Investigare infracțiuni

$: Investigare infracțiuni$
8/12/2019 Investigare infracțiuni

http://slidepdf.com/reader/full/investigare-infraciuni 1/126

Chestor de poliţie dr. VIOREL VASILE

INVESTIGAREA ŞI CERCETAREAINFRAC Ţ IUNILOR

ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA VIE Ţ II,INTEGRIT ĂŢ II CORPORALEŞI S Ă N Ă T ĂŢ II PERSOANEI

COLECŢIA

Editura Ministerului Afacerilor Interne – Bucureşti, 2013 –



Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României VASILE, VIOREL

Investigarea şi cercetarea infracţiunilor îndreptate împotrivavieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei / Viorel Vasile. - Bucureşti:Editura Ministerului Afacerilor Interne, 2013

ISBN 978-973-745-116-3

343.9



3

Chestor de poliţie dr. VIOREL VASILE

INVESTIGAREA ŞI CERCETAREA INFRAC Ţ IUNILOR ÎNDREPTATE ÎMPOTRIVA VIE Ţ II, INTEGRIT ĂŢ II

CORPORALE ŞI S Ă N Ă T ĂŢ II PERSOANEI



5

C U P R I N S:

CAPITOLUL ICONSIDERAŢ II GENERALE ..............................................................................7

CAPITOLUL II ASPECTE GENERALE PRIVIND CERCETAREA LA FAŢ ALOCULUI............................................................................................................. 9

CAPITOLUL IIIPREG ĂTIREA ÎN VEDEREA CERCET ĂRII LA FAŢ A LOCULUI .....................13

CAPITOLUL IVEFECTUAREA CERCET ĂRII LA FAŢ A LOCULUI ŞIINVESTIGAREA CAZURILOR DE OMOR........................................................31

CAPITOLUL VINTRODUCERE ÎN ANALIZA INFORMAŢ IILOR ..............................................95

CAPITOLUL VIFIXAREA REZULTATELOR CERCET ĂRII LA FAŢ A LOCULUI.....................103

CAPITOLUL VIIPARTICULARIT ĂŢ ILE INVESTIG ĂRII INFRAC Ţ IUNII DEPRUNCUCIDERE ...........................................................................................107

CAPITOLUL VIII CERCETAREA ŞI INVESTIGAREA INFRAC Ţ IUNILOR DEV ĂT ĂMARE A INTEGRIT ĂŢ II CORPORALE SAU A S ĂN ĂT ĂŢ II..................115

CAPITOLUL IXPLANUL DE INVESTIGARE ŞI CERCETARE ÎN CAZURILE DEOMOR SAU V ĂT ĂM ĂRI CORPORALE ..........................................................123



7

Capitolul I

CONSIDERAŢII GENERALE

Infracţiunile contra vieţii, integrităţii corporale sau sănătăţii persoaneisunt îndreptate împotriva omului şi aduc atingere vieţii, integrităţii fizice saupsihice a persoanei ori sănătăţii acesteia. Integritatea corporală şi sănătateareprezintă atribute esenţiale ale persoanei şi în acelaşi timp importante valori

sociale ocrotite de legea penală. Din acest punct de vedere se poate apreciacă aceste infracţiuni sunt fapte periculoase fiindcă prin atingerea pe care oaduc acestor drepturi fundamentale ale omului, ele pun în pericol însăşiexistenţa societăţii, deoarece viaţa socială nu se poate desf ăşura normal decât în condiţii de securitate deplină pentru integritatea fizică şi sănătatea tuturormembrilor societăţii. Acest gen de infracţiuni prezintă un grad ridicat de pericolsocial, determinat pe de o parte de importanţa relaţiilor sociale ce constituieelementul protecţiei penale şi de gravele urmări pe care le pot avea pentru

societate, iar pe de altă parte, de faptul că aceste infracţiuni se săvâr şesc prinmijloace şi procedee violente.



8

Apărarea persoanei şi, îndeosebi, a vieţii constituie o preocupareconstantă, comună tuturor sistemelor de drept. În orice orânduire socială viaţaa fost ocrotită de lege, ca valoare primar ă şi absolută a oricărei societăţi, ca ocondiţie indispensabilă a însăşi existenţei societăţii omeneşti.

Legile tuturor timpurilor au ocrotit persoana umană, sancţionând pe cei

care atentau la viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea şi demnitateaomului. „Declaraţ ia universal ă a drepturilor omului”, adoptată de AdunareaGenerală O.N.U. în 1948, stipulează printre alte drepturi fundamentale: „Toatefiinţ ele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi drepturi; orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi securitatea persoanei sale...” 1.

Codul penal român incriminează infracţiunile contra vieţii, integrităţiicorporale şi sănătăţii persoanei în Capitolul I din Titlul II, astfel:

Sec ţ iunea I – „Omuciderea” – art. 174 – omorul, art. 175 – omorulcalificat, art. 176 – omorul deosebit de grav, art. 177 – pruncuciderea,art. 178 – uciderea din culpă, art. 179 – determinarea sau înlesnireasinuciderii;

Sec ţ iunea II – „Lovirea şi v ăt ămarea integrit ăţ ii corporale sau asănăt ăţ ii” – art. 180 – lovirea sau alte violenţe, art. 181 – vătămareacorporală, art. 182 – vătămarea corporală gravă, art. 183 – loviri sauvătămări cauzatoare de moarte, art. 184 – vătămarea corporală dinculpă;

Sec ţ iunea III – „Avortul” – art. 185 – provocarea ilegală a avortului.

Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea PoliţieiRomâne, prin art. 26, pct. 1 stabileşte obligaţia poliţiei de a apăra, printrealtele, viaţa şi integritatea corporală a persoanelor.

Aşa cum am ar ătat, viaţa persoanei reprezintă o valoare inestimabilă,apărarea ei având o semnificaţie deosebită. Astfel, dintre infracţiunile contravieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii, infracţiunile de omor sunt cele maigrave, întrucât au ca rezultat suprimarea vieţii victimei. Investigarea omoruluise particularizează, faţă de cercetarea altor categorii de infracţiuni, prinproblematica sa specifică, concentrată în câteva direcţii principale – stabilirea

cauzei şi naturii mor ţii, a circumstanţelor de timp şi de mod în care a fostsăvâr şită fapta, descoperirea mijloacelor şi instrumentelor folosite la comitereafaptei, identificarea autorului, a participanţilor la omor, precizarea scopului saua mobilului infracţiunii2. Astfel, în cuprinsul acestui material, ne vom opri, cuprecădere, asupra cercetării infracţiunii de omor sub toate aspectele sale,investigarea omorului fiind, de altfel, activitatea cea mai complexă, iar pentrucelelalte fapte se vor face menţiuni generale.

1 Gheorghe Nistoreanu, Alexandru Boroi, Ioan Molnar, Vasile Dobrinoiu, Ilie Pascu, Valerică Lazăr –Drept Penal – Partea special ă, ediţia a IV-a, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1997, pag. 89.2 Emilian Stancu, Tratat de Criminalistic ă, ediţia a V-a, revăzută şi adăugită, Editura UniversulJuridic, Bucureşti, 2010, pag. 551.



9

Capitolul IIASPECTE GENERALE

PRIVIND CERCETAREA LA FAŢA LOCULUI

Importanţa cercetării la faţa locului

Cercetarea la faţa locului reprezintă actul de debut al investigaţiilor înfapte de periculozitate deosebită, omoruri, violuri sau tâlhării urmate demoartea victimei, distrugeri, catastrofe sau accidente grave, infracţiuni din

domeniul crimei organizate etc.3

Investigarea locului faptei reprezintă unul din actele iniţiale de urmărirepenală cu o importanţă deosebită în ansamblul activităţilor de soluţionare aunei cauze şi presupune cunoaşterea imediată, directă şi completă a loculuiunde s-a comis infracţiunea sau unde au fost descoperite urmele sauconsecinţele acesteia. Este un procedeu probator cu o importantă semnificaţie în aflarea adevărului.

Codul de procedur ă penală român are prevederi cu privire la cercetareala faţa locului în art.129, potrivit cărora „cercetarea la faţ a locului se efectueaz ă

3 Emilian Stancu, op. cit., pag. 357.



10

atunci când este necesar să se fac ă constat ări cu privire la situaţ ia loculuisăvâr şirii infrac ţ iunii, să se descopere şi să se fixeze urmele infrac ţ iunii, să sestabileasc ă pozi ţ ia şi starea mijloacelor materiale de probă şi împrejur ările încare infrac ţ iunea a fost săvâr şit ă.” 4

În alte sisteme de drept se mai numeşte cercetarea scenei infrac ţ iunii

sau scenei crimei.Locul săvâr şirii unei fapte este cel mai bogat în urme sau date referitoare

la actul infracţional şi la autorul acesteia. Astfel, se explică de ce cercetarea la faţalocului este foarte importantă atât pentru descoperirea urmelor, surprindereaacelor împrejur ări de natur ă să conducă la demascarea infractorului, cât şi pentrucunoaşterea nemijlocită de către procuror, instanţa de judecată şi alte păr ţiimplicate, a locului respectiv. De modul în care se efectuează întreaga cercetare,căutare şi ridicare a urmelor sau a probelor materiale, ca şi fixarea rezultatelor,

depinde într-o mare măsur ă soluţionarea cazului şi identificarea autorului. În cazulinfracţiunilor grave, îndeosebi la omucideri, se apreciază că este partea cea maiimportantă a cercetării cauzei penale.

Noţiunea de „loc al faptei” în cazul infracţiunii de omor

Legea procesuală penală nu face precizări referitoare la înţelesulexpresiei „faţa locului”, acest lucru dând naştere la numeroase interpretări,mergând până acolo încât s-a încercat acreditarea ideii că ea se refer ă doar la

locul unde a fost descoperit cadavrul. Un asemenea mod de a privi problemanu ţine cont de realitatea activităţii organelor de urmărire penală şi dediversitatea modalităţilor în care se comit infracţiunile, în general şi infracţiunilede omor, în special. Pe de altă parte, una din problemele esenţiale aleinvestigării criminalistice este aceea de a clarifica dacă locul unde a fostdescoperit cadavrul coincide cu locul suprimării vieţii victimei, pentru a sestabili disimularea omorului într-o altă formă de moarte violentă: sinucidere,accident feroviar sau rutier, moarte accidentală ca urmare a altor cauze decâtagresiunea f

ăptuitorului. Precizarea în cuprinsul legii a în

ţelesului expresiei

„faţa locului” este inutilă, atât timp cât legiuitorul, referindu-se la competenţateritorială a organelor judiciare a definit noţiunea de „locul săvâr şirii infrac ţ iunii” ,care acoper ă aproape în totalitate şi înţelesul expresiei „faţa locului”. Acestpunct de vedere a fost adoptat atât de literatura de specialitate, cât şi depractica judiciar ă.

Interpretarea legală a noţiunii de „loc al faptei” este prevăzută în Codulde procedur ă penală, potrivit căreia prin „locul săvâr şirii infrac ţ iunii” se înţ elege

4 Codul penal şi Codul de procedur ă penal ă, ediţia nr. 22 actualizată la 05.04.2012, EdituraHamangiu, art. 129 alin. 1.



11

locul unde s-a desf ăşurat activitatea infrac ţ ional ă, în totul sau în parte, ori loculunde s-a produs rezultatul acesteia5 .

Având în vedere prevederile legale şi practica organelor de urmărirepenală, se poate aprecia că locul săvâr şirii infracţiunii de omor difer ă de la cazla caz, în raport cu fapta concretă, cu mijloacele şi metodele folosite în acestscop, cu urmările agresiunii exercitate de f ăptuitor asupra victimei, cu modul încare a încercat să ascundă urmele infracţiunii.

În cazul infracţiunii de omor, prin „loc al faptei” se înţelege:− por ţiunea de teren, segmentul de drum ori încăperea unde a fost

descoperit cadavrul, păr ţi din acesta, schelet uman, precum şi împrejurimile acestora;

− locul unde s-a consumat episodul principal al faptei, respectiv locul

unde a fost suprimată viaţa victimei;− locul unde a fost dezmembrat cadavrul;

− locul unde a fost abandonată victima ori păr ţile din cadavru, inclusiv împrejurimile acestuia;

− locul unde a survenit moartea victimei, în situaţia în care acesta nucoincide cu locul agresiunii;

− traseul parcurs de victimă după producerea agresiunii asupra sa,până la locul unde a fost descoperit cadavrul acesteia;

− căile de acces folosite de f ăptuitor pentru a pătrunde în câmpulinfracţiunii şi cele folosite pentru a-l păr ăsi;

− locul unde au fost găsite armele sau obiectele folosite la comitereaomorului, precum şi locul unde au fost identificate alte urmemateriale;

− traseul parcurs de f ăptuitor după ieşirea din câmpul infracţiunii, pedirecţia în care s-a deplasat.

Dintr-un alt punct de vedere abordat în literatura de specialitate, loc alfaptei este considerat inclusiv suspectul şi locuinţa sa de reşedinţă oridomiciliu: „...alte zone legate de scena crimei care trebuie luate în consideraresunt punctul prin care s-a for ţat intrarea, calea de scăpare, locul unde au fostgăsite arma sau alte urme materiale, autoturismul folosit, suspectul (haineleacestuia, mâinile, corpul etc.) şi reşedinţa suspectului”6.

5 Codul penal şi Codul de procedur ă penal ă, art. 30 alin. 4.6 Vernon J. Geberth, Practical Homicide Investigation – Tactics, Procedures and ForensicTehniques – 4th Edition, CRC Press Taylor & Francisc, 2006, pag. 11.



12

Principalele obiective care se urmăresc cu ocazia cercetării la faţalocului sunt: cunoaşterea şi investigarea directă a scenei infracţiunii,descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii, a mijloacelor materiale deprobă şi interpretarea lor imediată, obţinerea de date cu privire la modul deoperare al autorului, identificarea unor eventuali martori, elaborarea unorversiuni generale privind fapta penală7.




13

Capitolul IIIPREGĂTIREA ÎN VEDEREA

CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI

Pregătirea cercetării la faţa locului constituie una din condiţiile de bază ale realizării scopului acestei activităţi. Datorită importanţei şi complexităţii ei, în activitatea de pregătire nu trebuie omis niciun amănunt, oricât deneînsemnat ar părea el la prima vedere. În ordine cronologică, distingemmăsuri luate înainte de deplasarea la locul unde s-a săvâr şit infracţiunea şimăsuri care se iau după ajungerea echipei la locul faptei.

Cercetarea la faţa locului presupune mai întâi ca organul de urmărire

penală să fie sesizat despre săvâr şirea unei fapte penale, într-unul dinmodurile prevăzute de art. 221 din Codul de procedur ă penală – plângere,denunţ sau sesizare din oficiu.

1. Măsurile care trebuie întreprinse înainte de deplasarea la faţa locului

a) Primirea, consemnarea şi verificarea sesizăriiOrganele de urmărire penală pot fi sesizate despre săvâr şirea unui

omor, despre descoperirea unui cadavru prezentând semne de moarteviolentă, în caz de moarte suspectă sau a cărei cauză nu se cunoaşte ori în



14

cazul descoperirii de păr ţi din cadavru sau schelete. Alteori, sesizarea poateviza dispariţia unei persoane în legătur ă cu care există motive întemeiate să secreadă că a fost victima unui omor. Conform legislaţiei procesual penale,„organul de urmărire penal ă este sesizat prin plângere sau denunţ , ori sesesizeaz ă din oficiu când afl ă pe orice alt ă cale c ă s-a săvâr şit o infrac ţ iune. În

cazul în care organul de urmărire penal ă se sesizeaz ă din oficiu, încheie un proces-verbal în acest sens” 8.

Modul în care este primită, consemnată şi verificată sesizarea î şi arerolul şi importanţa sa în contextul celorlalte activităţi pregătitoare. Cel maiadesea, plângerea este f ăcută de către soţul supravieţuitor, de copii ori deapar ţinătorii victimei. Fie că este vorba despre o plângere sau de un denunţ,organul de urmărire penală trebuie să procedeze la notarea datei şi orei exactela care s-a primit sesizarea, cine a f ăcut-o şi din ce loc s-a f ăcut, inclusiv

mijlocul folosit. Cel care primeşte sesizarea este obligat să-şi verificecompetenţa şi, în situaţia în care constată că fapta este de competenţa altuiorgan de urmărire penală, să informeze, de îndată, organul competent să efectueze cercetarea la faţa locului.

De asemenea, acesta trebuie să procedeze la:− identificarea persoanei care a f ăcut plângerea sau denunţul;− verificarea sesizării în sensul realităţii celor semnalate, dar şi sub

aspectul locului unde s-a produs fapta, propor ţiile şi urmărileacesteia ş.a.;

− dispunerea măsurilor urgente, strict necesare, premergătoarecercetării la faţa locului.

O asemenea verificare apare ca necesar ă mai ales când sesizareadespre săvâr şirea unui omor ori despre descoperirea unui cadavru, păr ţi dinacesta ori schelete s-a f ăcut telefonic. La primirea prin telefon a unei astfel desesizări se solicită persoanei, pe lângă datele de identificare, şi informaţiidespre faptă, precum şi postul telefonic de la care face apel. Apoi se verifică dacă numărul de telefon este cel de la care s-a sunat şi dacă persoana încauz

ă se afl

ă la postul telefonic respectiv. Când sesizarea se face de la un

telefon public, fie se solicită confirmarea de la societăţi comerciale ori instituţiipublice aflate în imediata apropiere a locului unde s-a comis infracţiunea, fieeste dirijat la locul faptei cel mai apropiat echipaj de poliţie aflat în zonă.Ultimul procedeu este cel mai indicat, membrii echipajului de poliţie urmând să ia şi primele măsuri la faţa locului. Aceste măsuri sunt strict necesare învederea organizării corespunzătoare a cercetării la faţa locului, inclusiv pentrua evita deplasări inutile la apeluri nereale, venite din partea unor persoane r ăuintenţionate.

8 Codul penal şi Codul de procedur ă penal ă – art. 221 alin. 1.



15

Un alt aspect important în cazul în care sesizarea s-a efectuat telefonic,este faptul că poliţistul care o primeşte va instrui persoana care anunţă să r ămână la faţa locului până la sosirea autorităţilor, să nu permită accesulnimănui şi să nu atingă nimic din câmpul infracţional cu excepţia cazurilor încare se impune acordarea primului ajutor victimei.

Măsurile care trebuie să fie luate de către ofiţerul ori dispecerul deserviciu sesizat cu privire la săvâr şirea unui omor sunt enumerate, dar nulimitativ, şi în ordine interne care reglementează activitatea desf ăşurată depoliţie:

− consemnează în registrul de evenimente toate datele privind faptarespectiv: natura, timpul şi locul săvâr şirii, victime, participanţi,urmări, pericole potenţiale şi identitatea persoanei care a sesizat;

− verifică prin orice mijloace veridicitatea celor sesizate;− dirijează for ţele din teren către locul producerii evenimentului

pentru ca acestea să întreprindă primele măsuri până la sosireaechipei de cercetare;

− informează şi solicită, după caz, sprijinul serviciilor de ambulanţă,pirotehnice, inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă şi altele;

− raportează imediat şefului unităţii de poliţie sau înlocuitorului laconducere conţinutul sesizării şi măsurile luate şi execută

dispoziţiile acestuia privind constituirea echipei de cercetare; încazul infracţiunilor în care competenţa de urmărire penală revineprocurorului, anunţă şi procurorul de serviciu, furnizându-i dateledin conţinutul sesizării;

− pe durata cercetării la faţa locului, ţine legătura cu echipa deplasată la locul faptei şi r ăspunde la solicitările acesteia cu privire laverificarea de persoane sau obiecte: de asemenea, cooperează cualte unităţi de poliţie sau organe cu atribuţii de cercetare penală, în

funcţie de natura evenimentului;− în situaţia în care persoana care sesizează evenimentul se prezintă

personal la unitatea de poliţie, ofiţerul de serviciu procedează lalegitimarea ei şi, după ce ia cunoştinţă de conţinutul relatării, îiprimeşte sesizarea scrisă sau întocmeşte proces-verbal deconsemnare a sesizării, pe care le înaintează de îndată şefuluiunităţii sau înlocuitorului la conducere9.

9 Ordinul Comun al M.A.I. nr. 182/14.08.2009 şi P.Î.C.C.J. nr. 1754/C/05.08.2009 privindprocedura cercetării la faţa locului, art. 11.



16

b) Asigurarea prezenţei specialiştilor, a martorilor asistenţi sau aapăr ătorului

În cazul infracţiunilor de omor, echipa care efectuează cercetarea lafaţa locului este constituită din procuror, medic legist, ofiţeri de investigaţiicriminale, specialişti criminalişti şi conductorul câinelui de urmărire, acestora

adăugându-li-se specialişti din alte domenii de activitate.Prezenţ a medicului legist este absolut necesar ă. Datele furnizate de

acesta cu privire la natura faptei, mecanismul de producere a leziunilor, datainstalării mor ţii etc. sunt de natur ă să direcţioneze investigarea criminalistică şisă constituie suportul pentru elaborarea versiunilor de anchetă, formareacercului de suspecţi, desf ăşurarea operativă a activităţilor de verificare ş.a.

Conform legislaţiei medico-legale în vigoare în cazurile de omucideresau de moarte suspect ă, expertul medico-legal trebuie informat f ăr ă întârziere,

şi trebuie să se deplaseze la locul unde a fost descoperit cadavrul, avândacces imediat la locul faptei. Astfel, trebuie să existe o coordonare perfect ă între persoanele implicate şi în particular între organele judiciare, exper ţ iimedico-legali şi poli ţ ie10.

În practică, organele de urmărire penală se confruntă cu o marediversitate de situaţii. Multitudinea aspectelor pe care le îmbracă infracţiunilede omor şi varietatea problemelor din diverse domenii de activitate, ce impun ocorectă interpretare a urmelor din câmpul infracţiunii, pot face necesar ă

includerea în echipa de cercetare şi a diver şilor specialişti. În prezenţa şefuluiechipei, aceştia pot efectua o serie de verificări şi cercetări, utilizând, după caz,aparatura adecvată, care nu se află în dotarea echipei de cercetare.

Pe toată durata cercetării la faţa locului, echipa constituită în acest scopva executa sarcinile dispuse de către procuror, acesta conducând nemijlocitactivitatea de căutare, descoperire, fixare şi ridicare a urmelor şi mijloacelormateriale de probă.

Când autorul infracţiunii a r ămas la faţa locului, a fost urmărit şi prins depoliţiştii ajunşi primii la locul faptei ori de către martori şi se află în vreuna dinsituaţiile prevăzute de lege, care impun asistenţa juridică obligatorie, se vaasigura prezenţa apăr ătorului acestuia la desf ăşurarea cercetării la faţa locului.

Cât priveşte martorii asistenţi, tactica criminalistică recomandă caaceştia să fie asiguraţi înainte de ajungerea la faţa locului. În felul acesta seevită atât irosirea de timp, cât şi posibilitatea de a fi folosite în această calitatepersoane care au perceput nemijlocit împrejur ările comiterii omorului. Ori, după cum este cunoscut, în cursul procesului penal, o persoană nu poate cumula

10 Ordinul nr. 321/06.04.2005 pentru aprobarea metodologiei de efectuare a autopsiei medico-legale, Anexă, pag. 2, pct. I. a. 2.



17

două calităţi procesuale – de martor al infracţiunii şi de martor asistent: „Organul de urmărire penal ă efectueaz ă cercetarea la faţ a locului în prezenţ amartorilor asistenţ i, afar ă de cazul când aceasta nu este posibil. Cercetarea lafaţ a locului se face în prezenţ a păr ţ ilor, atunci când este necesar.Neprezentarea păr ţ ilor încunoştinţ ate nu împiedic ă efectuarea cercet ării.” 11

c) Pregătirea mijloacelor tehnico-ştiinţifice criminalistice Această măsur ă presupune mai multe activităţi ce trebuie realizate în

scopul asigur ării deplasării cu operativitate la locul faptei şi echipării cumijloacele tehnice potrivite specificului faptei comise şi a locaţiei acesteia.Responsabilitatea acestor activităţi revine în principal responsabilului cuactivităţile criminalistice.

Astfel, în cazul unor cercetări ce nu presupun o desf ăşurare demijloace deosebite vor fi pregătite: trusa criminalistic ă universal ă, trusa foto,

truse criminalistice specializate. Pentru cercetări cu grad de complexitateridicat se vor pregăti laboratoare criminalistice mobile, aparatur ă deînregistrare, aparatur ă diversă de detec ţ ie, mijloace tehnice de identificare a persoanelor, aparatur ă de comunicaţ ii radio, surse proprii de energieelectric ă12 .

Principalele activităţi ce vor fi efectuate sunt următoarele:− pregătirea trusei criminalistice universale;− pregătirea trusei fotografice – aparate de fotografiat, filtre, trepied etc.;− verificarea autolaboratorului criminalistic;− dotarea echipei cu aparatura necesar ă filmării, video-filmării,

înregistr ării audio;− dotarea membrilor echipei cu materiale necesare comunicării şi

asigur ării legăturii dintre ei;− pregătirea altor materiale ce urmează a fi folosite la cercetarea

locului faptei – aparatura de filmare sau fotografiere în mediulsubacvatic, detectoare de metale sau surse de radiaţii.

d) Asigurarea deplasării cu operativitate a echipei la faţa locului

Deplasarea la faţa locului trebuie să se efectueze cu maximă urgenţă,orice întârziere putând avea consecinţe negative asupra bunei desf ăşur ări acercetării, precum şi a rezultatelor activităţilor ulterioare. Acest aspectcorespunde principiului operativităţii procesului penal şi are în vedere, înprincipal, pericolul producerii unor modificări la locul faptei, dispariţia şidegradarea urmelor din cauza activităţilor autorului, a altor persoane, acondiţiilor meteorologice, surprinderea autorului la locul infracţiunii,identificarea unor martori.

11 Codul penal şi Codul de procedur ă penal ă – art. 129 alin. 2.12 Emilian Stancu, op. cit., pag. 362.



18

2. Măsurile care se întreprind la locul faptei înainte de examinareacriminalistică propriu-zisă:

a) Măsurile pe care trebuie să le întreprindă poliţiştii care auajuns primii la faţa locului

În primul rând trebuie specificat că poliţistul sosit primul la faţa loculuieste obligat să efectueze actele de cercetare ce nu sufer ă amânare şi să iamăsurile ce se dovedesc absolut necesare, chiar dacă privesc o cauză ce nueste de competenţa lor. Aceste măsuri trebuie să se refere, în principal, lasalvarea victimelor r ămase în viaţă, paza locului faptei, conservarea urmelor şia altor mijloace de probă, identificarea martorilor, identificarea şi prindereaautorilor etc.

Poliţiştii dirijaţi la faţa locului sunt obligaţi să ia, pe lângă aceste măsuri

urgente şi alte măsuri, cum ar fi şi cele ce privesc notarea orei exacte a sosiriila locul faptei, adresa unde este situat şi condiţiile meteorologice, aceste dateurmând a fi comunicate ulterior şefului echipei de cercetare, fiind deosebit deutile desf ăşur ării cercetării la faţa locului.

Măsurile urgente pe care trebuie să le ia poliţistul sosit primul la faţalocului, menite să asigure conservarea aspectului locului faptei sunt, înprincipal, următoarele:

Salvarea victimelor şi acordarea primului ajutorDupă sosirea la faţa locului, poliţistul trebuie să constate dacă moartea

s-a produs cu adevărat. Sunt cazuri când acest lucru poate fi constatat dintr-osingur ă privire, dar există şi situaţii când este necesar ă o studiere mai atentă avictimei. Practica şi literatura de specialitate recomandă ca, ori de câte oriexistă cel mai mic indiciu că victima ar putea fi în viaţă, să se treacă de urgenţă la acordarea primului ajutor, mai ales în cazurile în care este vorba desugrumare, şoc electric, înec sau intoxicări cu diferite substanţe. În raport cunatura şi gravitatea leziunilor, primul ajutor poate fi dat chiar la faţa locului,

solicitându-se sprijinul persoanelor calificate în domeniul medical aflate acolo. Înainte de ridicarea victimei şi de transportarea ei la unitatea sanitar ă

pentru acordarea îngrijirilor medicale calificate, poliţistul respectiv trebuie să noteze şi să marcheze locul şi poziţia în care se afla victima în momentulsosirii sale. Omiterea acestei operaţiuni poate avea implicaţii nedorite, ulteriorechipa de cercetare fiind pusă în situaţia de a nu putea interpreta corect nicimecanismul de formare a urmelor descoperite în câmpul infracţiunii şi niciraportul dinamic agresor-victimă, posibilele erori de interpretare conducând,

uneori, la erori judiciare. „Reconstituirea” ulterioar ă a locului şi poziţiei iniţiale avictimei, prin declaraţiile martorilor, f ăptuitorilor etc., va repara întrucâtva



19

situaţia, dar nu va înlătura cu totul erorile generate de o asemenea neglijenţă,care vor fi folosite în avantajele autorului.

Salvarea victimelor şi acordarea ajutorului medical trebuie f ăcute chiarcu riscul distrugerii unor urme, viaţa persoanei şi integritatea sa corporală neputând veni niciodată în concurs cu alte interese.

Determinarea locului săvâr şirii faptei, punerea lui sub pază şiprotejarea urmelor

Aceasta este o măsur ă esenţială pentru a fi evitată o posibilă acţiunedistructivă a anumitor persoane prezente la locul infracţiunii, aceştia putând, cuintenţie sau din curiozitate, să schimbe în câteva momente întreaga înf ăţişarea scenei. În principal, prin stabilirea perimetrului infracţional se previne oeventuală încercare de modificare din partea autorului infracţiunii de a ştergeurmele lăsate, dar şi prevenirea acţiunii unor factori externi, obiectivi, cum ar fi

condiţiile meteorologice.Poliţiştii sosiţi primii la faţa locului stabilesc perimetrul câmpului

infracţional şi iau măsuri de semnalizare, avertizare, pază, procedând lanotarea şi marcarea poziţiei iniţiale a obiectelor în cazul în care survinschimbări.

După determinarea locului săvâr şirii faptei, se va proceda la îndepărtarea persoanelor din câmpul infracţiunii, locul respectiv asigurându-secu pază. Se va avea în vedere nu numai locul unde s-a produs rezultatul

infracţiunii, ci şi locurile unde au fost efectuate diferite acte de executare.Dacă locul se află în interior, în încăperea unde a avut loc fapta vapătrunde o singur ă persoană cu atenţie sporită, doar în scopul de a constatadacă victima tr ăieşte sau nu. Se va intra cu atenţie pentru a nu se distrugeurmele create de piciorul sau încălţămintea autorului, sau alte urme de pepardoseală. Încăperea comiterii crimei va fi abordată cu cea mai mareprudenţă. Se va stabili mai întâi dacă victima, asupra căreia au fost exercitateactele de violenţă, a decedat. În cazul cadavrelor în stare de descompunere(miros) nu va pătrunde nimeni până la sosirea echipei de cercetare.

Cea mai mică şi aparent neînsemnată modificare în aranjamentulmobilierului, poziţia perdelelor şi uşilor etc. vor fi notate, apoi locul crimei se va închide şi nimeni nu va fi lăsat să intre, înainte de sosirea echipei de cercetare.

Dacă locul este situat în exterior, se va determina şi delimita spaţiul depăzit, mărimea acestuia fiind cât mai mare posibil, în funcţie de număruldisponibil de persoane care să asigure paza.

Conservarea aspectului locului fapteiDupă ce au fost luate măsurile de salvare sau de acordare a primului

ajutor victimei, precum şi cele de delimitare a locului, poliţistul sosit primul lafaţa locului trebuie să desf ăşoare activităţi care să înlăture posibilitatea



20

modificării, întâmplătoare sau intenţionate, a aspectului iniţial al „crime scene”. În acest scop, trebuie să asigure, în primul rând, aşa cum s-a mai ar ătat, pazalocului unde s-a comis fapta şi să protejeze obiectele şi urmele existente înacel loc.

De multe ori, la locul infracţiunii pătrund diverse persoane, fie din

rândul celor aflate întâmplător în zonă atunci când s-a săvâr şit agresiunea oris-a descoperit cadavrul, fie din rândul rudelor victimei. De reţinut că printrepersoanele str ăine de la locul infracţiunii se pot afla chiar f ăptuitorii ori compliciiacestora, scopul lor fiind acela de a distruge eventualele urme ce au r ămasdupă consumarea activităţii infracţionale. Referitor la prima categorie depersoane, „curioşii” şi „amatorii de senzaţii”, prezenţa acestora şi faptul că seerijează, deseori, în „cunoscători”, venind cu propriile păreri, pot influenţanegativ depoziţiile ulterioare ale martorilor oculari.

Pornind de la această realitate, poliţistul trebuie să procedeze cu tact

pentru a îndepărta din zona în care se află cadavrul şi zona înconjur ătoare petoţi cei care nu-şi justifică prezenţa în locul respectiv. Totodată, acţiuneatrebuie să se desf ăşoare cu multă grijă, deoarece în rândul acestor persoanear putea fi şi martori oculari al celor petrecute şi o atitudine dur ă i-ar putea îndepărta. Astfel, trebuie notate datele de identificare ale tuturor persoanelorcare au fost prezente la faţa locului.

Atenţie şi tact trebuie dovedite şi în cazul în care moartea victimei s-aprodus într-o locuinţă, membrilor familiei şi vecinilor celui decedatexplicându-li-se scopul luării unor măsuri de protejare a locului faptei până la

sosirea echipei.Practica organelor de urmărire penală evidenţiază şi cazuri când

modificările aduse aspectului iniţial al locului faptei se pot datora chiar celorsosiţi la faţa locului în calitate oficială. De aceea, este obligatoriu să fierespectate întocmai normele în vigoare, potrivit cărora „se interzice pătrunderea la locul săvâr şirii infrac ţ iunii a ofi ţ erilor şi agenţ ilor de poli ţ ie, precum şi a oric ăror alte persoane, indiferent de calitate, func ţ ie sau grad, carenu au sarcini în leg ătur ă cu cercetarea la faţ a locului sau cu salvarea

victimelor.”

13

Pentru a evita distrugerea, degradarea, dispariţia sau modificareaobiectelor ori urmelor infracţiunii, atunci când este necesar, se va proceda laacoperirea cadavrului şi a obiectelor posibil purtătoare de urme cu pânză, foliidin material plastic, hârtii, cutii, cartoane etc. De asemenea, este obligatoriealcătuirea unui cordon de siguranţă pentru a ţine persoanele str ăine laoarecare distanţă, utilizând în acest scop banda specială sau, în cazul în carenu există, se vor folosi frânghii, sfori, sârme ş.a.

13 Ordinul Comun al M.A.I. nr. 182/14.08.2009 şi P.Î.C.C.J. nr. 1754/C/05.08.2009 privindprocedura cercetării la faţa locului – art. 13.



21

Prevenirea sau înlăturarea unor pericole iminente În cazul în care, după comiterea faptei, autorii au încercat prin diverse

mijloace să distrugă eventualele urme lăsate ca urmare a săvâr şirii infracţiuniiprin provocarea de explozii, incendii sau inundaţii, se va acţiona în raport cusituaţia concretă existentă. De asemenea, în cazul unor accidente grave de

muncă, accidente de trafic, feroviare, navale, aeriene se impune eliberareaurgentă a victimelor şi prevenirea extinderii pagubelor.

În cazul în care în incinta unde se află persoana decedată se simtemiros de gaze, de produse petroliere ori se observă instalaţii electriceimprovizate sau alte categorii de amenajări posibil periculoase, se va apela laspecialişti în domeniu în vederea evitării oricăror stări de pericol asupramembrilor echipei de cercetare.

Identificarea martorilor oculari, a persoanelor suspecte,identificarea şi reţinerea f ăptuitorilor ori luarea măsurilor de urmărire şiprindere a acestora

Aşa cum s-a ar ătat, poliţistul ajuns primul la locul faptei intr ă în contactcu numeroase persoane. În afar ă de victimă şi „curioşi”, în rândul acestora potsă fie şi persoane care au perceput împrejur ări din cele în care s-a săvâr şitomorul ori care cunosc date privitoare la autor sau la victimă. Informaţiile pecare le pot furniza aceste persoane sunt, în marea majoritate a cazurilor, deimportanţă deosebită pentru cauză, începând cu acţiunile acestora înainte şi întimpul agresiunii, instrumentul cu care a acţionat f ăptuitorul, modul în care s-aapărat victima etc. şi terminând cu acţiunile infractorului după săvâr şireaomorului, direcţia în care s-a deplasat şi, eventual, mijlocul de transport cucare a păr ăsit locul infracţiunii. Din acest motiv, poliţistul trebuie să depună toate diligenţele necesare pentru a nu pierde o astfel de sursă preţioasă deinformaţii. Cu grijă şi tact, martorii trebuie să fie identificaţi, iar datele lor să fienotate pentru a putea fi puse la dispoziţia echipei de cercetare. Martorilor li seva solicita să r ămână pe loc până la sosirea echipei şi vor fi izolaţi de restul

persoanelor, pentru a-i feri de influenţa „curioşilor” sau de influenţaf ăptuitorului, când acesta a r ămas la locul faptei. Nu sunt rare cazurile cândinfractorii, fie că încearcă să convingă că se aflau în legitimă apărare, fie că doresc să atragă compasiunea martorilor şi să pozeze în victime ale faptelorreprobabile pe care, chipurile, le-ar fi comis victima anterior intervenţiei lor. Înalte situaţii, f ăptuitorii nu se sfiesc să acuze martorii de faptul că nu au văzutbine ori că declaraţiile nu trebuie luate în seamă întrucât între ei şi acestepersoane există relaţii de duşmănie şi încearcă să se r ăzbune pe ei ş.a. Nu

este exclusă posibilitatea ca autorii infracţiunilor să recurgă la ameninţări laadresa martorilor pentru a-i determina să renunţe la a depune declaraţie ori să



22

nu spună tot ceea ce au văzut referitor la faptă şi împrejur ările comiterii ei.Dacă izolarea martorilor vizează protejarea lor faţă de diverse influenţe carele-ar putea altera mărturia, izolarea f ăptuitorilor de restul persoanelor are dreptscop protejarea lor de eventualele agresiuni din partea celor indignaţi de faptacomisă ori din partea rudelor victimei.

Dacă f ăptuitorul nu a r ămas ori nu a fost identificat la locul faptei, înraport cu datele furnizate de martori şi posibilităţile concrete existente la loculinfracţiunii, cel ce a ajuns primul la locul faptei poate lua măsuri operative deurmărire şi prindere a autorului ori de alertare a unităţilor de poliţie din zonaunde s-a deplasat acesta.

Nu trebuie omise nici persoanele care, înainte de sosirea organelor depoliţie, sau la solicitarea acestora, au participat la acţiunile de salvare avictimelor şi, ca urmare a pătrunderii în câmpul infracţiunii, au produs anumite

modificări în aspectul iniţial al locului. Aceste persoane sunt invitate să aşteptesosirea echipei de cercetare.O problemă aparte se ridică în cazul victimelor care încă mai tr ăiesc şi

sunt conştiente, dar, din cauza leziunilor suferite, există puţine şanse desupravieţuire. Făr ă a neglija măsurile de salvare a acestora, ele trebuieascultate cu privire la împrejur ările în care s-a comis fapta şi la persoanaf ăptuitorului. Desigur, o astfel de ascultare, în condiţiile date, nu poate îmbr ăcaaspectul unei ascultări după toate regulile procedurale. Ascultarea se numeşte„interogatoriu formal”, se înregistrează pe cât posibil digital, ocazie cu care pot

fi obţinute informaţii esenţiale pentru cauză. Un aspect important care trebuieavut în vedere apare în cazul în care, pentru salvarea victimei aceasta estetransportată la cea mai apropiată unitate spitalicească, situaţie în care unul dinpoliţiştii prezenţi la locul săvâr şirii infracţiunii o va însoţi în ambulanţă pentru ase încerca obţinerea acestui „interogatoriu formal”.

Încunoştinţarea organului de urmărire penală pe raza căruia a fostsăvâr şit omorul şi care este competent să efectueze cercetarea la faţalocului

Concomitent cu luarea măsurilor menţionate ori, dacă nu este posibil,după aceasta, poliţistul sosit primul la faţa locului va proceda la sesizareaorganului de urmărire penală pe raza de competenţă teritorială unde s-a comisfapta. Din cuprinsul încunoştinţării trebuie să rezulte natura faptei constatate,principalele aspecte ale săvâr şirii acesteia, localizarea şi întinderea loculuiunde s-a comis omorul sau a fost descoperit cadavrul, parte din acesta sauscheletele, măsurile luate şi rezultatele obţinute, precum şi alte date necesareechipei ce urmează să se deplaseze pentru efectuarea cercetării criminalistice.

Cel care a luat primele măsuri este obligat să r ămână la faţa loculuipână la sosirea echipei de cercetare şi să aducă la cunoştinţă şefului acesteia



23

activităţile executate până în acel moment, rezultatele obţinute, aspectul iniţialal locului faptei, modificările survenite, cine le-a f ăcut şi în ce scop, persoanelecare au intrat în câmpul infracţional sau cu care a discutat, martorii şi celelaltepersoane identificate, informaţiile culese de la victimă şi martori. În acest sens,poliţistul care a ajuns primul la faţa locului trebuie să întocmească un proces-

verbal cu toate aceste date.Responsabilitatea primului poliţist care intervine la faţa locului

încetează atunci când şeful echipei de cercetare ajunge la faţa locului, moment în care acesta preia oficial conducerea activităţilor legate de cercetarea loculuifaptei. În continuare, aceşti poliţişti au obligaţia să îl sprijine pe şeful echipei decercetare sau pe membrii echipei pe întreaga durată a cercetării, în special înactivitatea de asigurare a pazei locului faptei şi a accesului în câmpulinfracţional.

Activităţile pe care trebuie să le desf ăşoare poliţiştii ajunşi primii la loculfaptei sunt menţionate şi în ordinul comun privind cercetarea la faţa locului:

− participă la acordarea primului ajutor şi la salvarea victimelor înviaţă;

− fac o evaluare preliminar ă a locului faptei pentru a stabili condiţiileconcrete existente, precum şi necesitatea prezenţei unor unităţispecializate de intervenţie din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii

de Urgenţă, serviciilor medicale, Inspecţia de Stat pentru ControlulCazanelor, Recipientelor sub Presiune şi Instalaţiilor de Ridicat,distribuţie gaz metan/curent electric şi altele asemenea, în funcţiede existenţa şi de natura pericolului;

− raportează evenimentul la dispeceratul unităţii/subunităţii pe a căreirază de competenţă s-a produs, despre măsurile luate şi cele carese impun;

− protejează, fixează şi ridică probele care sunt în pericol de a fi

distruse, modificate ori alterate de condiţiile atmosferice existentesau de către alte persoane. În condiţii meteo nefavorabile deviază apa, acoper ă urmele, acţionând cu precauţie pentru a nu lăsapropriile urme care le vor putea acoperi sau distruge pe celerelevante;

− stabilesc perimetrul iniţial al câmpului infracţional şi iau măsuri desemnalizare, de avertizare şi de pază, procedând la notarea şimarcarea poziţiei iniţiale în cazul în care survin schimbări;

− nu permit accesul niciunei persoane neautorizate în câmpulinfracţional;



24

− notează ora la care a ajuns la faţa locului şi ora la care fapta a fostcomisă, atunci când este posibil;

− notează persoanele prezente la locul faptei în momentul ajungeriilor, datele de identificare ale martorilor şi ale altor persoane care aupătruns în locul faptei, în vederea eliminării urmelor neconcludente;

− identifică martorii oculari şi procedează la investigarea sumar ă aacestora cu privire la date despre producerea evenimentului;

− procedează la organizarea urmăririi şi reţinerii autorului, atuncicând există indicii privind identitatea acestuia, precum şi latransmiterea semnalmentelor la unitatea/subunitatea de poliţie;

− separ ă autorul de martori, dacă este posibil;− instruiesc martorii să nu discute despre evenimentul produs cu alte

persoane sau între ei, prevenind astfel distorsionarea faptelor prin

sugestionare, iar dacă este posibil separ ă principalul martor derestul martorilor;

− nu furnizează date despre eveniment mass-mediei sau altorpersoane, cu excepţia celor îndreptăţite potrivit legii/atribuţiilorfuncţionale14.

Subliniem rolul deosebit pe care îl are poli ţ istul sosit primul la faţ a

locului şi faptul c ă de modul în care se achit ă de sarcinile ce-i revin şi de profesionalismul dovedit depinde, în mare măsur ă, desf ăşurarea ulterioar ă ainvestig ării criminalistice.

b) Măsuri care se iau la locul faptei de către şeful echipei decercetare înainte de examinarea criminalistică propriu-zisă

După sosirea la locul faptei şi înainte de începerea examinăriipropriu-zise, şeful echipei trebuie să ia o serie de măsuri urgente. În raport cuparticularităţile fiecărui caz în parte, cu urmările activităţii desf ăşurate de

f ăptuitor, natura şi configuraţia terenului ce urmează a fi cercetat, acestemăsuri pot fi diferenţiate. De asemenea, aceste măsuri sunt diferite şi în funcţiede activităţile desf ăşurate de primii poliţişti sosiţi la faţa locului, o parte din eleconstând în completarea acestora. Dacă echipa de cercetare este cea careajunge prima la faţa locului, şeful echipei va dispune efectuarea tuturormăsurilor în sarcina poliţistului sosit primul la faţa locului şi care au fostmenţionate anterior.

14 Ordinul Comun al M.A.I. nr. 182/14.08.2009 şi P.Î.C.C.J. nr. 1754/C/05.08.2009 privindprocedura cercetării la faţa locului – art. 11.



25

Înainte de începerea activităţilor specifice de cercetare la faţa locului,şeful echipei va constitui mai multe echipe de cercetare care vor desf ăşuraurmătoarele activităţi:

− efectuarea cercetării la faţa locului;− audierea martorilor, autorilor, suspecţilor şi a altor persoane ce pot

furniza date utile cauzei;− efectuarea de investigaţii şi activităţi de prindere a autorilor.

În ceea ce priveşte atribuţiile membrilor echipei de cercetare la faţalocului, trebuie menţionat că şeful echipei este „procurorul, atunci când participă la cercetare şi consider ă c ă este necesar sau când urmărirea penal ă este de competenţ a sa, ori un poli ţ ist din cadrul structurilor de poli ţ ie judiciar ă” 15. De asemenea, un rol important revine specialistului criminalist – „responsabilul cu activit ăţ i criminalistice – ofi ţ erul sau agentul de poli ţ ie dincadrul structurilor de profil care au atribu

ţ ii de cercetare la fa

ţ a locului” 16 .

Aşa cum am ar ătat, şeful echipei de cercetare va r ăspunde de întreagaactivitate desf ăşurată şi, conform ordinului comun privind cercetarea la faţalocului, are următoarele atribuţii:

conduce şi coordonează activitatea de cercetare la faţa locului; stabileşte momentul începerii şi cel al finalizării activităţilor specifice

cercetării la faţa locului, după consultarea cu ceilalţi membri ai echipei; deasemenea, decide amânarea/întreruperea/reluarea cercetării la faţa locului;

verifică dacă au fost luate primele măsuri conform art. 12 dinprezentul ordin, corectitudinea/oportunitatea acestora şi, după caz, dispunecompletarea acestora;

organizează împreună cu medicul legist verificarea stării victimelor,iar în caz de necesitate acordă acestora primul ajutor medical şi ia măsuripentru transportarea la cea mai apropiată unitate medicală, dacă măsurile desalvare nu au fost luate anterior;

solicită prezenţa la faţa locului a unor specialişti/exper ţi din altedomenii ori a unui personal suplimentar din cadrul for ţelor de ordine publică

pentru protejarea locului faptei şi a membrilor echipei sau pentru activităţiextinse şi conexe cercetării la faţa locului;

primeşte de la responsabilul cu activităţi criminalistice probele şimijloacele materiale de probă colectate cu ocazia cercetării de la faţa locului,atât la finalizarea cercetării, cât şi după încheierea examinărilor suplimentare în laborator;

15 Ordinul Comun al M.A.I. nr. 182/14.08.2009 şi P.Î.C.C.J. nr. 1754/C/05.08.2009 privindprocedura cercetării la faţa locului – art. 2 lit. b.16 Ordinul Comun al M.A.I. nr. 182/14.08.2009 şi P.Î.C.C.J. nr. 1754/C/05.08.2009 privindprocedura cercetării la faţa locului – art. 2 lit. c.



26

întocmeşte şi redactează procesul-verbal de cercetare la faţalocului, în urma consultării cu membrii echipei;

este managerul de caz şi gestionarul probelor 17.

Astfel, măsurile care pregătesc cercetarea efectivă în cazurile în care

aceasta a fost precedată de acţiuni premergătoare sunt:− informarea operativă asupra evenimentului care a avut loc;− completarea măsurilor privind salvarea victimelor, înlăturarea

pericolelor şi conservarea urmelor;− verificarea modului în care cel venit primul la faţa locului a acţionat

până la sosirea echipei, a rezultatelor pe care le-a obţinut,dispunând după caz, fie continuarea măsurilor deja întreprinse oricompletarea lor cu alte activităţi de maximă urgenţă, fie reluareaacestora, ţinând cont de toate elementele oferite de aspectul

câmpului infracţiunii;− stabilirea în cele mai mici detalii, a modificărilor survenite în

aspectul iniţial al locului faptei;− delimitarea corectă a locului de cercetat;− identificarea martorilor oculari şi a persoanelor care nu-şi justifică

prezenţa în zonă ori nu pot da o explicaţie plauzibilă în legătur ă cuacţiunile întreprinse;

− organizarea sau, după caz, suplimentarea măsurilor de pază a

locului faptei, inclusiv a celor menite să ducă la înlăturareapericolelor iminente, ca: incendii, explozii, surpări;− înlăturarea tuturor persoanelor inutile şi limitarea numărului de

persoane care pătrund în zona câmpului infracţional;− stabilirea metodelor concrete de examinare şi a sarcinilor ce revin

fiecărui membru al echipei.

Membrii echipei de cercetare trebuie să dea dovadă de mult tact pentrua gestiona situaţia de la locul săvâr şirii infracţiunii, în special pentru a înlătura

toate persoanele inutile care pot aduce grave prejudicii activităţii în sine. Înprincipal factorii care pot crea modificări sau distrugeri ale câmpului infracţionalsunt:

− condiţiile atmosferice – ploaie, vânt, zăpadă, temperaturi extreme,lumina puternică directă;

− rudele sau prietenii victimei – vor încerca să pună lucrurile la locullor sau chiar sunt situaţii când distrug sau ascund anumite note sauprobe;

17 Ordinul Comun al M.A.I. nr.182/14.08.2009 şi P.Î.C.C.J. nr. 1754/C/05.08.2009 privindprocedura cercetării la faţa locului – art. 8.



27

− suspecţii sau complicii – vor încerca să distrugă sau să modificeprobe evidente;

− curioşii, hoţii ordinari – pot introduce amprente la locul faptei, potaltera scena crimei, pot chiar sustrage bunuri de la faţa locului;

− alţi poliţişti sau şefi din poliţie care nu au competenţe în efectuareacercetării la faţa locului, dar pot interveni pentru „a ajutainvestigaţia”.

Delimitarea corectă a locului de cercetatFixarea limitelor locului de cercetat are drept scop să pună în centrul

atenţiei organului de urmărire penală spaţiul, locul, încăperea care reprezintă câmpul infracţiunii pentru a se asigura descoperirea tuturor urmelor şimijloacelor materiale de probă care au legătur ă cu cauza. De aceea, şeful

echipei de cercetare, înainte de a proceda la începerea oricăror examinări,trebuie să fixeze, în mod logic, limitele exterioare ale locului de cercetat.Delimitarea locului de cercetat se înscrie printre primele activităţi pe caretrebuie să le întreprindă echipa de cercetare la faţa locului, pentru că, în raportcu aceste limite, se iau măsurile corespunzătoare de pază, înlăturareacurioşilor, în general de protecţie a acestui perimetru.

Pentru o corectă delimitare a locului în care trebuie să se desf ăşoarecercetarea, trebuie avute în vedere împrejur ările de fapt cunoscute despre

cauză, natura infracţiunii şi a urmărilor acesteia, experienţa pozitivă generalizată a organelor de urmărire penală, precum şi propria sa experienţă.

Extinderea perimetrului de cercetat în afara locului unde s-a comisepisodul principal al faptei şi se constată urmările acesteia se impune, pentru anu se omite acele locuri în care f ăptuitorul s-a pregătit pentru a acţiona şi pecare le-a folosit pentru a dispărea, unde a putut abandona obiectele inutile oriincomode. Practica organelor de urmărire penală ofer ă numeroase exemple încare urme şi mijloace materiale de probă cu valoare pentru cauză au fost

descoperite în asemenea locuri, dat fiind că, de regulă, infractorii acordă maipuţină atenţie acţiunilor pe care le întreprind înainte şi după păr ăsirea locului încare î şi desf ăşoar ă activitatea ilicită.

În literatura de specialitate se subliniază constant că locul de cercetattrebuie să fie mai întins decât cel în care f ăptuitorul şi-a desf ăşurat activitateainfracţională, pentru că numai în acest mod se poate forma o imagine fidelă atot ceea ce s-a întreprins acolo şi se pot obţine probe în acest sens.

Atunci când cercetarea se desf ăşoar ă într-un apartament, spaţiul de

examinat trebuie să includă toate camerele acestuia, precum şi debaraua,bucătăria, pivniţa, podul, scara şi sub-scara, balcoanele, coridoarele, baia,



28

WC-urile. Dacă apartamentul este ocupat de mai multe familii, cercetarea seva efectua şi în spaţiile folosite în comun, pentru a se evita pierderea saudistrugerea unor urme şi mijloace materiale de probă. În locuinţele din mediulrural, pe lângă încăperi, cercetarea trebuie să cuprindă curtea, grajdurile,coteţele, hambarele, gr ădina.

Dacă cercetarea se desf ăşoar ă într-o hală, laborator, atelier, pe lângă acestea vor fi examinate şi încăperile alăturate, staţia de comandă, locul deparcare a autovehiculelor, rampa de încărcare, punctele obligatorii de trecere,curtea fabricii etc. În cazul exploziilor, cercetarea trebuie extinsă până la nivelulmaxim de acţiune a suflului produs de explozie, pe orizontală.

Dacă moartea s-a produs prin înec nu trebuie omise malurile apei, căilede acces spre aceasta şi de la ea spre periferie, imobilele sau amenajărileexistente în imediata vecinătate – colibe, case, moteluri, campinguri,

cherhanale etc.

Stabilirea metodelor concrete de examinare a locului fapteiO activitate deosebită ce revine şefului echipei de cercetare se refer ă

la stabilirea metodelor de examinare criminalistică a locului faptei.Practica pozitivă a organelor de urmărire penală demonstrează că

metoda concretă de cercetare trebuie să fie stabilită în raport cu natura fapteişi a locului de cercetat, urmările produse, dispunerea urmelor şi mijloacelormateriale de probă.

În raport de elementele menţionate, cercetarea la faţa locului poate începe de la centru (locul unde se află cadavrul) spre periferie sau se poateefectua începând din exterior, desf ăşurându-se prin apropierea treptată delocul unde s-a consumat episodul principal al faptei sau unde s-a produsrezultatul activităţii infracţionale întreprinse.

Atunci când urmele sunt concentrate într-un singur loc, de exemplu,locul descoperirii cadavrului, se recomandă ca cercetarea să înceapă dincentru şi să se extindă spre periferie, în cercuri concentrice.

Atunci când este important să se stabilească căile de acces sau să secaute cadavrul ori obiectul-corp delict, cercetarea se va efectua de la periferiespre centru, în spirală.

În încăperile relativ mici, cercetarea se va desf ăşura de-a lungulpereţilor, de preferinţă în sensul acelor de ceasornic.

O metodă recomandată pentru încăperile mari şi înguste estecercetarea pe întregul front al camerei, limitat de cei doi pereţi laterali, plecânddin punctul de acces şi înaintând, progresiv, spre cealaltă extremitate.

În teren deschis cercetarea se poate desf ăşura:

− pe sectoare dreptunghiulare – împăr ţirea pe fâşii dreptunghiulare î şi găseşte câmp de aplicare în special atunci când terenul de



29

cercetat, deşi întins, poate fi uşor delimitat prin punctele de reperexistente;

− de-a lungul itinerarului parcurs de infractor din locul unde s-aconsumat episodul principal ori se observă rezultatele infracţiunii,spre exterior;

− din centrul locului faptei spre periferie, lărgindu-se din ce în ce maimult zona examinată.

Desf ăşurarea cercetării în sensul unei spirale, plecând din centrulsuprafeţei de cercetat, î şi are raţiunea mai ales în cazurile când nu se poatedelimita de la început teritoriul care urmează a fi examinat.

Din practica organelor de urmărire penală rezultă că în anumite împrejur ări se pot folosi metode combinate. Spre exemplu, în zona centrală sepoate recurge la împăr ţirea pe sectoare, iar spre periferie cercetarea se poate

executa în spirală sau cercuri concentrice. În literatura de specialitate sunt prezentate ca metode de cercetare la

faţa locului: metoda subiectiv ă – constă în aceea că echipa de cercetare

procedează la căutarea, descoperirea, fixarea şi examinarea urmelor şi amijloacelor materiale de probă, urmând fidel traseul parcurs de către f ăptuitorde la intrarea în câmpul infracţiunii până la păr ăsirea acestuia. Prin această metodă se pot obţine rapid date şi indicii cu privire la f ăptuitor, ceea ce permiteluarea unor măsuri de urmărire şi prinderea sa, însă metoda nu permite oexaminare sistematică, minuţioasă a întregului loc al faptei;

metoda obiectiv ă – constând în căutarea, descoperirea, fixarea şiexaminarea tuturor urmelor într-o anumită ordine, indiferent de modul şisuccesiunea în care se presupune că a acţionat infractorul. Această metodă prezintă avantajul că permite o examinare de calitate, oferind posibilitateadescoperirii tuturor urmelor care au legătur ă cu cauza, deşi necesită unconsum mai mare de timp şi for ţe;

metoda combinat ă – constă în folosirea pe parcursul cercetării, atât

a metodei subiective, cât şi a metodei obiective, trecându-se de la una la alta, în raport de particularităţile cauzei şi diferitele momente ale cercetării.

De menţionat că, indiferent de metoda concretă aleasă pentrucercetarea la faţa locului, ea trebuie să ducă la examinarea sistematică,multilaterală şi obiectivă a locului săvâr şirii omorului, să asigure realizareascopului pe care această activitate şi-l propune, pentru că, aşa cum sesubliniază în literatura de specialitate, orice suprafaţă de examinat, indiferentde natura ei, ridică probleme pentru cel care conduce cercetarea.

Aşa cum am văzut, cercetarea omorului se face de către o echipă complexă, compusă din procuror, medic legist şi ofiţeri de investigaţii criminale.



30

Conducerea echipei este asigurată de către procuror, în scopul desf ăşur ăriiactivităţii de urmărire penală într-un mod unitar, bine coordonat.

Cercetarea în echipă a omorului permite concentrarea cunoştinţelor şipriceperii unor specialişti în valorificarea completă şi operativă a datelor desprefapta comisă în vederea aflării adevărului. În condiţiile în care factorii implicaţi

în clarificarea problemelor specifice unei omucideri ar acţiona separat,necoordonat, rezolvarea cauzei ar întârzia, s-ar desf ăşura cu greutate.Cercetarea omorului impune desf ăşurarea de investigaţii judiciare complexesub coordonarea procurorului.

Procurorul, sprijinit de ofiţerii de poliţie din serviciile de investigaţiicriminale şi de criminalistică, desf ăşoar ă acte de urmărire penală având dreptscop stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunii şi identificarea autoriloracesteia, folosind metodele criminalistice. Medicul legist examinează aspectele

medicale pentru stabilirea naturii şi cauzelor mor ţii, a legăturii cauzale dintreactivitatea f ăptuitorului şi consecinţele acesteia ş.a.Există, aşadar, o evidentă interdependenţă impusă obiectiv de nevoia

de a afla adevărul, la care î şi aduc contribuţia două ştiinţe de graniţă –criminalistica şi medicina legală, ceea ce a f ăcut să se afirme, pe bună dreptate, că în infracţiunile contra vieţii, medicul legist are o dublă calitate –una de expert şi alta de consilier. Calitatea de consilier ar rezulta dinrezolvarea multiplelor probleme ce apar în cursul urmăririi penale, în afaracelor existente la începutul cercetărilor şi care î şi găsesc rezolvarea medico-legală, completând constatările medico-legale iniţiale18.

În final, trebuie amintit un principiu pe care poliţiştii din echipa decercetare la faţa locului, dar şi cei sosiţi primii la faţa locului, trebuie să îl aibă mereu în atenţie: „Remember: Do it right the first time. You only get achance” 19.

18 Emilian Stancu, op. cit., pag. 557.19 Vernon J. Geberth, op. cit., pag. 39.



31

Capitolul IVEFECTUAREA CERCETĂRII

LA FAŢA LOCULUI ŞI INVESTIGAREACAZURILOR DE OMOR

I. Reguli generale referitoare la cercetarea la faţa locului

Cercetarea la faţa locului în cazul omorului se constituie într-o activitatelaborioasă, de durată, care necesită exactitate, calm, perseverenţă, prudenţă,eforturi fizice şi intelectuale şi, uneori, chiar sacrificii, solicitând intens atenţiacelor care o efectuează. În cercetarea la faţa locului nu trebuie să se plece dela idei preconcepute şi nu trebuie omis faptul că absolut toate versiunileposibile nu au nicio valoare pentru cauză atât timp cât nu au fost verificate şiconfirmate de rezultatul activităţilor întreprinse, inclusiv de cercetarea loculuifaptei.

Teoretic, cercetarea la faţa locului parcurge două faze, respectiv fazastatică şi faza dinamică, distincţia între cele două faze este convenţională şi nu



32

apare ca o delimitare rigidă. De multe ori, ca urmare a condiţiilor legate de împrejur ările în care s-a săvâr şit omorul apar situaţii când activităţi din fazastatică sunt executate în faza dinamică şi invers.

1. Faza statică a cercetării la faţa locului

În această fază se realizează o „examinare atentă a locului faptei, atât în ansamblul său, cât şi pe zonele mai importante, f ăr ă a se aduce niciomodificare acestuia.”20

Activităţile mai importante care sunt efectuate de către membrii echipeide cercetare la acest moment sunt:

a) Constatarea mor ţ ii victimei – această activitate se realizează decătre medicul legist, dar în prezenţa procurorului. Aceştia sunt, de altfel, şisingurele persoane care intr

ă în câmpul infrac

ţional la debutul cercet

ării.

Medicul legist va constata decesul prin evidenţierea semnelor mor ţii şi amodificărilor cadaverice, aspecte ce vor fi detaliate în continuare.

b) Examinarea general ă a locului faptei – activitatea este absolutnecesar ă pentru a se forma o imagine de ansamblu asupra câmpuluiinfracţional şi a ceea ce trebuie f ăcut în continuare. Se începe cu observarealocului unde s-a comis omorul, unde a fost descoperit cadavrul sau păr ţi dinacesta, unde a fost descoperit un schelet sau fragmente din el. Dacă locurilemenţionate se află în aer liber, observarea acestora se face prin parcurgerealor. În cazul interioarelor, observarea se face dintr-un singur loc. În felul acesta,procurorul are posibilitatea să verifice în concret dacă locul ce urmează a fiexaminat a fost sau nu corect delimitat.

În principal, această observare generală trebuie să aibă în vedere:− locul unde se găsesc victimele în câmpul infracţional;− locul unde se găsesc diferite obiecte care puteau fi folosite la

comiterea infracţiunii;−

starea fizică în care se găsesc victima, martorii sau alte persoaneimplicate;− starea fizică în care se găsesc obiectele sau urmele.

c) Obţ inerea unor date despre victimă, despre fapt ă sau persoanelecare ar putea fi martori oculari;

d) Stabilirea st ării şi pozi ţ iei mijloacelor materiale de probă;

e) Determinarea unor eventuale modific ări ale câmpului infrac ţ ional;




33

f) Efectuarea fotografiilor şi înregistr ărilor video – una din activităţilespecifice fazei statice este orientarea locului faptei, atât din punct de vederetopografic, cât şi din punct de vedere criminalistic. Fixarea locului ce urmează a fi cercetat se face cu ajutorul fotografiei de orientare şi a fotografiei schiţă. Însituaţia în care cercetarea se efectuează pe un loc întins pentru a permite

identificarea cu uşurinţă a acestuia, fotografia de orientare trebuie să surprindă obligatoriu anumite puncte de reper fix.

Dacă spaţiul de cercetat nu poate fi cuprins într-o singur ă imagine serecurge la metoda fotografiei panoramice, liniare sau circulare, efectuată după regulile cunoscute. Dacă omorul s-a săvâr şit într-un imobil, fotografia deorientare trebuie să fixeze căile de acces spre imobil, precum şi intr ările-ieşirile în - şi din locuinţa în cauză.

O regulă importantă pentru acest moment ar trebui să fie, pe lângă

fixarea prin fotografiere a locului faptei şi înregistrarea video care dă „posibilitatea reţ inerii complete a imaginii întregului loc al faptei, aşa cum seg ăseşte el în momentul sosirii echipei de cercetare; în practica de specialitate,se întâlnesc cazuri în care înregistrarea pe band ă magnetic ă serveşte direct lastudierea minuţ ioasă a locului faptei şi la elaborarea unor versiuni realiste privind autorul infrac ţ iunii” 21.

O altă posibilitate oferită în ultima perioadă de către tehnica modernă este folosirea spheronului, în special pentru cazurile în care locul faptei este într-o zonă deschisă şi cu o suprafaţă relativ mare, sau în cazul accidenteloraviatice, sau a exploziilor.

g) Stabilirea punctului din care va începe cercetarea şi a drumului deacces în câmpul infrac ţ ional – marcarea drumului de acces este atributulspecialistului criminalist, acest fapt fiind dictat de necesitatea păstr ării cât maifidele a locului faptei şi de limitarea numărului de persoane ce vor pătrunde înacesta. Astfel, responsabilul cu activităţile criminalistice „stabileşte şimarcheaz ă traseul de acces în câmpul infrac ţ ional, stabileşte punctul de

începere a examinărilor sau prioritatea de examinare a probelor (în func ţ ie decondi ţ iile de mediu, de pericolul de deteriorare/dispari ţ ie a acestora etc.)22.

După stabilirea căilor de acces, primul care pătrunde în locul faptei esteprocurorul, în calitate de şef al echipei de cercetare, împreună cu specialistulcriminalist şi medicul legist.

Parcurgând locul de cercetat, trebuie să se procedeze la marcareapoziţiei cadavrului şi a principalelor urme şi mijloace materiale de probă,

21 Emilian Stancu, op. cit., pag. 559.22 Ordinul Comun al M.A.I. nr. 182/14.08.2009 şi P.Î.C.C.J. nr. 1754/C/05.08.2009 privindprocedura cercetării la faţa locului – art. 9 lit. b şi c.



34

notându-se poziţia acestora în raport cu urmele învecinate şi cu celelalterepere stabilite. Apoi se trece la executarea fotografiei-schiţă, care trebuie să redea imaginea cadavrului şi a obiectelor din jurul său.

h) Folosirea câinelui de urmă – tot în această fază se foloseşte

câinele specializat pentru prelucrarea urmei de miros uman; oportunitatea şimomentul folosirii revin, de asemenea, responsabilului cu activităţilecriminalistice. Prelucrarea urmei de miros uman începe de la articolele de îmbr ăcăminte şi de încălţăminte descoperite la faţa locului, care pot apar ţinef ăptuitorului, victimei sau altor persoane care au legătur ă cu infracţiuneasăvâr şită.

i) Selec ţ ionarea martorilor asistenţ i Aşa cum am mai ar

ătat, este bine ca acest aspect s

ă fie l

ămurit înc

ă

din faza pregătirii în vederea deplasării la faţa locului, pentru a nu folosi camartori asistenţi persoane prezente la faţa locului şi care au cunoştinţă desprefaptă, dar care pot fi folosiţi şi audiaţi ca martori.

2. Faza dinamică a cercetării la faţa locului

Faza dinamică se desf ăşoar ă după terminarea activităţilor din fazastatică şi constă în examinarea minuţioasă a cadavrului, a urmelor şi

mijloacelor materiale de probă aflate în câmpul infracţiunii. În această fază nuse reia cercetarea locului faptei, ci se continuă aceasta pe un plan superior. Deaceastă dată, membrii echipei de cercetare au posibilitatea să mişte obiectelepurtătoare de urme şi să le examineze cu aparatura din dotare.

Activităţile specifice acestei faze presupun examinarea fiecărui obiect în mod complet, atent şi sistematic pentru descoperirea tuturor urmelor lăsatede f ăptuitori şi pentru stabilirea legăturilor logice ce există între anumite datesau fapte ce au importanţă pentru cauză. Cercetarea la faţa locului nu este o

simplă inventariere a urmelor şi a obiectelor ce se găsesc în locul examinat,echipa având sarcina să stabilească ce, unde şi cum să caute.O altă problemă importantă care trebuie rezolvată cu ocazia cercetării

la faţa locului este cea a stabilirii identităţii victimei, care constituie o problemă centrală a echipei de cercetare, activitate care începe din momentulexamenului extern şi continuă cu obiectele de vestimentaţie. Operaţiunile deidentificare a cadavrului sunt: toaletarea, restaurarea, amprentarea, recoltareade probe biologice, recoltarea depozitului subunghial, efectuarea

odontogramei, fotografierea semnalmentelor, prezentarea pentru recunoaştereetc., activităţi care se efectuează, de altfel, într-o fază următoare a cercetărilor.



35

a) Examinarea cadavrului este continuată pentru descoperirea tuturorleziunilor. Se dovedeşte în acest mod că examinarea cadavrului şi agarderobei acestuia se face atât prin observarea victimei, f ăr ă a-i schimbapoziţia, cât şi prin mişcarea ei pentru descoperirea urmelor existente – dovadă că împăr ţirea cercetării la faţa locului în cele două faze este pur convenţională.

Înainte de a se trece la examinarea cadavrului şi garderobei acestuia,trebuie să fie luate o serie de măsuri cu caracter general, menite să asigureintegritatea urmelor, să înlăture pericolul de modificare, distrugere şi să fixezepoziţia iniţială în care au fost găsite. Printre acestea se număr ă:

– fixarea prin fotografii color, schiţă şi detaliu a poziţiei cadavrului, aurmelor de sânge şi a obiectelor purtătoare de urme;

– notarea condiţiilor de mediu, starea vremii, temperatura, consistenţacheagurilor de sânge şi gradul de uscare a sângelui de pe cadavru şi din

împrejurimile acestuia; – menţinerea (păstrarea) cadavrului în poziţia iniţială până cândfotografiile, măsur ătorile, observaţiile şi evaluările au fost efectuate de cătrespecialişti;

– atunci când victima a fost transportată la spital sau a fost mutată învederea acordării ajutorului medical se produc noi urme, se deteriorează celeexistente şi de aceea cel ce conduce cercetarea trebuie să stabilească modificările care au fost f ăcute, să marcheze noile urme şi să le noteze. Înastfel de cazuri, notiţele şi relatările membrilor echipei medicale care au

examinat şi transportat victima sunt folositoare la stabilirea poziţiei victimei şi aurmelor;

– când victima a fost transportată la spital, examinarea criminalistică aacesteia pentru fixarea leziunilor şi a urmelor de pe corp se va face la această unitate sanitar ă. Hainele vor fi căutate la camera de păstrare a obiectelorbolnavilor şi vor fi ridicate în vederea examinării lor în laborator. În hainelevictimei pot fi găsite documentele necesare stabilirii identităţii acesteia. Deasemenea, vor fi căutate şi ridicate cearceafurile sau păturile folosite laacoperirea victimei în timpul transportului, pe care pot fi descoperite diversecategorii de urme.

Examinarea cadavrului trebuie să pună în evidenţă semnele deviolenţă, urmărindu-se numărul, locul de dispunere, natura, aspectul exterior, înclinaţia, forma marginilor, poziţia leziunilor în raport cu diverse puncteanatomice de pe corpul victimei. Semnele particulare trebuie atent descrise,ar ătându-se natura, felul, amplasarea, forma, aspectul, culoarea. Deasemenea, trebuie descrise alte urme ale infracţiunii, precum: depuneri de

produse ori substanţe biologice normale sau patologice, fragmente de ţesutorganic sub unghii, produse sau substanţe toxice, caustice etc.



36

Examinând cadavrul trebuie să se acorde atenţie orificiilor naturale aleacestuia: gura, nasul, orificiul anal şi vaginal, pentru descoperirea de urme denatur ă biologică sau chiar materiale folosite pentru a împiedica victima să strige sau folosite la comiterea infracţiunii.

Concomitent cu activitatea medicului legist, procurorul trebuie să facă

descrierea completă a cadavrului, mai ales a celui cu identitate necunoscută,urmărindu-se: sexul, înf ăţişarea, vârsta aproximativă, conformaţia corpului,culoarea pielii, a părului şi a ochilor, starea dentiţiei etc.

Pentru explicarea modului de operare folosit de f ăptuitor, amecanismului de creare a urmelor, a raportului dinamic victimă-f ăptuitor,pentru formarea corectă a versiunilor de anchetă prezintă mare importanţă descrierea poziţiei cadavrului. Astfel, va trebui să se arate: poziţia generală acadavrului, poziţia capului, înclinaţia acestuia, poziţia membrelor faţă de

trunchi, amplasarea cadavrului faţă de restul obiectelor şi urmelor din jur,despre care se presupune că nu au legătur ă cu infracţiunea. De asemenea,trebuie să se specifice locul unde a fost găsit cadavrul, în casă, grajd, gr ădină,câmp, apă, îngropat, spânzurat, sub dărâmături, nodurile sau legăturiledescoperite, gradul de putrefacţie, mirosurile persistente ş.a.

Examinarea cadavrului continuă cu cercetarea îmbr ăcămintei şi încălţămintei acestuia, începând cu obiectele de la exteriorul bustului,continuând cu lenjeria, pantalonii etc. şi terminând cu articolele de

încălţăminte. Această examinare trebuie f ăcută cu multă atenţie, cu accent pe

descrierea fiecărui obiect separat, a mărimii, taliei, poziţiei şi ordinii în caresunt dispuse pe cadavru, a caracteristicilor individuale, ca: natura materialului,grad de uzur ă, culoare, croială, monogramă, marca fabricii, materialul din careeste confecţionată căptuşeala, culoarea, numărul de nasturi, modul în caresunt dispuşi, starea lor etc. Îmbr ăcămintea şi încălţămintea cadavrului trebuieexaminate şi pentru a pune în evidenţă eventualele urme de târâre, urme de

murdărie, urme biologice, urme de violenţă (tăieturi) şi corespondenţa acestoracu leziunile de pe cadavru.După examinarea cadavrului, a îmbr ăcămintei şi încălţămintei acestuia,

se trece la cercetarea suprafeţei de sub victimă şi din imediata apropiere,respectiv covor, parchet, duşumea, pământ etc.

Pe por ţiunea de sub cadavru şi în jurul acestuia pot fi descoperite urmeale mâinilor, picioarelor, urme de târâre, noduri, legături, înscrisuri, urme desânge, salivă, spermă sau alte categorii, urme de încălţăminte, obiecte de îmbr

ăcă

minte, instrumente folosite la să

vâr şirea agresiunii, obiecte sau p

ăr ţi

din obiecte provenind de la infractori ori de la victimă.



37

Sunt recoltate petele organice sau anorganice de pe îmbr ăcăminte, seridică particulele de praf sau alte obiecte găsite în buzunare şi se introduc înplicuri separate, notându-se pe acestea locul de unde au fost ridicate, după care vor fi sigilate.

Este descrisă ordinea în care sunt dispuse diferitele leziuni şi dacă ele

puteau fi produse prin cădere, avându-se în vedere obiectele din zona găsiriicadavrului, forma de relief etc. De asemenea, se descriu mărimea şi poziţialeziunilor, aspectul general al acestora, precum şi vechimea lor faţă derigiditatea şi lividităţile cadaverice. Se realizează fixarea prin fotografii metrice,color, schiţă şi detaliu, a poziţiei cadavrului, a leziunilor identificate, a urmelorde sânge şi a obiectelor purtătoare de urme.

Sunt consemnate semnele particulare de pe cadavru: aluniţe, negi,cicatrice vechi ca urmare a unor intervenţii chirurgicale sau accidente survenite

în timpul vieţii, lipsa unor membre etc.; se vor descrie eventualele tatuaje, loculunde sunt dispuse şi ce anume reprezintă.Se ridică depozitul subunghial, introducându-se în plicuri separate

pentru fiecare deget în parte, iar dacă la faţa locului nu este posibilă recoltarea,mâinile cadavrului vor fi protejate cu pungi de hârtie, colectarea urmând să sefacă înainte de efectuarea necropsiei.

Amprentarea digito-palmar ă şi, după caz, amprentarea plantar ă avictimei se realizează la faţa locului, însă numai după recoltarea depozituluisubunghial.

Dispunerea urmelor şi a mijloacelor materiale de probă, coroborată cupoziţia şi starea în care a fost găsit cadavrul, ofer ă posibilitatea stabilirii dacă locul unde a fost descoperită victima coincide cu locul în care a fost săvâr şitomorul.

După aceste activităţi, cercetarea la faţa locului continuă cu examinareazonei înconjur ătoare. Se arată poziţia cadavrului faţă de obiectele din încăperesau de locul în care a fost descoperit, cu descrierea detaliată a pieselor demobilier, ferestrelor, uşilor, sobelor sau a caracteristicilor zonei înconjur ătoare,

cu tot ceea ce există pe aceasta.Interpretarea datelor obţinute din examinarea cadavrului şi a garderobei

acestuia, coroborate cu celelalte date culese din câmpul infracţiunii, permitdirecţionarea cercetărilor, ofer ă indicii cu privire la natura mor ţii, mecanismulde producere a leziunilor, data instalării mor ţii şi constituie temei pentruelaborarea versiunilor, care să fie verificate concomitent cu examinareacriminalistică a locului săvâr şirii omorului.

Examinarea exterioar ă a cadavrului continuă în locul unde se face

necropsia. Trebuie menţionat că necropsia se execută la unitatea medico-legală pe a cărei rază teritorială s-a produs decesul persoanei sau unde a fost



38

găsit cadavrul, iar în situaţia specială în care nu există posibilitateatransportării cadavrului la morgă, cu acordul medicului legist, autopsia se poateefectua la locul unde a fost găsit cadavrul sau într-un loc anume ales.Necropsia este efectuată numai de către medicul legist, asistat de personalulcu pregătire medie, autopsier 23.

Specialistul criminalist trebuie să participe la efectuarea autopsieicadavrului, ocazie cu care acesta din urmă execută fotografii metrice, color aleorganelor lezate şi colaborează cu medicul legist la colectarea şi recoltareatuturor urmelor biologice existente pe cadavru. Înainte de începerea autopsiei,se va verifica dacă sacul special de transport al cadavrului a fost sigilat şi setrece la desigilarea lui. Se mai pot realiza activităţi pentru stabilirea canalului-traiect creat de obiectele tăietoare, înţepătoare sau de armele de foc, cuimportanţă pentru efectuarea expertizelor complexe criminalistice şi medico-

legale, dar şi, în cazul în care instrumentul vulnerant a lăsat urme pe sistemulosos sau pe alte ţesuturi ale cadavrului, se va solicita medicului legist să recolteze zona respectivă pentru a fi valorificate prin expertiza traseologică. Deasemenea, se va solicita recoltarea de probe de sânge, salivă, secreţii,excreţii, din conţinutul stomacal, pentru efectuarea analizelor de laborator, şivor fi colectate, prin smulgere, fire de păr din diverse zone ale corpului.

O serie de reguli privind recoltarea şi examinarea unor probe trebuie

avute în vedere cu ocazia autopsierii cadavrului:− pentru recoltarea depozitului subunghial, medicii legişti vor folosi

obiecte neascuţite, pentru a nu provoca r ăniri, deoarece acesteaalterează materialul colectat. Rezultatul recoltării trebuie depus înplicuri curate, separat pentru fiecare deget, cu menţionarea exactă a locului de unde provine;

− colectarea conţinutului vaginal, bucal sau rectal se va realiza cuajutorul unei pipete sau prin folosirea unor frotiuri şi se va examinabiologic;

− examinarea hainelor se va face, iniţial, cu ajutorul polilight saucrimelight sub un fascicul de raze ultraviolete, pentru a se detectaurmele biologice, iar apoi se va continua examinarea detailată, cuajutorul lupei, delimitându-se exact zona acestor urme;

− se vor efectua spălături pe perineu şi vulve, prin dirijarea unui jet desoluţie, conţinutul fiind introdus în sticle curate şi etichetate;

23 Ordinul Ministerului Justiţiei şi Ministerului Sănătăţii nr. 1134/C-255/25.05.2000 pentru

aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucr ărimedico-legale – art. 35.



39

− spălături similare se vor efectua şi cu prilejul examinării suspecţilor, în special pe glandul, coroana şi sub pielea penisului, putându-sesemnala prezenţa spermatozoizilor, a unor celule epitelial-vaginale,tricomonas etc.;

− se vor recolta fire de păr din jurul deschiderii vaginale, deoarece

acestea au o probabilitate mai mare de păstrare a spermatozoizilor.

În ceea ce priveşte toaletarea cadavrului, se execută de către medicullegist împreună cu specialistul criminalist şi constă în efectuarea unoroperaţiuni care să dea victimei o expresie a fizionomiei cât mai apropiată derealitate. Această activitate este utilă în special în cazurile descopeririicadavrelor cu identitate necunoscută pentru a se realiza identificarea acestora. Astfel:

− se spală

faţa cadavrului cu o bucat

ă de tifon, pentru a se îndep

ărta

reziduurile colectate;− se bărbiereşte, se piaptănă, se deschid ochii;− se masează faţa uşor, pentru a înlătura eventualele riduri apărute

după deces, ca urmare a unei poziţii nefireşti, apoi se tamponează cu o vată îmbibată cu pudr ă de talc, pentru a se fixa în fotografie,pe cât posibil, expresivitatea din timpul vieţii;

− se aranjează ţinuta vestimentar ă, cravată, cămaşă şi haină, aşa încât să i se asigure o poziţie cât mai normală;

− când se găseşte un cadavru desfigurat din cauza accidentării, aputrefacţiei sau a acţiunii rozătoarelor, se recurge la artificiicosmetice şi antropologice, în vederea unei redări cât mai fidele afizionomiei persoanei;

− atunci când cadavrului îi lipseşte un ochi, i se fixează mai întâi unochi artificial, asemănător cu cel natural şi apoi se fotografiază;

− când îi lipseşte nasul, i se confecţionează unul din plastic sau dinplastilină, cât mai apropiat de forma iniţială, solicitându-se în acestscop concursul antropologului şi cosmeticianului;

− în cazul când lipseşte o parte din pielea de pe faţă, ea poate fireconstituită cu ajutorul materialului plastic, de către un estetician;

− pentru luarea amprentelor digitale unui cadavru găsit în stareavansată de putrefacţie sunt folosite diferite mijloace şi metodeaplicate cu succes în activitatea criminaliştilor români sau str ăini. Aşa, de exemplu, pentru obţinerea unui desen papilar cât mai clar,se injectează ser fiziologic în palmele şi degetele cadavrului, după care se procedează la amprentarea acestora. Atunci când

epiderma lipseşte, pot fi luate desenele papilare chiar din dermă,decupându-se cu grijă cele mai expresive semne papilare. De



40

asemenea, segmentele de epidermă nealterate vor fi bineconservate în vederea amprentării acestora în condiţii de laborator.Când cadavrul este scos din apă, iar starea de putrefacţie nupermite amprentarea sa, se decupează aşa-cunoscuta „mănuşă despălătoreasă”, procedându-se apoi la amprentarea acesteia.

Trebuie precizate, de asemenea, cazurile în care autopsia medico-legală a cadavrului este obligatorie, conform legislaţiei medico-legale24:

− „moarte violentă, chiar şi atunci când există o anumită perioadă între evenimentele cauzale şi deces;

− cauza mor ţii nu este cunoscută;− cauza mor ţii este suspectă. Un deces este considerat moarte

suspectă în următoarele situaţii:

moarte subit ă; decesul unei persoane a c ărei sănătate, prin natura

serviciului, este verificat ă periodic din punct de vederemedical;

deces care survine în timpul unei misiuni de serviciu, înincinta unei întreprinderi sau instituţ ii;

deces care survine în custodie, precum moartea persoaneloraflate în detenţ ie sau private de libertate, decesele înspitalele psihiatrice, decesele în spitale-penitenciare, în

închisoare sau în arestul poli ţ iei, moartea asociat ă cuactivit ăţ ile poli ţ iei sau ale armatei în cazul în care decesulsurvine în cursul manifestaţ iilor publice sau orice deces careridic ă suspiciunea nerespect ării drepturilor omului, cum estesuspiciunea de tortur ă sau oricare alt ă formă de tratamentviolent sau inuman;

multiple decese repetate în serie sau concomitent; cadavre neidentificate sau scheletizate;

decese survenite în locuri publice sau izolate; moartea este pusă în leg ătur ă cu o deficienţă în acordarea

asistenţ ei medicale sau în aplicarea măsurilor de profilaxie oride protec ţ ie a muncii;

decesul pacientului a survenit în timpul sau la scurt timp după o intervenţ ie diagnostic ă sau terapeutic ă medico-chirurgical ă.”

24 Ordinul Ministerului Justiţiei şi Ministerului Sănătăţii nr. 1134/C-255/25.05.2000 pentru

aprobarea Normelor procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor şi a altor lucr ărimedico-legale – art. 34 alin. 2.



41

Este important de precizat faptul că la autopsie trebuie să participeobligatoriu procurorul sau ofiţerul de la omoruri, astfel încât datele obţinute şiconcluziile medicului legist să conducă la clarificarea unor aspecte importante în contextul investigaţilor ce vor urma în cauză. Prin participarea în sala deautopsiere a ofiţerului de investigaţii criminale, acesta va putea percepe, în

mod direct şi obiectiv, aspectele medico-legale ale cazului respectiv, iardiscuţiile cu medicul legist legate de leziunile prezente pe corp şi modul deproducere a acestora vor fi mai mult decât benefice pentru investigaţiadesf ăşurată.

În urma autopsiei se va întocmi un proces-verbal în care vor ficonsemnate:

− numărul de înregistrare în evidenţele unităţii medico-legale;− medicul care a efectuat autopsia;

− toate activităţile desf ăşurate cu ocazia autopsiei. De asemenea, vor fi ataşate concluziile provizorii, solicitate mediculuilegist sub semnătur ă şi paraf ă proprie, pe formularul unităţii medico-legale şiun desen cu leziunile constatate, pe o fişă de genul celei folosite de medicullegist.

b) Descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor În această fază trebuie acordată o atenţie deosebită tuturor urmelor de

la faţa locului şi ridicarea acestora cu respectarea strictă a regulilor tehnice

criminalistice de protejare, conservare, etichetare, sigilare şi, ulterior, detransport. În acest sens, prioritate au urmele şi obiectele care prezintă unpericol iminent de modificare, deteriorare sau contaminare.

În ceea ce priveşte urmele de natur ă biologică, acestea vor fi ridicate curespectarea strictă a procedurilor criminalistice, sens în care poate fi solicitatajutorul medicului legist sau al unui specialist biocriminalist.

c) Efectuarea fotografiilor şi a înregistr ărilor video de detaliu Pentru evidenţierea leziunilor existente pe cadavru, precum şi a urmelor

descoperite pe garderoba acestuia se execută fotografii de detaliu.Totodată, se are în vedere întocmirea schiţei locului faptei, aceasta

urmând a fi ataşată procesului-verbal de cercetare la faţa locului.

d) Clarificarea împrejur ărilor negativePe baza datelor obţinute prin examinarea cadavrului şi, în general, a

datelor rezultate din cercetarea locului faptei, pot fi descoperite aşa-numitele împrejur ări „negative” sau „controversate”.

Urmărind să scape de r ăspunderea penală pentru infracţiunea de omorcomisă, infractorii încearcă uneori să simuleze o altă infracţiune, săvâr şită de



42

către alte persoane. În astfel de situaţii, urmele şi mijloacele materiale deprobă, prin natura, numărul, locul şi modul de dispunere contravin celor care artrebui să r ămână în raport cu fapta comisă în realitate. Acestea sunt aşa-zisele„împrejur ări negative” sau „împrejur ări controversate” în cazul infracţiunilor deomor disimulate în sinucideri ori accidente.

De aceea, şi acest aspect întăreşte necesitatea realizării unei cercetăriatente şi detaliate, în cel mai mic amănunt a locului faptei, pentru că „numaiastfel este posibil să se explice de ce lipsesc unele urme care, în mod firesc, artrebui să existe, în timp ce alte urme sau obiecte nu î şi g ăsesc o justificareimediat ă” 25.

De multe ori, cadavrul este scos de către infractor din locul în care afost săvâr şită fapta şi dus în altă parte, de regulă, la mare distanţă. Pentru

simularea unei sinucideri, cadavrul este aşezat pe calea ferată, pe o şoseaintens circulată pe timp de noapte, este spânzurat, aruncat în apă ori secreează o altă situaţie care să ducă la versiunea sinuciderii ori a unui accident. În astfel de situaţii, sub cadavru şi în jurul acestuia nu se constată urme desânge, deşi leziunile de pe corp sunt profunde, cu secţionarea sau zdrobireaunor vase mari de sânge. Urmele de pe cadavru create prin acţiunea trenului,a autovehiculului, a laţului de spânzurare pe gât sau a apei, toate suntpost-vitale, au suficiente caracteristici pe baza cărora să se concluzioneze că ele au fost produse după încetarea funcţiilor vitale ale organismului, iar

constatarea medico-legală ofer ă noi date în această privinţă. La cadavrelearuncate în apă pentru a simula înecul, în foc pentru simularea accidentului, încăile respiratorii, pe esofag sau în stomac nu se găsesc urme de funingine, nueste apă cu microorganisme sau cu diverse corpuri str ăine aflate în apă.

Rezultă că „împrejur ările controversate” pot fi soluţionate prininterpretarea leziunilor de pe corpul victimei, a constatărilor de la autopsie, pecare le realizează medicul legist. Acestea, coroborate cu investigaţiile şirezultatele tuturor activităţilor desf ăşurate la faţa locului pot demonstra

disimularea omorului în altă formă de moarte violentă sau neviolentă.

3. Principalele semne care servesc la diagnosticarea mor ţii

Examinarea cadavrului priveşte cercetarea corpului victimei, a îmbr ăcămintei şi încălţămintei acesteia. Înainte de examinarea propriu-zisă acadavrului, realizată aşa cum am ar ătat în timpul fazei dinamice a cercetării, înfaza statică, medicul legist va constata realitatea mor ţii, f ăr ă să se modificepoziţia, evidenţiind semnele mor ţii şi modificările cadaverice. În acest fel,




43

putem stabili dacă moartea este reală, care este data probabilă a decesului,dacă există sau nu leziuni traumatice.

În acest sens, în literatura de specialitate26, semnele mor ţii şimodificările cadaverice se clasifică în:

a) Semne negative de viaţă – poziţia şi aspectul general alcadavrului, oprirea respiraţiei, oprirea circulaţiei, abolirea reflectivităţii,modificările oculare, suspendarea activităţii cerebrale – au o valoare relativ ă întrucât pot fi rezultatul mor ţ ii aparente;

b) Semnele mor ţii reale – corespund înlocuirii fenomenelor biologicecu fenomenele fizico-chimice, permit diagnosticarea cu certitudine a mor ţii,prezintă importanţă în stabilirea cauzei şi datei mor ţii, în determinarea poziţieicadavrului, după instalarea mor ţii.

Modific ări cadaverice precoce:Răcirea cadavrului datorată iniţial opririi circulaţiei şi metabolismului,

iar apoi pierderii de căldur ă în mediu; într-un mediu cu temperatura de 15-200,r ăcirea se face cu un grad pe or ă în primele patru ore post-mortem, iar apoi cudouă grade pe or ă, începând de la exteriorul corpului spre interior; diagnosticulde moarte reală se pune atunci când temperatura intrarectală este de 200, carese atinge după 10-12 ore de la deces; are valoare orientativă în stabilireadatei, orei mor ţii.

Deshidratarea (desecarea) cadavrului, datorată opririi circulaţiei cuhipostază consecutivă şi evapor ării apei din straturile cutanate superficiale;cadavrul poate pierde în greutate până la 10 kg în 24 de ore; nu are valoare înstabilirea datei mor ţii.

Lividităţile cadaverice şi modificările sanguine post-mortem,datorate opririi circulaţiei sângelui şi consecutiv acţiunii gravitaţiei asuprasângelui. Etapele lividităţii cadaverice, hipostazei viscerale şi hemolizei sunt:hipostaza (2-16 ore) – la presiune dispar şi reapar după încetarea presiunii,

dacă se modifică poziţia cadavrului se redispun; difuziunea – difuzareasângelui din vase în ţesut (15-24 ore) – la presiune digitală păleşte, imbibiţia(peste 18 ore) – nu dispar la presiune, sunt colorate omogen.

Rigiditatea cadaverică constă din întărirea muşchilor, cu creşterea,la nivelul lor, a tensiunii şi scăderea plasticităţii şi a elasticităţii; poate prezentaşi variaţii: spasmul cadaveric (întâlnit în decapitări, zdrobiri ale capului).Etapele sunt: etapa de instalare – 1-3 ore de la deces, iar la 4-6 ore corpuldevine rigid; etapa de stare – la 14-24 de ore post-mortem este completă şitotală, se învinge cu greutate după care nu se mai reinstalează în articulaţii;

26 Vladimir Beliş, Medicină Legal ă, Editura Teora, Bucureşti, 1992, pag. 21-30.



44

etapa de rezoluţie – începe după 24-48 de ore de la deces; dispare în ordinea în care a apărut.

Autoliza cadaverică are loc sub acţiunea enzimelor propriiorganismului, în absenţa microbilor (precede putrefacţia, creând un mediupropice de cultur ă a microbilor).

Modific ările cadaverice tardive (apar după 24 de ore): Distructive – putrefacţia, distrugerea cadaverică de către animale

carnivore, insecte necrofage, larvele acestora;

Conservatoare naturale – mumificarea, adipoceara (saponificarea),lignificarea (tăbăcirea), îngheţarea (congelarea);

Conservatoare artificiale – îngheţarea, îmbălsămarea.

Un alt aspect important care trebuie avut în vedere cu ocazia cercetăriilocului faptei este gestionarea relaţiei cu mass-media.

„În situaţia în care poliţistul este solicitat să intervină pentrusoluţionarea unui caz trebuie să adopte o conduită care să nu creeze prejudiciide imagine, situaţii de criză sau alte stări tensionate în relaţia cu mass-media.

Dacă se intervine în echipă, se impune stabilirea persoanei care vaoferi minimul de informaţii reprezentanţilor presei. Se va respecta principiul„vocii unice” şi se va desemna un singur poliţist care să ofere relaţii mass-mediei, pentru ca ceilalţi să î şi poată continua cercetarea la faţa locului.

Poliţistul aflat în situaţia de a oferi informaţii mass-mediei informează imediat purtătorul de cuvânt/ofiţerul de presă, pentru a asigura transmitereacorectă a informaţiilor legate de situaţie. Se ofer ă informaţiile necesarepurtătorului de cuvânt pentru ca acesta din urmă să poată redacta uncomunicat/o ştire de presă.

Se ofer ă jurnaliştilor numai informaţii cu caracter general, nu opinii saualte informaţii neconfirmate ori alte aspecte neprobate încă. Informaţiilefurnizate au în vedere respectarea regulilor cu privire la protecţia datelor cucaracter personal, precum şi cu privire la păstrarea secretului profesional.”27

Totodată, nu trebuie ignorat dreptul mass-mediei de a fi prezentă înapropierea locului evenimentului, fapt pentru care poliţia trebuie să limitezeaccesul la locul faptei pentru conservarea urmelor/indiciilor/probelor sau dinraţiuni de securitate.

27 Procedura PRO-PG 07 din 28.07.2008 privind gestionarea situaţiilor în care reprezentanţii

mass-mediei solicită informaţii direct de la poliţişti, alţii decât cei din cadrul structurilor de relaţiipublice şi comunicare sau desemnaţi legal, pag. 3-4.



45

În final, reamintim regulile principale care trebuie urmate deechipa de cercetare la faţa locului în cazul unui omor:

− înainte de a începe cercetarea propriu-zisă trebuie să seconsemneze ora exactă când echipa a ajuns, condiţiile meteo,adresa exactă a locului unde s-a săvâr şit infracţiunea, datele deidentificare ale victimei;

− se notează numele, gradul şi unitatea din care fac parte lucr ătoriide poliţie prezenţi deja la faţa locului, care dintre ei a intrat încâmpul infracţional şi în ce scop;

− primii poliţişti ajunşi la faţa locului sunt întrebaţi de cine, cum şi lace or ă au fost sesizaţi, cine a descoperit fapta, cum şi când, cemodificări au intervenit în câmpul infracţional de când au venit eipână în momentul de faţă, cine a f ăcut aceste modificări şi în ce

scop, ce lucruri au fost mişcate, ce persoane au fost găsite încâmpul infracţional sau lângă acesta, ce persoane au pătrunsulterior în câmpul infracţional şi în ce scop, dacă există persoanecare între timp au plecat şi motivul pentru care au plecat, ce audiscutat persoanele prezente între ele sau ce le-au comunicat lor,dacă a folosit cineva telefonul, WC-ul, chiuveta etc. din câmpulinfracţional;

− de asemenea, trebuie clarificat dacă victima mai era în viaţă, cum

şi unde au găsit-o, cu cine, dacă a vorbit ceva, dacă victima a fostdusă la spital, dacă a fost însoţită de un poliţist, cum a fosttransportată (cu autoturismul unei persoane particulare sau cu oambulanţă; dacă personalul ambulanţei a pătruns în câmpulinfracţional);

− se va solicita procesul-verbal întocmit de poliţiştii prezenţi la faţalocului;

− se vor consemna datele (inclusiv numerele de telefon) persoanelorprezente, se va păstra inclusiv lista întocmită de primii lucr ători de

poliţie sosiţi la faţa locului, iar dacă e cazul se pun întrebărisuplimentare acestor persoane, preferabil separat, cu privire laaspectele menţionate mai sus;

− pentru bunul mers al activităţii de cercetare conducătorul echipei vaconstitui mai multe echipe de poliţişti – o echipă care va efectuacercetarea la faţa locului propriu-zisă, o echipă care va faceinvestigaţii, o echipă care va audia persoanele care cunosc dateutile cauzei;

− în funcţie de gradul de dificultate a cauzei se stabile

şte

şi num

ărul

persoanelor care vor face parte din echipe, păstrându-se în



46

permanenţă legătura între acestea (telefonic, prin staţie sau prinalte mijloace);

− se izolează şi se delimitează câmpul infracţional cu bandainscripţionată, unul sau mai mulţi agenţi de poliţie vor asigura pazacâmpului infracţional, poziţionaţi dincolo de banda inscripţionată,iar, în cazul cercetării la faţa locului, în locuinţă, în faţa uşii deacces;

− dacă este necesar se delimitează două zone de cercetare – o zonă în imediata apropiere a locului săvâr şirii faptei, unde se găsescmajoritatea mijloacelor de probă şi cadavrul şi o a doua zonă, maiextinsă, unde se vor efectua cercetări pentru găsirea altor mijloacede probă (se recomandă acest lucru în special în cazul cercetării lafaţa locului în câmp deschis);

− în mod obligatoriu se filmează şi se fotografiază persoaneleprezente, mulţimea de curioşi, autovehiculele din zonă (acesteoperaţiuni se vor repeta pe tot parcursul cercetării la faţa locului);

− este bine ca un membru al echipei de cercetare să stea înmulţimea de curioşi şi să asculte ce se vorbeşte, să culeagă informaţii, să observe reacţii;

− se acordă o importanţă deosebită uşii de intrare cu detalii pesistemele de închidere şi asigurare şi pe eventualele urme de

for ţare – vor fi fotografiate şi filmate;− la intrarea în câmpul infracţional se va alege, în principiu, traseul

cel mai rapid şi care ar putea conţine cele mai puţine urme;− în câmpul infracţional vor intra un număr cât mai mic posibil de

persoane: procurorul, poliţişti de la Omoruri şi specialişti criminalişti – vor purta echipament steril;

− în timp ce specialiştii criminalişti filmează şi fotografiază tot câmpulinfracţional în ansamblu, se stabilesc versiunile provizorii de lucru,se ia în calcul în cadrul fiecărei versiuni traseul posibil şi activităţiledesf ăşurate de autor în câmpul infracţional;

− se stabileşte modul cum va decurge cercetarea la faţa locului –succesiunea cercetării încăperilor, în cazul cercetării într-o locuinţă sau alt spaţiu închis, (de exemplu, restaurant) sau succesiuneazonelor şi sectoarelor, în cazul cercetării în câmp deschis;

− se stabileşte un loc izolat din interiorul câmpului infracţional undese vor aşeza trusele criminalistice şi, ulterior, probele ridicate;

− se stabileşte persoana care va păstra probele ridicate (în principiuun specialist criminalist);



47

− se stabilesc traseele pe care echipa de cercetare la faţa locului seva deplasa în interiorul câmpului infracţional;

− se stabileşte pe care din obiectele întâlnite pe aceste trasee potexista urme, mai întâi se ridică urme biologice, apoi amprente şialte urme;

− se verifică dacă sunt urme pentru care există pericolul dedistrugere sau degradare imediată şi se dispune protejarea şiridicarea lor cu prioritate (după fixarea prin fotografiere şi filmare) –pentru urmele de paşi şi pneuri pericolul de a fi distruse este celmai mare;

− la cercetarea la faţa locului în câmp deschis trebuie luate înconsideraţie condiţiile meteo care pot deveni repede nefavorabile(ploaie, ninsoare);

− se fotografiază metric câmpul infracţional în ansamblu cusurprinderea şi fixarea distanţelor dintre cadavru şi obiecteleimportante pentru cauză, a raporturilor de mărime şi poziţie, f ăr ă afi mişcate;

− se întocmeşte o schiţă a câmpului infracţional pe care se vor notaulterior obiectele importante pentru cauză, urmele ridicate, petelede sânge etc.;

− se permite apoi accesul în câmpul infracţional numai medicului

legist şi, dacă este necesar pentru manipularea cadavrului, sepermite accesul unui singur brancardier;− se notează şi se fotografiază poziţia corpului victimei şi articolele

de vestimentaţie, se ridică şi se fotografiază urmele găsite pe - şilângă cadavru, mostre din substanţa găsită lângă cadavru, (deexemplu, mostre de apă în cazul înecaţilor, substanţele posibilotr ăvitoare în cazul deceselor prin otr ăvire);

− dacă sunt indicii suficiente că s-a săvâr şit un omor, este indicat să nu fie dezbr ăcat cadavrul;

− se cercetează criminalistic şi se examinează medico-legal cadavrul în următoarea ordine: se ridică prin tamponare, conformprocedurilor, urme biologice de pe zonele corpului care ar fi putut fiatinse de autor (faţa, gâtul şi toate regiunile care nu sunt acoperitede îmbr ăcăminte);

− se ridică depozitul subunghial şi se asigur ă mâinile victimei cupungi din hârtie legate la încheieturi;

− se solicită medicului legist să examineze şi să descrie leziunile

astfel încât să nu se compromită alte probe existente pe corpulvictimei;



48

− când s-a dispus ridicarea cadavrului se permite accesul şi celuide-al doilea brancardier, ambii fiind atenţionaţi cu privire la zonelepe care să nu le atingă cu ocazia manipulării cadavrului; cadavrulva fi introdus într-un sac de unică folosinţă care va fi închis şisigilat, sacul urmând a fi deschis decât în prezenţa procurorului sau

poliţistului (sacul va fi sigilat pentru a nu se contamina probele – înspecial cele biologice existente pe cadavru, care vor fi ridicate laautopsie);

− se examinează şi se fixează prin fotografiere filmare locul de subcadavru;

− se examinează şi se tratează criminalistic, se fixează prinfotografiere şi filmare toate obiectele din câmpul infracţional pecare pot exista urme;

−

cu ocazia cercetării se au în vedere scările, pasajele şi intr ările înlocul faptei, împreună cu zonele din imediata vecinătate, uşile dinexterior, uşile din interior, ferestrele, holuri, intr ări, iluminarea,televizoarele şi aparatele electrocasnice, condiţiile de încălzire,condiţiile de gătit, mirosuri, ceasuri de perete sau de mână, semnede petrecere sau de servire a mesei, conţinutul scrumierelor, coşulde gunoi, sacul aspiratorului, mătura, cârpele folosite la spălatulpodelelor sau la ştersul prafului, mopul şi găleata acestuia,sifoanele, zonele de scurgere ale instalaţiilor sanitare, vasul

WC-ului şi baza WC-ului, gurile de aerisire, ghena de gunoi,hainele spălate (de pe sârma de rufe sau din baie), maşina despălat, cuierul şi dulapul de pantofi, sertarele şi compartimentelebirourilor de scris, dulapurilor şi a altor obiecte de mobilă, coşurilede gunoi, bucătăria, baia, toaleta, deterior ări ale tavanului, podelei,pereţilor şi mobilei, haine, dezordinea generală, folosirea armelorde foc, locurile de ascundere a armelor sau obiectelor, gr ămezilede compost sau bălegar, gropile de gunoi, anexele şi dependinţele,cutia de scrisori, boxele din subsol, garajele, uscătoria, magazia,

podul, pivniţa etc.;− se pot aspira zonele unde se pot găsi urme diverse şi de categorii

diferite: bancheta şi spătarul maşinii, patul, canapeaua, covorul;− se cercetează agendele, calculatorul, unităţile de memorie mobile,

CD-urile, DVD-urile, casetele video şi audio, telefoanele mobile şifixe, cartea de telefon;

− se efectuează cercetarea autoturismelor găsite la faţa locului;− la plecarea de la faţa locului se încuie şi se sigilează căile de acces

şi se fotografiază sigilate, se păstrează câmpul infracţional sigilatpână cel puţin după efectuarea autopsiei;



49

− în cazul cercetării în câmp deschis se vor lua probe de sol, bitum,ciment şi se va fixa vegetaţia prin fotografiere pentru compar ăriulterioare;

− în cazul cercetării la faţa locului într-un autoturism trebuie să seaibă în vedere tratarea criminalistică a interiorului, exteriorului şi

portbagajului, se aspir ă scaunele, bancheta şi mocheta dinportbagaj, preşurile din interior;

− pe întreaga durată a cercetării locului faptei nu se atinge nimic f ăr ă mănuşi de protecţie, se va evita tendinţa naturală de a pune mânape tocurile uşilor, clanţe, întrerupătoare etc., nu se folosescinstalaţiile sanitare (chiuveta, duşul, cada de baie, WC), nu sefumează, nu se permite accesul în câmpul infracţional niciuneipersoane neimplicate în cercetare, nu se folosesc instalaţiile decomunicare din câmpul infracţional (telefon, calculator) în interes

de serviciu sau personal;− nu se exprimă cu voce tare părerea referitoare la caz, mai ales în

prezenţa persoanelor str ăine sau în momentele în care se filmează;− trebuie luată în calcul, în permanenţă, posibilitatea existenţei unui

câmp infracţional multiplu (cazurile cadavrelor depesate, cadavrelortransportate în alt loc decât acela în care s-a comis fapta, sausituaţiile când obiectul-corp delict este aruncat în altă zonă decâtaceea în care s-a comis omorul, de exemplu, ghena de gunoi),posibilitatea unei „înscenări” f ăcute de autorul faptei pentru a

induce în eroare, existenţa unor aspecte constatate la cercetarealocului faptei care, la prima vedere, te pot induce în eroare,posibilitatea ca autorul să fi încercat să şteargă urmele;

− în câmpul infracţional trebuie avut mereu în vedere principiul„observă, fotografiază, ridică” şi, de asemenea, nu trebuietransformată experienţa în prejudecată, întrucât nu există două cazuri identice;

− în cercetarea la faţa locului nu trebuie să se plece de la ideipreconcepute şi nu trebuie omis faptul că absolut toate versiunile

posibile nu au nicio valoare pentru cauză atât timp cât nu au fostverificate şi confirmate de rezultatul activităţilor întreprinse, inclusivde cercetarea locului faptei.

În concluzie, este important ca activitatea de cercetare la faţa locului să fie organizată şi coordonată tactic, fapt ce se materializează prin:

− cercetarea în echipă, care presupune o conducere unică;− conlucrarea f ăr ă rezerve, pe toate planurile, între membrii echipei

de cercetare sau investigaţie;

− informarea permanentă a conducătorului cercetării – pentrucentralizare;



50

− organizarea activităţii; fiecare membru al echipei va avea de îndeplinit sarcini concrete şi precise, este necesar ă o ordine binestabilită, o succesiune firească;

− luarea unor măsuri de ordine la faţa locului, la care trebuie să sesupună atât membrii echipei, cât şi superiorii acestora;

− evitarea pătrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sauneavenite, o anumită fermitate, sobrietate faţă de jurnalişti dacă aceştia sunt excesiv de curioşi, pentru a nu face publice anumitedate în faza iniţială a anchetei, care să influenţeze negativ evoluţiainvestigaţiilor, să trezească ecouri nedorite în opinia publică28.

II. Investigarea infracţiunilor de omor

Investigarea infracţiunilor de omor începe încă din momentul cercetăriila faţa locului, odată cu stabilirea de către şeful echipei de cercetare aechipelor de investigaţii care vor fi împăr ţite în mai multe zone, dar vor ţinepermanent legătura cu cei care efectuează cercetarea la faţa locului. Totodată,vor fi stabilite datele de interes, locurile şi persoanele de investigat, aspectecare vor fi precizate tuturor membrilor investigatori.

Cu ocazia activităţilor de investigare se vor avea în vedere următoarele:− poliţistul va stabili ordinea în care va investiga zona, f ăr ă să

excludă niciun loc (apartament, unitate comercială etc.). Va

respecta această ordine, chiar dacă pe parcurs vor apăreaelemente care să necesite o continuare a investigaţiei în altă parte;− în cadrul zonei ce urmează a fi investigată, se vor stabili camerele

video existente, urmând a se solicita înregistr ările efectuate deacestea pe o perioadă care se va considera suficientă, în urmaanalizării tuturor datelor obţinute în anchetă;

− în fiecare loc se va stabili şi nota: cine locuieşte efectiv, cine esteprezent la momentul investigaţiei, cine era prezent la data şi oracritică, ce anume cunoaşte fiecare (date de identificare, număr detelefon fix/mobil, loc de muncă, adrese de domiciliu sau reşedinţă);dacă lipsesc persoane, acestea vor fi contactate ulterior;

− dacă din datele pe care le obţine, poliţistul consider ă că estenecesar să î şi continue investigaţia şi în afara zonei care i-a fostiniţial repartizată, va comunica acest lucru şefului echipei deinvestigaţii (poate alt investigator a fost deja acolo);

− aceste activităţi vor fi reluate după un interval de timp, întrucât potapărea date noi.




51

În principal, investigaţiile se vor centra pe obţinerea unor date cât maicomplete cu privire la victima infracţiunii de omor.

Victimologia presupune, din acest punct de vedere, colectarea şiinterpretarea tuturor informaţiilor importante despre victimă şi modul ei deviaţă. Sunt importante personalitatea, locul de muncă, educaţia, prietenii,

obiceiurile, statutul marital, întâlnirile pentru o relaţie sentimentală, trecutul,sexualitatea, reputaţia, folosirea în timp a alcoolului sau drogurilor, stareapsihică, vecini, asociaţi în afaceri şi, desigur, cazierul judiciar. Literatura despecialitate arată că „investigatorii de la omoruri trebuie să înveţ e atât de multdespre victimă, cât nici măcar victima nu cunoştea despre ea însăşi – Whowas the victim and what was going on his or her life at the time of event.” 29

Astfel, se vor avea în vedere:

− concepţiile generale despre viaţă;− religia, credinţa;− preocupările şi hobby-urile;− temperamentul şi manifestările psihice;− calităţile morale;− viciile evidente, viciile mai puţin cunoscute de cei din jur, dorinţele

satisf ăcute/nesatisf ăcute;− preferinţele sexuale;

− dacă fumează, se droghează sau face parte din vreo sectă;− antecedentele medicale;− antecedentele penale;− dacă deţine autoturism şi permis de conducere (ce categorii);− dacă foloseşte internetul, adresa de e-mail;− localităţile şi locurile în care se deplasa, motivele deplasărilor;− locurile frecventate, motivul pentru care le frecventa;− bunurile de valoare deţinute (şi cele care au dispărut);

− telefoanele deţinute şi numerele de apel;− existenţa unor neînţelegeri familiale (gelozie, r ăzbunare, moşteniri,

partaje);− existenţa unor situaţii conflictuale cu alte persoane, natura şi

vechimea lor;− apartenenţa victimei la o grupare, mediu, instituţie;− cercul de relaţii al victimei (familie, serviciu, afaceri, prieteni,

cunoştinţe, persoane care veneau în vizită);

29 Vernon J. Geberth – op. cit., pag. 1.



52

− existenţa unor relaţii extraconjugale;− relaţiile cu suspecţii, eventualele ameninţări f ăcute de aceştia;− persoanele care aveau cunoştinţă de bunurile de valoare deţinute

de victimă sau de bunurile care au dispărut cu prilejul omorului.

Deosebit de importante în investigaţii sunt datele obţinute privitoare lamomentele imediat anterioare decesului:− data şi ora când persoana investigată a văzut-o pe victimă sau a

vorbit ultima oar ă cu ea; conţinutul conversaţiei;− mişcarea în timp şi spaţiu a victimei anterior mor ţii sale (itinerar,

opriri şi întâlniri pe traseu);− existenţa unor persoane suspecte în zonă, în momentul în care s-a

comis omorul.

După terminarea investigaţiei, toate datele obţinute de către echipelede investigatori vor fi consemnate într-un proces-verbal de investigaţii.

În acest sens, trebuie accentuată importanţa acestor investigaţiiefectuate la faţa locului, fapt pentru care vor fi responsabilizaţi cu această activitate ofiţeri buni, cu abilităţi de acest gen, care sunt interesaţi cu privire laancheta desf ăşurată, şi nu dintre poliţiştii de la structurile de ordine publică saualte formaţiuni care la momentul respectiv se află la faţa locului. Această activitate de investigare (cercetare din uşă în uşă, cum se mai foloseşte catermen), se constituie ca o parte vitală a investigaţiei preliminare desf ăşurate în cauz

ă şi are ca scop identificarea posibililor martori sau a persoanelor care

pot deţine informaţii valoroase despre crimă. Astfel, se vor verifica toatepersoanele găsite în zonă sau în apropiere, vor fi examinate toate clădirile delocuit, sau cu altă destinaţie aflate în împrejurimi, toate locuinţele, şi vor finotate numele şi adresa persoanelor identificate, pentru a fi eventualcontactate de către anchetatori, ulterior. Cu privire la toate persoaneleidentificate se va realiza un scurt interviu în care vor fi avute în vedereaspectele importante, urmând ca o audiere detaliată să fie realizată ulterior, încazul în care se impune acest lucru, la sediul poliţiei. Este de preferat, de

asemenea, să fie întocmit un formular special (chestionar) cu datele ce se voravea în vedere de către ofiţerii investigatori, pentru a nu fi uitate aspecteimportante cu ocazia investigaţiilor.

O investigare corectă şi amănunţită la acest moment, realizarea cuprofesionalism a acestor verificări, poate conduce la obţinerea unor dateimportante cum ar fi: un martor ocular al crimei, informaţii desprecircumstanţele în care a fost comisă fapta, o or ă aproximativă a comiteriiomorului, precum şi a decesului victimei, informaţii utile despre persoanadecedată, un motiv, mobil al crimei30.

30 Vernon J. Geberth – op. cit., pag. 79.



53

Alte aspecte care trebuie să intereseze echipa de cercetare şiinvestigare de la faţa locului:

Telefonul fix al victimei: se va nota culoarea, marca, modelul şi seriaaparatului telefonic, numărul postului telefonic; dacă aparatul este dotat curobot, se verifică înregistr ările şi se ridică toate casetele cu înregistr ări; dacă

are memorie se verifică tot meniul şi se notează toate aceste date; se vasolicita listingul apelurilor efectuate şi primite.

Telefonul mobil al victimei: se stabileşte culoarea, marca, modelul şicodul IMEI, numărul postului telefonic şi seria cartelei SIM; se verifică şi seconsemnează într-un proces-verbal conţinutul agendei telefonice, al registruluiapel, al mesajelor scrise sau verbale şi se caută fotografii, filmări sau alte înregistr ări; se va solicita listingul apelurilor/mesajelor primite şi efectuate; se

va solicita, pe baza IMEI-ului, să se precizeze ce cartele au fost folosite cutelefonul, precum şi listingul acestora; dacă telefonul mobil a fost sustras,trebuie căutate în locuinţa victimei actele de cumpărare ale acestuia sau cutiaaparatului pentru a se stabili seria IMEI; în cazul în care nu este cunoscutnumărul de telefon al victimei, vor fi întrebaţi apar ţinătorii sau persoaneleapropiate; se va solicita interceptarea convorbirilor telefonice efectuate de petelefonul victimei şi de pe cartela SIM, precum şi localizarea pe baza seriei deIMEI; dacă în telefon, după sustragerea sa, au fost introduse alte cartele SIMdecât cea a victimei, se vor solicita listingurile acestor cartele şi datele de

identificare ale posesorilor, iar apoi se va proceda la investigarea şi audiereaposesorilor posturilor telefonice cuprinse în listinguri.

Cardul bancar al victimei: se solicită unităţii bancare emitente extrasulde cont al cardului; se identifică bancomatele folosite pentru extragerea denumerar; se solicită de urgenţă imaginile camerelor de supraveghere instalatela bancomate, deoarece există bănci care şterg în scurt timp imaginile.

Computerul victimei: folderele/fişierele aflate în memoria unităţii

centrale; care au fost folderele/fişierele accesate într-o anumită perioadă; ceaccesări s-au efectuat pe internet, e-mail, messenger etc.

Odată cu identificarea unor suspecţi la faţa locului sau chiar a unormartori, se recomandă ca audierea acestora să nu fie f ăcute la locul faptei înmomentul efectuării cercetării la faţa locului, întrucât acolo nu există condiţiilenecesare efectuării unui bun interogatoriu.

În cazul audierilor este necesar să fie respectate anumite reguligenerale.

Astfel, prima măsur ă care trebuie luată cu persoanele aduse la sediueste să fie puse în camere diferite pentru a evita orice contact între ele.



54

Audierea trebuie efectuată de maximum doi anchetatori. Esterecomandat ca, iniţial, să i se dea o coală albă persoanei audiate şi să i sepună în vedere să scrie cu cuvintele ei, f ăr ă niciun fel de influenţă din parteaanchetatorului, exact cum a perceput fapta.

Audierea propriu-zisă va începe cu întrebări de cunoaştere, pentru ca

apoi să i se solicite persoanei audiate să relateze ceea ce ştie. Persoana va filăsată iniţial să povestească liber, f ăr ă a fi întreruptă (acest lucru va fi f ăcutdoar dacă se abate de la subiect), f ăr ă a i se pune întrebări. După ce relatează liber, i se vor pune întrebări şi se va urmări reacţia acesteia, întrucât în acestfel îi va fi mult mai greu să mintă şi să simuleze, fiind nevoită să seconcentreze şi la scris şi la întrebările poliţistului.

După ce termină de scris declaraţia se trece la transcrierea pe formulara declaraţiei olografe. Pe tot timpul audierii se va menţine controlul vizual

asupra interogatului şi se vor studia în permanenţă mişcările şi gesturile ce ţinde limbajul trupului.

O situaţie aparte o constituie cercetarea unui suspect, în condiţiile încare a fost identificată o persoană suspectă la locul faptei. Faţă de suspect sevor respecta câteva reguli de bază:

− înainte de transportarea la sediu, acestuia i se va face un controlsumar al obiectelor de îmbr ăcăminte (cu mănuşi sterile) – acestapoate avea asupra sa arma sau obiectul cu care a comis fapta ori

alte obiecte ce pot pune în pericol viaţa poliţiştilor pe timpultransportului;

− bunurile găsite asupra sa vor fi ridicate şi ambalate separat;− obiectele de încălţăminte şi îmbr ăcăminte de pe suspect vor fi

examinate – în cazul în care se găsesc urme, obiectele de îmbr ăcăminte şi încălţăminte se ridică conform regulilor stabilite;

− nu i se va permite suspectului să se spele sau să se şteargă pemâini;

− se ridică depozitul subunghial;− se ridică probe pentru stabilirea urmelor secundare ale tragerii cu

armă de foc;− palmele şi încălţămintea vor fi protejate cu pungi de hârtie;− pe timpul acestor activităţi suspectul va fi fotografiat şi filmat.

La sediul unităţii de poliţie, suspectului i se va face o percheziţiecorporală, va fi fotografiat şi filmat şi se vor examina, fotografia şi filma metric

şi se vor descrie (ca poziţie, dimensiune şi formă) leziunile de pe corpulacestuia. În cazul în care există leziuni, se vor ridica urme biologice de pe



55

acestea. Totodată, suspectul va fi amprentat şi i se vor ridica probe biologiceprin periaj bucal folosindu-se kitul standard. O altă problemă cu caracter urgenteste faptul că suspectul trebuie prezentat imediat medicului legist, în vedereaexaminării acestuia.

În continuare se trece la audierea suspectului, respectându-se regulile de

mai sus. După consemnarea liber ă a declaraţiei, va fi întrebat de mai multe ori, în detaliu, ce a f ăcut în momentele anterioare şi ulterioare săvâr şirii faptei, iartot ce declar ă va fi consemnat cât mai amănunţit pentru a i se verificasinceritatea în momentul audierilor ulterioare, când nu-şi va mai aminti exacttoate detaliile mincinoase.

În ceea ce priveşte suspectul identificat la faţa locului, mai pot firealizate şi alte activităţi specifice investigării omorului – confruntarea,reconstituirea şi conducerea în teren.

Câteva reguli cu privire la efectuarea confruntării, se impun a fi,respectate: Această activitate va fi efectuată doar dacă este strict necesar şi

dacă trebuie să fie întărit probatoriul, întrucât există riscul ca persoanelesincere şi timide să nu reziste la un asemenea procedeu;

Este indicat ca atunci când se realizează o confruntare, scaunelesă fie aşezate în aşa fel încât persoanele care sunt confruntate să fie aşezatespate în spate; dacă sunt aşezate faţă în faţă există riscul ca autorul, deregul

ă, o persoan

ă cu o personalitate mai puternic

ă, s

ă o influen

ţeze pe

cealaltă; Este indicat ca persoana care pune întrebările să nu fie şi cea care

consemnează pe formular întrebările şi r ăspunsurile – în acest modanchetatorul care formulează întrebările poate să observe reacţiile/comportamentul celor confruntaţi;

De regulă, prima întrebare va fi pusă persoanei considerată sincer ă;

Activitatea va fi limitată doar la întrebări cu privire la contradicţiile

esenţiale; cei confruntaţi nu trebuie să afle în totalitate ceea ce a declarat unuldespre celălalt, nici să reia tot ceea ce au afirmat cu prilejul audierii;

Întreaga activitate va fi filmată.

Atunci când suspectului i s-a dovedit comiterea omorului, iaracesta recunoaşte fapta sa, pot fi efectuate reconstituirea şi conducerea în teren:

− la sediu, înainte de reconstituire/conducere în teren, se stabilesc şi

se notează punctele esenţiale care trebuie surprinse şi verificate încadrul activităţii, iar autorului i se va explica faptul că trebuie să



56

arate concret, la locul săvâr şirii faptei, împrejur ările în care a comisinfracţiunea, aşa cum a ar ătat în declaraţia sa;

− reconstituirea va începe cu traseul persoanei spre locul săvâr şiriifaptei, i se va cere autorului să indice fiecare schimbare de direcţie – persoana va fi fotografiată şi filmată, când arată direcţia cu mâna întinsă;

− ajunşi la locul săvâr şirii faptei i se va cere autorului să precizeze cediferenţe există în câmpul infracţional, aşa cum arată în momentulreconstituirii, faţă de momentul săvâr şirii faptei;

− la locul faptei, autorului i se va cere să relateze din nou, pe scurt,dar cu surprinderea amănuntelor esenţiale, modul în care aacţionat;

− autorul va fi lăsat să arate singur, iar dacă scapă din vedere unele

aspecte, i se vor pune întrebări f ăr ă însă a i se sugera sau a i sear ăta ceva;

− se va fotografia şi filma în amănunt fiecare aspect indicat depersoana în cauză, iar pentru fiecare din aceste aspecte i se vasolicita să dea explicaţii amănunţite care vor fi surprinse prinfilmare;

− în cazul în care fapta a fost săvâr şită într-o locuinţă i se va solicitaautorului să indice şi să explice exact cum a pătruns în interior

(cum a for ţat uşa de acces, cu ce, unde a lăsat sistemele de închidere distruse sau fragmente din acestea, dacă uşa eradeschisă, dacă a sunat la sonerie; dacă a intrat pe fereastr ă, cum adeschis-o, de unde a apucat, dacă a purtat mănuşi), dacă aaşteptat victima (de exemplu, în scara blocului sau în stradă), vaindica locurile unde a stat, ce a f ăcut, dacă a atins ceva, cepersoane sau autoturisme au trecut pe acolo, de unde veneauacestea (de exemplu, din ce apartamente, case sau garaje au

ieşit);− în câmpul infracţional propriu-zis autorul va indica locul unde se

afla sau de unde a apărut victima, va indica de unde a luat armacrimei, dacă a luat-o din câmpul infracţional;

− autorului i se va da un obiect asemănător celui cu care a săvâr şitfapta şi i se va solicita să arate cât mai exact cum a procedat, sens în care se va solicita unei persoane din echipa de anchetă să joacerolul victimei, iar cel care efectuează reconstituirea va indica

poziţiile în care trebuie să stea (eventuale poziţii de apărare) – sepoate folosi şi un manechin;



57

− va indica şi descrie în amănunt desf ăşurarea faptei propriu-zise:unde a început, poziţiile succesive autor/victimă, traseul, modulcum a lovit victima cu arma, dacă au atins vreun obiect din câmpulinfracţional – i se va cere să indice în ce poziţie a r ămas victima lasfâr şitul conflictului (cum erau orientate capul şi picioarele, dacă a

căzut pe burtă, pe spate sau în lateral, poziţia mâinilor şipicioarelor) şi dacă a mişcat-o sau transportat-o de acolo;

− dacă a sustras anumite obiecte va indica locul unde se aflauacestea;

− autorul va indica ce a f ăcut după săvâr şirea faptei în câmpulinfracţional, dacă a încercat să şteargă anumite urme, cum şi cuce, dacă a aruncat sau a ascuns arma în câmpul infracţional;

− va ar ăta ce a f ăcut la plecarea din câmpul infracţional (de exemplu,

pe unde a plecat, dacă a închis/încuiat uşa sau fereastra, dacă astins lumina, dacă s-a întâlnit cu cineva);− va indica apoi traseul urmat după plecarea din câmpul infracţional,

locul unde a aruncat sau a ascuns arma crimei, lucrurile luate dincâmpul infracţional sau hainele murdare de sânge, va indicalocurile în care a intrat (de exemplu, magazine, instituţii), locul undes-au despăr ţit dacă au fost mai mulţi;

− fiecare aspect va fi fixat prin fotografiere şi filmare;− se vor nota toate aceste amănunte şi se va întocmi un proces-

verbal care va fi semnat de toţi cei care au participat lareconstituire.

O altă activitate importantă în cadrul investigării infracţiunilor de omorse refer ă la ascultarea martorilor sau a altor persoane care au legătur ă cufapta (de exemplu, rudele victimei, persoanele care au descoperit cadavrul).Cu ocazia audierilor se vor avea în vedere regulile generale descrise anterior,pentru situaţiile audierii suspecţilor. Problemele care trebuie clarificate şiverificate prin ascultarea acestor persoane difer

ă îns

ă de cele stabilite în cazul

ascultării suspecţilor. Astfel, aceştia vor fi întrebaţi, în cel mai mic amănunt, cedate cunosc şi ce împrejur ări au constatat cu privire la victimă şi suspecţi, înmod special, dar şi cu privire la alte persoane care au avut legătur ă cu fapta.

Referitor la ascultarea persoanelor, indiferent de calitatea lorprocesuală, după cum rezultă dintr-o bogată practică în materie, aceastatrebuie să fie efectuată, în totalitate, de aceiaşi membri ai echipei de cercetare,de la începutul anchetei până la finalizarea cazului, reaudieri efectuate de noianchetatori generând dificultăţi, neînţelegeri31.




58

O parte importantă a investigării omorurilor şi care r ăspunde la omultitudine de întrebări şi aspecte neclarificate o constituie dispunerea şiefectuarea constatărilor sau expertizelor medico-legale. Conform Codului deprocedur ă penală – „Constatarea medico-legal ă se efectueaz ă în caz demoarte violent ă, de moarte a c ărei cauz ă nu se cunoaşte ori este suspect ă,

sau când este necesar ă o examinare corporal ă asupra învinuitului ori persoanei v ăt ămate pentru a constata pe corpul acestora existenţ a urmelorinfrac ţ iunii; organul de urmărire penal ă dispune efectuarea unei constat ărimedico-legale şi cere organului medico-legal, c ăruia îi revine competenţ a potrivit legii, să efectueze aceast ă constatare.” 32

În ceea ce priveşte autopsia medico-legală, medicul legist trebuiesă r ăspundă la mai multe obiective, acestea urmând a fi dispuse de cătreprocuror în ordonanţa de efectuare a necropsiei:

− felul mor ţii;− cauza medicală a mor ţii;− data şi ora decesului;− leziunile de violenţă existente;− data producerii lor;− numărul leziunilor, localizarea, mecanismul de producere,

descrierea amănunţită, succesiunea acestora;− obiectul probabil cu care au fost produse;− care dintre leziuni au caracter vital;− legătura de cauzalitate dintre leziuni şi deces;− grupa sanguină a victimei;− caracterul secretor sau nesecretor;− prezenţa urmelor de deflorare şi vechimea lor;− prezenţa urmelor de eroziune anală şi vechimea lor;− în cazul în care a fost aplicat un tratament medical, dacă a fost

aplicat corect;− numărul de zile de îngrijiri medicale pentru fiecare leziune de

violenţă în parte;− care dintre leziunile de violenţă au apărut în urma unei loviri cu

corp dur şi care au apărut în urma unei loviri de corp/plan dur;− ridicarea de probe biologice de la cadavru;− examen toxicologic;− alcoolemie;− analiza conţinutului stomacal33.

32 Codul penal şi Codul de procedur ă penal ă – art. 114 alin. 1.33 Remus Budăi, Alexandru-Bogdan Georgescu, Radu Gavriş – Ghidul anchetatorului de omoruri – Editura Argessis Print, Bucureşti, 2006, pag. 66.



59

Totodată, în raport cu urmele şi mijloacele materiale de probă descoperite la locul faptei ori cu ocazia desf ăşur ării altor activităţi de urmărirepenală pot fi dispuse diverse genuri de constatări tehnico-ştiinţifice sauexpertize criminalistice. Conform Codului de procedur ă penală „Când exist ă pericol de dispari

ţ ie a unor mijloace de prob

ă sau de schimbare a unor situa

ţ ii

de fapt şi este necesar ă l ămurirea urgent ă a unor fapte sau împrejur ări alecauzei, organul de urmărire penal ă poate folosi cunoştinţ ele unui specialist sautehnician, dispunând, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constat ăritehnico-ştiinţ ifice”.34 De asemenea, expertiza se dispune „Când pentrul ămurirea unor fapte sau împrejur ări ale cauzei, în vederea afl ării adev ărului,sunt necesare cunoştinţ ele unui expert, organul de urmărire penal ă ori instanţ ade judecat ă dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize.” 35

−

constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza dactiloscopică pentruexaminarea urmelor papilare;

− constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza traseologică, în cazulurmelor de încălţăminte, al urmelor lăsate de instrumente ori alurmelor lăsate de mijloacele de transport;

− constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza biocriminalistică, pentrustabilirea naturii şi a persoanelor de la care au provenit urmele denatur ă biologică;

− constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza fizico-chimică, învederea stabilirii compoziţiei fizico-chimice a diferitelor substanţeutilizate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;

− constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza balistică, pentruexaminarea urmelor produse cu arme de foc;

− constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza grafoscopică /grafologică se dispune în cazurile în care acţiunile sau inacţiunilef ăptuitorului au fost precedate de înscrisuri cu caracter ameninţător;

− constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza grafică a documentelorse dispune în cazurile în care au fost identificate documente la faţalocului;

− constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza în domeniul fotografiilorşi înregistr ărilor video, a vocii sau a vorbirii;

− constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza sistemelor informaticesau a mijloacelor de comunicaţie.

34 Codul penal şi Codul de procedur ă penal ă – art. 114 alin. 1.35 Codul penal şi Codul de procedur ă penal ă – art. 116.



60

O serie de alte activităţi se impun a fi realizate în cadrul investigaţiilorefectuate de către echipa de anchetatori:

− efectuarea unor percheziţii domiciliare prin care se urmăreşteidentificarea unor mijloace materiale de probă;

− de asemenea, percheziţiile corporale se pot efectua în anumitecazuri pentru descoperirea asupra suspectului a unor arme, corpuridelicte, urme biologice provenite de la victimă, escoriaţii sau alteleziuni produse ca urmare a ripostei victimei;

− o măsur ă urgentă ce trebuie luată se refer ă la stabilireacaracteristicilor obiectelor şi darea lor în urmărire generală;

− folosirea activităţilor specifice informative;− prin activităţile informative şi investigaţii la locul de muncă şi la

domiciliu se va urmări prezenţa suspecţilor în localitatea sau zona

unde a fost comis omorul, stabilindu-se activitatea desf ăşurată deaceştia în perioada critică;

− se vor solicita de la Institutul Naţional de Criminalistică date despreinfractorii cunoscuţi cu acelaşi mod de operare, luându-se măsuride verificare a acestora şi lucrarea lor informativă;

− când victimele au r ămas în viaţă sau au fost identificaţi martori aiinfracţiunii care pot da relaţii despre semnalmentele autorilor, se vaproceda la prezentarea imaginilor din aplicaţia IMAGETRAK cu

infractorii cunoscuţi în vederea recunoaşterii lor, sau la realizareaportretelor robot de specialiştii criminalişti;− dacă există suspecţi în cauză, aceştia vor fi prezentaţi pentru

recunoaştere persoanelor care pot da relaţii cu privire la identitateaacestora;

− cu ocazia cercetării suspecţilor se va avea în vedere şi testarea lapoligraf, tehnică ce poate contribui substanţial la elucidarea unoraspecte privind vinovăţia, locul de ascundere a cadavrului, al

săvâr şirii faptei etc.;− în cazul în care infractorii s-au cunoscut în penitenciar, se impune,

atunci când în cercul de bănuiţi sunt incluse elemente cuantecedente penale, verificarea lor pentru a se stabili relaţiilecreate în timpul detenţiei, deplasările f ăcute după liberare,activitatea desf ăşurată;

− în timpul cercetărilor se va face schimbul de informaţii cuformaţiunile corespondente limitrofe pentru a se stabili dacă persoane incluse în cercul de bănuiţi apar ca suspecte şi în altecazuri de omor şi, în caz afirmativ, se vor stabili măsuri comune de



61

verificare şi supraveghere informativă a acestora, până laclarificarea situaţiei. De asemenea, se vor solicita date desprepersoane suspecte care, în raport cu modul de operare,semnalmente, legături sau deplasări pot fi considerate suspecte încazul cercetat;

− informări reciproce între formaţiunile de investigaţii criminale judeţene în toate situaţiile când se descoper ă autorii unor omoruri,cu mod de operare asemănător, şi luarea măsurilor de cercetare alor în corelare cu celelalte cazuri aflate în evidenţă şi r ămase cuautori necunoscuţi, în vederea extinderii cercetărilor;

− în situaţii deosebite se vor dispune măsuri de coordonare a unorsarcini la nivelul întregii ţări, sub îndrumarea şi controlul Direcţiei deInvestigaţii Criminale;

− folosirea suportului operaţional (mijloace de tehnică operativă)pentru clarificarea situaţiei unor elemente din cercul de bănuiţi,stabilirea unor legături, ascunderea sau plasarea unor corpuridelicte etc., este de mare importanţă pentru munca poliţiştilor deinvestigaţii criminale.

În ultima perioadă în investigarea infracţiunilor şi, în special aomuciderilor, este folosită tot mai des analiza psihologică a comportamentuluiinfrac

ţional, profiling. Acest tip de evaluare, cercetare criminalistic

ă este

frecvent utilizată în investigarea şi soluţionarea multor cauze penale în StateleUnite ale Americii, dar şi în multe state europene. Profilingul are ca obiectivstabilirea profilului personalităţii unor autori neidentificaţi cu privire la careexistă indicii legate de existenţa unui comportament dezadaptiv, sau de tippsihopatologic, sau care săvâr şesc în mod repetat infracţiuni grave împotrivapersoanei sau patrimoniului.

Şi în România există un curent în acest sens, încercându-seintroducerea unor noţiuni cu privire la acest domeniu, relativ nou încriminalistica autohtonă. Analiza psihologică a comportamentului infracţional –profiling, are la bază şi porneşte de la elementele rezultate din cercetarea lafaţa locului şi se realizează de către specialişti de psihologie judiciar ă, cucompetenţă în evaluarea comportamentului simulat prin tehnica poligraf, împreună cu ofiţeri experimentaţi în desf ăşurarea activităţii de urmărire penală privind infracţiuni grave împotriva persoanei sau patrimoniului. Atunci cândorganele de urmărire penală vor dispune efectuarea unei analize psihologice acomportamentului infracţional, rezultatul va fi consemnat într-un raport deexpertiză şi analiză, pentru a putea fi folosit ca mijloc probator în cauză.



62

Rolul profilerilor criminalişti este acela de a-i ajuta pe investigatori să r ăspundă la întrebarea „cine a săvâr şit infrac ţ iunea” , ei examinează detaliileunei infracţiuni şi aplică cunoştinţele lor din diverse domenii, în special cel alpsihologiei şi sociologiei, pentru a dezvolta o descriere generală a posibiluluiinfractor; spre deosebire de procurori şi poliţiştii judiciarişti, nu se concentrează

asupra unei persoane, asupra unui posibil infractor, rolul lor fiind acela de acontura portretul general al unei personalităţi36.

III. Particularităţile cercetării omorului în raport cu scopul urmăritprin suprimarea victimei, cu metodele şi mijloacele folosite de cătreinfractori

1. Omorul săvâr şit în scop de jaf, cu mobil sexual, tâlhăria şi violul

urmat de moartea victimei

În investigarea omorurilor comise în scop de jaf, a tâlhăriilor şi violurilorurmate de moartea victimei trebuie avute în vedere şi caracteristicile situaţieioperative pe această linie:

− alegerea victimelor în vârstă, care locuiesc singure, în case izolate,la marginea localităţilor, despre care se presupune că posedă banisau alte valori;

− legendarea pă

trunderii în locuinţa victimelor, agresorii dându-se

drept instalatori, electricieni, funcţionari ori pretinzând vânzareaunor bunuri care trezesc interesul victimelor;

− pătrunderea noaptea în locuinţă, prin for ţarea sau spargereasistemelor de închidere, pătrunderea în casele de schimb valutar,de amanet etc., mascaţi, cu folosirea armelor de foc, ameninţarea,torturarea, legarea victimelor pentru a indica locul unde se află banii sau bunurile de valoare, tratamente care, de multe ori, duc lamoartea victimelor;

− pregătirea prealabilă a infractorilor, prin procurarea instrumentelorde tortur ă, a obiectelor pentru imobilizarea victimelor, a celor pentrudeghizare, mascare spre a nu li se putea reţine semnalmentele, cumănuşi pentru a nu lăsa urme papilare etc., studierea victimelorpentru cunoaşterea programului acestora;

− folosirea de către infractori, în discuţiile pe care le poartă între ei,de nume false, diminutive, a unor cuvinte str ăine, în scopul îngreunării cercetărilor.




63

a) Aspecte specifice cercet ării la faţ a locului şi de natur ă medico- legal ă

Analiza atentă a constatărilor f ăcute cu ocazia cercetării la faţa loculuipoate conduce la stabilirea mobilului şi a scopului urmărit de infractori, precumşi a datelor necesare elabor ării celor mai verosimile ipoteze care să asigure

rezolvarea problemelor cauzei.Când în locuinţa victimei se constată r ăvăşirea lucrurilor, a mobilierului,

spargerea unor casete, se poate concluziona că f ăptuitorii au căutat sume debani, bijuterii sau alte obiecte de valoare, despre existenţa cărora ştiaudinainte.

În situaţia în care la locul faptei nu se constată urme de for ţare sauspargere a uşii ori a geamurilor, se poate concluziona că autorii au intrat înlocuinţă cu asentimentul victimei, fiind cunoscuţi de către aceasta sau folosind

o legendă pentru a obţine accesul în locuinţă.Uneori, cu ocazia cercetării la faţa locului se găsesc instrumente,obiecte dinainte pregătite care au fost folosite la legarea ori lovirea victimei,f ăr ă a apar ţine acesteia. Verificarea atentă şi exploatarea caracteristiciloracestora poate contribui la identificarea autorilor şi probarea vinovăţiei lor.

Cu ocazia cercetării la faţa locului în cazul violului urmat de moarteavictimei trebuie să fie căutate urme şi mijloace materiale de probă care au sause presupune că au legătur ă cu infracţiunea. Astfel, în raport cu natura loculuisăvâr şirii violului urmat de moartea victimei vor fi căutate urme materialespecifice, ca: fire de păr, sânge, spermă. Acestea trebuie căutate pe hainelevictimei, pe corpul acesteia, în mâini, în gur ă, vagin sau orificiul anal, pelenjeria de pat, pe covor, pe pereţi, uşi, clanţe, tocuri, duşumea, pe solul dinlocul unde a fost săvâr şită infracţiunea. Asemenea urme trebuie căutate pecorpul şi pe hainele f ăptuitorului, de îndată ce a fost identificat şi prins.

Cercetarea la faţa locului trebuie să ducă la descoperirea armelor,instrumentelor cu care a fost ameninţată, lovită, ucisă victima, la descoperireade ambalaje sau resturi de ambalaje conţinând substanţe cu care a fost pusă

victima în situaţia de a nu se putea apăra sau de a-şi exprima voinţa. Urmelede această natur ă trebuie căutate lângă cadavru, în jurul acestuia, înperimetrul stabilit că a fost desf ăşurată activitatea infracţională.

Violul nu constituie decât rareori cauza mor ţii. Pot fi şi astfel de situaţii,când consecutiv actului sexual, urmează o infectare a r ănilor, pierderea masivă de sânge ca urmare a lipsei de asistenţă medicală ori deces cauzat de şocultraumatic provocat de loviturile primite.

De regulă, moartea este determinată de violenţa folosită pentru

înfrângerea rezistenţei victimei, mai frecvent prin manopere de sufocare,sugrumare, strangulare, obturarea căilor respiratorii cu ajutorul unor obiecte



64

folosite drept căluş, iar, în cazuri mai rare, din cauza înjunghierii ori folosiriialtor agenţi mecanici.

În cazul mor ţilor violente sau suspecte, la găsirea oricărui cadavru defemeie ori tânăr ă aflat în condiţii ce pot presupune existenţa mobilului sexual,se ridică şi problema stabilirii certe a faptului dacă s-a consumat sau nu actul

în sine, cu atât mai mult, cu cât în unele situaţii, s-ar putea simula sau disimulao asemenea faptă.

Problema se rezolvă, în principal, prin cercetarea la faţa locului şiconstatarea medico-legală. Atunci când locul săvâr şirii violului urmat demoartea victimei se află într-o încăpere, se vor stabili urmele lăsate de infractorla locul de pătrundere, în raport de care se va putea stabili dacă acestacunoştea locul sau a încercat în mai multe locuri până a găsit intrarea. După felul în care a fost primit, avem în vedere ţinuta în care se afla victima, dar şi

modul de comportare a acesteia, a fost invitat în casă, servit cu cafea, cubăuturi, a fost tratat în bucătărie, în odaie sau în dormitor, a dormit la victimă,cei care efectuează cercetarea la faţa locului pot să-şi dea seama dacă f ăptuitorul era cunoscut victimei, dacă victima era pregătită pentru primirea luisau nu. Dimpotrivă, dacă la locul săvâr şirii faptei se constată dezordine,deranj, r ăvăşirea lucrurilor, scotocirea în diverse locuri, este de presupus că victima nu-l cunoştea pe f ăptuitor, acesta nu era aşteptat, pe lângă violul urmatde moartea victimei, în speţă putând fi vorba şi de jefuirea victimei sau decăutarea unor documente compromiţătoare pentru autorul infracţiunii.

Când violul a fost săvâr şit în locuri deschise trebuie să se observedacă urmele plantare, de încălţăminte, ale victimei şi ale infractorului, suntdispuse alături pe o anumită por ţiune de drum sau dacă infractorul a pânditvictima şi i-a ieşit în cale, dacă victima şi f ăptuitorul au stat un timp împreună.Urmele de paşi şi vegetaţia r ăvăşită pot indica scenele care au avut loc întreinfractor şi victimă, atacarea victimei prin surprindere, lupta dintre aceştia etc.

Atunci când cadavrul prezintă plăgi deschise, iar pe el şi în jurul lui nuse găsesc urme de sânge, trebuie să se descopere locul în care a fost săvâr şit

violul şi a survenit moartea, în care scop trebuie examinată atent îmbr ăcămintea victimei pentru descoperirea eventualelor urme de târâre, urmeale staţionării în diverse locuri, urme de sânge ce nu apar ţin victimei, urme despermă, fire de păr ş.a.

Pentru stabilirea timpului când a fost săvâr şită infracţiunea se va ţineseama de îmbr ăcămintea victimei, de condiţiile atmosferice – dacă îmbr ăcămintea prezintă urme de zăpadă, ploaie, brumă, rouă, care a căzut laun timp cunoscut – de ceasul victimei care a stat, fiind lovit în timpul agresiunii.

Făr ă doar şi poate, timpul precis când a survenit moartea este stabilit demedicul legist după fenomenele cadaverice, după alte date stabilite cu ocazia



65

constatării medico-legale, însă cele ar ătate sunt de natur ă să orientezeactivitatea organului de urmărire penală în luarea măsurilor operative pentruidentificarea şi prinderea f ăptuitorului.

În cadrul problematicii largi pe care o ridică examinarea medico-legală

pe cadavre, în cazurile de violuri urmate de moartea victimei sau a omorurilorcu mobil sexual, se evidenţiază ca deosebit de importante şi specificeurmătoarele aspecte ce se cer a fi clarificate:

− dacă există urme specifice violului sau tentativei de viol şi prin celeziuni caracteristice se materializează acestea;

− urme de viol la fete sau fetiţe virgine: deflorare, rupturi de vagin şiperineu, tumefieri ale vaginului şi ale deschiderii acestuia,hemoragie; se va acorda atenţie examinării himenului, marginii sale

libere, lăţimii şi grosimii membranei, dimensiunilor orificiuluicircumscris de marginea liber ă şi elasticităţii acestuia (himenelecomplezente permit raportul sexual f ăr ă deflorare);

− urmele de viol la femeile cu trecut sexual se evidenţiază prin leziunide violenţă corporală, transmiterea de boli venerice, înregistrareasarcinii şi, în principal, prin prezenţa spermatozoizilor. Se vaverifica când a avut loc ultimul raport sexual acceptat,cunoscându-se că prezenţa spermatozoizilor este relativ de scurtă durată (circa 48 ore) la persoanele în viaţă şi, posibil, cu o durată

mai lungă la cadavru;− alte semne corporale specifice acţiunii de viol: diverse echimoze pe

mâini, umeri, coapse, zona pubiană etc.;− dacă se constată semne de sadism, perversiune sexuală ori

raporturi de homosexualitate: leziuni multiple, cu caracter de plăgi tăiate sau înţepate,

localizate de obicei în jurul organelor genitale şi, mai rar, înalte zone, muşcături, uneori cu decelarea ţesuturilor şi

manifestări de cvasicanibalism, amputarea sânilor,eviscerarea organelor, leziuni specifice de biciuire,masochism ş.a.;

tumefieri în zona şi în interiorul rectului şi eventuala prezenţă a spermatozoizilor ori unele modificări ale sfincterului anal (lahomosexuali pasivi);

− dacă se constată indicii de simulare a violului;− leziuni corporale localizate, de regulă, pe păr ţile anterioare ale

corpului, egale ca profunzime, cu direcţii de sus în jos sau chiarautoperforarea himenului cu degetul – aspecte întâlnite mai



66

frecvent la persoanele în viaţă, copiii cu mare sugestibilitate, debilimintali etc.;

− prezenţa indiciilor medico-legale pe corpul şi îmbr ăcăminteapersoanelor suspecte, care vor fi examinate obligatoriu, îndeosebi în primele zile după săvâr şirea faptei, putându-se identifica urmede zgârieturi, fire de păr, pete de spermă sau de sânge, fibre textilestr ăine, microparticule de praf, vegetale sau alte substanţespecifice locului faptei ori care au fost pe îmbr ăcămintea ori corpulcadavrului.

b) Particularit ăţ ile investig ării Analiza temeinică a datelor obţinute cu ocazia cercetării la faţa locului,

a concluziilor medico-legale şi a primelor investigaţii şi informaţii trebuie f ăcută

cu exigenţă şi obiectivitate, urmând să r ăspundă la următoarele întrebări:− dacă în speţă s-a săvâr şit un omor în scop de jaf sau o tâlhărie

urmată de moartea victimei;− dacă este mod de operare caracteristic infractorilor recidivişti sau

care provin din etnia rromilor;− dacă dimpotrivă, este vorba de un mod de operare care relevă

lipsa de experienţă a unor infractori primari sau minori;− obiectele furate şi caracteristicile acestora;

− dacă este un omor în scop de jaf neizbutit şi cărui fapt sedatorează nereuşita infracţiunii;− dacă f ăptuitorul a urmărit alt scop, cum ar fi violul, r ăzbunarea,

creând numai impresia unui jaf pentru derutarea cercetărilor;− care a fost modul de operare, numărul persoanelor participante,

instrumentele folosite;− persoane suspecte cunoscute cu acest mod de operare sau alţi

infractori care în raport cu modul de săvâr şire a infracţiunii pot fiincluşi în cercul de suspecţi.

Principalele probleme specifice în această situaţie sunt:− o măsur ă urgentă ce trebuie luată se refer ă la stabilirea

caracteristicilor obiectelor şi darea lor în urmărire generală;− se vor solicita de la Institutul Naţional de Criminalistică date despre

infractorii cunoscuţi cu acelaşi mod de operare, luându-se măsuride verificare a acestora şi supravegherea lor informativă;

− când victimele au r ămas în viaţă sau au fost identificaţi martori aiinfrac

ţiunii care pot da rela

ţii despre semnalmentele infractorilor, se

va proceda la prezentarea imaginilor din aplicaţia IMAGETRAK cu



67

infractorii cunoscuţi în vederea recunoaşterii lor sau la realizareaportretelor-robot de specialiştii criminalişti;

− în timpul cercetărilor se va face schimbul de informaţii cuformaţiunile corespondente limitrofe pentru a se stabili dacă persoanele incluse în cercul de bănuiţi apar ca suspecte şi în altecazuri de omor în scop de jaf sau tâlhării şi, în caz afirmativ, se vorstabili măsuri comune de verificare şi supraveghere informativă aacestora până la clarificarea situaţiei. De asemenea, se vor solicitadate despre persoanele suspecte care, în raport cu modul deoperare, semnalmente, legături sau deplasări pot fi consideratesuspecte în cazul cercetat;

− informări reciproce între formaţiunile de investigaţii criminale judeţene în toate situaţiile când se descoper ă autorii unor omoruri în scop de jaf sau tâlhărie cu mod de operare asemănător şi luareamăsurilor de cercetare a lor în corelare cu celelalte cazuri aflate înevidenţă şi r ămase cu autori necunoscuţi, în vederea extinderiicercetărilor;

− în cazurile de omoruri în scop de jaf şi tâlhării se va promovametoda introducerii în grupul de infractori a unor surse cuposibilităţi sau, când este posibil, se va trece la recrutarea unuiparticipant cu rol secundar, asigurându-se prin combina

ţii

conspirarea necesar ă şi scoaterea lui din cauză în momentulrealizării acţiunii informative.

Uneori, infractorii urmăresc alte scopuri prin uciderea victimei, viol,r ăzbunare etc., şi, pentru inducerea în eroare a cercetărilor, sustrag de lavictimă diverse obiecte sau creează deranj pentru a simula săvâr şirea tâlhăriei.

Diverse ipostaze în care se pot prezenta omorurile cu mobil sexual:

− din sadism, când violenţa se manifestă sub formă de muşcături,

leziuni grave în zona pubiană, pe abdomen sau sâni, eviscerareaorganelor, sugrumare sau aplicarea în diferite zone a numeroase şigrave leziuni;

− în cazuri de viol, când autorul ucide victima în încercarea de a-i înăbuşi strigătele prin astuparea căilor respiratorii cu mâna, perna,obiecte de îmbr ăcăminte sau prin sugrumare;

− ca rezultat al cruzimii în săvâr şirea actului sexual, vizând îndeosebicopii sau femei în vârstă;

− după săvâr şirea actului sexual, pentru a preveni învinuirea de viol.



68

2. Omorul săvâr şit din r ăzbunare şi gelozie


Cu ocazia cercetării la faţa locului în cazul omorului comis dinr ăzbunare se constată o multitudine de urme, ceea ce denotă că între autor şivictimă s-a desf ăşurat o luptă. Diversitatea urmelor poate indica faptul că auacţionat mai mulţi agresori.

Când din locuinţa victimei sau de la cadavru nu au fost luate valorimonetare, bijuterii sau alte obiecte de valoare se poate deduce că mobilulfaptei a fost r ăzbunarea ori gelozia.

În locul unde a fost descoperită victima sau în locuinţa acesteia pot fidescoperite înscrisuri din care să rezulte ameninţările la care a fost supusă,demonstrând r ăzbunarea sau gelozia.

Atunci când pe cadavru se găsesc leziuni multiple, aplicate cuintensitate, se poate aprecia că agresorul a acţionat sub impulsul urii pentru ase r ăzbuna pe victimă.

Examinând locul faptei se constată uneori urme care demonstrează că autorul a aşteptat victima noaptea sau în locuri lipsite de luminozitate.

Tot cu ocazia cercetării la faţa locului pot fi identificaţi martori carecunosc despre activităţile desf ăşurate de către f ăptuitor şi victimă.

Alt indiciu care demonstrează că agresorul a comis fapta din r ăzbunaresau gelozie este şi faptul că acesta a aplicat victimei lovituri în regiuni vitale,cum ar fi inima, capul, abdomenul, chiar dacă sunt reduse ca număr.

Atunci când victima a încetat din viaţă din cauza inger ării unorsubstanţe toxice, fiind exclusă eventualitatea unei mor ţi accidentale, se poateafirma că în speţă poate fi vorba de un omor săvâr şit cu premeditare, din

r ăzbunare sau gelozie.Dezmembrarea sau ciopâr ţirea cadavrului sunt dovezi că omorul a avut

ca mobil r ăzbunarea sau gelozia. Faptul că autorul a avut timp să dezmembreze cadavrul poate confirma că omorul a avut loc într-un spaţiu închis, că f ăptuitorul face parte din persoanele apropiate victimei.

Prezenţa unor leziuni grave la nivelul organelor genitale, f ăr ă ca victimasă fi avut acte sexuale cu agresorul, produse prin lovituri de cuţit, introducerea în vagin de obiecte contondente sau amputarea sânilor, demonstrează că fapta a fost săvâr şită din r ăzbunare sau gelozie.



69

b) Particularit ăţ ile investig ării

În cadrul investigaţ iilor efectuate în omorurile de acest tip se vor aveaîn vedere:

− comportarea, atitudinea şi modul de viaţă ale victimei – calităţimorale, vicii, relaţii extraconjugale;

− persoanele cu care se afla în relaţii încordate, de duşmănie şinatura acestor relaţii – neînţelegeri familiale, relaţii încordate pemotive de moştenire, conflicte vechi sau noi, certuri spontane,gelozie etc.;

− comportarea persoanelor cu care victima se afla în conflict;− persoanele care cunosc despre neînţelegerile victimei;− eventuala regizare a infracţiunii ca fiind săvâr şită cu un alt mobil,

cum ar fi: jaful, act sexual etc.;− modul în care bănuiţii justifică timpul în perioada în care a fost

săvâr şită infracţiunea;− ziua şi ora când a fost săvâr şită infracţiunea;− activitatea victimei înainte de a fi omorâtă.

3. Omorul săvâr şit cu arme albe şi corpuri contondente

Din categoria armelor albe ce pot fi folosite la săvâr şirea omorului facparte obiectele tăietoare, înţepătoare, tăietor-înţepătoare şi cele despicătoare.Cu ajutorul armelor albe se produc plăgi înţepate (furca, şurubelniţa,

cuie, foarfece etc.), plăgi tăiate (briciul, lama, cuţitul etc.), plăgi tăiat-înţepate(cuţitul), plăgi despicate (toporul, securea, sapa etc.), plăgi zdrobite (corpuridure plane sau neregulate) sau plăgi muşcate (produse de om sau deanimale).

Cu ajutorul corpurilor contondente se pot produce escoriaţii, echimoze,plăgi, entorse, luxaţii ori fracturi sau traumatisme grave care pot provocamoartea victimei.


Leziunile produse cu obiectele tăioase pot fi dispuse în orice parte acorpului şi se caracterizează prin lungime, care difer ă de la caz la caz în raportde distanţa parcursă de instrument pe suprafaţa corpului, marginile plăgii suntnetede, au aspect liniar, semicircular sau în unghi, adâncimea depinde de

intensitatea apăsării şi rezistenţa ţesutului interesat. În aceste cazuri trebuiecăutat obiectul vulnerant şi este necesar să se interpreteze urmele de sânge



71

4. Omorul săvâr şit cu arme de foc


Cercetarea la faţa locului în cazul omorului comis prin împuşcare

trebuie să stabilească urmele principale şi secundare ale împuşcăturii, să determine distanţa şi direcţia de tragere, să evidenţieze urmele pe baza cărorase pot trage concluzii privind existenţa omorului, a sinuciderii sau a unuiaccident. Pe baza rezultatelor cercetării la faţa locului se va putea facediferenţa dintre omor şi sinucidere sau încercarea de a se disimula omuciderea în alte forme de moarte violentă – autolezare sau accident.

Urmele principale ale împuşcăturii sunt cele rezultate în urma folosiriiarmelor de foc şi a fenomenelor dinamice. În categoria acestor urme

distingem: arma găsită la locul faptei, cartuşele, gloanţele şi tuburile arse,perfor ările sau orificiile de intrare-ieşire a gloanţelor, canalele oarbe, urmele desuprafaţă ale ricoşeurilor.

Armele pot fi descoperite în mâna cadavrului, lângă cadavru, în împrejurimile acestuia, pe căile folosite pentru păr ăsirea locului infracţiunii. Armagăsită în mâna cadavrului, situaţie înscenată pentru disimularea omorului însinucidere, impune examinarea atentă a urmelor existente pe mâna cadavrului:urme produse de flăcări, urme rezultate ca efect al acţiunii gazelor, de funingine,de pulbere arsă şi nearsă. De asemenea, trebuie acordată atenţie examinăriileziunilor de pe cadavru produse prin împuşcare. Gloanţele pot fi descoperite îndiferite obiecte existente la locul faptei sau în corpul victimei în condiţiile cândpe cadavru se constată numai orificiul de intrare al glonţului. Tuburile trebuiecăutate lângă şi în jurul cadavrului, în raport cu distanţa de la care s-a executattragerea. Gloanţele şi tuburile trebuie fotografiate, descrise în detaliu, ridicate şiambalate în vată pentru a evita distrugerea urmelor pe care le prezintă şi a seasigura examinarea lor în laborator.

Arma, o dată descoperită, trebuie fotografiată în locul în care a fost

găsită, descrisă în procesul-verbal de cercetare la faţa locului, menţionându-selocul descoperirii, distanţa faţă de cadavru, poziţia faţă de acesta, direcţia încare este îndreptată ţeava, dacă este încărcată sau nu, dacă este asigurată,urmele de miros pe baza cărora se poate stabili tragerea recentă.

Tot despre armă trebuie să se specifice tipul, modelul, marca, calibrul şiseria. Cu ocazia examinării armei trebuie să se acorde atenţie manipulăriiacesteia pentru evitarea eventualelor incidente sau pentru distrugerea oriştergerea urmelor papilare pe care le-ar prezenta.

Cu ocazia examinării cadavrului trebuie să fie pusă în evidenţă existenţa urmelor secundare ale împuşcăturii: urme rezultate din acţiunea



72

flăcărilor, gazelor, urme de funingine, de pulbere arsă şi nearsă, inele demetalizare, particule de unsoare. Referitor la urmele de natura celor ar ătate estenecesar ă descrierea lor detaliată, menţionându-se locurile unde sunt plasate, îninteriorul oficiului de intrare; de exemplu – microparticule de metal, de fibre textile,aspectul lor exterior, culoarea, microparticulele existente în jurul său.

De asemenea, trebuie căutate şi fixate urmele existente pe hainelevictimei şi corespondenţa dintre urmele existente pe acestea şi leziunile de pecorpul victimei. Existenţa urmelor rezultat al acţiunii flăcărilor, a urmelor defuningine, de pulbere arsă şi nearsă în jurul orificiilor de intrare, pe mâinilevictimei pot constitui temei pentru elaborarea ipotezelor privind sinuciderea.

În general, asupra corpului uman glonţul are patru acţiuni:− de penetrare – formând un orificiu de intrare rotund sau ovalar cu

pierdere de substanţă; substanţa în minus este antrenată în canal;− de înfundare – când for ţa vie, capacitatea de penetrare calculată

după formula E = mv2/2, este mică, la sfâr şitul traiectoriei, glonţuldespică numai ţesuturile ca o pană, formând un orificiu de intrare înformă de fantă, corespunzător direcţiei fibrelor elastice din piele;

− contuziv ă – când for ţa vie este foarte mică, glonţul poate acţiona caun obiect tare, bont, neproducând orificiul de intrare, ci doarechimoze sau excoriaţii;

− de rupere – această acţiune are loc atunci când tragerea se face

de aproape, glonţul având o for ţă vie foarte mare; în acest caz, caurmare a acţiunii gazelor, pot lua naştere orificii de intrare largi,rupte şi fisuri radiare.

În mod obişnuit, glonţul produce o plagă transfixiantă, astfel încât vomconstata un orificiu de intrare, un canal şi un orificiu de ieşire. În cazul plăgiloroarbe, vom avea numai un orificiu de intrare şi un canal în fundul căruia vomgăsi glonţul.

La nivelul orificiului de intrare se observă o serie de modificări care

au importanţă. Aceste modificări apar indiferent de distanţa de la care s-a trasşi se datorează factorilor principali ai împuşcăturii:

− Guleraşul de excoriaţ ie – este o mică lipsă de substanţă la nivelulbuzei orificiului de intrare. La omul viu, guleraşul de excoriaţie saude eroziune are o culoare roşie; la cadavru, fiind vorba de o lipsă de substanţă, se pergamentează;

− Guleraşul de ştergere (mânjire) – se produce datorită ştergeriiglonţului de marginile orificiului, încărcând aceste margini cu

particule de pulbere nearsă, unsoare, fum, elemente ce se găsescpe cămaşa glonţului;



73

− Inelul de metalizare – se datorează ştergerii glonţului de marginileorificiului de intrare, depunându-se mici particule metaliceantrenate pe glonţ în urma frecării acestuia pe ţeavă.

Atunci când distanţa de la care s-a tras este mai mică de

60 cm – 1 m (după tipul de armă), în jurul orificiului apar şi alte modificări,datorită factorilor secundari. Aceste modificări sunt:− tatuajul – se datorează depunerii pe piele, în jurul orificiului, a

pulberilor nearse ce determină o serie de încrustaţii negricioase,dispuse pe o suprafaţă cu atât mai mare cu cât gura ţevii este maideparte de corp;

− manşonul de fum – produs de funingine;− arsurile – datorită acţiunii flăcării;− aspectul neregulat, zdrenţ uit – al marginilor orificiului de intrare,

care este urmarea acţiunii gazelor.

Orificiul de ieşire. Trecând prin corp, glonţul î şi pierde o parteimportantă de energie, astfel că la ieşire el acţionează ca o pană asupra pielii,desf ăcând-o în laturi sub formă de fantă. Nu întâlnim pierdere de substanţă, iarla cadavru nu va exista pergamentarea marginilor orificiului de ieşire.Dimensiunile orificiului de ieşire pot fi mai mici decât cele ale glonţului în cazulretracţiei pielii sau pot fi egale cu acesta. Pentru ca orificiul de intrare să fieegal cu orificiul de ieşire, proiectilul trebuie să treacă prin corp cu mare viteză,

să str ăbată materii de aceeaşi densitate şi să nu se deformeze pe traiectoriedupă pătrundere. Armele de vânătoare sau armele de construcţie personală (cu ţeava

retezată) produc leziuni în funcţie de distanţa de la care s-a f ăcut tragerea.Leziunile vor prezenta un orificiu de intrare, în cazul tragerilor de foarteaproape (până la 50 cm), în care alicele, indiferent de dimensiunea lor, vorpătrunde înmănuncheat. Între 50 cm – 2 m începe dispersia alicelor (orificiulmare central şi câteva orificii mai mici satelit). După o distanţă de 2 m are loc odispersie totală, iar la 50 m dispersia este pe o suprafaţă de 1 mp. Marginile

acestui orificiu vor fi neregulate. Pe măsur ă ce distanţa de la care s-a trascreşte, vom întâlni, dispuse pe o suprafaţă cu atât mai mare cu cât distanţa dela care s-a tras este mai mare, numeroase orificii mici reprezentând locurile deintrare individuală ale alicelor.

Câteva reguli cu ocazia cercet ării la faţ a locului:− căutarea, descoperirea, fixarea, marcarea poziţiei şi descrierea

armei în faza statică a cercetării în vederea efectuării unorexaminări balistice complexe;

−

trebuie respectate regulile de ridicare şi ambalare prevăzute înprocedurile criminalistice specifice – se ambalează în cutii de



74

carton sau hârtie de împachetat legate şi sigilate, se acoper ă guraţevii cu hârtie şi se fixează cu bandă adezivă;

− ridicarea urmelor papilare de pe armă;− căutarea, descoperirea, marcarea, fixarea prin fotografiere şi/sau

videofilmare, notarea poziţiei orificiilor sau urmelor de ricoşeucreate de proiectile;

− dacă sunt indicii de suicid se colectează urmele secundare detragere prezente pe mâna/mâinile acestuia sau se protejează cupungi din hârtie pentru colectarea ulterioar ă;

− în situaţiile când autorul este identificat, se colectează cât mairepede posibil urmele suplimentare de tragere prezente pe mâinileacestuia;

− este indicat să nu se încerce ridicarea urmelor secundare de

tragere prezente pe hainele victimei/autorului; este mai bine să seridice hainele ca atare pentru examinări detaliate în condiţii delaborator.

b) Particularit ăţ ile investig ăriiDe reţinut este faptul că în situaţia descoperirii armei de foc, a tuburilor

ori a proiectilelor, acestea se vor înainta obligatoriu la Institutul Naţional deCriminalistică din I.G.P.R. dispunându-se efectuarea unor constatări sauexpertize criminalistice balistice şi pentru a fi introduse în sistemul I.B.I.S.

Aceasta este activitatea principală în cazul omorului prin împuşcare şiare ca scop identificarea armei (dacă face parte din categoria armelor de focsau este o componentă a unei arme de foc, stabilirea mărcii, tipului, calibrului,modelului, ţării producătoare, pe baza caracteristicilor constructive, stabilireastării de funcţionare a armei de foc, dacă prezintă modificări sau piese înlocuite, relevarea seriei modificate, distruse/înlăturate, verificarea în bazelede date I.B.I.S. dacă există elemente de muniţie trase cu arma pusă ladispoziţie, în alte cauze r ămase cu A.N., verificarea posibilităţii de declanşareaccidentală), dar şi a caracteristicilor de identificare a muniţiei (calibrul, marca,modelul, tipul muniţiei, dacă este în stare de funcţionare, dacă este deprovenienţă industrială sau artizanală, dacă sunt componente sau se potconstitui ca muniţie destinată armelor de foc, dacă există pe acestea urmecreate de arme de foc, iar în caz pozitiv identificarea armei care a creaturmele).

Pot fi efectuate verificări cu privire la arma folosită, ca urmare a stabiliriitipului de armă şi a calibrului, în baza de date RNA ce cuprinde evidenţaarmelor, deţinătorilor legali de arme şi muniţii. Totodată, se vor face verificări în

I.B.I.S., pentru stabilirea unor similitudini ale tuburilor sau cartuşelor identificatela faţa locului cu alte cauze.



75

Având în vedere faptul că, de cele mai multe ori, armele folosite lacomiterea omorurilor prin împuşcare sunt deţinute ilegal, introduse fraudulos înţar ă, o parte a verificărilor se vor axa pe cooperarea cu poliţiile statelor UniuniiEuropene sau afiliate Interpol, prin canalele de cooperare cunoscute (Centrulde Cooperare Poli

ţieneasc

ă Interna

ţional

ă – Biroul Na

ţional Europol, Punctul

Naţional Focal), pentru identificarea armei sau a deţinătorului armei şi muniţiei.Tot în acest sens, se vor face verificări la asociaţiile de vânători existente înţar ă.

De asemenea, un rol important în cadrul investigaţiilor îl vor aveaactivităţile informative, prin care se urmăreşte obţinerea unor date şi informaţiidespre deţinători de arme şi muniţie ilegală sau persoane care introduc ilegalarme.

Un alt aspect care trebuie clarificat în cazul omorului să

vâr şit prin

împuşcare cu arme de foc îl reprezintă diferenţierea dintre crimă, sinucideresau accident, care se va deduce în funcţie de următoarele elemente:

− în sinucideri, împuşcarea are loc cu ţeava lipită de corp sau dinimediata apropiere, iar leziunile vor fi reprezentative (efectehidrodinamice, factori secundari ce caracterizează împuşcarea dinzona lor de acţiune);

− vor fi căutate şi ridicate înscrisuri care să justifice actul de suicid;− împuşcarea va avea loc asupra unor zone accesibile victimei (cap,

inimă), fapt care evocă dorinţa certă de suicid şi care nu lasă şansaeşecului împuşcării;

− pe mâna victimei ce s-a sinucis se vor găsi urme de pulbere şiciupitura interdigitală, iar când sinuciderea s-a realizat cu armeimprovizate, examenul balistic, corelat cu leziunile constatate,devine de neînlăturat. Pentru diagnosticul de sinucidere, se vorcorobora şi celelalte elemente: antecedente psihiatrice, tentative desuicid în antecedente, acte preparatorii etc.;

− omorul cu arme de foc se poate realiza atât din interiorul zonei deacţiune a factorilor secundari, cât şi, mai ales, din afara zonei lor deacţiune;

− accidentele prin arme de foc cu glonţ unic sau prin arme devânătoare obligă la o strictă corelaţie a datelor de expertiză privindinventarierea şi forma leziunilor cu condiţiile de producere a împuşcării şi cu experimentele balistice, deoarece atare situaţii suntfoarte ambigue în practic

ă şi oblig

ă la o calificare cert

ă de

accidente, şi nu de crime sau sinucideri;



76

− în leziunile distructive produse prin folosirea unor grenade, mine,arme confecţionate în scop terorist etc., expertiza se va rezuma, pecât posibil, la rezolvarea aceloraşi probleme, deşi, deseori, eledevin caduce faţă de evidenţa faptelor.

5. Omorul comis prin asfixie mecanică

Asfixia reprezintă ansamblul fenomenelor observate după privareabruscă a ţesuturilor de oxigen şi, consecutiv, creşterea bioxidului de carbon.Ele exprimă tulbur ări ale metabolismului gazos, cu instalarea unor manifestăriclinice şi tablouri lezionale dependente de rezistenţa diferită a ţesuturilor lalipsa de oxigen. Consecinţele esenţiale şi precoce privesc sistemul nervoscentral.

Etiologia asfixiilor poate fi violentă, dar şi neviolentă, cum ar fi stăripatologice determinate de edem pulmonar, pneumopatii, ruperi de anevrismeşi inundarea căilor respiratorii cu sânge.

Asfixiile, denumite în mod curent mecanice, se împart în două marigrupe:

− asfixiile prin comprimare – spânzurare, strangulare, sugrumare,comprimare toraco-abdominală;

− asfixiile prin ocluzie – sufocare, înec.

Modificările morfologice generale produse de asfixii au doar o valoareorientativă. Cele locale, însă, au valoare specifică, constituind adevărate„mărci traumatice de asfixie”, caracteristice fiecărei forme de asfixie în parte.Excepţie de la această regulă fac doar unele cazuri de sufocare cu obiecte moisau asfixia cu moarte prin mecanism nervos, unde leziunile locale pot fiabsente, iar cele generale sunt puţin exprimate, impunându-se o cercetarefoarte atentă a tabloului lezional şi eliminarea altor cauze de moarte.

a) Aspecte specifice cercet ării la faţ a locului şi de natur ă medico-

legal ă

Principalele probleme specifice pentru fiecare situaţie în parte sunt:Spânzurare:− cadavrul este cianotic, cu globii oculari ieşiţi din orbite, cu gura

deschisă, limba proeminentă, cu eroziuni posibile pe mâini, gambe,cap, datorate lovirii acestora de obiectele înconjur ătoare în fazaconvulsivă a asfixiei;

− la nivelul laţului ce comprimă gâtul, se realizează un şanţ despânzurare care, datorită comprimării pielii, se poate pergamenta;



77

poziţia şanţului la spânzur ările tipice este situat în regiuneacervicală superioar ă, are o direcţie oblică ascendentă, fiind întrerupt spre ceaf ă, la nivelul nodului, şi mai profund în parteaopusă acestuia;

− şanţul poate lipsi sau este slab exprimat dacă între gât şi laţ seinterpun obiecte moi, fular, guler, sau chiar mâinile;

− numărul firelor laţului poate prezenta interes deosebit în cazurile deomucidere urmată de simularea unei spânzur ări; unele urme aleşanţului pot avea caracter postvital. De asemenea, în cazurilespânzur ării suspecte este obligatorie prelevarea de ţesuturi pentruexamenul histopatologic;

− de regulă, spânzurarea este o modalitate de suicid acceptată cuprecădere de bărbaţi; accidentele sunt posibile la copiii care cad în

laţuri, la alpiniştii care cad în corzi etc.;− cazurile de omucidere prin spânzurare sunt mai rare, dar posibile.

La determinarea acestora ajută: stabilirea caracterului post-vital alşanţului de spânzurare, modul de constituire a laţului, existenţaunor leziuni corporale imposibil de explicat prin spânzurare, lipsaunor obiecte de urcare, anumite leziuni la nivelul capului, care potexplica neutralizarea împotrivirii victimei sau realizarea surprinderii;de asemenea, analiza altor circumstanţe specifice fiecărui caz, cum

sunt: absenţa unei motivaţii de suicid, suspiciunea de omucidere,mai frecventă la copii, la persoane aflate în stare de inconştienţă sau de ebrietate, la persoane infirme sau cu posibilităţi de apărarereduse, dificultatea de fixare a laţului de un anumit punct fix etc.;

− la mor ţile prin spânzurare, fotografiile trebuie să redea cadavrulsuspendat, apoi aspectul acestuia după ce a fost coborât, cupăstrarea intactă a nodurilor şi, bineînţeles, cu fotografierea lor; deasemenea, se impune fotografierea şanţului, f ăr ă însă a se desfacenodurile sau legăturile, prin tăierea lor la o distanţă care să permită

ca nodul sau legătura să r ămână intacte.

Strangulare:− şanţul de strangulare este orizontal şi complet, fiind situat, de

regulă, la mijlocul gâtului, poate să nu fie imprimat complet, dacă se interpun mâinile sau obiecte moi;

− relativ frecvent se constată fracturarea cartilagiului laringian şi aosului hioid;

− se poate asocia cu alte leziuni de neutralizare a victimei şi, uneori,cu violenţe sexuale.



78

Sugrumare:− prezenţa de excoriaţii şi echimoze în regiunea cervicală anterioar ă,

uneori de formă semilunar ă indicând apăsarea cu pulpele degetelorşi unghiile; după moarte acestea se pergamentează, sunt greu dedecelat, impunându-se analiza histopatologică; aceste semne potlipsi dacă se acţionează cu mănuşi;

− uneori apar echimoze caracteristice de sugrumare: patru de o partea gâtului şi una de cealaltă, toate flancate de escoriaţii;

− sugrumarea se poate asocia şi cu leziuni de sufocare, care trebuieevidenţiate atât macroscopic, cât şi microscopic;

− sugrumarea este, de regulă, omor; poate fi realizată şi de la spate.Sunt cunoscute şi cazuri de sugrumări, aşa-zisul tip „altruist”, când

mamele bolnave de psihoză maniaco-depresivă î şi ucid copilul pentru a nu„suferi” ca ele în viaţă, având motivaţie patologică.

Compresiune toraco-abdominală:− de regulă, leziunile la acest nivel, externe şi interne, sunt

determinate, mai ales accidental, în cazuri de surpări de maluri,pr ăbuşiri de ziduri, r ăsturnări de vehicule, avalanşe etc.;

− se pot datora şi acţiunii criminale, prin apăsarea cu genunchii şigreutatea corpului pe toracele şi abdomenul victimei, aşezată pe un

plan tare, producând acesteia, frecvent, multiple fracturi costale,bilaterale şi rupturi de organe interne, îndeosebi de ficat, în cazulviolurilor şi al imobilizării victimelor la tâlhărie.

Sufocare: Aceasta se exprimă prin ocluzia orificiilor respiratorii, nas şi gur ă, la

exterior, cel mai frecvent cu ajutorul mâinii sau al unor obiecte moi:− se constată excoriaţii şi echimoze pe tegumentele şi mucoasele din

jurul orificiilor buco-nazale, care trebuie căutate macroscopic şiconfirmate microscopic;

− sufocarea cu obiecte moi, de regulă, nu produce leziuni locale, fiindnecesar ă căutarea cu atenţie a semnelor generale de asfixie.

Sunt posibile şi alte modalităţi de sufocare, cum ar fi:− prin ocluzia arborelui respirator, la nivelul faringelui, bronhiilor,

alveolelor, mai ales la nou-născuţi, prin introducerea în gur ă a unor

obiecte, în special moi sau a unor corpuri str ăine ca bani, nasturi,fasole ş.a.;



79

− prin aspirarea de substanţe pulverulente, ca nisip, f ăină, seminţe, în mod accidental sau criminal;

− prin „înghiţirea limbii” în urma unei lovituri în abdomen, plex solar;− prin aspirarea conţinutului gastric vomat, la cei aflaţi în stare de

ebrietate, agonie sau la cei aflaţi în stare şoc.

Sufocarea exprimă, mai frecvent, un act criminal, dar poate fi şiaccidentală, la sugari, prin mâna mamei sau prin acoperirea cu perna în timpulsomnului, ori la epileptici, în timpul crizelor.

Înecare sau submersie: În cazul înecului se pot întâlni următoarele leziuni:− leziuni specifice datorate apei : ciuperca de spumă la gur ă,

umplerea cu apă plămânilor; la orificiile respiratorii se găseşte o

spumă albă cu vezicule foarte mici (semn că moartea s-a produsrecent), piele cu aspect neregulat, rugos (piele de gâscă),macerarea pielii la palme şi în zona plantar ă (condiţionată de timpulcât a stat în apă cadavrul);

− leziuni de lovire provenite din lovirea corpului – de stânci, pietre,pilonii podurilor, elicele bărcilor etc. ori din târârea cadavrului într-oapă curgătoare şi atingerea de fundul albiei;

− leziunile provocate de animale (peşti, raci, rozătoare, păsări,insecte acvatice) se caracterizează prin detaşarea unor falange

sau chiar a unor membre, lipsa nasului, buzelor, f ăr ă niciun infiltratsanguin;

− leziunile cadaverice, de putrefac ţ ie încep de la cap şi se continuă pe torace unde apar pete roşiatice.

Macerarea pielii reprezintă un proces particular al cadavrelor scoasedin apă. Ea se recunoaşte prin albirea, întărirea şi detaşarea pielii din regiunilepalmare şi plantare, în ordine succesivă, şi apoi a pielii în întregime.Cunoscută sub numele de „mâna de spălătoreasă”, modificarea pielii palmelorpermite aprecierea datei instalării mor ţii. De exemplu, detaşarea pielii are loc la început în lambouri (10-15 zile), iar după aproximativ 15-20 zile apareaşa-numita „mănuşă a mor ţii“. După circa 30-40 zile epidermul se detaşează împreună cu unghiile. De pe restul corpului pielea se detaşează în 20-60 zile.Legea putrefacţiei prevede că putrefacţiei de o săptămână în aer îi corespundeuna sau două săptămâni în apă şi opt săptămâni în pământ.

Modalităţi posibile de înecare:− asfixie de tip albastru – cu aspirarea apei în căile respiratorii şi

invadarea sângelui, care se diluează;

− de tip alb – căile respiratorii r ămân libere, apa pătrunzând după moarte;



80

− prin hidrocuţie sau şoc termomecanic, cu mecanisme mixte, apapătrunzând în faza terminală, după o prealabilă şi rapidă pierdere acunoştinţei pe cale reflexă, la contactul brusc cu apa rece;

− prin vertije şi pătrunderea apei în urechi sau şoc alveolar, cândlichidul de submersie acţionează ca un adevărat corp str ăin;

− aşa-numita submersie, epuizare, întâlnită mai ales la bolnavii deinimă, la care, după accidentul cardiac subit, apa pătrunde înorganism în timpul agoniei.

În cazuri de înec se efectuează următoarele examene de specialitate:− determinarea punctului crioscopic;− cercetarea planctonului acvatic – examen microscopic realizat pe

baza probei de apă ridicată din apa în care a fost găsit cadavrul.

Înecarea este mai frecvent suicid şi mai rar omucidere, aceasta maiposibilă la nou-născuţi. La stabilirea omuciderii este necesar să se descopereprezenţa altor leziuni vitale, care să fie anterioare înecului şi delimitate de celeposibil a fi produse în momentul căderii în apă. Cazurile-limită, ce nu ofer ă indicii medico-legale pentru omucidere, sunt dificil de rezolvat, impunându-sestabilirea, prin cercetări temeinice, a acestei posibilităţi, de exemplu, împingerea în apă a unei persoane aflată pe mal.

Cu ocazia cercet ării la faţ a locului se impune respectarea anumitorreguli:− examinarea temeinică, descrierea precisă şi fotografierea poziţiei

elementelor principale de la faţa locului – cadavrul, laţul, nodurile,punctul de sprijin, distanţele şi raporturile dintre diverse obiecte deinteres operativ;

− descoperirea, fixarea şi ridicarea eventualelor urme de luptă, deapărare, de încălţăminte;

− descoperirea şi ridicarea microurmelor: particule de praf, de

vegetale, sol, fibre, inclusiv în depozitul subunghial al victimei, pe îmbr ăcămintea sau încălţămintea acesteia, pe covor sau zonele învecinate cadavrului, care vor fi comparate apoi cu probe-martorridicate de la bănuiţi;

− examinarea modului de realizare a laţului, a nodurilor şiconservarea acestora, inclusiv a capetelor laţului, pentru o analiză comparativă, traseologică, textilă, chimică, biologică, cu probesuspecte identificate la bănuiţi;

− examinarea meticuloasă a urmelor de ap

ărare produse pe punctul

de sprijin, la spânzur ări de exemplu, pentru a se constata dacă nu



81

apar elemente care să ilustreze ridicarea victimei în laţ de o altă persoană;

− stabilirea provenienţei obiectelor folosite la ancorarea sauambalarea cadavrului ori la sufocarea victimei, cu hârtie igienică,aceasta în cazul când sunt str ăine de victimă şi pot servi la

identificarea autorului;− găsirea de scrisori de adio, notiţe etc., în vederea expertizării lor

pentru a se stabili dacă sunt scrise de victimă; de asemenea,găsirea de alte înscrisuri sau situaţii ce pot conduce la o posibilă motivaţie de suicid;

− starea exactă a încuietorilor, poziţia uşilor, a ferestrelor, sobelor,coşurilor de fum, robinetelor de gaze etc.;

− absenţa unor valori, bunuri, documente etc. din locuinţa sau din

buzunarele victimei;− cadavrele înecate vor fi fotografiate imediat după ce sunt scoase

din apă, deoarece, în contact cu soarele şi aerul acestea intr ă înputrefacţie rapidă, modificându-şi fizionomia şi eventualele leziuni;

− înainte de fotografiere se tamponează faţa înecatului cu un tifon, îndepărtându-se cu grijă reziduurile colectate în timpul cât a stat înapă;

− cadavrele îngheţate, înainte de fotografiere vor fi dezgheţate, nu înmod for ţat prin folosirea apei fierbinţi, ci treptat, într-un mediu

relativ cald;− fiecare leziune evidenţiată va fi fotografiată metric, aşa încât să se

poată trage o concluzie cât mai aproape de realitate asupraobiectului cu care s-a acţionat în producerea ei;

− ridicarea şi conservarea obiectelor astfel încât să se prelevezeurme de contact (celule epiteliale) pentru examinare genetică;

− prezenţa unor împrejur ări negative, ca: imposibilitatea de ajungerea victimei la înălţimea punctului de prindere, urme de luptă sau de

apărare produse de victimă, lipsa caracterului vital al şanţului despânzurare etc.

b) Particularit ăţ ile investig ării În ceea ce priveşte unele particularităţi ale investigaţiilor, se vor clarifica

aspecte legate de:− starea de sănătate organică şi psihică a victimei, intenţii de suicid,

existenţa unor tentative anterioare etc.;− preocupările, activitatea şi legăturile victimei, în perioada anterioar ă

decesului, cu accent pe ultima zi sau ultimele ore de viaţă;



82

− existenţa unor vicii sau sentimente şi preocupări ascunse alevictimei;

− provenienţa unor obiecte corp-delict ce au servit la producereaasfixiei, la ancorarea sau ambalarea cadavrului: laţuri, sac, pietre,alte legături;

− stabilirea unor persoane care aveau interes în suprimarea victimei;− dispariţia suspectă a unor valori, bunuri, documente;− verificarea temeinică a unor elemente bănuite, cu mod de operare

similar folosit în cazuri de tentative de viol, tâlhării, omoruri.

6. Omorul săvâr şit prin otr ăvire


legal ă Moartea prin otr ăvire este mai rar întâlnită în practica organelor

judiciare, fiind mai frecvent consecinţa unor sinucideri sau accidente.Cercetarea în cazul otr ăvirilor trebuie să stabilească dacă decesul s-a

datorat intoxicării acute, natura toxicului şi cantitatea ingerată, data intoxicării,provenienţa sau modul de procurare a substanţei ori produsului toxic,persoanele de la care a fost procurat.

Intoxicaţiile pot fi produse de substanţe caustice, acid sulfuric, acid

azotic, acid clorhidric, sodă caustică, arsenic, mercur, plumb, monoxid decarbon, bioxid de carbon, cianur ă, alcool etilic, alcool metilic, stricnină, morfină,pesticide sau ciuperci otr ăvitoare.

Faţă de problemele pe care trebuie să le lămurească investigareacriminalistică, de natura deosebit de variată a toxinelor, de efectele pe care leproduc, cu ocazia cercetării la faţa locului trebuie să fie căutate, fixate şiridicate urmele biologice, urmele de vomă, materii fecale, diferiţi recipienţi,sticle, flacoane, pahare, tacâmuri, resturi alimentare, hârtie, alte ambalaje pe

care pot exista urme ale toxicului folosit.De asemenea, trebuie urmărită existenţa unor instrumente cum ar fipipe, seringi şi ace, cu care victima şi-a administrat sau i s-a administrattoxicul.

Cele menţionate, împreună cu hainele, lenjeria de corp, de pat, trebuieambalate, sigilate şi supuse analizei de laborator, întrucât numai rezultatulacesteia poate evidenţia urmele de substanţe toxice.

Cu ocazia cercetării la faţa locului trebuie căutate înscrisuri provenind

de la victimă sau f ăptuitor, din care să rezulte cauzele sinuciderii, relaţiilevictimei cu diverse persoane în rândul cărora trebuie căutaţi autorii omorului.



83

În cazul intoxicării cu monoxid de carbon, de exemplu, se impuneexaminarea stării instalaţiilor de gaze, a sobelor sau maşinilor carefuncţionează pe bază de gaze, a furtunurilor şi dispozitivelor de racordare ş.a.

La elaborarea versiunii privind infracţiunea de omor, în cazul otr ăvirilortrebuie să fie avută în vedere şi posibilitatea disimulării omorului în altă formă

de moarte violentă.

7. Particularităţile cercetării la faţa locului şi ale investigării încazul descoperirii de cadavre cu identitate necunoscută, cadavreciopâr ţite sau segmentate

Activităţile ce se întreprind cu ocazia deplasării şi cercetării loculuifaptei sunt cele prezentate, cu menţiunea că specificul examinării, în astfel decazuri, este determinat de împrejurarea că identitatea cadavrului este

necunoscută.Cercetarea la faţa locului şi constatarea medico-legală vizează, în

primul rând, obţinerea datelor necesare identificării cadavrului şi, după caz,descoperirea locului de ascundere a resturilor de cadavru, întrucât f ăr ă cunoaşterea identităţii victimei este greu de presupus că celelalte probleme alecauzei vor putea fi rezolvate.


legal ă În cadrul examinării cadavrului se stabilesc semnele de violenţă, vârstaaproximativă, înălţimea, corpolenţa şi îmbr ăcămintea. De asemenea, sefixează poziţia cadavrului faţă de punctele cardinale sau de alte obiecte stabiledin apropiere. Dacă se găsesc numai anumite păr ţi din cadavru, în cazul unuiaccident de tren, aerian, catastrofe naturale, se determină poziţia acestora,examinându-se toate particularităţile în vederea reconstituirii cadavrului şi aidentificării lui.

În continuare, se descrie poziţia membrelor superioare şi inferioare faţă

de linia corpului şi se execută fotografii de orientare şi de detaliu, vizândfixarea poziţiei cadavrului, obiectele şi urmele din apropierea acestuia, leziunilede pe corpul cadavrului, îmbr ăcămintea şi încălţămintea acestuia.

Examinarea amănunţită a cadavrului corespunde cu cercetareadinamică şi constă într-o verificare minuţioasă atât a întregului corp, cât şi avestimentaţiei:

− se verifică şi se consemnează eventualele rupturi ale îmbr ăcămintei;

− sunt recoltate petele organice sau anorganice de pe îmbr ă

că

minte,se ridică particulele de praf sau alte obiecte găsite în buzunare şi



84

se introduc în plicuri separate, notându-se pe acestea locul deunde au fost ridicate, după care vor fi sigilate;

− este descrisă ordinea în care sunt dispuse diferitele leziuni şi dacă ele puteau fi produse prin cădere, avându-se în vedere obiecteledin zona găsirii cadavrului, forma de relief etc.; de asemenea, sedescriu mărimea şi poziţia leziunilor, aspectul general al acestora,precum şi vechimea lor faţă de rigiditatea şi lividităţile cadaverice;

− se ridică depozitul subunghial, introducându-se în plicuri separatepentru fiecare deget în parte;

− sunt consemnate semnele particulare de pe cadavru: aluniţe, negi,cicatrice vechi ca urmare a unor intervenţii chirurgicale sauaccidente survenite în timpul vieţii, lipsa unor membre etc., se vordescrie eventualele tatuaje, locul unde sunt dispuse şi ce anume

reprezintă;− vor fi căutate microurme, care, de obicei, sunt neglijate, deşi în

multe cazuri au avut o importanţă hotărâtoare în procesul deidentificare a cadavrului sau de interpretare a unor împrejur ăriconsiderate negative;

− se execută fotografii de identificare, faţă şi profil, după ce, înprealabil, se toaletează cadavrul;

− se descrie amănunţit dentiţia şi se fotografiază, întrucât în practica

muncii judiciare s-a dovedit că multe persoane decedate şi cuidentitate necunoscută au executat diverse lucr ări dentare şiprintr-o verificare atentă asupra lucr ării se poate stabili când şiunde s-a realizat aceasta, conducând la identificarea cadavrului.

Antropologia dentar ă împarte indivizii, după forma dentiţiei, în maimulte categorii şi tipuri, aşa cum sunt: tipii dinarici, alpini etc. Aceste categoriise nasc şi tr ăiesc în zone bine determinate ale ţării şi prin expertiză se poatestabili regiunea de unde a provenit persoana decedată a cărei identitate este

necunoscută.Cu ajutorul medicului antropolog se poate realiza un portret probabil alindividului, precum şi individualizarea fiecărei persoane după forma absolută adentiţiei. De asemenea, se poate stabili cu probabilitate vârsta persoanei, după uzura dentiţiei, a lamei acesteia etc.

În cazul descoperirii de cadavre ciopâr ţite sau segmentate, de regulă,locul descoperirii acestora nu coincide cu locul în care victima a încetat dinviaţă. În urma datelor din investigaţii, a urmelor şi a mijloacelor materiale de

probă identificate trebuie să se obţină date pe baza cărora să se ajungă lalocul în care victima a fost omorâtă.



85

Pe lângă cele ar ătate la examinarea locului faptei, în aceste cazuritrebuie să fie căutate pe cadavru şi pe garderoba acestuia, pe segmentele decadavru, urme biologice ca: sânge, spută, spermă, fire de păr sau urme denatur ă vegetală ori minerală, paie, rumeguş, pământ, nisip, praf, care să poată conduce la identificarea locului unde a fost săvâr şit omorul, unde a fost

dezmembrat cadavrul şi la descoperirea autorului.Examinarea ambalajului în care au fost descoperite păr ţile din cadavru

poate pune în evidenţă însemnări şi caracteristici ale acestora, culoare, petice,rupturi, inscripţii care, exploatate judicios, pot duce la identificarea autorului.

Examinarea, împreună cu medicul legist, a leziunilor de pe cadavru, aamplasării, numărului, formei, caracteristicilor acestora, evidenţierea unorsemne de violenţă şi localizarea lor, consecutiv cu semne de sadism,perversiune sexuală, de inversiune sexuală pot orienta investigaţiile către

persoane cu tulbur ări de comportament, bolnavi psihic.De asemenea, la locul faptei trebuie căutate urmele mijlocului detransport cu care au fost aduse păr ţile din cadavru, urme de încălţăminte, urmeplantare, obiecte abandonate sau pierdute de către f ăptuitori.

Împreună cu medicul legist se vor efectua măsur ători antropologiceasupra cadavrului, iar atunci când au fost descoperite păr ţi din cadavru, cuajutorul specialistului antropolog se va stabili dacă acestea apar ţin aceluiaşicorp omenesc. Se pot stabili astfel vârsta, sexul, talia victimei, diverseparticularităţi morfologice, grupa sanguină, profilul genetic, când a survenit

moartea, mijloacele cu care a fost secţionat cadavrul, dacă f ăptuitorul arecunoştinţe de specialitate sau nu.

În cazul resturilor din cadavre carbonizate, acestea vor fi ridicate odată cu cenuşa, pentru analize de laborator în scopul determinării speciei, umană sau animală.

În cazul descoperirii de schelete, medicul antropolog, pe bazaexpertizei osteologice, poate stabili:

− originea umană a oaselor;−

sexul persoanei, după bazin, craniu, femur, alte oase lungi;− talia persoanei, după lungimea şi grosimea oaselor;− vârsta aproximativă;− deformări congenitale sau dobândite în cursul vieţii, urmare a unor

traumatisme, modificări inflamatorii, tumori, intervenţii chirurgicale;− data instalării mor ţii după stadiul de putrefacţie în raport cu mediul

şi solul unde au fost găsite.

b) Particularit ăţ ile investig ării

În funcţie de rezultatul cercetărilor de la faţa locului, de concluziile ce sedesprind ca urmare a autopsierii cadavrului, de conţinutul rapoartelor de



86

constatare tehnico-ştiinţifică, precum şi de datele rezultate din declaraţiilemartorilor, se pot stabili câteva direcţii principale de acţiune, care vor fiverificate simultan:

− posibilitatea identificării persoanei în localităţile limitrofe loculuiunde aceasta a fost găsită;

− posibilitatea ca victima să fi lucrat în zona găsirii cadavrului;− posibilitatea ca, în funcţie de vestimentaţie, persoana să fi fost

cer şetor, vagabond sau bolnav psihic. În toate cazurile privind cadavre cu identitate necunoscută se

întocmeşte, în trei exemplare, fişa de identificare a cadavrului cu identitatenecunoscută. Un exemplar al fişei se păstrează, împreună cu buletinul deanaliză biologică şi celelalte materiale, la dosarul de identificare, al doileaexemplar se predă la serviciul de criminalistică al unităţii teritoriale pe al cărei

teritoriu de competenţă a fost găsit cadavrul, iar al treilea exemplar se înaintează la Institutul Naţional de Criminalistică din Inspectoratul General alPoliţiei Române pentru a fi implementate în Aplicaţia C.D.N.

Toate obiectele găsite asupra cadavrului, inclusiv îmbr ăcămintea, sepăstrează în camera de corpuri-delicte până la soluţionarea cazului, pentru a fifolosite în procesul identificării. După identificare, obiectele se predau familieisau persoanelor în drept, cu excepţia cazurilor în care s-a început urmărireapenală, când predarea se face numai dacă acestea nu mai sunt necesare

cauzei. Datele de stare civilă ale cadavrului identificat se comunică formaţiuniide evidenţa populaţiei şi oficiului de stare civilă, pentru a se face menţiunilecorespunzătoare şi a se întocmi actul de deces, precum şi la InspectoratulGeneral al Poliţiei Române – Institutul Naţional de Criminalistică, pentru a fiscos din evidenţă.

Poliţistul specializat pe această linie va lua măsuri de instruire a întregului colectiv de poliţişti din cadrul celorlalte formaţiuni, indicându-se pescurt împrejur ările în care a fost descoperit cadavrul, direcţiile principale sau

versiunile formulate, descrierea amănunţită a semnalmentelor şi vestimentaţiei. În acelaşi timp va fi înmânată câte o fotografie de identificare tuturor agenţilorde proximitate şi, după caz, celor care intr ă în mod frecvent în contact cupublicul.

Totodată, se execută investigaţii complexe în mediile din care sepresupune că a provenit persoana decedată, în cadrul spitalelor cu profil deneuropsihiatrie, căminelor de bătrâni, familiilor care au avut date spre îngrijirepersoane bolnave psihic, familiilor dezorganizate etc.

Pentru cadavrele descoperite în râuri sau lacuri ori pe malul acestora,se întocmesc schiţe-plan cu zonele prin care trec aceste ape şi, în colaborare



87

cu organele de poliţie respective, se elaborează planuri investigativ-operative în vederea identificării cadavrelor.

În acelaşi scop, fotografia cadavrului şi împrejur ările în care a fost găsitvor fi difuzate prin mass-media locală şi centrală.

În privinţa cadavrelor cu identitate necunoscută despre care au rezultat

date şi indicii (fizionomie, culoarea pielii, obiecte de îmbr ăcăminte, înscrisuri şivalori monetare etc.) că pot fi cetăţeni str ăini, se vor desf ăşura aceleaşiactivităţi ca şi pentru cei români, solicitând şi difuzarea către toate ţările afiliateINTERPOL sau EUROPOL a notiţei pentru cadavre.

În paralel cu cercetările pentru identificarea cadavrului, se vordesf ăşura şi activităţi investigativ-operative pentru descoperirea autorilor,poliţiştii de investigaţii criminale orientându-se după mobilul presupus al faptei

şi după alte indicii avute la dispoziţie.Când este vorba de un cadavru cu multiple şi grave leziuni sau care afost dezmembrat ori ars, se va acţiona pentru depistarea familiilor în cadrulcărora au existat neînţelegeri şi alte stări conflictuale soldate, eventual, cudespăr ţiri temporare sau a unor concubini cunoscuţi cu manifestări violente pefondul unei gelozii exagerate.

Dacă prin expertiza medico-legală s-a stabilit că victima a fost violată, în cercul de bănuiţi vor fi cuprinşi infractorii cunoscuţi cu antecedente pentruviol, precum şi cei cu manifestări huliganice, afemeiaţi, alcoolici etc.

În cazul cadavrelor de sex masculin care au fost victimele unor acte depederastie, cercetările vor fi orientate spre invertiţii sexual cunoscuţi cumanifestări violente, iar când victimele fac parte din rândul copiilor, în cadrulverificărilor trebuie cuprinşi toţi bărbaţii bolnavi psihic, cu preponderenţă psihopaţii sexual, exhibiţioniştii, cei ce frecventează parcurile de joacă, şcolile,ţin calea copiilor, le ofer ă diferite dulciuri sau obiecte etc.

Suspecţii r ămaşi în cercul de bănuiţi vor fi verificaţi asupra modului de justificare a timpului când a avut loc agresiunea, asupra comportării lor însocietate, a relaţiilor şi legăturilor de orice natur ă, inclusiv cu victima, cândaceasta a fost identificată, precum şi cu privire la antecedentele penale, stareade sănătate etc.

Se va realiza investigarea suspecţilor şi prin mijloacele activităţiiinformative. Când de la victimă lipsesc obiecte ce prezintă caracteristici deidentificare ori s-au putut face aprecieri cu privire la obiectul vulnerant folosit laagresiune, precum şi pentru descoperirea unor eventuale pete de sânge ori aaltor urme biologice pe hainele suspectului, se pot efectua percheziţiidomiciliare în timpul oportun.



88

8. Omoruri cu mobil nedeterminat sau comise de bolnavi psihic

Omorurile cu mobil nedeterminat sau cele cu mobil bizar ridică numeroase dificultăţi în ceea ce priveşte identificarea, cercetarea şi probareavinovăţiei autorilor, evidenţiate de factori obiectivi şi subiectivi, cum sunt:

− absenţa sau numărul redus de elemente ce le ofer ă cercetarea lafaţa locului sau primele investigaţii şi cercetări, pentru a puteastabili mobilul faptei;

− suprapunerea unor date care pot ilustra prezenţa unui mobil bizar,motivat patologic, cu alte situaţii, de cu totul alt ordin, care exprimă, în fapt, acţiunea doar aparent curioasă a unor infractori sănătoşidin punct de vedere psihic, dar care au săvâr şit fapta din motiveminore, uneori greu de stabilit

şi de acceptat,

şi foarte frecvent sub

influenţa consumului de băuturi alcoolice sau droguri; este vorba deinfracţiuni comise sub imperiul unor porniri huliganice, ca urmare aunor discuţii sau conflicte neînsemnate, apărute, de regulă, în modincidental.


Modul de efectuare a cercetării la faţa locului este acelaşi, avându-se în

vedere câteva aspecte specifice:− examinarea exterioar ă meticuloasă a cadavrelor, pentru a se

descoperi:

semne de violenţă, provenite din lovituri la cap, comprimareagâtului, membrelor, picioarelor, umerilor, diverse echimoze,urme de unghii, muşcături sau înţepături în zona pubiană, pecoapse, spate, organele genitale etc.;

urme de sânge, spermă, fire de păr pe diverse regiuni alecorpului şi, îndeosebi, în zona organelor genitale;

− recoltarea depozitului subunghial;− identificarea eventualelor urme de luptă, de împotrivire a victimei,

pe sol, în jurul cadavrului, sub acesta, pe corp sau îmbr ăcăminte;− căutarea atentă a unor eventuale indicii sau instrumente folosite de

autori în cazul omorurilor sadice, al celor urmate de perversiunisexuale etc.;

− identificarea indiciilor şi efectuarea constatărilor necesare privind oeventuală stare de ebrietate sau de intoxicare – otr ăvire a victimei.



89

b) Particularit ăţ ile investig ăriiExperienţa cazurilor de omor cu mobil bizar a evidenţiat unele elemente

de orientare ce pot servi, încă din faza iniţială a investigaţiilor, la elaborareaversiunii că autorii ar putea face parte din categoria bolnavilor psihic. Cele maiimportante indicii în acest sens pot fi:

− gravitatea şi multitudinea leziunilor, autorii ajungând până la actede ferocitate sau manifestări de sadism, ca: mutilări, decapitări,secţionarea victimei în timpul vieţii etc.;

− numărul victimelor, acţiunea criminală fiind îndreptată uneoriasupra copiilor sau membrilor familiei, chiar până la uciderea maimultor persoane, urmată de sinucidere;

− executarea unor acţiuni stranii sau f ăr ă scop practic în câmpulinfracţiunii, cum ar fi: aplicarea de lovituri după ce victima a

decedat, activităţi nefireşti sau riscante, păr ăsirea locului faptei peo direcţie luminată ori foarte circulată, deşi existau alte posibilităţi;

− uciderea victimei prin folosirea mai multor modalităţi de producerea mor ţii, care, practic, nu se justifică – mecanisme supraadăugate;

− lipsa de prudenţă sau curajul nesăbuit manifestat prin atacareavictimelor în timpul zilei, în locuri publice, în condiţii de inferioritatefizică sau numerică etc.;

− lăsarea mai multor categorii de urme, în special papilare, la locul

faptei;− folosirea pentru atac a unor obiecte care, prin destinaţie şi

caracteristici, nu au valoare de agent vulnerant: veselă, scrumiere,cioburi de sticlă, substanţe inflamabile;

− repetarea, la scurt timp, a unor acţiuni criminale cu mod de operaresimilar.

Pentru a fi concludentă, ipoteza finală trebuie să exprime analiza

corelată a tuturor acestor aspecte. În activităţile de orientare a cercetărilor şi de identificare a autorilor estenecesar să se realizeze şi o analiză psihologică a modului de săvâr şire afaptei, pentru a se prezuma sau intui specificul modului de gândire şi deacţiune a f ăptuitorului, aşa-zisa motivaţie a faptei şi a modalităţilor concrete de înf ăptuire. O asemenea analiză specifică, chiar şi în afara criteriilor logice, fiindvorba de bolnavi psihic, este determinată de necesitatea stabilirii locurilor ce arputea oferi unele urme materiale.

Practica a relevat că sunt situaţii când bolnavii psihic comit omoruri şi în mod incidental, f ăr ă a avea legături prealabile cu victimele, astfel că,



90

identificarea autorilor nu se poate realiza prin metoda clasică, respectiv prinstabilirea relaţiilor acestora şi analiza naturii lor. Se recomandă, în asemeneacazuri, desf ăşurarea unor acţiuni concomitente, atât în această direcţie, câtmai ales, pentru identificarea persoanelor ce aveau posibilitatea să ajungă, întâmplător, la locul săvâr şirii omorului.

În rezolvarea acestor sarcini trebuie luat în considerare ansambluldatelor fiecărui caz, inclusiv particularităţile modului de acţiune, în situaţiaomorurilor comise de bolnavii psihic, relevate anterior, pentru a se motivasusţinerea unei versiuni privind această categorie de persoane. De asemenea,trebuie luate în calcul aspecte bizare de la alte cazuri, elementele comune sauaspecte particulare ale modului de acţiune de la mai multe cazuri –incendierea, moartea prin asfixiere, diferenţa mare de vârstă a victimelor etc.

Atunci când datele obţinute nu sunt concludente, este necesar să seadmită simultan mai multe versiuni pentru a nu se acţiona în baza uneiconcepţii înguste şi exclusiviste.

Particularităţi în identificarea elementelor bănuite:− mulţi autori nu sunt cunoscuţi în evidenţele poliţiei, de multe ori nici

în cele medicale;

− dificultăţi mari în sesizarea tulbur ărilor de comportament, mai alesla psihopaţii sexual;

− analiza sesizărilor anterioare adresate poliţiei despre asemenea

persoane;− consultarea specialiştilor psihiatri asupra tipului probabil de bolnav,

desf ăşurarea unor acţiuni comune cu reţeaua sanitar ă, pentruselectarea celor ce prezintă interes;

− investigaţii sistematice în zona locului faptei şi în vecinătate;

− efectuarea de verificări conspirate, sub legenda controlului medical,la domiciliile celor bănuiţi, pentru a se observa aspecte de interesoperativ;

− identificarea indivizilor depistaţi anterior la diverse acţiuni, razii oriorganizarea de acţiuni de depistare în zona parcurilor, şcolilor,cinematografelor, unităţilor cu concentrare de femei, locurilor deagrement, a unor elemente ce încearcă a ademeni copii, mai alesfetiţe, care pot avea înclinaţii pentru perversiuni sexuale;

− discuţii atente, bine organizate, cu victimele unor tentative de violsau de perversiune sexuală, îndeosebi fetiţe, în prezenţa părinţilorşi a unui psiholog etc., în scopul relevării unor date care să servească la identificarea autorilor.



91

O altă problemă importantă în cercetarea acestor omoruri o constituiefaptul că dovedirea vinovăţiei trebuie realizată, în principal, prin intermediulprobelor materiale şi al martorilor identificaţi, neputându-se conta pedeclaraţiile celor bolnavi.

Când este posibil, şi în practică sunt asemenea situaţii, trebuie

analizate şi valorificate cu grijă depoziţiile acestora, mai ales când psihiatriiapreciază că cei în cauză, deşi bolnavi, dispun de un fond general de înţelegere a realităţii, fiind capabili de reproducerea unor fapte sau situaţii.

Însă de cele mai multe ori, declaraţiile bolnavilor psihic nu capătă for ţă probantă, unele din ele putând constitui doar un eventual izvor de indicii, ce potconduce la obţinerea de probe.

9. Omor la comandă ori pentru reglarea unor conturi întregrup

ările infrac

ţionale

Activităţile de cercetare la faţa locului, examinare şi autopsiere acadavrului se vor executa conform principiilor şi metodelor prezentate anterior.

a) Particularit ăţ ile investig ării Aceste activităţi urmăresc obţinerea de date şi informaţii de natur ă să

ducă la identificarea autorilor, martorilor şi a mijloacelor materiale de probă,altele decât cele ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, prin mijloace şimetode specifice

şi care sunt orientate, în special, c

ătre victim

ă şi persoanele

din cercul de bănuiţi.Cunoaşterea cât mai amănunţită a modului de viaţă al victimei, a

personalităţii şi legăturilor are o importanţă deosebită în procesul identificăriiautorilor, în special în acest gen de omor. Prin investigaţii şi prin activităţiinformative trebuie să se obţină următoarele date despre victimă:

− cele privind antecedentele penale, medicale sau contravenţionale;− datele care atestă ultima prezenţă în viaţă a victimei, cu toate

circumstanţele care o privesc;

− mişcarea în spaţiu şi timp a victimei, anterior produceriievenimentului;

− stabilirea itinerarului parcurs şi a interferenţelor ce au avut loc peacest teren;

− natura unor situaţii conflictuale recente sau mai vechi în care a fostimplicată;

− cercul de relaţii apropiate sau mai îndepărtate ale victimei, defamilie, de afaceri, relaţii extraconjugale;

−

concepţia şi modul de viaţă, materializate în preocupări, atitudini,calităţi morale, caracter, temperament, comportament în familie şi



92

societate, tr ăsături caracteristice de personalitate, vicii evidente sauascunse, tabieturi şi obiceiuri, credinţe religioase, tendinţe şidorinţe specifice şi, eventual, nesatisf ăcute la timp, agresivitate;

− medii, instituţii, grupări, asociaţii din care face parte sau pe care lefrecventează, precum şi natura acestora;

− bunuri de valoare pe care le posedă, le-a posedat sau i-audispărut;

− ce afaceri derulează, licite sau ilicite, dacă deţine societăţicomerciale;

− localităţile în care s-a deplasat, legăturile pe care le are în acelelocuri şi natura acestora;

− relaţiile cu anumite persoane suspecte, bănuite de săvâr şireainfracţiunii, ce au ameninţat-o anterior;

− persoane cărora victima li se confesa şi care ar putea relataeventualele conflicte, ameninţări;

− legăturile victimei menţionate în diverse agende telefonice, scrisori,telegrame, notiţe, albume, jurnale;

− comportamentul victimei la apariţia agresorului;− indicii privind preocupările victimei în momentul atacului;− cunoaşterea conţinutului convorbirilor telefonice;− obţinerea datelor despre numerele de telefon pe care le-a folosit,

tipurile de aparate telefonice, seriile IMEI şi a listingurilorconvorbirilor telefonice.

Se vor efectua descinderi şi percheziţii la locuinţa victimei atunci cândcadavrul este găsit în alt loc şi se vor folosi mijloace de supraveghereoperativă.

În strânsă legătur ă cu problematica ce priveşte victima şi la fel devaloroase pentru soluţionarea cazurilor sunt datele şi informaţiile privindpersoanele din cercul de bănuiţi:

− situaţia personală – date de stare civilă, sănătate, temperament,profesie, antecedente penale, contravenţionale, comportament,familie, vicii;

− anturaj, persoane în care au încredere;− interese particulare sau de altă natur ă;− relaţii cu victima şi natura acestora;− prezenţa la locul evenimentului, în perioada de timp prealabilă

faptei;−

prezenţa acestora în perioada anterioar ă comiterii faptei în anumitelocuri de cazare – hoteluri, moteluri şi campinguri;



93

− care sunt activităţile infracţionale pe care le desf ăşoar ă;− dacă au obiecte de îmbr ăcăminte de tipul celor semnalate de

martori ori încălţăminte cu caracteristici ce puteau crea urmeledescoperite şi ridicate de la faţa locului;

− dacă fumează ţigări de tipul celor găsite cu ocazia cercetării la faţalocului, eventual se va încerca procurarea conspirată, pentruanaliză în laborator, a unor resturi de ţigări fumate de aceştia;

− dacă deţin sau posedă obiecte vulnerante de genul celor indicatede examinarea medico-legală;

− dacă au desf ăşurat diferite activităţi care, în contextul cazului încercetare, pot fi apreciate ca acte pregătitoare pentru comitereafaptei;

− obţinerea datelor despre numerele de telefon pe care le-a folosit,

tipurile de aparate telefonice, seriile IMEI şi a listingurilorconvorbirilor telefonice.

Consideraţii privind mobilul şi modul de operare În contextul crimei organizate, mobilurile sunt date de principalul scop şi

anume, obţinerea de câştiguri materiale. În paralel cu aceste mobiluri materialeapar şi cele ce au ca scop r ăzbunările sau r ăfuielile între grupurile de infractoride tip mafiot, cum sunt:

− pedepsirea victimelor pentru neplata unor datorii;

− înlăturarea concurenţilor, când apar bande mafiote rivale în aceeaşilocalitate sau în aceeaşi sfer ă de influenţă;

− înşelarea partenerilor în marile afaceri cu droguri, mărfuri introduse în ţar ă prin contrabandă – ţigări, alcool, produse petroliere, arme,materiale radioactive;

− traficarea valutei false;− îmbogăţirea peste noapte, prin r ăpiri, şantaje;− obţinerea supremaţiei în traficul de carne vie;−

influenţa tot mai nocivă a unor secte religioase cu înclinaţii spreagresiune – satanişti, iehovişti, AULI, MISA;− dependenţa de droguri.

În strânsă legătur ă cu mobilul se află modul de operare, referitor la caretrebuie luate în considerare:

− locul ales de autor pentru săvâr şirea faptei;− timpul comiterii;− vârsta, ocupaţia şi sexul victimelor;

− armele, substanţele sau alte obiecte folosite;− felul pătrunderii la locul faptei;



94

− procedeele de executare a unor subdivide în cadrul acţiunii desăvâr şire a faptei.

Acţiunile prealabile comiterii infracţiunii de omor constau în:recunoaşterea anterioar ă a locului faptei, verificarea prezenţei victimei ladomiciliu, urmărirea acesteia, obţinerea unor informaţii precise desprepersonalitatea victimei, folosirea unor vehicule pentru deplasare, sustragereanumerelor de înmatriculare ce urmează a fi folosite de alte autovehicule,consumarea unor narcotice pentru a-şi crea o stare psihică proprie.

Acţiunile efective de comitere a faptei pot consta în: ştergerea urmelor,provocarea de incendii, folosirea unor mijloace de transport rapide pentru a se îndepărta de la locul faptei, împachetarea cadavrului, ascunderea sauincinerarea acestuia, păr ăsirea localităţii.

În acest tip de omor, modul în care sunt comise anumite faptedovedeşte periculozitatea deosebită a autorilor:− segmentarea cadavrului şi aruncarea în râuri sau lacuri pentru a

îngreuna identificarea victimei;− aplicarea de multiple lovituri cu obiecte înţepătoare, contondente,

în vederea intimidării altor persoane;− strangularea sau asfixierea cu pungi din plastic a victimelor;− distrugerea cadavrului prin fierbere sau tocare;− împuşcarea victimelor în locuri publice;− înjunghierea şi apoi carbonizarea cadavrului, fie prin simularea

unor incendii, fie prin stropirea lui cu substanţe petroliere şiincendiere;

− violarea victimelor, urmată de mutilarea cadavrelor;− determinarea la sinucidere prin spânzurare, ingerarea de

supradoze de medicamente, droguri, otr ăvuri;− plasarea de bombe în locuinţe, sedii sau maşini.

Elaborarea ipotezelor şi formarea cercului de bănui ţ i În raport cu concluziile la care s-a ajuns privind modul de operare şi

mobilul faptei, precum şi cu ipotezele stabilite, se determină categoriile depersoane din care vor fi nominalizate acelea ce se includ în cercul de bănuiţi.

Având în vedere organizarea de tip mafiot a grupărilor,investigarea acestora se va efectua pe principiile conceptului deantrepriză criminală.

Acest concept presupune folosirea analizei informaţiilor şi a

produselor analitice.



95

Capitolul VINTRODUCERE

ÎN ANALIZA INFORMAŢIILOR

De la informaţie brută la informaţie de valoare

Înainte de a discuta şi explora propriu-zis informaţia şi de a analiza în

termeni practici şi teoretici, este necesar ă stabilirea înţelesurilor unor termeni.Dicţionarele ofer ă definiţii pentru trei termeni-cheie, după cum urmează:

– Informaţia – cunoaşterea în formă primar ă.

– Analiza – separarea unui lucru în păr ţile sale componente; – reasamblarea acestor păr ţi; – extragerea sensului şi a principiilor generale care stau la

baza acestora; – prezentarea rezultatelor acestui proces.



96

– Informaţia cu valoare – informaţia care este uşor de înţeles; – informaţia căreia i s-a adăugat valoare.

Informaţia este pur şi simplu o dată brută, de orice tip, în timp ceinformaţia de valoare este acea dată, asupra căreia s-a intervenit, a fost

modificată şi i s-a dat valoare sau semnificaţie.

INFORMAŢIA + ANALIZĂ = INFORMAŢIE CU VALOARE(INTELLIGENCE)

Această transformare se realizează prin analiză, un proces de spargere ainformaţiei în păr ţile ei componente, de extragere şi structurare a sensului sausemnificaţiei acesteia şi de reasamblare a explicaţiilor acestor sensuri într-unmod ce poate fi înţeles şi pus în practică de personalul cu putere de decizie în

momentul alegerii opţiunilor.Orice investigaţie generează cantităţi vaste de informaţii; cu cât este mai

amplă investigaţia, cu atât sunt mai multe informaţiile cu care va lucrainvestigatorul. Problema pentru investigator este că, indiferent cât de bun estesistemul cu care lucrează pentru a stoca aceste informaţii, acesta este întotdeauna limitat la capacităţile sale mentale în a grupa informaţiile ca un întreg,de a le percepe ca pe un tot în acelaşi timp.

Înţelegerea tuturor informaţiilor ca un întreg este esenţială în procesul deluare a deciziilor. Înţelegerea completă a unei păr ţi mici din întreaga informaţie vaconduce la o înţelegere par ţială de către investigator a întregii situaţii.

Înţelegerea par ţială este înţelegere greşită, iar înţelegerea greşită conduce la concluzii greşite.

Pentru a reveni la situaţia care permitea interpretarea rapidă ainformaţiei şi luarea imediată a deciziei, a fost necesar ă apariţia unui interpus între cel implicat în culegerea de informaţii şi utilizator. A apărut astfel un

stagiu intermediar, în care informaţia era recepţionată, înregistrată, evaluată şiexaminată în vederea extragerii sensului, înainte ca rezultatul acestui processă fie transmis utilizatorului. Acesta este analistul. În esenţă, activitateaacestuia este alcătuită dintr-un proces compus din trei faze:

− să adune informaţia, să o înţeleagă şi să stabilească relevanţa şirelaţia fiecăreia cu celelalte;

− să dezvolte în mod obiectiv această informaţie pentru a ajunge la înţelegerea întregului;

−

să comunice această înţelegere către alţii şi astfel să pună înaplicare practică informaţia cu valoare.



97

Analiza informaţ iilor de natur ă infrac ţ ional ă

Pentru cele mai multe persoane, inclusiv pentru investigatori, informaţiilede natur ă infracţională evocă imagini ale sistemelor de colaţionare folosite pentrua stoca şi regăsi informaţiile pe care le strângem despre infracţiuni şi infractori.Pe măsur ă ce volumul şi varietatea informaţiilor pe care le colectăm a crescut,am introdus gradual mai multe sisteme complexe care să ne ajute la stocarea şiregăsirea acestora. Văzută în acest context limitat, introducerea tehnologieiinformaţiei a constituit un succes notabil. Folosirea tehnicii de calcul pentrustocarea şi regăsirea informaţiilor infracţionale este în prezent cea de-a douanatur ă pentru investigatorul operativ şi nu este niciun dubiu că f ăr ă acestinstrument, ca unitate, pur şi simplu nu am fi capabili să ne descurcăm cu înregistrarea şi colaţionarea informaţiilor infracţionale.

Analiza informaţiilor de natur ă criminală poate părea ca ceva nou şicomplicat, dar nu este. Este o filosofie care stabileşte modul în care putemaborda activitatea de investigare a infracţiunii şi a infractorului prin dezvoltarea deinformaţii cu valoare din cele pe care le adunăm. Ea ne pune la dispoziţie tehnicicare structurează puterile noastre naturale de deducţie şi procesul gândirii,intuiţia naturală, pe care noi ca investigatori le folosim subconştient tot timpul. Deasemenea, ne pune la dispoziţie instrumente care ne ajută să înţelegeminformaţia pe care o adunăm şi să comunicăm ceea ce am înţeles altora.

Analistul de informaţii de natur ă infracţională este la fel de mult uninvestigator al infracţiunilor ca şi ofiţerul operativ. Cheia pentru ca analizainformaţiilor de natur ă infracţională să fie de valoare ca instrumentoperaţional, este ca valoarea rezultatului ei să se regăsească în mod direct în investigaţie. Acestei axiome îi urmează aceea că cele mai bune rezultate potfi obţinute atunci când analistul şi investigatorul lucrează împreună, ca păr ţiintegrale ale aceleiaşi echipe.

În acelaşi mod, e nevoie ca analistul şi ofiţerul operativ să aibă în comun

multe din aptitudinile necesare pentru a fi „buni investigatori”. Problema primar ă aanalistului de informaţii este aceea de a pune la un loc informaţiile, într-o formă organizată, astfel încât sarcina dificilă de extragere a sensului din informaţiileasamblate să fie mult uşurată. Doar atunci când a fost obţinută explicaţia potrivită pentru ceea ce înseamnă, acea informaţie poate căpăta aplicabilitate practică.

FLUXUL INFORMAŢ IEI

Conceptul de flux al informaţiei este în general recunoscut ca

fundament al procesului analitic al informaţiei, la nivelurile tactice/operaţionale



98

şi strategice. În acelaşi timp, aplicarea conceptului de flux al informaţiei înscopul analizei strategice are anumite elemente specifice, care sunt prezentatemai jos:

1. Trasarea sarcinii

Analiza informaţiei se efectuează în conformitate cu nevoile utilizatorilorprodusului analitic. Efortul analitic este în legătur ă directă cu aceste cerinţe aleutilizatorilor. Ei pot avea iniţiativa la acest nivel al fluxului, dar principiileparteneriatului necesită ca împreună să împartă responsabilitatea de a lucrapentru a asigura tot ceea ce este necesar ca produsul analitic să fie clar definitşi înţeles de ambele păr ţi.

După ce sarcinile au fost clar definite, analistul începe planificareafazelor următoare din fluxul informaţiei.

2. ColectareaColectarea datelor este direcţionată pe obţinerea informaţiilor folosind

metode directe şi indirecte. Procesul colectării trebuie să fie planificat pentru ase asigura contactarea celor mai importante şi relevante surse de informaţii, învederea identificării cerinţelor sarcinilor şi exploatarea acestora. Durata şicomplexitatea activităţii de colectare este dată de scopul şi complexitateacerinţelor planificate. O dispropor ţionalitate mare în zona surselor poate ducela pierderea informaţiei, în timp ce o zonă prea îngustă poate reduce calitateaprodusului final prin omiterea datelor relevante.

Cele trei tipuri principale ale surselor de informaţii sunt: deschise, închise şi clasificate:

Sursele deschise sunt informaţii publice valide. Un aşa-zis subset alsurselor de informaţii deschise îl constituie „literatur ă gri”. Poate conţinerapoarte de cercetări, tehnice şi economice, documentare ale conferinţelor,disertaţii şi teorii, notiţe, subiecte apărute în presa scrisă etc. Una dintreprincipalele dificultăţi întâlnite în munca cu aceste tipuri de surse esteevaluarea, informaţiile prezente în domeniul public putând fi interpretate în

diferite feluri.Sursele închise sunt informaţii colectate pentru un anumit scop, cu

acces limitat şi valabilitate pentru publicul general. Forma obişnuită a surselor închise este reprezentată de bazele de date. În contextul analizei informaţieiinfracţionale, aceste baze de date vor include pe larg date personale ca păr ţiale unor operaţiuni-ţintă sau înregistr ări criminale, date privind identificareaautovehiculelor, licenţe de armament etc.

Informaţ iile clasificate sunt informaţiile colectate prin măsuri specifice,acoperite, incluzând resurse umane

şi tehnice (imagini

şi semnale purt

ătoare

de informaţii). Sunt, în principal, colectate şi folosite în scopuri informative,



99

putând fi accesibile pentru analiştii din for ţele de aplicare a legii numai înanumite situaţii. Folosirea informaţiilor clasificate poate creşte calitateaprodusului analitic deoarece sunt, de obicei, exacte. Acest lucru poatedetermina ca produsul analitic să fie mai puţin practic din cauza restricţiilor îndiseminare.

Analistul de informaţii poate deveni analist pentru toate tipurile desurse, prin selectarea informaţiilor şi a relevanţei acestora raportate la proiect,mai puţin importante fiind validitatea acestora şi lipsa de constrângeri. Unanalist pentru toate tipurile de surse trebuie să evite să devină victimaconceptelor tradiţionale care pot duce la nevalorificarea surselor de date închise sau clasificate ce pot fi utile sau care conţin date valide şi relevante.Utilizarea surselor deschise ofer ă deseori credibilitate produsului final şi întrerup colectarea informaţiilor închise sau clasificate.

Selectarea surselor poate fi privită şi din perspectiva costurilor reduse.Utilizarea surselor deschise în locul dezvoltării unor mijloace costisitoare poatereduce bugetul prevăzut pentru colectarea datelor, sau alternativ, permiteachiziţionarea mai multor informaţii f ăr ă a avea un buget prestabilit. Deasemenea, utilizarea surselor deschise poate proteja şi conserva informaţiileprovenite din surse închise şi clasificate. În acelaşi timp, explorarea surselordeschise deseori necesită lucrul cu volume mari de date, un analist implicat însursele deschise putând fi format prin cursuri specializate sau putând fi sprijinitde către un expert în surse deschise.

Obiectivul final al analizei operaţionale este de a reuşi arestareainfractorilor datorită investigaţiilor şi/sau dezasamblarea grupurilorinfracţionale. Ambiţia echipei de investigatori este de a dezvolta cele maifolositoare surse şi de a colecta informaţii valoroase. Un punct comun de începere a unei investigaţii este de a identifica membrii grupării criminale şitotodată de a găsi legăturile dintre indivizi şi rolul lor în desf ăşurareaactivităţilor infracţionale, mai puţin identificarea asociaţilor doar pentru a-icunoaşte.

3. EvaluareaValabilitatea raţionamentului este în directă legătur ă cu calitatea dateloraflate în spatele acestuia. Evaluarea datelor este elementul-cheie al fluxuluiinformaţiei. Aceasta trebuie f ăcută imediat sau cât mai repede după obţinereainformaţiei, pentru a fi siguri că evaluarea este realizată în contextul în care afost obţinută informaţia. Evaluarea necesită estimarea separată a credibilităţiisursei şi validitatea informaţiei.

4. Colaţionarea

Colaţionarea reprezintă transferul informaţiilor colectate sub forma unorinformaţii stocate de sistem (sistem de fişiere ale unei baze de date



100

computerizate) în forme şi structuri (indexate, cuvinte-cheie etc.) care permitacces rapid şi precis. Nu este neapărat necesar ca volumul căutării prin fiecarebit de informaţie să crească deoarece informaţiile incoerente, irelevante şinecomplete nu vor fi luate în calcul.

5. Integrarea şi analiza datelorProcesul analitic este animat de dezvoltarea informaţiei în direcţia

obiectivelor for ţelor însărcinate cu aplicarea legii atât prin operaţiuni pe termenscurt, cât şi din operaţiuni pe termen lung (strategice). Scopul analizei şi maiales credibilitatea acesteia depind de nivelul şi precizia informaţiilor obţinute,combinate cu îndemânarea analistului. Analiza este un proces ciclic, carepoate fi aplicat tuturor obiectivelor instituţiilor legale. Diferite tipuri de infracţiunişi operaţiuni criminale necesită scenarii diferite, dar în toate cazurile, informaţia

folosită nu este prefiltrată printr-o grilă artificială şi impusă selectiv.Integrarea datelor este prima fază a procesului analitic. Aceasta implică combinarea informaţiei provenite din diferite surse în vederea formulării deipoteze. Pot fi folosite diferite tehnici pentru a ar ăta această informaţie, celemai folosite fiind hăr ţile relaţionale.

H ăr ţ i de leg ătur ă - pentru a ar ăta relaţiile dintre entităţi descoperite din

investigaţii;H ăr ţ i de evenimente

- pentru a ar ăta cronologic relaţiile dintre entităţi şi

secvenţe de evenimente;H ăr ţ i de flux

- pentru a investiga circuitul banilor, drogurilor,bunurilor furate sau a altor valori;

H ăr ţ i de activitate - pentru identificarea activităţilor desf ăşurate în

operaţiuni infracţionale;Profile financiare

- pentru identificarea veniturilor disimulate, individualesau de afaceri şi identificarea indicatorilorinfracţionali economici;

H ăr ţ i de frecvenţă -

pentru organizare, sumar şi interpretare ainformaţiilor cantitative.

6. InterpretareaPasul următor în procesul analitic este interpretarea sau raţionamentul

logic, care rezultă dincolo de fapte. O abordare disciplinată de analiză necesită o cantitate maximă de informaţii care trebuie evaluată în timpul integr ării şideterminării relevanţei. Excluderea informaţiilor de la începutul procesuluipoate duce uşor la pierderea din vedere a unor păr ţi de informaţii vitale. Acestfapt poate duce la o analiz

ă incorect

ă, care poate, în ultimul rând, pune în

pericol investigaţia.



101

Analiza identifică adeseori proiecte adiţionale care sunt tangenţiale cucel original. În trecut, se utiliza preluarea acestor proiecte simultan şi, ulterior,acestea erau adunate într-un singur proiect. Această abordare conduce la odispersare a resurselor, întârzieri şi, în final, la o calitate scăzută a produselorfinale.

Descrierea datelor şi tehnicile de integrare, cum ar fi analiza legăturilor,nu sunt de sine stătătoare. Ele sunt simple unelte folosite de analişti înprocesul derivat din prelucrarea informaţiei. Primul produs analitic esteraţionamentul. Un raţionament pleacă de la premise – o greşeală comună estede a dezvolta intuitiv o ipoteză şi apoi de a căuta premisele care o sprijină. Această accentuare a premisei primare poate fi descrisă ca fiind de tipul„premisele care m-au condus la raţionamentul meu sunt...” şi nu „premiselecare sprijină raţionamentul meu sunt...” (când se prezintă rezultatele, totuşi,

punctul de start este raţionamentul, marea idee, urmată de premisele din cares-a dedus acestea).

O „premisă” în dezvoltarea raţionamentului este identificarea faptelorsau păr ţilor din informaţie care conduc la un anume punct. Trebuie înţeleasă modalitatea cum premisele identificate sunt cruciale în dezvoltarearaţionamentului. Premisele reprezintă cea mai apropiată legătur ă cu descriereainformaţiilor, de asemenea, şi cel mai important obiectiv, precum reprezentareacu acurateţe a datelor. Pentru fiecare set de premise derivate dintr-un anume

set de informaţii, premisele pot fi combinate în diverse moduri pentru a sugeradiferite raţionamente.

Sunt patru tipuri de raţionamente:− ipoteza – o tentativă de explicaţie, o teorie care necesită informaţii

adiţionale pentru confirmare sau negare;− concluzia – o explicaţie care este bine susţinută, o ipoteză care a

fost confirmată şi în urma căreia se poate acţiona;− predic ţ ia – un raţionament despre ceea ce s-ar putea întâmpla în

viitor;− estimarea – un raţionament rezultat din transformarea întregului în

simplu, tipic cantitativ în natur ă.Raţionamentul este dezvoltat din aplicarea inducţiei logice, mergând

dincolo de fapte, oferind astfel posibilitatea descoperirii şi predicţiei. Ipotezeleşi orice alte forme de raţionament sunt formate din două păr ţi – o teorie în sineşi un nivel de certitudine care susţine această teorie. Un raţionament tipicconţine şase aspecte ale situaţiei: cine (individual), ce (activitate infracţională),

cum (moduri de operare), unde (locaţia geografică), de ce (motive şi scopuri)şi când (timpul).



102

7. Diseminarea Analistul de informaţii are responsabilitatea de a disemina produsul

analitic la un auditoriu-ţintă. Unul dintre tipurile de diseminare pot fi rezumatele.Dar un analist de informaţii trebuie să fie capabil să efectueze prezentări oraleale investigaţiilor complexe şi să scrie rapoarte detaliate structurate pe

informaţii valide.

8. ReevaluareaReevaluarea implică o continuă revizuire a întregului flux informaţional

pentru a identifica soluţiile prin care fiecare stagiu poate fi îmbunătăţit. Pentru afi cu adevărat valoroasă, reevaluarea trebuie să parcurgă întregul proces, nudoar ultimul stagiu al fluxului. Reevaluarea se poate aplica procesului şiprodusului analitic, utilizării lui, necesităţilor raportului, desf ăşur ării

personalului, stabilirii priorităţilor, perspectivei analistului şi a utilizatorului.După cum se ştie, activitatea poliţistului şi a procurorului este„finalizată” de judecător prin stabilirea pedepsei pentru infractori.

Practica judiciar ă a ar ătat că în cazul instrumentării unor dosarecomplexe se adună un volum mare de date şi informaţii, care nu întotdeaunasunt înţelese de judecător, motiv pentru care este utilă prezentarea probelorsub forma produselor analitice clare şi sintetice.

Recomandăm acest mod de lucru la toate nivelurile.



103

Capitolul VIFIXAREA REZULTATELOR

CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI

Pentru ca cele constatate cu ocazia cercetării la faţa locului să poată dobândi valoare de probă, trebuie să fie consemnate în formele prevăzute delegea procesuală penală. Principalul mijloc de fixare a rezultatelor cercetării lafaţa locului este procesul-verbal. „Despre efectuarea cercet ării la faţ a locului seîncheie proces-verbal, care trebuie să cuprind ă, în afara menţ iunilor ar ătate înart. 91, descrierea amănunţ it ă a situaţ iei locului, a urmelor g ăsite, a obiectelor

examinate şi a celor ridicate, a pozi ţ iei şi st ării celorlalte mijloace materiale de probă, astfel încât acestea să fie redate cu precizie şi pe cât posibil cudimensiunile respective.” 37

La acesta se pot anexa schiţe, fotografii şi înregistr ări video.

Procesul-verbal de cercetare la faţa locului

Tot ce s-a constatat cu ocazia cercetării la faţa locului trebuieconsemnat în procesul-verbal de cercetare la faţa locului. Procesul-verbal

37 Codul penal şi Codul de procedur ă penal ă – art. 131 alin. 1.



104

trebuie încheiat de îndată ce s-a terminat cercetarea, la faţa locului, nu ulteriorşi nu în altă parte.

Pentru ca procesul-verbal de cercetare la faţa locului să-şi ocupe loculpe care i-l confer ă legea şi să aibă valoare pentru cauză, la încheierea luitrebuie să fie respectate condiţiile de fond şi de formă menţionate în art. 91 din

Codul de procedur ă penală.De asemenea, este necesar ă respectarea anumitor cerinţe:− să prezinte în mod obiectiv situaţia de la locul unde a fost săvâr şit

omorul;− să fie complet, în sensul evidenţierii fiecărei urme, a fiecărui obiect

în raport cu planurile orizontale, verticale şi alte repere stabile din jur;

− să fie clar şi precis, să facă descoperirea fiecărei urme sub

aspectul naturii, formei, mărimii, plasamentului, metodelor şimijloacelor folosite pentru punerea în evidenţă, fixare şi ridicare;− să fie concis, în cuprinsul lui trebuie să se regăsească într-o formă

concentrată toate examinările f ăcute cu ocazia cercetării la faţalocului, f ăr ă ca aceasta să se facă în dauna celorlalte cerinţe;

− descrierea obiectelor să se facă având în vedere tipo-dimensiunilecelor standardizate, iar în cazul celorlalte, trebuie să se aratenatura materialului, culoarea, aspectul, dimensiunile, greutatea; încazul când sunt descoperite diferite obiecte purtătoare de urme,

descrierea trebuie să se extindă şi asupra urmelor pe care lepoartă ori le conţin;

− să fie folosită o terminologie clar ă, exactă şi riguroasă conformă cudreptul procesual penal.

Procesul-verbal trebuie să conţină în cuprinsul său:− condiţiile în care au fost descoperite diversele urme sau obiecte: în

apă, zăpadă, noroi, pământ, la soare etc.;− rezultatul examinării cadavrului;

− urmele descoperite pe îmbr ăcămintea şi încălţămintea victimei;− din procesul-verbal trebuie să rezulte aparatura şi materialele care

au fost folosite pentru căutarea, relevarea, fixarea şi ridicareaurmelor;

− menţionarea celorlalte mijloace de fixare folosite;− urmele, obiectele, înscrisurile sau valorile examinate şi cele

ridicate;− ora începerii şi terminării cercetării la faţa locului;−

condiţiile de luminozitate şi atmosferice în care s-a desf ăşuratcercetarea la faţa locului;



105

− menţiunea că în afara celor expres specificate nu au fost ridicatealte bunuri, înscrisuri sau valori de la locul faptei, precum şi dacă au fost sau nu distruse bunuri apar ţinând persoanelor fizice sau juridice;

− observaţiile martorilor asistenţi, obiecţiile învinuitului sau

reprezentantului său, când există învinuit în cauză şi a fost prezentla cercetarea la faţa locului ori lipsa observaţiilor şi obiecţiilor;

− numărul de exemplare în care a fost întocmit şi destinaţia fiecăruiexemplar;

− formula de încheiere şi semnăturile. În procesul-verbal este obligatorie consemnarea tuturor constatărilor

f ăcute, indiferent dacă se poate sau nu stabili o relaţie logică între obiectul sauurma în cauză şi ipotezele care au fost emise privitor la legătura acestora cu

infracţiunea comisă. În procesul-verbal este interzis a se face presupuneri, a se emite păreriori a se formula concluzii de către organul de urmărire penală pe margineacelor constatate cu ocazia cercetării la faţa locului. Indiferent de ipotezele pecare le elaborează pe parcursul cercetării, indiferent dacă acestea se confirmă sau nu cu ocazia efectuării examinărilor, în procesul-verbal de cercetare la faţalocului trebuie să fie inserate numai constatările organului de urmărire penală,nu şi presupunerile, părerile sau concluziile sale. A insera asemenea păreri,presupuneri sau concluzii înseamnă a le substitui pe acestea cu constatările

f ăcute, înseamnă a orienta cercetările ulterioare pe căi greşite, a deschideperspectiva apariţiei unor erori cu consecinţe grave pentru finalitatea judiciar ă.De multe ori, cu ocazia activităţilor ce se întreprind ulterior, sunt necesarecheltuieli mari de for ţe şi timp pentru dovedirea netemeiniciei unor „constatări”din procesul-verbal de cercetare la faţa locului.

De asemenea, este interzisă consemnarea unor stări de faptinexistente în momentul cercetării chiar dacă anumite persoane au indicatschimbarea poziţiei iniţiale a unor obiecte etc.

Atunci când nu există posibilitatea stabilirii cu certitudine a unor date

despre obiectele descoperite, se impune descrierea lor amănunţită pentru a seasigura individualizarea, ambalarea, etichetarea şi sigilarea în vederea evităriisubstituirii, f ăr ă a se face referiri la natura obiectelor, probelor în cauză. Asemenea situaţii apar frecvent în cazul omorului săvâr şit prin arme de foc,substanţe sau produse toxice ori stupefiante.

Alte mijloace de fixare a cercetării la faţa locului

Menţiunile din procesul-verbal de cercetare la faţa locului sunt ilustrate

în fotografiile, schiţele şi înregistr ările video care îl însoţesc şi care constituieanexe ale acestuia.



106

Fotografierea locului faptei se impune prin avantajele pe care leprezintă, şi anume: rapiditatea înregistr ării imaginii, fidelitatea şi redareasugestivă a celor mai semnificative momente ale examinării, dacă suntrespectate regulile stabilite pentru executarea acesteia.

Cu ocazia cercetării la faţa locului se execută următoarele genuri:

fotografia de orientare, fotografia schiţă, fotografia obiectelor principale, acadavrelor, a urmelor, fotografia de detaliu a microreliefului urmelor sauobiectelor.

Schiţele locului faptei constituie o modalitate de reprezentare grafică asituaţiei de la faţa locului.

Condiţiile pentru executarea unei schiţe corespunzătoare scopuluipentru care este f ăcută sunt următoarele: exactitatea schiţei, cotarea schiţei, întocmirea schiţei la scar ă, orientarea schiţei, claritatea, reprezentarea prin

semne convenţionale criminalistice şi individualizarea schiţei. Aceste mijloace de fixare au rolul de a asigura evidenţa probatorie şi dea conferi un plus de obiectivitate cercetărilor la faţa locului38.




107

Capitolul VIIPARTICULARITĂŢILE INVESTIGĂRII

INFRACŢIUNII DE PRUNCUCIDERE

1. Aspecte specifice cercetării la faţa locului şi de natur ă medico-legală

Această activitate de urmărire penală se execută după regulilemenţionate şi în cazul cercetării omorurilor, însă în această situaţie „loc al

faptei” cuprinde o arie destul de mare şi diversificată, determinată, în general,de acţiunile f ăptuitoarei din momentul naşterii şi până în momentul ascunderiisau abandonării cadavrului:

– locul unde s-a produs naşterea; – locul unde s-a săvâr şit infracţiunea; – locul unde a fost descoperit cadavrul nou-născutului, păr ţi din acesta

ori urme din care să rezulte că a fost incinerat, îngropat, devorat deanimale etc.;

–

itinerarul parcurs de autoarea infracţiunii ori de alte persoane, de lalocul naşterii şi până la cel în care a fost abandonat cadavrul;



108

– locul unde au fost descoperite instrumente, obiecte, recipiente etc., ceau servit la naşterea, ambalarea, transportarea cadavrului sausuprimarea vieţii nou-născutului.

Examinarea cadavrului nou-născutului trebuie să insiste pe

evidenţierea leziunilor, atât cele cranio-cerebrale, cât şi cele dispuse pe corpulvictimei, acestea oferind indicii privind metodele şi mijloacele folosite pentruuciderea copilului şi ascunderea infracţiunii.

În cazul lovirii capului cu obiecte contondente neregulate saucolţuroase, traumatismul cranio-cerebral îmbracă forme lezionale grave,alăturate unor leziuni contuzive pe alte segmente ale corpului – fracturi, rupturide organe, plăgi profunde etc. Tegumentele nou-născuţilor au o structur ă fragilă, subţire, lipsită de păr, ceea ce face ca leziunile externe să se prezinte în special sub formă de echimoze, hematoame, excoriaţii. Plăgile apar mai rar,

datorită elasticităţii planului osos subiacent. Datorită transparenţeitegumentului şi a aderenţei mai mici a pielii la epicraniu, în lovirile cu obiectecontondente echimozele se observă frecvent, iar hematoamele se formează mai uşor. Escoriaţiile şi plăgile superficiale apar frecvent, în lovirile tangenţialeori cu obiecte ce prezintă asperităţi. Plăgile profunde contuze se întâlnesc încazul traumatismelor puternice, fiind însoţite, de regulă, de leziuni osoase.

Aceleaşi leziuni cranio-cerebrale se întâlnesc şi în cazul în care copilula fost lovit de corpuri dure, duşumea, perete, ori când a fost prins de picioare şi

lovit. În afar ă de fracturile de diferite forme şi localizări, se găsesc hemoragii întinse ale craniului, precum şi hemoragii în musculatura membrelor inferioare. Aspecte ale fracturilor, fracturile progresive ori deformarea osoasă în „mingede ping-pong”, deosebite de ale adulţilor, sunt determinate de particularităţilecraniului nou-născutului, elasticitatea mare a osului, existenţa fontanelelor şi aspaţiilor suturale fibroase.

În cazul lovirii cu obiecte cu suprafaţă mică, pe craniu pot apăreadeformări localizate, fisuri sau fracturi radiale pornite de la punctul de impact, în timp ce fracturile liniare localizate pot proveni fie din căderi, fie din loviri cu

suprafeţe plane.La rândul lor, fracturile orificiale indică obiectele cu care au fost create

– înţepător-tăietoare, înţepătoare, despicătoare.Fracturile de bază întinse, traversând baza craniului şi având o

întindere mai mică la boltă, demonstrează că moartea nou-născutului s-aprodus prin compresiune craniană. Prezenţa şanţului şi a hemoragiei înmusculatura gâtului sunt semnele caracteristice ale strangulării, după cum,existenţa corpurilor str ăine în cavitatea bucală – produse toxice, hârtie etc. –,

cu rupturi ale mucoasei şi hemoragie sunt dovezi certe ale producerii mor ţiiprin sufocare.



109

Aceste date privind natura şi cauza mor ţii, furnizate de medicul legist,permit organului de urmărire penală să elaboreze ipotezele şi, pe parcursulverificării acestora, să identifice obiectele şi instrumentele cu care au fostproduse leziunile, probând în felul acesta atât existenţa infracţiunii depruncucidere, cât şi vinovăţia.

Pe corpul cadavrului trebuie să fie căutate urme ce atestă starea denou-născut, cum sunt:

− urme de sânge şi vernix coseosa pe tegumente – substanţă grasă,de culoare alb-gălbuie, conţinând glicogen şi colesterol, produsă fiede glandele sebacee ale f ătului, fie de epiteliul amniotic;

− prezenţa bosei sero-sanguine, care dispare în 2-3 zile de lanaştere;

− pielea de culoare roşie – eritemul fiziologic sau eritemul nou-

născutului;− căderea cordonului ombilical, ceea ce demonstrează o viaţă

extrauterină de cel puţin 3 zile; pergamentarea/mumifierea acestuiase produce în primele 2-6 zile de la naştere şi, uneori, chiar mairepede;

− părul din zona capului lung de 1-3 cm;− descuamarea, furfuracee sau în lambouri, în regiunea abdominală,

care începe după 24 ore, baza toracelui, axile, regiunile inghinale;

descuamarea maximă se observă între a 3-a şi a 5-a zi;− unghiile de la mâini depăşesc pulpa degetului, testiculele sunt

coborâte în scrot, labiile mari acoper ă pe cele mici ş.a.;− în intestinul terminal se găseşte meconiu.Totodată, trebuie evidenţiate semnele din care rezultă dacă

nou-născutul a primit sau nu îngrijiri după naştere. În acest sens, cordonulombilical secţionat, cu margini netede şi ligaturat, nu rupt, cu margini în formă de franjuri, corpul curat şi spălat, fac dovada asistenţei nou-născutului. Dincontr ă, corpul murdar, plin de sânge şi sebum, cordonul ombilical rupt,demonstrează lipsa de îngrijire. Toate acestea sunt indicii deosebit depreţioase, putând contura, încă din faza iniţială a cercetărilor, fie existenţainfracţiunii de pruncucidere, fie a celei de omor calificat.

Cu ocazia cercetării la faţa locului, în raport cu natura zonei ce urmează a fi examinată, trebuie să fie căutate urme şi mijloace materiale de probă specifice, care să ducă la lămurirea împrejur ărilor în care a fost săvâr şită infracţiunea, cum sunt: articolele de îmbr ăcăminte abandonate, lenjerie de corpori păr ţi din aceasta, cârpe, tifon, vată medicinală, ziare etc. Atenţie deosebită

trebuie acordată ambalajelor în care a fost găsit cadavrul, pungi, saci, sacoşe,valize ş.a., pe acestea putând fi descoperite, relevate, fixate şi ridicate urme



110

papilare create de f ăptuitori, iar uneori, explicând chiar mecanismul produceriimor ţii. De asemenea, în jurul cadavrului şi în împrejurimile locului faptei trebuiecăutate obiectele ori instrumentele ce au servit la suprimarea vieţiinou-născutului, corpuri contondente, tăioase, înţepătoare etc., precum şi celece au fost folosite la naştere, de natur ă medico-chirurgicală.

Dacă locul unde s-a produs naşterea coincide cu cel în care a fostdescoperit cadavrul, pe lângă urmele şi mijloacele materiale de probă

menţionate se vor căuta urmele specifice naşterii (placentă, sânge, lichidamniotic ş.a.), rufe, cârpe etc., recipiente folosite pentru colectarea lichidelor

provenite de la naştere (sânge, lichid amniotic, colostru, secreţie vulvo-

vaginală, fire de păr etc.), fie provenite de la victimă (sânge, vernix coseosa,lanugo, fragmente tisulare, anexele fetale). Totodată, pe suporturile existente

la faţa locului pot fi descoperite urme de natur ă patologică, cum ar fi: secreţie

purulentă vulvo-vaginală, fragmente degenerate, malign sau benign, din

epiteliul coreal ş.a.Când naşterea şi moartea nou-născutului s-au produs într-o locuinţă,

căutarea unor astfel de urme trebuie extinsă şi la anexele acesteia (magazii,

şopron, hambar, şur ă, latrină etc.), precum şi la terenurile din jur (gr ădină,

livadă, terenuri agricole). Atunci când moartea nou-născutului s-a produs prin ardere şi

carbonizare, trebuie căutate resturi calcinate sau cenuşă, precum şi vaselefolosite pentru incinerare; în mod similar, în cazul distrugerii cadavrului prin

acţiuni chimice, fizice sau mecanice.

La cadavrele dezmembrate ori aflate într-un stadiu avansat deputrefacţie, sistemul osos prezintă o serie de caracteristici de mare valoare.

Astfel, mandibula prezintă pe fiecare jumătate patru alveole dentare, câte unmugur dentar şi pereţi interalveolari vizibili. Acest lucru, precum şi 4-5 nuclee

de osificare ale sternului, sunt o dovadă concludentă a faptului că victima a

fost un copil matur, născut la termen şi viabil.Când păr ţile moi au dispărut în urma putrefacţiei, lungimea oaselor

indică maturitatea şi naşterea la termen: humerusul 7,5 cm, femurul 6,7 cm,

clavicula 3,5 cm şi tibia 7,7 cm.

În raport de configuraţia terenului unde a fost descoperit cadavrul, se

vor căuta şi alte categorii de urme: plantare, de încălţăminte, ale mijloacelor de

transport, urme de natur ă vegetală, particule de sol ş.a.

Ca şi în cazul omorului, descoperirea nodurilor şi legăturilor are o

importanţă deosebită în procesul de identificare a f ăptuitorului.



111

2. Particularităţi ale investigării pruncuciderii

Identificarea şi ascultarea persoanelor ce au descoperit cadavrul Această activitate se execută fie cu ocazia cercetării la faţa locului, fie

imediat după examinarea acestuia. Din declaraţiile acestor martori trebuie să

rezulte, printre altele:− împrejur ările în care au descoperit cadavrul nou-născutului ori s-au

sesizat despre existenţa unor colete cu un conţinut suspect;− persoana ori persoanele ce au abandonat coletul, semnalmentele

şi caracteristicile îmbr ăcămintei şi încălţămintei acestora;− direcţia din care au venit, activităţile desf ăşurate în locul unde au

abandonat cadavrul, itinerarul folosit pentru a păr ăsi acel loc;− modul în care au transportat victima şi posibilităţile de a recunoaşte

genţile, valizele, geamantanele etc.;− mijlocul de transport folosit – marcă, tip, culoare, eventual număr

de înmatriculare;− dacă au mai văzut persoanele respective în locul abandonării

nou-născutului, activităţile desf ăşurate, modul în care şi-au motivatprezenţa în zonă;

− cine sunt proprietarii terenurilor din jurul locului abandonării;− modificările locului faţă de aspectul iniţial – cine le-a f ăcut, când, în

ce scop ş.a.

Dispunerea constat ărilor medico-legaleConstatările medico-legale se dispun atât asupra cadavrului

nou-născutului, cât şi asupra mamei sau presupusei mame pruncucigaşe.Constatarea medico-legală asupra cadavrului nou-născutului trebuie să

lămurească următoarele probleme:− starea de nou-născut şi particularităţile morfologice caracteristice

care o atestă;− durata vieţii intrauterine;− viabilitatea f ătului, cu evidenţierea datelor care o confirmă sau o

infirmă gradul de dezvoltare, malformaţiile congenitaleincompatibile cu viaţa, afecţiuni pulmonare acute contractateintrauterin ori respirate amniotic în timpul naşterii etc.;

− dovezile instalării vieţii extrauterine, prin apariţia respiraţieipulmonare – demonstrată de rezultatele docimazei hidrostatice

pulmonare, a docimazei histologice pulmonare ori gastro-intestinalesau, în caz de putrefacţie avansată, de starea fibrei elastice;



112

− durata vieţii extrauterine şi probele care o confirmă – modificăriletegumentelor, ale cordonului ombilical, existenţa sau lipsa boseisero-sanguine, modificările tubului digestiv;

− dacă f ătul a primit sau nu îngrijiri după naştere;− cauza mor ţii nou-născutului, f ăcându-se diferenţierea între leziuni

traumatice şi eventualele traumatisme obstetricale, între moarteapatologică şi cea violentă, fie accidentală, fie comisivă.

Constatarea medico-legală asupra mamei sau presupusei mamepruncucigaşe se dispune în scopul stabilirii semnelor naşterii recente, precumşi pentru aprecierea tulbur ărilor pricinuite de naştere. În acest sens, se vasolicita să se precizeze dacă femeia supusă examinării medico-legale prezintă semnele naşterii, recente sau vechi, datele care dovedesc naşterea recentă –modificările la nivelul organelor genitale şi ale uterului, ruptura de perineu ori

soluţiile de continuitate la nivelul comisurilor colului uterin, aspectul labiilor,prezenţa şi caracteristicile secreţiei lactate etc., precum şi existenţa urmelor deviolenţă în regiunea abdominală sau pe organele genitale. În cazul în care seinvocă pierderea cunoştinţei ori producerea unei hemoragii puternice după naştere, se vor solicita cauzele acestor stări. Totodată, tulbur ările psihice alemamei se stabilesc prin examen psihic şi psihologic.

Dispunerea constat ărilor tehnico- ştiinţ ifice sau expertizelorcriminalistice

În raport cu natura urmelor descoperite cu ocazia cercetării la faţalocului şi în cazul infracţiunii de pruncucidere pot fi dispuse diverse genuri deconstatări tehnico-ştiinţifice sau expertize: dactiloscopice, traseologice,grafoscopice, chimice, biocriminalistice ş.a. Marea majoritate a acestora suntdispuse în vederea identificării autoarei infracţiunii şi a eventualilor participanţi.

Constatările tehnico-ştiinţifice sau expertizele biocriminalistice sedispun în mod frecvent, în special pentru examinarea urmelor de sânge,solicitându-se determinarea grupei, subgrupei sanguine sau a profilului

genetic.La constatarea tehnico-ştiinţifică dactiloscopică este specific faptul că

prin studiul dermatoglifelor se poate stabili dacă amprentele cadavruluinou-născutului şi ale presupusei mame pruncucigaşe conţin dermatoglifecaracteristice care să confirme rudenia. Acest lucru este posibil datorită faptului că dermatoglifele sunt structuri transmisibile ereditar, bazate peaspectul specific al relaţiilor dintre mamă şi copil, şi, prin urmare, în structuradermatoglifelor nou-născutului se regăsesc şi elemente provenite de la mamă.

Examinarea odontologică

judiciar ă

ofer ă r

ăspuns cu privire la

maturitatea nou-născutului, durata vieţii intrauterine şi viabilitatea sa. De



113

asemenea, osteologia judiciar ă, examinând sistemul osos al cadavrelor aflate în stadiu avansat de putrefacţie şi determinând nucleele de osificare şilungimea, poate oferi date certe referitoare la maturitatea f ătului şi naşterea latermen.

Specificul elabor ării ipotezelor, al formării cercului de bănui ţ i şi almăsurilor investigative informativ-operative şi de cercetare

Pentru formularea ipotezelor de lucru în scopul identificării autoareiinfracţiunii de pruncucidere este necesar ă interpretarea corectă a tuturorurmelor şi mijloacelor materiale de probă descoperite cu ocazia cercetării lafaţa locului, a datelor medico-legale oferite de examinarea cadavrului.

Faptul că la faţa locului se descoper ă o mare cantitate de sânge, iarcadavrul prezintă, pe lângă alte leziuni, cordonul ombilical rupt în zona de

inser ţie cu abdomenul, fac posibilă presupunerea că la naştere, femeia asuferit o puternică hemoragie, care necesită pentru oprire intervenţie despecialitate.

De mare ajutor la elaborarea ipotezelor şi a cercului de bănuiţi suntdatele obţinute din ascultarea persoanelor care au descoperit cadavrul şi dininvestigaţiile efectuate în jurul femeilor semnalate că duc o viaţă dezordonată, întreţin raporturi sexuale întâmplătoare, care au mai mulţi copii şi nu au venituripentru a-i creşte, au fost însărcinate şi au afirmat că au născut în alte localităţi,având copiii la rude.

Verificarea ipotezelor impune executarea următoarelor activit ăţ ispecifice:

− efectuarea de investigaţii în toate clădirile care au vedere spre loculgăsirii cadavrului, pentru identificarea de martori oculari, dincategoria celor care au traseu obligatoriu pe lângă acel loc, careduc gunoiul la acea ghenă, în rândul salariaţilor staţiilor C.F.R şipersonalului de întreţinere a trenurilor de călători, când fapta s-a

comis în tren ori în apropierea gărilor, haltelor etc.;− verificări la unităţile medico-sanitare unde autoarea a efectuat un

tratament sau a fost luată în evidenţă, la cele de învăţământ dacă sunt date că aceasta a frecventat cursurile unei şcoli;

− întocmirea portretului-robot pe baza semnalmentelor obţinute de lamartorii oculari şi folosirea lui în procesul identificării autoarei;

− efectuarea de percheziţii domiciliare la persoanele din cercul desuspecţi pentru descoperirea obiectelor sau instrumentelor care auservit la suprimarea vie

ţii nou-n

ăscutului, care poart

ă urmele

naşterii, care au fost folosite la transportul cadavrului, vase,



114

recipiente pentru incinerare, obiecte de îmbr ăcăminte, lenjerie decorp şi de pat, substanţe, dar şi înscrisuri, scrisori, reţete, fişemedicale, din care rezultă starea de graviditate, unităţile spitaliceşticare i-au acordat asistenţă medicală, diagnostic sau tratamentprescris, analize de laborator, certificate de concediu medical sau

de reducere a timpului de lucru.Problematica de lămurit cu martorii identificaţi în timpul verificărilor şi

investigaţiilor efectuate este următoarea:

− domiciliul f ăptuitoarei în momentul săvâr şirii infracţiunii, precum şireşedinţele anterioare;

− comportamentul manifestat în familie, la locul de muncă şi însocietate;

− natura relaţiilor cu cei din jur;

− motivul schimbării domiciliului sau reşedinţei;− dacă a lipsit de la domiciliu ori de la locul de muncă, perioada şi

motivele invocate;− particularităţile în comportamentul autoarei, anterior comiterii faptei

şi după aceea;− dacă au sesizat la aceasta manifestările specifice stării de

graviditate;− dacă f ăptuitoarea a manifestat stări depresive ori şi-a exprimat

dorinţa de a păr ăsi domiciliul sau de a se sinucide şi cum şi-amotivat atitudinea;

− pregătirile f ăcute înainte de naştere şi cum a motivat faţă decunoscuţi lipsa copilului – a născut în altă localitate, copilul este lapărinţi, a murit în timpul naşterii sau s-a născut mort;

− starea fizică şi psihică a femeii văzută în tren, staţia C.F.R. ori înapropierea acesteia;

− îngrijirile medicale solicitate şi acordate la unităţile medico-sanitare,

diagnosticul şi tratamentul prescris;− situaţia şcolar ă a celei în cauză, motivul invocat pentru absenţe sau

întreruperea cursurilor ş.a.



115

Capitolul VIIICERCETAREA ŞI INVESTIGAREA

INFRACŢIUNILOR DE VĂTĂMARE AINTEGRITĂŢII CORPORALE SAU A SĂNĂTĂŢII

1. Pregătirea în vederea cercetării la faţa locului

Activităţile pregătitoare cercetării la faţa locului sunt cele prezentate înCapitolul III, cu precizările care urmează:

Primirea, verificarea şi consemnarea sesiz ăriiSesizarea despre săvâr şirea infracţiunilor de vătămare a integrităţii

corporale sau a sănătăţii poate fi f ăcută prin plângere, denunţ sau din oficiu.Plângerea sau denunţul f ăcute oral trebuie consemnate într-un proces-verbal, încheiat de organul de poliţie care primeşte sesizarea. Cel căruia i seadresează sesizarea trebuie să procedeze la verificarea ei. Aşa de exemplu,

dacă sesizarea este f ăcută prin plângere, trebuie să se stabilească dacă faptaeste de competenţa organului de urmărire penală sau de competenţa instanţei



116

de judecată, dacă este f ăcută de persoana îndreptăţită, dacă este completă şiapoi să se procedeze la primirea şi, eventual, la consemnarea ei.

Problema trebuie rezolvată de la caz la caz, în raport cu starea în carese află persoana vătămată; dacă aceasta se află într-o stare gravă se vaproceda, de îndată, la cercetarea la faţa locului şi luarea celorlalte măsuri

pentru descoperirea urmelor şi a mijloacelor materiale de probă în vedereaidentificării f ăptuitorilor. Bineînţeles că aceste activităţi nu vor precede acordăriiprimului ajutor păr ţii vătămate în măsura în care este necesar sau chiardeplasarea urgentă la unitatea spitalicească apropiată pentru acordarea îngrijirilor de specialitate.

Ignorarea sau superficialitatea examinării locului faptei poate aveaconsecinţe dintre cele mai grave, soldându-se, de multe ori, cu imposibilitateasoluţionării corecte a cauzei, din cauza pierderii urmelor şi a mijloacelormateriale de probă. Tactica criminalistică recomandă că ori de câte ori naturalocului faptei, timpul scurs din momentul săvâr şirii infracţiunii până la sesizareaorganelor de urmărire penală, metodele folosite la comiterea faptei, stareavictimei ofer ă posibilitatea descoperirii, fixării şi ridicării urmelor şi mijloacelormateriale de probă este obligatorie cercetarea la faţa locului.

Ascultarea păr ţ ii v ăt ămate Activitatea se desf ăşoar ă de îndată la sediul unităţii de poliţie, la

domiciliul persoanei vătămate sau la spital, în raport cu starea în care se află aceasta.

Urgenţa ascultării este dictată de necesitatea obţinerii de date neviciatedespre faptă, împrejur ările în care a fost săvâr şită, dar şi despre f ăptuitor, maiales în cazurile în care există pericolul ca victima să înceteze din viaţă.

Prin ascultarea păr ţii vătămate trebuie să se obţină date referitoare la: împrejur ările în care a ajuns victima agresiunii;acţiunile la care a fost supusă;metodele şi mijloacele folosite de f ăptuitori;numărul f ăptuitorilor, activitatea fiecăruia;

identitatea f ăptuitorilor, relaţiile în care se află cu aceştia;datele care pot contribui la identificarea f ăptuitorilor;modul în care a reacţionat, urmele pe care le-a lăsat pe corpul,pe hainele f ăptuitorilor;urmările faptei, sub aspectul vătămărilor, altor consecinţe;dacă posedă certificat medical din care rezultă consecinţelefaptei;persoanele care cunosc date despre faptă şi împrejur ările încare a fost s

ăvâr

şită

;constituirea de parte civilă.



117

a) Efectuarea cercet ării la faţ a loculuiEchipa de cercetare la faţa locului este constituită din poliţişti de la

investigaţii criminale, specialistul criminalist, conductorul cu câinele deurmărire.

În cazul vătămărilor, în accepţiunea de „loc al faptei” intr ă:

− locul în care f ăptuitorul a desf ăşurat activitatea ce a avut ca rezultatvătămarea victimei;

− traseul pe care s-a deplasat victima după ce asupra sa au fostexercitate violenţele până la locul unde a fost găsită;

− locul în care a fost descoperită victima;− itinerarul parcurs de f ăptuitor pentru a păr ăsi locul faptei.

Examinarea criminalistică a locului faptei şi a persoanei vătămate seexecută după regulile ar ătate la cercetarea la faţa locului în cazul omorului şi

are ca scop descoperirea următoarelor:− instrumente sau obiecte folosite pentru producerea vătămărilor –

cuţit, topor, ciocan, furcă, ciomag, armă de foc, piatr ă ş.a.;− substanţe folosite în acelaşi scop;− urme ale f ăptuitorului, cum ar fi cele de natur ă biologică – sânge,

fire de păr, resturi de ţesut organic, urme de încălţăminte, urmeplantare, urme papilare sau urme lăsate de alte păr ţi ale corpuluiuman;

− urme ale instrumentelor sau substanţelor folosite, r ămase pe

diverse suporturi;− urme ale mijloacelor de transport ş.a.

Pe corpul victimei trebuie evidenţiate leziunile existente sub aspectul:naturii, formei, culorii, zonei anatomice pe care se află, care, coroborate cuurmele descoperite pe îmbr ăcămintea victimei şi cu cele găsite în câmpulinfracţiunii, pot explica mecanismul producerii vătămărilor, acţiunile sauinacţiunile victimei şi ale f ăptuitorului.

Examinarea f ăptuitorului, evidenţierea urmelor infracţiunii pe corpul, câtşi pe îmbr ăcămintea acestuia, contribuie la aprecierea împrejur ărilor în care a

fost săvâr şită infracţiunea, la demonstrarea provocării, a legitimei apăr ări etc.Leziunile descoperite, urmele existente pe îmbr ăcămintea victimei şi a

f ăptuitorului trebuie fixate şi ridicate cu ajutorul fotografiei metrice color.

b) Constatarea medico-legal ă, constat ările şi expertizelecriminalistice

Constatarea medico-legală se constituie într-o activitate urgentă, înraport de concluziile specialiştilor stabilindu-se încadrarea juridică a faptei.

Atunci când au fost produse vătămări care necesită pentru vindecare

îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile, fapta constituie infracţiune de loviri şialte violenţe, iar dacă necesită cel mult 60 de zile va fi vătămare corporală.



118

Fapta prin care au fost pricinuite vătămări care necesită pentruvindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile sau a produs vreuna dinurmătoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionăriiacestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul oripunerea în primejdie a vieţii persoanei, constituie infracţiunea de vătămare

corporală gravă.

Constatarea medico-legală are sarcina de a lămuri:− existenţa sau inexistenţa leziunilor pe corpul victimei ori al

f ăptuitorului;− natura vătămărilor corporale constatate;− mecanismul de producere a leziunilor, obiectele sau acţiunea care

a produs vătămarea, numărul loviturilor aplicate, direcţia aplicării

acestora;− vechimea leziunilor constatate, în raport de care se va putea

aprecia concordanţa între data săvâr şirii faptei şi declaraţiilevictimei, putându-se demasca eventualele înscenări ale acestora;

− numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare;− alte date necesare stabilirii împrejur ărilor săvâr şirii faptei, ca

existenţa unor leziuni specifice reacţiilor de autoapărare, desinucidere ş.a.

Medicului legist trebuie să i se ofere posibilitatea să examineze atâtpersoana vătămată, îmbr ăcămintea acesteia, cât şi instrumentele folosite lacomiterea faptei.

În raport cu instrumentul folosit şi regiunea vătămată, medicul legistpoate aprecia pericolul la care a fost expusă victima prin fapta săvâr şită şi, peaceastă bază, să ofere organului de cercetare penală criterii pentru o corectă încadrare juridică a faptei – vătămare corporală, vătămare corporală gravă,tentativă de omor, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Constatarea medico-legală poate face aprecieri şi asupra stării psihicea persoanei examinate.

În raport cu urmele şi mijloacele materiale de probă descoperite la loculfaptei, ori cu ocazia desf ăşur ării altor activităţi de urmărire penală pot fi dispusediverse genuri de constatări tehnico-ştiinţifice sau expertize criminalistice:

− constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza dactiloscopică pentruexaminarea urmelor papilare;

− constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza traseologică, în cazul

urmelor de încălţăminte, al urmelor lăsate de instrumente ori alurmelor lăsate de mijloacele de transport;



119

− constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza biocriminalistică, pentrustabilirea naturii şi a persoanelor de la care au provenit urmele denatur ă biologică;

− constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza chimică, în vedereastabilirii compoziţiei chimice a diferitelor substanţe utilizate pentruvătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii;

− constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza balistică, pentruexaminarea urmelor produse cu arme de foc;

− constatarea tehnico-ştiinţifică sau expertiza grafoscopică/grafică sedispune în cazurile în care acţiunile sau inacţiunile f ăptuitorului aufost precedate de înscrisuri cu caracter ameninţător.

La dispunerea şi folosirea rezultatelor constatărilor tehnico-ştiinţifice

sau expertizelor criminalistice trebuie respectate normele procesuale penale şide tactică criminalistică cunoscute – dispunerea pe bază de rezoluţie motivată,mai întâi cele nedistructive, apoi cele distructive, aprecierea concluziilor seface în coroborare cu celelalte probe şi mijloace de probă administrate încauză etc.

c) Elaborarea ipotezelor şi formarea cercului de bănui ţ iElaborarea ipotezelor presupune un proces complex şi constituie o

pârghie hotărâtoare în activitatea de identificare a autorilor, direcţionând pe

piste concrete ansamblul măsurilor ce se vor întreprinde. În raport de concluziile la care s-a ajuns privind modul de operare şi

mobilul faptei, precum şi ipotezele formulate, se determină categoriile depersoane din care vor fi nominalizate acelea care se includ în cercul de bănuiţi. Această activitate trebuie să se bazeze pe criterii specifice, scoase în evidenţă de practică şi aplicate în raport cu particularităţile fiecărui caz, după cumurmează:

− concluziile constatărilor tehnico-ştiinţifice şi expertizelor

criminalistice formulate pe baza examinării urmelor şi a mijloacelormateriale de probă ridicate din câmpul infracţiunii, care pot indicasexul autorului, semnalmente, grupa sanguină, profilul genetic,caracteristici ale mersului, profesia, obiceiuri, identitatea ş.a.;

− indiciile oferite de folosirea câinelui de urmărire – traseul autoruluila venirea sau retragerea de la locul faptei, obiecte abandonate,posibilitatea identificării unor martori etc.;

− concluziile medico-legale rezultate din examinarea victimei –

poziţia agresorului faţă de victimă, numărul şi intensitatealoviturilor, caracteristicile agenţilor vulneranţi folosiţi;



120

− unele date semnificative din ambianţa locului faptei, din care arputea rezulta cunoaşterea victimei de către autor anterioragresiunii, relaţiile victimei cu autorul, caracterul premeditat sauspontan al evenimentului etc.;

− datele şi informaţiile privind elemente cunoscute ca avândcomportament agresiv, văzute în apropierea locului faptei sau carenu-şi pot justifica timpul din perioada critică;

− persoanele cu comportament schimbat sau suspect după săvâr şirea faptei;

− persoanele care corespund semnalmentelor stabilite în urmaactivităţilor desf ăşurate sau indicate de victimă ori martori;

− persoanele care au păr ăsit nejustificat localitatea după eveniment;− persoanele despre care există date că fac cheltuieli nejustificate

sau au fost semnalate că posedă, au posedat ori valorifică bunuriori valori din cele sustrase, precum şi instrumente din categoriacelor folosite la săvâr şirea faptei;

− repetabilitatea unor aspecte ale modului de operare la mai multecazuri din evidenţă în care există persoane bănuite ş.a.

Cunoscând că infracţiunile contra vieţii, sănătăţii şi integrităţii persoaneise împletesc, deseori, cu alte infracţiuni sau sunt rezultatul acţiunii unorpersoane cu afec

ţiuni psihice, cercul de b

ănui

ţi poate fi completat cu elemente

cunoscute în evidenţele poliţiei cu modurile de operare specifice acestor genuride infracţiuni sau în evidenţele unităţilor sanitare de profil.

La determinarea cercului de bănuiţi, în fiecare caz, este important să seanalizeze temeinic toate datele care motivează includerea lor în rândulsuspecţilor, pentru a nu introduce în verificări persoane str ăine de cauză, ceeace ar conduce la încălcarea nejustificată a libertăţilor cetăţeneşti şi la irosireatimpului cu activităţi inutile.

d) Activit ăţ ile investigative şi de cercetare pentru descoperireaautorilor

Aceste activităţi urmăresc obţinerea de date şi informaţii de natur ă să ducă la identificarea autorilor, martorilor şi a mijloacelor materiale de probă,altele decât cele ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului, prin metode şimijloace specifice şi sunt orientate către victimă şi persoanele din cercul debănuiţi.

Despre victimă, prin investigaţii şi cu ocazia cercetărilor, trebuie să se

obţină date privind:− antecedentele penale, contravenţionale sau medicale;



121

− prezenţa şi activitatea victimei până la săvâr şirea infracţiunii;− mişcarea sa în timp şi spaţiu, anterior producerii evenimentului,

stabilirea itinerarului parcurs şi interferenţelor ce au avut loc peacest traseu;

−

cercul de relaţii, apropiate sau mai îndepărtate, ale victimei –familie, serviciu, distracţii, afaceri, relaţii extraconjugale etc.;− conflictele recente sau mai vechi, ale victimei, determinate de

neînţelegeri familiale, de natur ă patrimonială, gelozie ori r ăzbunări,incidentale etc.;

− concepţia şi modul de viaţă ale victimei, materializate în preocupări,atitudini, caracter, temperament, comportare în familie şi societate,vicii evidente sau ascunse, obiceiuri, credinţe religioase,manifestarea unor afecţiuni psihice ş.a.;

− localităţile în care se deplasa, legăturile de acolo şi naturaacestora;

− bunurile de valoare, colecţiile pe care le-a posedat ori i-au dispărut,zvonuri colportate cu privire la deţinerea unor sume de bani saubunuri importante;

− persoanele cărora victima li se confesa şi ar putea relata despreeventualele conflicte, ameninţări ş.a.

Un scop important în direcţionarea acestor activităţi îl prezintă clarificarea problemelor confuze, a contrazicerilor, a unor situaţii neverosimile. În acest sens, atunci când este cazul, se va proceda la supravegherealegăturilor intime, apropiate ale victimei, urmărindu-se punerea în evidenţă aunor aspecte mai puţin cunoscute – afaceri, legături dubioase, vicii ascunseetc. Pentru această activitate vor fi folosite mijloacele activităţilor informative.

În strânsă legătur ă cu problematica victimei, şi la fel de valoroasepentru soluţionarea cazurilor, sunt datele şi informaţiile privind persoanele dincercul de bănuiţi. În general, acestea trebuie să se refere la:

− situaţia personală – stare civilă, sănătate, temperament, familie,profesie, antecedente penale, obiceiuri, vicii ş.a.;

− anturajul, persoane mai apropiate, în care are multă încredere;− situaţiile conflictuale;− interesele particulare sau de altă natur ă;− relaţiile cu victima şi natura acestora;− prezenţa acestora la locul evenimentului şi în perioada de timp

probabilă săvâr şirii faptei;− comportamentul schimbat sau suspect după data evenimentului;



122

− obiecte de îmbr ăcăminte de tipul celor semnalate de martori ori încălţăminte cu caracteristici ce puteau crea urmele descoperite şiridicate de la faţa locului;

− ţigările pe care le fumează dacă sunt de tipul celor găsite cu ocaziacercetării la faţa locului, eventual procurarea în secret, pentruanaliza în laborator a unor resturi de ţigări fumate de acesta;

− dacă deţine sau a posedat agenţi vulneranţi de tipul celor indicaţide examinarea medico-legală ca fiind folosiţi la agresiune ori bunuridin cele dispărute de la victimă;

− dacă la locul său de muncă se găsesc obiecte sau materiale degenul celor utilizate la săvâr şirea faptei;

− dacă şi-a confecţionat, procurat din comer ţ sau din alte surse astfelde obiecte sau materiale, substanţe toxice ş.a.;

− activităţile desf ăşurate, care, în contextul cazului în cercetare, pot fiacceptate ca acte pregătitoare pentru săvâr şirea faptei;

− dacă după comiterea faptei a apărut cu leziuni, vestimentaţie ruptă sau pătată de sânge ori alte substanţe, dacă a spălat sau dus laspălătorie astfel de obiecte.



123

Capitolul IXPLANUL DE INVESTIGARE ŞI CERCETARE ÎN

CAZURILE DE OMOR SAU VĂTĂMĂRI CORPORALE

Planul de investigare şi cercetare în cazurile de omor

Pe baza datelor obţinute în urma cercetării la faţa locului, ascultăriituturor persoanelor care se aflau la locul comiterii faptei, a martorilor carecunosc date despre victimă şi relaţiile acesteia, despre activităţile sale ori

despre f ăptuitori sau persoanele suspecte, precum şi pe baza datelor rezultatedin investigaţiile desf ăşurate se va proceda la întocmirea planurilor deinvestigare şi cercetare sau a notelor de sarcini. Planurile de investigare şicercetare se întocmesc în cauzele în care autorii nu au fost identificaţi, dosarece privesc infracţiuni cu un pericol social ridicat sau cauze complexe şi trebuiesă prevadă, „în mod obligatoriu, ipotezele de lucru, cercurile de suspec ţ i,mijloacele, metodele şi activit ăţ ile ce se vor întreprinde de c ătre poli ţ i ştiidesemnaţ i şi termenele de executare.” 39

39 Ordinul Comun al M.A.I. nr. 178/13.08.2009 şi P.Î.C.C.J. nr. 1094/C/04.08.2009 privind înregistrarea şi evidenţa cauzelor penale cu autori neidentificaţi – Anexa 2.



124

Pentru celelalte infracţiuni cu un pericol social redus se întocmesc notede sarcini care vor cuprinde activităţi specifice ce urmează a fi executatepentru identificarea autorilor.

În planurile întocmite pentru fiecare din situaţiile prezentate vor fiprefigurate direcţiile în care vor fi orientate verificările ulterioare ce se vor

întreprinde în cauză. Astfel, aceste direcţii vor avea la bază elaborareaipotezelor/versiunilor pentru care vor fi avute în vedere şi următoarele date:− datele rezultate cu ocazia cercetării la faţa locului;− timpul şi locul săvâr şirii infracţiunii;− mobilul şi modul de operare folosit de infractori;− indiciile rezultate din folosirea câinelui de urmă, locul pe unde a

intrat autorul şi direcţia în care a plecat;− date din audierea victimei, a martorilor sau a altor persoane;− datele şi informaţiile rezultate din investigaţii;

− informaţiile obţinute de la surse;− concluziile constatărilor şi expertizelor efectuate cu privire la urme

şi alte mijloace materiale de probă;− concluziile constatărilor şi expertizelor medico-legale, criminalistice

sau de altă natur ă.

Ipotezele elaborate în fiecare cauză, bazate, după cum am ar ătat, petoate datele şi informaţiile existente în dosar până la acel moment, conduc lastabilirea cercului de suspecţi, care va fi alcătuit din persoane despre care se

poate aprecia că ar fi putut săvâr şi fapta. Astfel, între versiunile de anchetă şicercul de suspecţi există o strânsă legătur ă care va continua pe parcursulcercetărilor.

În funcţie de fiecare caz în parte, vor fi avute în vedere mai multecriterii, în momentul întocmirii cercului de suspecţi:

− persoane care corespund din punct de vedere al mobilului faptei;− persoane cu antecedente penale, cunoscute cu acelaşi mod de

operare;− persoane din anturajul victimei sau al membrilor familiei acesteia;

− persoane care nu pot justifica timpul critic, nu au un alibi solid;− persoane care şi-au modificat comportamentul devenind suspect,

sau au avut un comportament suspect cu ocazia cercetării loculuifaptei în sensul că au manifestat un interes nejustificat faţă deancheta desf ăşurată;

− persoana la care s-a oprit câinele de urmă sau persoana la locuinţacăreia s-a oprit;

− persoane semnalate că deţin sau au valorificat bunuriasemănătoare cu cele sustrase.

Pentru fiecare din ipotezele elaborate vor fi prevăzute activităţilenecesare verificării lor.



125

În scopul verificării, în afara metodelor şi mijloacelor muncii informativ-operative vor fi prevăzute activităţi ca:

− interpretarea şi exploatarea complexă a tuturor urmelor şiconstatărilor de la faţa locului;

− întocmirea portretului robot şi difuzarea acestuia;

− folosirea poligrafului pentru detecţia comportamentului simulat;− urmărirea bunurilor care au fost sustrase de autor;− urmărirea şi descoperirea instrumentelor, arme de foc, obiecte

tăietoare, înţepătoare, corpuri contondente etc., folosite lasăvâr şirea faptei;

− verificarea activităţilor desf ăşurate de victimă înainte de a fi ucisă;− stabilirea relaţiilor victimei şi verificarea activităţilor acestora;− verificarea activităţii fiecărui suspect inclus în cercul de bănuiţi prin

investigaţii, identificarea şi ascultarea unor martori;− identificarea şi ascultarea persoanelor care cunosc date despre

activităţile desf ăşurate de suspecţi în perioada critică;− cercetarea infractorilor cunoscuţi cu mod de operare, arestaţi în

altă cauză;− efectuarea de verificări conspirate, pânde, supravegheri, percheziţii

domiciliare sau informatice, ridicări de obiecte şi înscrisuri şi altemăsuri operative care pot conduce la identificarea f ăptuitorilor şiprobelor de vinovăţie;

− verificări în evidenţele poliţiei;− prezentarea albumelor foto cu infractori cunoscuţi sau fotografiile în

format electronic din Imagetrak;− vizionarea imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere

identificate la locul faptei sau în zonele de interes operativ şipreluarea celor care prezintă interes pentru cauză;

− utilizarea informaţiilor obţinute din interceptarea convorbirilortelefonice şi a comunicaţiilor informatice;

− dispunerea unor noi constatări sau expertize medico-legale;

− dispunerea unor noi constatări tehnico-ştiinţifice sau expertizecriminalistice;

− întocmirea unor analize operaţionale şi a unor hăr ţi relaţionale cuprivire la suspecţi, anturaj, posturi telefonice;

− investigaţii şi supravegheri operative prin serviciile specializate;− exploatarea informaţiilor obţinute din penitenciare sau din centrele

de reţinere şi arest preventiv;− schimb de date şi informaţii cu alte formaţiuni şi unităţi de poliţie;−

exploatarea informaţiilor provenite din bazele de date ale poliţieisau ale altor instituţii de aplicare a legii.



126

În sprijinul activit ăţ ilor desf ăşurate de organele de urmărire penal ă pentruidentificarea şi prinderea autorilor, o contribuţ ie deosebit ă o pot aduce verific ările şiexploatarea datelor şi informaţ iilor rezultate din bazele de date şi aplicaţ iile Poli ţ ieiRomâne, dar şi ale altor instituţ ii de aplicare a legii:

I. APLICAŢ II ALE POLI Ţ IEI ROMÂNE

URMĂRIŢI – evidenţa informatică a persoanelor urmărite, în temeiul legii,care se sustrag executării unor mandate şi sentinţe penale sau altor hotărâri aleorganelor judiciare, precum şi a celor dispărute.

FURT AUTO – evidenţa informatică a autovehiculelor reclamate ca furatedin ţar ă, precum şi a autovehiculelor comunicate ca reclamate furate în afaragraniţelor României.

INTERDIT – evidenţă informatică a persoanelor împotriva cărora organele

judiciare au dispus unele măsuri şi interdicţii: interdicţia de a păr ăsi localitatea,interdicţia de a păr ăsi ţara, interdicţia de a se afla într-o anumită localitate.

OBIECTE – evidenţa obiectelor furate, pierdute sau deturnate.RNA (Registrul Naţional al Armelor) – gestionează o evidenţă informatică a

armelor, deţinătorilor legali de arme şi muniţii precum şi a operaţiunilor cu arme şimuniţii.

EXPLOZIV – evidenţa informatică a autorizaţiilor pentru transferulmaterialelor explozive, precum şi a autorizaţiilor de tranzit al materiilor explozive.

ÎNCARCERAŢI – date despre existenţa/inexistenţa persoanelor aflate în

centrele de reţinere şi arest preventiv.AFIS (sistem automat de identificare a amprentelor papilare) – identificarea

persoanelor pe baza amprentelor papilare.IMAGETRAK (sistem de recunoaştere facială) – identificarea persoanelor

pe baza imaginilor faciale, portretului robot, semnalmentelor, semnelor particulareşi a datelor de stare civilă.

CDN (sistem de identificare a persoanelor dispărute, persoanelor şi cadavrelorcu identitate necunoscută) – identificarea persoanelor dispărute, persoanelor şicadavrelor cu identitate necunoscută, pe baza semnalmentelor şi semnelorparticulare.

DACTIL – evidenţa informatică a fişelor dactiloscopice cu persoaneleamprentate şi care se regăsesc introduse în baza de date AFIS.

IBIS (sistem integrat de identificare balistică) – identificarea armelor de focpe baza urmelor create pe tuburi şi proiectile.

SNDGJ (sistem naţional de date genetice judiciare) – identificareapersoanelor pe baza analizei profilului genetic.

EAC – evidenţa accidentelor de circulaţie.

EPS – evidenţa proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor săvâr şitede posesorii permiselor de conducere eliberate de autorităţi ale altor state.

Investigare infracțiuni

Documents

Transcript of Investigare infracțiuni