el nsui o strbtuse i care i se ntiprise, prin harul lui Dumnezeu, n inim. Astfel cluzindu-i pe acei monahi alei, el a ajuns la hotarul vieii celei vzute i s-a mutat n Ierusalimul cel de sus.Iat n ce fel a trecut toat viaa sfntului. Nu am intrat n amnunte, fiindc am urmrit s art numai acele trepte pe care a urcat el la desvrire, spre nvtura noastr. i e uor pentru oricine s bage de seam c au fost trei trepte de cpetenie: prsirea lumii i a tuturor ndejdilor ei; ostenelile ascultrii, dup voia ndrumtorului; dup aceea, linitirea [isihia], care l-a fcut vrednic de harismele Dumnezeieti i de cluzirea cu dumnezeiasc nelepciune a altora. Aceste trepte sunt de obte tuturor sfinilor care au strlucit pe pmnt prin desvririle cretineti precum v putei niv ncredina, citind cu luare-aminte viaa oricruia dintre ei. Aceleai trepte suntem datori s le strbatem i noi, dac dorim s fim, i nu doar s prem, adevrai cretini.S nu gndeasc cineva: Asta e viaa de clugr-pustnic, dar noi suntem mireni, trim n societate, ntre oameni: cum putem adapta viaa Sfntului Ioan la noi? Chiar dac ar vrea cineva s i urmeze pilda, nu va putea, fiindc noi ne aflm n cu totul alte circumstane. S tii, frailor, c puterea nu e n form. Noi nu putem strbate cele trei trepte artate n felul n care au fost ele strbtute de ctre Sfntul Ioan i sunt strbtute de ctre toi ne-mirenii; dar le putem strbate aa cum pot fi ele strbtute n lume, trind ntre mireni: n alt form, dar cu aceeai putere. Inainte de toate, s le dm numele lor cel adevrat. Lepdarea de toate, altfel spus prsirea lumii, nelegei cum vine. Ascultarea este viaa ntru osteneli bune, nu dup voia proprie, ci dup ndrumrile altuia. In fine, linitirea [isihia] este strdania de a fi nencetat n inim mpreun doar cu Dumnezeu i cnd ajunge omul la starea aceasta, ncepe s vdeasc puteri dumnezeieti, altfel spus harisme deosebite. Luai acum seama n ce fel pot fi mplinite toate acestea de ctre un mirean, i chiar sunt mplinite de ctre voi.Ceea ce este la sfntul Ioan prsirea lumii i retragerea n Mnstirea Sinaiului, aceea este la noi prsirea vieii pctoase i ptimae i ntoarcerea minii i inimii spre a face pe placul lui Dumnezeu: fiindc lumea este chip al vieii ptimae i pctoase, iar mnstirea este simbol al vieii mbuntite. Cel ce prsete pcatul i ia hotrrea de a tri n sfinenie, acela face acelai lucru ca cel ce prsete lumea i intr n mnstire. Dac n acest post v-ai pocit fr frnicie i ai luat hotrrea de a nu-L mai jigni pe Dumnezeu cu pcatele voastre, iat c v-ai fcut urmtori ai Sfntului Ioan n prsirea de ctre el a lumii i retragerea n mnstirea din Sinai. Rmne doar s fii statornici n aceast hotrre i n mplinirea cerinelor ei, i v vei face urmtori ai lui i n cea de-a doua treapt a urcrii lui spre desvrire.Pe cea de-a doua treapt, n mnstire, Sfntul Ioan a purtat osteneala ascultrii sub povuirea unui stare-ndrumtor. In felul de via pe care l ducem noi, n ce trebuie s conste aceast ascultare? In mplinirea poruncilor care hotrnicesc felul de via al fiecruia dintre noi ca familist, ca membru al societii civile i ca fiu al Bisericii. F ceea ce i spun poruncile, i vei fi un bun asculttor. Eti slug? Implinete poruncile pentru slugi. Eti tat sau mam? Implinete poruncile pentru prini. Eti fiu? Implinete poruncile pentru fii. Eti judector? Implinete poruncile privitoare la dreapta judecat. Eti negustor? Negustorete aa cum e porunca. Rnduiala statului cere ceva? Implinete. i tot ce poruncete Sfnta Biseric s mplineti, de la cel mai mic lucru la cel mai mare. Toate acestea alctuiesc ascultarea cea mntuitoare, cnd omul nu lucreaz dup voia sa, ci dup cum este poruncit. Sfntul Ioan a avut ndrumtor. Cine sunt ndrumtorii votri? Pstorii Bisericii. Mergi, ntreab i ia nvtur de fiecare dat, i f dup povaa lor. Ei nu v vor gri voia lor, ci poruncile Evangheliei i rnduielile Sfintei Biserici. Iat: cel care n acest chip, prsind pcatul, va ncepe s triasc ntru ostenelile facerii de bine i mplinirii poruncilor lui Dumnezeu n toate privinele vieii sale, sub cluzirea pstorilor legiuii, acela va fi urmtor al Sfntului Ioan n cea de-a doua treapt a desvririi lui.In fine, cum s-i urmm n linitire? Iat cum. Ce este linitirea? Privind dinafar, este ndeprtarea de toi i petrecerea n singurtate; iar luntric este ndeprtarea oricrei mprtieri a gndului i adunarea de sine nuntrul inimii pentru a petrece acolo fr ieire, doar naintea feei Atotvztorului Dumnezeu. Linitirea cea dinafar nu ne este la ndemn i la felul nostru de via poate fi doar ntmpltoare; ns linitirea luntric ne e la ndemn .Pe aceasta s v-o i punei ca rnduiala, ngrijindu-v n tot chipul a intra ct se poate de des n voi niv, n cmara voastr luntric, i acolo s stai n singurtate doar naintea lui Dumnezeu. Fie c suntei acas, fie c suntei pe drum, la datorie sau n biseric, ncordai-v pentru a nu iei din inim cu luarea-aminte i a nu rupe ochiul minii voastre de vederea feei lui Dumnezeu: i vei fi sihastri, altfel spus isihati. Cerina de a petrece nuntrul vostru linitindu-v se nate n suflet ca urmare a ostenelii cu contiin bun de a mplini poruncile lui Dumnezeu. Ct vreme patimile i deprinderile pctoase rmn n suflet este cu neputin s avem linitire luntric: aa e felul lor. Osteneala facerii de bine i a mplinirii poruncilor lui Dumnezeu smulge din firea noastr patimile i deprinderile pctoase. Atunci se nate dorul de a fi una cu Domnul. i, iat, cei ce s-au ntrit n fapte i aezri sufleteti bune intr adeseori fie rugndu-se acas ori la biseric, fie n vremea meditaiei i citirii evlavioase adnc nuntrul lor i se cufund ntr-o asemenea linitire, c nu bag de seam cum trece timpul i, n ciuda ostenelii exterioare, de pild n vremea rugciunii ori strii n biseric, n-ar vrea s nceteze, ar vrea s rmn pentru totdeauna n acea fericit stare. Aa ncepe linitirea luntric, ce este cu putin i pentru familiti. Rmne doar s v continuai viaa ntru aceeai osteneal a facerii de bine, n tot chipul ngrijindu-v i rugndu-v s fii mai des n aceste stri, i cutnd ca ceea ce se ntmpl din cnd n cnd s devin ceva nentrerupt. i aa va fi. Domnul nu va prsi osteneala dragostei. Trebuie doar s nlturm din viaa noastr tot ce poate strica aceast bun rnduiala i stinge fericita cldur a linitirii luntrice.Iat cum se poate face i fiecare dintre voi urmtor deplin al Sfntului Ioan. Numai c, frailor, trebuie s alergai n aa fel ca s ajungei la int. Urcai la msura vrstei plinirii lui Hristos. Vedei ce pild? naintea ei, toat lucrarea noastr nu e nimic: ce s ne mai uitm la fleacurile noastre de virtui? Deci, cele din urm uitnd, spre cele dinainte tindei, spre rspltirea chemrii celei de sus a lui Dumnezeu ntru Hristos Iisus (Filip. 3, 13). Amin!2 aprilie 1861Predica a II-aIn urma nchinrii cinstitei i de via fctoarei Cruci, care s-a svrit duminica i sptmna trecuta, Sfnta Biseric ne aduce acum aminte de Cuviosul i de Dumnezeu purttorul Printele nostru Ioan Scrarul, cu acelai scop acela de a ne da imbold la nevoinele ndreptrii de sine i sporirii ntru virtui. Voi tii c Sfntul Ioan a alctuit o carte mntuitoare de suflet, care se cheam Scara Duhovniceasc, suitoare la cer. Acolo este zugrvit lanul nentrerupt al virtuilor, altfel spus treptele lor: urcnd dintr-o treapt n alta, cretinul intr, n cele din urm, n cerul duhovnicesc, unde se face un singur duh cu Domnul. Indreptnd gndul nostru tocmai spre acest hotar al vieii cretineti, Sfnta Biseric vrea s ne spun:Nu v temei de crucea rstignirii de sine i nu fugii de purtarea crucii nevoinei. Uitai-v unde duc ele, i nsufleii-v. Avei pentru ce s v ostenii!i Scara aceasta are, negreit, putere s toarne n fiecare suflet acest duh al ravnei brbteti. Ea explic limpede totul: i nceputul fiecrei virtui, i felul in care ea se maturizeaz, i piedicile care apar n calea ei, i mijloacele de a le birui - i astfel ndeletnicirea cu virtuile pare att de uoar, c cititorul vrea s se apuce numaidect de nevoin, ca s sporeasc n ele. Ca atare, nu pot s nu doresc ca cei ce pot s cunoasc aceast carte i s se foloseasc de ea spre mntuirea lor. V-a povesti-o chiar eu pe toat, ns de unde timp? O carte ntreag! Dar cel puin v voi arta cele mai nsemnate lucruri cuprinse n ea i voi nfia pe scurt, sub nfiarea suirii scrii, ntreaga noastr cale ctre Domnul.Scara Sfntului Ioan Scrarul are treizeci de trepte, dup numrul anilor vieii netiute a Domnului i Mntuitorului nostru, dup care El a nceput a face i a nva. Asemenea scrii vzute de Patriarhul Iacov, ea se sprijin cu un capt pe pmnt, ca s putem ajunge la ea noi, pmntenii, iar cu cellalt pe cer, artnd hotarul menirii noastre. Pe scara lui Iacov urcau i coborau ngeri, artnd c virtuile cretineti sunt lucru ngeresc i se svresc cu ajutorul sfinilor ngeri. In capul scrii, Sfntul Iacov vede pe Domnul: la Domnul duce i Scara virtuilor cretine, prin care fiecare, urcnd din putere n putere, ajunge brbat desvrit, la msura vrstei plinirii lui Hristos ajunge acea desvrire la care ne ndatoreaz Domnul: Fii, dar, desvrii, precum Tatl vostru Cel Ceresc Desvrit este (Mt. 5, 48); acea unire cu Dumnezeu pentru care S-a rugat Domnul: Ca toi s fie una, precum Tu, Printe, ntru Mine i Eu ntru Tine, ca i acetia ntru Noi una s fie (In 17, 21).Vznd n faa noastr acest bine de negrit, s ne apropiem, frailor, cu brbie de aceast scar i s ne silim cu trezvie a sui pe ea fr lenevire.S ne apropiem cu brbie i s ne silim cu trezvie a pune nceput bun acestei suiri. Dac peste tot nceputul bun e jumtate din lucrare, cu att mai mult n viaa duhovniceasc, pentru care el este schi deplin: fiindc, ia privii, ce cere de la noi primul pas? Cere s prsim pmntul. In viaa de zi cu zi este cu neputin s suim pe o scar fr s ne fi desprins de pmnt, deasupra cruia nu avem cum s nu ne ridicm n vreme ce pim pe prima treapt. La fel i n rnduiala duhovniceasc: prima treapt a suiului spre desvrirea cretin este prsirea pmntului a pcatului, adic ndeprtarea de faptele pctoase, de simirile i aezrile [dispoziiile] sufleteti ptimae, ndeprtare care se svrete n pocin atunci cnd, lepdnd i deplngnd tot ce nu este bun, oamenii iau hotrrea cea bun de a plcea numai lui Dumnezeu. Cel care a ajuns la aceast hotrre a fcut primul pas, a clcat pe prima treapt. Cel intuit de pmnt nu are cum s urce pe prima treapt a unei scri: nici cel mpovrat de pcate nu are cum s se gndeasc mcar la suiul ctre desvrire. Mai nti abate-te de la ru, i atunci vei ncepe s faci binele. Abaterea de la ru, spune Sfntul Ioan Scrarul, e nceputul pocinei; nceputul pocinei e nceputul mntuirii, iar nceputul mntuirii e buna hotrre de a plcea lui Dumnezeu (treapta 26, cap. 65).Dup ce am pit pe scar, cum se suie n continuare? Intrebuinnd minile i picioarele, clcnd cnd cu piciorul stng, cnd cu piciorul drept i ncordndu-ne din toate mdularele trupului. In acelai fel i cel care s-a pocit i a luat hotrrea cea bun de a plcea lui Dumnezeu purcede ndat la osteneal, care cere ncordarea puterilor sufleteti i trupeti, precum i istovirea lor necrutoare: fiindc el are neaprat nevoie s se mpotriveasc siei n cele rele i s se sileasc la bine, s ia aminte la sine i la toate cele cu care se ntlnete, din mulimea lor s aleag cele mai bune, s nu o ia nainte fr de vreme i s nu rmn n urm, s nu lase nebgate de seam nici cele mai mici momeli ale pcatului, s nlture piedicile, s ghiceasc mijloacele prin care atac vrjmaul i s se lupte cu el fr a lsa armele. Toate acestea i cele asemntoare alctuiesc osteneala luptei cu patimile i sporirea n facerea de bine, care definesc nsui suiul ctre desvrire: fiindc ce este desvrirea, dac nu dezrdcinarea patimii i sdirea, n locul ei, a bunei aezri [dispoziii] sufleteti? Tocmai aceasta este osteneala noastr de cpetenie pn ce o vom sfri, va trebui s urcm nu doar o treapt. Nu poi dezrdcina dintr-o dat toate patimile i sdi dintr-o dat toate virtuile. Att o lucrare, ct i cealalt se svresc treptat. i micorarea fiecrei patimi are treptele ei, la fel ca ntrirea fiecrei dispoziii bune. Ca atare, la Sfntul Ioan Scrarul descrierea acestei osteneli se sfrete abia la treapta a douzeci i asea.O, dar ce nu ne nva el acolo, i mpotriva crei patimi nu ne narmeaz?! Ne narmeaz mpotriva trufiei i a slavei dearte, a ireteniei i vicleniei, a iubirii de bani i dragostei de agonisire, a multei vorbiri i a vorbirii de ru, a mniei i a pomenirii rului [ranchiunei], mpotriva minciunii i clevetirii, a lenei i visrii, a puintii de suflet i fricii dearte, i aa mai departe. Ne nva smerenia, nerutatea, brbia, privegherea i osrdia la rugciune, neagonisirea, ntreaga nelepciune, nfrnarea, blndeea, tcerea neleapt, ascultarea, pomenirea morii, plnsul, nenvrtoarea inimii i aa mai departe. Dezrdcinarea fiecrei patimi i sdirea virtuii potrivnice ei alctuiesc o treapt aparte, pe care trebuie s pim pentru a ajunge la celelalte. In toate acestea este o rnduial pentru fiecare om, totui, o rnduial proprie, pe care i-o stabilete n urma experienei proprii.Cei ce ncearc a se sui la cer cu trupul, spune Scrarul, cu adevrat au nevoie de silire de sine i nencetat chinuire de sine. Hotrrea cea bun de a plcea lui Dumnezeu nate osteneli. Aceste osteneli sunt lucrarea virtuilor, altfel spus deprinderea nencetat cu ele. Rodul acestei deprinderi este intrarea lor n obinuin iar din obinuin ia fiin statornicirea n bine.Acesta este hotarul ostenelilor ntru suirea pe scara virtuilor. Dup ct se spune, cu ct te afli mai sus fa de pmnt, cu att atracia gravitaional spre pmnt este mai mic i, prin urmare, este mai uoar lupta cu greutatea sa pentru cel ce suie; i este o anumit linie dincolo de care trupurile nceteaz cu totul s mai graviteze spre pmnt, adic devin cu totul lipsite de greutate. Astfel, i pe treptele desvririi duhovniceti, cu ct suie cineva mai sus, cu att l mpovreaz mai puin cele pmnteti. Altfel spus, cu ct devine cineva mai neclintit n virtui prin deprinderea statornic cu ele, cu att l lupt mai puin pcatele i patimile. i exist i o nlime a desvririi unde patimile mor aproape cu totul i sufletul se ndulcete de tihna rmnerii n bine, tihn n care face binele fr mpiedicare, liber, nesilit, parc n chip firesc, la fel cum fireti sunt, de pild, respiraia i circulaia sngelui. Aceast treapt este atins atunci cnd n suflet se nrdcineaz n chip desvrit toate virtuile i rsar neptimirea i curia. Acesta este cerul duhovnicesc captul de sus al scrii. Celor ce au atins acest hotar le aparin fericirile hotrte de ctre Domnul i culmea fericirilor: slluirea lui Dumnezeu, pe care a vzut-o Iacov la vrful scrii. Neptimirea este cerul de inim al minii, este cmara cea cereasc a mpratului Ceresc. Rodul neptimirii este deplintatea dragostei i desvrita slluire a lui Dumnezeu n cei ce s-au fcut prin aceast neptimire curai cu inima, despre care s-a zis: ca aeetia vor vedea pe Dumnezeu (Mt. 5, 8; treapta 29, cap. 2, 3, 14).Iat unde suie i prin ce se sfrete sfinita scar! i, iat, tocmai aceast privelite vrea s o zugrveasc acum n mintea noastr Sfnta Biseric firete, nu pentru curiozitate sau vorbire n deert, ci pentru a ne da imboldul i putina de a ne cerceta cu contiin bun pe noi nine si a lmuri unde ne aflm si pe ce treapt. Am pit pe scar? Dac am pit, am suit departe, ne-am ridicat la nlime mare de la pmnt, se ntrezrete ct de ct captul suiului? Bineneles, a numra n amnunt treapta proprie poate fi un lucru greu i chiar cu neputin; ns nu este greu s stabilim treptele care se deosebesc prin trsturi distincte. Ce osteneal este, de pild, n a stabili prima treapt? Cine nu este, oare, n stare s dea un rspuns limpede la ntrebarea: Te-ai pocit i ai luat hotrrea nestrmutat de a bineplcea Domnului? Cine, de asemenea, nu e n stare s spun dac a intrat, dup ce s-a cit de pcatele sale, n rzboi cu patimile, dac se lupt cu ele sau e nfrnt de ele? Aadar, eu i cu voi ce vom spune, frailor? Am clcat pe scar? Am fcut mcar primul pas?S rspund la aceast ntrebare contiina fiecruia; iar eu voi aduga c mcar un pas dac a fcut cineva, i tot e bine. El e deja pe scar, e deja pe calea cea bun. Chiar dac mai are de fcut mult osteneal pn ce se vor arta n el urmele limpezi ale desvririi, nceputul a fost pus. Rmne doar s nu slbeti i s nu te leneveti, dup msura puterilor tale, a te mica nainte. Binecuvntat va fi mersul tu; i dac va fi statornic i neabtut, fr ndoial c va fi ncununat de reuit aa c este bine i att. Dar este ru dac n-a fost fcut nici primul pas, dac omul s-a dat pe mna patimilor i nici nu se gndete s le lase; sau, chiar dac se gndete, amn de pe o zi pe alta; sau, prndu-i ru dup patima sa iubit, vrea s-o rscumpere cu vreun oarecare bine, fr a se lepda de ea; sau, neavnd patimi i fapte pctoase evidente, triete fr grij, nepsndu-i de curia inimii. Toi acetia i cei asemenea lor nu se afl pe calea cea bun, nc nu au pit pe scara ce suie ctre Dumnezeu, i au de fcut acest prim pas. Iat de ce ni se i amintete de Scar la mijlocul Postului: pentru ca, dac cineva, nelegndu-i leciile, i d seama c nc rtcete n afara ei, s aib vreme s i vin n fire i s se pociasc. Iat, toi cei ce nc avei de fcut asta, grbii-v s-o i facei; iar apoi s avei de dou ori mai mult osrdie pentru a v ndrepta i a ntri n voi deprinderile bune cci alii nu bat pasul pe loc, ci tot nainteaz. De ce s rmnem noi n urm?S alergm, frailor, cu toii n aa fel ca s ajungem la int, uitnd de cele din urm i tinznd spre cele dinaintea noastr. Cel care s-a oprit, acela nu mai merge. Cine nu merge mai departe, acela negreit rmne n urm sau chiar se mic napoi. Nu este clip n care s nu fptuim ceva, i nu e fapt care s nu fie ori plcut, ori neplcut lui Dumnezeu asta fiindc noi suntem persoane i n orice punem voina noastr, potrivit creia faptele se ntorc fie spre slava lui Dumnezeu, fie spre plcerea egoismului nostru, i ca atare slujesc fie spre buna sporire n mersul nostru, fie spre mpiedicarea acestuia. Cel cu luare-aminte la sine i la tot ce l nconjoar nici nu poate s se opreasc, ci la orice pas nainteaz tot mai mult n desvrirea sa, din toate adun mpreun cu Domnul i din toate se mbogete. Socotii, drept aceea, cum s umblai cu paz, nu ca nite nenelepi, ci ca nite nelepi, rscumprnd vremea, c zilele rele sunt (Efes. 5, 15-16).29 martie 1865

Predica Sfantului Teofan Zavoratul la DUMINICA A PATRA DIN POST (A SF. IOAN SCARARUL). Pentru infranarea si osteneala trupului *Ce mijloace nu intrebuinteaza, mai ales in aceste zile de post, Sfanta lui Dumnezeu Biserica pentru a tine totdeauna gandul nostru insufletit si priveghetor in ostenelile noastre de a placea lui Dumnezeu si a ne mantui sufletul! Duminica trecuta, Ea a infatisat cinstirii si inchinarii voastre Crucea Domnului, ca sa ne spuna: Nu va temeti de crucea lepadarii de sine si rastignirii de sine; intreaga greutate a crucii a ridicat-o Domnul singur, iar voua va raman doar roadele ei mangaietoare. Acum ea infatiseaza aducerii si luarii voastre aminte Scara care duce la cer, ne arata pilda suirii pe aceasta scara in scriitorul ei, Sfantul Ioan, si ne descrie fericirea insasi in pericopa evanghelica a Fericirilor. Ea spune acum fiecaruia dintre noi: Nu cruta ostenelile; uita-te ce sfarsit fericit asteapta pe ostenitori si insufleteste-te; grabeste, fugi, alearga in asa fel ca sa ajungi la tinta. Biserica face acelasi lucru ca cei care organizeaza curse. Acestia ofera premii pentru cei care intrec pe ceilalti la curse, ca fiecare sa vada ca are de ce sa se osteneasca. Asa si Biserica arata fericirea desavarsita si indeamna pe fiecare: Vrei asemenea fericire? Osteneste-te. Fara osteneala, si inca osteneala din greu, nu vom primi nimic.Aceasta lectie v-o predau si eu acum. Ca fii ascultatori ai Bisericii o veti primi, fireste. Totusi, voi adauga: primiti-o cu drag, primiti-o nu spre luare la cunostinta, ci spre infaptuire. Socot ca e nevoie sa fac acest adaos, fiindca a primi fericirea sunt gata toti, dar a purta osteneli pentru ea foarte putini dau zor; foarte multi isi ingaduie inlesniri, dar toti asteapta sa primeasca impreuna cu ceilalti partea cea buna. Intocmai, Domnul este Multmilostiv si este gata sa fericeasca pe fiecare: dar in ce ne priveste, nu avem nicidecum voie sa tradam caile aratate de catre Domnul si sa ne punem dupa gustul nostru conditii de primire a fericirii, conditii care nu sunt, totusi, in mana noastra.Iata, uitati-va cum se indeamna Apostolul Pavel pe sine si pe ceilalti la osteneli si cum preintampina cu privire la inlesniri: Oare nu stiti ca cei care alearga in stadion alearga toti? (I Cor. 9, 24). Priviti cu ce osardie isi incordeaza puterile toti cei ce iau parte la curse, doar ca sa ii intreaca pe ceilalti! Si asta pentru ce? Ca sa primeasca un premiu stricacios. Oare nu cu mai mare ravna se cade sa alergam noi, ca sa primim cununa cea nestricacioasa? Luati seama deci, spune apostolul, alergati si alergati in asa fel ca sa ajungeti la tinta.Dar cum trebuie sa alergam ca sa ajungem la tinta? Trebuie sa ne infranam de la toate. Cel ce alearga se infraneaza de la toate, spune in acelasi loc apostolul. A te infrana de la toate, sau a avea infranare in toate privintele, cred ca e lesne de inteles ce inseamna. Inseamna post, priveghere, insingurare, ostenire a trupului si toata chinuirea trupului, sau, cum spuneau Parintii nostri asceti, a avea vietuire aspra. Pentru a nu se gandi cineva sa se scuteasca in vreun fel de acestea, apostolul se infatiseaza si pe sine alergand in acelasi chip. Si eu, zice, alerg la fel, si eu ma nevoiesc in acelasi fel. Cum anume? Chinuiesc trupul meu si il supun robiei. Apostolul, vas al harului, isi chinuie trupul si il supune robiei si atunci, cum sa nu fie acest lucru neaparat trebuincios? Si sa nu credeti ca la el acesta era un exces de zel. Nu. Fara asta, spune el, ma aflu in primejdie: ca nu cumva, altora propovaduind, insumi sa ma fac netrebnic. Apostolul, oranduitor al Imparatiei lui Dumnezeu, calauzitor la mantuire al tuturor, se teme sa nu se arate cumva netrebnic daca nu va chinui si nu va supune robiei trupul sau. Iar dupa asta, cine va mai nadajdui sa fie de buna treaba Domnului, daca nu-si va chinui trupul si nu il va supune robiei?Intr-adins am staruit mai mult asupra acestui loc apostolic, pentru a va insufla ca boala pe care o avem aproape toti in comun - crutarea si ingaduinta fata de trup - este cu totul nepotrivita celor ce cauta si asteapta Imparatia lui Dumnezeu. Vrei Imparatia? Nu-ti cruta trupul. Daca iti va parea rau de trup, nu vei primi imparatia. Ah! Cum nu este pe gustul nostru aceasta vietuire aspra ce chinuieste trupul, si ce smecherii nu intrebuintam pentru a ne scuti de ea! Iata, acum e post: si cine posteste asa cum trebuie? Unii nu dau doi bani pe post; altii il petrec in asa fel ca trupul nu simte nici o asprime in urma lui. Si ce nu spun acestia spre a se dezvinovati! De cei carora nu le pasa defel de mantuire, ce sa mai spunem acestia nu traiesc decat trupeste; dar iata, si ravnitorii cucerniciei au aplecarea de a-si hrani si incalzi trupul in tot chipul. Eu, zic unii ca acestia, ma voi indeletnici cu cugetarea la cele dumnezeiesti, si la biserica o sa merg, voi citi carti mantuitoare, voi face milostenie, si sunt gata sa fac si altele; pe trup insa, lasa-l sa aiba parte de toata tihna si indestularea in mancare, in somn, in lipsa de osteneala si inlaturarea tuturor greutatilor. Si ce mai zic ei? Ei zic: Chinuirea trupului e lucrare trupeasca, iar noi suntem duhovnicesti; prin lucrari vom si ajunge in Imparatia cerurilor cea fara de materie.La aceste argumente si la cele asemanatoare lor voi spune doar un lucru: in ce masura era duhovnicesc Apostolul Pavel? Si cine se poate compara cu el in ce priveste cunoasterea lucrarii pe care trebuie sa o facem?! Si vedeti ce a scris? A aratat cununa cea nestricacioasa, si tuturor celor ce vor sa puna mana pe ea le-a poruncit sa chinuie si sa supuna robiei trupului lor: n-a randuit nici un alt mijloc si nimic altceva n-a adaugat. Aici chinuirea trupului, dincolo cununa cea nestricacioasa. O vrei pe cea din urma? Apuca-te de cea dintai; iar argumentele viclene lasa-le. Daca si pe mine ar incepe cineva sa ma bata la cap: Explica-mi cutare si cutare lucru, i-as spune: Ce mare filozofie este aici? Ce inseamna cununa cea nestricacioasa este limpede? Fireste, limpede. Ce inseamna chinuirea si inrobirea trupului este limpede? Si asta, bineinteles, e limpede. Iar de vei face altfel, nu numai ca nu vei primi cununa, ci te vei arata netrebnic, precum se teme Sfantul Apostol si pentru sine, si pentru noi. Iar despre cel netrebnic stii ce s-a zis? S-a zis: pe robul cel netrebnic aruncati-l in intunericul cel mai dinafara, unde e plansul si scrasnirea dintilor. Iata nefericitul sfarsit al odihnirii trupului!Si voi mai adauga ca Dumnezeu nu ne-a pus sa despicam firul in patru si sa ne certam pe cuvinte in desert. Pentru ce ne-a pus, atunci? Ne-a pus sa propovaduim cuvantul. Propovaduieste cuvantul, ii porunceste Sfantul Apostol Pavel lui Timotei (II Tim. 4, 2), si in persoana lui ne-o porunceste si noua, tuturor. Care cuvant? Iata, voi arata cele spuse in acest cuvant in privinta despre care vorbim acum.Cei care sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul cu patimile si poftele (Gal. 5, 24). Ascultati! Asta inseamna ca cel ce nu isi rastigneste trupul nu este al lui Hristos, nu este crestin. Ca atare, umblati nu dupa trup, ci dupa duh (Rom. 8, 4), si grija de trup nu o faceti spre pofte (I 3, 14). Datori suntem nu trupului, ca sa vietuim dupa trup ca de vietuiti dupa trup, veti muri; iar de veti omori cu duhul faptele trupului, veti fi vii (8, 12-13). Cei ce sunt dupa trup, cele ale trupului cugeta (5) si lui Dumnezeu a placea nu pot (8); caci cugetul trupului moarte este, vrajmasie impotriva lui Dumnezeu (6-7). Sa se strice, asadar, trupul pacatului (6,6), ca sa nu imparateasca pacatul in trupul nostru cel muritor. Infatisati trupurile voastre jertfa vie, sfanta, bineplacuta lui Dumnezeu (I2, 1) si omorati madularele voastre cele de pe pamant (Col. 3, 5): fiindca este alta lege in madularele noastre, ostindu-se impotriva legii mintii mele si dandu-ma pe mine rob legii pacatului, care este intru madularele mele (Rom. 7, 23).Ma voi margini la atat. Vedeti? O astfel de necrutare a trupului e propovaduita si porunicita pe toata intinderea Dumnezeiestilor Scripturi! Asadar nu avem de ce sa despicam firul in patru, n-avem de ce sa nascocim felurite tertipuri pentru crutarea trupului. Cel ce vrea sa hraneasca si sa incalzeasca trupul sau, acela nu este hranit cu Scriptura si e strain de duhul ei; fiind strain de duh, e strain si de fagaduinte.Iata, tocmai din aceasta latura sa priviti toata grija de mama pe care ne-o poarta Sfanta Biserica prin randuirea sfintelor posturi; si toata viata noastra se cuvine sa treaca in chinuirea si inrobirea trupului. Altfel vei cadea indata in randul celor netrebnici, dupa care vei fi si supus soartei lor amare. Pentru ca nu cumva sa cada cineva dintre noi in aceasta soarta din pricina uitarii sau luandu-se cu vreun lucru lumesc, Sfanta Biserica ne aminteste de chinuirea trupului in fiecare saptamana miercurea si vinerea si in fiecare anotimp prin posturi prelungite, mai ales prin acest Post Mare al Sfintei Patruzecimi, cu scopul ca atunci cand vine postul sa ne apucam chiar nevrand de osteneala chinuirii si inrobirii trupului si sa pasim in stadionul ce duce la primirea cununii celei nestricacioase. Asadar, daca in restul vremii ne facem tot felul de inlesniri, macar in vremea postului sa ne ostenim intrucatva trupul. Iar daca si in restul vremii trupul nostru va lenevi, si in vremea postului ii vom face inlesniri, oare nu despre noi va fi, oare, vorba in urmatorul cuvant de mustrare al Apostolului: Multi umbla, de care deseori v-am zis, iar acum si plangand zic, ca sunt vrajmasii crucii lui Hristos; al caror sfarsit este pierzarea, al caror dumnezeu este pantecele si a caror slava este intru rusinea lor, care cele pamantesti cugeta (Filip. 3, 18-19).Iata, am trecut deja de jumatatea postului. Fericite sunt ostenelile celor ce pana acum si-au chinuit trupul lor, si fie ca in continuare sa ii insufleteasca incredintarea ca pe alta cale nu se ajunge in Imparatie; dar si aceia care s-au lipsit de acest bine au inca vreme sa se faca partasi ai lui. Stadionul este deschis; se vede la sfarsitul cursei si cununa cea luminoasa. Purcedeti cu barbatie la nevointa. Cu ravna ravnind, dupa spusa Prorocului Ilie, veti reusi chiar sa-i intreceti pe cei ce v-au luat-o atat de mult in fata. Ceea ce s-a pierdut prin trecerea timpului puteti acoperi prin incordarea puterilor intru insufletire: si astfel veti intra nu printr-o asteptare visatoare, ci fara indoiala si cu adevarat in ceata celor care, potrivit apostolului, alearga in asa fel ca sa ajunga la tinta fara gres. Amin!(din: Sfantul Teofan Zavoratul, Predici, Editura Sophia, Bucuresti, 2009)

CRED, DOAMNE, AJUTA NECREDINTEI MELE!

() Credina, aa cum reiese din numeroase locuri ale Sfintei Scripturi i din exegezele principalilor ei comentatori, ni se prezint ca un mister i un paradox. Ca pe un mister i ca pe un paradox ne este nfiat actul de credin mai acut i mai tainic dect oriunde altundeva la Marcu 9, 24. Cci rspunsul tatlui la mustrarea Domnului (i s-a atras atenia c acelui ce crede toate i sunt cu putin): Cred, Doamne! Ajut necredinei mele nu pare mai puin contradictoriu i indescifrabil dect problema ncuietoare, cunoscut n logic drept paradoxul cretanului. Toi cretanii sunt mincinoi este premisa de la care se pornete; o afirm un cretan. Dar de vreme ce este cretan, nseamn c i el minte i c prin urmare afirmaia sa nu este adevrat, altfel spus, nu toi cretanii sunt mincinoi. Dac ns cretanul cruia i se pune ntrebarea: cu adevrat sunt toi cretanii mincinoi? d un rspuns negativ, ce deducem? C, fiind i el mincinos ca toi cretanii, rspunsul lui negativ nseamn c de fapt cretanii toi rostesc neaprat neadevruri. Descurc-se cine poate!Paradoxul acesta logic a dat mult de furc filosofilor de-a lungul veacurilor. Chestiunea e pe larg expus de logicianul romn Anton Dumitriu ntr-un studiu din anul 1965, reprodus n volumul tiin i Cunoatere (1984). Nu vom intra n amnunte i nici nu vom arta cum ajung specialitii contemporani s afle o soluie a problemei prin teoria zis a nivelelor de vorbire logic.Reinem doar c fraza rostit de tatl copilului, n versetul al 24-lea din capitolul 9 al Evangheliei Sfntului Marcu nu este i ea dect un teribil paradox nzestrat cu toate aparenele insolubilitii. Cci din dou una: ori crezi- i atunci la ce bun s mai ceri s i se druiasc credin, ori nu crezi i atunci cum de ndrzneti s zici fr pic de ruine cred! Ce fel de credin este aceasta care este i nu este, care se afirm dar se i recunoate nevoit a cere ajutor? Ce joc mult prea subtil ori din cale afar de farnic se desfoar aici? Nu cumva rspunsul tatlui ntrete argumentarea filosofului ateist Jean Paul Sartre care-i nvinovete pe credincioi a fi de rea credin fiindc textul de la Marcu 9, 24 aceasta chiar vdete: incertitudinea, ubrezenia, duplicitatea luntric a pretinsului act de neclintit credin? Pentru Sartre i existenialitii din coala sa, credina nu poate fi dect un limbaj confuz, auto-amgire (autosugestie), vorb lipsit de acoperire (n sensul n care aurul din depozitul bncilor de Stat acoper, garanteaz moneda de hrtie) sau, pur i simplu, neadevr (incontient ori, mai adeseori, de rea credin).Textul evanghelic de astzi ne amintete ns nu numai de acuza lui Sartre ci i de o alt celebr spus a filosofului, francez i el, Blaise Pascal. Acesta, precursor al existenialismului, nu ateu, ci profund cretin, pune n gura Mntuitorului care se adreseaz necredinciosului dornic s cread, ns neizbutind s-i mplineasc dorina, i necuteznd a face pasul hotrtor, un rspuns cu totul neateptat: Nu M-ai cuta dac nu M-ai fi gsit! Rspuns i el teribil, paradoxal, tainic i ameitor. S caui ceea ce ai i gsit! S nsemne cutarea ta, strdania ta, angoasa ta nimic altceva dect dovada inutilitii ntregii tale frmntri ba i a orbirii tale de vreme ce L-ai gsit pe Cel cutat! (Dar i ce bucurie: drahma era n buzunar, oaia zis pierdut nu fusese dect o greeal de numrtoare!). Rspuns teribil, paradoxal i tainic, totui deopotriv lmuritor i definitiv, punnd pentru totdeauna capt validitii ispitelor unei logici a dilemelor stringente. Ni se cere numai curajul de a constata c omul frmntat, chinuit, obsedat de vocaia credinei a devenit prin nsi starea sa cuttoare, un credincios. Cine pornete spre Hristos i ct de lung, de ntortocheat, de nesigur i se arat a fi calea L-a i ntlnit! Oare nc departe fiind el, nu l-a vzut i, alergnd, nu i-a czut pe grumaz, srutndu-l? Sartre, de altfel, recunoate c acel care merge s cear sfatul unui ofier dac s urmeze ori ba cariera militar, a i luat n sinea sa hotrrea. Tot aa omul care-i expune ndoielile cu privire la vocaia sa ecleziastic unui preot, el a i ales: nu ar solicita avizul unui slujitor al lui Hristos dac nu L-ar fi aflat pe Acesta.Un caz recent i edificator este al ilustrului nostru compatriot, Eugen Ionescu, scriitor de limb romn i francez, trit de peste 40 de ani n Frana, membru al Academiei Franceze. A fost o bun parte a vieii sale cu totul strin de preocupri religioase. Cu timpul ns problema existenei (folosesc substantivul acesta deoarece este de uz curent; mult mai corect ar fi s spunem: fiinrii) lui Dumnezeu i s-a impus din ce n ce mai struitor, mai aprig, parc i mai impacient. Citirea atent a Sfinilor Prini i misterul fenomenului care i se prea cel mai ciudat din cte sunt n univers lumina l-au apropiat (cu ncetul, anevoie, i nu fr pai napoi, rezistene, icniri ale dezndejdii i intervale n care biruina se arta a fi de partea deprimrii) de rvnita credin n Dumnezeu.Iat c acum, la btrnee (e nscut n anul 1912, ca i mine) a fcut gestul echivalent cu arderea punilor lsate n urm de oastea care nu mai vrea s tie de verbul a da napoi. S-a declarat, cum i plcea lui Jean Giraudoux s spun, n recenta sa carte La quete intermittente (cuvntul quete l-a tlmci print-un complex de termeni romneti: investigaie, cercetare, cale, cutare, pelerinaj), aprut la sfritul anului trecut, dup ce expune, cum mai deschis nici c se poate lunga-i cltorie ctre Hristos, ncheie afirmndu-i, credina, nuannd-o totui cu verbul a ndjdui. In cine cred? zice. i-i formuleaz, ca mare dramaturg ce este, o replic scurt axat pe una din virtuile teologale: n Iisus Hristos, sper!Acum c autorul a dat lucrurile pe fa, mi este ngduit, cred, s divulg i eu c n 1980, la Paris, mi-a cerut s m rog pentru el ca Dumnezeu s-i druiasc harul credinei. In volumul pe care l-am citat se mai ntreab nc, plin de ngrijorare i potrivit exigenei corectitudinii care-l caracterizeaz: oare nu cumva cred doar c eu cred? Nu cumva credina mea e o prere, o iluzie, o furire a minii mele obosite, ceea ce englezii numesc wishful thinking, adic o certitudine ce-i afl temeiul ntr-o nzuin a spiritului, n voina insului, ntr-un soi de visare a sa, ntr-o irealitate luat drept realitate?Mi-am ngduit s-i scriu lui Eugen Ionescu i s-i spun c formula dar poate c doar cred c eu cred este varianta frazei pascaliene i a textului de la Marcu 9, 24. Poate c doar cred c eu cred este totuna cu: Nu M-ai cuta dac nu M-ai fi gsit i cu: Cred, Doamne! Ajut necredinei mele. De ce se teme sau ruina, Eugen Ionescu nu are, se altur ctorva mari artiti i gnditori biruii de Hristos: Dostoievski, Claudel, J. K. Huysmans, Bergson, Peguy, Werfel, Papini, Chesterton.Dar cripticului fundamental verset 24 trebuie s-i mai dm un rspuns, se cuvine s-l decodm i din punct de vedere practic.Cum depim punctul critic, incertitudinea, acuza de rea credin, cum efectum saltul de la necredin, orbecial i tumult interior la credin, linite i fermitate? Drumul ni-l d (n sensul vechi al sintagmei, cel preferat de Constantin Noica: ni-l arat) acelai verset 24: i ndat strignd tatl copilului, a zis cu lacrimi.Iat cheia, iat cifrul, iat dezlegarea. Insi inferioritatea condiiei noastre omeneti deczute supune chiar i credina incertitudinii, fluctuaiilor, acediei, trecerii prin conuri de umbr. Suntem fiine osrduitoare dar i slabe, oricnd predipuse a ne poticni, de nu i a pica. Fer. Filip Nerri n-a grit oare: ine-m Doamne de urechi c altfel te vnd ca Iuda! Dar dac strigm, ca tatl copilului demonizat, dac ntr-adevr ne rugm cu lacrimi, altfel spus din strfundurile fiinei noastre, dac realizm c nu suntem dect trestii firave i biete fetile fumegnde, ieim din capcana trufiei, din chinurile incertitudinii i din labirintul paradoxelor. Strigtul nsoit de lacrimi al tatlui e mai nainte de toate un act de smerenie: el recunoate i mrturisete ticloia condiiei sale omeneti; ngmfarea nu-l mai oprete s cear ajutorul interlocutorului su. Prin smerenie, lacrimi i rug, el (i o dat cu el tot omul) trece de la starea complex (dubioas, apstoare) de credin necredina la starea stabil de credin.Ce dovedete aceasta? C e nevoie de har. Fiina omeneasc nu este ndeajuns de puternic pentru a putea iei singur din paradoxalitate, dispersiune i fluctuaie. Ii este ns larg deschis poarta smereniei (rugciune + lacrimi+ strigare); ea duce la credin, spre deosebire de ferecata poart a marelui, tragicului Kafka (pentru a crui mntuire nu m ndoiesc c se va fi rugat i Pascal i Kierkegaard i Dostoievski).Acum c Mircea Eliade a murit, pot mrturisi c i el mi-a adresat aceeai rugminte ca i Eugen Ionescu. Ii dorea s fie nu numai cum l-a numit Emil Cioran cel mai activ propagandist al lui Dumnezeu, ci i un umil credincios al Su. Acest nentrecut istoric al religiilor jinduia s fie, dup modelul lui Claudel (un poet la picioarele Crucii), mai mult dect naratorul unei evoluii: s fie ncredinat c istoria sentimentului religios se ncheie pe Golgota. Modestia, buntatea i mrinimia l pregteau pentru aceasta.[1]Ct privete pe un alt ilustru reprezentant al generaiei mele (am fost: Eliade, el i eu elevi ai aceluiai liceu bucuretean Spiru Haret), m refer la Constantin Noica, sunt sigur, dup cele auzite din gura IPS Sale Mitropolitului Antonie Plmdeal la nmormntarea svrit ntr-o zi de iarn senin i blnd n imediata apropiere a schitului de la Pltini, c marele meu prieten i binefctor, printe de clugr ortodox, a murit mpcat cu Dumnezeu. Cred c i lor, ctetrei, ntocmai ca n pericopa zilei de astzi, Domnul le-a dat rspuns tmduitor: de neliniti lui Eugen Ionescu, de ntuneric i ndeprtare lui Eliade i Noica. Pentru c au strigat fiecare n felul su, n graiul intelectualitii sale specifice, potrivit matriei talentului su i tonalitii inimii sale: Cred, Doamne, ajut bietei mele necredine omeneti.i m mai ncumet a crede c ntreaga generaie tririste a tinereelor mele care a luat viaa n serios, a dispreuit frnicia, a luptat, a ndjduit, a greit, a suferit - Domnul i va arta nu Faa Sa dreapt i aspr, ci Faa-I blnd i milostivnic.S ne fie i nou tuturor de folos cele ce poate n mod prea personal i dezlnat am tlcuit i povestit. S ne strduim a ne ntri mereu credina, orict am socoti-o de nestrmutat, s o consolidm prin rugciune struitoare, prin smerenie, prin chemarea dulcelui Nume al lui Iisus, prin pstrarea n adncul sinei noastre celei mai intime a pildei consemnate de Sfntul Evanghelist Marcu n capitolului 9 al referatului su, adevrat piatr unghiular a cretinismului.

[1] Ulterior am putut afla cu toii c Eliade a murit spovedit i mprtit.(Parintele Nicolae Steinhardt, Daruind vei dobandi, Ed.Manastirii Rohia, 2005)CU OCHII TINTA LA IISUS, PRIN MIJLOCUL MORTIIArhimandritul Ioil Konstantaros, Duminica Sfantului Ioan Scararul, S rmnem netulburai i panici cnd vedem c toate lng noi i pierd echilibrul i se prbuesc. Iar n mod deosebit n epoca cu dou fee n care trim, cnd vedem c sunt nelai chiar i cei alei, noi s rmnem desigur prin harul lui Dumnezeu tari i neclintii n Dogma Dreapt i n morala evanghelic. (Arhim. Ioil)

Astfel ca si noi, avand imprejuru-ne atata nor de martori, sa lepadam tot ceea ce ingreuiaza si tot pacatul ce cu usurinta ne-mpresoara, si cu staruinta sa alergam la intrecerea ce ne sta inainte, cu ochii tinta la Cel ce incepe credinta si o desavarseste, la Iisus, cel ce-n locul bucuriei care-I statea inainte a indurat crucea, in dispretul rusinii, si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu (Evrei, 12: 1-2) noi, cei ce-am cautat scaparea la liman, sa avem puternica imbarbatare de a prinde-n mana nadejdea ce ne sta inainte, pe care noi o avem ca o ancora a sufletului sigura si tare (Evrei, 6, 18-19)*Pr. John Mack, Cale catre cer. O talcuire pentru cei din lume a Scarii Sfantului Ioan Scararul (Ed. Teognost, Cluj-Napcoa, 2002): Mai intotdeauna Sfantul Ioan sta la baza unei scari, indrumand oamenii in sus pe scara. Iisus este reprezentat la capatul scarii, cu bratele intinse, gata sa-i primeasca pe cei care urca. Demonii ii ataca pe cei care se catara pe scara, incercand sa-i traga in jos, in iad. Mesajul este clar: pentru a putea urca spre cer este necesar sa ne atintim privirea spre Iisus, sursa si implinirea credintei noastre. Nu vom reusi niciodata sa ajungem la Dumnezeu daca ne atintim privirea la metoda, la treptele scarii. Aceasta nu ne va duce decat la deznadejde si/sau la un legalism rigid care ne va rapi toata bucuria. Trebuie sa privim spre Iisus! Trebuie sa ne atintim privirea spre imparatie si sa privim toate stradaniile noastre prin prisma Luminii ei nepieritoare.Ca si crestini, noi nu suntem masochisti. Toata stradania noastra spirituala are ca tinta bucuria si sarbatorirea in adevar a legaturii cu Hristos. () Am fost luminati prin darul lui Dumnezeu si astfel am ajuns sa intelegem ca bucuriile acestei lumi sunt trecatoare si de scurta durata. Tocmai de aceea ne infranam trupul si ii reorientam directia, de aceea postim si ne rugam. De aceea facem si milostenie. Ratiunea tuturor stradaniilor noastre ascetice este aceasta: sa reaminteasca trupului ca lumea aceasta e trectoare, sa ne reaminteasca noua ca fericirea adevarata se gaseste numai in imparatia vesnica a Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.***t.ro/wp-content/uploads/2010/03/AVRAAM2-721x1024.jpg" alt="" width="193" height="254" />ARHIM. IOIL KONSTANTAROS: Lectura apostolica din Duminica a IVa din Post (Evrei 6, 13 20)Cu ct studiaz cineva mai mult cuvntul lui Dumnezeu, cu att mai mult se ncredineaz c dreapta credin n Dumnezeu druiete omului i binecuvntare i fericire.Dimpotriv, atunci cnd omul nu cunoate voia lui Dumnezeu, sfrete nefericit, deoarece nu are printre altele, pe ce s-i ntemeieze viaa.Dac cel credincios se sprijin pe Dumnezeu i pe Evanghelie i pe fgduinele Lui, cel necredincios se chinuie n golurile sale existeniale i n greutile de zi cu zi.Tocmai aceste adevruri, adic al sprijinirii, al ntemeierii i al nadejdii omului credincios, ni le subliniaz i apostolul n lectura din Duminica a IV a din Post.Dac studiem textul, vom vedea c dumnezeiescul apostol vorbete despre patriarhul Avraam i spune c acestuia Dumnezeu i-a fgduit c va avea o mulime de urmai. Firete, lucrul acesta depea hotarele firii, de vreme ce Avraam era btrn, iar soia lui Sarra nu era doar stearp, ci i la o vrst naintat. Cnd ns Dumnezeu promite ceva, nu se poate ca acel lucru s nu se realizeze totalmente, cci la Dumnezeu nimic nu este cu neputin. Aadar, tot aa, i n acest caz pe care-l analizm, Avraam a primit ceea ce credea i atepta neclintit de la Dumnezeu. A dobndit adic pe fiul su Isaac i n consecin urmaii lui trupeti au fost foarte numeroi, generaii ntregi. Dar urmaii trupeti din Isaac, adic cei care vor moteni i credina strmoului Avraam, au fost nenumrai ca i stelele cerului. i acetia sunt toi credincioii i sfinii care constituie norul sfinilor i al celor mntuii, dar i nenumraii membri ai Bisericii noastre lupttoare, de la nceputul pn la sfritul veacurilor.Am spus la nceput, iubiii mei, c dreapta credin n Dumnezeu druiete omului binecuvntare i fericire. De ce oare? Pentru c cretinul credincios are importante puncte de sprijin pe care i ntemeiaz viaa n mod autentic. i precum Avraam a avut fgduinele lui Dumnezeu, aa i fiecare om, care se ncredineaz pe el nsui iubirii lui Dumnezeu, primete dumnezeietile fgduine, att n prezent, ct i n viitor.Aceast dispoziie, adic ncredinarea n atotputernicia lui Dumnezeu i lupta contient pentru mplinirea dumnezeietilor porunci, druiete omului preioasa binecuvntare cu toate manifestrile ei cereti.Tocmai aceast stare l face pe om s nu se mpiedice de greutile pe care, fr ndoial, nsi viaa i le aduce, ci l ajut s-i ndrepte privirea ctre nsui Domnul i s contemple urmrile ncercrilor, pregustnd fericirea de care se va desfta n ntregime la sfritul luptei.Dar poate c va ntreba acum cineva: Care sunt aceste fgduine i promisiuni pe care ni le-a fcut Dumnezeu i pe care credina noastr le poate traduce n via? Sunt dou feluri de promisiuni: cele care se refer la viaa de aici i cele care au a face cu viitorul nostru; cu venicul, binecuvntatul i fericitul nostru viitor. i n ceea ce privete aceast via vremelnic, avem de pild fgduina chiar din partea Domnului Iisus, c El ne va drui ntotdeauna tot ce ne este necesar i n consecin nu va trebui s ne ngrijim i s ne nelinitim cum fac cei necredincioi;n general, toi aceia care nu triesc contient viaa harului. Iar n ceea ce privete acum viitorul nostru, nu ar trebui s uitm niciodat c El nsui, Domnul, va veni iari ntru slav s judece viii i morii i mpriei Lui nu este sfrit.Fraii mei, multe i mictoare sunt fgduinele lui Dumnezeu fa de noi oamenii. ns tema nu este att promisiunile i dumnezeietile fgduine care cu siguran se vor mplini. Ceea ce ar trebui s nelegem este faptul c tema suntem noi nine. Adic, dac credem cu desvrire i dac ncercm s trim preasfnta i mntuitoare voie a Dumnezeului nostru. De asemenea, un alt element de baz n capitolul vieii duhovniceti este s dispunem de rbdare i s nu ne nelinitim. Adic s nvm s ateptm fr s ne cltinm. S rmnem netulburai i panici cnd vedem c toate lng noi i pierd echilibrul i se prbuesc.Iar n mod deosebit n epoca cu dou fee n care trim, cnd vedem c sunt nelai chiar i cei alei, noi s rmnem desigur prin harul lui Dumnezeu tari i neclintii n Dogma Dreapt i n morala evanghelic. Din nefericire, mediul nostru este de rea credin i superficial din punct de vedere moral i dezorientat dogmatic. Aadar, este nevoie de credina noastr. Credina noastr Ortodox s fie continu, rbdtoare i fierbinte, ca prin binecuvntarea lui Dumnezeu s simim n fiina noastr pace, iubire, putere i rezisten.Dac se va ntmpla asta, atunci i cealalt vreme a vieii noastre o vom strbate n pace i ntru pocin, dar i atunci cnd va veni binecuvntatul nostru ceas, nsui nceptorul credinei noastre, Domnul Iisus Hristos, ne va drui venica Sa mprie, adic desftarea slavei celei cereti. Amin.(traducere din elin: monahul Leontie)

Sa invatam pocainta de la Sfantul Ioan ScararulPentru Duminica Sfantului Ioan Scararul, va propunem astazi un fragment din Cuvantul V din Scara Sfantului Ioan Sinaitul FILOCALIA, vol IX, traducere si note de parintele Dumitru Staniloae:***1. Ioan a alergat odinioara inaintea lui Petru (In. XX, 3) si ascultarea s-a pus aci inaintea pocaintei. Cel dintai, ajungand inainte, inchipuieste ascultarea, celalalt inchipuieste pocainta.[1]2. Pocainta este aducerea inapoi (improspatarea) a botezului. Pocainta este invoiala cu Dumnezeu pentru o a doua viata.[2]Pocainta este cumparatoare a smereniei. Pocainta este necontenita renuntare la nadejdea vreunei mangaieri trupesti. Pocainta este gandul osandirii de sine si ingrijirea neingrijata de sine.[3]Pocainta este fiica nadejdii si tagaduirea deznadejdii. [4] Cel ce se pocaieste se osandeste pe sine, dar scapa neinfruntat.[5]Pocainta este impacarea cu Domnul prin lacrimi si prin lucrarea cea buna a celor protivnice pacatelor. Pocainta este rabdarea de bunavoie a tuturor necazurilor. Cel ce se pocaieste este pricinuitorul pedepselor sale. Pocainta este asuprirea tare a pantecelui si lovirea sufletului printr-o simtire adanca.[...]6. Am vazut suflete necurate stapanite nebuneste de dragostea trupurilor. Dar luand din cercarea dragostei pricina de pocainta, au intors aceeasi dragoste spre Domnul. Si sarind indata peste orice frica, s-au altoit fara satiu in dragostea de Dumnezeu. De aceea si Domnul a zis despre acea desfranata ca nu s-a temut, ci ca a iubit mult si a putut schimba cu usurinta dragostea cu dragostea. (Luca VII, 47).[...]8. Nu putem noi, cei ce am cazut in groapa faradelegilor, sa iesim de acolo, daca nu ne-am scufundat in adancul (abisul) smereniei. [7]9. Alta este smerenia mahnita a celor ce plang, si alta mustrarea constiintei, vecina cu deznadejdea, a celor ce pacatuiesc inca; si alta, fericita bogatie a smereniei ce se iveste in cei desavarsiti prin lucrarea lui Dumnezeu. [8] Sa nu ne grabim sa o aflam pe cea de a treia prin cuvinte. Caci in zadar vom alerga. Iar semnul celei de a doua este rabdarea desavarsita a defaimarii. [9] Caci deprinderea rea de mai inainte [10] chinuieste de multe ori si pe cel ce plange. Si nu e de mirare.10. Cuvantul despre judecatile lui Dumnezeu si despre caderi e intunecos si neinteles de niciun suflet. Nu stim care sunt caderile care ni se intampla din negrija, care din parasirea din iconomie (cu un rost bun), care din pricina intoarcerii lui Dumnezeu de la noi. Dar cineva ne-a povestit ca cele ce ni se intampla din iconomie pricinuiesc o intoarcere grabnica. Caci nu ingaduie Dumnezeu, Care ne-a predat lor, sa fim tinuti mult de ele.11. Sa luptam inainte de toate cu dracul intristarii. Caci acesta, venind langa noi in vremea rugaciunii si aducandu-ne aminte de indraznirea noastra de mai inainte, voieste sa ne oprim din rugaciune. [11]12. Sa nu te tulburi de cazi in fiecare zi, nici sa iesi din lupta. Ci stai barbateste si cu siguranta ingerul care te pazeste va pretui rabdarea ta. Rana ta este usor de tamaduit cat este inca proaspata si calda. Dar cele invechite, neangrijite si invartosate, sunt greu de vindecat si au nevoie de multa osteneala, de fier, de brici si de focul care le insoteste pentru vindecare.13. Multe se fac cu vremea de nevindecat. Dar la Dumnezeu toate sunt cu putinta (Matei XIX, 26). Dracii spun ca Dumnezeu e inainte de cadere iubitor de oameni, dar dupa cadere e aspru. [12]14. Nu crede celui ce-ti zice dupa caderea in mici greseli: Bine era de n-ai fi facut aceasta. Dar nu e nimic. Dar de multe ori daruri mici imblanzesc mania mare a judecatorului.15. Cel ce se pocaieste cu adevarat toata ziua in care nu plange o socoteste ca pierduta, chiar daca a savarsit alte lucruri bune in ea.16. Nimeni din cei ce plang sa nu astepte incredintarea (iertarii) in ceasul iesirii (mortii). Caci ceea ce este nearatat nu e sigur. Pentru aceea a si zis careva: Lasa-ma sa rasuflu prin incredintare, ca sa nu ma duc de aici neincredintat (Ps. XXXVIII,18).17. Unde e Duhul Domnului, s-a dezlegat legatura. Si unde e smerenia neasemanata, s-a dezlegat, de asemenea, legatura.[13] Dar cei ce pleaca fara acestea doua sa nu se amageasca. Caci sunt legati.18. Cei din lume si numai ei sunt straini de aceste incredintari; si mai ales de cea dintai (de prezenta Duhului). Dar unii, sporind prin milostivire, cunosc in ceasul iesirii folosul.19. Cel ce se plange pe sine insusi nu se ocupa de plansul, de caderea sau de ocararea altuia.20. Cainele muscat de o fiara se manie si mai mult pe ea, infuriindu-se neasemanat mai mult pe ea din durerea ranei.21. Sa luam aminte de nu cumva nu din curatie, ci din inrautatire a incetat constiinta sa ne mustre. [14]22. Semnul iertarii caderii sta in a te socoti pururea dator. [15]23. Nu e nimic deopotriva cu indurarea lui Dumnezeu sau mai mare ca ea. De aceea cel ce deznadajduieste s-a injunghiat pe sine.[16]24. Semnul pocaintei pline de grija sta in a ne socoti pe noi vrednici de toate necazurile vazute si nevazute ce ni se intampla, ba inca de si mai multe.[17]25. Moise, dupa ce a vazut pe Dumnezeu in rug, s-a intors iarasi in Egipt (care se intelege intuneric), la lucrarea caramizilor lui faraon cel gandit. Apoi iarasi se suie la rug. Dar nu numai acolo, ci si in munte. Cel ce a avut parte de vedere niciodata nu deznadajduieste de sine. Saraceste marele Iov, dar s-a imbogatit, iarasi, in chip indoit.26. Cumplite sunt pentru cei trandavi caderile de dupa chemare. Ele calca nadejdea in picioare si-i conving pe aceia sa socoteasca fericit lucru chiar si numai o singura ridicare din groapa. [18]27. Ia seama, ia seama! Nu ne intoarcem numaidecat prin calea prin care ne-am ratacit. Ci printr-o alta mai scurta.28. Am vazut pe doi insi inaintand spre Dumnezeu in acelasi fel si in acelasi timp. Unul dintre ei era batran si inaintat in osteneli. Celalalt era ucenic si alerga mai repede ca batranul si a ajuns cel dintai la semnul smereniei.29. Sa luam aminte toti, dar mai mult cei care au cazut. Sa nu bolim in inima de boala lui Origen cel necredincios.[19] Aceasta invatatura pangarita se face lesne primita de iubitorii de placere, dand ca motiv (pretext) iubirea de oameni a lui Dumnezeu. [20] In cugetarea mea, mai bine zis in pocainta mea, se va aprinde focul rugaciunii, care mistuie materia pacatului (Ps. XXXVIII,4)[...]Prin pocainta ai urcat a cincea treapta. Prin ea ai curatit cele cinci simturi scapand de pedeapsa si de osanda fara de voie, prin cea aleasa de bunavoie.

_____________________________________________NOTE:[1] Ioan ajunge prin ascultare mai repede la cunoasterea invierii, ca Petru, care dupa lepadare a trebuit sa treaca prin pocainta.[2] Pocainta este intoarcerea de la starea cea potrivnica firii la cea dupa fire; si de la diavol la Dumnezeu, prin nevointa si durere. Botezul este in sa si el o asemenea intoarcere, dar fara nevointa si durere. Alta: Pocainta este intoarcerea de la pacat. Dar nu e un singur pacat, ci intreg omul vechi se numeste pacat. Pacatul e imbibat ca o otrava in toata fiinta omului. Pocainta e deci o miscare totala, existentiala, de curatire a intregii fiinte omenesti, in toate gandurile si apucaturile ei. Alta: Pocainta este parasirea celor dinainte si intristarea pentru ele.[3] Ingrijirea pentru viata vesnica si neingrijirea de placerile trecatoare. Ingrijirea pentru viata adevarata nu pentru cea de suprafata. Ingrijirea pentru fiinta adevarata, nu si pentru cea paruta. Cel ce se ingrijeste de sine se si osandeste pe sine. Se osandeste pe sine pentru ca vrea sa se mantuiasca. El nu mai are nicio grija de lucrurile lumii si de aceea devine neosandit de gandul cel bun al lui, impungandu-se si ocarandu-se pe sine neancetat si privind de mai inainte la pedepsele de acolo si la focul nestins Sau altfel: E fara grija, intrucat nu se mai ingrijeste de nici un lucru pamantesc. Dar se ingrijeste de sine, ca unul ce are grija numai de sine si de mantuirea sa.[4] Cel ce se pocaieste nu pierde niciodata nadejdea ca pentru el nu mai exista iertare. Dar prin nadejdea aceasta nu-si pune nadejdea in placerile si in laudele trecatoare.[5] Cel ce se osandeste sincer pe sine nu e osandit de Dumnezeu, caci trezeste mila Lui vazand durerea ce o are cel ce a pacatuit ca L-a suparat pe El prin aceasta si da dovada ca revine la iubirea fata de El.[7]Sunt doua adancuri. Cel al pacatului e numit aici groapa, pentru ca e un adanc al nesimtirii, o groapa in care se inmormanteaza constiinta. Si un adanc fara fund (un abis), al smereniei, care e o adancime fara sfarsit a constiintei micimii proprii si a responsabilitatii in fata lui Dumnezeu. Aceasta nu poate fi experiata decat deodata cu infinitatea puterii lui Dumnezeu. Chiar din groapa pacatoseniei se poate trece in adancul smereniei, caci chiar pacatul il poate face pe om sa vada cat de nevrednic este de Dumnezeu. Dar aceasta trecere facandu-se prin trezirea constiintei, e o trecere de la un adanc la altul. Numia simtul adancului se mentine in acel om. Prin adancul smereniei se savarseste si o inaltare din intunericul tot mai gros in lumina nesfarsita a lui Dumnezeu.[8] Exista o smerenie de la Dumnezeu si mai este cel ce se smereste din frica de Dumnezeu. Dar este si o smerenie din dorirea lui Dumnezeu. Celui ce se smereste din frica de Dumnezeu ii urmeaza o cumpatare a madularelor cu o linistire a simturilor si cu o inima zdrobita tot timpul. Iar celui ce se smereste din bucurie ii urmeaza multa simplicitate si o inima ce creste si nu poate fi tinuta. E o inima ce creste in harul lui Dumnezeu, in ambianta iubirii lui, ce nu poate fi oprita din bucuria si zborul ei in inaltimile nesfarsite ale Lui. Aceasta e o smerenie coplesitoare prin bogatia ei, intretinuta de experienta mereu sporita a nesfarsirii lui Dumnezeu. In aceasta smerenie lucreaza Dumnezeu Insusi, in mod precumpanitor.[9] Locul smereniei este ca, daca cineva ne batjocoreste si ne alunga, sa avem sufletul deopotriva cu al unui caine care cand e alungat pleaca, iar cand e chemat vine, avand in inima gandul ca nu suntem vrednici sa fim cu acela.[10] Gandul pacatului, care ne starneste si care se iveste in constiinta pe neasteptate, uneori si in cei ce plang pentru pacatele lor.[11] Dracul intristarii ne sopteste in vremea rugaciunii, daca intrerupem firul ei prin goluri, ca nu simtim in ea indraznirea catre Dumnezeu sau legatura vie cu El, pe care am avut-o altadata. Si aceasta ne face sa ne intristam si sa incetam a ne ruga, ca unii ce n-am fi acum in starea cuvenita ei. Dar trebuie sa staruim in rugaciune chiar daca ea nu e totdeauna fierbinte si adunata in intregime in gandul la Dumnezeu. Fii cu luare-aminte, frate, la dracul ce aduce intristare in om. Caci multe sunt cursele lui pana ce te face neputincios. Caci intristarea cea dupa Dumnezeu e bucurie, prin aceea ca te vezi pe tine staruind in voia lui Dumnezeu. Dar acela iti zice:[Unde vei scapa? Caci nu ai pocainta.] Acesta lucreaza cu dusmanie, pana ce va face pe om sa-si piarda infranarea. Dar intristarea cea dupa Dumnezeu nu-l apasa pe om, ci-i zice:Nu te teme, vino iarasi. Caci stie ca Dumnezeu e puternic si-l intareste pe el. Puterea celor ce voiesc sa dobandeasca virtutile aceasta este ca daca vor cadea, sa nu se descurajeze, ci sa fie iarasi cu grija. Alta: Este o intristare folositoare si este o intristare pricinuitoare de stricaciune. E propriu intristarii folositoare sa planga pentru pacatele proprii; ba sa planga si pentru pacatele, si pentru nestiinta aproapelui; atat pentru a nu cadea cu intentie, cat si ca sa ajunga la cea mai desavarsita bunatate. Iar cei lumesti se intristeaza pentru ca nu sunt slaviti si se topesc dorind cele ale altora. Cand sunt saraci, se chinuiesc; imbogatindu-se innebunesc.[12] Pentru aceasta se zice de diavol ca e dusman si razbunator. Caci fiind dusman al virtutii, dupa caderea din ea se arata razbunator. Ed. 1970: Inainte de a cadea cineva, dracii il ispitesc la pacat, il imping si-l indupleca, spunand ca Dumnezeu e iubitor de oameni si iarta. Sagetandu-l deci prin gandurile placerii legate de pacat si slabindu-l, si ducandu-l la ea, si induplecandu-l sa faca voia lor, iar dupa aceea, voind sa-l arunce in deznadejde si sa-l scufunde in pierzania desavarsita, ii soptesc acestea:[ Vai tie, ce ai facut? Caci Dumnezeu e drept si nu te va ierta.][13] Prin smerenie intra toate bunatatile, intre care si compatimirea, prin care si incredintarea iertarii. S-ar putea si inversul: orice pacat e insotit de nepasarea mandriei. Dar intre smerenie si Duhul Sfant e o legatura. Smerenia, fiind o accentuata constiinta a lui Dumnezeu, este o experienta a prezentei Lui. Aceasta constiinta face pe om sa se socoteasca pe sine nimic, iar pe Dumnezeu totul, pentru ca Dumnezeu se afla in el cu marimea Lui nesfarsita. Iar Dumnezeu nu e prezent decat prin Duhul Sau.[14] Ava Isaia:Daca te vezi in vremea rugaciunii neosandit de nici un pacat, esti cu adevarat liber si ai intrat intr-adevar in sfanta Lui odihna, potrivit voii Lui. Talasie: Constiinta curata e priciunuita de ostenelile nevointei, ca postul, privegherea, rabdarea, indelunga rabdare.[15] Scararul se foloseste si aci, ca de atatea ori, de paradox: Sa stii ca esti iertat, cand te socotesti pururea dator. Deci semnul iertarii nu sta intr-o liniste nepasatoare, ci intr-o grija ca esti mereu dator sa faci ceva petru a merita iertarea. Pacatul savarsit devine astfel un bold de continua inaintere in cele bune. El poate fi astfel o forta de continua sensibilizare spirituala.[16] Cel ce deznadajduieste in mila lui Dumnezeu, s-a omorat pe sine sufleteste. Caci nu mai face nimic pentru a se ridica din rautatea pacatului pentru a inainta in bine.[17] P.G., din Marcul Ascetul: Lucrul pocaintei se tese din acestea trei: din curatirea gandurilor, din rugaciunea neancetata si din rabdarea necazurilor ce vin asupra noastra. Acestea trebuie sa aiba nu numai o lucrare aratata, ci una intelegatoare, ca pe cei ce staruie in ele sa-i faca nepartinitor. Caci fara cele trei virtuti nu se poate savarsi lucrul pocaintei.[18] Vorbind de cei trandavi, parintele a deosebit de ei pe cei netrandavi si ravnitori. Si acest lucru e vadit. Caci pe drept cuvant aceia, trandavi fiind, socotesc anevoioasa ridicarea din nou cand au cazut in vreo greseala. Caci apasati de trandavia lor nu mia au nadejde in nepatimire, deoarece nu mai voiesc sa se predea altor osteneli. Pentru aceea socotesc ca e un lucru mare, chiar a ne izbavi de greseala prezenta, fiind greu bolnavi. Dar cei sarguinciosi de ar cade de zece mii de ori nu deznadajduiesc in putinta desavarsirii, ci alearga spre ea cu si mai multa ravna.[19] Sunt multi astazi, chiar dintre teologi, care ar dori o reabilitare a lui Origen. Nu-si dau seama ca origenismul duce la devalorizarea miscarii sau a efortului personal, a importantei timpului pentru mantuire si deci a persoanei. Totul duce automat la fericire. Iar din ea se cade iarasi. Origenismul e o teozofie sau antropozofie, sau panteism. Nu cunoaste valoarea eterna a fiecarei persoane si putinta ei de vesnica odihna in infinitatea dragostei personale a lui Dumnezeu. Desi Scararul, laudand asprimea faptelor de mortificare a trupului, pare sa manifeste o dispretuire a vietii in trup, nu gandeste ca Origen, care considera viata in trup si miscarea in ea o cadere din pliroma preexistenta a spiritelor, ci el da o mare valoare acesteia, pentru ca prin faptele vietii in trup, chiar daca acesta nu are valoarea in el insusi, se castiga mantuirea.[20] Acela admitea pedepsirea pacatosilor pentru o vreme oarecare, pentru a se curati de intinaciunea pacatului in focul chinurilor. Dupa aceea ii restabilea in Imparatia cerurilor si pe acestia impreuna cu dreptii, pretextand in chip rau iubirea de omenia lui Dumnezeu.

Sfantul Nectarie de Eghina: Predica la Duminica Vindecarii lunateculuiDuh mut si surd, Eu iti poruncesc:Iesi din el si niciodata sa nu mai intri in el! (Mc. 9:25)

Cata putere! Ce cuvinte mai presus de fire! Ce mareata indraznire! Ce inseninata expresie sau ilustrare a caracterului ei dumnezeiesc! Eu iti poruncesc tie!(Mc. 9:25) Cine altul afara de Dumnezeu putea sa isi impuna cu atata autoritate propriul eu in fata unui duh mut si surd? Cine altul ar putea, ca unul care are putere, sa ceara unui duh mut si surd sa iasa din locasul lui si sa nu mai intre in el niciodata, daca nu ar avea putere absoluta asupra duhurilor necurate? Iesi din el si sa nu mai intri in el! Cum deci ar putea un duh mut si surd sa auda glasul Domnului, daca sunetul lui nu ar misca si nu ar infricosa toata firea? Daca toate, cele vazute si cele nevazute, nu ar simti puterea care zace in glasul Mantuitorului? Cuvintele Acestuia sunt atat de puternice, atat de mari si atat de straine iesite din comun si rostite cu atata autoritate stapaneasca, incat puteau iesi numai din buzele Dumnezeului-om. Caracterul, inaltimea cuvintelor sunt astfel, incat se potrivesc numai lui Dumnezeu. Prin aceste cuvinte Domnul nostru Ii-sus Hristos a aratat in mod deosebit dumnezeirea Sa tainuita in El si a descoperit limpede dumnezeiasca atotputernicie si atotcunostinta.Prin aceste cuvinte Mantuitorul a descoperit trei proprietati dumnezeiesti: mai intai, atotcunostinta, fiindca a recunoscut duhul mut si surd si il numeste dupa caracteristicile lui: Duh Mut si surd(Ibidem). In al doilea rand, domnia sau stapania Lui, fiindca porunceste ca un stapan cu putere si autoritate: Eu iti poruncesc tie. Si in al treilea rand, atotputernicia Lui: Iesi din el si niciodata sa nu mai intri in el! il recunoaste, il cheama pe nume, ii porunceste si ii interzice si indata vorbelor le urmeaza faptele. Iar duhul mut si surd aude cuvintele Domnului si Stapanului, recunoaste glasul cel stapanesc, se infricoseaza si se cutremura, asculta si iese afara si fuge pentru a nu se mai intoarce la locul salasluirii lui niciodata. Ce fapta iesita din comun! Ce lucrare intemeietoare! Fapta cu adevarat dumnezeiasca! Oare ce impresie a facut pentru iudeii adunati acolo, pentru multimea ce alerga de pretutindeni? Se vede ca nici una! Fiindca impotriva acestei stari de lucruri mai cu seama Domnul a mustrat pe iudei ca neam necredincios si desfranat si a amenintat ca nu ii va rabda mai mult pe ei: O, neam necredincios si desfranat, pana cand voi fi cu voi, pana cand va voi rabda?[1] Da, nu a facut nici o impresie, ca si cu celelalte semne si minuni, cum istoriseste Sfantul Evanghelist Ioan: Dupa ce a facut atat de multe semne inaintea lor, nu au crezut in El, ca sa se implineasca cuvantul lui Isaia, care zice: Cine va crede ceea ce noi am auzit si bratul Domnului cui se va descoperi?[2] Pentru aceea nu puteau crede, fiindca iarasi zice Isaia: A orbit ochii lor si a impietrit inimile lor ca sa nu vada cu ochii lor si cu inima sa inteleaga, ca nu cumva sa se intoarca ei si Eu sa ii vindec[3]. Acestea le-a zis Isaia cand a vazut slava Lui[4] si cand a grait despre El[5], fiindca pacatul a orbit ochii lor si a impietrit inima lor ca sa nu vada si sa nu inteleaga, sa se intoarca si sa se vindece. Cu adevarat, ce infricosata auzire! Dumnezeu pentru pacate a urgisit pe poporul Lui iubit si a orbit ochii cugetului si a impietrit inimile pacatosilor, ca sa nu fie auzit glasul Lui, care de multe ori i-a chemat, ca sa ramana pana in sfarsit in rautatile lor si sa nu se vindece prin recunoasterea Mantuitorului, ca sa primeasca pedeapsa cuvenita pentru faptele lor. Domnul i-a rabdat, i-a cercetat, i-a rugat, iar ei au auzit, s-au departat de El si au ramas in pacatele lor. Asadar tot in pacate vor muri. Cu adevarat, frati crestini, de vreme ce nu l-a crutat pe poporul Lui ales, care nu a ascultat, pe noi cum ne va cruta? Daca nu a crutat maslinul cel bun[6], care n-a reusit sa dea roada, cum va cruta pe maslinul salbatic(Rom. 11:17,24.), altoit, daca el nu isi va da rodul lui?Daca un asemenea pericol ii ameninta pe toti cei ce lucreaza pacatul, sa patimeasca orbirea mintii si sa isi impietreasca mintea si inima, astfel incat nici caracterul dumnezeiesc al faptelor Mantuitorului sa nu ii indrepte, nici sa inteleaga puterea si dumnezeiasca energie, care ii cheama pe ei, si sa ramana nevindecati suferind si fiind condamnati la moarte, pentru aceasta voi vorbi despre necesitatea absoluta a marturisirii, ca singurul mijloc de vindecare si de mantuire a sufletului bolnav.[1] Mt. 17:17[2] Is. 53:1[3] Is. 6:9-10[4] Is. 6:1[5] In 12:37-41[6] Rom. 11:24

Duminica a patra din Postului Pastilor, despre scoaterea demonilorMareste imaginea.

Duminica a patra din Postului Pastilor, despre scoaterea demonilor1. Adeseori, si mai cu seama in zilele acestea sfinte, am vorbit evlaviei voastre despre post si de spre rugaciune, dar inca nu am spus urechilor si sufletelor voastre iubitoare de Dumnezeu de ce daruri se vor invrednici cei ce-L iubesc pe Dumnezeu si ce bunuri de mult pret se vor da celor ce le cer, dupa cum se marturiseste si prin cuvantul citit azi in Evanghelia Domnului. Ce spune aceasta? Un lucru mare si mai insemnat decat toate, precum se spune. Caci, in afara de altele, poate sa dea putere deplina impotriva duhurilor rele, ca sa fie ele izgonite si indepartate, si sa fie izbaviti cei bantuiti de uneltirile diavolilor. Caci ucenicii au grait catre Domnul cu privire la cel cuprins de duhuri rele, care era surd si mut, cum ca ei n-au fost in stare sa scoata raul afara; iar Domnul le-a spus lor: "Acest neam de demoni cu nimic nu poate iesi, decat cu rugaciune si cu post".2. Si poate ca din aceasta pricina, dupa rugaciunea cea de pe munte si aratarea din ea a dumnezeiestii lumini [lumina taborica a Schimbarii la Fata], cobori de indata in locul unde se afla cel stapanit de demoni. Caci, spune Evanghelia [vezi Matei 17, 1 -9; Marcu 9, 2-9; Luca 9, 28-36], luand pe ucenicii cei alesi de El, S-a urcat pe munte ca sa se roage si a stralucit fata Lui ca soarele. Si iata s-au aratat, graind cu El, Moise si Ilie, cei care mai mult decat toti ceilalti oameni s-au nevoit in rugaciune si in post; si ei au aratat, prin ivirea lor in timpul acelei rugaciuni, iubirea reciproca si deplina potrivire dintre rugaciune si post. Daca glasul sangelui nefericitului Abel a strigat din pamant catre Domnul, asa cum am aflat de la Moise ca i s-a spus lui Cain, si daca partile trupului si madularele lui toate, indurand postul, vor striga si ele catre Domnul, Care va grai cu cel ce posteste prin rugaciune, acestea doua [postul si rugaciunea] savarsindu-se oarecum impreuna, atunci, pe buna dreptate, Dumnezeu face mai primit postul, oranduind in ceata dreptilor pe cel ce a luat asupra sa aceasta nevointa. Caci, dupa ce in rugaciune a stralucit dumnezeieste fata Lui, coborand Domnul din munte, S-a indreptat catre multime si catre ucenici, unde a fost adus dinaintea Lui acel om stapanit de demon, pentru ca, asa cum a aratat El pe munte, S-a facut rasplata pentru post si rugaciune; si nu numai o rasplata mare, ci una mai presus de toate rasplatile (caci El a aratat ca dumnezeiasca stralucire a fost o rasplata a acestor osteneli). Dar coborand [de pe munte], El a aratat ca o rasplata a acestora a fost si puterea asupra demonilor.3. Dar intrucat in ziua de astazi a Postului este randuit sa se citeasca in biserici cele cu privire la aceasta minune, sa talcuim si noi intregul cuvant vestit mai sus de catre Evanghelie. Caci spune Scriptura ca venind Iisus la ucenicii Sai si la cei aflati impreuna cu ei, si intrebandu-i despre ce vorbeau [se sfadeau], unul din multime, raspunzand, a zis: "Invatatorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Si oriunde-l apuca, il arunca la pamant si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste" [Marcu 9, 17-18; pentru intregul episod, vezi Matei 17,14-21; Marcu 9, 17-29; Luca 9, 38-42].4. Dar cum de face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste? Creierul celui demonizat, mai intai si mai mult decat celelalte parti ale trupului sau, trece prin incercari. Caci demonul se slujeste ca de un vehicul de suflarea ce se afla in creier, iar apoi dintr-acesta, ca dintr-o cetatuie aflata pe un varf de munte, stapaneste intreg trupul. Iar cand creierul patimeste, o oarecare scurgere se sloboade de aici, care este in acelasi timp flatulenta si catarala la nervi si la muschii trupului, astupand iesirile suflului launtric; si pricinuieste prin aceasta un tumult si o izbucnire si o miscare brusca in toate partile slobode, mai cu seama in falei, ca unele ce sunt mai aproape de partea cea mai intai patimitoare. Mult lichid se aduna mai cu seama la gura, din pricina multelor deschideri si a apropierii de creier, caci plamanul nu poate respira dupa fireasca randuiala, din pricina miscarii dezordonate a madularelor. Pe de alta parte, din pricina prisosului de lichid care se ridica deodata, fac spume la gura cei ce patimesc de aceasta stare. In felul acesta l-a facut demonul [pe cel posedat] sa spumege si sa scrasneasca din dinti, lovindu-i cumplit unii de altii si starnindu-i in chip nebunesc. Dupa aceasta, el a ramas teapan prin puternica lucratura a demonului. Caci asa cum din pricina caldurii aburii sunt miscati, iar daca dogoarea soarelui este mai puternica, aburii se imprastie si pier din pricina ei, tot asa si din pricina uneltirii demonului umezeala madularelor care da pe din afara, chiar indestul de multa fiind, nu dupa mult timp se pierde, iar demonizatul acela se usuca.5. Tatal demonizatului Ii mai spune Domnului ca le-a vorbit ucenicilor Sai, cerandu-le sa-l izgoneasca pe demon, dar aceia nu au putut. Iar Domnul a zis nu numai catre el, ci catre toti cei de acolo: "O, neam necredincios, pana cand voi fi cu voi? Fana cand va voi rabda pe voi?" [Marcu 9, 15]. Mie mi se pare ca cei ce erau de fata acolo dintre iudei, agatandu-se de faptul ca ucenicii nu putusera sa izgoneasca demonul, au cam prins sa huleasca. Caci ce n-ar fi in stare sa spuna, profitand de asemenea prilej, acei oameni care nici macar atunci cand se savarsesc minuni nu se leapada de hula? Asadar, cunoscand Domnul murmurele si ocarile acelor oameni, ii cearta si ii rusineaza, nu numai prin cuvinte indestul de taioase, dar si prin fapte si vorbe pline de iubire de oameni. Caci El porunceste spunand: "Aduceti-l la Mine!" [Marcu 9, 19]; si ei l-au adus. Si vazand pe Domnul, demonul, dandu-si pe fata intreaga rautate, l-a scuturat cu spasme pe baiat, iar acela s-a prabusit, tavalindu-se si spumegand.6. Domnul l-a intrebat pe tatal baiatului: "Cata vreme este de cand i-a venit aceasta?" [Marcu 9, 21]. Domnul a pus aceasta intrebare din iubire de oameni, pentru credinta si ca sa-l faca pe acela sa ceara cu deplina incredintare. Caci bietul om se afla asa de departe de credinta, incat nu era in stare sa se roage nici pentru izbavirea copilului sau. El nici pe ucenici nu i-a rugat propriu-zis, cu toata staruinta. Pentru ca spune: "Am zis ucenicilor Tai sa-l alunge [pe demon]"; dar el nu a cazut inaintea lor, nu i-a implorat, nu s-a rugat de ei. Si nici pe Domnul nu se arata a-L ruga [cu adevarat]. De aceea Domnul l-a lasat pe baiat sa zaca o vreme inaintea ochilor tatalui sau, iscodindu-l pe acesta despre vremea patimirii si dandu-i prilej sa-si intareasca cererea sa. Tatal raspunse ca inca din copilarie patise fiul sau acestea si ca adeseori demonul il arunca in foc si in apa, cu gand ca sa-l piarda; si adauga: "De poti ceva, ajuta-ne, fiindu-Ti mila de noi" [Marcu 9, 22].7. Iata cat de mare era necredinta acelui barbat! Caci cel care spune: "De poti...", arata tocmai prin aceasta ca nu crede puterii Lui. Si-i zice atunci Domnul: "De poti crede, toate sunt cu putinta celui ce crede" [Marcu 9, 23]. Dar spune aceasta nu pentru ca nu avea stiinta de necredinta aceluia, ci ca sa-l indemne macar la un dram de credinta, aratand, in acelasi timp, ca si faptul de a nu fi putut ucenicii sa scoata demonul avea drept pricina tot necredinta lui. Se cade a lua aminte la Evanghelist; "caci acesta nu spune ca Domnul a zis catre tatal baiatului: "De poti sa crezi..." [sic], intrucat aproape intotdeauna Domnul le cere credinta celor ce cauta tamaduiri. Fiind El stapan si obladuitor al sufletelor, S-a straduit sa le si vindece pe acestea prin credinta. Dar tatal baiatului aceluia, cand a auzit ca vindecarea va insoti credinta sa, a zis cu lacrimi: "Cred, Doamne! Ajuta necredintei mele" [ATarcu 9, 24]. Sa luam aminte la inaintarea cea buna a credintei lui. Fiindca nu numai ca a crezut cu privire la tamaduirea baiatului, dar a crezut si ca Domnul poate sa inlature insasi necredinta sa, de o va voi El. Cand multimea a dat navala la cuvintele acestea ale Sale, Domnul - zice Scriptura - a certat duhul cel necurat, spunandu-i: "Duh mut si surd, Eu iti poruncesc: Iesi din el si sa nu mai intri in el!" [Marcu 9, 25].8. Demonul acela se arata a fi foarte rauvoitor si peste masura de nerusinat. Fiindca taria certarii si porunca de a nu mai intra [in baiat] vadesc nerusinarea demonului; caci fara de aceasta, pe cat se pare, s-ar fi intors in el si dupa ce a fost izgonit. Demonul avea intinsa stapanire asupra baiatului aceluia, fiind greu de smuls, iar pe deasupra mut si surd; si intrucat nu era indestulatoare firea baiatului pentru marea nebunie a demonului, baiatul a fost lasat aproape fara simtire. Spune mai departe Scriptura: "Si racnind si zguduindu-l cu putere, duhul a iesit. Iar copilul a ramas ca mort, incat multi ziceau ca a murit" [Marcu 9,26]. Cat priveste racnetul acela, el nu se contrazice, cu faptul ca demonul era mut. Caci vorbirea indeobste este semnul unei cugetari, pe cand racnetul este un sunet oarecare. Demonul il sloboade pe baiat, dar il zguduie cu atata putere incat acesta ramane ca mort, vadindu-se astfel pe deplin, rautatea acelui demon. Domnul insa, luand mana baiatului, l-a ridicat pe el si l-a pus pe picioare, aratand prin aceasta puterea nemasurata a lucrarii Sale. Caci a lua de mana era o lucrare in marginile firii celei zidite, dar a-l scula pe baiat, vindecat de tot raul, este o fapta a lucrarii celei nezidite si dumnezeiesti si de viata incepatoare.9. Cand ucenicii L-au intrebat dupa aceea, de o parte: "Pentru ce noi n-am putut sa-1 izgonim?", Domnul a grait catre ei, deslusindu-le ca acel neam de demoni "cu nimic nu poate iesi, decat numai cu rugaciune si cu post" [Marcu 9, 28-29]. Unii spun ca rugaciunea aceasta si postul trebuie sa se savarseasca de catre cel ce patimeste. Insa nu este asa. Caci I cel ce se afla sub puterea unui duh rau, si mai ales a unui duh atat de cumplit, este asuprit de acesta ca si cand ar fi un madular al lui. Cum ar putea deci asa cineva sa se roage si sa posteasca pentru sine in chip folositor?10. Se pare ca demonul acesta napraznic era neinfranat, caci el il arunca uneori in foc pe cel pe care l-a cuprins (asa sunt de cumpliti demonii in ravna lor patimasa), iar alteori il scufunda pe el in apa din pricina lacomiei diavolesti, inchipuind betiile cele fara de masura si nesatul multelor petreceri lumesti. Caci si in cele de acest fel se afla acest demon surd si mut, pentru ca cel ce a cazut prada neadevarurilor unui astfel de demon, acela nu sufera prea lesne sa auda si sa graiasca cele dumnezeiesti. Insa cel ce nu are inradacinat in sine acest duh rau, fiind atins doar [din afara] de urzelile celui rau, cand se ridica spre a se intoarce catre Domnul (intrucat poseda inca stapanirea de sine), are nevoie de post si ruga' ciune, pentru ca prin post sa tina in frau trupul si sa infraneze rascoalele lui, iar prin rugaciune sa potoleasca si sa reteze indoielile din sufletul sau si cugetarile cele atatatoare de patimi, si astfel sa se faca stapan pe sine si sa puna capat impatimirii, inlaturand prin rugaciune si post satanica razboire si toata uneltirea. Cand insa nu lucreaza doar la indemnul si ispitirea diavolului, ci il are pe acesta chiar in sine, atunci el nu mai sufera in chip omenesc, nici nu mai poate prin sine si de la sine sa faca ceva pentru propria-i tamaduire. Iar ceea ce ar face el, daca ar avea mintea sloboda, se face pentru el de catre cei slobozi; ba mai mult, chiar Duhul cel Sfant mijloceste pentru izgonirea demonului, prin implinirea unor lucrari foarte mari.11. Dar sa nu cerem noi sa izgonim demonii, chiar de-am avea putere sa-i alungam, caci aceasta la nimic nu,ne va folosi, cata vreme ducem o viata lipsita de luare aminte. Fiindca spune Scriptura: "Multi imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea" [Matei 7,22-23]. Asadar este mult mai folositor sa ne grabim sa izgonim patima desfranarii si a maniei si a urii si a ingamfarii, decat sa dam afara pe demoni. Pentru ca tiu este indestulator sa ne izbavim noi doar de pacatul cel trupesc, ci este de trebuinta sa curatim lucrarea cea launtrica, din sufletul nostru. Caci din inima noastra ies cugetarile cele rele, curviile, desfranarile, uciderile, furturile, necumpatarile si cele asemenea, si "oricine se uita la o femeie, poftind-o, a si savarsit adulter cu ea in inima lui" [Matei 5,28]. Atunci cand tru