Ioan I. Lupu Şef Divizie CT Iaşi

Inginerul Ioan I. Lupu a reuşit să fie în viaţa aceasta părinte, coleg, prieten, duhovnic, învăţător, bun profesionist, scriitor nostalgic şi unul din cei care au dat o nouă valenţă expresiei „om între oameni”. Fiul lui Ioan şi Laurenţia Lupu, s-a născut la 30.07.1921 în localitatea Broscăuţii Vechi – judeţul Storojineţ. A urmat cursurile liceale la Cernăuţi şi la Vaslui, iar în anul 1940 s-a înscris apoi la Şcoala Politehnică „Gheorghe Asachi” Iaşi – Facultatea de Electromecanică. Studiile superioare le-a făcut în timpul războiului, când Politehnica s-a mutat din Iaşi la Cernăuţi şi familia sa a trebuit şi ea să se refugieze şi ea la Cernăuţi, Turnu Severin şi apoi la Deveselu. Au fost timpuri grele pentru el, mai ales după ce şi-a pierdut tatăl şi a rămas stâlpul familiei; a oferit meditaţii şi ore de pregătire pentru a-şi ajuta mama şi sora, cu patru ani mai mică. A fost însă un om muncitor şi tenace şi a avut şansa să aibă profesori minunaţi, care i-au pregătit foarte bine pe studenţi pentru profesie şi viaţă, a căror nume este spus şi astăzi cu respect: rectorul Cristea Niculescu-Otin, prof.dr.ing. Cezar Antoni Partenie, prof.dr.ing. Ştefan Procopiu, prof.dr.ing. Vasile Petrescu, prof.dr. Alexandru Cişmeanu şi mulţi alţii. Poate şi de aceea la 29.09.1945, Ioan Lupu primeşte diploma de inginer electromecanic, cu menţiunea „cum laude”. După un scurt stagiu de practică la societatea „Standard-Fabrica de Telefoane şi Radio” din Bucureşti, se angajează prin concurs în cadrul Direcţiei Regionale CF Iaşi – Secţia de Centralizare şi Telecomunicaţii, locul care avea să-i devină cea de a doua casă. Se căsătoreşte cu Aurica Strat din Zăpodeni-Vaslui, întemeiază o frumoasă familie şi are doi copii minunaţi, Cornelia-Camelia şi Ioan-Valentin, care urmau a le duce cu cinste, numele mai departe. Ioan Lupu era mândru de familia sa şi i-a iubit pe toţi deopotrivă: pe mamă şi soră, pe soţie şi copii, nepoţi şi pe strănepotul său, pe care l-a văzut cum creşte şi l-a dus de mână doi ani; era tandru, educat şi erudit, un bun interlocutor şi sfătuitor. În cadrul Regionalei de Căi Ferate Iaşi a activat până la 01.04.1984 şi a deţinut mai multe funcţii importante, toate dobândite pe merit, ca apreciere a competenţei şi priceperii sale, ieşită din tipare:

- 15.11.1945-15.11.1946 – Şef Secţie adjunct CT-1 Iaşi- 15.11.1946-02.04.1949 – Şef Secţie CT-3 Suceava- 02.04.1949-01.07.1950 – Şef Secţie CT-1 Iaşi- 01.07.1950-01.05.1951 - Serviciul Tehnic CT al Regionalei CF Iaşi - 01.07.1951-01.08.1953 - Şef Serviciu Tehnic din Regionala CF Iaşi - 01.08.1953-15.09.1955 - Şef Serviciu Investiţii din Regionala CF Iaşi - 15.09.1955-15.09.1969 - Şef Serviciu CT al Regionalei CF Iaşi- 15.09.1969-01.07.1970 – Consilier tehnic în cadrul Regionalei CF Iaşi- 01.07.1970-01.04.1973 - Şeful Serviciului Tehnico Economic din RCF Iaşi - 01.04.1973-01.04.1984 - Şeful Diviziei CT Iaşi

În tot acest timp a proiectat sau şi-a adus contribuţia la realizarea mai multor sisteme şi instalaţii CFR pentru :

- centralizare, semnalizare, bloc de linie automat (SCB), telecomandă şi telecontrol- telefonie, telegrafie şi radio (transmisie / recepţie)- instalaţii fixe de tracţiune electrică

- instalaţii electrice de forţă şi iluminat- instalaţii de mecanizare şi automatizare a triajelor feroviare

A coordonat execuţia unor lucrări de foarte mare importanţă pentru activitatea feroviară, dintre care se pot aminti aici: - Instalaţii de centralizare şi telecomandă în staţiile CFR: Bacău (1960), Tecuci (1960), Paşcani (1961), Suceava (1962), Iaşi (1963), Socola (1964), Vaslui (1967), Nicolina şi Ciurea (1975), Buhăieşti (1978), Adjud-Bacău (1972-1978), Ilva Mică-Vatra Dornei (1978-1980), Crasna (1979), Bârlad (1975), etc. - Blocul de linie automat pe distanţa: Bacău-Roman (1961), Bacău-Adjud (1972-1973), Suceava -Vatra Dornei (1976-1979), Vatra Dornei-Ilva Mică (1978-1980), de la Paşcani la Suceava (1980-1982) şi altele. - Instalaţii de comandă la distanţă în Complexul Feroviar Paşcani (1960-1961) şi cel din Suceava (1962-1962), primele de acest fel din ţara noastră. - Instalaţii de mecanizare automată a traseelor din Socola (1982/1983), Suceava(1981). - Instalaţii de telecomunicaţii cu centrale automate CFR în complexul Iaşi, Roman, Bacău, Bîrlad, Vaslui, Suceava, Vatra Dornei, Cîmpulung Est, etc. - Linia electrificată Adjud-Suceava Nord (1979-1983), tronson cu 204 km cale dublă. A căutat să se perfecţioneze mereu şi de aceea a urmat şi absolvit mai multe cursuri post-universitare, a activat în „ Asociaţia Ştiinţifică a inginerilor şi tehnicienilor din RPR” şi a fost distins cu mai multe diplome şi medalii, care i-au fost atribuite pentru merite sale deosebite în activitatea tehnico-ştiinţifică. În timpul activităţii sale a elaborat şi a publicat mai multe lucrări de specialitate şi studii care s-au transformat în manuale tehnice de referinţă pentru cei care i-au urmat şi a colaborat pentru realizarea unor lucrări de o mai mare complexitate, ca de exemplu capitolul Calculul eficienţei instalaţiilor de mecanizare şi automatizare la CFR, inclus în studiul „Calculul economic” al academicianului Manea Mănescu. A dorit să-şi continue munca şi după momentul pensionării, deoarece a considerat că mai are multe de oferit societăţii, conform devizei care l-a condus în viaţă: „ pune suflet în ceea ce faci, oferă tot ce poţi fără a te gândi o clipă la răsplată…”. S-a documentat mult şi temeinic şi a elaborat mai multe lucrări monografice, preţioase file de istorie feroviară, fără de care astăzi am fi fost mult mai departe de adevăr şi de propria istorie: - 1987 – Ioan Lupu - „Linia ferată Dolhasca – Fălticeni la 100 ani” - 1988 – Ioan Lupu – „Linia ferată Leorda - Dorohoi la 100 ani” - 1989 – Ioan Lupu – „Linii ferate din judeţul Suceava” vol.I - 1990 – Ioan Lupu şi Rudolf Kalinca – „Linia ferată Crasna - Huşi la 100 ani” - 1991 – Ioan Lupu şi Rudolf Kalinca – „Linia ferată Dângeni Săveni – darea sa în exploatare, iulie 1991” - 1992 – Rudolf Kalinca, Ioan Lupu şi Tatiana Lehănceanu – „Tunele de cale ferată de pe Regionala de Căi Ferate Iaşi” - 1993 – Ioan Lupu, Paul Mihailovici – „ Electrificarea de căi ferate pe Regionala de Căi Ferate Iaşi” – file de monografie, vol.I+II - 1993 – Ioan Lupu, Rudolf Kalinca şi Paul Mihailovici – „55 ani de exploatare a liniei ferate Vatra Dornei-Ilva Mică”. - 1994-Ioan Lupu, Rudolf Kalinca,Paul Mihailovici – „Linia ferată Iaşi-Ungheni, 120 ani de la punerea oficială în exploatare (04.08.1874-04.08.1994)”. - 1994- Ioan Lupu, Rudolf Kalinca,Paul Mihailovici – „Mutarea traficului internaţional din staţia Socola la Cristeşti” - 1994- Ioan Lupu, Rudolf Kalinca,Paul Mihailovici – „120 de ani de la inaugurarea

primei căi ferate din Basarabia” vol.I+II - 1994- Ioan Lupu,Rudolf Kalinca, Paul Mihailovici – „Concesiunea L.C.J.E.- la 125 ani; Linia Roman-Iţcani” – vol.I+II - 1996- Ioan Lupu,Rudolf Kalinca – „Concesiunea L.C.J.E.- tronsonul Vereşti-Botoşani la 125 ani de exploatare (01.11.1871/01.11.1996)” - 1996 – Ioan Lupu – „Linii ferate din Bucovina” vol.II - 1997 – Ioan Lupu - „Linia ferată Buhăieşti-Roman (1885-1998)” - 1998 – Ioan Lupu – „Linia ferată Bacău – Piatra Neamţ - Bicaz” - 1998 – Ioan Lupu – „Linia ferată Podul Iloaiei-Hârlău” Inginerul Ioan Lupu a fost un profesionist de excepţie şi a muncit până la epuizare, dar nu s-a plâns niciodată de asta; a fost un conducător bun şi i-a mobilizat pe cei din jurul său prin exemplul personal, a ştiut să împartă cu ei cunoştinţele sale şi a fost pentru toţi prieten de nădejde, un ajutor şi sprijin în momentele de grea încercare. Ne-a părăsit pentru totdeauna în martie 2001, neştiind poate, ce gol şi câtă tristeţe lasă în urmă. Iar astăzi, dacă întrebi de el, pe cei care l-au cunoscut sau i-au fost colegi, primeşti un răspuns invariabil: „Ioan Lupu? Un mare OM şi prieten în primul rând. De fapt dacă eşti atent îl vezi peste tot. Cum asta? Simplu! A pus o parte din sufletul său în tot ceea ce a făcut şi asta învinge uitarea….”