Învățătoare, frumoasă doamnă!

De unde vii, frumoasă doamnă?Din adierea vântului?Din ploaia veselă, de vară?Din cântecul pământului?Din primăvară sau din toamnă? Pe tablă mâna ta a scris?Ori curcubeul a pictatPovestea alfabetului?În glasul tău e modelatTot sufletul poetului... Când mâna mică o purtaiSă-nvețe sigur scrisul,Citeam și eu și tu citeaiȘi-n carte apărea surâsulCopilului cu chip bălai. Din gândul tău ușor lăsaiÎn mintea noastră întrebăriȘi aripi zborului puneaiPrintre probleme, exerciții...Cu noi enigme dezlegai. În cal măiestru transformamChiar matematica, pe datăȘi liberi, în galop plăcut,În lumea cifrelor găseamSoluția imaginată. În ochii tăi prindeau conturȘi munții și câmpiaȘi dealurile și podișul...Dacă făceam Dunărea lacRâdea și geografia! În inimă ne-ai așezatA cântec, istoriaPoporului descălecatDin tracii cei viteji și drepți,Cu apă vie botezat. De unde-atâta dor de carteÎn clasa noastră poposi?Din adierea vântului?Din orizonturi depărtate?Frumoasă doamnă, cred că știi! Învățătura ce-o sorbimDin sufletul duios și mareAprinde-n noi, copiii lumii,O floare de lumină pură,Frumoasă doamnă învățătoare!                            Mioara Oprișan