Drumul cheilor în județul AlbaAsociația de Dezvoltare Comunitară în Mediul Rural „ARD”

Iulie 2013

www.cheileinalba.ro

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei PubliceAutoritatea de Management pentru Programul Operaţional RegionalStr. Apolodor nr. 17, Sector 5, BucureştiTelefon: 0372 11 14 09Email: info@mdrap.ro www.inforegio.ro

Direcția Gestionare Fonduri Comunitare pentru TurismOrganismul Intermediar pentru TurismBd. Dinicu Golescu nr. 38, Sector 1, BucureștiTel: 0372 144 000, Fax: 0372 144 001

Asociația de Dezvoltare Comunitară în Mediul Rural „ARD”Sat Predești, Comuna Tinosu, Jud. Prahova.Sucursala: Str. Ceahlău nr. 12, bl. 32, BucureștiE-mail: dezvoltareard@gmail.com

Material gratuit

Drumul cheilorîn județul AlbaGhid turistic

Protejați natura!

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

www.inforegio.ro

Investim în viitorul tău! Proiect selectat în cadrul Programului Operaţional Regional şi co-finanţat de Uniunea Europeană prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională.

Instrumente Structurale2007-2013

FONDUL EUROPEAN PENTRU DEZVOLTARE REGIONALĂ

UNIUNEA EUROPEANĂ

Parcurgerea unui traseu al cheilor în judeţul alba promite descoperirea unor formaţiuni carstice care rup temporalul şi te introduc într-un spaţiu ameţit de trecerea apelor modelatoare. aici, te aşteaptă provocarea de a descoperi bogăţii naturale deosebite, care poartă mărturii ale formării Pământu-lui, desprinse parcă dintr-un univers ireal. La fiecare pas rămâi înmărmurit de frumu-seţea şi monumentalitatea versanţilor care îţi creează impresia comunicării cu infinitul.toate aceste chei au fost declarate rezervaţii naturale pentru a păstra intacte elementele de floră şi faună sau cele de natură peisagis-tică şi geologică. tabloul natural al cheilor este îmbogăţit de prezenţa unor obiective culturale şi istorice, care atestă prezenţa şi activitatea oamenilor în aceste locuri, pre-cum şi istoria aşezărilor omeneşti care nu au contenit să se dezvolte şi să lase mărturii ale spiritualităţii şi culturii lor specifice.un tur al cheilor în judeţul alba poate înce-pe din comuna Galda de jos, unde vei întâl-ni Cheile Văii Cetii şi ale Gălzii, urcând apoi înspre nord, unde se regăseşte comuna În-tregalde pentru a vizita Cheile Întregalde,

Găldiţei şi turcului şi tecşeştilor, comuna rîmetea cu Cheile Siloşului, comuna râmeţ cu Cheile Pravului, Piatra Bălţii, râmeţului şi Mănăstirii, comuna Ponor cu Cheile Geogelului şi comuna Livezile cu Cheile Vălişoarei şi Plaiului. traseul continuă în-spre comunele ocoliş şi Poşaga, zone în care se întâlnesc Cheile runcului, Pociovaliştei şi Poşegii. Cheile urmează drumul înspre vest, în zona comunei Gârda de Sus, unde se găsesc Cheile ordâncuşii, apoi în comu-na arieşeni Cheile Gârdişoarei, în comuna Scărişoara Cheile Mândruţului, coborând înspre comuna Albac pentru a admira Che-ile albacului şi comuna Vidra cu Cheile Văii Morilor. traseul se încheie în zona central vestică, unde se pot vizita Cheile Caprei, în Zlatna, Cheile Cibului şi Glodului, în comuna almaşu Mare, încheind în comuna Meteş, cu Cheile ampoiţei.

Drumul cheilor în judeţul albaDrumul cheilor în judeţul alba 1Galda de JosCheile Văii Cetii 2Cheile Gălzii 2ÎntregaldeCheile Întregalde 3Cheile Găldiţei şi turcului 3Cheile tecşeştilor 4RîmeteaCheile Siloşului 5RâmețCheile Pravului 6Cheile Piatra Bălţii 6Cheile râmeţului 7Cheile Mănăstirii 8PonorCheile Geogelului 8Livezile

Cheile Vălişoarei 9Cheile Plaiului 9OcolişCheile Runcului 10Cheile Pociovaliştei 10PoşagaCheile Poşegii 10

Gârda de Sus

Cheile ordâncuşii 11

Complexul Scărişoara 11

Arieşeni

Cheile Gârdişoarei 13

Gheţarul de la Vârtop 13

Cetăţile Ponorului 13

Scărişoara

Cheile Mândruţului 15

Albac

Cheile Albacului 16

Vidra

Cheile Văii Morilor 17

Zlatna

Cheile Caprei 18

Almaşu Mare

Cheile Cibului 19

Cheile Glodului 19

Meteş

Cheile ampoiţei 20

CUPRINS

Cheile ordâncuşii Foto copertă: Cheile albaculuiCopyright © 2013 ARD

Cheile Albacului

Cheile Întregalde

Cheile Siloşului Cheile Caprei Cheile ampoiţei

Cheile Runcului Cheile Cibului

Cheile ordâncuşiiCheile râmeţului

2 3

Cheile GălziiCheile Gălzii sunt situ-ate în partea de est a Munţilor trascău, pe cur-sul inferior al Gălzii, între localităţile Poiana Gălzii şi Galda de Sus. Cea mai mare altitudine este de 700 m, iar cea mai mică de 350 m. Din suprafaţa totală de 20 ha, 8 ha re-

prezintă aria aflată sub ocrotire. rezervaţia este împânzită de păduri de fag, stejar, mesteacăn, alun, frasin, dar pot fi găsite şi ierburi caracteristice speciilor floristice de pajişte şi stâncărie, printre care: firuţa şi guşa porumbelului.

Galda de Jos Întregalde

Cheile Văii CetiiSe caracterizează prin peisajul spectaculos care conservă una dintre cele mai tipice marmite torenţiale numite “Bă-ile Romane”. Tot aici se găseşte floarea de colţ, monument al naturii pro-tejat prin lege. Cheile Văii Cetii le găsim în partea

de est a Munţilor trascăului, pe cursul mij-lociu al Văii Cetii. altitudinea variază de la 490 m la 680 m. Din arealul total de 20 ha, rezervaţia propriu-zisă se întinde pe 10 ha.

Limita nordică a rezervaţiei este trasa-tă în lungul drumului care leagă Cetea de tecşeşti, iar cea nordică pe interfluviul ce coboară din Piatra Corbului în Valea Cetii. În est, limita este trasată de stâncăriile din versantul stâng al văii. Limita sudică, cu un traseu mai sinuos, străbate pădurea ce aco-peră pantele sudice ale zonei calcaroase. Cascadele în chei cu înălţimi de 4-8 m oferă un adevărat spectacol.

Cheile ÎntregaldeCheile Întregalde este o rezervaţie naturală geologică cu o suprafaţă de 25 ha, care face parte din sistemul de chei care traversează masivul calcaros al culmii Ciumerna - Bedeleu din vestul Munţilor trascăului. reprezintă un relief complex, deosebit de pitoresc, fiind format dintr-o serie de pereţi, turnuri, portaluri, între-rupte de conuri de grohotiş. au o lungime de circa 1,5 km, fiind dezvoltate pe direcţia nord-vest - sud-est. Sunt declarate rezervaţie naturală din punct de vedere ge-ologic, peisagistic şi prin faptul că pe versanţi se păstrează o serie de plante rare, cum ar fi floarea de colţ, care creşte aici la cea mai mică altitudine din europa – 600 m.

Cheile Găldiței şi TurculuiC o m p l e -xul de chei format din-tr-un relief interesant şi pitoresc de

creste, ţancuri şi abrupturi sculptate în cal-car este situat în bazinul superior al Găldiţei şi deţine statutul de rezervaţie naturală.Mai exact, ca şi reper geografic comple-xul de chei se află în partea central-su-dică a Munţilor trascăului (Culmea Be-deleului), în bazinul râului Galda pe afluentul său Găldiţa. altitudinea ma-ximă atinge 1212 m (Dealul Caprei), iar altitudinea minimă este de 640 m. Frumuseţea locului impresionează prin alternanţa dintre versanţii abrupţi, verti-cali, ţancuri, vârfuri sub formă de stog, pi-ramide sau turnuri, creste şi stânci izolate proeminente la albii de râu. tot acest arse-nal este presărat de păduri de fag în amestec cu gorun, paşuni şi fâneţe. Pe unii versanţi golaşi se găsesc pajişti de stâncărie, iar local apar pâlcuri de arbuşti (scoruş, măceş, moj-drean). Complexul este străbătut de pâraiele

turcului, Drogului, Boca, Caprei şi Găldiţei. Din punct de vedere geologic, rezervaţia este formată în cea mai mare parte pe cal-care de vârstă jurasică, dispuse într-o ban-dă cu lăţime de la 1-1,5 km, orientată nord - nord-est, sud - sud-vest. La vest, în lungul liniei comune celor două chei, se dezvoltă formaţiuni sedimentare baremian-apţiene (cretacic inferior), iar la est o fâşie de calca-re jurasice. La marginea de vest, de sud (în jurul Vârfului Drogului, 1177 m), de sud-vest (Piciorul Plăieţului, 1119 m) şi nord-vest (Dealul Caprei, 1212 m) se păstrează resturi dintr-un vechi platou calcaros sub formă de culmi largi, pe alocuri aproa-pe netede, în care au fost sculptate cheile. accesibilitatea redusă din Cheile turcului asigură acestora o protecţie mai bună, dar existenţa drumului prin Cheile Găldiţei im-pune o sporire a măsurilor de protecţie.

Dn 1/e81 alba iulia-aiud, stânga pe Dj 750C, satul Cetea, comuna Galda de Jos

Dn 1 alba iulia-aiud până la Galda de jos, de unde drumul continuă prin satul Modoleşti al comunei Întregalde până la Mogoş

din Dn 1 (e 15 a) alba iulia-aiud se merge pe Dj 107, în cea mai mare parte modernizat, prin Galda de jos-Galda de Sus-Modoleşti până la Întregalde. În continuare, un drum comunal trece pe Găldiţa prin Cheile Găldiţei şi pe la marginea de vest a Cheilor turcului

Dj 107 K modernizat Galda de jos-Întregalde ce trece prin chei

Cheile Gălzii

Cheile Întregalde

4 5

Cheile SiloşuluiCu o altitudine maximă de 1102 m, iar cea minimă de 810 m, cheile se reliefează în partea estică a Masivului Bedeleu. rezervaţia dezvoltată în bazinul superior al Pârâului Siloş se găseşte în arealul satului Colţeşti din comuna rîmetea. Lungimea acestora de 500 m este acoperită de pădurile de fag în amestec cu gorun, paltin, mesteacăn şi arin, izolat ivin-du-se pâlcuri de conifere plantate, precum larice, pin şi molid. În cadrul rezervaţiei, accesul se face doar pe poteca turistică, marcată cu bandă albastră.

Cheile TecşeştilorSpre deosebire de restul cheilor din judeţul alba, Cheile tecşeştilor se evidenţează dato-rită perimetrului mai restrâns şi a geomorfologiei mai simple ceea ce duce la lipsa mai multor specii şi asociaţii vegetale. Însă, ceea ce face ca zona să se remarce, o constituie prezenţa şibleacului pe stâncăriile mai abrupte de la partea superioară a versantului stâng al cheilor, cu dominarea mojdreanului. Cheile se situează în partea de est a Munţilor trascăului, de o parte şi de alta a Pârâului Ce-tii. ating altitudinea maximă de 1153 m în Dealul runcului, iar altitudinea minimă de 775 m se află în albia Pârâului Cetii din chei. ele s-au format prin tăierea transversală a fâşiei de calcare şi au un caracter asimetric, cu versantul nordic, un abrupt pronunţat şi prăpăstios, iar cel sudic cu înclinare accentuată şi acoperit de pădure. abruptul nordic se continuă pe circa 0,7 km cu un relief de creste, ţancuri şi stâncării, lipsit de vegetaţie arborescentă, care a fost inclus în aria de protecţie. În habitatul de aici întâlnim diferite forme de vegetaţie: pajişti de ovăscior carpatin, tufărişuri de cununiţă, şibleacuri nordice. Printre speciile caracteristice aflate sub moni-torizare se găseşte stânjenelul siberian. Bulbucul trollius europaeus şi narcisa sunt specii care apar cel mai des şi cu cele mai mari populaţii în pajiştile secundare montane de firuţă roşie şi iarba vântului din afara rezervaţiei, dar care au fost găsite cu populaţii bogate şi în pajiştile de ovăscior carpatin de pe lapiezurile din partea superioară a Masivului Piatra Cetii. nu sunt specii rare în perimetrul Pie-trei Cetii, dar sunt deosebit de importante în cadrul fitocenozelor de stâncării, iar pre-zenţa lor în populaţii bogate certifică o bună păstrare a mediului în care ele se încadrează. rezervaţia este inclusă în traseul turistic de pe Pârâul Cetii, dar nu este marcată de ni-ciun indicator.

din Dn 1 alba iulia-aiud, pe Dj 107 Galda de jos-Benic (10 km), în lungul Pârâului Gălzii şi în continuare pe drumul de exploatare de pe valea Pârâului Cetii

Rîmetea

pe Dj 107 M aiud-Buru până în satul Colţeşti, de unde se continuă pe un drum paralel cu Siloşul

Cheile Siloşului

Cheile tecşeştilor

6 7

râmeţ

Cheile PravuluiVizitarea Cheilor Pravu-lui poate să fie o adevă-rată provocare pentru turişti, datorită aşezării şi morfologiei lor. Sunt situate în partea cen-tral-vestică a Munţilor trascăului (subunita-tea Ciumerna-Bedeleu), pe cursul mijlociu al

Văii Pravului, afluent dreapta al Pârâului Mogoşului (denumire a Văii Geoagiului în cursul său mijlociu). Cheile ating altitudi-nea maximă de 795 m, iar altitudinea mini-mă este de 600 m.Suprafaţa rezervaţiei este dominată de prezenţa abrupturilor, a stâncilor izolate (prezente pe ambele versante). abrupturile sau baza acestora este marcată de masa de grohotişuri, fixate sau mobile. trei peşteri aflate pe stânga Pârâului Pravului, în zona

satului Botani, domină relieful calcaros. Cea mai însemnată este Peştera cu ape, străbă-tută de un curs subteran ce cade în cascade şi care a generat marmite torenţiale tipice. La fel ca şi în cazul celorlalte chei din judeţul alba, şi aici predomină vegetaţia formată din păduri de fag în combinaţie cu cele din gorun. În spaţiul rezervatiei pot fi întâlnite o serie de specii de plante cu caracter ende-mic, rare sau importante din punct de vede-re ştiinţific. Suprafaţa propriu-zisă ocrotită, aflată pe o întindere de 18 ha, nu este mar-cată şi nu are placă indicatoare.

Cheile Râmețuluiaccesul dificil în Cheile râmeţului incită oricare turist să se aventureze în explora-rea acestui tărâm de calcare şi forme en-docarstice. Situată în partea central-estică a Munţilor trascău, la altitudinea de 1189 m, rezervaţia naturală Cheile râmeţului descrie un peisaj pitoresc în care sunt con-servate specii rare de plante, unele dintre acestea considerate monumente ale naturii. Deşi, cheile constituie cel mai mare obiectiv natural al părţii centrale a trascăului, re-zervaţia nu este foarte frecventată de turişti şi asta din cauza accesului dificil. Păstrând marcajul albastru al traseului de traversare a Cheilor râmeţului pot fi ad-mirate grote, blocuri mari de stâncă şi un loc deosebit, mai domol, numit Portal, care descrie o arcadă, probabil un ultim vestigiu dintr-o peşteră prăbuşită. Poteca ocoleşte portalul şi se îndreaptă către sectorul cel mai îngust al cheii denumit “La Cuptor”. un alt traseu este cel numit „Brâna Caprei”, care porneşte din chei, dinainte de portal, urcând pe nişte cabluri. acest traseu străba-te cheile pe o cărare suspendată cu 100 m deasupra apei, oferind peisaje superbe asu-pra cheilor. Traseul nu este amenajat pen-tru turişti, presupunând pasaje de căţărare pentru depăşirea unor obstacole.

Cheile Piatra BălțiiCheile Piatra Bălţii sunt situate în partea central-vestică a Munţilor tras-căului, pe cursul mijlociu al Văii Geoagiului. altitu-dinea maximă atinge 710 m, iar altitudinea minimă este de 580 m. Acest sec-tor de chei nu este atât de spectaculos deoarece

este eclipsat de cele ale râmeţului aflate în imediata apropiere.rezervaţia propriu-zisă cuprinde o suprafaţă de 5 ha din totalul de 12 ha. reli-eful este reprezentat de două culmi situate de o parte şi de alta a Pârâului Mogoş, ce prezintă aspecte de creste calcaroase. Între acestea, râul şi-a crestat un sector de chei

cu o lungime de circa 100 m. Relieful calca-ros este dominat de pereţi verticali, parţial surplombaţi, ace, grohotişuri etc. În patul albiei sunt prezente marmite torenţiale în care, în perioadele secetoase, apa râului bălteşte, de unde provine denumirea dată de localnici: Piatra Bălţii. Vegetaţia este re-prezentată de pădurile de fag în amestec cu gorun.

pe Dj 107 i din aiud şi prin localităţile râmeţ şi Brădeşti, Geogel până în satul onceşti (ne-modernizat). De aici, accesul se face pe Valea Mogoşului, pe drumul spre cătunul Cheia şi apoi pe Pârâul Pravului (înspre Boţani)

pe DC 78 modernizat din teiuş până la Mănăstirea râmeţ şi nemodernizat până la intrarea în chei sau pe Dj 107 i din aiud până în localitatea râmeţ, de unde pe drumul comunal paralel cu Valea Brădeştilor se coboară în satul Cheia. intrarea în chei este foarte dificilă deoarece pe o distanţă de circa 1 km ele pot fi străbătute numai în anotimp secetos prin apa pârâului

pe Dj 107 i din aiud şi prin localităţile râmeţ, Brădeşti şi Geogel până în satul onceşti (ne-modernizat). De aici accesul se face pe Valea Mogoşului, pe drumul de care spre cătunul Cheia.

Cheile râmeţului

8 9

Ponor

Livezile

Cheile GeogeluluiCheile Geogelului sunt situate în partea central-vestică a Munţilor tras-cău, pe cursul inferior al râului Geogel. Declarată rezervaţie naturală pe o suprafaţă de 22 ha, aceas-ta se prezintă ca o fâşie relativ îngustă (150-200 m), alungită pe o direcţie aproximativă nord-sud

(1500 m) dispusă perpendicular pe Pârâul Geogel. Limita nordică a rezervaţiei se află imediat sub cota de 983 m ce domină ab-ruptul calcaros, iar cea sudică ceva mai la sud de Piatra nicaia (1009 m). Limita ves-tică se află în marginea stâncăriilor şi poa-lelor de grohotiş ce acoperă faţa vestică a

Dealului Grozeştilor şi Culmii nicaia. Limita estică se află la contactul stâncăriilor cu pă-durea ce acoperă pantele estice ale Culmii Grozeştilor şi ale Culmii nicaia.Cheia propriu-zisă a Geogelului are o lungi-me de circa 400 m de natură epigenetică şi prezintă în sectorul cel mai îngust o lăţime de numai 2-3 m, ceea ce conferă spectacu-lozitatea locului. aici te afunzi în păduri de fag combinate cu gorun şi pot fi întâlnite numeroase plante medicinale.

Cheile Vălişoareiimportantă rezervaţie naturală de tip botanic şi geologic impresionea-ză prin numărul mare de specii rare de plante şi ocrotite prin lege care se ascund în crăpături-le stâncilor, pe un teren sărac în humus, consti-tuind o arie protejată de

interes naţional. reliefate în calcare, cheile au o lăţime de 25-150 m şi o înălţime de 100-150 m şi sunt străjuite, pe dreapta, de Vârful Bogza (814 m), iar pe stânga de Plea-şa Cornilor (860 m) şi Vârful răchiş (775 m). În pereţii cheilor, pe ambii versanţi se găsesc peşteri şi alte formaţiuni carstice: lapiezuri, bolţi, arcade. Cheile Vălişoarei sunt străbătute de Pârâul aiudului, afluent al Mureşului. În cadrul rezervaţiei, accesul se face doar pe poteca turistică, marcată cu punct roşu.

În drumeţii pot fi admirate garofiţa albă de stâncă, colilia sau feriguţa, brânduşa, pălă-mida, iarba surzilor, coada iepurelui, irisul sălbatic, laleaua pestriţă, cuibul pământu-lui, mătăciunea etc. Vegetaţia lemnoasă este reprezentată de tufişuri de păducel, porum-bar, pâlcuri de scoruş, păduri de stejar pu-fos, gorun şi carpen, păduri de fag. atracţiile turistice ce nu trebuie ratate în zonă sunt stânca numită “Cetate”, ruinele cetăţii me-dievale a trascăului, biserica mănăstirii din Măgina, satul rîmetea şi muzeul său etno-grafic, rezervaţiile naturale Cheile Plaiului de lângă satul izvoarele, Cheile Siloşului, Vânătările.

pe Dj 107 i din aiud, prin localităţile râmeţ şi Brădeşti, până în apropiere de Geogel (ne-modernizat) şi apoi pe drumul de pe valea acestui pârâu până în cătunul După Deal (drum de căruţă în curs de pietruire)

pe Dj 107 M modernizat aiud-Buru până la km 14, de unde pe circa 2 km drumul traversează sectorul de chei

Cheile PlaiuluiCheile Plaiului sunt străbătute de Pârâul izvoarele, afluent al aiudului. având o lun-gime de 1,2 km, ele sunt străjuite la nord de Vârful Cornului (1238 m), iar la sud de Vârful Pleşii (1130 m). acestea sunt încon-jurate de patru creste zimţate desprinse din versantul sudic al Vârfului Cornului, pornind din abruptul imens al acesteia şi coborând până la talvegul văii, turnuri, ace, stânci tip „babe”, imense culoare pline de grohotişuri, grohotişuri mobile, dezgolite

de vegetaţie. Privitorul are sentimentul că are în faţă o mare cu valuri pietrificate, în toată splendoarea ei. numeroasele rup-turi de pantă au dat naştere unor cascade. Pădurile de gorun, predominante aici, se amestecă cu carpen, cer, mesteacăn, spe-cii de pin şi larice cultivate de oameni. De asemenea, pe traseele turistice pot fi întâl-nite şi admirate garofiţa albă de stânci, iri-sul sălbatic, trâmbiţa ciobanului, genţiana, iarba căşunăturii, colilia, căpşuniţa, pelinul de stâncă etc. În cadrul rezervaţiei, accesul se face doar pe poteca turistică, marcată cu cruce roşie.

pe Dj 107 M aiud-Buru (modernizat) şi apoi pe drumul comunal nemodernizat până în satul izvoarele, în vestul căruia se află rezervaţia

Cheile MănăstiriiCheile Mănăstirii reprezintă un defileu aparte: cu o dezvoltare relativ redusă în lungime, ele prezintă pereţi cu înălţimi de până la 180 m, propice pentru alpinism şi escaladă sportivă. Cheile Mănăstirii fac par-te dintr-un larg sistem de chei şi defilee să-pate de apele râmeţului. acestea s-au for-mat prin eroziunea culmii calcaroase Pleşa râmeţului-Piatra Cetii. aici, altitudinea maximă ajunge la 1250 m în Vârful Pleşii, iar altitudinea minimă la 420 m în talve-gul Văii Mănăstirii. Cele două culmi, Vârful Pleşii şi Vârful Prisăcii – 1150 m, la nord, respectiv, la sud, constituie relieful până în Valea Mănăstirii. Culmile au căpătat un as-pect zimţat, au vârfuri ascuţite cu forme de

colţi şi ace, din cauza eroziunii şi a intensei carstificări. Sunt mărginiţi de versanţi ab-rupţi ce continuă spre bază cu acumulări deluvio-colucviale constituite din trene de grohotişuri. rezervaţia este străbătută de Pârâul Mă-năstirii, care primeşte o serie de mici aflu-enţi sub formă de pâraie cu apă temporară. Pleşa şi Boghiu la est şi Pârâul uzei la vest flanchează rezervaţia. rezervaţia se întinde pe o suprafaţă de 150 de hectare şi cuprin-de calcare masive de vârstă jurasic superi-oară. În jurul lor, predomină conglomerate, gresii şi marne vraconiancenomaniene. importanţa rezervaţiei este dată, pe lângă peisajul pitoresc înscris în calcare, de o se-rie de plante rare ce se găsesc aici. Vegeta-ţia este formată dintr-un amestec de fag şi gorun.

pe DC 78 modernizat din teiuş, până la Mănăstirea râmeţ, sau pe Dj 107 j din aiud până în localitatea râmeţ, de unde se coboară pe o potecă în Valea Geoagiului, la Mănăstirea râmeţ

10 11

Cheile PoşegiiEste un loc de un farmec sălbatic, unde cresc specii de plante unice în lume. Pentru a ajunge la aces-te obiective turistice se merge din Turda, pe Va-lea arieşului, cam 40 km, iar apoi se face dreapta pe sub podul pe care, cândva, trecea Mocăniţa. Se urmează firul apei râ-ului Poşaga, se trece prin

satul Poşaga de jos, un sat cu un drum foarte îngust, având o singură bandă de mers, dar asfaltat. La ieşirea din acest sat, înainte de a intra în Cheile Poşegii, pe stânga e Schitul

izvorul Poşaga. exact de la acest Schit încep Cheile Poşegii, chei nu foarte spectaculoase, dar frumoase, printre Masivele Feredeu şi Vulturese. Prima parte a cheilor este destul de îngustă, cu pereţi înalţi, aproape verticali, iar după câteva sute de metri peisajul se schimbă, va-lea devine mai largă. aici se găsesc locuri de popas pe malul râului Poşaga, care străbate cheile. Stâncile impunătoare oferă o imagine spectaculoasă, iar mai sus, se vede o parte din rezervaţia Scăriţa-Belioara, stânci cal-caroase, înalte şi golaşe şi copaci crescuţi în stâncă ce dau impresia că sunt gata să cadă.

Cheile PociovalişteiSituată amonte de satul Runc, pe traseul marcat cu triunghi albastru, Re-zervaţia complexă Cheile Pociovaliştei este carac-terizată prin forme de re-lief pitoreşti, prezentând o asociaţie de abrupturi prăpăstioase, creste, tur-nuri, ţancuri şi hornuri.

De-a lungul timpului, cheile s-au format în stâncării greu accesibile peste care do-mină păduri de fag şi amestec de fag cu

gorun care ocupă o pătrime din suprafaţa rezervaţiei. Pe pantele mai puţin abrupte şi bine luminate s-a format şi menţinut un strat subţire de sol cu substrat de grohotiş, aici dezvoltându-se asociaţii ierboase de stâncărie cu specii mai puţin pretenţioase.

ocoliş Gârda de Sus

Cheile RunculuiSituată în masivul calca-ros Vulturese, de-a lungul Văii runcului, rezerva-ţia Cheile runcului este constituită dintr-un relief deosebit de pitoresc şi se caracterizează prin pe-reţi calcaroşi înalţi.Cheile Runcului sunt spectaculoase prin lungi-

mea lor de peste 1000 m şi prin înălţimea lor care pe alocuri depăşeşte 450 m. Speci-

ficitatea cheilor este redată de etalarea pe verticală a pereţilor şi prin mendrele văii care scot în evidenţă apa ce taie drumul. La intrarea în chei pe stânga, turistul este întâmpinat de o stâncă, pe care se prelinge uşor apa, denumită “Plânsul Cyclops”.

Cheile OrdâncuşiiCheile ordâncuşii se întind pe o lungime de 2,5 km pe Valea ordâncuşa, afluent de stân-ga al Gârdei Seci. Drumul ce urcă pe Valea ordâncuşa este străjuit de pereţi de calcar înalţi care se îngustează atât de mult, încât şoseaua trece peste patru poduri de beton ce ocupă toată lăţimea văii.Pereţii calcaroşi găzduiesc multe peşteri, grote şi portaluri, aici găsindu-se un număr de 70 de astfel de atracţii turistice. După câ-teva sute de metri de la intrarea în canion, în versantul drept se deschide marea arcadă a Peşterii Corobana lui Gârţău, adăpost ideal pe timp de ploaie. La nici 200 m în amonte se ajunge la peştera Poarta lui ionele. este o peşteră protejată, fiind adăpostul a mai multor specii de lilieci. În partea superioa-ră a versantului drept se află Peştera de sub Zgurăşti, şi ea ocrotită. Cheile ordâncuşii ne apropie şi de Complexul Scărişoara.

pe Dn 75 turda-Câmpeni până la confluenţa Pârâului ocolişului cu arieşul, apoi pe drumul comunal spre nord, pe Valea ocolişului, aproximativ 5 km până la intrarea în chei

Dn 75 Ştei-Câmpeni-turda, comuna Gârda de Sus

pe Dn 75 turda-Câmpeni până la confluenţa Pârâului ocolişului cu arieşul, apoi pe drumul comunal spre nord, pe Valea ocolişului, aprox-imativ 4 km până în satul runc, la confluenţa Pârâului ocolişului cu Pociovaliştea. De aici, spre vest, în lungul Văii Pociovaliştei 1,5 km

ComplexulScărişoaraComplexul Scărişoara in-clude cea mai mare peş-teră cu gheaţă din româ-nia: Peştera Scărişoara, ce are o lungime de 700 m şi se desfăşoară pe o diferenţă de nivel de 105 m, având 3 intrări. intra-rea principală a peşterii

este situată la 1165 m altitudine, fiind una dintre puţinele peşteri cu gheaţă din lume ce se află la o altitudine atât de mică. Gheţa-rul are o vârstă de aproximativ 3000 de ani şi cuprinde peste 75000 m³ de gheaţă pe o grosime de circa 26 m. Peştera este împărţită în mai multe sectoa-

re ce au diferite denumiri: Sala Mare, Bise-rica (unde vizitatorul poate admira peste 100 de formaţiuni stalagmitice de gheaţă), rezervaţia Mare şi rezervaţia Mică (vizita-rea acestora este permisă doar în scopuri ştiinţifice), apoi se coboară la punctul cel mai adânc al peşterii (105 m) numit Galeria Maxim Pop. Celelalte secţiuni ale peşterii sunt reprezentate de Catedrala şi Palatul Sânzianei.

Dn 75 Ştei-Câmpeni-turda, din centrul comu-nei Gârda de Sus, urmând traseele turistice marcate

Poşaga

acces: ca la Cheile Pociovaliştei

Cheile ordâncuşii

1312

Complexul Scărişoara

arieşeni

Cheile GârdişoareiCuprinzând o suprafa-ţă de 15 ha, rezervaţia mixtă Cheile Gârdişoarei prezintă formaţiuni de exocarst tipic, având o lungime de peste 20 km. De-a lungul cheilor, se găsesc mai multe forma-ţiuni carstice impresio-nante prin specificitatea

lor, printre acestea fiind izbucul de la Coliba Gheoabului, Peştera Şura şi Peştera cu apă. În aval de un alt izvor, izbucul Gura apei, râul Gârda Seacă formează aceste chei

adânci şi strâmte. Vegetaţia specifică rezer-vaţiei aparţine categoriilor de făgeto-mo-lidişe şi făgete, din asociaţiile: Leucanthe-no waldsteinii-Piceo-Fagetum Soo 1964 şi Symphitocordatum-Fagetum Vida 1959. În amonte, se găsesc asociaţii de Sphagno-Pi-ceetum Hartman 1942, respectiv molidişe acidofile. Dacă ai ajuns în aici, nu poţi rata o vizită a Gheţarului de la Vârtop sau a Cetă-ţilor Ponorului.

Dn 75 Ştei-Câmpeni-turda, satul Casa de Piatră, comuna arieşeni

Ghețarul de la VârtopSituată la o altitudine de 1250 m, Peştera Gheţa-rul de la Vârtop, mai este cunoscută şi sub denu-mirea de Peştera Minu-nată sau Gheţarul de la Vârtop. Deşi, intrarea în peşteră era cunoscută de localnici de secole, aceas-ta este atestată ştiinţific

abia în anul 1955, declarată monument al naturii în anul 1957 şi rezervaţie speologică din anul 1969.Peştera are o lungime de 300 m, o intrare de 15 m lungime şi 5 m înălţime şi este al-cătuită din mai multe săli: Sala Gheţarului (bloc de gheaţă de 1600 m cubi), Sala Do-

mului (dom din montmilh, festonat cu gu-ruri), Sala Minunilor (stalactite, stalagmite, coloane, draperii parietale, coralite, gururi), Sala Mare (domuri stalagmitice şi stalagmi-te, stalactite, coloane, coralite, baldachine, draperii, gururi festonate, un disc şi crista-le de calcit). Cercetările ştiinţifice din anul 1974 au dus la descoperirea unei noi părţi a peşterii, ce a fost numită „Sala Paşilor“, fiind descoperite aici urme pietrificate ale „omului de Vârtop“, care, în urma cercetă-rilor, s-a stabilit a fi vorba despre “omul de neanderthal”.

Cetățile PonoruluiCetăţile Ponorului, numi-te şi „everestul speolo-giei româneşti“ este una dintre cele mai complexe zone carstice din ţară. numele provine de la sectorul de suprafaţă al acestora ce seamănă cu o gigantică cetate de piatră.Pentru a ajunge la Cetă-

ţile Ponorului, localizate în platoul Padiş în Parcul natural apuseni, se pleacă din cen-

trul comunei arieşeni până în satul Cobleş, iar de acolo se urmează marcajul triunghi roşu, iar mai apoi marcajul banda roşie. Peştera are 3 portale gigantice, respectiv Dolina 1, Dolina 2, Dolina 3, intrarea în peş-teră făcându-se prin Dolina 1 - un portal de 70 m înălţime şi 30 m lăţime, fiind cel mai înalt portal din românia.

Dn 75 Ştei-Câmpeni-turda, satul Casa de Piatră, comuna arieşeni

Dn 75 Ştei-Câmpeni-turda, din centrul comu-nei arieşeni, urmând traseele turistice mar-cate

1514

Scărişoara

Cheile MândruțuluiFrumuseţea reliefului acestora te pot duce cu gândul la un parc acvatic natural de distracţii în miniatură. apele repezi de aici au săpat nişte tobogane având la baza lor marmite (acele bazine de piatră în care apa pare să stea pe loc), chiar şi de un me-tru adâncime. aici, arieşul se strecoară cu repeziciune prin strâmtoarea pereţilor de calcar, formând sectoare impresionante de chei. Cheile Mândruţului se caracterizează prin zone extrem de înguste, încadrate de zone cu pante stâncoase şi microrelief variat şi accidentat, în care se remarcă diverse grote şi peşteri, cea mai cunoscută fiind Peştera Corobana Mândruţului. Ceea ce le distinge de alte chei este aspectul lor caracteristic unui canion, distanţa între pereţi nefiind mai mare de un metru. Se situează între Munţii Bihorului, pe cursul râului arieşul Mare, la o distanţă de 1 km de centrul co-munei Scărişoara, având o altitudine ma-ximă de 1003 m, reprezentată prin Vârful Piatra Bobului. La intrarea în Scărişoara, în dreptul unui pod peste arieş, turiştii pot observa cum în partea dreaptă, un mic aflu-ent reuşeşte să se desprindă dintre stâncile albe ale Cheilor Mândruţului. Sectorul dintre albac şi Scărişoara al Văii

arieşului este cunoscut sub denumirea de Cheile arieşului Mare. aici, brazii privesc spre luciul râului de la înălţimea ameţitoare a pereţilor de calcar, iar şoseaua se strecoa-ră adeseori cu greu printre ziduri. La forma-rea acestui peisaj maiestuos a intervenit şi eroziunea generată de fragmentele de rocă transportate de torenţii dornici de a se în-tâlni cât mai repede cu arieşul. un astfel de torent, numit Vâlceaua, şi-a sculptat în timp, în perimetrul Cheilor Mândruţului, un sector de chei proprii, orientat perpendicu-lar pe direcţia de desfăşurare a cheii prin-cipale, sector mai lung şi mai sălbatic decât acesta. În partea de sus a cheilor, o cascadă de 2 m înălţime poate fi o adevărată provo-care pentru temerarul vizitator atunci când apele sunt învolburate. Mici guri de peşteri se observă şi în malul drept al arieşului.

Dn 75 Ştei-Câmpeni-turda, comuna Scărişoa-ra

Cheile Mândruţului

Cheile Mândruţului

Munţii apuseni

16 17

Cheile Văii MorilorSituată într-o pădure se-culară de conifer în Munţii Bihorului rezervaţia com-plexă reprezintă o cheie asimetrică săpată în cal-care cristaline (seria mar-murelor de Sohodol) de vârstă paleozoic mediu cu izbucuri, peşteri şi avene. Cheile au o lăţime de 25-

50 m şi o înălţime de 100-150 m, iar zona protejată mai cuprinde două izbucuri, Peştera Cila şi avenele Hoanca Sturului şi Poieni. Zona protejată se întinde pe o suprafaţă de 90 ha. Valea Morilor, cu o lungime de 3 km, îşi are izvoarele în izbucul cu acelaşi nume, ampla-sat în versantul stâng, la circa 4 m înălţime. amonte de acest izbuc, valea a rămas suspen-dată şi prezintă un regim de curgere temporar activ. În aval de izbuc, pe o distanţă de 250 m, se dezvoltă un mic sector de îngustare, uşor asimetric în profil transversal, în sensul că versantul stâng este mai prelung şi mai ab-rupt, iar cel drept pierde din înălţime faţă de acesta. Profilul de cheie rămâne de netăgădu-

it, în primul rând în zona izbucului, unde ver-sanţii sunt extrem de apropiaţi, râul săpând în rocă vie. oferta turistică din punct de vedere a reliefu-lui este una atractivă şi îşi justifică renumele. Cu toate că nu au lungimi deosebite şi nici morfologie aparte, ele nuanţează fizionomic peisajul, îl animă prin prezenţa celor două izbucuri viguroase, devenite surse principale de alimentare cu apă a aşezărilor din preajmă. Valea Seacă Dolea, unde scurgerea a încreme-nit pentru totdeauna furişându-se în lumea subpământeană, prin ramificaţia sa vestică se apropie de cea mai mare cavitate naturală din Platoul Poieni, avenul Poieni (lungime 225 m şi denivelare de 150 m) care se remarcă printr-o intrare spectaculoasă. La obârşia Văii Morilor se află avenul Hoanca Sturului (127 m lungime şi 61 m denivelare). Vârful Sturu-lui este singurul loc din Munţii apuseni unde creşte celebra floare de colţ.

Albac

Cheile AlbaculuiSituată în apropierea lo-calităţii albac, rezervaţia naturală Cheile albacului se întinde pe aproximativ 35 ha. Cheile sunt opera râului arieşul Mare care a erodat calcarele do-lomitice au dat naştere unui sector de chei de-osebit de pitoresc. Sunt

cele mai impresionante chei de pe întreg cursul arieşului, localizat la limita dintre comunele Scărişoara şi albac. Calcarele şi dolomitele dispuse în pături de sute de metri grosime străjuiesc şoseaua naţiona-lă care face legătura între judeţele alba şi Bihor. au fost denumite în trecut „Cheile de la Zugăi”, fiind recunoscute acum şi sub nu-mele de „Cheile arieşului”. În prezent, sunt considerate rezervaţie naturală, aceasta cu-prinzând foarte multe cavităţi subterane. Cea mai lungă peşteră din zonă este Huda oarbă, ce măsoară 132 m şi este situată în

versantul stâng al Văii Vâlceaua, cea de-a doua ca lungime este peştera de la Calea Dudeşti, iar cea de-a treia, avenul de la tri-fon. Cheile albacului sunt lungi de 4 km şi impresionează prin înălţimea pereţilor şi prin porţiunile înguste şi repezi prin care râul şi-a croit vadul. Din pereţii cheilor ţâş-nesc fâşii de apă care coboară înspre arieş. acestea reprezintă o zonă protejată de inte-res naţional de pe cursul arieşului, situată între comunele Scărişoara şi albac. aceste chei reprezintă unul dintre cele mai impor-tante obiective turistice din Valea arieşului, care nu ar trebui ratate.

Dn 75 Ştei-Câmpeni-turda, comuna Scărişoa-ra

Vidra

Dn 75 Ştei-Câmpeni-turda, dreapta pe Dj 762, comuna Vidra

Cheile Albacului

18 19

Cheile CibuluiPârâul Cibului este cel care în traseul lui a format cheile cu acelaşi nume, situate în estul masivului Pleaşa ardeului. aici, Pâ-râul Cibului şi-a dat frâu liber imaginaţiei creând, în curgerea lui, un sector de chei extrem de larg cu versanţi despărţiţi de o luncă întinsă care adăposteşte un sat pito-resc cu locuinţe tradiţionale. Cheile Cibului

sunt situate în partea de sud-est a Munţilor Metaliferi, în Bazinul Geoagiului (afluent al Mureşului). abruptul format din mai mulţi pereţi cu diferite toponime ca: Piatra Cor-bului, Piatra Ceretului, Piatra Mijlocie şi Vâ-nătarea ascunde mai multe peşteri. Din punct de vedere recreativ, alpinismul, escaladarea sportivă şi studiul speologic constituie forme de agrement în zonă. De asemenea, a fost amenajat la baza Peretelui Mijlociu un loc de campare, într-o poiană cu izvor în apropiere. este şi loc pentru scăldat în pârâul Cibului la o mică cascadă. În zonă se întâlnesc frecvent vipere cu corn, fiind probabil una dintre cele mai mari populaţii de acest gen din ţară, după cea din Munţii Cernei.

Cheile Gloduluireprezintă o subdiviziu-ne a Munţilor Metaliferi, fiind situate în partea de sud-est a Munţilor Sani-jei în lungul Pârâului ar-deu, afluent al Pârâului Geoagiu, la limita dintre judeţele alba şi Hunedoa-ra. Cheile Glodului sunt adâncite într-un platou

calcaros - Feneş Deva, ce corespunde unei suprafeţe de netezire specifice Munţilor Metaliferi, aflată la 650-700 m. Deasupra ei se înalţă cu câţiva metri (până la 100 m), o serie de măguri teşite: Măgura Glodului (768 m), Măgura ardeului (770 m), Pleaşa ardeului (855 m), Dumbrăviţa (730 m). În cuprinsul cheilor pot fi vizitate cele trei peşteri: Peştera Zidită (a nu se confunda cu cea din Cheile Madei), Peştera Feciorilor şi Peştera cu două guri, un aven denumit de localnici Peştera fără fund, precum şi izvo-

rul tămăduirii. Suprafaţa rezervaţiei aflată sub ocrotire este în mare măsură izolată, întrucât în lun-gul cheilor nu există nici un drum. altitudi-nea variază de la 712 m, cea maximă, la cea minimă de 450 m. Împătimiţii alpinismului trebuie să ştie că aici se poate practica al-pinismul şi escalada sportivă pe traseele amenajate în amonte de satul Ardeu. Gra-dul şi numele traseelor sunt inscripţionate la bază. De asemenea, potenţialii turişti pot campa în amonte de chei în poienile exis-tente acolo, în curţile localnicilor din satul Glod sau în aval, în poienile din satul ardeu sau în curţile localnicilor.

Zlatna

Cheile CapreiDenumirea corectă a re-zervaţiei, consemnată în lista oficială a rezervaţi-ilor din judeţul alba este “Cheile Feneşului”, după numele râului care o străbate. ulterior, a apă-rut numele de “Cheile Ca-prei”, după numele celor două coloane stâncoase,

“Pietrele Caprei”. rezervaţia Cheile Caprei face parte din sec-torul de sud al Munţilor trascău şi aparţine administrativ de oraşul Zlatna, sat Feneş. arhitectura acestora reflectă diferenţa de duritate a formaţiunilor geologice şi expli-că înălţimea celor doi munţi ce încadrează cheile. La baza pantelor sunt conuri şi trene de grohotişuri, iar spre înălţimi surplombe şi grote. În masivele Dâmbău şi Corabia se găsesc 5 peşteri mai importante şi 3 avene. În partea de vest, limita rezervaţiei este for-mată din platoul Dâmbăului, cu altitudine de 1200-1300 m. Acest ansamblu arhitectu-

ral al naturii oferă posibilitatea practicării alpinismului şi escaladării sportive pe tra-seele amenajate. Gradul de dificultate şi nu-mele traseului sunt inscripţionate la bază. o altă atracţie, mai mult pentru cei pasionaţi, o constituie speologia, existând peste 7 peşteri aici. Cele mai cunoscute peş-teri sunt avenul, Gemenele şi Peştera Dâm-bău, a doua ca lungime din Munţii trascău, care din motive de protejare a fost închisă cu o poartă metalică. Zona este populată de cerbi, căprioare, vulpi, mistreţi, râşi, vipera neagră şi urşi.

Dn 74 alba iulia-abrud, între aşezările Pre-saca ampoiului (comună suburbană a oraşu-lui Zlatna) şi Galaţi (comună componentă a oraşului) se desprinde spre nord drumul fo-restier (industrial) ce însoţeşte pârâul Feneş pe distanţa de 8 km. La început betonat, apoi pietruit, drumul străbate Cheile Caprei şi ur-mează Valea Feneşului până spre obârşie

almaşu Mare

Dn 75 Ştei-Câmpeni-turda, dreapta pe Dn 74 Câmpeni-alba iulia şi iar dreapta pe Dj 705 care se continuă cu Dj 705D până în satul Cheile Cibului, comuna almaşu Mare

Dn 75 Ştei-Câmpeni-turda, dreapta pe Dn 74 Câmpeni-alba iulia şi iar dreapta pe Dj 705 care se continuă cu Dj 705D satul Glod, comu-na almaşu Mare

Cheile Caprei

20 21

Meteş Harta judeţului alba

Cheile AmpoițeiCeea ce atrage turiştii în acest loc, fără doar şi poate, sunt numeroasele trasee echipate pentru alpinism, fiind şi principala atracţie a zonei. De remarcat în această zonă sunt peşterile, cea mai renumită fiind Peştera Liliecilor, aflată la o distanţă de 9 km de lo-calitatea ampoiţa. Sunt pitonate peste 64 de trasee pentru alpinism, asigurările fiind refăcute cu materiale inoxidabile. Deşi, sunt un loc mai puţin vizitat, Cheile ampoiţei sunt preferate de cei care vor o vacanţă liniştită, în mijlocul naturii, remar-cându-se prin relieful accidentat, ceea ce conferă un spectacol unic peisajistic, lăsând impresia privitorului că uriaşele stânci cal-caroase sunt mai degrabă sculpturi create de mâini talentate decât creaţii ale natu-rii. rezervaţia naturală Cheile ampoiţei se situează pe cursul mijlociu la Pârâului ampoiţa, având o suprafaţă de 41 ha.

Dn 74 Câmpeni-alba iulia şi stânga până în satul Lunca ampoiţei, comuna Meteş

Calcarele ampoiţei

arieşeniScărişoara

PoşagaRimetea

Întregalde Aiud

Albac

Câmpeni

Abrud

almaşu Mare

MeteşZlatna

Baia de arieş

Ocna Mureş

teiuş

râmeţ

Galda de Jos

aLBa-iuLia

Sebeş

Vidra

Gârdade Sus

1 Cheile Văii Cetii

2 Cheile Gălzii

3 Cheile Întregalde

4 Cheile Găldiţei şi turcului

5 Cheile tecşeştilor

6 Cheile Siloşului

7 Cheile Pravului

8 Cheile Piatra Bălţii

9 Cheile râmeţului

10 Cheile Mănăstirii

11 Cheile Geogelului

12 Cheile Vălişoarei

13 Cheile Plaiului

14 Cheile Runcului

15 Cheile Pociovaliştei

16 Cheile Poşegii

17 Cheile ordâncuşii

18 Complexul Scărişoara

19 Cheile Gârdişoarei

20 Gheţarul de la Vârtop

21 Cetăţile Ponorului

22 Cheile Mândruţului

23 Cheile Albacului

24 Cheile Văii Morilor

25 Cheile Caprei

26 Cheile Cibului

27 Cheile Glodului

28 Cheile ampoiţei

12

45

6

E81

E81

7

10

8

9111213

14

15 1617 19 2021 2223

24

2526

2728

18

3

Mogoş