INVESTIGATORUL August 2010

5Coloana a cincea

INVESTIGATORUL | AUGUST 2010 | www.investigatorul.ro 1

INVESTIGATORULINTERVIU ExcLUSIV:SERGIU NIcOLAEScU

Sergiu Nicolaescu şi-l aminteşte pe Amza Pelea nu numai ca Nea Marin, dar şi pe post de Sucă.

După filmări, ne-am dat seama,

tocmai în Constanţa, că l-am uitat pe Amza Pelea

într-un sat!

®

AUGU

ST 2

010

0,5 l

ei

ANUL

IV , N

R. 11

(31)

IronIa ţIganIlor EUROpENI

2 INVESTIGATORUL | AUGUST 2010 | www.investigatorul.ro

Investigatorul este o marcă înregistrată. Toate

materialele publicate în această revistă reprezintă

proprietatea grupului de presă Investigatorul şi sunt

protejate de legile dreptului de autor. Reproducerea

lor se face doar cu acordul scris al Investigatorul

SRL. Rubricile Playback, Departamentul Securităţii

Presei, Mens Sana, “...şi alte alea...”, sunt pamflete

şi vor fi tratate ca atare. Pentru a vă abona la

publicaţia INVESTIGATORUL, vă puteţi adresa

oricărui oficiu poştal din ţară. Preţul de 0,5 lei se

aplică doar pentru revistele vândute prin intermediul

reţelelor de distribuţie.

Investigatorul SRL , str. 11 iunie nr. 7, et.1, ap.2, sector 4, BucureştiDirector General: Emil POP

mobil: [email protected]

ISSN 1584-6202tiraj: 20.000 exemplareTel/fax 021-317.90.74

Inundaţiile au modificat radical performanţele muzicale ale celor implicaţi. Versurile formaţiei Semnal M au fost preluate denaturat de trupa Semnat B.

Adevăraţii investitori nu se dau bătuţi nici de ape, nici de mărirea de TVA.

INVEST

IGATO

RUL®

Auzi, tataie, decât să

cheltuim banii cu reparatul caselor, nu mai bine îi băgăm noi

într-un bar cu strip-tease "La varice"?!

Îmi surâde ideea..

Văd, la fereastra ta, târziu,O lumină şi nu ştiu,

De eşti treazăOri te-îneci... Şi...

aş putea să stau acum,

În noroi ca un LăstunSă te văd cum stai în drum

Şi să-ţi trag în cap cu-n tun..


TEorIa ConSPIraţIEI


După ce a pus laba pe distribuţia de gaze din România, Franţa a început să ne dea peste degete. Profitori ai privatizărilor prosteşti pe un euro, francezii de la GDF Suez ne mulg, fără drept la replică, prin facturile la gazele naturale. Ei deţin nu numai pachetele majoritare de acţiuni la Distrigaz Sud Reţele şi Distrigaz Confort, dar şi la Depomureş şi Amgaz. Aces-te din urmă societăţi îi conferă grupului francez statutul de unic operator privat al pieţei de înmagazinare de gaze naturale din România. Acum, prin secretarul de stat francez pentru Afaceri Europene, Pierre Lellou-che, Franţa critică România, la Bruxelles, pentru milioanele de ţigani care agresea-ză Europa cu cerşetoria şi hoţia. Lellouche spune că România nu a făcut nimic pentru integrarea socială a milioa-nelor de ţigani români, deşi a primit fon-duri europene pentru rezolvarea proble-mei. El ameninţă că, în situaţia actuală, aderarea României la spaţiul Schengen nu poate avea loc. De parcă, pe români sau pe ţigani i-ar mai preocupa, în vreun fel, povestea cu spaţiul Schengen!!!"Am descoperit că în Europa există 11 milioane de ţigani care trăiesc într-o situ-aţie scandaloasă. În România, nu există o integrare socială a ţiganilor. Iar Europa plăteşte mulţi bani pentru acest lucru" a spus Lellouche. Adică, în sfârşit, se face puţină dreptate. O mică parte din banii pe care îi "sugativează" europenii din România, după ce au pus mâna pe toate utilităţile publice, se întorc pentru a-i aju-ta pe ţigani să se integreze în societate. Lellouche a admis că nici autorităţile din propria ţară n-au rezultate mai bune cu incluziunea socială a ţiganilor. Cu alte cuvinte, golanul francez de la Afaceri Eu-ropene vrea să îi impună guvernului qva-si-impotent de la Bucureşti să facă ceea ce conducerea "luminată" a Franţei este incapabilă, adică să integreze ţiganii în societate.

Înainte de a ne primi în Uniunea Europe-nă, vesticii ne loveau mereu cu rigla pes-te degete pentru felul în care noi nu ştim să respectăm drepturile ţiganilor. Acum, după ce un număr mare de ţigani s-a sta-bilit în ţările lor, nici nu mai vor să audă de drepturile acestei comunităţi etnice. Interesant este faptul că Italia s-a raliat imediat propunerii franceze de a pune presiune pe autorităţile din România, pentru stăvilirea fluxului migrator al ţiga-nilor. La rândul lor, italienii au pus gheara pe un mare număr de afaceri româneşti. Dacă vorbim numai despre Enel, care, în urma "privatizării pe nimic", s-a ales cu cea mai mare parte a reţelelor de distri-buţie electrică din România, înţelegem clar cum ne golesc italienii buzunarele. Şi acum vor să ne ceară să plătim şi pen-tru integrarea socială a ţiganilor!Dar francezii şi italienii sunt, pe lângă alţi europeni, şi în spatele mega-tunului pe care România şi-l trage prin contractarea unui credit de aproape 20 de miliarde de euro de la FMI şi Uniunea Europeană. 75% din aceşti bani au ca destinatar sis-temul bancar. Bancherii vestici, care din lăcomie şi prostie au încurajat "creditul cu buletinul", s-au trezit brusc într-o mare gaură financiară. Şi, atunci, au prins ra-pid de nas un guvern român incapabil să îşi mai plătească angajaţii şi pensionarii. Bancherii au tras sforile şi la FMI şi la Comisia Europeană pentru un împrumut de un nivel exagerat de mare pentru Ro-mânia, cu o singură condiţie: ca cea mai mare parte din bani să intre în conturile lor, prin reducerea de către BNR a rezer-vei minime obligatorii. S-a ajuns în situaţia în care băncile din România să se umfle din cauza surplusu-lui de bani, în timp ce economia de la noi geme de lipsa lor. Şi, aşa, băncile vesti-ce au fost răsplătite cu bani împrumutaţi pentru lăcomia şi prostia creditelor pe

care le-au acordat în anii 2007 şi 2008. Dobânda pentru aceste împrumuturi o plăteşte, însă, contribuabilul român. Mai mult, în ultimii ani, băncile, deţinute de cei care fac alergie la ţigani în ţările lor, au ridicat la greu comisioanele şi spezele bancare. Cu alte cuvinte, fac profituri mai mari cu muncă mai puţină. Iar legislaţia care le guvernează activitatea a fost pur şi simplu băgată pe gât statului român. În acest fel, clienţii băncilor au numai obli-gaţii şi niciun fel de drepturi. În anii '90, am fost un susţinător fanatic al privatizărilor. Acum ştiu că privatizarea utilităţilor a fost o mare greşeală. Calita-tea serviciilor a rămas cam aceeaşi, ba chiar a scăzut în multe situaţii. Costurile, însă, au explodat. Privatizarea trebuia să se oprească la porţile oraşelor. În niciun caz nu trebuiau date reţelele de distri-buţie de electricitate, gaz, apă-canal şi telefonie din localităţi unor companii in-teresate doar să scoată profituri grase de pe urma cetăţeanului!Prin faptul că încearcă să ne facă res-ponsabili pentru acţiunile ţiganilor, Franţa şi Italia îşi pun pe tapet ipocrizia în cea mai nudă formă. Europenii vor doar cai-macul de la integrarea României în UE şi ne impun să bem noi cafeaua amară. Ţiganii proveniţi din România nu sunt doar o sursă de infracţionalitate greu de controlat. Ei duc în Vest şi o parte a cul-turii lor. Europenii primesc nu numai cer-şetori şi infractori, ci şi dansuri şi cântece ţigăneşti de care pot să se bucure. Le place sau nu le place, ţiganii au drep-turi egale cu toţi ceilalţi cetăţeni din UE. Pot să se stabilească unde doresc ei. Din 2007, ei nu mai sunt ţigani români. Ei sunt ţigani europeni.

Emil POPDirector INVESTIGATORUL

Ironia ţiganilor europeni


DepartamentulSecuritatiipreSei

Dinu Patriciu, la un pas de a da colţulMini-mogulul media Dinu "Păturică" Patriciu a fost la un pas de moarte chiar de ziua lui, pe 3 august. "Pă-turică" şi-a serbat împlinirea a 60 de ani de combinaţii la Veneţia, împreu-nă cu bunii săi prieteni, foştii premieri Adrian Năstase "Patru Case" şi Călin Popescu-"Moliceanu". Şi nu mică le-a fost bucuria unor in-vitaţi când au văzut că "Păturică" a început să se ţină de burtă iar apoi să vomite sânge. Surse demne de neîncredere susţin că stridiile, midi-ile, caviarul, fructele şi legumele de mare s-au combinat cu nicotina din ţigările de foi şi i-au reactivat un ulcer mai vechi.Domnule procuror, raportez: Cei care doresc să depună plângeri împotriva celor care i-au salvat viaţa patronului de la Adevărul trebuie să se adrese-ze spitalului din Veneţia.

Tucă versus OSIMCelebrul fost moderator de circ-show-uri, modestul jurnalist Marius Tucă, s-a ales cu o plângere pena-lă, pentru comiterea, printre altele, a faptei de contrafacere. Ca să mai poate să vândă nişte exemplare din Jurnalul Naţional, un cotidian lipsit total de nerv şi conţinut jurnalistic, Tucă a băgat la pachet cărţi cu sigla BPT. Mariusică a făcut la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM) o cerere de înregistrare a mărcii “Biblioteca pentru toţi“, brand care aparţine de mulţi ani editurii Minerva. Apoi, fără să aştepte verdictul OSIM, el a scos şi a distribuit în perioada martie-noiembrie 2009, împreună cu jurnăleţul familiei Voiculescu, cărţu-lii cu brandul BPT pe ele. OSIM i-a respins lui Tuculiţă cererea şmeche-rească de înregistrare a mărcii.Domnule procuror, raportez: Dacă presă nu e, distribuţie de carte e!

*Avatarurile motanuluiMotanul Dan "Felix" Voiculescu con-duce în continuare cu mână de fier

din umbră trustul de presă pe care l-a creat. De ochii lumii, el i-a cedat sceptrul puterii pisicuţei Camelia, una dintre fiicele sale. Dezastrul fi-nanciar spre care se îndreaptă me-diile pe care le deţine l-a condus în acest an pe Voiculescu spre decizii surprinzătoare. El nu vrea să accep-te în ruptul capului că jocurile sale politice, mai mult sau mai puţin mur-dare, au reuşit să gonescă nu numai publicitatea Antenei 3 ci şi ale altor medii din grup. Sorin Oancea, omul care a condus trustul ani de zile, a avut curajul ne-bun să îi spună lui Felix că pierderile masive din ultimii doi ani se datorea-ză direcţiei politice impuse de patron. De aceea, motănelul l-a tras pe an-gajatul său pe o linie moartă. I-a dat o funcţie simbolică la firma sa Grivco şi l-a scos din poziţia de director ge-neral la Antena 3. Locul lui a fost luat de yes-man-ul Mihai Gâdea, pitbull credincios la piciorul patronului. La Intact Production, casa de pro-ducţie de televiziune din curtea An-tenelor, a fost instalată la începutul anului pe funcţia de director gene-ral, după ce a prăpădit timp de 3 ani milioanele de euro ale turcilor de la Kanal D, fosta teveristă Irina Radu. O prea mare cheltuitoare şi ascunză-toare de bani pentru aceste vremuri de criză!Pe 4 ianuarie 2010, Florin Nicoară, cel care a fost timp de 13 ani direc-torul de programe al televiziunilor din grup, a fost silit să demisioneze. Motanul şi pisicuţa i-au reproşat că a greşit atunci când a făcut programul din noaptea de Revelion. El a fost în-locuit prosteşte cu Bogdan Stratulă, un om care a dat rezultate în radio dar care nu a făcut niciodată televi-ziune.Cu 1 martie a plecat din grup şi Cris-tina Niculescu, directoarea de mar-keting, o altă veterană a Antenei 1. Ei i s-a reproşat că nu execută cu sfin-ţenie ordinele primite de la Camelia Voiculescu pentru că ar fi "omul lui Oancea".

Între timp, audienţa Observatorului de la Antena 1 a fost aruncată în cap de Gică Voicu, fostul redactor şef al tabloidului "7 plus" şi omul de încre-dere a controversatului Ilie Naghi.Sub pretextul că vrea să îşi facă pro-pria echipă, pisicuţa Camelia a mi-traliat toţi oamenii pe care i-a găsit în posturi de conducere la venirea ei la şefia grupului. Ultima achiziţie controversată a ei este Augusta Du-mitraşcu-Lazarov. Aceasta din urmă a fost numită şefă peste divertismen-tul Antenei 1. Pisicuţa bănuieşte că dacă Augusta s-a căsătorit cu un bărbat cu 40 de ani mai bătrân, Va-leriu Lazarov, ar fi luat din pat şi o parte din cunoştinţele defunctului om de televiziune.Domnule procuror, raportez: Într-un fel e bine că ştim de pe acum ce pi-sicuţă va stinge lumina la trustul de presă al motanului!

*Despre motănelul Vântu

Nici SOV nu se simte mai bine decât Felix. El i-a dat afară pe toţi angajaţii postului de radio Gold FM, pe care l-a transformat în tonomat muzical. Postul nu mai aducea mai nimic din publicitate, dar cheltuia mult cu sa-lariile.Ca să nu închidă delirul numit The Money Channel, Vântu încearcă din răsputeri să îl plasaze pentru vreo 5 ani sub managementul unor investi-tori străini. Rămâne de văzut dacă îi va reuşi prosteala.Domnule procuror, raportez: Despre salarii la Realitatea TV aproape că nu se mai vorbeşte. Vin rar şi în tran-şe mititele.

[email protected]


Lideri

Cum aţi primit criticile cu privire la cel mai nou film pe care l-aţi produs şi regizat, comedia "Poker"?S-a spus despre personajele mele din filmul "Poker" că sunt conturate într-un mod exagerat. Este adevărat, pentru că fac parte dintr-o comedie, dar nu se deo-sebesc mult de realitatea din România.

S-a criticat, în special, nuditatea din filmul "Poker". Uitându-vă la pro-dusul finit, consideraţi că aţi exag-erat?Eu nu prea am scos în prim-plan femeia, în filmele pe care le-am produs şi regi-zat. Nici sărutul nu a fost conturat în pe-liculele mele, iar nuditatea nici atât, până acum. Respect sexul frumos. În această comedie am dorit să fiu cât mai aproape de realitate şi de dorinţele publicului de a ieşi din viaţa sumbră. Şi s-a dovedit că filmul a avut succes, deoarece se află pe primul loc la vânzările din România.

Cum apreciaţi filmele româneşti care s-au remarcat, în ultima perioadă, la festivalurile din Europa, în special?Eu îi felicit pe cei care au reuşit să ia premii, sunt talentaţi, dar fac precizarea că tot mai mulţi regizori din România se îndreaptă către filmul mut. Sunt nejustifi-cat de multe cadre lungi, se filmează cu o singură cameră şi montajul nu are din ce să iasă mai alert decât am văzut în filme, chiar premiate. Şi toate acestea, deoarece vor să facă filme doar cu banii pe care îi obţin de la Centrul Naţional al Cinematografiei. De regulă, producătorul îşi ia din sumă aproximativ 20%, încă de la început, şi este normal să nu mai dis-pună de suficienţi bani pentru a folosi re-sursele necesare realizării unei producţii filmate şi montate bine.

Care este cel mai şocant eveniment din viaţa dumneavoastră?Am avut nenumărate întâmplări de acest gen, de-a lungul vieţii. Eu am luptat pen-tru libertate, întotdeauna, şi sunt mulţumit că mi-a fost dat să trăiesc în 1989, când s-a desfăşurat Revoluţia. Atunci m-am împlinit, am realizat ceea ce trebuia să fac, ceea ce simţeam în mine dintotdea-

una. Nicolae şi Elena Ceuşescu au murit fără demnitate, cântând "Internaţionala", deşi erau români. Sunt mulţumit că am contribuit la Revoluţie, dar nu îmi place cum a evoluat societatea după acest eveniment, am sperat să progresăm în alte direcţii.

Care este cea mai amuzantă întâm-plare din viaţa dumneavoastră?Îmi amintesc faptul că turnam producţia "Mihai Viteazul" şi filmam în diverse locuri din ţară. Ne invitau ţăranii la ei în gospo-dării. Eram, undeva, într-un sat din Do-brogea şi, după ce am terminat filmările, am adunat echipamentele şi am plecat. Ne-am dat seama, tocmai în Constanţa, că l-am uitat pe Amza Pelea, acolo. Am avut multe întâmplări de acest gen.

Aţi fost foarte legat de Amza Pelea?Încă sunt impresionat de cel care a fost Amza Pelea. Era un mare actor, care juca la fel de bine dramă şi comedie. Îl lăsam să improvizeze, dar el era, întotdeauna, de părere că indicaţiile mele sunt cele mai potrivite. Avea această putere. Amza s-a dus dintre noi, nu pentru multă vre-me, şi l-am regretat enorm. Îmi este dor de el. Ca el au fost mulţi alţi actori: Colea Răutu, Gheorghe Dinică, Jean Constan-tin, Ovidiu Iuliu Moldovan.

Au şanse actorii tineri pe piaţa cinematografiei româneşti, actualmente? Nu cred că va fi egalat numărul de actori din perioada în care am turnat cele mai multe filme din cariera mea. Îmi aduc aminte că pentru rolul lui Mihai Viteazul au fost 14-15 actori care au dat probă, îmbrăcaţi în aceleaşi costume. Toţi aveau înalţimea de 1,85 m şi 80 de kg, precum Silviu Stănculescu sau Ilarion Ciobanu. Dacă au talent, au şanse, acum, mai mult ca niciodată. Ceea ce regret cel mai mult este lipsa de respect care s-a instalat, o dată cu Revoluţia, la noi în ţară. În tim-pul regimului comunist, aveam parte de respect, deoarece oamenilor le era frică să se manifeste altfel. Eu am crezut că voi fi respectat după aceste evenimente din 1989, dar nu mai există respect de-loc. Acest lucru mă doare pentru că, fără respect, nu faci nimic în artă. Nu ştiu spre ce vor merge cei care nu preţuiesc mun-ca unei persoane care produce. Mă refer aici şi la aşa-zişii jurnalişti destul de maturi care trăiesc pe altă lume, fără nicio regu-lă, fără nicio noimă, precum Cristian Tudor Popescu, cel care m-a criticat, în scris. Nu pot exista generaţii fără respect!

Sergiu Nicolaescu: "Tot mai mulţi regizori din România se îndreaptă către filmul mut!"


Lideri

Cum procedaţi când vă documentaţi pentru realizarea unui film istoric? Aceste pelicule sunt reprezentative pentru activitatea dumneavoastră şi au fost apreciate în întreaga lume, dovadă fiind producţia "Mihai Vitea-zul". Într-adevăr, după 38 de ani, am primit ştirea de pe Internet Movie Database că filmul "Mihai Viteazul" se situează pe lo-cul al III-lea în topul filmelor istorice din toate timpurile. Înaintea lui sunt pelicu-lele "Schindler's List", regizat de Steven Spielberg în 1993 şi premiat cu şapte Oscaruri, care este urmat de pelicula ger-mană "Das Boot", realizată de Wolfgang Petersen. Cele două filme, despre care am vorbit, sunt absolut senzaţionale. Am fost plăcut impresionat şi le doresc şi al-tora să atingă aceste performanţe. Do-cumentarea pentru un astfel de film este partea cea mai pasionantă. Când mă pregăteam să realizez filmul "Carol I", eram la filmările peliculei "Mihai Viteazul" şi, la un moment dat, directorul Muzeului "Bran" mi-a arătat inima reginei Maria. Ştiam locul unde fusese depusă inima, la Balcic, locul preferat al reginei Maria şi am fost foarte impresionat că am avut ocazia să o văd. De aceea, documentă-rile au fost momente unice în activitatea mea pentru că am avut mari surprize. Am fost în Transilvania şi acolo am aflat că un armurier s-a prezentat la Mihai Vi-teazul şi l-a întrebat dacă nu vrea să-şi comande o stemă. Mihai s-a dus în Mol-dova, a cucerit-o şi când s-a întors, după trei luni, stema cu cele trei ţări româneşti era, deja, confecţionată. Şi atunci mi-am dat seama că unii istorici ar afla lucruri mult mai interesante de la faţa lo-cului decât din documentele care au fost întocmite de persoane plătite la vremea respectivă pentru a prezenta faptele din trecut în mod eronat, aşa cum au dorit anumite puteri. La Poarta Branderburg, am fost la 50 de metri de soldaţii care apărau hotarul şi am fost impresionat de ceea ce s-a întâmplat, atunci, în Germa-nia. Am venit în ţară în 15 decembrie şi, imediat după, am aflat de Timişoara. Pe 21 dimineaţa, în 1989, am ieşit în stradă pentru că mi-am dat seama că voi avea şansa să fiu printre cei care scriu istoria.

Ce v-a adus politica în toţi aceştia ani în care v-aţi implicat?Politica nu a fost decât timp pierdut pen-tru mine, din păcate. Dacă până la Re-voluţie am făcut aproximativ 2,4 filme pe an, de atunci am produs mai puţin de 10 filme. E cumplit, având în vedere că au trecut 21 de ani. Mai bine cădeam eroic, în decembrie 1989, la datorie. Ar fi fost

mai onorant pentru mine. Atunci m-a ferit Dumnezeu de bătaia focului, mi-a dat această şansă de care nu am ştiut să profit. Eu mi-am văzut mai departe de meserie, în afară de funcţia din Senat pe care am ocupat-o. Am condus diver-se comisii: pe cea de Cercetare a eve-nimentelor din decembrie 1989, cea de Politică Externă din Senatul României, de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională din Senat, iar acum o conduc pe cea de Cultură. Fiecare dintre ele mi-a adus doar dezamăgiri. Astăzi, mă chinui să conving membrii Camerei Deputaţilor să modificăm Legea Cinematografiei la care am lucrat împreună cu doi colegi, Radu F. Alexandru şi Mircea Diaconu. Amândoi au minimum 30 de ani de cine-matografie.

Cum le răspundeţi celor care contestă acest proiect de lege?Nu au citit cu atenţie textul proiectului de lege. Voi dovedi în cadrul unei dezbateri, la care vă voi invita şi pe dumneavoas-tră, că nu se cunoaşte conţinutul. Deta-liile sunt noi în acest proiect de lege. Eu consider că Centrul Naţional al Cinema-tografiei este şi bancă şi paznic, iar până la urmă, îţi ia filmul. Ceea ce nu mi se pare corect. CNC-ul trebuie să sprijine fil-mul românesc, nu să îl confişte. Mai sunt multe aspecte care trebuie să fie schim-bate, după părerea mea.

Cum vă simţiţi acum, după ce aţi tre-cut de perioada în care aţi avut prob-leme de sănătate?E doar un mod de a spune că am trecut peste ele pentru că au lăsat urme adân-ci şi nu mă mai recunosc. Probabil că

este o cauză şi vârsta de 80 de ani la care am ajuns. Când filmez, nu-mi dau seama cum trece timpul şi nimic altceva nu contează pentru că filmul înseamnă pentru mine viaţă. Munca, în general, îmi dă viaţă. Întotdeauna am avut un scop. L-am creat atunci când nu a existat, l-am inventat şi l-am atins, deoarece aceasta este regula mea: merg înainte, până la capăt.

În ce personaj, pe care l-aţi jucat, v-aţi regăsit cel mai mult?M-am regăsit în comisarul Moldovan, Mircea şi cam toate rolurile pe care le-am jucat în filme, roluri neangajate politic. De exemplu, comuniştilor le puneam între-barea, în filme: "Şi ce vreţi voi?", la care răspundea un actor bun, Ilarion Ciobanu sau oricare altul: "Vrem mai bine pentru oameni!", la care eu adăugam: "Să dea Dumnezeu, dar vom trăi şi vom vedea.". Acesta a fost maximum de frază politică pe care am spus-o vreodată în film, de-oarece nu pot să fac niciun compromis. Mi s-au făcut propuneri să ocup funcţii, chiar şi după Revoluţie, dar am refuzat. Nu am fost niciodată salariat al CNC-ului. Mircea Daneliuc a fost director la "România Film" şi mi-a oprit filmul la care lucram, "Triunghiul morţii". Credea că voi renunţa. A doua zi, nu a venit echipa de filmare de la Buftea. M-am dus la Radu Gabrea, care era preşedintele CNC-ului şi mi-a spus că pot să continui să rea-lizez filmul numai dacă voi răspunde cu averea personală. Şi am semnat un an-gajament prin care am acceptat acest lucru. A doua sau a treia zi am obţinut, în Parlamentul României, ca cinemato-grafia să treacă la bugetul statului. Ast-


Lideri

fel, am cerut o sumă de bani pentru filmul respectiv. Deci a trebuit să apelez la cel mai înalt for din România să pot termina de realizat un film, pentru că eu de unde să am bani pentru o asemenea produc-ţie costisitoare. Sunt mult prea multe de spus.

Cât de importantă este partenera de viaţă, în cazul dumneavoastră?Te rog să nu mă întrebi acest lucru. Un lucru e cert, în afară de film, nu am avut nimic altceva. Filmul a fost împlinirea mea în viaţă, în ţara în care m-am născut şi am dorit să trăiesc, pentru că este lo-cul în care am avut o copilărie minunată, am studiat, am iubit. E ţara în care sunt îngropaţi străbunii mei, părinţii mei.

Nu v-aţi căsătorit cu o femeie faimoasă niciodată?Nu, niciodată, dar soarta a fost aceeaşi.

În urmă cu mai mulţi ani, îmi spuneaţi că regretaţi că nu aţi avut copii. Dacă aţi fi avut un urmaş, l-aţi fi îndreptat tot către cinematografie? Ce l-aţi fi învăţat pentru viaţă?Nu i-aş fi impus nimic. Nu cred că este atât de important al cui fiu eşti, cât con-tează zodia în care te-ai născut. Eu sunt în zodia Berbecului, născut pe 13, an de foc, am ascendent în Leu. Am fost un luptător toată viaţa. M-aţi întrebat mai de-vreme despre o icoană pe care aţi remar-cat-o la mine în casă. Este vorba despre reprezentarea Sfântului Gheorghe, deci tot un militar.

Revenind la capitolul critică, a fost con-troversat şi filmul "Supravieţuitorul", cum comentaţi acest aspect?"Supravieţuitorul" este un film foarte bun. Mi s-a tot reproşat că actorii vorbeau în limba română. Era normal, dacă erau ro-mâni. Americanii nu procedează la fel? A fost o peliculă care a avut un mare suc-ces la public. Acestea au fost obiective-le pe care mi le-am propus prin această producţie şi aşa s-a întâmplat.

Iar despre "Orient Expres" ce puteţi să ne spuneţi, având în vedere că şi acest film a fost criticat?"Orient Expres" e un film foarte bun. M-am simţit un om liber când l-am rea-lizat. Primul film pe care l-am realizat în libertate de expresie a fost "Oglinda". Acolo am descris evenimentele care s-au petrecut în România în 23 august, peri-oada teribilă prin care au trecut românii, în care am transformat inamicii în amici şi invers. A fost un moment important în istoria noastră. Nouă ni se întâmplă cam des să trădăm. Mareşalul Antonescu a fost trădat de armată. Trădare a fost şi cu domnul Cuza. L-au gonit peste graniţă şi a murit în Italia. Trădare a fost cu Tudor Vladimirescu sau Horia, Cloşca şi Cri-şan, Avram Iancu ori Mihai Viteazul. Deci au fost mult prea multe trădări. Când vin să-l omoare grecii în tabăra lui pe Tudor Vladimirescu sau îi taie capul lui Mihai Viteazul nu mi se pare o situaţie norma-lă. Sunt multe păcate pe care le-a avut neamul nostru, dar avem şi părţi bune şi eu am încercat să trezesc în oameni acele sentimente pozitive pe care le-au moştenit românii şi să le fie ruşine când se gândesc la toate trădările. Acestea au fost filmele mele, toate, şi "Nemuritorii" şi "Capcana mercenarilor". Eroii pe care eu i-am jucat mureau, în majoritate, la sfâr-şit, tocmai pentru că erau oameni morţi în epoca respectivă. Toţi străinii mă între-bau: "De ce nu rămâi în Berlin, la Paris?". Americanii m-au întrebat acelaşi lucru la Cannes. La care eu mă uitam la ei şi mă întrebam: "Dar de ce nu-mi propun să se libereze România, de ce-mi propun ca eu să fug?".

E un act de curaj, până la urmă, să ne asumăm ce suntem.N-am fost, niciodată, de acord cu cei care au plecat din România, pentru că este un egoism să fugi. Cei care au ple-cat au dorit să le meargă lor mai bine şi nu a fost aşa. Până la urmă, victima era ţara pentru că pleca un om de-al ei peste graniţă şi dispărea.

Dacă tot am abordat acest sub-iect, cum vedeţi schimbările eco-nomice care s-au petrecut în ultima perioadă?Trăim într-o imensă confuzie. Nu pot să cred că tot ceea ce se petrece acum în România e real. Mi se pare că am pier-dut 20 de ani din viaţă. În tot acest timp, care s-a scurs, nu am nimerit niciun re-gim care să fie capabil să conducă ţara aşa cum trebuia. Iar acum, am dat tot de un Ceauşescu, puţin mai citit şi mai şme-cher decât dictatorul, iar în jurul lui este o bandă de oameni care îşi bate joc, în

continuare, de poporul român. Nu meri-tăm aşa ceva.

Ce le recomandaţi regizorilor care nu reuşesc să gestioneze o producţie impresionantă şi să ofere filme care să aibă succes la public?Nu le pot dori altceva decât să mă întreacă.

A consemnat,Alina ANTON

Activitate regizoralăDacii (1967) - coproducţie franco-română

Lupta pentru Roma (1968) - RFG, coregie cu Robert Siodmak, 2 serii

Ciorap de piele (1968) - coproducţie franco-ger-mană, coregie cu Pierre Gaspard Huit

Ultimul mohican (1968) - FranţaLacul din Ontario (1968) - Franţa

Preeria (1968) - FranţaMihai Viteazul (1971) - 2 serii

Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1972)Cu mâinile curate (1972)

Lupul mărilor (1972) - coproducţie româno-germană, coregie cu

Wolfgang StaudtRăzbunarea (1972) -

coproducţie româno-germanăUltimul cartuş (1973)

Un comisar acuză (1974)Nemuritorii (1974)

Insula comorilor (1975) - coproducţie româno-germană,

coregie cu Gilles GrangierPiraţii (1975) - coproducţie româno-germană,

coregie cu Gilles GrangierZile fierbinţi (1975)

Osânda (1976)Accident (1977)

Pentru patrie (1977) - 2 seriiRevanşa (1978)

Nea Mărin miliardar (1978)Mihail, câine de circ (1979) -

coproducţie româno-germanăUltima noapte de dragoste (1979)

Capcana mercenarilor (1980)Duelul (1981)

Întâlnirea (1982)Viraj periculos (1982)

Ringul (1983) - coproducţie româno-germanăCăutătorii de aur (1985) -

coproducţie româno-germanăCiuleandra (1985) -

coproducţie româno-germanăZiua Z (1985)

Noi, cei din linia întâi (1986) - 2 seriiFrançois Villon (1987) -

coproducţie franco-italo-română, 2 seriiMircea (1989)

Coroana de foc (1990)Cucerirea Angliei (1990) -

coproducţie franco-română, 2 seriiOglinda (1994) - 2 seriiPunctul zero (1996) -

coproducţie româno-americanăTriunghiul morţii (1999)Orient Express (2004)Cincisprezece (2005)

Supravieţuitorul (2008)Carol I (2009)Poker (2010)


Wine Club

Mileştii Mici este o localitate situată în Republica Moldova, la 20 km spre sud de Chişinău şi care a devenit faimoasă pentru colecţia sa de vinuri (Colecţia de Aur). Aceasta a intrat în Cartea Recordu-rilor ca fiind cea mai mare din lume, cu peste două milioane de sticle.Povestea pivniţelor de la Mileşti începe în anii '50 ai secolului trecut, când în Ba-sarabia a fost demarat proiectul de orga-nizare a unor pivniţe în tunelurile subte-rane rămase după extragerea calcarului folosit în construcţii. Aceste tuneluri au fost finisate şi „mobilate” cu butoaie şi sti-cle. Temperatura constantă (12-14 gra-de), umiditatea perfectă, de 85-90%, sunt condiţiile ideale pentru învechirea şi păstrarea vinului. Aflate la o adâncime de 40-85 de metri, cramele Cricova şi Mileş-tii Mici au depăşit, încă din primii lor ani, micul circuit vinicol al RSS Moldoveneşti, devenind vedete imperiale şi, mai apoi, mondiale. Rusia, Statele Unite, Japonia, China, Marea Britanie, Ucraina şi Belarus sunt principalele ţări unde sunt exportate azi vinurile de la Mileştii Mici.

Vinuri rare, cu renume mondialSoiurile de vin colecţionate la Mileşti sunt: Pinot, Traminer, Muscat, Riesling, Fetească, Dnestrovscoie, Milestscoie, Codru, Negru de Purcari, Trandafirul Moldovei, Auriu, Cahor-Ciumai.Toate vinurile sunt fabricate în strictă conformitate cu tradiţiile vechi moldove-neşti. Un mic secret este legat de butoa-ie: sunt făcute din stejar ucrainean şi ru-sesc, mai puţin poros, iar cele mai multe au o capacitate de 20.000 de litri şi sunt curăţate manual înainte de a fi umplute. Nici un butoi nu are robinet, sau canea. Toată circulaţia vinului se face prin ţevi de sticlă şi de inox îngropate în zidul de calcar. Casa Regală a Marii Britanii se aprovi-zionează anual de aici, iar inspectorii de la Guinness Book au omologat imensul tezaur de două milioane de sticle ca fiind cea mai mare colecţie de vinuri nobile existentă în lume. Cea mai veche sticlă datează din 1968 şi se vinde cu peste 2.000 de euro bucata. Însă, în magazinul cramei există vinuri pentru toate buzuna-

rele, preţurile pornind de la 1,2 euro/sticlă. Etichetele poartă nume din poveşti: Codru, Negru de Purcari, Purpuriu de Purcari, Trandafirul Moldovei, Auriu, Grătieşti, Rară Neagră, Ca-hor-Ciumai (acesta din urmă fiind vin de împărtăşanie.

Străzi cu nume de vie şi vinAmenajarea spaţiului exteri-or este, în sine, o invitaţie la cunoaşterea vinului din sub-teran: spaţii largi, aerisite, arbuşti decorativi, ziduri din calcar şi unica fântână de vin văzută până acum. Pentru viitor, au fost elaborate deja planurile şi macheta unei sta-ţiuni turistice şi de tratament. Vinul ca medicament este una dintre direcţiile în care se va dezvolta viitoarea staţiune

oenoturistică. Complexul de galerii de la Mileştii Mici se întinde pe aproape 250 de km, din care doar 120 km sunt folosiţi. Vinurile păs-trate aici sunt în proporţie de 70% vinuri roşii, 20% vinuri albe. Dintre toate, 90% sunt vinuri seci şi demiseci, iar 10% sunt vinuri de desert. Turiştii intră unii cu autocarul, alţii cu au-tomobilul. Străzile subterane permit tre-cerea simultană a două vehicule venind din sensuri opuse şi poartă nume inspi-rate din lumea viei şi vinului: Fetească,

Muscat, Cornu, Organizaţia Mondială a Viei şi Vinului, Cabernet, sau Tezaur.

Au câştigat bătălia cu „ţarul Deceneu”La un moment dat, când una din galerii se termină brusc, ghidul apasă un bu-ton şi întregul perete din faţă, încărcat de sticle, se frânge în două şi dispare. Astfel se pătrunde în zona sacră a „Pa-trimoniului Naţional”, un fel de tezaur al tezaurului, o secţie ascunsă de con-structorii basarabeni de ochii iscoditori ai „anti-alcoolicilor” lui Gorbaciov, puşi pe distrus tot ce întâlneau în cale, în fatidicii ani 1985-1986.În timpul Uniunii Sovietice, „sovhozul” Mi-leştii Mici a fost cel mai mare depozit de vinuri din imperiu, aducând beneficii sub-stanţiale economiei locale. Apoi, în 1985, „Ţarul Deceneu”, cum l-au numit basa-rabenii pe Mihail Gorbaciov, ca aluzie la preotul antic Deceneu, cel care a distrus viile dacilor, a declanşat o adevărată cru-ciadă împotriva alcoolismului pe întreg teritoriul URSS. Atunci au căzut pradă fu-

Mileştii Mici, oraşul subteran al vinului


riei comisarilor anti-alcool mii de hectare de viţă de vie care alimentau Mileştii cu vinuri destinate învechirii. Abia în 2007 a reuşit crama să aibă propria recoltă de struguri pentru vinificaţie, după refacerea viilor distruse la ordinul lui Gorbaciov. Oenoturismul, o activitate profitabilăUn impresionant restaurant subteran asigură protocoalele de stat şi mese-le turiştilor. Nu lipsesc nici lăutarii care încep recitalul imediat cum ai deschis

uşile de stejar, mascate de nişte butoaie uriaşe. Aici a degustat vinuri de colecţie şi preşedintele Traian Băsescu, în com-pania binevoitoare, pe atunci, a fostului preşedinte Voronin, înainte ca acesta să dăruiască Cotroceniului celebrele 11.000 de sticle din toate soiurile aflate la Mileşti şi Cricova. Tot aici au fost şi preşedinţii Chinei, Statelor Unite, Rusiei, Ucrainei, Georgiei şi alţii. Miniştri, prim-miniştri, artişti, vedete de pe toate meridianele, turişti fericiţi să descopere un loc unde o

activitate în esenţă economică a devenit, prin talent şi dăruire, o atracţie fără egal. Deocamdată, oraşul subteran al vinului a atras, în 2007, peste 22.000 de vizitatori din toată Europa. Produsul turistic intitulat „Calea Vinului” este cel mai bine vândut în Basarabia, majoritatea dintre cei apro-ximativ 15.000 de vizitatori străini care au sosit, în 2008, în Moldova de peste Prut, alegând Cramele de la Cricova, Mileştii Mici şi Ialoveni. Dintre aceştia, 3000 au fost turişti români, care au cheltuit în me-die 187 de dolari/zi, aducând Republicii Moldova încasări de peste 3,3 milioane de dolari.

Ştefan TERIŞAlina ANTON

Wine Club

Vinul penal poate fi descris drept un lichid care, în cel mai fericit caz, a trecut pe lângă strugure. De regulă, nici asta nu i se întâmplă. Este obţinut aproximativ prin aceleaşi metode prin care puş-căriaşii îşi prepară, din pastă de dinţi, aşa numita „şampanie penală”. Adică are ca ingrediente, mul-tă apă, multă chimie şi foarte multă nesimţire. Sunt uşor de recunoscut după preţul extrem de mic şi după faptul că, odată destupată sticla, nici măcar musca beţivă (Drosophila melanogaster) nu are curaj să se apropie de ea. O a doua categorie de vinuri penale sunt cele care, chiar dacă au fost făcute iniţial corect, din struguri, au fost abandonate ca nişte bastarzi ne-doriţi pe rafturile unor comercianţi nesimţiţi care le ţin când în soare, când în frig şi le mai şi zgâlţâie în diferite schimbări de aranjament. După unul - doi ani de astfel de tratament, conţinutul sticlei nu mai are nici o legătură cu vinul. Doar preţul exagerat pretins consumatorului rămâne constant. Un astfel de exemplu este Mustoasa de Maderat

de la Cramele Pâncota, pe care am cumpărat-o recent de la o Alimentară din Calea Radnei, din Arad, cu ocazia deplasării la Târgul TransportAR. Am vrut să mă dau şi eu mare connaisseur în faţa colegilor şi să le recomand un vin specific regiu-nii unde ne aflam. Rezultatul? Dopul a fost mai cinstit decât producătorul şi decât negustorul care ne-a cerut fix 11 lei pe un lichid incert la aspect şi cu o putoare care îl îndepărta de orice nas. Adică dopul refuza să iasă, parcă era sudat de sticlă, fiindu-i ruşine de ceea ce ascundea. S-a fărâmat, dar nu ceda. În final, sub presiunea unei şurubel-niţe, a intrat în sticlă. Gustul? Eu unul m-am au-toflagelat şi l-am încercat, ţinându-mă de nas. Nu vreţi să îl ştiţi!În loc de concluzie: în calitate de consumator nu mă interesează scuza eventuală a producătorului că nu a ştiut cum îl ţine comerciantul. Cât timp eti-cheta îi poartă numele, este responsabil de ceea ce se vinde sub acest nume.

Vinul penal, scurtă definiţie şi un studiu de caz

1 0 INVESTIGATORUL | AUGUST 2010 | www.investigatorul.ro

Părinte, nu aici că ne vede lumea!

Şi nu mică îi fu mirarea Nadiei Comăneci când se întâlni cu lupul îmbrăcat în sutană...

Nuţi nu e doar spaima Constituţi' ci şi a buget-uţii!

Ca să vă puteţi repara casele,

pentru sinistrate am adus pantofi noi cu toc cui şi pentru sinistraţi nişte costume Hugo

Boss betooon!

INVESTIGATORUL | AUGUST 2010 | www.investigatorul.ro 1 1

Auzi, dacă Băsescu e tot

timpul cu Nuţi, Maria nu se plictiseşte?

Nu, dragă, se învineţeşte!

O fostă Miss România s-a întâlnit la ceas de seară cu un fost Mister Doctor.

În plin centrul Bucureştiului, pe o arteră intens circulată în zona Magheru, amplasat parcă să răspundă nevoilor citadine al omului mo-dern, ocupat, bine integrat în ritmul oraşului, veţi găsi restaurantul “La Victor”.“La Victor” este o unitate de servire a mesei pentru clientul exigent şi aplicat care doreşte să mănânce bine, la un preţ rezonabil şi re-pede pentru a reveni în timp util la activităţile prioritare.Restaurantul de tip autoservire oferă şi servi-cii de catering avantajoase. În fiecare zi veţi descoperi «Meniul Zilei», bine echilibrat cu-prinzând două feluri de mâncare.Restaurantul din stradă Nicolae Bălcescu nr. 27-33, vis-a-vis de Biserica Italiană, are ace-laşi fondator ca şi magazinul de alături «Trio Delicatese», care este o extensie a restauran-tului. Managementul aparţine doamnei Laura Necruţa, un tânăr om de afaceri de formaţie artist, care a adus în Bucureşti un concept tradiţional de bucătărie moldovenească.Restaurantul s-a deschis în luna mai şi oferă clienţilor un meniu variat ce include ca piese de rezistenţă «Ciorbiţa regală de peşte» fă-

cută după o reţetă unică, dar şi rechinul pane ori ardeii umpluţi din carne de curcan, o deli-catesă...Doamna Laura Necruţa ne-a declarat că există un business-plan în ceea ce priveşte amploarea afacerii în România. O fuziune ce va implica concursul unor locaţii partenere din Snagov şi Otopeni va permite extinderea activităţii în zona organizării de evenimente, petreceri tematice, petreceri familiale sau de grup, cu discount-uri pentru anumite categorii de public: companii, poliţişti, pensionari.Revenind la «La Victor» vă recomandăm să gustaţi din bucatele alese, din salatele uni-cat, ce promovează stilul de viaţă sănătos, din soia, morcov, corali, alge de mare, ţelină. Preparatele calde ca: colţunaşii cu cartofi, brânză şi vişine, pelimenii cu carne de porc sau pui, zacusca şi murăturile pregătite tradi-ţional, sigur vă vor face să reveniţi. Modul practic de servire ca şi stilul lejer şi cu-rat al interiorului vă vor crea dependenţă.Pe noi ne-a convins !

Simona Simionescu

VĂ RECOMANDĂM…


Opoziţia ne acuză mişeleşte că

am mărit TVA-ul la 24%. În realitate, noi am mărit cu numai 5 procente TVA-aua, adică taxa

pe valoarea adăugată.

Răuvoitorilor care mă ironizează

că le-am dus sinistraţilor din Săuceşti pantofi noi cu toc, vreau să le amintesc că perechile s-au

distribuit împreună cu puţină vată de pus în nas!

Evident. El nu are nici o zi de arest!

În plus tu nu ai nici chelie şi nici dinţi în gură!

Crezi că aş fi un preşedinte mai bun decât el?

Viitorul preşedinte al Republicii

Idiotcrate România îl priveşte fascinat pe marinarul care

navighează în apele tulburi ale

inundaţiilor.


Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava, Gheorghe Flutur, îi povesteşte unui bo-Boc ce cadou i-a făcut preşedintele României de ziua lui.

Scene din filmul horror "Suceava, această Veneţie a sud-estului european".

Să îmi aducă cineva o

gondolă că vreau să cânt "O sole mio"!

Şi îmi zice: "Plec numai cu

ministrul Apărării. Rămâi aici!". M-am simţit ca o

larvă!

ai dat şpagă unui poliţist?www.politiarutiera.ro


umr umr umr umrDe ce li se spune moldovencelor nuci? Pentreu ca se coc în Moldova si se sparg la Bucuresti...

O blonda se plimba cu prietenul ei pe lânga o sosea circulata.La un moment dat, tipul, fan Mercedes, îi zice:- Uite un Mercedes Vito!Blonda, lovita în sentiment, coace ce coace si, la un moment dat, când vede un BMW, zice:- Uite un BMW, boule!

Un individ avea nevoie de un instalator, asa ca îl roaga pe un prieten sa-i coman-de unul. Zis si facut. Pune mâna pe tele-fon si-l suna pe instalator:- Buna ziua...- Sunt fierbinte, ce doriti?- Ce numar de telefon mi-a dat asta?, se întreaba omul, care închide telefonul si formeaza numarul din nou.- Alo?... as dori...- Alo... sunt fierbinte...- Auzi, cucoana... eu nu-mi vad capul de treaba si matale îti arde de alte alea.Trânteste telefonul si-l suna pe prieten:- Ba, ce numar de telefon mi-ai dat? Ca-mi raspunde una si-mi spune ca-i... fier-binte...- Pai Fierbinte Ion îl cheama pe instala-tor. Cred ca ti-a raspuns nevasta-sa.

Iepurasul si ursul mergeau prin padure. Se întâlnesc ei cu vulpea, care se muta în casa noua.- Mai baieti, nu vreti sa ma ajutati sa mut si eu mobila, ca am sa platesc bine!Baietii pun mâna la treaba si pâna la înserat termina. Vine si momentul platii. Vulpea întreaba:- Ei, acum ziceti ce vreti: o sticla de vod-ca sau jos chiloteii?Stau ei si se gândesc si într-un sfârsit ur-sul alege sticla de vodca. Pleaca si, dupa ce beau toata sticla, printre aburii betiei, iepurasul zice:- Hâc... mai ursule... hâc, ce baiat des-tept ai fost tu ca... hâc... ai luat sticla de vodca, ca daca alegeai chiloteii ce pala-ria mea faceam cu ei: mie îmi erau prea mari, tie prea mici...

- De ce ai furat masina asta?- Ma gândeam ca nu are stapân.- De ce?- Masina statea la poarta cimitirului.

Ion si Gheorghe se întâlnesc la un colt de strada. Întreaba Ion pe Gheorghe:- Unde meri, ma?- Nu stiu! Da' tu unde meri, ma?- Nu stiu!- No, atunci hai p-aci ca-i mai aproape...

Se plimba Adam prin gradina Raiului si-l vede Dumnezeu cam trist.- Ce sa-i fac eu baiatului astuia? Ah, gata, stiu! Adame! Ia vino încoace!Adam vine.- Adam, ce zici, ma, îti fac o femeie?- Ce-i aia, Doamne?- Ah! E-o chestie misto de tot! Frumoasa, desteapta, întelegatoare, iubitoare, tem-peramentala... ce mai!- Bine, Doamne, da' de la mine ce vrei?- Pai am nevoie de atât: un ochi, un ri-nichi, un plamân, un brat, un picior, ju-matate de colon, jumatate din emisfera dreapta cerebrala, 3 litri de sânge si câ-tiva dinti. Si ti-o fac, stii cum? Frumoasa, desteapta, întelegatoare, iubitoare...Se gândeste Adam si zice:- Auzi, Doamne? Da' daca-ti dau doar o coasta nu-ti ajunge?

Un batrânel intra într-un magazin:- Naftalina sub forma de bile aveti?- Da!- Vreau si eu 2 pungi.Dupa o ora vine din nou:- Naftalina sub forma de bile aveti?- Da!- Mai vreau si eu 4 pungi.Dupa alta ora vine din nou:- Naftalina sub forma de bile aveti?- Da!

Caricatura lui Horaţiu Mălăele


- Vreau tot stocul.Vânzatorul:- Mai mosule, cred ca ai o gramada de molii acasa...- Nu, am numai una.- Si pentru o molie iei tot stocul?Mosul, tremurând:- Pai ce sa fac, taica, daca nu o nime-resc?

O blonda, într-o masina, suparata ca auzea la radio bancuri cu blonde, opre-ste masina, smulge casetofonul, se da jos si începe sa sara pe el. În momentul ala, vede alta blonda într-un lan de grâu vâslind de zor într-o barca. Suparata, ea începe sa strige:- Din cauza ta se fac bancuri cu blonde! Ai noroc ca nu stiu sa înot ca îti aratam eu tie...

De ce nu stie o blonda sa scrie numarul 55? Pentru ca nu stie pe care 5 sa-l puna în fata.

Un turist aflat în Scotia viziteaza Loch Ness-ul în speranta de a-l vedea pe Ne-ssie.Dezamagit dupa o vreme, întreaba un localnic:- Când se arata monstrul, de obicei?- Dupa cinci pahare de scotch, îi raspun-de acesta.

Cum începe o reteta în cartile de bucate scotiene? Se împrumuta...

Copilul unui maniac de internet îl întrea-ba pe taica-sau:- Tati, noi de ce avem cinci degete la mâna daca mouse-ul are doar doua bu-toane?

S-a dus popa sa se spovedeasca. Si a primit canon sa faca o fapta buna. Mer-gând el spre casa, a vazut masina rabi-nului, care era vecin cu el, plina de noroi. "Am sa-i spal masina", s-a gândit popa. Si i-a spalat-o.A doua zi, când sa plece în oras, îl vede pe vecinul sau, rabinul, sub masina popii taind cu un fierastrau teava de esapa-ment a masinii.- Pai ce faci, vecine? Eu îti spal masina si tu mi-o distrugi pe a mea?- Pai ce, a raspuns rabinul, daca tu mi-ai botezat-o, eu sa nu ti-o tai împrejur?

Cel mai scurt banc rasist: "Albul muta si câstiga."

umr umr umr umr

Doi politisti discuta:- De ce îti pui copilul sa doarma pe dulap?- Data trecuta a cazut din pat si n-am auzit.

Femeia de serviciu merge la politie sa faca reclamatie: cica ar fi fost violata. Politistii o întreaba:- Povestiti-ne ce s-a întâmplat exact.- Sa vedeti ca spalam pe jos si deodata a aparut un barbat în spatele meu. M-a atacat de la spate.- Si nu ati încercat sa fugiti?- Dar cum sa fi fugit? La dreapta perete, la stânga perete, în spate barbatul, iar în fata spalasem deja pe jos...

Doi politisti se întâlnesc:

- Ma, se apropie Pastele, ti-am cumpa-rat un ou Kinder.Se întâlnesc si a doua zi:- Ce zici, ti-a placut oul?- Ciocolata era excelenta, dar capsula am înghitit-o cam greu.

O blonda în benzinarie îsi umfla roata de la masina prin teava de esapament. O vede o alta blonda care-i spune sotului ei:- Ce proasta, nu vede ca are geamurile deschise?

Craciunul la canibali:- Copii, sa fiti cuminti anul asta, ca, daca nu vine Mos Craciun, nu avem din ce face friptura!


Cincinalul în "patru ani jumate": vizita premierului Emil CioB-oc în zonele în care oamenii muncii de la oraşe şi sate au reuşit să îşi depăşească norma la inundaţii.

Premierul Pitic Boc a auzit el ceva, dar vrea să verifice informaţia.

Fă, pe care dintre voi

o cheamă Mădălina Manole?

Mioriţă laie, laie

bucălaie, de trei zile-ncoace gura nu-ţi mai tace! Apa nu-ţi

mai place?!

INVESTIGATORUL August 2010

Documents

Transcript of INVESTIGATORUL August 2010