CUPRINS

CUPRINS

2INTRODUCERE

4CAPITOLUL I. CONSIDERAII GENERALE PRIVIND INVIOLABILITATEA VIEII PERSONALE

41.1.Asigurarea dreptului la inviolabilitatea vieii personale n legislaia naional.

101.2.Asigurarea dreptului la inviolabilitatea vieii personale n legislaia internaional.

131.3. Definirea noiunilor de baz cu referire direct la nclcarea inviolabilitii vieii personale

17CAPITOLUL II. CALIFICAREA INFRACIUNII DE NCLCARE A INVIOLABILITII VIEII PERSONALE N CONFORMITATE CU LEGISLAIA REPUBLICII MOLDOVA.

172.1. Obiectul infraciunii de nclcarea inviolabilitii vieii personale

222.2. Latura obiectiv a infraciunii de nclcare a inviolabilitii personale

272.3. Latura subiectiv a infraciunii de escrocherie.

302.4. Subiectul infraciunii de nclcare a inviolabilitii personale

32CONCLUZII

33BIBLIOGRAFIE

INTRODUCEREActualitatea temei. Existena i msura n care sunt garantate i respectate drepturile omului ntr-o societate sunt criterii concludente pentru determinarea rolului omului n societatea respectiv i, n consecin, a nivelului de dezvoltare al acesteia. Promovarea drepturilor omului este o prioritate a societii democratice i a devenit, dup proclamarea suveranitii i independenei (n unele cazuri cel puin formal), o important parte component a politicii Republicii Moldova pe plan intern i extern.

Rspunderea pentru nclcarea inviolabilitii vieii personale este stabilit de art. 177 C.P., care const din dou alineate: alineatul 1 este prevzut componena de baz, iar n cellalt alineat- tipurile agravate ale acestei componene de infraciune.

n alineatul 1.art. 177 CP nclcarea inviolabilitii vieii personale este definit ca Culegerea ilegal sau rspndirea cu bun tiin a informaiilor ocrotite de lege, despre viaa personal ce constituie secret personal sau familial al altei persoane fr consimmntul ei.

n perioada de tranziie a societii spre valorile democraiilor avnasate, unde libertatea cuvntului i libertatea de informare, constituie pilonii de baz ai democraiei, nclcarea inviolabilitii vieii personale are tendina de a deveni cea mai rspndit infraciuni contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor.

Prezenta lucrare are ca obiect de studiu problematica complex a proteciei juridice a vieii private a persoanei. n cadrul ei sunt examinate elemente de ordin general-teoretic, care i-au gsit consacrare normativ-juridic n Republica Moldova, dar i elemente cu titlu de propuneri de legiferare, precum i elemente de interpretare i aplicare a legislaiei n practica judiciar, inndu-se cont de doctrina occidental i standardele europene.

Spre deosebire de art. 15 Cod civil, CEDO nu conine un articol care s protejeze direct viaa privat a persoanei, ci protejeaz, prin art. 10, libertatea de exprimare. Totui, prin stipulaia c libertatea de exprimare nu poate prejudicia reputaia altuia indirect protejeaz viaa privat a persoanei.

Scopul i sarcinele prezentei lucrri const n evidenierea rolului pe care l are respectarea vieii personale prin prisma legislaiei naionale, i anume a Codului Penal, care prin articolul 177 nclcarea inviolabilitii vieii personale i asum n mare parte dreptul de a garanta i proteja penal dreptul la viaa persoanla a fiecurui cetean.

Pentru realizarea scopului propus au fost trasate urmtoarele sarcini principale:

fundamentarea teoretic a inviolabilitii vieii personale; determinarea specificului inviolabilitii vieii personale, analiznd comparat situaia n statele unde funcioneaz un sistem eficient de democraie; identificarea factorilor motorii i a tendinelor privind protecia inviolabilitii vieii personale prin compararea abordrilor i experienelor diverselor ri i posibilitatea de implementare n practica rii noastre; evaluarea modalitilor de adaptare a politicilor i practicilor de implementare a inviolabilitii vieii personale la reformele juridice; Calificarea infraciunii de nclcare a inviolabilitii vieii personale n conformitate cu legislaia Republicii Moldova.

Drept baz de informare au servit actele legislativ-normative ale Republicii Moldova i ale altor ri care reglementeaz activitatea sistemului de respectare a drepturilor i libertilor omului, inviolabilitatea vieii personale i accesul la informaii.

Obiectul cercetrii l constituie articolul 177 al Codului Penal al Repubilicii Moldova.

Metodologia cercetrii s-a bazat pe abordarea sistemic i utilizarea diverselor metode, cele mai frecvente fiind: normativ, statistic, grafic i dinamic. De asemenea, au fost utilizate i alte metode de cercetare, cum ar fi: de sintez; analiza logic; compararea; inducia i deducia, aplicate n dialectica cunoaterii materiei i societii, precum i alte procedee i instrumente de cunoatere tiinific a proceselor socio-juridice.

CAPITOLUL I. CONSIDERAII GENERALE PRIVIND INVIOLABILITATEA VIEII PERSONALE1.1. Asigurarea dreptului la inviolabilitatea vieii personale n legislaia naional.Inviolabilitatea vieii personale se afirm ca un drept fundamental al omului nc din cele mai vechi timpuri, odat cu primele manifestri scrise de libertate, constituind coninutul esenial al declaraiilor, documentelor politico-juridice i ale actelor vechii Rome i al celor din timpul feudalismului, formnd mai trziu coninutul fundamental al tuturor "Bill of Rights" i al "declaraiei drepturilor" adoptate din secolul XVII i pn astzi. n epoca contemporan, recunoaterea libertii persoanei ca drept fundamental al omului se impune din ce n ce mai puternic, devenind un imperativ universal dictat de necesitile de progres social. Ca urmare, att pe plan internaional, n Declaraia universal a drepturilor omului adoptat de Adunarea General a O.N.U. n 1948; n Pactul internaional relativ la drepturile civile i politice, adoptat de aceeai Adunare General n 1966 i n Convenia European pentru aprarea drepturilor omului, semnat la Roma n 1950 care constituie expresii ale legitilor, structurilor i proceselor sociale contemporane, ca i pe plan naional, n Constituie sau n alte acte fundamentale ale statului, inviolabilitatea persoanei primete consacrare juridic, chiar dac uneori recunoaterea libertii ca drept fundamental rmne sub forma unui simplu principiu de drept, nefiind asigurate i garaniile materiale i juridice pentru realizarea lor efectiv.

Omul triete n societate, este membru al unei colectiviti i prin consecin ntinderea drepturilor i libertilor ce i se recunosc, precum i msura nfptuirii lor n fapt, depind de condiiile concrete economico-sociale, de sistemul politic specific societii n care ele se realizeaz. Departe de a fi o categorie abstract, inviolabilitatea are un coninut istoric concret, determinat de natura i trsturile eseniale ale contextului ei economic, social i politic. Afirmarea i recunoaterea dreptului la protecie se confund, ntr-o lung evoluie, cu lupta dus de omenire pentru dobndirea libertii individului.

ntre primele sale prevederi, Constituia Moldovei consacr garantarea drepturilor i libertilor fundamentale: dreptul la via, inviolabilitatea individual sub toate formele ei, a contiinei, de exprimare, de circulaie, la informaie, la asociere i celelalte. Ea mai cuprinde precizarea foarte important i anume c dispoziiile constituionale privind drepturile i libertile cetenilor vor fi interpretate i aplicate n concordan cu Declaraia Universal a Drepturilor Omului, cu pactele i cu celelalte tratate la care Republica Moldova este parte.

Vorbind despre inviolabilitatea persoanei i garaniile ei constituionale i procesual-penale trebuie s abordm nu sensul filozofic al naturii de inviolabilitate vieii personale ci pe cel juridic al inviolabilitii ca valoare social promovat, dezvoltat i ocrotit de normele juridice. Aceasta pentru c personalitatea omului, n toate dimensiunile i valenele sale, i gsete msura afirmrii sale n libertile pe care ordinea de drept i le asigur.

Personalitatea uman se afirm ca expresie sintetic a unor determinri multiple i complexe, n sensul c, pe lng determinarea biologic i psihologic, esenial este determinarea social. Oamenii nu exist ca individualiti izolate, singulare, ci ca indivizi aflai ntr-o continu conlucrare unii cu alii pentru transformarea mediului social i al lor nii. De aceea n om, ca personalitate, se oglindete un ntreg ansamblu de trsturi i capaciti psiho-fiziologice, culturale i tiinifice, de caliti morale i estetice, de aptitudini etc. Omul este aadar, purttorul personalitii iar aceasta se relev ca o nsuire pe care tinde s-o dobndeasc ntr-o modalitate ct mai deplin posibil. Societatea constituie pentru fiecare membru al su mediul de dezvoltare, n sensul c fiecare cetean are un statut al su, n care nmnuncheaz ansamblul drepturilor i ndatoririlor pe care societatea le acord sau le pretinde de la fiecare. Numai astfel integrat n ansamblul relaiilor sociale, personalitatea poate constitui o unitate armonioas ntre calitile proprii individului respectiv i recunoaterea acestora. Aceast legtur strns de interese ntre societate i individ asigur echilibrul vieii sociale i progresul social i individual care, din punct de vedere al individului, i afl n "statutul" su adic n starea sa de libertate.

Noiunile de inviolabilitatea vieii personale, dei nu formeaz o categorie juridic unic, vor fi folosite i explicate mpreun, deoarece sunt indivizibile i eseniale pentru fiina uman. ntruct implic ocrotirea unor valori personale mpotriva unor ingerine din exterior, acest drept

Inviolabilitatea constituie o categorie de drepturi fundamentale a cetenilor, al cror scop este protejarea persoanei sub toate aspectele sale, adic sub aspectul vieii, al integritii corporale, al libertii fizice i morale, al demnitii, al traiului personal, al gndirii i sentimentelor sale, atunci cnd le mprtete altor persoane i nu dorete s devin publice. Aadar, prin inviolabilitatea persoanei trebuie neles dreptul acesteia de a nu se exercita asupra ei nici un fel de violen. Ca atare, inviolabilitatea persoanei nu se limiteaz doar la libertatea de micare, la libertatea fizic a acesteia, ci are o sfer mult mai larg, ea cuprinznd acele valori ale persoanei care se cer a fi aprate de aciuni violente i care, pe lng libertatea fizic, mai cuprinde dreptul la via, la integritatea corporal, demnitate etc.

Garantarea inviolabilitii persoanei n procesul penal, care este ridicat la rangul de principiu constituional, este prevzut i n cazul dispoziiilor din Codul de procedur penal cu valoare de principiu n desfurarea procesului penal.

Progresul tehnic si, in special, cel al tehnologiilor informationale nu au ocolit Republica Moldova, determinind intreprinderea unor masuri legislative si organizatorice pentru crearea cadrului civilizat al dezvoltarii raporturilor sociale in domeniul informational. Pina acum s-a acordat prioritate in special considerentelor de ordin economic, cadrului normativ pentru infrastructura informationala (reglementari tehnice, acces, organe regulatorii etc), dar au fost depuse eforturi considerabile si in vederea asigurarii unui nivel satisfacator de protectie a drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor antrenate in procesul informational. Republica Moldova a ratificat Conventia europeana pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal (Hotarirea Parlamentului nr. 483-XIV din 02. 07. 1999), iar in virtutea Acordului de Parteneriat si Cooperare cu Comunitatile Europene si Statele lor Membre (Acordul APC) este incurajata sa intreprinda masuri de coordonare a legislatiei sale si cu Directiva Uniunii Europene 95/46/EC. Actiunile care au fost intreprinse pina la etapa actuala sint semnificative, dar nu suficiente pentru a se putea afirma ca legislatia nationala corespunde standardelor dreptului international si Recomandarilor mentionate. Principalele acte normative, care reglementeaza protectia drepturilor omului in cadrul prelucrarii datelor cu caracter personal, sint Legea cu privire la informatica (nr.1069-XIV din 22.06. 2000) si Legea privind accesul la informatie (nr.982-XIV din 11.05.2000). Legea privind accesul la informatie se refera la drepturile si obligatiile ce decurg din prelucrarea datelor cu caracter personal doar in limitele obiectului sau de reglementare, si anume sub aspectul accesibilitatii informatiei cu caracter personal pentru terti si protectiei acesteia in cadrul solutionarii problemei accesului, precum si sub aspectul garantarii accesului titularului la datele cu caracter personal si posibilitatii inaintarii cererii de rectificare sau distrugere a datelor eronate, incomplete sau excesive, respectind in aceasta parte principiile si dispozitiile Conventiei pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal.

Legea cu privire la informatica reglementeaza raporturi sociale intr-o arie extinsa. Un reper al acestei legi ar fi trebuit sa constituie protectia drepturilor si intereselor legitime ale tuturor subiectilor de drept (persoane fizice, juridice si statul) in cadrul crearii, administrarii, utilizarii resurselor si retelelor informationale, prestarii de servicii in domeniu. Existind legile speciale cu privire la protectia secretului de stat si a celui comercial, este normal ca in privinta acestor categorii de informatii Legea cu privire la informatica sa se limiteze la dispozitii de ordin general si norme de blancheta, insa este inadmisibila o astfel de abordare in cazul datelor cu caracter personal. Cu toate incercarile de a transpune in lege spiritul Conventiei pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal. Legea cu privire la informatica nu se achita de aceasta sarcina, ratind sa preia chiar si notiunile definite in Conventie (art. 2), notiuni tehnice, comprehensive si foarte utile pentru obiectul legii. Legea cu privire la informatica abunda in norme declarativiste si generalizatoare de genul urmatoarelor: Persoanele care creeaza si furnizeaza produse informatice sau care presteaza servicii informatice sint obligate [...] sa asigure si sa garanteze utilizatorilor de produse si servicii ca acestea nu sint de natura sa afecteze drepturile omului sau Persoanele care activeaza in cadrul sistemelor si retelelor informatice sint obligate sa asigure protectia si confidentialitatea datelor, cu exceptia celor care sint determinate ca date publice.... Chiar si atunci cind, aparent, dispozitiile legii au scopul de a implementa prescriptiile Conventiei, aceasta este facut la un nivel mediocru. Drept exemplu poate servi art. 17, care prescrie Transferul de date cu caracter personal catre utilizatori din alte tari nu poate avea loc decit daca acestia asigura un nivel de protectie a datelor conform legislatiei si reglementarilor in vigoare. Articolul necesita cizelare pentru a se elimina echivocul pe care-l contine: utilizatorii din alte tari trebuie sa asigure un nivel de protectie a datelor conform legislatiei in vigoare a Republicii Moldova sau conform legislatiei statului de resedinta? O lacuna serioasa a legii nationale este faptul ca nu contine nici minimul reglementarilor art. 12 Fluxurile transfrontaliere de date cu caracter personal si dreptul intern al Conventiei. Art. 15 al legii, in formula in care este expus, trezeste dubii asupra intentiei autorilor. Alin. (1) din art. 15 stipuleaza o categorie speciala de informatii, specificata in art. 6 al Conventiei. Conform Conventiei, aceste informatii pot fi prelucrate in mod automat doar daca dreptul intern prevede garantiile necesare, iar conform legii, astfel de date pot fi prelucrate si detinute de organe special constituite si autorizate pentru aceasta si care sint obligate sa ia masuri si garantii corespunzatoare de protectie si nedivulgare. Ce semnifica sintagma organe speciale; cum si cine le autorizeaza; cum se poate interpreta textul masuri si garantii corespunzatoare de protectie si nedivulgare? acestea sint intrebarile la care legea trebuia sa dea raspunsuri certe. Redactia alin. (2) al aceluiasi articol este si mai confuza: Sint excluse de la detinerea si prelucrarea in baze de date datele cu caracter secret sau confidential ale altor titulari care au stabilit caracterul lor, cu exceptia celor autorizate sau obligatorii pentru pastrare potrivit legislatiei. Probabil, prin datele cu caracter secret sau confidential ale altor titulari care au stabilit caracterul lor legiuitorul a avut in vedere datele ce constituie secret comercial si datele confidentiale despre persoana, pe care titularii le considera astfel si in privinta carora au intreprins masuri rezonabile de pastrare a confidentialitatii. Cu parere de rau, legea respectiva invedereaza deficiente serioase, care denatureaza efectul de ansamblu al acesteia, pe care nu le vom trece in revista, deoarece nu tin de subiectele abordate in prezentul studiu. Pentru cei care considera ca problemele privind protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal sint abstracte sau pur teoretice, vom mentiona ca la etapa actuala in Republica Moldova exista sute de registre automatizate, inclusiv Registrul de stat al populatiei, registre ale detinatorilor de valori mobiliare, registre ale consumatorilor etc., continutul carora trebuie reglementat prin legi cizelate conceptual si eficiente.

Legea cu privire la petitionare nr.190-XIII din 19.07.94 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.4/47 din 08.09.1994. stipuleaz c n procesul examinrii petiiei nu se admite divulgarea informaiilor privind viaa personal a petiionarului contra voineilui sau a altor informaii, dac acestea lezeaz drepturilei interesele lui legitime, precum i a informaiilor ce constituie secrete de stat, la fel nu se admite elucidarea unor informaii privind personalitatea petiionarului, dac acestea nu se refer la coninutul petiiei.

Legislatia si jurisprudenta nationala sint imperfecte si in ceea ce priveste protectia vietii private si mecanismele de angajare a raspunderii pentru delictele legate de incalcarea acestui drept. Unele fapte, care invedereaza violarea grava, prin mijloace social periculoase, de catre unele categorii profesionale specifice, a dreptului la viata privata, sint incriminate prin Codul cu privire la contraventiile administrative (art. 199/7 Incalcarea legislatiei privind accesul la informatie si partial art. 199/3 Incalcarea legislatiei cu privire la petitii) si noul Cod penal (art. 177 Incalcarea inviolabilitatii vietii personale, art.178 Violarea dreptului la secretul corespondentei, art. 204 Divulgarea secretului adoptiei si partial art. 179 Violarea de domiciliu). Avind insa in vedere lipsa unei legi cu privire la protectia vietii private, raspunderea civila pentru prejudiciul cauzat prin incalcarea acestui drept este greu de realizat. ns din momentul transformrii Republicii Moldova ntr-un stat democratic, n care demnitatea omului, drepturile i libertile lui, libera dezvoltare a personalitii umane, dreptatea i pluralismul politic reprezint valori supreme i sunt garantate(Constituia Republicii Moldova, art. 1 alin. 3) s-a impus o abordare conceptual diferit a acestei teme, care era atipic perioadei sovietice. Transformrile ideologice, ce au luat amploare n special n anii 90, au determinat modificri serioase ale legislaiei, a nceput un proces de valorificarea drepturilor i libertilor garantate de stat prin prisma tradiiilor nrdcinate n statele democratice. ntr-un timp relativ scurt, au fost ratificate toate tratatele de importan major pe plan universal i regional, statul s-a angajat s-i armonizeze legislaia intern cu standardele impuse de actele internaionale ratificate.O importan particular a avut-o ratificarea Conveniei pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale, numit i Convenia European a Drepturilor Omului (n continuare abreviat CEDO), nu pentru c aceasta ar conine prevederi mai speciale, ci pentru c dispune de un mecanism eficientdecontrolalmoduluicumsuntrespectate drepturile prevzute de ea.

Constituia, adoptat la 29 iulie 1994, declar Republica Moldova un stat de drept. Remarcm c un stat de drept poate fi doar un stat democratic. Ceea ce deosebete un stat democratic, un stat de drept de un stat totalitar este c primul se ocup de coninutul ordinii juridice structurate, pe cnd al doilea doar de forma ei. () n statele totalitare, statul este o realitate transcendent; el este n fond realitatea suprem, mai bine zis realitatea exclusiv. Idee care se autodezvolt, statul totalitar neag existena drepturilor inerente naturii nsei a individului, neag chiar individualitatea ca realitate autonom; individul este doar un atom social; drepturile sale sunt concesii statale; totalitarismul se edific pe ruinele drepturilor omului. Acest lucru nu mai nseamn c drepturile omului nu mai exist ca realiti formale, constituiile le prevd, dar ele nu mai sunt efective, pentru c statul nu mai este n principiu minimal i subsidiar, ci un stat ce sufoc societatea civil, tinde s o neantizeze; nu exist iniiativ non-statal; societatea civil, ceea ce mai subzist din ea, nu are nici o dinamic proprie. Spre exemplu, Normele tuturor constituiilor sovietice () privind drepturile i libertile cetenilor sovietici aveau un caracter fictiv, formal. Practica represiunilor n mas i a rfuielilor (ncepnd cu teroarea revoluionar a comunismului de lupt, epurrile staliniste i represiunile din anii 30-50 i terminnd cu lupta n anii 60-80 cu cei care gndesc altfel, disidenii i aprtorii drepturilor omului) au demonstrat convingtor caracterul fictive al drepturilor i libertilor omului n socialism, natura antijuridic a acestui regim.

Spre deosebire de practica existent n spaiul moldovenesc, practica occidental pune pe cntar importana libertii de exprimare n raport cu protecia personalitii. Aplicarea legii nu se mai face orbete, ci se circumscrie unui proces de apreciere a valorii primordiale n fiecare caz concret. Or, pedepsele aplicate pentru nclcarea inviolabilitii personale pot avea repercusiuni grave asupra democraiei. n ceea ce privete drepturile omului, - condiie sine qua non a statului de drept cu ct se denatureaz mai grav coninutul acestui principiu fundamental, cu att este mai mult vizat existena statului de drept. Art. 1 alin. 3 din Constituie, consacrnd Republica Moldova ca stat de drept, democratic, statueaz c demnitatea omului, drepturile i libertile lui, libera dezvoltare a personalitii umane, dreptatea i pluralismul politic reprezint valori supreme i snt garantate. A garanta nseamn mai mult dect a respecta i echivaleaz cu obligaia statului de a crea condiii pentru implementarea lor real. Este vorba de un astfel de sistem de aciuni sociale, n care drepturile omului i ceteanului sunt primare, naturale, n timp ce posibilitatea realizrii funciilor puterii statale este secundar, derivat.Doctrina juridic actual recunoate n calitate de drepturi naturale sistemul de drepturi civile (personale), politice, economice, sociale i culturale ale persoanei cuprinse n Declaraia Universal a Drepturilor Omului din 1948 i n alte acte internaionale.

Cu referire la cele expuse mai sus, nu ezitm nici o clip n a afirma c n statul de drept att garantarea dreptului la libertatea de exprimare, ct i garantarea dreptului inviolabilitatea vieii personale sunt fundamentale. Or, valoarea suprem n cadrul statului de drept trebuie s fie omul i demnitatea lui. Demnitatea uman se realizeaz teoretic i practic prin totalitatea mijloacelor juridice cu ajutorul crora se asigur reglementarea legal a diferitelor relaii sociale.

1.2. Asigurarea dreptului la inviolabilitatea vieii personale n legislaia internaional.

Din legislaia internaional, care poate avea relevan i pentru legislaia privind protecia vieii personae din Republica Moldova puetm meniona urmtoarele: Recomandarea (89) 2 a Comitetului de Ministri al Consiliului Europei catre Statele membre privind protectia datelor cu caracter personal utilizate in scopul angajarii.

Conform acestei Recomandri Viata privata si demnitatea umana a angajatilor, in special posibilitatea relatiilor sociale si individuale legate de locului de lucru, ar trebui sa fie respectate atunci cind se colecteaza si se utilizeaza datele cu caracter personal in scopul angajarii.

Conform legislatiilor si practicilor nationale si, daca e cazul, conform conventiilor colective, patronii ar trebui in prealabil sa informeze sau sa consulte angajatii lor sau reprezentantii acestora despre introducerea sau modificarea sistemelor automatizate pentru colectarea si utilizarea datelor cu caracter personal cu privire la angajati. Acest principiu se aplica de asemenea si pentru introducerea sau modificarea procedeelor tehnice destinate sa controleze miscarile sau productivitatea angajatilor. Acordul angajatilor sau reprezentantilor lor ar trebui sa fie cercetat inaintea introducerii sau modificarii unor astfel de sisteme sau procedee cind procedura de consultare mentionata in paragraful 3.1 reveleaza o posibilitate de a prejudicia dreptul la respectarea vietii private si a demnitatii umane a angajatilor, cu atit mai mult cu cit alte garantii corespunzatoare nu sint prevazute de legislatia sau practica nationala. Recomandarea (86)1 a Comitetului de Ministri al Consiliul Europei catre Statele membre privind protectia datelor cu caracter personal utilizate in scopul securitatii sociale. Respectarea vietii private a persoanelor trebuie sa fie garantata in timpul colectarii, inregistrarii, utilizarii, transferului si conservarii datelor cu caracter personal utilizate in scopul securitatii sociale. In cadrul fiecarei institutii de securitate sociala trebuie sa fie prevazute masuri de control suficiente pentru a garanta protectia datelor. Alineatul 2.1 enunta principiul respectarii vietii private care trebuie garantat la toate etapele prelucrarii datelor, inclusiv conservarea, datorita masurilor de control adecvate. Este vorba despre o dispozitie generala aplicabila altor alineate ale Recomandarii. In dispozitiv se recomanda guvernelor statelor membre sa se asigure o larga difuzare a Recomandarii in autoritatile responsabile de gestionarea sistemului de securitate sociala. Este oportun ca autoritatile sa constientizeze rolul pe care il au in garantarea protectiei datelor si sa puna accentul pe responsabilitatea lor in acest sens. Guvernele statelor membre ar putea participa la realizarea masurilor de control care au fost suficient analizate in alineatul 2.2 pentru a garanta protectia datelor de exemplu supravegherea efectuata de un organ de control independent sau numirea unei persoane responsabile de protectia datelor in fiecare institutie de securitate sociala. Statele membre ar putea gasi si alte metode pentru elaborarea masurilor corespunzatoare de control.

Dreptul la respectarea vietii private si de familie prin prisma art. 8 al Conventiei europene pentru Drepturile Omului. Comentariu. Articolul 8 al Conventiei europene pentru Drepturile Omului stipuleaz urmtoarele, c orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. La fel nu este admis amestecul unei autoritati publice in executarea acestui drept decit in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora.Jurisprudenta privind dreptul la respectarea vietii private cuprinde o serie de subiecte, care variaza de la culegerea si memorizarea informatiei, accesul la informatiile cu caracter personal, reglementarea utilizarii numelor patronimice la protejarea integritatii fizice si morale. Intrebarile cu privire la corespondenta, in care unele aspecte specifice se refera la viata privata, reprezinta obiectul unei sectiuni separate de la finalul acestei teze.In toate tarile capitolul acesta este de o importanta majora. Aceasta este demonstrat, de asemenea, si prin existenta in toate tarile in cauza a legilor cu privire la viata privata sau a prevederilor respective care sunt incluse in legile cu privire la acces.

In Regatul Unit divulgarea informatiilor fara consimtamantul tertei parti (intereselor private a partilor terte) despre orice persoana este considerata drept facilitarea invaziei in viata privata neautorizata.

In SUA viata privata acopera informatii personale, medicale si altele, a caror divulgare ar constitui o invazie clara neautorizata in viata personala. Insa numai indivizii au interese private, dar nu si persoanele juridice. Legea cu privire la viata privata din 1974 reglementeaza de asemenea accesul la documente de interes personal. Legea din Virginia face o detaliere mai minutioasa si merita a fi cercetata.

In Canada informatia personala este definita in Legea cu privire la viata privata, iar divulgarea neautorizata se exclude.

In Danemarca si Olanda se protejeaza interesele private unde se cere pastrarea secretului din cauza importantei speciale a subiectului. De exemplu, opiniile personale privind politica si discutiile interne.

Insa in Franta se ofera protectie numai accesului la documente personale, in afara documentelor non-nominative, ceea ce inseamna documentul care nu contine o apreciere au evaluare a persoanei identificabile.

Siguranta si securitatea individului, publicului si a societatii, precum i informatia furnizata in conditii de confidentialitate este prezenta explicit practic in toate legile, de exemplu, in Regatul Unit nu se divulga informatia acordata conform garantiilor statutare, a caror confidentialitate este protejata, si fara consimtamantul furnizorului. De asemenea, informatia confidentiala medicala, in cazul in care divulgarea acesteia va prejudicia sanatatea fizica si mentala a persoanei. In Olanda se exclude de asemenea, si informatia despre procesul de producere a datelor despre companii, furnizate de orice persoana (fizica sau juridica) in conditii de confidentialitate.

Aspectul protectiei vietii private interpretate pe larg, se contine obligatoriu in reglementarea legislativa a dreptului de acces la informatie. Prin interpretarea larga se intelege obligatia pozitiva impusa guvernului de a proteja dreptul la viata privata a persoanei si dreptul pozitiv al persoanei de a interveni, dupa caz, din initiativa proprie, invocand argumentele alegatei prejudicieri a vietii private. Obligatia pozitiva a guvernului se refera, pe o parte, la nedivulgarea neautorizata a informatiei, atingand interesele personale si notificarea persoanei vizate in vederea participarii la luarea deciziei asupra deschiderii informatiei date. Aceasta se realizeaza legislativ in mod diferit: in unele tari prin intermediul prevederilor legilor de acces la informatie de utilitate publica (Canada) in altele prin intermediul unei legi speciale Legea cu privire la viata privata, insa complementara la prima lege (SUA, Australia). Pe de alta parte, dreptul pozitiv al persoane prevede dreptul de rectificare a informatiei de caracter personal detinute de guvern. Aceasta componenta se realizeaza in functie de dezvoltarea interna a societatii, insa tot mai mult legiferat. Se implementeaza prin intermediul aceleiasi legi cu privire la accesul la informatie de utilitate publica (Canada) si prin intermediul legilor cu privire la viata privata (SUA, Australia).

Aspectul de protejare a vietii private, indiferent de realizarea acestuia, va contine obligatoriu urmatoarele elemente: dreptul la consimtamant al persoanei ale carei interese sunt atinse in procesul de deschidere a informatiei, dreptul de a participa in procesul de luare a deciziei in calitate de parte egala, dreptul de a i se pastra anonimatul in cazul furnizarii informatiei confidentiale si in conditii de confidentialitate, dreptul la control si rectificarea datelor incorecte sau depasite asupra persoanei, dreptul de neautoidentificare in procedura de luare a deciziei asupra deschiderii informatiei, dreptul de a fi utilizate date despre persoana in datele colectate cu consimtamantul acesteia, etc. Aceste drepturi au efect de recoset astfel incat avand forta si fiind aplicabil si in relatiile dintre persoanele private.

1.3. Definirea noiunilor de baz cu referire direct la nclcarea inviolabilitii vieii personaleConstitutia Republicii Moldova consfinteste respectarea si ocrotirea vietii intime, familiale si private (art. 28). Ocrotirea vietii private este garantata si prin art. 29 si 30 din Constitutie, care statueaza inviolabilitatea domiciliului si secretul corespondentei. Dreptul la inviolabilitatea vietii private are mai multe aspecte. Cel mai frecvent este acuzat de incalcarea acestui drept statul insusi, organele si institutiile sale. Noul Cod penal si noul Cod civil ale Republicii Moldova protejeaza dreptul la inviolabilitatea vietii private.

Astfel, art. 15 al Codului civil stipuleaza: Drepturile personale nepatrimoniale si alte valori nemateriale sint aparate in cazurile si in modul prevazut de prezentul cod si de alte legi, in limita in care folosirea modalitatilor de aparare a drepturilor civile reiese din esenta dreptului incalcat si din caracterul consecintelor acestei incalcari. In aceeasi masura consideram aplicabile art.1422,1423 si 1424,care reglementeaza reparatia prejudiciului moral, marimea compensatiei pentru prejudiciul moral si termenul de prescriptie. Aceste dispozitii vor fi aplicate la fel ca in cazul lezarii onoarei si demnitatii. De asemenea, sint aplicabile articolele care se refera la reparatia prejudiciului material. Prejudiciul moral si prejudiciul material vor fi reparate in cazul in care dreptul la inviolabilitatea vietii private va fi incalcat cu vinovatie. Pentru apararea dreptului la reparatia prejudiciilor se instituie termenul de prescriptie de 3 ani (art. 1424).

Conform art. 267 alin. (2) din Codul civil, apararea dreptului in esenta sa (excluzind cererile privind repararea prejudiciilor) este imprescriptibila. Incalcarea inviolabilitatii vietii personale face obiectul art.177 din noul Cod penal: (1) Culegerea ilegala sau raspindirea cu buna-stiinta a informatiilor, ocrotite de lege, despre viata personala ce constituie secret personal sau familial al altei persoane fara consimtamintul ei - se pedepseste cu amenda in marime de pina la 300 unitati conventionale sau cu munca neremunerata in folosul comunitatii de la 180 la 240 de ore. (2) Raspindirea informatiilor mentionate in alin.(1): a) intr-un discurs public, prin mass-media; b) prin folosirea intentionata a situatiei de serviciu - se pedepseste cu amenda in marime de la 200 la 500 unitati conventionale sau cu arest de pina la 6 luni. Codul penal imputa responsabilitate pentru urmatoarele infractiuni: violarea dreptului la secretul corespondentei (art.178), violarea de domiciliu (art.179), divulgarea secretului adoptiei (art. 204), accesul ilegal la informatia computerizata (art.259). Mentionam, de asemenea, ca persoana vatamata prin raspindirea unei informatii se va apara invocind normele juridice privind protectia vietii private numai in cazul in care aceasta informatie este adevarata. In cazul in care ea nu este adevarata, va intenta o actiune privind apararea onoarei, demnitatii si reputatiei profesionale in temeiul art. 16 din Codul civil.

n Hotrrea Plenului Curii Supreme de Justiie Cu privire la aplicarea legislaiei despre aprarea onoarei, demnitii, reputaiei profesionale ale cetenilor i organizaiilor din 27 martie 1997, modificat la 20 decembrie 1999 i 19 iunie 2000 (ncontinuare- Hotrrea Plenului CSJ), n pct. 2 se explic: prin noiunea de informaie se nelege orice relatare cu privire la un fapt, o opinie sau o idee sub form scris, de sunet i/sau imagine.

Alt condiie pentru aprarea vieii private este ca informaia s fierspndit. Legislaia nu explic noiunea de rspndire, totui n doctrina i jurisprudena moldoveneasc este tradiional interpretarea expus de Plenul CSJ (pct. 15): publicarea n pres () difuzarea unor asemenea informaii n emisiunile radiofonice i televizate, demonstrarea n programele de cronic cinematograficinalte mijloace de comunicare, n caracteristicile de serviciu, precum i n discursurile publice sau comunicarea lor n alt form, inclusiv oral, ctorva sau cel puin unei persoane; () demonstrarea (afiarea n locurile publice a placardelor, lozincilor, fotografiilor, a altor opere, expunerea acestor informaii n foilevolante, caricaturile difuzate (). Comunicarea unor astfel de informaii persoanei la care ele se refer nu poate fi considerat rspndirea lor. Aceast enumerare nu era exhaustiv nici pentru perioada cnd a fost elaborat, cu att mai puin azi, cnd modalitile de rspndire se diversific permanent, ca urmare a progresului tehnologic. Ca i n cazul informaiilor cu caracter defimtor, considerm c enumerarea deplin a modalitilor de rspndire, ce ar cdea sub incidena art. 177 Cod Penal, ar fi inoportun, deoarece ar avea un impactrestrictiv asupra proteciei vieii private.Se consider c i atunci cnd este comunicat doar unei persoane, categoria aceasta de informaii poate cauza prejudicii morale substaniale i, n cazul necorespunderii lor realitii, exist temei pentru a pune problema dezminirii. Nu se consider rspndire comunicarea lor direct persoanei vizate, deoarece, pe de o parte, nu s-a influenat aprecierea social, iar pe de alt parte, aceast persoan nu poate fi obligat s-i schimbe prerea pe cale judiciar. Doctrina juridic consider aceast problem discutabil, deoarece chiar dac n acest caz nu putem vorbi de rspndire n sensul art. 177 Codul Penal, totui contiina faptului c o informaie fals este deinut de cel puin un om poate crea persoanei vtmate numeroase emoii negative. De aceea s-a propus a oferi persoanei interesate dreptul de a nainta o aciune pentru a se interzice rspndirea acestor informaii. Suntem de acord c o astfel de aciune ar putea oferi persoanei garanii suplimentare de a se apra de pericolul de a fi vtmat, dar pe de alt parte, o astfel de aciune ar putea fi sursa multor abuzuri, n special cnd informaia urmeaz a fi rspndit prin mijloacele de informare n mas. Astfel, cu scopul de a se apra de unele materiale critice, unii funcionari (alte persoane) prin abuz ar putea obine interdicii prealabile asupra unor publicaii, eventual rezervndu-i timp pentru a fabrica contraprobe sau, pur i simplu, salvndu-se ntr-o perioad crucial de informaia respectiv (nainte de alegeri, de exemplu). n condiiile existente n R.Moldova o astfel de aciune ar constitui o lovitur serioas asupra libertii presei i ar periclita controlul societii asupra autoritilor.De asemenea, pct. 2 al Hotrrii Plenului CSJ stipuleaz c nu pot fijudecateconformdispoziiilor prevzute pentru aprarea vieii private litigiile tiinifice,adicaciuniledespredezminirea informaiilor cu caracter tiinific. Dei se refer la articolul din vechiul Cod civil, innd cont de similitudinea acestuia cu cel din noul Cod civil (art. 15), concluzionm n mod firesc c aceast hotrre a Plenului CSJ va suferi foarte puine modificri de coninut, atunci cnd va fi adaptat la noua legislaie civil. Presupunem c se va conserva i aceast recomandare. Urmtoarea condiie pentru aprarea vieii private este ca informaiile rspndite s nu corespund realitii. Informaiile care lezeaz viaa privat i corespund realitii i cele care nu corespund realitii, dar nu lezeaz viaa privat nu cad sub incidena articolului 15 Cod civil. n evoluia legislaiei moldoveneti a existat o perioad (ntre anii 1991 i 1999) cnd era suficient ca informaia s nu corespund realitii (fr a fi i defimtoare), ca s poat surveni rspunderea n baza articolelor din Codul civil ce vizau aprarea vieii private. n mod rezonabil s-a renunat la aceast abordare conceptual a problematicii, care era inoportun din mai multe puncte de vedere. n plus, i titlul aprarea vieii private era doar parial relevant pentru coninutul articolului.n interpretrile mai vechi sintagma corespunderea realitii se aprecia n dou aspecte:1. Corespunderea comunicrii despre fapt, aciune, eveniment realitii, adic o comunicare obiectiv despre fapte.2. Corectitudinea aprecierii morale a faptelor.

Adic aciunea putea fi satisfcut, dac faptul comunicat nu a existat n realitate, sau descrierea lui era denaturat, sau faptului i era dat o apreciere neadecvat. Astzi, prin prisma jurisprudenei Curii Europene, dac expresia este calificatcajudecat de valoare, atunci ea nu poate fi dezminit n ordinea prevzut pentru fapte (cu condiia c judecata de valoare este bazat pe fapte expuse corect). Este de datoria legislatorului s includ aceast regul n actele normative interne. Din pcate, pentru moment, art. 177 Codul Penal, ct i art. 15 din Codul civil nu corespunde n totalitate standardelor europene: n particular, el nu pune problema diferenierii faptelor de judecile de valoare, admind astfel dezminirea judecilor de valoare.CAPITOLUL II. CALIFICAREA INFRACIUNII DE NCLCARE A INVIOLABILITII VIEII PERSONALE N CONFORMITATE CU LEGISLAIA REPUBLICII MOLDOVA.2.1. Obiectul infraciunii de nclcarea inviolabilitii vieii personale

n teoria dreptului penal este cvasiunanim acceptat ideea, precum c obiectul general al tuturor infraciunilor l constituie relaiile sociale aprate de legea penal.

Totui, autorul Boico A.I., spre exemplu, este de prerea c prin obiect al infraciunii trebuie de neles relaia social sau interesul susceptibile de aprarea legii penale Oricare interes rezult dinntr- un drept subiectiv, iar dreptul subiectiv este parte component a coninutului relaiilor sociale. Aadar interesul reprezint un element derivat al relaiilor sociale.

Datorit faptului c relaia social este un fenomen ce reprezint un anumit sistem, ea poate exista numai n integritatea sa . De aceea dac componentele unui sistem se modific sau se pierde unul din elementele respective ale sistemului, n consecin se modific sau se pierde unul din elementele respective ale sistemului, n consevcin se modific sau i nceteaz existena nsi relaia social.

n concluzie, constatm c obiectul general al tuturor infraciunilor l constituie relaiile sociale aprate de legea penal.

n teoria dreptului penal prin obiect generic al infraciunilor se nelege grupul de relaii sociale omogene, asupra crora atenteaz infraciunile asupra crora atenteaz infraciunile prevzute de articolele incluse n unul i acelai capitol al Prii Speciale a Codului penal.

n literatura de specialitate exist preri dintre cele mai diverse privitor la obiectul generic al infraciunilor contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor.

n urma argumentelor prezentate, apare concluzia c dac am reduce volumul obiectului generic al infraciunilor contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor la Dreptul la informatie si dreptul persoanei la viata privata n sens subiectiv, acest volum va fi ngust n mod nentemeiat. Anume de aceea categoria de informaie, n calitate de obiect generic al grupului corespunztor de infraciuni, trebuie analizat nu sub aspectul juridic, ci sub aspect social.

Deseori instantele judecatoresti din tara si din strainatate sint puse in situatia de a gasi un echilibru intre diferitele dispozitii privind drepturile fundamentale ale omului. In domeniul informational problema cea mai stringenta este instituirea unui echilibru intre dreptul la viata privata si dreptul la libertatea de exprimare (inclusiv dreptul la informatie). De retinut in context dispozitia art. 19 alin. (3) din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice, conform careia exercitarea libertatii de opinie si libertatii de a primi sau de a comunica informatii poate fi supusa anumitor limitari, stabilite in mod expres prin lege si care constituie masurile necesare:

a) respectarii drepturilor sau reputatiei altora;

b) apararii securitatii nationale, ordinii publice, sanatatii sau moralitatii publice.

Dispozitii similare contin Declaratia Universala a Drepturilor Omului (art.19 si 29), Conventia Europeana pentru Drepturile Omului (art. 10) si Constitutia Republicii Moldova (art. 32 si 54).

Nu se vor confunda incalcarea dreptului la viata privata si lezarea onoarei si demnitatii, chiar daca intre aceste categorii exista o interconexiune strinsa. Lezarea onoarei si demnitatii se poate produce prin difuzarea informatiilor defaimatoare, care nu corespund realitatii, pe cind incalcarea dreptului la viata privata poate sa se manifeste printr-o multitudine de actiuni si inactiuni, inclusiv raspindirea unor informatii care, desi corespund realitatii, tin de domeniul vietii private si nu puteau fi publicate sau divulgate decit cu consimtamintul subiectului pe care-l privesc.

Incalcarea dreptului la viata privata, sub aspectul abordat in acest studiu, se poate manifesta prin colectarea, prelucrarea, stocarea neautorizata si divulgarea fara temei legal a informatiilor despre viata personala, familiala, intima, despre starea sanatatii si alte aspecte ale vietii particulare a omului.

Dispozitia constitutionala este elocventa prin laconismul ei: Statul respecta si ocroteste viata intima, familiala si privata (art.28). Norma poate fi interpretata diferit: recunoasterea caracterului absolut al dreptului la viata privata si neadmiterea sub nici o forma a imixtiunilor in acest domeniu si constatarea faptului ca aceasta norma impune obligatii doar statului. Multe din reglementarile le-gislative in vigoare argumenteaza incalcarea dreptului la viata privata prin ratiuni de interes public, care sint prioritare. Cu un anumit grad de relativitate, distingem urmatoarele categorii sociale si juridice in domeniul vietii private: secretul personal, intimitatea personala (secretul individualitatii, secretul identitatii sociale, secretul datelor biografice, secretul datelor medicale); secretul familial (confidentialitatea raporturilor familiale, secretul adoptiei); secretul corespondentei (inclusiv existenta corespondentei, continutul acesteia si contactele).Analizind problema din punct de vedere practic, vom elucida o serie de situatii ipotetice cu referire la protectia vietii private, in scopul elaborarii unor modele juridic argumentate pentru comportamentul jurnalistului. Vom observa ca lipsa unei legi privind protectia vietii private se rasfringe negativ atit asupra capacitatilor si mijloacelor de protectie a dreptului la viata privata, cit si asupra garantiilor exercitarii dreptului la libera exprimare. Or, chiar si pentru profesionistii in domeniul jurisprudentei este extrem de dificil de a stabili limita cind se aduce atingere vietii private a persoanei si cind se aduce atingere unui interes public prioritar.

Daca ne-am conduce doar dupa art. 4 din Legea presei, care statueaza ca: Publicatiile periodice si agentiile de presa publica, potrivit aprecierilor proprii, orice fel de materiale si informatii, tinind cont de faptul ca exercitiul acestor libertati ce comporta datorii si responsabilitati este supus unor formalitati, conditii, restringeri si unor sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica [...] pentru a impiedica divulgarea unor informatii confidentiale..., raspunsul ar fi afirmativ si categoric.

Astfel, Legea presei constituie o bariera legala in exercitarea unor atributii caracteristice profesiei de jurnalist. Sa presupunem ca jurnalistul detine informatii veridice despre hobby-ul unei persoane, care consta in confectionarea la domiciliu a substantelor explozive. Insusi faptul de a avea un hobby nu este condamnabil, dar avind in vedere ca prin acesta se urmareste un scop criminal si se pune in pericol viata, sanatatea si bunurile altor persoane, potentialul pericol social devine prioritar dreptului la ocrotirea vietii private si indreptateste atentionarea opiniei publice.

Cu parere de rau, in contextul art. 4 din Legea presei si art. 177 din noul Cod penal, situatia jurnalistului in cazul descris devine absurda. Legea Federatiei Ruse cu privire la mijloacele de informare in masa stipuleaza o exceptie pentru jurnalisti (dispozitia nu se extinde asupra celorlalti cetateni), care consta in dreptul jurnalistului de a dobindi, pastra si difuza informatii despre viata privata, daca aceasta serveste interesului public.

Legea Republicii Moldova privind accesul la informatie, fiind reformatoare si argumentata doctrinar, prevede posibilitatea divulgarii informatiilor cu caracter personal in cazul in care interesul public prevaleaza (art. 8 alin. (8), dar face aceasta in contextul obiectului sau de reglementare si nu poate fi aplicata pentru rezolvarea situatiei particulare descrise mai sus.

Dupa cum s-a mentionat anterior, neexistind o lege cu privire la protectia vietii private, nu sint reglementate domeniul vietii private a individului si consecintele juridice ale integrarii sociale a acestuia. Informatia despre savirsirea unor fapte social periculoase, conform legii, nu poate fi secretizata, decit in cazuri specifice, expres prevazute de lege, de exemplu in scopul protectiei intereselor anchetei.

Pentru moment, raspunsul la intrebarea formulata nu poate fi argumentata juridic. In opinia noastra, persoana suspectata sau acuzata de savirsirea unei infractiuni nu poate impiedica difuzarea informatiilor ce permit identificarea sa, inclusiv imaginea vizuala, pe motivul protectiei dreptului la viata privata, or, interesul public pentru descoperirea crimelor indreptateste actiunea jurnalistului, facind posibila aparitia de noi martori, inclusiv persoane care sa ofere inculpatului un alibi, de victime necunoscute anchetei, dovezi etc. In astfel de cazuri insa legea impune sa se utilizeze cu maxima atentie termenii juridici, evitindu-se termenii gen criminal, infractor pina la pronuntarea sentintei de instanta judecatoreasca. In plus, din considerente de etica profesionala, in cazul neadeveririi faptelor, se va comunica in cadrul aceleiasi rubrici, la care a fost plasata informatia anterioara, despre achitarea persoanei respective sau despre sistarea procesului in privinta acestuia.

Jurnalistul, care colecteaza informatii despre viata privata a persoanei, urmeaza sa preintimpine si sa solicite acordul persoanei vizate sau al reprezentantilor sai legali. In cazul in care vrea sa obtina informatii de alt gen, jurnalistul de asemenea este obligat sa avertizeze cetateanul sau persoana publica asupra efectuarii inregistrarilor.

Aflarea persoanei in locurile publice, discursurile publice ale persoanei etc. nu pot fi atribuite la domeniul vietii private a acesteia. In consecinta, nu este necesara o permisiune expresa.

Manifestatiile in masa au scopul de a atentiona opinia publica asupra unor probleme, prin urmare, pentru efectuarea inregistrarilor nu este necesar acordul participantilor. La cererea persoanelor prinse in obiectiv, comportamentul carora denota ca ei nu se identifica cu participantii la manifestatie, materialul va fi redactat prin mijloace tehnice disponibile.

Legea nu face distinctie (decit cu unele exceptii, una dintre care o vom analiza aici) intre viata privata a cetatenilor simpli si cea a functionarilor publici, aparind-o in mod egal. Daca jurnalistul patrunde in mod ilegal in domiciliul sau resedinta persoanei, indiferent de statutul acesteia, el se face raspunzator de incalcarea art. 177 Incalcarea inviolabilitatii vietii personale si art. 179 Violarea de domiciliu din noul Cod penal. Totodata, daca patrunde in mod legal in domiciliul sau resedinta persoanei, dar efectueaza filmari fara acordul acesteia, jurnalistului i se imputa raspundere doar in temeiul art. 177. Daca jurnalistul filmeaza proprietatea, inclusiv casa, santierul de constructie etc. fara sa patrunda ilegal in casa si da publicitatii informatiile respective cu identificarea persoanelor la care se refera, el este actionat in judecata in temeiul art. 177 din Codul penal. O derogare de la aceasta regula prevede Legea privind declararea si controlul veniturilor si al proprietatii demnitarilor de stat, judecatorilor, procurorilor, functionarilor publici si a unor persoane cu functie de conducere (nr.1264-XV din19.07.2002), care in art. 13 stabileste caracterul public al anumitor informatii. Art. 13 alin. (1) da lista functiilor publice, detinatorii carora sint obligati sa faca declaratii de venit, raspunzind exigentei absolut legale privind instituirea controlului societatii asupra surselor de venit ale functionarilor publici.

Raspunderea penala, conform Legii nr. 1264-XV, este aplicabila unor fapte de un pericol social redus, fapt ce intra in contradictie cu insusi conceptul de infractiune. In alte tari, insa, raspunderea penala, incriminind incalcarea inviolabilitatii vietii private, prevede citeva elemente calificative obligatorii pentru incadrarea faptei in contextul infractional: faptele ce incalca dreptul la viata privata trebuie sa fi fost savirsite din motive josnice; aceste fapte trebuie sa fi cauzat un prejudiciu drepturilor si intereselor legitime.

Persoana cu functie de raspundere si functionarul public (aceste notiuni nu sint sinonime), ca si orice alta persoana, se pot opune efectuarii unor inregistrari (audio, video, foto) doar daca prin aceasta li se lezeaza dreptul la viata privata. Or, exercitarea obligatiilor de serviciu nu poate fi atribuita sub nici o forma la domeniul vietii lor private, prin urmare nu este necesar acordul lor pentru efectuarea filmarilor.

Totodata, in cazul in care, in cadrul unei discutii sau interviu, jurnalistul urmareste scopul de a obtine informatii de la persoana cu functie de raspundere sau functionar, el trebuie sa atentioneze persoana respectiva asupra efectuarii inregistrarilor (ceea ce nu inseamna ca jurnalistul trebuie sa solicite consimtamintul ei).

Conform Legii presei, mijloacele tehnice ale jurnalistului pot fi ridicate numai in cazul in care servesc drept proba intr-o cauza penala. De asemenea, mijloacele juridice de protectie a dreptului de proprietate servesc drept o buna garantie pentru inviolabilitatea bunurilor jurnalistului, inclusiv a informatiei detinute de el. Aceasta este o latura a problemei. Nu trebuie sa facem abstractie insa de metodele prin care se obtine informatia, de exemplu, obtinerea acesteia prin metode ilegale constituie o incalcare grava a drepturilor omului. Conform art.13 al noului Cod civil, oricarei persoane i se permite protejarea drepturilor si intereselor sale legitime prin autoaparare. Astfel, nu sint ilicite actiunile persoanei care, in scopul autoapararii, ia, sustrage, distruge sau deterioreaza un bun [...] daca nu se poate obtine asistenta organelor competente si daca, fara o interventie imediata, exista pericolul ca apararea dreptului sa devina imposibila sau substantial ingreuiata. Autoapararea nu trebuie sa depaseasca limitele necesare inlaturarii pericolului.

Asadar, aprecierea legalitatii actiunilor persoanei depinde, in fiecare caz concret, de caracterul pericolului social pe care-l prezinta atit metoda si circumstantele in care s-a efectuat inregistrarea, cit si actiunea de distrugere a informatiei. si, desigur, in toate cazurile, persoana care considera ca jurnalistul prin actiunile sale i-a lezat dreptul la viata privata poate sa-l actioneze in judecata in vederea restabilirii dreptului incalcat (inclusiv prin ridicarea si distrugerea informatiei) si repararii prejudiciului material si moral cauzat.

Obiectul nemijlocit exista la orice infractiune, ca factor necesar al acesteia, obiectul material nu exista la orice infractiune, ci numai la acelea la care valoarea sociala ocrotita consta sau se exprima ntr-o entitate materiala. Astfel, amenintarea sau va-tamarea relatiilor sociale are loc prin intermediul acestei entitati, care este obiectul material al infraciunii. Un astfel de obiect material nu exista la infraciunile contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor.

Aadar, prin obiect nemijlocit al infraciuniise neleg relaiile sociale concrete, aprate de o anumit norm juridico- penal mpotriva anumitor infraciuni.

n teoria dreptului penal se face clasificarea obiectului nemijlocit n obiect nemijlocit de baz i obiect nemijlocit suplimentar.Obiectul nemijlocit de baz l formeaz asemenea relaii sociale , pe care legislatorul, n procesul de creare a normei jurididce, a urmrit s le pun sub ocrotirea legii penale.

Obiectul nemijlocit suplimentar l formeaz astfel de relaii sociale, care, meritnd ntr- o msur anumit aprare de sine stttoare, sunt ocrotite de legea penal numai n virtutea faptului c sunt puse n pericol real de cauzare a daunei n cadrul comiterii infraciunii contra obiectului nemijlocit de baz.

n urma acestor precizri absolut necesare este fireasc concluzia c diferenierea obiectului generic i a obiectului nemijlocit anume a acestui grup de infraciuni, i anume infraciuni contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor, i n cazul nostru- infraciunea de nclcarea inviolabilitii vieii personale, este artificial, cu toate c n privina celorlalte grupuri de infraciuni, de exeplu a celor economice, diferenierea dat pare a fi justificat.. Parctica juridic din RM deocamdat nu a tangeniat aceast problem. Deci, obiectul nemijlocit al infraciunii de nclcarea inviolabilitii vieii personale este informaia privind viaa personal sau, altfel spus, relaiile sociale de informare.

Este imposibil, opernd numai cu un bun determinat, s stabilim obiectul nemijlocit al infraciunii, s nelegem esena infraciunii i orientarea social a acesteia. Fr calificarea naturii relaiilor sociale, a cror expresie material este obiectul material, bunul, nu este posibil nici nelegerea infraciunii, nici estimarea pericolului social, nici calificarea just a faptei.

2.2. Latura obiectiv a infraciunii de nclcare a inviolabilitii personale

Prin latura obiectiv a infraciunii trebuie neleas manifestarea exterioar a conduitei social- periculoas n form activ (aciune) sau pasiv (inaciune), consecinele negative, legturade cauzalitate dintre fapt i consecine, precum i timpul locul, circm, circumstanele, metoda i alte date detalizante, indicate uneori n textul legii penale.

Conduita social- periculoas este comportamentul contient al omului care nele valoarea faptelor sale i este capabil s le dirijeze.

Manifestarea exterioar a conduitei este format din micrile corporale mecanice, supuse legilor mecanicii i care produc modificri n lumea nconjurtoare.

Codul penal deosebete dou forme ale conduitei social- periculoase- aciunea i inaciunea. Aciunea este conduita social- periculoas volitiv i activ a omului. Inaciunea este conduita social- periculoas volitiv i pasiv, care const n nesvrirea de ctre persoan a acelor aciuni, pe care ea trebuie i putea s le svreasc n virtutea obligaiilor aflaten sarcina ei.

Latura obiectiv a infraciunilor contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor se caracterizeaz, n mare parte, prin aciuni, i anume, prin culegerea ilegal i rspndirea cu bun tiin a informaiilor despre viaa personal ce constituie secret personal sau familial al altei persoane fr consimmntul ei.

Din punct de vedere a laturii subiective nclcarea inviolabilitii vieii personale se exprim ca fapt social- periculoas, care reprezint o aciune, svrit prin folosirea intenionat a situaiei de serviciu, sau ntr- un discurs public i prin mass- media.

Consecinele negative ale infraciunii de nclcarea inviolabilitii vieii personale reprezint cazarea unei pagube determinate, indicat n legea penal, obiectului nemijlocit ca rezultat al svririi faptei social periculaose.

Majoritatea infraciunilor contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor nu au componen material, latura lor obiectiv fiind format din trei elemente structurale: fapta social- periculoas descris de legea penal; consecinele negative prevzute n dispoziia normei de drept penal, care se exprim n form de prejudiciu material; legtura cauzal ntre fapt i consecinele aminitite.

n ceea ce privete metoda svririi infraciunii, aceasta are nsemntatea unui subelement obligatoriu n situaia n care este indicat n mod expres n dispoziia normei penale. Aceast caracteristic aparine, nainte de toate tuturor categoriilor de infraciuni contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor, tuturor formelor de sustragere.

Specificul nclcarea inviolabilitii vieii personale se manifest, anume, prin metoda de svrire a acesteia. Spre deosebire de multe alte infraciuni, caracterizate prin metoda fizic (operaional), n cazul nclcarea inviolabilitii vieii personale metoda de acionare a fptuitorului poart un caracter informaional, fie se bazeaz pe raporturile speciale de ncredere, care s- au stabilit ntre victim i fptuitor, sau prin folosirea intenionat a situaiei de serviciu.

Ca aciune principal n cazul de nclcarea inviolabilitii vieii personale trebuie recunoscut procesul de rspndire a informaiilor ce constituie secret personal sau familial, condiionat de nelciune sau abuz de ncredre din partea fptuitorului. Anume aceste acte aflate ntr- o legtur reciproc, reprezint semnele faptei social- periculoase din cadrul laturii obiective a nclcarea inviolabilitii vieii personale.

Potrivit specificului metodei de svrire a nclcarea inviolabilitii vieii personale, pot fi evideniate dou tipuri ale infraciunii examinate:

1. rspndire a informaiilor ce constituie secret personal sau familial printr- un discurs public, prin mass- media;

2. rspndire a informaiilor ce constituie secret personal sau familial prin folosirea intenionat a situaiei de serviciu.

Referitor la componena de nclcarea inviolabilitii vieii personale, rspndirea informaiilor printr- un discurs public, prin mass- media capt caracter social- periculos numai din cauza c constituie metoda de rspndire a informaiilor ce constituie secret personal sau familial.

Rspndirea informaiilor printr- un discurs public, prin mass- media din cadrul nclcarea inviolabilitii vieii personale se deosebete de orice alt rspndirea informaiilor printr- un discurs public, prin mass- media doar prin aceea c ea este folosit la rspndirea informaiilor ce constituie secret personal sau familial. n acest caz, datorit caracterului obiectului nemijlocit i, implicit, al scopului trasat de fptuitor, este determinat coninutul nelciunii i, uneori forma acesteia. Numai n acest sens se poate vorbi despre rspndirea informaiilor printr- un discurs public, prin mass- mediaa din cadrul nclcarea inviolabilitii vieii personale.

Pe masura ce mass-media se informatizeaza, proces ce poate fi caracterizat ca global si inevitabil, riscurile de conflict intre dreptul la viata privata si libertatea exprimarii devin mai acute. Aplicarea regulilor protectiei datelor cu caracter personal in informatiile detinute de catre mijloacele de informare in masa da nastere unor serioase dificultati si intrebari, ca de exemplu:

agentiile de presa si redactiile transmit si receptioneaza in fiecare zi mii de informatii, flux ce nu poate fi dirijat fara ajutorul unor structuri informatizate. Art. 5 lit. (d) al Conventiei pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal cere utilizatorilor sa supravegheze ca datele personale sa fie exacte si, daca este necesar, actualizate. Este practic imposibil sa ne imaginam in ce mod ar putea fi realizata aceasta prevedere in activitatea mijloacelor de informare in masa, iar legea care nu poate fi executata este mai periculoasa decit inexistenta legii;

cum poate fi aplicat principiul colectarii loiale si licite in tehnicile jurnalismului de investigatie?

ar putea oare persoana vizata sa-si exercite drepturile cind datele cu caracter personal sint colectate si inregistrate de catre mass-media? Este ea autorizata sa rectifice informatiile eronate inregistrate in arhivele electronice?

cum poate fi reglementat accesul direct al publicului la bazele de date ale presei?

Nu se pot da raspunsuri simple la aceste intrebari. Unii experti invoca art. 9 alin. (2) lit b) al Conventiei, conform caruia partile contractante pot deroga de la principiile fundamentale ale protectiei datelor cu caracter personal, atunci cind aceasta este prevazut de legea statului si constituie o masura necesara intr-o societate democratica pentru protectia persoanei vizate sau libertatilor altei persoane.

Aceasta exceptie autorizeaza partile contractante sa excluda datele prelucrate de catre mass-media din cimpul de aplicare a legislatiei privind conditiile prelucrarii automatizate a datelor personale, in scopul protectiei libertatii de exprimare (libertatii presei). Totusi, afirma acesti experti, in cazul adoptarii acestei solutii, este necesar sa se gaseasca drepturi compensatoare pentru persoana vizata, dat fiind faptul ca dreptul de acces, rectificare si stergere ii sint refuzate, iar mediile nu sint obligate sa respecte exigentele cu privire la calitatea datelor, impuse altor utilizatori. Statele semnatare ale Conventiei pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal nu au adoptat o solutie unica, unele pasind pe calea extinderii legislatiei cu privire la protectia datelor asupra informatiilor detinute de mass-media, iar altele optind pentru solutia oferita de exceptia descrisa.

Deocamdata, nu exista o lege nationala privind protectia informatiei cu caracter personal. Ratificarea, in anul 1999, a Conventiei pentru protectia persoanelor in cadrul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal nu este suficienta pentru numeroasele cazuri si situatii ce tin de viata privata a persoanei.

Avind in vedere angajamentul pe care si l-a asumat statul nostru prin ratificarea Conventiei mentionate, urmeaza sa fie adoptata cit mai curind o lege care sa reglementeze obligatiile mijloacelor de informare in masa in contextul prelucrarii datelor cu caracter personal.

O a doaua form a metodei de svrire a infraciunii de nclcarea inviolabilitii vieii personale, mult mai puin rspndit, este folosirea situaiei de serviciu. nclcarea inviolabilitii vieii personale are aspecte asemntoare i cu componentele de infraciune prevzute de art. 84 i 177 prim. CP. Delimitarea infraciunilor respective de nclcarea inviolabilitii vieii personale se efectueaz n baza unor astfel de criterii ca obiectul material al infraciunii i orientarea inteniei. Cele comise reprezint infraciunea prevzut de art. 84 sau de 177 prim. CP.

Un anumit specific reprezint delimitarea nclcarea inviolabilitii vieii personale de sustragerea prin abuz de serviciu. Aceast metod a sustragerii poate include folosirea nelciunii. n afar de aceasta abuznd de situaia sa de serviciu, fptuitorul abuzeaz n acelai timp, de ncrederea ce i s- a acordat de aceea deosebirea infraciunii date de nclcarea inviolabilitii vieii personale const n principal, n faprul c subiectul ei este persoan cu funcii de rspundere care i folosete situai a de serviciu pentru a sustrage averea.

Merit atenie problema delimitrii nclcarea inviolabilitii vieii personale de cauzarea de pagube materiale prin nelciune sau abuz de ncredere., a crei metod de svrire este aceeai ca i la nclcarea inviolabilitii vieii personale, deosebirea principal a faptei respective de nclcarea inviolabilitii vieii personale const n faptul c pricinuirea pagubei materiale prevzute de art. 194 CP, nu este legat de trecerea creiva averi a proprietarului ctre fptuitor, obinnd profit patrimonial din contul averii proprietarului, subiectul nu trece n posesia sa nsi averea acestuia ci rspndete informaii care pot cauza pagume materiale i morale.Atit Consiliul Europei, cit si autoritatile legislative ale Uniunii Europene (Comitetul de Ministri si Parlamentul European) au adoptat acte normative si Recomandari privind acelasi subiect, protectia datelor cu caracter personal, in scopul armonizarii legislatiilor din diferite state. Conform art. 5 al Conventiei pentru protectia persoanelor referitor la prelucrarea automatizata a datelor cu caracter personal, datele cu caracter personal care constituie obiectul prelucrarii automatizate urmeaza a fi: obtinute si prelucrate in mod corect si legal; inregistrate pentru scopuri determinate si legitime si a nu fi utilizate intr-un mod incompatibil cu aceste scopuri; adecvate, pertinente si neexcesive in comparatie cu scopurile pentru care au fost inregistrate; exacte si, acolo unde este necesar, actualizate; pastrate sub o forma ce permite identificarea subiectilor datelor respective pentru un termen nu mai mare decit cel necesar scopurilor pentru care au fost inregistrate datele.

Conventia delimiteaza in mod special o categorie de date cu caracter personal extrem de sensibile si prescrie ca informatiile referitoare la originea rasiala, opiniile politice, convingerile religioase si alte convingeri, precum si datele referitoare la sanatate sau la viata sexuala, pot fi prelucrate in mod automat numai daca dreptul intern prevede garantiile necesare. Conventia stipuleaza aceleasi conditii si pentru datele privind condamnarile penale (art. 6).

In vederea asigurarii unei protectii eficiente a datelor cu caracter personal inregistrate in fisiere automatizate, se prescrie luarea masurilor de securitate pentru prevenirea pierderii, distrugerii accidentale sau neautorizate a acestora, precum si contra accesului, modificarii sau difuzarii neautorizate (art. 7).

i, in sfirsit, art. 8 al Conventiei obliga statele membre sa adopte garantii suplimentare pentru persoanele vizate, stabilind ca orice persoana trebuie sa aiba posibilitatea: de a cunoaste atit existenta fisierului automatizat de date cu caracter personal, scopurile sale principale, cit si identitatea si resedinta permanenta sau sediul principal al proprietarului fisierului; de a obtine intr-un termen rezonabil si fara aminare sau cheltuieli excesive atit confirmarea existentei sau inexistentei in fisierul automatizat a datelor cu caracter personal ce o vizeaza, cit si comunicarea acestor informatii intr-o forma inteligibila; de a obtine, dupa necesitate, rectificarea sau distrugerea (stergerea) datelor in cazul in care acestea au fost prelucrate cu incalcarea dispozitiilor legale, ce asigura efectul principiilor articolelor 5 si 6 ale Conventiei; de a face recurs in cazul in care nu i se raspunde la o cerere de confirmare sau, dupa caz, de comunicare, de rectificare sau de stergere a datelor.

Componena infraciunii, prevzut de art. 177 CP, este nematerial, ceea ce nseamn c la calificarea nclcarea inviolabilitii vieii personale este obligatorie stabilirea urmtoarelor elemente structurale ale laturii obiective:

1. fapta social- periculoas, care are forma aciunii ce const din rspndirea informaiilor printr- un discurs public, prin mass- media;

2. consecinele negative, care se exprim n prejudiciul material real, cauzat proprietarului sau altui posesor;

3. legtura cauzal dintre fapta social- periculoas i consecinele negative indicate.

nclcarea inviolabilitii vieii personale se consider infraciune consumat atunci, cnd deja a fost cules i rspndit textul informaiei. ns Legea nu prevede survenirea de consecine negative pentru victime.

2.3. Latura subiectiv a infraciunii de escrocherie.

Latura subiectiv a oricrei infraciuni reprezint o parte a lumii interioare spirituale a persoanei care a svrit fapta social- periculoas. Ea se caracterizaez prin vinovie, motiv i scop.

Vinovia este atitudinea psihic a persoanei, prevzut de legea penal, sub form de intenie sau impruden, fa de fapta svrit i consecinele acesteia. Combinrile raportului intelectual- volitiv fa de fapt i consecinele acesteia creaz temeiul pentru diferenierea vinoviei n forme (intenie i impruden), iar n continuare pe tipuri (intenie direct i indirect, sinencredere exagerat i neglijen).

Pentru majoritatea infraciunilor contra drepturilor politice, de munc i altor drepturi constituionale ale cetenilor vinovia se manifest prin intenie direct, adic fptuitorul n cazul svririi acestor infraciuni i d seama de caracterul social- periculos al faptei sale, prevede consecinele ei negative i dorete survenirea acestor consecine.

Ambele tipuri de intenie, att direct ct i indrect sunt caracteristice pentru latura subiectiv a infraciunilor prevzute de art. 177 CP.

Latura subiectiv a nclcarea inviolabilitii vieii personale se caracterizeaz prin intenie direct i scop cupidant.

Fptuitorul i dseama de rspndirea informaiilor printr- un discurs public, prin mass- media, folosind pentru aceasta n calitate de metode nelciunea sau folosirea situaiei de serviciu, prevede cauzarea prejudiciului material real al proprietarului sau al altui posesor al averii respective i dorete aceasta.

Aa cum am artat i mai sus latura subiectiv a nclcarea inviolabilitii vieii personale se caracterizeaz prin intenie direct. Conform art. 17 al CP se considerc infraciunea a fost svrit cu intenie dac persoana care a svrit- o i d seama de caracterul prejudiciabil al aciunii sau a inaciunii sale, a prevzut urmrile ei prejudiciabile, le- a dorit sau admitea, n mod contient, survenirea acestor urmri.

n CP nu se definete clar noiunea de vinovie, ns ea poate fi dedus din art. 17- 18 al CP. Vinovia reprezint atitudinea psihic a persoanei, o atitudine contient i volitiv n procesul comiterii infraciunii, care, mpreun cu motivul i scopul, constituie latura subiectiv a infraciuniii.

Dispoziia art. 17 al CP reproduce ntocmai definiia inteniei ca form a vinoviei, prevzut n art. 8 al CP din 1961.

nelegerea caracterului prejudiciabil al faptei i prevederea urmrii ei constituie elementul intelectiv al inteniei, iar dorina sau admiterea n mod contient a survenirii urmrii prejudiciabile reprezint elementul ei volitiv.

nelegerea caracterului prejudiciabil al faptei svrite nglobeaz reprezentarea n contiina persoanei a obiectului infraciunii, a aciunii sau inaciunii prin care se realizeaz activitatea infracional.

Art. 17 CP nu cere cunoaterea de ctre fptuitor i a caracterului ilicit al faptei, adic prevederea ei ca infraciune n legea penal. ns gradul prejudiciabil al unor fapte prevzute de CP ca infraciuni eate legat, n primul rnd, de nclcarea de ctre fptuitor a unor legi, reguli, interdicii sau activiti ilegale.

Un alt aspect al elementului intelectiv este acela al prevederii urmrii prejudiciabile a faptei cu intenie direct. Svrind fapta cu intenie direct, persoana prevede nu numai posibilitatea survenirii reale a urmrii prejudiciabile, ci, de regul i inevitabilitatea survenirii ei.

Elementul volitiv al inteniei se caracterizeaz printr- o anumit atitudine volitiv fa de urmarea prejudiciabil. Persoana care activeaz cu intenie direct dorete survenirea urmrii prejudiciabile i i depune voit eforturile pentru atingerea rezultatului dorit. Spre deosebire de intenia direct, la svrirea infraciunii cu intenie indirect, persoana, prevznd posibilitatea survenirii reale a urmrii prejudiciabile, nu o dorete, ns o admite n mod contient. Are, deci o atitudine de indiferen, de nepsare fa de procedura urmrii prejudiciabile.

Delimitarea inteniei directe de intenia indirect are importan teoretic i practic. Motivul i scopul infraciunii relev faptul c persoana care o svrete urmrete i dorete o anumit finalitate. n astfel de cazuri persoana activeaz numai cu intenie direct.

n cele din urm vom concluziona c infraciunea de nclcarea inviolabilitii vieii personale se efectueaz prin intenie direct, persoana fiind contient de la bun nceput de motivul i scopul aciunilor sale de a rspndi informaii despre viaa pesonal a victimei.

Infraciunea de nclcarea inviolabilitii vieii personale presupune i intenia premeditat, aceasta fiind un alt tip de intenie prevzut de leagea penal. Intenia premeditat presupune un anumit interval de timp de la apariia ideii de a svri infraciunea pn la realizarea ei. De regul, n acest interval de timp, plnuiete i se pregtete n vederea svririi infraciunii, crendu- i condiii favorabile pentru realizarea ei. n astfel de cazuri, intenia premeditat sporete gradul prejudiciabil al fapteii al fptuitorului.

Dup gradul de concretizare a inteniei, svrirea infraciunuii de nclcarea inviolabilitii vieii personale, uneori se produce prin intenie concret. n cazul acesta persoana prevede i dorete survenirea unui rezultat bine determinat. De exemplu faptuitorul tie c victima are anumite intenii politice i rspndete cu bun- tiin secret personal sau familial al acesteia pentru ai periclita implicarea n campania electoral.

Deci, n concluzie, avem c latura subiectiv a infraciunii const n totalitatea condiiilor cerute de lege cu privire la atitudinea psihic a infractorului fa de fapta svrit, pentru ca acea fapt s constituie infraciune.

Semnul principal ce intr n structura laturii subiective a oricrei infraciuni este vinovia. n cazul nostru infraciunea de nclcarea inviolabilitii vieii personale poart caracterul de vinovie intenionat.

2.4. Subiectul infraciunii de nclcare a inviolabilitii personale

Subiectul al infraciunii, potrivit regulii generale, este recunoscut individul caracterizat prin dou aspecte ale personalitii sale- vrst i starea sntii psihice.

Subieci ai infraciunilor prevzute de Capitolul al treilea al Prii Speciale a Codului penal pot fi persoanele fizice- ceteni ei RM, apatrizi sau ceteni strini (dac nu dispun de imunitate dilomatic), care au mplinit o anumit vrst. Limita superioarde vrst pentru tragere la rspundere penal este stabilit de legea penal.

Conform art. 21 al CP alin. (2), persoanele fizice care au vrsta ntre 14 i 16 ani sunt pasibile de rspundere penal, iar n cazul temei noastre de cercetare, acest alineat este relevant doar pentru vrsta de 16 ani.

CP al RM recunoate ca subiect al infraciunii deopotriv cu persoana fizic, i persoana juridic. n CP subiectul infraciunii apare i sub denumirea de infractor , de persoan care a svrit o infraciune, de persoan vinovat de svrirea infraciunii, de fptuitor, autor, organizator, instigator sau complice (art. 42 CP).

Subiect al infraciunii poate fi att persoana carea svrit o infraciune consumat, ct i cea care comite o infraciune neconsumat (art. 25 27 CP).

n alin. 1 al art. 21 CP sunt indicate semnele ce caracterizeaz n general persoana fizic ca subiect al infraciunii. Acestea sunt: vrsta cerut de lege i responsabilitatea. Pentru ca o persoan s poat fi subiect al infraciunii, ea trebuie s fi atins, n momentul comiterii infraciunii, o anumit limit dobndete capacitile psihice care- i dau posibilitate de a contientiza aciunile sale i de a i le putea stpni.

Din alin 1. art. 21 rezult c minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani, din punct de vedere penal nu poate fi subiect al infraciunii. Aceasta nseamn c, pn la atingerea vrstei de 14 ani, din punct de vedere penal inexistena responsabilitii persoanei fizice este absolut. i n nici un caz nu se va putea dovedi existena ei.

Vrsta general pentru tragerea la rspundere penal a persoanei fizice este de 16 ani. Minorii ntre vrsta de 14 ani i 16 ani poart rspundere penal numai pentru svrirea infraciunilor indicate expres n alin. 2 al art. 21.

Subiectul infraciunii de nclcarea inviolabilitii vieii personale este persoana fizic responsabil, care la momentul comiterii infraciunii a atins vrsta de 16 ani. Un grad sporit de dificultate o reprezint problema delimitrii nclcarea inviolabilitii vieii personale de nclcrile normelor juridice civile.

n cazul dat trebuie luate n vedere urmtoarele mprejurri, n primul rnd folosirea situaiei de serviciu i rspndirea informaiilor printr- un discurs public sau prin mass- media din cadrul infraciunii de nclcarea inviolabilitii vieii personale, ca metode de rspndire a informaiilor ce constituie secret personal sau familial. n al doilea rnd, este necesar ca, deja, n acest moment fptuitorul s aib intenia rspndirii informaiilor. CONCLUZII

Potrivit art.8 din Convenia European a Drepturilor Omului, orice persoan are dreptul s se respecte viaa privat i de familie, domiciliul i corespondena i intrezice amestecul unei autoriti publice n exercitarea acestui drept, dect n unele cazuri de excepie.

Problematica aprrii vieii private rmne a fideosebitde complex, fiind marcat de imposibilitatea elaborrii unor norme care s permit maximum de obiectivitate i echitate n aplicarea lor.

Prezint dificultate stabilirea unei granie echitabile ntre dreptul la libera exprimare i dreptul la viaa personal. Democratizarea continu a societii impune realizarea unei concilieri ntre aceste drepturi, aa nct protecia dreptului la onoare, demnitate i reputaie profesional s nu afecteze substanial libertatea de exprimare i s nu-i amenine calitatea de fundament al societii democratice. Pentru a asigura aceast finalitate,este necesar a aplica regulile stabilite prin jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului drept criterii pentru aprecierea legitimitii restrngerii libertii de exprimare. n acelai timp, nu putem vorbi despre obligaia aplicrii necondiionate a standardelor europene sau a experienei rilor cu o democraie avansat. La orice aplicare a dreptului trebuie s se pun n balan valorile pe care acesta le protejeaz n societatea respectiv, la momentul respectiv sau n perspectiv.

n final, menionm nc o soluie, care a fost deja aplicat n unele ri i care, n opinia mea, este preferabil i pentru rezolvarea problemelor complexe legate de nclcarea inviolabilitii vieii personale n R. Moldova: adoptarea unui act special cu privire la nclcarea inviolabilitii vieii personale, care s reglementeze minuios domeniul, incluznd n legislaia naional norme conforme standardelor europene cu privire la libertatea de exprimare.BIBLIOGRAFIEACTE JURIDICE ALE REPUBLICII MOLDOVA1. Cauza Amihalachioaie v. Moldova, hot. din 20.04.04, Monitorul OficialalRepublicii Moldova (M.O.) 150-155, 2004

2. Cauza Busuioc v. Moldova, hot. din 21.12.04, www.echr.coe.int

3. Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 06.06.2002, M.O. nr. 82-86 din 22 iunie 2002

4. Codul civil, aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneti din 26 decembrie 1964, B 1964, nr.36, art.81 (abrogat)

5. Codul de procedur civil al R. Moldova nr. 225-XV din 30.05.2003, M.O. 111-115 din 12.06.2003

6. Codul de procedur civil, 26.12.1964, Vestile RSSM, 1964, nr.10, art.42 (parial abrogat)

7. Codul de procedur penal al R. Moldova nr. 122-XV din 14.03.2003, M.O. 104-110 din 07.06.2003

8. Codul de procedur penal, aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneti din 24.03.1961 (publ. Vestile R.S.S.M., 1961, nr.10, art. 42) (abrogat)

9. Codul electoral nr. 1381-XIII din 21.11.97, M.O. nr.81/667 din 08.12.1997

10. Codul penal al R. Moldova, adoptat prin Legea nr. 985-XV din 18.04.2002, publicat n M.O. nr. 128-129 din 13.09.2002

11. Codul penal, 24.03.1961, aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneti din 24 martie 1961 (publ. Vestile R.S.S.M., 1961, nr.10, art. 41) (abrogat)

12. Constituia Republicii Moldova, adoptat la 29.07.1994., M.O. nr. 1 din 18.08.1994.

13. Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale, adopt. Roma, 4 noiembrie 1950, n vig. din 03.09.53. Ratificat prin Hotrrea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.97, publ. M.O. (Tratate internaionale la care R.M. este parte (1990-1998), vol I, p.341)

14. Declaraia Universal a Drepturilor Omului, adoptat la 10 decembrie 1948. ratificatprinHotrreaParlamentuluinr217-IIdin28.07.90,publ.M.O.(Tratate internaionale la care R.M. este parte (1990-1998), vol I, p.11)

15. Decizia Consiliului Coordonator al Audiovizualului despre necesitatea corespunderii condiiilor de difuzare a publicitii, teleshopping-ului i sponsorizrii cu prevederile actelor normative n vigoare nr. 74 din 22.12.04, M.O. nr. 242-245/529 din 31.12.2004

16. Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10.02.2000, M.O. nr. 57-58, 18.05.00

17. Legea cu privire la informatizare i la resursele informaionale de stat nr. 467-XV din 21.11.2003, M.O. nr. 6-12/44 din 01.01.2004

18. Legea despre statutul deputatului n Parlament din 07.04.94, M.O. nr. 4, 1994

19. Legea presei nr. 243-XIII din 26.10.1994, M.O. nr. 2 din 12.01.95

20. Legea privind accesul la informaie nr. 982-XIV din 11.05.2000, M.O. nr. 88-90, 28.07.00

ACTE JURIDICE CU CARACTER DE RECOMANDARE

1. Declaraia privind libertatea discursului politic n media (adopt. de Comitetul de Minitri al Consiliului Europei la 12.02.2004)

2. Declaraia cu privire la difuzarea de ctre mass-media a informaiilor privitoare la procedurile penale (adopt. de Comitetul de Minitri al Consiliului Europei la 10.07.2003)

3. Hotrrea Plenului Curii Supreme de Justiie din 19 iunie 2000 Privind aplicarea n practica judiciar de ctre instanele judectoreti a unor prevederi ale Conveniei pentru aprarea drepturilor omului i libertilor fundamentale publ. Buletinul CSJ nr. 9-10 (2000).

4. Recomandarea Rec(2003)13 cu privire la difuzarea de ctre mass-media a informaiilor privitoare la procedurile penale (adopt. de Comitetul de Minitri al Consiliului Europei la 10.07.2003)

5. Rezoluia (74) 26 privind dreptul la replic situaia individului n raport cu presa (adopt. de Comitetul de Minitri al Consiliului Europei la 02.07.1974), publ. n Recommandations et declarations adoptees par le Comite des Mini-stres du Conseil de l-Europe dans le domaine des media, Strasbourg, 2000.

6. Rezoluia 1003(1993) privind etica jurnalismului (adopt. de Adunarea Parlamentar a Consiliului Europei la a 42-a sesiune ordinar), publ n Recommendations & Resolutions adopted by the PA of the CoE in the media field,Directorate General of Human Rights, Strasbourg 2000.

BIBLIOGRAFIE

1. Article 19. DefiningDefamation-PrinciplesonFreedomofExpressionandProtection of Reputation. London, July 2000

2. Article 19. Accesul la eter. Principii ale libertii de expresie i reglementrii audiovizualului. Londra, Martie 2002, www.article19.org

3. Article 19. Mass-media i libertatea de exprimare. Chiinu, editura ARC, 1997

4. Bae Sergiu. Drept civil. Chiinu, FEP TipografiaCentral,1997

5. Berger Vincent. Jurisprudena Curii Europene a Drepturilor Omului, Bucureti, 1998.

6. Cucereanu Drago. Ghid juridic n problemele mass-media. Chiinu, Centrul de Drept al Avocailor, 2003

7. DEX. Dicionar explicativ al limbii romne. Academia romn. Institutul de lingvistic Iorgu Iordan, ed II. Univers Enciclopedic, Bucureti, 1996

8. Dicionarul limbii romne moderne, elab. Institutul de lingvistic din Bucureti al Academiei R.P.R., sub direcia D. Macrea, Bucureti, ed. Academiei Republicii Populare Romne, 1958

9. Dogaru I., Dnior C.C. Drepturile omului i libertile publice. Chiinu, editura Zamolxe, 1998.

10. Dogaru I., Dnior D.C., Dnior Gh. Teoria General a Dreptului. B., Editura tiinific,1999

11. Drepturile omului. Ghidul ziaristului. Acte naionale i internaionale (extrase). Chiinu, Acces-info, 2004

12. Hotrri ale Curii Europene a Drepturilor Omului, ed. ngrijit de Monica Macovei. Iai, ed.Polirom, 2000

13. Jurisprudence relative a l-article 10 de la Convention europeenne des droits de l`homme. Strasbourg, Conseil de lEurope, 2000

14. Libertile mass-media n Republica Moldova, elab sub direcia Uniunii Jurnalitilor din R.M. Chiinu, ed. Princeps, 2000

15. Macovei M. Libertatea de exprimare. Ghid privind punerea n aplicare a articolului 10 al Conveniei Europene a Drepturilor Omului. Manuale privind drepturile omului, nr. 2, Consiliul Europei, 2001. Editat n Republica Moldova, 2003

16. Mass-media i legislaia. Analiz. Opinii. Propuneri. Chiinu, Universul, 2003

17. Media and democracy. Strasbourg, Conseil de lEurope, 1998.

18. Odagiu V., Ostaf S. Legislaia cu privire la mass-media n Republica Moldova. Chiinu, ed. Universitas, 1999.

19. Popescu Adam. Teoria dreptului. B., ed. Fundaiei Romnia de mine, 1999

20. Rbca Eugeniu, Spinei Vasile. Alegerile parlamentare. ntrebri i rspunsuri. Chiinu, Acces-info, 2005

21. Runcan Miruna. Introducere n etica i legislaia presei. B., ed. All, 1998

22. Seche Luiza, Seche Mircea. Dicionarul de sinonime al limbii romne. Ed. Academiei Republicii Socialiste Romnia, 1982

23. Sinteza practicii judiciare (1989-1999). Responsabil de ediie Victor Puca. Chiinu, ed. Museum, 2000

24. . . ( . .). . 2- , 1 ( ), ., - , 2000

25. . . ( . .). . , ., . , 1999

26. . -.: , 1998 ( : . 11)

27. .. . . . - . -, 2002

Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor fundamentale /Convenia European a Drepturilor Omului - CEDO/ adopt. Roma, 4 noiembrie 1950, n vig. din 03.09.53. RatificatdeR.M.prin Hotrrea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24.07.97, publ. M.O. (Tratate internaionale la care R.M. este parte (1990-1998), vol I, p.341)

Constituia Republicii Moldova, adoptat la 29.07.1994., publ. n Monitorul OficialalRepubliciiMoldova (M.O.) nr. 1 din 18.08.1994

Centrul Acces-info, Chisinau, 2003. Olivia Pirtac, Centrul Independent de Jurnalism

Popescu Adam. Teoria dreptului. B., ed. Fundaiei Romnia de mine, 1999, p. 136

. ., . . . - . , -., - , 2001, . 276

. . n . 2- , 1 ( ), . .: . ., -., - , 2000, 311

Centrul Acces-info, Chisinau, 2003. Olivia Pirtac, Centrul Independent de Jurnalism

Centrul Acces-info, Chisinau, 2003. Olivia Pirtac, Centr